Fat-Frumos din lacrima. Tinerete fisra batranete si viata fark de moarte. Omul de piatra Limir-Imparat. Mar si Par Omul-de-flori-cu-barba-de-matase sau povestea lui Fat-Frumos.. Fit-Frumos-cu-mof-in-feunte oe 24 32 40 60 76 85p> -—_@ PAT-PR&MOS DIN LACRINA p> -—_——_€ de Mibai Eminesen rn vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decit in germenil viitorului, pe cand Dumnezeu cilca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamancului, ~ in vremea veche tra un imparat intunecat si ginditor ca miazinoaptea $l avea o impiriteasi tinird gi zimbicoare ca miezul luminos al zilel. Cincizeci de ani trecuseri de cand impiratul purta rézboi cu un vecin de-ai lui. Murise vecinul si lisase de mostenire fillor $1 nepotilor ura si vrajba de singe. Cineizeci de ani si ‘numal impiracul trdia singur, ca un leu imbatranit, slabie de lupre gi suferinge — imparat ce-n viafa lui nu risese niciodatd, care nu zimbea nici la cAntecul nevinovat al copilului, nici la surisul sopiel ul tinere, nict la povestile glumere ale ostagilor. Se simgea slab, se simgea murind si n-avea cui si lase mostenirea urii lui. Trist se scula din patul imparatesc, trist mergea la razboi cu inima neimblanziti — si impirdteasa sa, rimasi singuri, isi plingea singuritatea. Pirul ei era ca aurul cel mai frumos, tar din ochii et albastri s1 mari curgeau siroaie de mirgiritare pe o fay mai alb ca argintul crinului Sculati din patul ei, ea se aruncd pe treptele de piatri ale unei bolte din zid, in care veghea, deasupra unel candele fumeginde, icoana imbricati in argint a Maicit durerilor. Induplecati de rugiciunile impiratesci ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezira gi 0 lactima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Imparateasa se ridica in toata miareafa ei staturd, atinse cu buza et seaca lacrima cea rece gi o supse in adéncul suflecului Trecu 0 luni, uecuri dou’, trecurd noui, iar impariteasa ficu un fecior alb ca spuma laptelui, cu parul bilai ca razele lunii, Impiratul surase, soarele surase si el focata lui impirigie, chiar statu pe loc, incat trei zile n-a fost noapte, ci numai senin gi veseliepuse mama numele: Fat-Frumos din lacrima. $i crescu si se ficu mare ca brazii codrilor. Crestea intr-o luna cit alti intr-un an. Cand fu destul de mare, puse si 1 se faci un buzdugan de fier, il arunci in sus de despic& bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rupse-n dou. Atunei porunci si {se faci altul, mai grew — il arunc’ in sus aproape de palatul de nori al lunit; cizand din nori, nu se rupse de degetul voinicului Atunci Fit-Frumos fsi lui ziua buna de la pring, ca si se ducd si se bata el singur cu ostile imparatului dugman. Imbrici haine de pistor, cimagi de borangic, tesuti in lacrimile mame sale, mandra palirie cu flori, cu margele rupte de la giturile fetelor de imparati, isi puse-n braul verde un fluier de doine si altul de hore si, cind era soarele de doua sulige pe cer, plecd in lumea largi. Pe drum horea si doinea, jar buzduganul si-] arunca si spintece norii, de cidea departe, cale de-o 21. Vaile s1 muntii se mirau auzindu-t cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca si-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul pentru ca fiecare unda si-l audi, fiecare unda si poati canta ca dansul. Spre seara zilei a trela, buzduganul, cizdnd, se izbi de 0 poarti de arami si ficu un vuiet puternic si lung. Poarta se sfarama si voinicul intra. Luna risarise dintre munti si se oglindea fintr-un lac mare i limpede, ca seninul cerulut. In fundul lui se vedea sclipind