streptococice. Influena sistemului nervos asupra imunitatii a de- venit mai usor de inteles dupa ce s-a descoperit ci limfocitele, pe ling’ receptori pentru antigen si pentru interleukine, mai dis- pun si de receptori pentru glucocorticoizi, catecolamine, dopa- mini, histamina si endorfine, numirul carora poate creste in sires. Interleukina 1, secretati de limfocite, la randul sau, poate aofiona, asupra sistemului nervos, producdind tulburiri de somn, de respiratie, de apetit etc. Mai multe studii au demonstrat o corelatie pozitiva intre ‘susceptibilitatea la cancer i anumite caractere psihologice. Se pare, ci persoanele extraverte capabile si exprime emotional sentimentele negative cum ar fi frica, spaima, furia, au mai mul- te sanse si evite cancerul decat indivizii intraverti, cu caracter stoic si tendinta de interiotizare a sentimentelor. 7. Distrofia celulara. Dismetabolismele celulare ___ Disirofia — proces patologic tipic celular cauzat de deregla- tile metabolice generale sau celulare si manifestat prin dereglari functionale si modificdri structurale ale celulei. Dupa gradul de afectare a celulei distrofiile pot fi cu predominarea dereglarilor functionale sau in combinatie cu modificari structurale manifes- reversibile sau ireversibile. In conformitate cu. metabolismul sglat distrofiile pot avea caracter predominant monovalent dereglarea unui tip de metabolism — proteic, lipidic, glucidic, ic, mineral) sau polivalent cu dereglarea concomitent a me- Hismului catorva substante. Distrofiile (cu exceptia distrofiilor congenitale) nu prezinta tai nozologice, ci doar sindroame in componenta mala fn functie de aria afectiunii distrofice distrofiile pot fi gene- le, care cuprind majoritatea {esuturilor organismuului si locale fps)cu afectiunea preponderenti a unui organ (distrofia ficatului, ri- nichilor, miocardului).. in functie de metabolismul predominant alterat se disting distrofii proteice, lipidice, glucidice, minerale. Etiologia in functie de provenienta distrofiile se clasificd in: a) distrofii congenitale; ») distrofii achizitionate. Cauzele generale ale distrofiilor congenitale sunt factorii ereditari, care provoacd enzimopatii celulare congenitale — lipsa, defectul sau deficitul enzimetor celulare. Efectele acestor ano- ‘malii este acumularea in exces a substratului enzimei cataboli- zante deficitare (de ex., lipsa congeni fosfataza conduce la imposibilitatea glicogenolizei Jarea excesiva in celule a glicogenului) sau sinteza si acumularea in celuld a substantelor anomale. Cauzele generale ale distrofiilor achizitionate sunt factorii ce provoaci leziuni celulare, dereglari metabolice celulare si procese dismetabolice integrale. Dintre cauzele ce provoaci le- ziuni celulare fae parte factorii mecanici, fizici, chimici, biologi- ci, hipoxia celulara, deficitul energetic, dereglarea transportului transmembranar si intracelular al substanjelor nutritive, deregla- rea exocitozei substantelor intracelulare, Dintre dereglarile gene- rale ale metabolismului, care provoaci distrofii celulare, sunt dishomeostaziile glucidice, lipidice, proteice cu infiltratia struc- turilor celulare gi a spatiilor interstitiale cu proteine, lipide, glu- cide Patogenia distrofiilor celulare Mecanismul patogenetic principal al distrofiilor sunt dere- glarile primare sau secundare ale sistemelor enzimatice celulare cu modificarea ulterioard a metabolismului proteic, lipidic siTT glucidic, cu dereglari consecutive ale functiilor celulare si mod ficiri ale structurilor subcelulare. in patogenia distrofiilor celulare au important mai multe mecanisme. in enzimopatiile congenitale defectele genetice manifestate prin lipsa, insuficienta sau defectul genei responsabile de sinteza