Mineralele sunt substanțe naturale solide, mai rar fluide, cu formă proprie

cristalizată, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în
componența rocilor și minereurilor

După conținutul lor ele se pot împărți în minerale metalifere și respectiv

nemetalifere (sare, gips, azbest, mică,feldspat), iar cele metalifere se pot
împărți la rândul lor în feroase și neferoase.
Mineralele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic,
fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare,
de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
Exemple de
minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopiri
ta (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai
aminti formula chimică,
sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a
diamantului), și diamantul.
Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice:
- culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul
de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc.
Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând
forma de exploatare a zăcământului).
Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a
durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina,
5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon 10.diamant.

Minerale care intră în alcătuirea rocilor

Rocile de obicei nu sunt alcătuite în cea mai mare parte din minerale,
mineralele frecvente întâlnite în roci sunt 90 % din categoria silicaților
ca olivină, piroxen, amfibol, feldspat sau cuarțacestea fiind întâlnite în roci
magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare.
Alte minerale care mai pot fi întâlnite în roci sunt cele din grupa carbonaților
și oxizilor în rocile calcaroase.