un nisip de aur, lar in mijlocul lui, pe o insuli de smarald, inconjurat de un crang, se ridica un mandru palat de marmuri ca laptele, O luntre aurité veghea pe undele limpezi ale lacului, lings poarti. Pit-Frumos se sui in luntee i, vislind, ajunse pang la scdrile de marmuri ale palatulu, Patruns acolo, vizu in boltele scirilor candelabre cu sute de brafe, si-n fiecare brat ardea cate ‘© stea de foc. Patrunse in sali. In mijlocul ei se afla o masa pe care erau vase sipate din cdte-un singur margiritar mare; iar boierii care sedeau la masa in haine aurite, pe scaune de catifea rosie, erau frumosi ca zilele tineretii si voiogi ca horele, Dar mai ales unul dintre ei, cu fruntea incununati cu un cere de aur, batut cu diamante, era frumos ca luna unei nopti de vari. Dar mai mindru era Fit-Frumos. — Bine-ai venit, Fat-Frumos! zise imparatul. — Bine te-am gisit, impirate. Am venit si ne luptim, finde’ destul ai viclenit asupra tatdlui mew.— Ba n-am vicleni asupra tatilul tiu, el intotdeauna m-am luptat in lupti dreapta. Dar cu tine nu ma voi bate. Mai bine legim frigie de cruce. Si se sarutara feciorii de-mpirati in uririle boierilor, apoi biura si se sfituird. Zise impiratul lui Fit-Frumos: — De cine-n lume te temi tu mai mult? — De nimeni pe lumea asta, in afari de Dumnezeu. Dar tu? — Eu tot de nimeni, in afari de Dumnezeu si de Mama-Pidutilor, © baba bitrand gi urati, care umbla prin imparitia mea de mana cu furtuna. Pe unde trece ea, fata pamantului se usuci, satele se rsipese, tirgusile cad nirulte, Mers-am eu asupra ei cu batille, dar n-am isprivit nimic. Ca si nu-mi pripideasca toatd imparasia, am fost slit s& cad la-nvoiala cu ea Jar azi vine ca sa-si ia birul. Cand sun miazinoaptea, ferele mesenilor se posomorari; fiindcd pe miazinoapte cilare, cu aripi vantoase, cu fafa zbarcita ca o stanca scobita de paraie, c-o pidure-n loc de pir, urla prin acrul cernit Mama-Pidurilor cea nebun’. Ochi el - dow nopyt tulburi, gura el — un hau ciscat, dingi ei siruri de pietre de moara. Cum venea vuind, Fat-Frumos o apuca de mijloc si o tranti cu toata puterea intr-o piua mare de piatra; peste piud privali o bucati de stinci, pe care-o legi din toate partile cu sapte languri de fier. Inauncru, baba guiera si se smulgea ca vantul inchis, dar nu-i folosea la nimic. Fat-Frumos se intoarse la ospat; cand, prin bolle ferestrelor, la lumina lunit, vizu doua dealuri lungi de apa. Ce era? Mama-Padurilor, neputand si iasi, trecea peste ape cu piud cu tot. $i fugea mercu, rupandu-si cale prin piduri, brizdand pamancul cu o dari lungi, pana ce se ficu nevazuti in departarea nopti. Fit-Frumos ospiti ce ospiti, dar apoi, Iuindu-si buzduganul pe uma, merse pe dara lisata de piu pind ce ajunse lings 0 casi frumoasi, alba, care sticlea la lumina luni in mijlocul unei gridini de flori, Printre lori rotau fluturi usori, ca niste sclipitoare stele de aur. Langa prispa stiteau dou butoaie cu api, iar pe prispa torcea o fata frumoasi. Haina el alba silungi pirea un nor de raze si umbre, parul ei de aur era impletit in cozi lasate pe spate, tar © cununi de licrimloare era agczati pe fruntea ei netedi, Luminati de razele lunil, ea prea mulati intr-un aer de aur. Degetele ei ca din ceari alba torceau dintr-o furci de aur sidintr-un fulor de o land ca argintul un fir de o mitase albi, subsite, stralucitd, ce semina mal mult a raz de luna decat a fir de tort. La zgomotul usor al pasilor lui Fit-Frumos, fata-si ridicd ochit albastri ca undele laculut — Bine-ai venit, Fit-Frumos, zise ea. Ct e de mult de cind te-am visat! Pe cand degetele