__GiovANnt SeRToe? — , evel Me moceaprel Reinverrrerat', eb. Ruikom , ask, /949 ff %|—hh CAPITOLUL 1 | POATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE ? | {i Modul nostru de a utiliza termenii de .democratie” si ..guvernare | | democraticé” creeazi cea mai mare confuzie. Dacé termenii nu sunt definigi i mod clar si dactt mu convenim asupra tor, oamenit yor tri {nir-o inevtabild conf a Ideilor, favorabild demagosilor si desporilor. f I Tocqueville 1.1. Epoca unei democratii confuze Dintre conditiile democratiei, cca mai putin amintiti este aceea cf ideile gresite despre f democratic fac ca democratia si functioneze gresit. Bunuiese c& este inci un motiv suficient pentru a scrie o carte pe aceast’ tem’, | Evident, este de asteptat ca notiunea de democratie s& fie difuzi si plurivalent’. | | Lucral acesta se datoreazi, printre altele, faptului cX democratia a ajuns s% desemneze © civilizatie sau, mai bine zis, o finalitate politics (actuala) a civilizatiei occidentale. Comunismul si socialismul pot fi puse in leg’ituri cu un singur autor important ~ Marx — si pot fi considerate ca devieri ori puneri in practic ori negtri ale Ini Marx. ‘Democratia nu este reductibilé la 0 abordare similar ; nu exist autorul singular, major | in ceea ce priveste democratia. Teoria democratiei const, mai curand, dintr-o directie ? principala a discursului care merge inapoi pnt la Platon $i Aristotel, Cu toate acestea, | ‘un astfel de curent principal a dat .democratiei” o identitate fundamental pand la ft sfarsitul celui de-al doilea rizboi mondial. Pani atunci nu existau prea multe indoieli | ‘ou privire la faptul ca regimurile fasciste si comuniste nu erau democratice (ele nici nu pretindeau a fi astfel) si c& democratiile erau localizate in Occident sau inspirate de Occident. La sfarsitul anilor '40 ins, s-a sustinut cu fermitate ci ,pentru prima oari 4n istoria lumii, nici o doctrin’ nu a fost avansat ca flind nedemocratics. Acuzatia de : actiune sau atitudine antidemocratick este frecvent Indreptati impotriva altora, dar politicienii practici si teoreticienii politici cad de acord cand este vorba de a sublinia elemental democratic din institutiile pe care le sustin gi teoriile pe care le avanseaz”!. I + Ce trebuie si infelegem de aici? Tipul de gindire care lua dorinja drept realitate n era ¢& yacceptarea democratiei ca expresie major a organizArii politice sau sociale devine semnul unui acord fundamental privind scopurile ultime ale institutilor sociale si politice moderne”, Realitatea 2 fost si riméne pur si simplu aceea c& democratia a devenit un cuvéint onorific universal. E adevérat, cuvintele pe care le venerim sunt ispititoare : nomina numina, numele sunt zei. Cu toate acestea, trebuie si facem in aga fel fncdt democratia si nu se reduc la un simplu termen capcani. Ceea ce am observat in deceniile care au urmat celui de-al doilea rizboi mondial nu este predominarea unui ideal comun care inc&lzeste inimile umanitifii; suntem mai degrab% martorii unei amplificdri fir precedent a distorsionarii terminologice si ideologice, al c&rei rezultataE qnsaRe 32 ‘TEORIA DEMOCRATIEI REINTERPRETATA, final provoac’, in cele din urmi, confuzii. Asa cum a prezentat Orwell lucrurile, in cazul unui termen ca democrajia nu numai ci nu avem o definitie acceptat, dar incer- c&tii de a formula una i se rezisti din toate piriile... Apirdtorii tuturor regimurilor .sustin c& acestea sunt democratice, teméndu-se ci ar fi nevoifi si renunje la acest termen dact el ar ajunge si aib& un sens anume”*, Democratia continua si aiba ina- mici; dar astiizi ea este cel mai bine eludata prin propriul nume $i in numele ei, Lasind la o parte inamicii, realitatea este aceea ci, in ultimele decenii, am pierdut progresiv curentul. fundamental al teoriei democratiei. In parte, aceasti evolutie poate fi ciroumscrisa inclusivitatii conceptului, Daca toi sustin c& sunt democrati si cu ct democrajia ajunge sa fie un concept atotcuprinzitor, cu atat este mai probabil si obti- nem. excesivitate si, pe ansamblu, confuzie conceptual’. Totusi, o serie de tendinje intelectuale au actionat concomitent pentru a provoca scindarea curentului central al discursurilor despre democratie. Printre aceste tendinte voi acorda un rol preponderent doctrinei conform cireia cuvintele sunt simple conventii, toate definitiile fiind, in cele din urm&, arbitrare si rimase la bunul plac al stipularilor. Oricare ar fi aspectele benefice ale acestei doctrine — le voi discuta ulterior - consecinfele si rezultatele negative pot fi intuite: c&nd cuvintele inseamn, in principal, orice dorim noi sk ‘insemne, atunci nu putem decat s4 ne indreptim spre turnul Babel. intre timp, se opteazi tot mai mult pentru 0 societate Humpty-Dumpty” a magicienilor cuvintelor, care nu numai ci isi clstigx existenja, ci si o reputatie prin manevrarea limbajului si a sensurilor acestuia. Oa doua tendinga intelectual& care a afectat in mod negativ teoria democratiei este problema controversati a lui Wertfreiheit, libertatea fat de valori. Wertfreieit se adapteazi la trei variante diferite. Intr-o prima versiunc moderat, ea consti in mod esengial din ,impartialitatea valorii” i solicitarea separdrii dintre evaluare si descriere. in cea de-a doua versiune, extrema, Wert/reiheit cauti un ,vid de valori” care necesiti, Ja randul situ, un yocabular sterilizat, un vocabular epurat de conota{ii laudative i depreciative, de cuvinte rele si bune. Din moment ce proiectul vidului valorilor este greu de pus in. practic¥, ceea ce s-a realizat in consecinfi a fost tocmai ,evitarea valorilor” - 0 a treia versiune a lui Wertfreiheit caracterizati prin timiditatea fay de valori sau, de fapt, prin teama de valori. In aceasti versiune, valorile nu sunt sterse, ci sunt clandestine si devin, implicit, valori mascate. Cand Wertfreiheit a fost supus unei critici acerbe in anii 60, atacul era de fapt orientat spre cea de-a treia versiune, sau ra justificat in principal prin aceasta, Ea consta din doua acuzatii distincte, si anume cH (@) asa-numita stiing’ politic& eliberatd de valori a devenit lipsiti de relevant gi ca ©) valorile mascate presupun in mod inerent 0 preconceptie conservatoare. Ultima acuzafie are o validitate indoielnicd. Valorile mascate se menjin asemenea valorilor nedisimulate (desi cu o eficacitate diferit8). Indiferent daca opiniile despre valoare ale marxistilor americani sunt exprimate sau camuflate, in orice caz ele nu vor putea sustine sistemul american, Dimpotriva, un liberal rus nu va susfine (indiferent cat de secret ar, fi pozitia sa) status quo-ul din Uniunea Sovietic’. Valorile implicite conserva” atunci cind se intémpla s& fie consonante (in armonie cu referentul lor din Jumea reala) si ,submincazi” cénd ele sunt disonante. Prima acuzatie este, in schimb, valida. Intr-adevar, angoasa fat de valori, sau timiditatea, a determinat ~ in conver- genfa cu alfi factori - o retragere inspre irelevanti a stiintei politice. Obiccjia mea fai de Wersfreiheit este insti de natura diferité. Nu uitati cd, aici, sunt interesat de ,tcoric” si mai ales de teoria democratiei. in aceasta privint, Personaj din Prin oglindd de Lewis Carroll, reprezentind un ou personificat, (n.ted.) epar>usegs isaPOATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? 