emi induc distofiile celulate prin deveglaea proceselor de sintezi, depozitare, mobilizare gi utilizare a substantelor nutriti- ve (proteine, lipide, glucide). | Leziunile celulare induc distrofiile prin diferite c&i patoge- netice, din care cele mai importante sunt urmatoarele. Deficitul energetic este cel mai frecvent mecanism de initi- ere a proceselor distrofice. Din cele mai freevente cauze ale mic~ sordrii sintezei de ATP sunt hipoxiile de orice geneza, ischemia, deficienta substanfelor nutritive, afectiunea direct a proceselor oxidative (de ex., in intoxicatii, avitaminoze s.a.). Deficienta energici diminueazi procesele cclulare anabolice ~ sinteza de glicogen din glucoza, sinteza de fosfolipide si lipoproteine din -eride, sinteza de proteine din aminoacizi .a. In conse- citi are loc acumularea substantelor nesolicitate in procescle anabolice (de ex., a monozaharidelor, trigliceridelor, corpilor ce- tonici, aminoacizilor), care invadeazi celula, conducdnd la dis- trofia respectiva. La fel deficitul de energie deregleazii transpor- turile intercelulare, crednd deficit sau surplus de substante depo- zitate Radicalii liberi si peroxidarea lipidelor sunt a doua cauzi universal a leziunilor celulare si a distrofiilor. Formarea de ra- dicali liberi ai oxigenului si halogenilor este un mecanism fi- diologic de anihilare a xenobiontilor (inclusiv si a organismelor Vii) patrunsi in mediul intern al organismului si care vizeaza menfinerea homeostaziei. Pe de alta parte, radicalii liberi formati fn exces sau neinlaturati la timp din cauza insuficientei sistemu- 123,lui antioxidant devin patogeni, provocand ei insagi alterarea structurilor celulare in mod direct sau prin peroxidarea lipidelor membranelor celulare, Consecinjele sunt miirirea permeabilitiii membranelor biologice cu iegirea enzimelor lizozomale in hialo- plasma si in exteriorul celulei, tumefierea mitocondriilor si dere- glarea proceselor oxidative si de fosforilare, destructurizarea nucleului si dereglarea proceselor genetice, sinteza gi eliherarea de prostaglandine, Aceste procese patologice sunt anihilate de istemul antioxidant natural — alfa-tocoferolul, carotinoizii, ribo- flavinul, superoxiddismutaza, catalaza, glutationperoxideza. in cazul insuficientei absolute sau relative a sistemului antioxidant formarea de radicali liberi conduce la dereglarea proceselor me- tabolice intracelulare si la distrofie, iar ulterior chiar gi la moar- tea celulei, Distrofia prin intensificarea procesului de formare a radicalilor liberi si peroxizilor survine in hipoxie, ischemie, sires, soc, inflamatie, infectii, intoxicafii, hipersecretie de cate- colamine s.a. Acumularea intracelulara a caiciului este al treilea meca- nism patogenetic al distrofiilor. Rolul biologic intracelular al calciului consti in initierea proceselor de activare celulara (neuron, miocit, trombocit), contractia miofibrilelor din alte ce- Tule. Calciul in celula in stare de repaus este concentrat in reti- culul endoplasmatic prin captare activa din hialoplasma. Pompa- rea calciului din hialoplasma in reticulul endoplasmatic est efectuata de cdtre ATP-aza Ca‘'/Mg'' dependenta prin transport activ, cu consum de energie contra gradientului de concentratie. La activatia celulei calciul este eliberat din reticulul endoplas- matic in citoplasma, juednd rol de mesager intracelular, care cupleazii procesele fiziologice celulare: in mugchi cupleazai exci- tatia si contractia, in neuroni — excitafia si eliberarea de medi- atori, in trombocite — activatia si secretia de substante depozitate 5.0. Dupi efectuarea actului celular (excitatie, contractie) calciul 124din citoplasma este iarigi “pompat” in reticulul endoplasmatic de aceeasi enzim& — ATP-aza