mele torceau un fir, gandurile mele torceau un vis, un vis frumos! El se apropic de ea, co mani fi cuprinse mijlocul, iar cu cealalti ii dezmierda incet fruntea si paul sl-i sopt: — Ce frumoasi esti tu, ce dragi-mi esti! A cui esti tu, fata mea? — A Mamei-Pidurilor, rispunse ea suspinand. Ma vel iubi tu acum, ¢! -mi pasi a cui est? zise el. Te iubesc — Daca ma iubesti, atunci si fugim, zise ca lipindu — Nu fie fried, zise el zambind, Unde-i mama ta? — De cand a venit, se zbuciumé in piua in care-ai incuiat-o si roade cu coltii langurile ‘Te-nvig cu ce si facem ca s-o invingi! Vezi tu butoaicle astea dowd? Unul ¢ cu api, altul — cu putere, Si Je mutim unul in locul celuilalt. Mama, cand se luped cu vrijmasil ei, strigi cand oboseste: ,Stal, si mai bem cite-o gura de api!”. Apoi ea bea putere, in vreme ce dusmanul ci bea api. Ea nu va sti cd le-am mutat si va bea apa cind va lupta cu tine. Precum au zis, aga au si ficut. Fat-Frumos se repezi dupa casi. — Cee faci, baba? strigi el Baba se smulse din piui-n sus 51 rupse langutile, lungindu-se slaba si mare pini-n norl —A, ce bine ci ai venit, Fat-Frumos!zise ea, ficandu-se iar scurta. Hai la lupta, si vedem stil a cul sun? ¢ mai tare de pieptul lu cine-i mai tare! — Hall zise Fit-Frumos. Baba-I apuci de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pand-n nori, apoi tl izbi de pamant si- bagi in arana pani-n gleznc. Pit-Frumos o izbi pe ca si o bigi-n pimant pana in genunchi. — Stai, si mai bem api, zise Mama-Pdurilor osteniti, Baba bau api, Fit-Frumos bau putere, si un fel de foc nestins ii cutreiera cu fiori de ricoare tori mugehii, Cu brage de fier, 0 smunei pe babi de mijloc si-o bi pani-n git, apoi o izbi cu buzduganul.Cerul incirungi de nosi, vantul incepu a geme rece sa scutura casa cea mici. Serpi ros rupeau trisnind poala neagri a norilor, apele pareau ca latra, numai tunetul cinta adane. Prin acel intuneric des si nepitruns, Fit-Frumos vedea albind o umbri de argint, cu pir de aur despletit, riticind, cu mainile ridicate s palid’, FAt-Frumos o lui pe brafe si incepu si fag cu ca prin fartund. Ajuns ling’ gridina impiratului, 0 puse in luntre, ducind-o ca-ntr-un leagin peste lac, smulse larbi gi flori din gridini gti clidi un pat, in care-o ageei ca-ntr-un cuib, Pe fruntea ci neteda si alba, Fat-Frumos presira cateva flori albastre, apoi sezu aléturi cu a si-ncepu a doinl incet, Citre amiazi, ea deschise ochii inci plini de visuri gi-ntinzandu-se somnoroasi zise incet, zambind: —Th esti aici? — Ba nu sunt aici, nu vezi cd nu sunt aici? zise el, licrimand de ferieire Apoi o duse la imparat si i-o arta, spunandu-i ca-i mireasa lui, Imparatul zimbi, apoi il lua de mana pe Fit-Frumos, ca si cind ar fi vrut si-i spuni ceva in taina, si-l trase lao fereastri mare, pe care vedea lacul cel intins. Dar nu-i spuse nimic, doar se uit spre luctul laculut si ochit i se umplura de lacrimt. it-Frumos. De ce? — Plingi, impirate? zise — Fit-Frumos, zise imparatul, binele ce mi Lai ficut nu sl pot pliti nici cu lumina ochilor, oricat de scumpa mi-ar fi si cu toate astea vin siti cer si mai mult. — Ce, impirate? —Iubesc o fati frumoasi, dulce ca visele marii - fata Genarului, om mandru gi silbatic, care igi petrece viaja vinand prin piduri bitrine. O, pe cit ¢ de aspru el, pe atat ¢ de frumoasi fata lui! Orice incercare de a o ripi a fost in zadar. Incearca si tu! — Impirate luminate, ai noroc ci Fit-Frumos fi-e frate de cruce. Hai, ca ma duc eu si rapese pe fata Genarulul Si-si lua cal ageri, cai cu suflet de vant, Fit-Frumos, si era si plece, Atunci mireasa