3 Wertfreiheit a fost injeles in prima sa versiune ~ si anume pentru c& solicit’ separarea intre evaluare si descriere. Totul ar fi bine - numai ci problema principal& devine acum modul in care evaluarea si descrierea, dupa ce au fost separate, se vor raporta vuna la cealaltd gi, ag adiuga, modul in care vor interactiona. Asadar, obiectia mea este aceea ci intreaga controversi in jurul lui Wertfreiheit a pierdut din vedere elementul crucial. in locul acestuia, Wertfreiheit a condus inevitabil la o excesiva evitare a valorilor, care, la rindul ei, a provocat o reactie, suprainciircare a valorilor. Teoria democratiei a oscilat astfel de la un exces de descriptivism la un exces de sustinere a valorilor. A treia tendinta intelectual care a shibit de fapt, fir’ voia sa, curentul principal al teoriei democratiei este discursul behaviorist. Abordarea behavioristi a generat o ,teorie empirici” a democratiei care este, de fapt, 0 achizitie nouk si extrem de important’. Cu toate acestea, evolutia aceasta pune probleme ce rman st fie analizate, Un prim aspect urmiireste linia de demarcatie dintre teoria empiric si cea nonempiricd. Aceast& distinctie a fost descoperita in ,normativism”, in distinetia dintre teoria nonnormativa, care este empirict, si teoria normativa, care nu este empiric’. Dar aceastt distinctie face 0 confuzie, de la bun inceput, intre dowd tipuri diferite de norme, si anume un snormativism tehnic” al mijloacelor gi finalitagilor (in mare parte un Zweckrationalitat, © rafionalitate instrumentala), pe de o parte, si un ,normativism al valorilor” (Wertrationatitdt), pe de alts parte. Dack ambele sunt excluse din teoria empiric&, atunei aceast’ teorie nu este suficient de cuprinzitoare si este superficial’. De asemenea, teoria normativa isi asumi normativismul valorilor si neglijeazi normati- vismul tehnic. Astfel, din moment ce chiar teoria democratici a insistat, pe parcursul secolelor, mai ales asupra felului in care normativismul valorilor poate fi transformat intr-un normativism tehnic, 0 intrebare descumpinitoare este urmitoarea: tot ceea ce s-a Ricut inainte a fost ru ficut, ori noi am localizat gresit liniile de demarcatie? Oa doua problem’ se axeazit pe modul in care curentul principal al teoriei democra- tiei se leaga de teoria empiricd a democratiei. Evident, intr- anumiti manier’, aceasta din urm& o ,,testeaz” pe cea dintai. Nu inseamng c& toate teoriile empirice trebuie s& evalueze dac si in ce msuri faptele corespund teoretizirilor. Teoriile empirice pot sluji si altor scopuri ; dar atunci cAnd ele au ca scop evaluarea, asa cum se intampla de cele mai multe ori, atunci nu suntem pe un drum bun, Teoria democratiei in sine este © macroteorie intemeiatt in mare parte pe vaste generaliziri. Dimpotriva, cercetirile care stau la baza teoriei empirice a democratiei produc microevidense, in sensul c& probele sunt inconsistente pentru generalizirile pe care isi propun sa le evalueze. Asadar, in ce m&suri microevidentele sunt necesare pentru a confirma sau infirma o macroteorie? Pentru a complica si mai mult lucrurile, probele empirice rezulti din definitii operationale din care multe sunt numai o palid& expresie a originalului teoretic. S& lum, de exemplu, generalizarea conform cireia democratia se bazeaz’ pe consens sau este guvernati prin consens. © mare parte a probelor acumulate in aceastt directie par si nege teoria consensului. Totusi, consensul (definit in mod operational), aga cum este el evaluat, diferd de constructia teoretica’. Problema descoperirii unei corespondente intre macroteorie si microevidenge nu este, s% recunoastem, usor de rezolvat. In acelasi timp, trebuie si infelegem c& teoria democratiei este devalorizat de o serie de contra- evidente care adescori nu sunt valabile si nu testeaz§ ceea ce ar trebui s& evalueze. Existi, prin urmare, multe motive care explic& situajia in care ne aflim astizi. Bertrand de Jouvenel a remarcat, in jurul anului 1945, ci ,discustile despre democratie, argumentele pro si contra sunt inutile din punct de vedere intelectual pentru c& noi nu stim despre ce discutim”*, Remarca lui era, in acel moment, exagerat. Cu toate acestea, de Jouvenel a injeles ceea ce se prefigura in momentul transformarii democratieii 34 ‘TEORIA DEMOCRATIEI REINTERPRETATA intr-un termen preferat sau, dup cum am mai putea spune azi, intr-un termen atotcuprinzitor. Desi o mare parte a tendinfelor, a contextelor intelectuale contribuie Ja slabirea principalului curent al democratiei, elementul central al acestei slibiri este, conform diagnosticului pus de mine, o depreciere a vocabularului politicului. Pana in anii 40, oamenii stiau ce era democragia si fie c& 0 respingeau, fic ct o acceptau; de atunci, cu tofii pretindem ci democrasia ne place, ins nu mai stim (in sensul de a infelege, a fi de acord) ce este ea. Prin urmare, trim in epoca unei democrafii confuze. Faptul ci ,democratia” are mai multe sensuri poate fi infeles cu mare uguringi. Dar faptul c& ,democratia” poate si insemne orice este prea mult. 1.2. Descriere si prescriere Daci termenul de ,,democratie” poate fi folosit pentru a semnifica entitii antitetice si pentru a innobila practici antitetice, atunci el devine un termen lipsit de semnificatie. Despre ce discutim aici? Ruspunsul consti, de la bun inceput, in felul in care dim definiti, intamplator, democrajia este un termen transparent, adicd un cuvant care se Jeaga cu usuringi de sensul literal, originar. Prin urmare este foarte usor si definim demo- crajia in mod verbal. in sens literal, democrajia inseam’ ,puterea poporului”, faptul c& puterea apartine poporului. Dar aceasta nu este nimic mai mult decat o definite mot 4 mot ce descrie, intr-un limbaj actual, sensul grecesc al termenului’. Totusi, termenul de ,democratie” desemneazd' ceva. Problema nu este numai ce inseamni cuvantul. Vor- bim, simultan, si despre ceea ce este acest lucru. in incerearea de a da un raspuns acestei ultime chestiuni, descoperim ci realitatea nu corespunde termenului. Vom des- coperi, asadar, ci intre fapte si denumire potrivirea este mica. Astfel, desi democratia are un sens literal exact, lucrul acesta nu ne ajutd si infelegem ce este o democratie reali. Cum putem remedia aceasté insuficienta? La o prima vedere, solugia pare a fi destul de simpli. Daca prin observatie direct ajungem Ia concluzia cd termenul de democratie este denotativ ingelitor, sau chiar c% democratia este un termen bombastic pentru ceva ce nu exist, de ce si