Ca™*/Mg™ dependenti. Or, starea de repaus este echivalenta cu depozitarea calciului in reticulul endoplasmatic, in timp ce activarea celulei — cu iesirea calciului din reticulul endoplasmatic in hialoplasma Astfel, homeostazia intracelulara a calciului este asigurata de echilibrul a dou cupluri de procese: a) de pitrunderea in ce- lula si eliminarea din celula a calciului prin membrana citoplas- maticd si b) de eliberarea calciului din reticulul endoplasmatie in citoplasma si recaptarea acestui element din citoplasmai in reti- culul endoplasmatic. La dereglarea translocatiei caleiului si persistenta acestuia in citoplasma celulara sunt posibile procese distrofice initiate de insdsi ionii de calciu, Cauzele acumuldri si persistentei calciului fn citoplasma sunt leziunile membranare cu cresterea permeabi- litatit i torentului liber difuzional de calciu din reticulul endo- plasmatic sau spatiul interstitial, inhibitia ATP-azei sau deficitul de energie, ceea ce reduce procesele de eliminare a calciului citoplasmatic in exterior sau in reticulul endoplasmatic. Meca- mul de acjiune nociva a calciului const in activizarea fosfoli- pazei A2, proteazelor, ATP-azelor si endonucleazelor, care scin- deazi respectiv fosfolipidele membranare, proteinele celulare, ATP si nucleoproteidele nucleare. Astfel, calciul este trigger-ul mecanismelor autocatalitice gi distrofice in hipoxie gi ischemie. Suplimentar patrunderea ionilor de calciu in mitocondrii decu- pleaza procesele de oxidare-fosforilare cu deficitul ulterior de energie. Calciul de asemenea provoacd activarea enzimelor lizo- zomale cu initierea proceselor digestive intracelulare si autoliza celulei. Acumularea intracelularé a surplusului de acizi grasi ne- esterificafi prezint& un mecanism important al distrofiei celulare lipidogene. Aceasta consti in pitrunderea abundenti a lipidelor 125din sdnge (in caz. de hiperlipidemii intracelula- "Ga lipidelor sau inhibitia utilizirii lipidelor de catre celule atat in procesele catabolice (lipoliza), cat si in cele anabolice (sinteza de fosfolipide, lipoproteine). Acizii gragi intracelulari sunt su- pusi proceselor de peroxidare cu formarea de peroxizi, care alte- reazi membranele citoplasmatice, membranele mitocondriilor, lizozomilor, reticulului citoplasmatic g.a., activizeaza fosfolipa- za Az, fixeaza cationii cu formarea de sipunuri si provoact aci- doza intracelulara. Mecanismul lizozomal al distrofiilor consti in activizarea nespecificd a lizozomilor, cresterea permeabilitatii membrane, iesirea in hialoplasma a enzimelor hidrolitice gi initierea proce- selor de autoliza, Acidoza intracelulara provocata de activizarea glicolizei anaerobe si acumularea de lactat, cetoacizi si acizi grasi inhibi procesele oxidative, generarea si transportul ATP, destabilizeazi membranele organitelor celulare, agraveazA deficitul de energie in celula. Catecolaminele in cantitate excesiva de asemenea altereazi celulele si declangeazi procese distrofice prin multiple mecanis- me: prin initierea hiperfunctici celulei, ceca ce creeaz un deficit relativ de energie, prin activizarea glicolizei (generarea de acid lactic — acidoza), prin activarea lipolizei eu formarea surplusului de acizi grasi, prin activizarea lizozomilor cu autoliza hidroli- ica, prin intensificarea proceselor de peroxidare a lipidelor. Din dismetabolismele generale producatoare de distrofii fac parte hiperglicemia, galactozemia, hiperlipidemia, hipercoleste- rolemia, care conduc la infiltratia spatiilor intercelulare cu sub- stanfe respective, suprasolicitarea si epuizarea sistemelor meta bolice cu infiltratia gi distrofia ulterioara a celuk 126Manifestarile distrofiilor celulare istrofiile celulare se manifest prin