lui — Ileana o chema = ii zise incet la ureche: Nu uita, Fait-Frumos, ci pe cat vei fi tu departe, eu voi tot plange. El se uitd cu mili la ea, 0 mingiie, dar apoi se avanti pe saua calului si plecé in lume.Cand se lumina de 2iua, Fa-Erumos vizu ci sirul mungilor di ints-o mare verde sf intinsi, tar pe fundul ei se oglindeste o mireaga stinci de granit, din care risare, ca un cuib alb, 0 cerate frumoasi. De la o fereastr’ deschisi se zrea un cap de fat’, oaches gi visitor, ca 0 noapte de vari. Era fata Genarului. — Bine-ai venit, Fit-Frumos, zise ea deschizind porgile marepulut castel, asti-noapte mi se prea ci vorbesc ¢-o stea, iar steaua mi-a spus ci vii din partea impSratului ce ma iubeste. In sala cea mare a castelului, in cenusa vetrei, veghea un motan cu sapte capete, care, cind urla dintr-un cap, se-auzca cale de-o 2i, tar cand urla din toate sapte, se-auzea cale de sapte ile, Genarul, pierdut in silbaticele sale vanatorl, se departase cale de-o 2 Fit-Frumos lui fata in brage sl, punand-o pe cal, zburari amindoi prin pustiul lungului mirii, Dar Genarul, om puternic, avea un cal nizdrivan cu doua inimi, Motanul din castel mieuna dintr-un cap, iar calul Genarului nechezi cu vocea lui de bronz. — Ce e? il intrebi Genarul pe calul nizdravan. — Fit-Frumos ti-a furat fata —Tiebute si ne gribim mult ca sii ajungem? — Si ne grabim si nu prea, pentru cé-i pute ajunge. Genarul incaleca si zbur pe urma fugarilor. In curind ii $i ajunse. — Fit Frumos, zise Genarul, mi-e mili de tine, De dara asta nu-ti fac nimic, dar alti dati... fine minte! Si, ludndu-si fata aldturi cu el, pieri in vant ca si cand niet nu fusese Dar Fit-Frumos stia drumul inapoi. El se reintoarse so gisi pe fati iar singura, ins mai palida si mai plnsa, incat parea si mai frumoasi. Genarul era dus la vinatoare cale de doua zie, Pt-Frumos lua alti cai, chiar din grajdul Genarulut De data aceasta plecaré noaptea. Fugeau cum fug razele lunii peste adancile valuri ale mirii, fugeau prin noaptea pustie si rece ca dou visuri dragi; dar prin fuga lor auzird mieunarile prelungi ale motanulut din vatra castelulul. Apot li se piru ci nu mai pot merge, asemenea celor ce vor sa fugi in vis si nu pot. Un nor de colb ti cuprinse, fiinde’ Genarul venea in galop, mancind pimantul Fir sizici o vorba, il apuca pe Fit-Frumos sl azvaelt in norii cei negei splint de furcund ai cerului. Apoi disparu cu fata cu tot.Pit-Frumos fu ars de fulgere si nu cizu din el decit o mina de cenusi in nisipul cel fierbinte si sec al pustiului. Dar din cenusa lui se ficu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant. Pe ling’ el, arbori inalti, verzi si stufosi rispandeau o umbri ricoritoare. Dacd cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi ingeles c& jelea intr-o lungi doina pe Ieana, {imparateasa cea balaie a lui Fat-Frumos. Dar cine si ingeleagi glasul izvorului intr-un pustiu, unde pani-atunci nu cilease picior de om? Dar, pe vremea aceea, Dumnezeu umbla inca pe pimant. Intr-o zi, se vedeau doi oameni cilitorind prin pustiu, Haincle gi fata unuia straluccau ca alba lumina a soarelui; celalalt nu pirea decit umbra celui luminat, Erau Domaul si Sfantul Petre. Picioarele lor infierbantate de nisipul pustiului cilcard in racorosul si limpedele parau ce curgea din izvor. Domaul bau din apa, apoi sezura amandoi la umbra. Cand se ridicari si meargi mai departe, Sfintul Petre aise: ,Doamne, fi ca acest i2vor si fie ce-a fost mai inainte”, ,Amin!” zise Domnul ridicind mana sa cea sfint, dupa care apo! se departariinspre mate, fir a mal priv inapo. Ca prin