nu cdutim denumiri mai potrivite? in lumea reali, dupa cum arat% Dahl, democratiile sunt ,poliarhii”. Daca este aga, de ce si nu le numim astfel (pistrand termenul de ,democratie” pentru sistemul ideal)? Dar solugia nu este atat de simpli. O etichet& poate fi ingelatoare din punct de vedere descriptiv si, cu toate acestea, si fie necesard din motive prescriptive. lar prescrierea nu conteazi mai putin decat deserierea. Un sistem democratic se instaureazi ca urmare a presiunilor deonto- logice’, Ce este democratia nu poate fi separat de ceea ce ar irebui sa fie ca. O demo- crajie exist numai in miisura in care idealurile si valorile sale fi dau viasS. Poliarhiile ‘nu sunt concepute de Dahl in sens literal (adica nu sunt infelese ca sisteme caracterizate prin multiplicitatea structurilor de comanda si, ca urmare, prin rispindirea puterii), ci, dincolo de simplele conotafii literale ale termenului, ca sisteme ,,in care puterca asupra oficialitiilor este impartasita... pe scar’ largi” printr-un nivel destul de finalt de control exercitat de cetiteanul obignuit aiupra conducttorilor sii®. “Asadar, dacd cetdijenii isi controleazi liderii, putem presupune c& acestia din urmdi sunt (trebuie si fie) rspunzitori in fafa cetttenilor. Din moment ce poliarhia este o structuri care nu pre- supune in mod necesar aceste consecinte, evident ca poliarhiile sunt (in parte, la modul imperfect, la diverse niveluri) rezultatul democrafiei ca sistem ideal. Astfel, poliarhiile Jui Dabl sunt ceea ce sunt tocmai pentru ca intrupeaz’ niste idealuri, Fara indoiala, si alte sisteme politice sunt sustinute prin imperative si scopuri Valorice - dar in moduri diferite, Valorile formelor de guvernare pre-democratice (siPOATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? 35 ne gandim la societatea feudal’) asigurau fixitate, nu dinamism. Pe de alti parte, »corpurile politice tint&” din yrile comuniste atribuie realizarea valorii unei avangarde unui grup restrns de putere care defineste si impune anumite scopuri. Democratiile sunt si ele, intr-un anumit sens, organizAri sociale jinti - dar fri 0 avangarda; jimtele se stabilese prin procesul democratic, in cadrul procedurilor democratice, pe misuri ceidemocrafia avanseazi. De aici rezulti ci, in mod unic, democratia este deschis& la si pivoteaza in jurul tensiunii dintre valori si fapte. Se poate spune astfel cX numai democratia isi datoreazt existenta idealurilor sale. Iat& de ce avem nevoie de termenul de :,democratie”. In ciuda inacuratetii descriptive, ne ajutt si pistrim in prim-plan idealul ~ cea ce democratia trebuie sé fie. Asadar, termenul de ,democrajie” nu are numai o functie descriptivi sau denotativa, ci si o:functie normativa si persuasiva. Faptul oX o distinctie radicala intre descriere si prescriere este adescori greu de trasat nu diminueaz% aportul analitic al distinctiei. Faptul c& ziua si noaptea se pot amesteca treptat nu presupune o simpli diferent de intensitate intre ele ‘sau (gi mai ru) faptul c& lumina si intunericul sunt inseparabile. Prin urmare, problema definirii democratiei are 0 dubli natur{, impunand atat 0 definitie descriptiva, cat si una prescriptiva. Una nu poate exista fri cealaltd si, in acelasi timp, nu pot fi inlocuite una prin cealalt’. Pentru a nu incepe in mod necores- Punzitor aceasti analiz trebuie st tinem cont, asadar, ci (a) idealul democratic nu defineste realitatea democratiei si, viceversa, 0 democratie real nu este, si nici nu poate fi, aceeasi cu democratia ideal; si ct (b) democratia rezulti si este format prin interactiunea dintre idealuti si realitati, prin presiunea lui irebuie si rezistenga lui este. 1.3. Democratii politice si alte democrat ‘Termenul demokratta a fost conceput in secolul al V-lea i.Cr,, si de atunci pan’ in urmi cu un secol a rimas un concept politic. Aceasta inseamna ci democratie insemna o democrafie politica. Astizi, insi, vorbim de asemenea despre democratie in sens nonpolitic sau subpolitic, atunci cind auzim vorbindu-se despre democratia social’, democratia industrial si democratia economic’. Cu toate c& aceste semnificatii sunt foarte legitime, ele riman in mare parte rspunzitoare pentru confuziile care apar atunci cAnd ne referim la conceptul de democratic. Prin urmare, este important si clarificm aceste semnificatii si si vedem de la bun inceput cum se raporteazi demo- crafia nonpolitict la cea politica. Conceptul de democrayie social - de democratie in sens social, ca stare a societiii - poate fi regisit inet de 1a Tocqueville. Vizitind Statele Unite in 1831, Tocqueville a fost uimit de premisele societale ~ mai ales de egalitatea statutului, moravurilor si a obiceiurilor - din democrafia american, in parte, egalitatea social care fi prea atat de uimitoare lui Tocqueville (ca si celor mai mul{i vizitatori europeni de dupa el), reflecta absenja unui trecut feudal; dar, totodati, exprima, firi indoiali, modul in care ,spiritul” democratiei a pitruns tn ansamblul societ&{ii. Astfel, Tocqueville punea in contrast democratia cu aristocratia, si pani in 1848 el a vizut democratia ca pe 6 structurd social’ mai curind decat ca pe o forma politic’. Dupi Tocqueville, Bryce a fost cel care a redat ideea unei democratii ca un etos gi ca o forma de viati, ca o stare general si ca un stil de societate. Pentru Bryce, democratia american’ prea a fi carac- terizati prin ,egalitatea aprecierilor”, adic printr-un etos egalitar bazat si redus la valorile egale ,,pe care oamenii si le impun unii altora, oricare ar fi elementele conjinute de aceste valori”®. Asadar, 0 democratie social& este 0 societate al clrei etos cere membrilor sii si se perceapi ca find egali la nivel social.36 ‘TEORIA DEMOCRATIEI REINTERPRETATA, Eticheta de democratic social se aplicd, prin implicatie, si rejelei de democragii primare ~ mici comunitigi si organizatii voluntare ~ care infloresc in cadrul societitii, constituindu-se in infrastructura si temelia societala a suprastructurii politice. O societate multigrupali in care unitatea grup” este structurati democratic poate fi calificata drept o democratie social’. Pe de alti parte, 0 democratie social (a nu se confunda cu social-democrajia ca nume de partid) este mult indepartata de ,,demo- cratia socialista”, Elementul caracteristic al democratiei sociale nu este numai.faptul c& aceasta funcjioneaza la nivel societal ci, mai mult, spontaneitatea sa, natura sa endo- geni. Din aceasti ultima perspectiva, putem avea o perceptie mai clara asupra naturii extrapolitice a democrajiei sociale si asupra motivelor care o fac si fie cu tovul diferits de democrafia socialist, de o politica impusa de statul socialist asupra societatii. in timp ce 0 democratic sociala se constituic de jos in sus, 0 democratie socialist se impune de sus in jos. Democrafia sociali este, in primul rnd, un mod de viata, in timp ce democratia socialist este, mai presus de