modificari ale celulei si deregtiri functionale. _ Manifestirile morfologice ultrastructurale ale distrofiilor in ijoritate poarta caracter nespecific, stereotip gi se exprima prin :nfa mitocondriilor, alterarea cristelor acestora, reduce- i dislocatia membranelor reticulului endoplasmatie gi a apa~ ui Golgi cu distructia ribozomilor, edem citoplasmatic, lezi- ‘uni ale membranei organitelor celulare gi ale membranei cito- plasmatice cu mirirea permeabilititii, distructia lizozomilor §j iesirea in hialoplasma a enzimelor, distructia nucleului, necroza ‘celulei. Din modificarile specifice fac parte doar dereglarile me: abolice caracteristice pentru metabolismul fiecdrui substrat cu mmularea in celuld a diferitelor substante nemetabolizate (de- eri de glicogen, lipide, proteine anomale s.a.), substante ano- le, catabollt Moditficarile-marcher (patognomonice) pentru fiecare forma distrofie congenitala ar fi depistarea proceselor alterfrii enzi- nelor celulare pana la locusul respectiv din genom sau speci- substantelor anomale acumulate. Modificarile structurale intracelulare condue la dereglari ionale in conformitate cu structura predominant alterata. Or, procesul distrofic consta din dereglari metabolice, fun- le si modificari structurale stereotipe ale celulei, in functie de metabolismul predominant alterat distrofiile se in distrofii proteice, lipidice, glucidice si minerale, De onat ca aceasta divizare poarta un caracter relativ si con- onal, deoarece metabolismul tuturor substantelor nutritive in interrelatii stranse, iar dereglarea metabolismului unei We inevitabil antreneaza si deregliri in metabolismul altor Hein functie de localizarea predominant a procesului distrofic (de afectarea predominanta a diferitelor structuri celulare) di trofiile se impart in distrofii parenchimatoase (alterarea predo- minanta a celulelor specializate ale organelor), mezenchimale (cu alterarea predominanti a elementelor nespecifice mezenchi- male ale organului) si mixte (alterarea concomitent& a structuri= lor parenchimatoase si mezenchimale). Distrofiile parenchimatoase reprezinti deregliri metabolice in celulele inalt diferentiate si specializate ale parenchimului or- ganelor, in timp ce distrofiile mezenchimale afecteaz celulele de origine mezenchimala gi structurile intercelulare. in prezent aceasti divizare se consideri putin justificatd, deoarece chiar structura, care se defineste ca mezenchim (tesutul conjunctiv), contine si“ Y” — celule inalt diterentiate si specializate, cum ar fi fibroblastii, mastocitele, plasmocitele si “mezenchim” = fibre colagenice, elastice, substanta fundamental, Mai mult tatit, modificarile distrofice din structurile extracelulare in majoritatea cazurilor prezint& rezultatul activitaqii patologice a parenchimului” tesutului conjunctiv — fibroblasti, mastocite, plasmocite. Doar in cazul dereglirilor transportului transendote- lial in urma permeabilitdjii crescute a peretelui vasului sau in dismetabolismele generale are loc extravazarea substantelor si- gelui, acumularea acestora in spafiul interstijial si modificarile distrofice in “mezenchimul” interstitial independent de activitae tea celulelor parenchimatoase. Formele de distrofii celulare (parenchimatoase) Disproteinozele parenchimatoase reprezinta forme de dis trofii cu dereglarea predominanti a metabolismului proteic, cart antreneazi modificarea proprietitilor fizico-chimice ale p inelor citoplasmatice si formarea in citoplasma de incluzit proteice. Ulterior, dereglirile metabolismului_ proteic cond prin consecin{% la modificari ale metabolismului hidrosalin 128,pethidratarea celulei — edem intracelular. Din mecanismele orfopatogenetice ale disproteinozelor fac parte infiltratia celu- si