farmee pieriri tzvorul si copacii, lar Fat-Frumos, trezit ca dintr-un somn lung, se uitd imprejur. Apoi isi aduse aminte ci figiduise a rapi pe fata Genarului, aga c& se pornl inspre sear ajunse la castel. Fata Genarului plangea, dar, cand il vazu pe Fat-Frumos, fata ei se-nsenina, — De ripit nu ma pofi ripi pind ce nu vei avea un cal asemenea celui pe care-I are ratil ‘meu, pentru cé acela are doua inimi. Dar eu am sil intreb de unde are calul, ca si pori gisi situ unul la fel, Pand atunci insd, ca si nu te giseasca tatil meu, te voi preface intr-o floare. Sopti o vraja dulce, si, cum il siruta pe frunte, Fit-Frumos se preficu intr-o floare rosie ca visina coapta. Ea-l puse intre florile din fereasta, cintand. Tocmai atunei intra si Genarul. — Esti veselé, fata mea? De ce? intreba el. — Pentru ci nu mai este Fit-Frumos ca si mi ripeasci, rispunse ea razind, ‘Apoi se agezari si cineze. — Tati, intreba fata, de unde ai calul cu care umbli la vinat? — La ce-ti trebule si sti? zise el incruntind sprncenele. — Sui prea bine, rispunse fata, ci nu vreau ca si stiu decdt numai aga, ca si stiu, pentru cA acum nu mai e Fit-Frumos si mi ripeasca.— Sui tu c& nu mi impotrivese tie niciodati, zise Genarul. Departe de-aiel, ing’ mare, trileste 0 baba care are sapte tepe. Ea fine oameni care si le pizeascd un an (cu toate ci anul ei nue decat de trei zile) si, daci cineva i le pizeste bine, il pune si-si aleaga drepr risplaca un manz — iar de nu, il omoara. Ins chiar daci pizeste cineva bine tepele, ea-I picileste pe om, fiindca scoate inimile din tofi caii ile pune intr-unul singur, astfel incat pazitorul alege ‘mai intotdeauna un cal fri inima, care-i mai riu decat unul de rind... Esti mulyumité, fata mea? — Mulrumita, rispunse ca zimbind, Ins Genarul if arunca in fag o batisti rosie, usoara, parfumati. Fata se uiti mult in ochii tatilui siu, ca un om care se desteapti dintr-un vis de care nu-si poate aduce aminte: uitase tot ce auzise. Insi floarea din fereastra veghea printre frunzele ci, ca 0 stea rosie prin {ncretiturile unui nor. ‘A doua zi, Genarul pleci dis-de-dimineagi la vanatoare. Fata siruté floarea rosie si se ivi dinaintea el. — El, stil ceva? o intreba el — Nu stiu nimic, zise ea trist’, am uitat tor — Insd eu am auzit tot, zise el. Ramai cu bine, fata mea! In curand ne vom vedea far Fit-Frumos incaleci pe un cal si dispiru in pustiuri. In argita cea dogoritoare a zilei, vizu aproape de padure un yintar zvarcolindu-se in nisipul fierbinte. — Fat-Frumos, zise sintarul, la-ma si du-ma in pdure, ci t-oi prinde si eu bine cindva Sunt impiratul fangarilor. Fat-Frumos il duse pind in padure. Tesind din pidure, trecu lar prin pustiu de-a lungul marti $i vizu un rac atit de ars de soare, incit nu mai avea nici putere si se mai intoarci-napol, — Fit-Frumos, zise el, arunci-ma in mare, ci ti-oi prinde si eu bine candva. Sunt impiratul racilor. Fit-Frumos il arunca in mare si-si urma calea. Inspre sear, ajunse la un bordei pe prispa cirnia sedea o baba zbarcit’, — Bine v-am gisit, zise Fit-Frumos.— Bine-ai venit, flicdule, zise baba ridicindu-se. De ce-ai venit? Vrel si-mi past tepele, poate? —Da —lepele mele pase numai noaptea, Uite, chiar de-acum poti si pornesti cu ele la pascut Alituri de bordei era sipati o pivniqi. Fit-Frumos intra $1 vizu induntru gapte iepe negre ce nu zariser nicicind lumina soarelui, care nechezau $i biteau din picioare. Incilecind pe una dintre iepe, le mani pe celelalte in aerul intunecos $1 ricoros al noptii. Dar, incet-incet, simi cum il cuprinde un somn de plumb, ochii i se impainjenira si czu in iarba pajistii. Se trezi abla cind mijea de ziui, Jar iepele — nicdieri, Cand, vizu tesind dintr-o pidure-n depirtare cele sapte iepe, alungare de un roi nemarginit de sangari, si un glas subgire-t zis — Miai ficut un bine, ti Lam facut si eu. Cand se intoarse cu cali, baba se infurie si tipa la cai: ,Ascundeti-vi mai bine, bati-v- mama lui Dumnezeu, ca si nu vi mai giseasci!”