toate, un mod de a guverna. Democragia industrial este un termen lansat la sfarsitul secolului al XIX-lea de c&tre Sidney gi Beatrice Webb". in esenji, ea este democratia din interiorul platfor- melor industriale. E adevarat cX sotii Webb au conceput acest model pornind) de la microdemocrajiile operafionale la nivelul uzinelor si extinzéndu-I pana la sistemul de ansamblu, al reprezentirii vocationale, .,funcjionale”, adic de la nivelul elementar al democratiei din industrie si pémi la macrodemocrajia politic’ consonanta"®. Cu toate acestea, teoria si practica ulterioara a democratiei industriale au renungat in general la suprastructura conceputi de sofii Webb si s-au axat asupra platformei industriale ca unitate de autoguvernare a muncitorilor. Asadar, se poate spune ci democratia indus- trial este o adaptare a democrajiei directe grecesti la 0 socictate industrial in care membrul comunititii politice, acel polites, este inlocuit de eXtre membrul comunitatii economice, muncitorul la locul lui de munca. in ultimele decenii, nojiunea de democratie industrial’ a fost reformulata si s-a aplicat fie in forma ,codeterminirii” (Mithestimmung), fie prin tipul iugoslav al ,autoconducerii” in consiliile muncitoresti. In primul caz, muncitorul define o parte din managementul si chiar din proprietatea intreprinderii; in al doilea caz, asa cum spune si expresia, se presupune c& el realizeazi © autoguvernare a producitorilor Ja locul lor de munca". In toate aceste cazuri, asadar, ceca ce se intentioneaza prin conceptul de ,democratie industriali” este destul de limpede si poate fi surprins in cele mai exacte injelesuri ale sale. Democragia economica este 0 nojiune cu multe fajete si, in cele din urma, evazivi. Logica, destul de clara, ce conduce la aceasti teorie este urmatoarea: din moment ce democratia politica’ se reduce in principal la egalitatea politic& si juridica, si din moment ce accentul democratiei sociale cade asupra egalititii de statut, consecinja este aceea ck democratia economic’ este, sau reflectd, un interes pentru egalizarea averilor. Astfel ca o prim& definitie a democratiei economice poate fi aceea c& termenul denoti 0 democratie al cirei scop politic este redistribuirea averilor si egalizarea posibilititilor sia conditiilor economice. Ins’, conceputi astfel, democratia economica ar putea foarte bine si fie un complement al democratici politice simu ar reprezenta altceva decat 0 extensie a democratiei politice, Oricum, conceptul de democratie economicd este, de asemenea, utilizat si intr-unul din injelesurile conceptului de democratie industriala. Dacl.e asa, ea presupune mai putin o distribuire egal sau aproape egal a avusiei si reflect4 mai mult un control al muncitorilor asupra economiei. in aceast privint& s-ar Putea spune c& democratia economica const in cgalitatea controlului asupra proceselor productive economice. infelegerea marxisti asupra termenului diferai de ambele acceptiuni anterioare. in literatura marxisti, democratia economic nu presupune o democratie politic’, ba chiarI nchacpedlieatitsiemaerivitiet, oh POATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? aT © inliturd si o inlocuieste. Aceastt substituire urmeazi conceptici materialiste asupra istoriei care presupune negarea autonomiei politicului. in perspectiva marxisti, demo- cralia politic’! nu are nici o valoare in sine, nici o motivatie intrinseck de a exista, Pentru c4 nu reprezinta decat un instrument al dominafiei exploatatorilor asupra celor exploatati.. Mai exact, democratia politica este o suprastructuri a asupririi capitaliste si burgheze, puténd fi redusti astfel la democratia capitalist, Ce urmeazt? Cand ele- ‘mentele capitaliste si/sau burgheze sunt inlaturate, ce se intimplt cu celSlalt element, cu democratia” ? Dup& cum vom vedea la timpul potrivit din felul in care abordeaz& Lenin aceste lucruri, in perspectiva retragerii politicului, notiunea de democratie se evapora intr-o ceati densi. Dact politica in sine este o suprastructur§ si dac substanta realitilii este de facturé economics, drumul spre comunism nu ne conduce citre un sistem politic, ci catre un sistem economic. {n cele din urmi, nu va mai fi nevoie de o democratie noncapitalist{, pentru ci nu vom mai avea nevoie deloc de corpul politic. La sfarsit, asadar, 0 ,democrajie economica” nu este nici mai mult nici mai pugin decat 0 ,economie comunisti™™. Pentru a concluziona, democratia sociala si democratia industriald se refera in mod specific la anumite structuri ce pot fi identificate si conoteazi o democratie nonpoliticd in sensul c& cele dou concepte nui se raporteaza la problema democratiei la nivelul regimului politic, adici o democratic statal%, condust de cAtre stat. Pe de alt& parte, democratia economici este deja o ctichet’ prea extins& si extrem de ambigua. La una dintre extreme, ea semnificd doar o linie politica - desigur, o politica pus’ in aplicare de catre 0 democratie politica in cadrul structurilor sale gi prin procedee specifice. La cealalti extrema, se presupune cX democratia economicti elimina si inlocuieste demo- cratia politica ~ devenind o nogiune ce nu acceptd identificari, Raméndnd la acele ,alte democratii” care pot fi identificate cu usurint’, problema modului in care acestea sunt raportate In democratia politick primeste un rispuns tangant: democratia in sens politic este 0 macrodemocrajie pe scar’ larga, in timp ce democratia grupurilor si platformelor industriale presupune o microdemocrafie. Cu alte cuvinte, democrafia politic’ ~ in acceptiunea termenului care a persistat timp de douiizeci si cinci de secole ~ este democratia suverand supraordonati, in timp ce cele- lalte democraii sunt, inevitabil, democratii subordonate. Aceasta este, afirm, o simpli Judecati de fapt. Putem aprecia in mod deosebit microdemocratiile si st avem, dimpo- triv’, o opinie extrem de proasti despre macrodemocratii. Relafiile rimén intacte, Tar relatia este aceea ci, dact entitatea supraordonat ~ regimul politic - nu este o demo- cragie, atunci nu exist prea multe sanse ca entititile subordonate si supravietuiasca si 8& prospere ca democrat Astfel, nimeni nu neagi importanta democratiei sociale ca baz vital a corpului Politic democratic, si nici faptul ct democrafiile elementare, primare ar putea si aiba mai multi valoare decat oricare alt aspect al democratiei. De asemenea, egalizarea economica si democratia industrial ar putea s% conteze pentry noi mai mult decat orice altceva. Realitatca rimane ins aceea ci democratia politica este condifia indispensabila, instrumental indispensabil pentru orice scopuri democratice am nutri, Daca sistemmul major, sistemul politic de ansamblu, nu este un sistem democratic, atunei democratia social are puting valoare, democrajia industrialé are putin’ auten- ticitate, iar egalitatea economick nu difers prea mult de egalitatea dintre sclavi. Tati motivul