cu proteine extracelulare, sinteza si acumularea in citoplasma proteinelor anomale, transformarea intracelulara a proteinelor al normale, decompozitia (Faneroza) proteinelor cu formarea cataboliti anomali. Formele concrete de disproteinoze sunt trofiile granuloase, hialinoza, distrofia hidropic’. Se conside- ich aceste distrofii nu sunt forme de sine stititoare, ci doar di- ite clape in degenerescenta celulei. Consecinia disproteinoze- este in final necroza ~ moartea celulei Din cauzele disproteinozelor fac parte leziunile celulei pro- geate de factori fizici, chimici, biologici, dereglarile energoge- ezei cclulare, hipoxia, dereglarile circulatiei sanguine si limfa- ti ycesul inflamator, intoxicatiile. Mai frecvent sunt afectafi miocardul si ficatul. Manifestarile morfologice tipice nd de forma disproteinozelor. Astfel, in distrofia granuloasi itoplasma apar incluziuni proteice. Din manifestarile nespe- ice fac parte opacificrea citoplasmei tumescenja mitocon- lor, distructia cristelor mitocondriilor. In distrofia hialinica in gplasma celular’ apar incluziuni de hialind — substanti pro- el cu caracter vitros. in distrofia hidropica citoplasma celulars vacuole umplute cu lichid. __ Dislipidozele parenchimaroase sunt distrofi lipidice ale pa- chimului organelor (ficat, miocard, rinichi), care se manifesta logic prin acumuliri neadecvate de lipide normale i ile adecvate (in fesutul adipos), acumulari de lipide norma- in locurile neadecvate (in organele parenchimatoase) sau acu- ulari de lipide structural modificate. In functie de tipul lipide- sumulate distingem acumularea de triacilgliceride (grisimi (re) — infiltratia gi distrofia grasa, gangliozidoze, cerebrozi- slingomielinoze.Distrofia grasa se intalneste n ai frecvent in ficat, miocard si rinichi. Mecanismul patogenetic (morfogenetic) predominant este infiltratia cu lipidele din sange in caz de deregliri generale ale metabolismului lipidic (hiperlipidemii alimentare, de trans- port, retentionale), dereglarea utilizarii lipidelor in procesele anabolice de sinteza a lipoproteinetor si fosfolipidelor, deregla- rea catabolismului lipidelor — lipoliza intracelulara, oxidarea aci- zilor grasi, sinteza de lipide anomale neutilizabile, transforma- rea, decompozitia lipidelor. Distrofia grasa a ficatului reprezinta acumularea excesiva si durabila a grdsimilor in hepatocite i se manifest prin cdteva variante morfologice: distrofia gras pura, distrofia substantelor asociati cu reactia mezenchimala i fibroz’ (ciroza). Cauzele distrofiei grase a ficatului sunt urmatoarele: a) pa- trunderea abundenta a grasimilor in hepatocite din singe in hi- perlipidemiile alimentare, de transport si retentionale; b) sinteza abundentd in hepatocite a grasimilor din acizi grasi in hiperlipi- demiile de transport; c) afectiunile hepatocitare primare de origine toxic, infectioasa cu blocada catabolismului grisimilor (ipoliza, oxidarea acizilor grasi), sintezei lipoproteinelor, fosfo- lipidelor; d) deficienta proteinelor necesare pentru sinteza enzi- ‘melor lipolitice; e) enzimopatiile congenitale. in etiologia distrofiei grase a ficatului mai frecvent figurea- 4 intoxicatia cu etanol, diabetul zaharat, consumul exagerat de grisimi si glucide (care ulterior se transforma in lipide), ina proteicd, intoxicatiile cu substante hepatotoxice. Fiecare din for- mele etiologice are mecanismele si caracterele sale specifice. Distrofia grasa a miocardului are la bai trei mecanisme pa- togenetice: hiperlipidemiile cu patrunderea din singe in car- diomiocit a cantitatilor exagerate de acizi grasi, dereglarile me- tabolismului lipidic intracelular si dezintegrarea complecsilor lipoproteici din structurile celulare. Cele mai frecvente cauze 130