. A doua zi, Pat-Frumos porni cu caii, dar iar cizu si dormi pana in zori. Disperat, vede deodata risirind din fundul marii cei sapte cai, mugcati de-o multime de raci. — Miai ficut un bine, zise un glas, gi Lam facut $i eu, Pat-Frumos mani caii-nspre casa si vazu iar o priveligte ca-n ziua trecuta. Ins roaba babei s-aprople de el si zise incet, stringindu-l de mina: stiu ci tu esti Pat-Frumos. Sanu mai mananci din bucatele pe care tile fierbe baba, pentru ci-s ficute cu somnoroasi... i fac eu altfel de bucate. Fit-Framos ficu intocmai si spre sear, cind era si plece cu cali, isi simi ca prin minune capul treaz, Spre miczul noprii se-ntoarse acasi, mind caii in grajd, ii incule si intra in bordel. Pe vatra cuptorului, in cenugi, mai licireau citiva cirbuni, Baba stitea intinsi si piirea moarti — Uite, zise el cdtre slujnic’, a murit baba. — As! rispunse ea suspinind. Adevarat ci asa pare. Dar acum e miezul nopgli.. un somn amorgit fi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine stie pe la ce raspantii sta, cine stie pe cate ci vrijite umbla. Maine ti se-mplineste anul, ia-mi gl pe mine cu dumneata, ci ti-oi fi de mare folos. Eu te voi scipa din multe primejdi pe care ti le pregiteste baba.Fata scoase din fundul unel lizi vechi o cute’, o perle $l o niframa, A doua zi de dimineaga i se implinise lui Fat-Frumos anul. Baba trebuia si-i dea unul din cai si-apoi si-l lase si plece. Pe cand prinzcau, baba iesi pan’ in grajd, scoase inimile din cei sapte cai si le puse pe toate intr-un manz slab, ciruia-i priveal prin coaste. Pit-Frumos se ridica de la masi si, urmand indemnul babei, se duse si-si aleagi calul. Cail fara inimi erau de un negru stralucit, in timp ce manzul stitea culcat intr-un colt. — Pe acesta-| aleg eu, zise Fit-Frumos, aritind spre calul cel slab. — Da’ cum, Doamne iarti-ma, si slujesti tu degeabal? zise baba cea vicleana. Alege-ti uunul dintre cali astia frumos.. oricare-ar fi, ¢-1 dau. Nu, pe acesta-| vreau, zise Fit-Frumos Baba scrigni din ding — Hal, ja-til! zise-n sfarsit. Fat-Framos se urca pe cal cu burduganul pe umeri si zbura ca un gind, ca o vijelie printre vartejurile de nisip ce se ridicau in urma-i. Intr-o padure il astepta fata fugita. Fat ture pe cal si gonira mai departe, Noaptea inundase pimantul cu aerul et cel negru si rumos 0 — Mi arde-n spate! zise fata. Fat-Frumos se uit’ inapoi. Dintt-o volbura inalt’, verde, se vedeau nemigcati doi ochi de jiratic, din care iegeau raze rosii ca focul — Arunci peria, zise fata. Fit-Frumos o asculta. $i, deodata, vizuri ci in urma lor seridicd o padure neagra si deasi, infiorati de un lung freamat de frunze si de un urlet flamand de lupt. — Inainte! ii strig’ Fit-Frumos calului. Fit-Frumos zbura... zbura necontenit. — Mi arde-n spate! zise fata c-un geamit apisat. Fat-Frumos se uiti gi vizu o bufnigi mare si sura, din care nu striluceau decit ochii rosii, ca doua fulgere. — Arunci cutea, zise fata, Pate dar, cu cae se atcues, pe wremu cous 0. re)Fit-Frumos o arunci. $i, deodati, se ridici din pimint un coly sus, drept, neclintit, un uriag impietrit, cu capul atingind norii, Fit-Frumos vajaia prin aer asa de iute, incat i se pirea