pentru care .democratia” fra calificative desemneazi ,democratia politica”, iat& de ce democratia este in primul rand si in principal un concept politic si de ce cartea aceasta se va ocupa in primul rand de democratie in infelesul politic al termenului. Lucrurile principale trebuie si fie primele; iar democratia politick sie AREAS At aitlael 438 ‘TEORIA DEMOCRATIE! REINTERPRETATA, {nfeleasi ca metoda sau ca proceduri trebuie sx preceada orice cucerire substantial pe care 0 asteptim din partea unei democrajii. E adevérat, ,importanfa metodei politice democratice consti in primul rind in produsele sale secundare nonpolitice”". ins ,,bunurile” presupun un mecanism, metoda prin case sunt produse. Nu este necesar sine plack mecanismele ~ cu toate acestea avem mare nevoie de ele. Critica adust curentului principal al teoriei democratiei ce abordeaz3 numai democratia politic’ este, astfel, grew de injeles, atestind, dupa parerea mea, o erodare a identitatii. In privinta tuturor marilor subiecte, cum este democrafia, rman intotdeauna multe lucruri de spus. Dar caracterul incomplet nu este o eroare, Erorile apar, mai curand, la autorii care minimalizeaza sau chiar resping premiscle politice si conditiile oricarei democragii luate in discutie. 1.4. Trdsaturi generale La o analizi final, comportamentul nostru politic depinde de ideea noastri despre cea ce este, ce ttebuie st fie gi ce poate fi democratia. Cand susfinem ci un sistem politic este mai democratic sau mai pujin democratic decdt altul, evalulrile noastre depind de ceea ce considerim a fi adevarata democratic. La fel, atunci cénd sustinem ci ylucrul acesta mu este democratic” sau yaici nu existi democratie”, afirmayia comportamentul ulterior presupun o definite impliciti, dack nu chiar explicita Desigur, publicul larg reactioneaza la imaginea democratiei. Totusi, aceste imagini sunt ecouri ale coneluziilor la care s-a ajuns in sfera gindiii teoretice si care au fost mode- late prin definiii. Ceca ce pandesc oamenii obisnuiti reflect, in ultima instant, ce ginditorii au meditat anterior. Asadar, punctul meu de vedere este acela ci, dacti democratia este definiti incorect (de catre cei care ti dau definigii), in cele din urmi exist pericolul si refuziim ceva ce nu a fost bine identificat si sa primim in schimb altceva ce nu ne dorim deloc. ?Pentru ci am aritat de ce trebuie si definim democratia, si revenim la intrebarea cum. Argumentul central este acela eX obiectul ,democratie” mu este adecvat descris prin cuvdntu! ,democrajie”. Cu toate acestea, nici nu putem evita acest cuvéint (nu ne putem descurca far cuvinte) $i nici nu-l putem schimba, spundnd, de exemplu, ypoliarhie” fn loc de ,democratie”"®, Nu ne rimane decit s& jinem cont de faptul c& termenul de democratic conduce catre o definire prescriptiva si c& va trebui si urmerim objinerea unei definifii descriptive, Faptul ci avem dovi definitii creeaz’ fir’ Indoial’ probleme ; inst, asa cum vom vedea, distinctia dintre descriptivul este si prescriptivul ar trebui, in cazul democratiei, indica de fapt directia in care se afl& solutia la problemele noastre. Distinctia intre este gi ar trebui, intre real si ideal, atrage dupa sine 0 analiza mai complex, dar in acelasi timp clarific’ 0 serie de confuzii. Si wim, de exemplu, afirmatia ,Socialismul este superior democratiei liberale”. Ar trebui s& fie evident cZ, pentru a garanta acest lucru sau, in-acest sens, orice alti evaluare comparativa intre diverse regimuri, trebuie si gusim similarit&i intre 0 realitate si o alta realirate si/sau fnire un ideal si un alt ideal, Nu va fi suficient siycomparém socialismul ca ideal cu democratia ca realitate. intr-adevar, ar insemna si trigim. Desi, in general, acesta este genul de argumentafic atunei cAnd se sustine cd tipul regimurilor comuniste este supe- Tior democratiilor. Cea ce este si mai ciudat este usurinfa cu care 0 eroare logic’ de asemenea magnitudine trece neobservat. Trebuie subliniat, asadar, faptul ci referirea la democratic asa cum ¢ ea implica o referire la socialism aga cum este el. in sens contrar, dic ne referim la socialism ca ideal, atunci trebuie si facem referire la demo- crafie ca ideal. in general, argumentul este acela cA, atunci cénd faptele sunt comparate cu alte fapte ori atunci c&nd faptele sunt comparate cu idealurile, ele trebuie comparatePOATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? 39, {in acelasi mod, in tmbele directii. Lucrul acesta presupune gruparea descrierilor cu descrierile, a prescriptiilor cu prescriptiile si compararea felului in care (bine sau ru) fiecare ideal este transpus intr-o realitate corespunzitoare. Dac suntem atenti la distinctiile dintre este si ar trebui, ne dim seama imediat cA ar fi un nonsens s& susti- nem cé idealul a ceva este superior realititii unui altceva. Reveninil la caracterul complex, el se datoreaz’ faptului c& distinctia dintre aspectul descriptiv al lui este si cel prescriptiv al lui ar trebui, in cazul democratiei, nu se Poate reduce numai la atat. De indati ce am facut o distinctic, se pune intrebare: care este conexiunea lor? Conexiunea este Ja fel de important ca si distinctia. Ce este si ‘ve ar trebui sé fie nu evolueaz’ pe dou’ drumuri diferite, care nu se intalnesc niciodat’. Dimpotriva, ele se intersecteazi intotdeauna si se bat cap in cap. Deci, daca nu surprin- dem natura conexiunii, avantajul de a stabili o distinctie intre aspectul descriptiv si cel Prescriptiv se pierde, incetul cu incetul, pe parcurs. Prima parte a lucrdrii trateaz’ astfel pe larg, implicit sau explicit, aceast& relajie. Cand atenjia se indreapti numai asupra a ceea ce este, rezultatul este un realism deplasat si eronat. Cand punem un accent exclusiv pe ceea ce ar trebui sd fie, cidem in capcana perfectionismului, Realismul deplasat si perfectionismul sunt ins& sofisme. Prin urmare, argumentafia ‘mea porneste de la o critic a abordatilor mai simpliste, printr-co disoutie despre genu- rile elementare si naive de erori, si anume reducerea democratiei la denumirca sa. Produsul acestei abordari simpliste este ceea ce eu numese ,democratie etimologica” sau democratic in sens literal, ce va fi discutat& in capitolul urmitor. Evident, 0 con- ditic esentiala pentru supraviewuirea sistemului democratic este inteligibilitatea lui. Desi democrasia este mult mai complicatt decat orice alt formi politic’, paradoxal ea nu ar putea supravietui dac& principiile si mecanismele sale nu ar fi accesibile capacititii intelectuale a cetiteanului obisnuit. Cu toate acestea, atunci cand democratia este sim- plificata, putem fi siguri c simplificarea a mers prea departe, cX am facut mai degrabi un deserviciu dect un serviciu democratiei. Chiar daca erorile simplifictirii exagerate, ale hiperrealismului (dact putem spune asa) si cele ale perfectionismului devin capcane in care cXdem de cele mai multe ori atunci cind