ci nu fuge, ci cade din inaltul cerului iner-un adane nevizut — Mi arde, zise fata. Baba giurise stanca intr-un loc gi trecea prin ea preficuri intr-o funie de fum, al carei capit ardea ca un cirbune. — Aruncé niframa, zise fata FE deodata, vazura in urmi un luciu intins, limpede, adanc, in a cirul oglinda bilale se scildau luna de argint i stelele de foc. Fat-Frumos auzi o vraji lungi prin aer gi se uiti printre nori. Cale de doua ceasuri — pierduté in inaleul cerului — plutea incet prin albastrul tirici Miazanoaptea bitrana, cu aripile de arama, Pe cd baba inota pe la jumitatea laculul alb, Fit-Frumos arunci buzduganul in nori si lovi Miazinoaptea in aripi. Ea cizu ca plumbul la pamant si croncani jalnic de douisprezece ori Luna se-ascunse intr-un nor si baba, cuprinsi de somnul et de fier, se afunda in adincul cel vrijit si necunoscut al lacului. Tar in mijlocul lui se ridicd o iarbi lungi si neagr’. Era suflerul cel osandit al babet — Am scapat, zise fata. — Am scipat, zise si calul cel cu sapte inimi, Stapane, tu ai izbit Miazinoaptea si a cizut la pamant cu doui ceasuri inainte de vreme, far eu simt sub picioarcle mele riscolindu-se nisipul. E primejdios si umbli acum. Mai bine voi culcati-vi, iar eu, cit dormiti, ma voi {ntoarce la mama, s mai sug inc-o data laptele cel de vapaie alba, si ma fac iar frumos. F Se didu jos de pe cal si-s1 agternu mantaua pe nisipul inci fierbinte. Dar ciudat... ochii fetel se-nfundasera in cap, oasele fefei ti iesisera in afar’, picliga din oachesa se Ficuse vaniti, ména-i era grea ca plumbul si rece ca un sloi de gheati. — Ce-i? o intreba Fat-Frumos. Nimic, zise ea cu glasul stins $i se culca in nisip, tremurand. Fat-Frumos didu drumul calului, apoi se intinse si adormi. Cu toate acestea-i pirea ci nu. adormise. Pleoapele i se inrosisera ca focul si prin cle parea ci vede cum luna cobora incet spre pmant, pind ce parea o cetate argintie, spanzurata din cer... cu palate inalte, albe... cu ‘rumos o asculta. -Frumos il asculta,aaga—HC TO © mil de ferestre wandafiri. $i din luni cobora un drum impiritese, acoperit cu pletely de argint si bacut cu pulbere de raze Tar din intinsele pusti se riscoleau din nisip schelete inalte... invelite in lungi mantale albe, sesute rar din fire de argint. Pe frungi purtau coroane ficute din fire de raze si din spini aurigi si lungi... Incalecagi pe schelete de cai, mergeau incet-incet... in lungi siruri... dungi miscitoare de umbre argintii.. 1 urcau drumul lunii, $i se picrdeau in palatele inmarmurite ale cetigii din lun: ‘Atunci i se paru ci gi fata de lang’ el se ridica incet..., c& trupul ei se risipea in aer, de nu mal riméneau decit oascle, ci apuca sl ea calea luminoasi ce ducea in lund. Se ducea in tulburea imparigic a umbrelor, de unde venise pe pamant. Apoi pleoapele i se inverzira... se innegrira — si nu mai vizu nimic, Cand deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea gi alevea, Dar in pustiu nechezea calul frumos, strilucit, imbitat de lumina auriti a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntaia oard. Fit-Frumos se avanti pe el si-n ristimpul catorva ginduri fericite ajunse la castelul Genarului Acum Genarul vana la sapte zile departare. Fit-Frumos o lua pe fata pe cal si 0 agezi dinaintea lui, Mergeau aga de iute, incit li se pirea ci pustiul si valurile maeii fug, iar el stau pe loc. Iar motanul se auzi incet, mieunind din toate sapte capetele. Pierdut in paduri, Genarul fsi auzi calul nechezind. — Ce e? il intrebi. — Fit-Frumos i fur fata, rispunse calul nazdrivan. — Putem si-| ajungem? intreba Genarul mirat, pentru ca stia ca-1 omorse pe Fat-Frumos. —Nu, raspunse calul, pentru ci a incilecat pe un frate de-al mel, cate ate sapte Inimi, pe cand eu n-am decit doua. Genarul isi infipse pintenii adanc in coastele calulut, care fugea ca o vijelic. Cand il view pe Fit-Frumos in pustiu, i zise calului: — Spune-i fratelui tau si-si arunce stipanul in nori si si vind la mine, c&-1 voi hrani cu miez de nuci stl vot adipa cu lapte dulee. Calul Genarului ii neche7a ce i se spusese, ar fratele siu ii spuse lui Fit-Frumos.— Zi fratelui tiu, zise Fit-Frumos, s sil voi adipa cu pari de foc. Calul lui Fit-Frumos necheza cétre fratele situ, far acesta il azvarli pe Genar pina in nor. Norii inmirmurira si se facurd palat sur sl frumos, iar din dou gene de nori se vedeau dot ochi albastri ca cerul, ce aruncau fulgere. Erau ochii Genarului, exilat in imparagia aerului Fat-Frumos domoli pasul calului si agez pe fati pe calul tatalui ei. O 21 inc’, apoi ajunsera in mandra cetate a imparatului. Lumea- crezuse mort pe Fat-Frumos si de aceea, cand se impristie faima venirii lui, ziua-si scala aerul in lumind de sirbatoare si oamenil agteptau murmurand, cum vuieste un Jan de griu la suflarea unui vint. Dar ce ficuse oare in vremea aceea Ileana imp: inchis intr-o gridina cu ziduri inalte de fier si acolo, culeindu-se pe pletre rect, cu capul pe tun bolovan, plansese intr-un vas de aur lacrimi curate ca diamantul. In gridina neudati si necautati de nimeni, se nascura din pietris sterp, din argiga zilei si din seciciunea noptii, flori cu frunze galbene si cu o culoare stinsa si tulbure— florile durerii ‘Ochii imparatesei Ileana, orbiti de plins, nu mai vedeau nimic. Cine-o vedea, cu parul ei galben si lung, despletit, cine-ar fi vizut faga ei de-o durere muti, spat’ parci cu dalta in trisicurile el, ar fi gandit ci-i o inmirmurici znd a undelor. Dar, cum auzi vuietul venirii lui Fat-Frumos, faa ei se-nsenin’. Imparateasa lui o man’ de lacrimi din vas si stropi gridina. Ca prin farmec, fruzele se-nverzira ca smaraldul. Florile triste se albira ca margiritarul cel stralucit, iar din botezul de lacrimi luar numele Licramioare. Impiritcasa cea oarba si alba culese o multime de lacramioare, pe care apoi, asternindu-le ling’ vasul de aur, ficu un pat de flori. Atuncl intré Fit-Frumos. Ea se-arunc’ la gitul lui, insi, amugiti de bucurie, nu puta decat si indrepte asupri-i ochii sii stingi gi orbi. Apot il lua de mana gi-i aricd baia de lacrimi. Luna limpede inflorea ca o faté de aur pe seninul cel adanc al cerului. in aerul nopyii, Fit-Frumos ig spalé fafa in bata de lacrimi, apol, invelindu-se in mantaua pe care Ileana [-o yesuse din raze de lund, se culci in patul de flori. Imparateasa se culca gi ea langi el si visi ca Maica Domnului desprinsese din cer doua vinete stele ale dimineyi si le agezase pe frunte. arunce stépanul in nori, ci-l voi hrani cu jératec‘A doua 2i, ea vedea... A tela 21 se cununa impiratul cu fata Genarulul, A patra 21 avea si fie nunta lui Fat-Frumos. ‘Trandafirul cel infocat, crinii de argint, licrimioarcle ca mirgicitarul, mironosigele viorele si florile toate se-adunari, vorbind fiecare in mirosul ei, si sinuri sfat lung cum si fie rochia de mireasa. Mirele-si puse cimagi de tort de raze de luna, brau de margiritare, manta albi ca ninsoarea. Si-se ficu nunc mandri gi frumoasi, cum n-a fost alta pe faga pamanculul Si-au trait apot in pace gin liniste ant mulst si fericig, tar dac-ar fi adevirat ce zice lumea, ca pentru fepii-frumogi vremea nu vremuieste, apoi poate ci or fi trdind si ascii.