discut’m despre democratic, dificulvijile pe care le infruntim nu se sf3 SeSC aici. Dificultiti ulterioare apar din faptul c&, atunci cfind democratia a fost conceputa pentru prima oar’, ea a fost imaginat& 1a nivel orizontal. Democratia greceascti nu tidica problema altitudinii, adied problema structurarii verticale, Democratiile moderne sau democratiile reprezentative sunt confruntate ins% cu aceast{ problem’. Aparitia termenului de elitism” si succesul termenului de discreditare a ardtat ci se cuvine si abordim si problema modului in care trebuie si concepem 1 definim democratia vertical, Va trebui, asadar, si abordim direct aceasti problema. De asemenea, pentru © lung perioadi de timp, democratia a generat confuzii pentru ci cercetétorii nu au stiut sau nu au incercat sx clarifice ce nu este democrajia. Prima parte a cAttii se sfarseste chiar cu analiza democratiei ca refea de procese decizionale realizate de di- verse unititi specifice. Desi inijial intentia mea nu era aceea de a propune sau de a descoperi 0 noua” teorie a democratiei, dac& ar fi si sustin o teorie proprie original’, ‘0 asemenea teorie ar fi cea expusa in capitolul ce sfarseste prima jumatate a cliryii de fat. Dincolo de nivelul generalizirilor, 1a care putem discuta despre curentul principal al teoriei democratiei la singular, este adeviirat c& exist o mulfime de teorii ale democratiei la plural. Barry Holden, de exemplu, isi organizeaz& excelenta sa analizd ‘in jurul a cinci tipuri de teorii: teoriile democratice radicale (TDR), noile teorii demo- cratice radicale (NTDR), teoriile democratiei pluraliste (TDP), teoriile democratice elitiste (TDE) si teoriile liberal-democratice (TLD)"”. Analiza clasicX a lui Dahl se40 TEORIA DEMOCRATIEI REINTERPRETATA, bazeazi pe tripartitia intre democratia madisoniand, democratia populist si democratia poliarhica'’, In propriile mele analize, fac o distinctie intre democrajia electoral’, democratia participativi, democratia prin referendum i teoria competitiva ; iar con- irastul major este redat prin intermediul opozitiei dintre teoriile participative si cele competitive ale democratiei”. Aceste sciziuni sunt de natura analitica. Diferenta majora consti in modu! in care pirtile sunt sau nu concepute ca aspecte ale curentului principal de ansamblu. Barry Holden remarci faptul ci numai una din teoriile sale (TLD) este foarte extinsi, in timp ce altele sunt teorii incomplete sau defectuoase ; cu toate acestea, cl pare s& renunte la posibititatea de a le reuni intr-o manierd selectiv ierarhic& Aceasti lucrare este intemeiati, in schimb, pe presupozitia conform ciireia a existat un curent principal in uecut, care trebuie reconstituit pentru viitor. Prin urmare, eu vid 0 continuitate intre teoria clasici liberal-democratic’ si evolutiile ulterioare pluralist-competitive, in timp ce teoriile populiste si cele radicale ale democratiei (fie ele invesmantate in haine noi sau vechi) raman periferice prin faptul c& sunt doar teor normative. Dar toate acestea pot fi explicate numai pe parcurs. Un aspect final. Aga cum am mai spus, voi urmari in principal democragia politic’. Primul motiv este acela c& regimul politic democratic preceda si conditioneaz orice alté democratic spre care tindem - aga cum voi arta pe larg. Un alt motiv pentru a insista asupra democratiei politice este acela ci ea reprezinti cea mai dificild tentativa, democratic. Ca forma politica, democratia trebuie si supun’ diversele:vointe ale catorva milioane, a zecilor si chiar a sutelor de milioane de indivizi rispanditi in diverse locuri, la o singur autoritate ; iar acest lucru presupune cA acele conditii in care un corp politic democratic poate si funcjioneze reprezinta doar o vag aproximare a conditiilor optime ce pot fi regisite in grupurile primare sau in comunititile reduse, integrate. Intre democratia de tip ,,fafa-in-fafa” si sistemele democratice pe scari larg’ exist 0 prapastie enormd. Umanitatea a trebuit si sufere mai mult de dowd mii de ani pentru a putea construi un pod fntre cele dou’ sisteme; iar prin trecerea de la micile comunititi democratice, in care toti oamenii puteau s& participe, la democratia marilor multimi care nu pot participa (cel putin nu in acelasi sens), 0 mare parte a avantajelor primului sistem tind s& dispard pe parcurs. Astfel, daci democrafia in sens politic continua si existe, nu putem astepta din partea unei democrafii politice prea extinse ceea ce asteptim din partea microdemocratiilor. De fapt, trecerea de la micro.la macro implica 0 modificare a scalei si, intr-adevar, un salt jerarhic in care 0 crestere de zece ori.ca dimensiune sau ca unititi de misur& presupune complicajii de sute sau chiar de mii de ori mai mari, Prin urmare, este extrem de indoielnic’ realizarea gi injelegerea corect a macrodemocrajiilor noastre politice ca evolujii ale unor microprototipuri, ale unei democrajii primare. Cele de mai sus nu inseamni ci unitatea democratiei a fost consfinjita o data pentru totdeauna, Se intampla ci unitatea pe care eu o numesc ,macrodemocratie” este astizi mult mai extins4 decat un oras mic si mult mai redus4 decat la scara intregii lumi. in momentul istoric in care ne aflm — unitatea stat-nagiune ~ am putea dori revenirea la unitatile mai mici sau progresul spre unitatile mai largi. Disputa in jurul unitajilor optime se reduce la un cere vicios: ,Orice unitate la care te-ai opri, mai micd decat globul terestru... poate fi mai redusi decat limitele unei probleme urgente... Cu toate acestea, cu cat este mai mare unitatea, cu atit mai mare este costul regulilor uniforme, cu atét mai mari sunt minorititile ce nu pot predomina si cu atat mai redus este controlul cetijeanului individual”. Din moment ce orice unitate imaginabila igi arc meritele si defectele sale, lucrul cel mai important este analizarea trisiturilor lor distinctive ~ pentru ci, daca unitatile sunt amestecate, la fel va fi si dezbaterea,or POATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? ay 1.5. Adagiu pentru teorie Iucrare despre teoria democratiei trebuie st prezinte modul in care este interpretatt ateoria” instisi Am afirmat deja c& este ceva obignuit s& distingem intre teoria norma- tiva si teoria empiricd si s& utilizim ,normativismul” ca pe un criteriu de divizare, Cu alte cuvinte, daci 0 teorie contine norme (orice fel de prescrieri), ea este 0 teor nonempirici si probabil filosofica. In sens contrar, o teorie este empiric daca si numai dac& este nonnormativa. Gasesc ci impotriva tuturor acestora se pot tidica obiectii. Asa cum am ardtat anterior, ,normativismul” amestect de-a valma, si prin aceasta ‘creeazii confuzii intre o serie de norme care, altfel, au putin sau chiar nimic in comun. Astfel, 0 prim’ obiectie este cA normele valorice ultime si cele etice reprezint& un lucru, iar normele tehnice instrumentale sau conditionale (care raporteaza scopurile la mijloace) reprezinti cu totul si cu totul alt lucru, De asemenea, exist o mare diferent intre normele prescriptive si cele descriptive. In cele din urm&, ,,normativismul” se dovedeste a fi nu numai 0 ine fragild datoriti ambiguitZtii sale, ci gi una eronatt in principiu. Dar pentru a proba aceasta ultimd concluzie trebuie mai intai si ma refer la nofitunea de teorie. Astizi, sustine Brecht, ,filosofia politic’, teoria politics si stiinta politica nu mai reprezint& termeni intersanjabili”*.’ Corect. Dar ce fi face s& fie diferiti? intrebarea are implicafii prea vaste pentru a putea fi analizati aici. Si considertim ca de la sine infeles faptul c& teoria politic’ nu este nici o filosofie si nici o stiingd a politicului, restrngind discutia la nofiunile de ,teorie” si ,teorie empirie’”. Chiar si aga, pro- blema trebuie restrinsi si mai mult. O bunk modalitate de a face acest lucru este sublinierea faptului ci teoretizarea este o functie a obiectului siu, a problemelor pe care le pune. Pe baza acestui considerent, intrebarea referitoare la ce se presupune a fi teoria democratiei depinde de rispunsul Ia intrebarea : ce fel de obiect este democratia ? Grecii concepeau politica in sensul unei stiinfe arhitecturale, Pentru a moderniza si a eficientiza o intuigie clasic&, putem spune ci democratia este un artefact si, de fapt, un macro-artefact in permanent dezvoltare. Aceasta presupune, in primul rand, faptul ci democratia intrupeaz un project. Prin urmare, se poate spune ci teoria democratiei este realizarea projectului democrajiei. Desigur, acest Iucru nu presupune faptul ci ‘mai inti planificm un corp politic si apoi il constraim dupa planurile anterioare, Nu suntem att de buni planificatori ;, iar produsele noastre politice riman in mare parte rezultate ale efortului de a invata din greseli. De cele mai multe si numai ex post, dup ce constructia s-a materializat, intelegem ce este ea si ce am construit de fapt. Astfel c& proiectul descris prin teoria democrafiei reprezint& in mare parte un feedback, 0 reflectare analiticA asupra realizrilor pe care Je-am obtinut si care nu au fost planificate dinainte sau nu au reusit asa cum au fost plinuite. Nu in ultimul rind, referirea la un proiect este relevant’ din dow motive. Mai intai, democratiile sunt experimente orien- tate spre anumite finalitiji, nu sunt cute la intémplare ; iar teoria democratici este ‘un project necesar pentru a asigura o orientare si o indrumare spre materializarea acelor finalitati. fn al doilca rand, incertitudinea rezultatului (un project nu este un plan detaliat) nu diminueaz’ importanta faptului cX toate realizairile care structureazi demo- cragia au fost intr-adevair precedate si promovate prin idei si idealuri consonante. Consecinjele celor spuse anterior constau in faptul ci, atunci cind vorbim despre un proiect, trebuie si vorbim si despre finalititi. Prin urmare, realizarea finalittilor si a scopurilor reprezinti un element constitutiv al teoriei democratici. Dac este aga, chiar i o teorie empiric’ a democratiei trebuie si fie, intr-un oarecare sens, normativa.2 TEOKIA DEMOCRATIE! REINTERPRETATA, Atunci de ce si folosim ,normativismul” ca element de separajie? De ce si nu ne punem in mod direct intrebarea care este sensul ,empirismului” ? Raspunsul la aceasta intrebare este acela co teorie devine tot mai empirici pe misurd ce este claboratt prin inductie, incorporand astfel elemenitele inva{ate din experienga. in sens contrar, 0 teorie devine din ce in ce mai putin empiricd si, in ccle din urmi, nonempiric’, pe misuri ce desconsiderd experienta gi este elaboratt deductiv. Dar teoriile empirice nu sunt similare. Ele diferi, in esengi, prin faptul c& se raporteaz la un context teorie-cercetare sau la un context teorie-practicé. in primul context, ne ax’im in principal asupra modului in care o teorie poate fi testard ; in al doilea context ne intereseazi daca si cum poate fi aplicatd. Cand se pune accentul pe relatia dintre teorie si cercetare, insistim asupra operationalizarii, asupra rediri teoriei in termenii conceptelor si definitiilor operationale. in schimb, end accentul este pus pe relajia dintre teorie si practic, insist%m asupra aplicirii, asupra mijloacelor necesare pentru a pune in practic scopurile propuse si, in general, asupra modului in care aceste finalitagi pot fi transpuse in fapte. Pe primul traseu culm probe; in cazul celui de-al doilea traseu distingem succesul de esecuri. in cele din urmi, traiectoria teorie-cercetare conduce la 0 teorie descriptiva a democratiilor existente, in vreme ce traiectoria reorie- -practica duce la 0 teorie a democrafiei fezabile. in ambele cazuri obtinem, cred eu, teorii empirice ale democratiei ; dar, incontestabil, ele sunt teorii diferite, Prima este de extractie empiric, in vreme ce a dova este empiric operational” in ceea ce priveste teoriile nonempirice, pentru ceca ce ne propunem va fi suficient s& le definim @ contrario, adic in sensul c& sunt worii care nu se bazeazi nici pe probe si nici pe practic’. Ca si in cazul teoriilor empirice, existi multe varietiti de teorii nonempirice ale democratiei descrise in diverse moduri, ca fiind speculative (sau filosofice), etice, axiomatice, deductive sau rajionaliste. Oricum, caracteristica lor comund este aceea ci ele nu se intemeiaza pe cercetare gi nici nu sunt stimulate de aplicare si aplicabilitate. Mai exist o intrebare la care trebuie s& rspund: cum concepem aici ,teoria” ? Dac’ ne raportim la afirmaia conform careia eticheta de ,teorie empiric a demo- cratiei” se limiteaza la o teoretizare specific operationalizata si orientata spre testare, atunci nu yorbim despre aceeasi teorie a democratiei. Intetesul meu se indreapti aici mai curand spre 0 feorie operajionald a democratiei, spre modul in care teoria se raporteaza si este pusii in practici. Asa cum am aritat deja, lucrul acesta nu inseamnit c& expun o teorie nonempiricS. Dar teoria la care ma refer este cu siguran{i mai putin empirica” decat altele, pe care le numim empirice. in primul rand, teoretizirile mele sunt si prescriptive, si descriptive si trateazt pe larg normele care constituie proiectul democratiei. Mai mult, din moment ce aceasti Iucrare corespunde unei epoci si unei stiri de democratie confuzi, ea este extrem de argumentativa si se bazeazi foarte mult pe analiza conceptual. Asadar, probabil c& tipul de teorie prezentati in aceasti lucrare se apropie de ceea ce s-a numit dintotdeauna o teorie fir& calificative, © teorie pur si simplu®. In aceast& teorie pur si simplu, democratia este conceputi ca Proiect ~ desi nu un proiect executiv, nu un plan detaliat ~ al unui artefact uman a clrui evolutie continua si care se intemeiaza pe un set de idealuri si idei ce i! compun, il sustin (in realizarea sa) si care (dack nu sunt injelese sau sunt utilizate in mod eronat) pot sé il distrugs. Simplu spus, 0 data ce democratia este realizatd, putem avea 0 ,,teorie empirica” a democratiei ; dar inainte, ca o conditie preliminard, tebuie si avem o teorie tout court Artefactul care este ,democratia” trebuie conceput si construit inainte de a putea fi observat. Democratiile exist pentru ci noi le-am inventat, pentru c& exist in mingile noastre si, in misura in care injelegem cum s& Ie pistraim vii si in bun conditie.10. 0. 12. 13, 14, 15, 16. 17, POATE DEMOCRATIA SA FIE ORICE? 43 Note in R. McKeon, ed., Democracy in a World of Tensions : A Symposium Prepared by UNESCO (Chicdgo University of Chicago Press, 1951), p. $22. Bid »Politcs and the English Language”, in Selected Essays (Harmondsworth: Penguin, 1957), p. 149. Veri capitotul 9, infra ‘Acest aspect este tratat in capitolul 5, mai ales sectiumea 2. Du Powoir (Geneva: Bourguin, 1947), p. 338 »Definiiite de tipul cuvint-euvant corelesz’ un cuvint cu un alt cuvant, ca avnd acelagi Sens. Definifiile de tip cuvant-lucru coreleazii un cuvant cu un Tucru, ea semnificdnd acel Iucru”. Vezi R. Robinson, Definition (Oxford: Clarendon, 1954), p. 17 si cap. 2, passim. Deontologie inseamné in sens literal ,discursul despre ceea ce trebuie fiicut”, despre datorie. Termenul fost introdus de cltre Bentham, care il folosea ca pe un sinonim al .stintei moralititi. Voi utiliza termenul, in schiob, fird o referire speciali la etic8, pentru orice discurs elaborat in form’ imperativi Citatul este din Iucrarea lui Dahl Modern Political Analysis (Englewood Cliffs, N.J. Prentice Hall, 1963), p. 73. Vezi, mai amplu si mai relevant, $i R.A. Dahl, A Preface to Democratic Theory (Chicago : University of Chicago Press, 1956) si Polyarchy (New Haven : Yale University Press, 1971), passim. Vezi J. Bryce, ed., The American Commonwealth (1888), 2 vol. preseurtate (New York: Purnam's, 1959), partea a VI-a, capitolul 6, mai ales pp. S14, 517, $20. Bryce sustinea inst cf democratia era de fapt o form® de guvernare Veri Industrial Democracy (Londra, 1897; ed. nout in 2 vol., 1920). Vezi Sidney si Beatrice Webb, A Constiuton for the Socialist Commonwealth of Great Britain andra, 1920). Vezi, in tradigia lui Webb, si G.H.D. Cole, Self-Government in Industry (Londra, 1920), Printre alti analisti, vezi si H.A. Clege, A New Approach to Industrial Democracy (Oxford: Blackwell, 1960); E. Rhenman, Industrial Democracy and Industrial Management (Lonéra Tavistock, 1968); P. Blumberg, Industrial Democracy : The Sociology of Participation (Londra: ‘Constable, 1968); D. Jenkins, Job Power: Blue and White Collar Democracy Garden City, N.¥.:" Doubleday, 1973); Industrial Democracy in International Perspective”, Annals of the American Academy of Political and Social Science, May 1977. Subiectul demo. ‘ratiei industriale este analizat in capitolul 14, sectiunea 4 Conceptiile marxiste si cele leniniste despre democratie sunt analizate in capitolul 15, mai ales seciiunile 1 si 2, Charles Frankel, The Democratic Prospect (New York: Harper & Row, 1962), p. 167. Angumentul tui Dahl este acela ef atunei ednd acelasi termen este folosit pentru qsistemul ideal” si pentru , imperfecta aproximare” a lumii reale, atunci ,apar confuzii nedorite... pe parcursul analizei* (Polyarchy, p. 9). Are dreptate cfind vorbeste despre confuzie; dar diversit Termeni sunt sugestivi $i descriu o separayie ale cSrei neajunsuri sunt, dup& parerea mea, gi mai mari, in Dilemmas of Pluralist Democracy: Autonomy vs Controt (New Haven: Yale University Press, 1982), Dahl pare si ajungi ta aceleasi concluzit: yin aceasta carte”, serie el, »...Tegimurile democratice... si] poliarhia... pot fi utlizate... intersanjabil” (p. 11). Veri B. Holden, The Nature of Democracy (New York: Harper & Row, 1974), passim. TDR se aplicd in mare teoriei clasice grecesti a democratiei directe (care se sfirgeste 0 dati cu Rousseau); NTDR descriu noul radicalism al anilor "60 (de Ia teoria democratiei pa cipative la, probebil, Marcuse); TDP se referi in principal la teoria lui Dahl; TDE conyin, ‘mai ales tcoria lui Schumpeter; si TLD acoperi domeniul de la Locke la Tocqueville si John Stuart Mill. In A Preface to Democratic Theory. Dai insusi este idemtiicat cu teoria pluralismuli demo- cratic (chiar dack acest concept este doar implicit in Prefag’).SEY 44 19, 20, m1 23, 24. 25. TEORIA DEMOCRATIE! REINTERPRETATA In capitotete 5 si 6, infra R.A. Dahl, Democracy and the Chinese Boxes", in H.S. Kariel, e., Frontiers of Demo- cratic Theory (New York: Random House, 1970), pp. 372-73, Arnold Brecht, Political Theory: The Foundations of Twentith-Century Political Thought (Princeton: Princeton University Press, 1959), p17, Opinia men este detaliati in G. Sartori, ,Philosophye, Theory, and Science of Politics”, Political Theory, May 1974, si dezvoltati in La Politica: Logica e Metodo in Selenze Sociali (Milano : SugarCo, 1979), Discuta este extinsa. Vezi D. Easton, ,-The Decline of Modern Political Thought”, Journal of Politics, February 1951; A. Cobban, Ethics and the Decline of Political Thought”, Political Science Quarterly, September 1953; A. Rapoport, Various Meanings of Theory", American Political Science Review, December 1958; L. Strauss, What Is Political Philosophy ? (Glencoe: Free Press, 1959); E, Weil, ,Philo- sophie Politique, Théorie Politique”, Revte Francaise Science Politique I (1961): 1. Berlin, =Does Political Theory Still Exist?”, in P. Laslew si W.G. Runciman, ed., Philosophy Politics and Society (Oxford: Blackwell, 1962); J.W. Chapman, ,Political Theory Logical Structures and Enduring Types”, it R, Polin, ed., L'Zdée de Philosophie Politique (Paris: Presses Universitaires de France, 1965); S.$. Wolin, ,,Political ‘Theory: Trends and Goals”, International Encyclopedia of the Sociat Sciences (New York: Macmillan & Tree Press, 1968), vol. 12 si Political Theory as a Vocation”, American Political Science Review, December 1969; J.C. Gunnell, Political Theory : Tradition and Interpretation (Cambridge, Mass.: Winthrop, 1979). De remarcat c& fac 0 distinefie radiala intre operational” si ,operativ”, Utlizez termenul operativ” pentru a spune .eplicabil”. Conform interpreticiiinele, 0 cunoastere este apli- cabilé sau operativi atunci cd reuseste in practicd,adica in rapor eu transformatea ieee) in practics, © bunt iustrare a acestul gen de teorie empiricd ~ orientati in mod special asupra evalu Performantelor ~ pisim la G. Bingham Powell, Contemporary Democracies Participation, Stability and Violence (Cambridge, Mass. : Harvard University Press, 1982). C.F Chudde si Deane E. Neubauer, ed, Empirical Democratic Theory (Chicago : Markham, 1969), fac o distinctie, ia Inuioducere, intr tei tipuri de teori, i anume intre teoria norma tivd, analiticd i cea empiried (¥ezi pp. 1-13). Probabil, desi nu in intregime, teoretetvie mele pot fi clasate in categoria analitica, dup accepjiunea lor asupra termenula, adicd © analizi conceptual