g pacran. Inqelege ca-i batr 2 geek cateva Zile ce i-au mai Tamas = ape capal cuturora. De cand sa sii oj mai striga nimeni, nu-l mai mz Zzie nicio gin, Hu se Mai intoarce spre el nicio pereche ge ochi. A slujit cu credinga. Douazeci de ani vara $i iarma, im curtea aceasta, a trait $i-2 pa- ito. In noprile de toamné, cu ploile repezi si pasunzatoare, in noptile de iarna, cu vifornite- le naprasnice, el nu statea in cugca lui; sufland cu greu, incordandu-si mugchii, caci era vanos, tia troianul, cutreiera toate colgurile gradinii si, latrand, dadea de gtire ca nu € chip s4 te pogi apropia de casa stapanului... Dar in seara accea, cand prinsese de pulpa piciorului pe hogul care furase mere din pomul de langa gard! Ani de-a randul simyise durerile eee loviturii de ciomag peEMIL GARLEANU. 108 j-o daduse arunci in crestetul capului, Sialy care Ir ar cite nu Ficuse, cate nu sufetise Grivg dati.. s Gulaulcredincios al curgii! Insa vremea treces viata, cu ea. Si-acuma imba. tranise! Nu se mai putea duce nici pana la usa by. cativiei, si capete un ciolan, sé-1 ling’. Rimaneg uncori zile ineregi fara sa inghit& nimic, finde nu se putea migca, $i-acum, in urmi, avea niste dureri grozave. Urla, $i mai ales noaptea, cand nu avea cu ce si se mai ia, cand nu mai vedea pe cei- lalgi cani, cind rimanea singur, numai el si sufe- ringa lui, mai ales noptile il chinuia boala. $i urla. Mai intai gemea, inabusir, cu gura inchisi, cu lim- ba zgarcita, gemea adanc, ca si cum i se desfacea inima din piept. Apoi il apucau fiorii; spasmurile Hi desclescau falcile, si gemetele fi iegeau mai tat ‘mal ascurite. Apoi plingea, plangea cum plang o* menii, cu lactimi fierbingi Parcé-l ardeau, $j cari fi lunecau pe bot # -n.urma, innebunit de durere, ™ ai putea rabds + “ei Putea ribda, in urma urla, urla groaznic, din toata A . . Puterea maruntaielor lui, cu toata jncorda tea glasuly; 4, : sat Slasului, urla Inspaimantator, de rasun4 pan DIN LUMEA CELOR Care yy CUVANTA 10s in departari, de unde.j rispundea ¢ cane care ti plingea de mila, gg zorii zilei mijeau, adormea, slei coul caun alt imineata, cind pe cul lui de paie. ‘ulcusu] $i opi ai casei cari treceau pe lang’ clil blest. mau. Tofi. Urletele lui le ealbura liniscea noptii, le curma somnul si-i facea si tresara speriati in pat. Iar unii credeau ca prevesteste ceva riu, ca prevesteste moartea cuiva, El ii auzea vorbind fi auzea gi-i ingelegea. Cu ochii blanzi, stersi di boali, fi urmarea pani ce se ficeau nevizuti. Ingelegea gi agtepta si-i vie ceasul. Intr-o dimineaga gi-a ziti seipanul de d venind spre el, cu manile la spate, gindnd ceva ce sclipi la 0 intorsituri in bacaia soarelui, Pencru 1 ed a-neereat el venea. Atunci, in sufletul lui pared arneerea two durere, ci o jale, 0 jale grozys 9 Pentru stapanul pe care-L vizwse oF lek qmp, la pieioarere © juease, cu care mersese pe cis f Tula se culcase de atitea Vergile ce i se cuveneat: Sik cape 1 yi hen planing ula gi didu puteri; seEMIL GARLEANU ‘ LUMEA CFLo, pin TARE NU cuyg, 106 an 107 apul iNtors spre curte 9. coca? Surla, cag cum sfygt un ramas bun. a Si-ar var care stapinul lui, se tart gi, cind ajunse, i; linse picioarele, ca sicum si-ar fi luat rimas bun, si urletului lui, scure, de moat, rc is ii si, incolatacit, astepra, . Apoi inchise ochit si, incolatacie, agtepta. Aston, | coal pentru cea din urmg aa *H raspunse aie : i » CQ un alt cs a stapanului?... Bubu; . : then, ae ceil a ye chema din depirtayi, nu curma linigtea ograzii. Tribuna (And) } an. XIV, np, 234, $i astazi simei ca nu mai are mult. $i Parca.j 31 octombrie 193 parea réu sa inchida ochii in curtea in care trai. se, in mijlocul lucrurilor de care n-ar fi vrut ni-| ciodata si se desparta, supt privirile care nu se mai indreptau spre el prietenoase. $i, deodati, 0 gr0az4, 0 fricd de locul acela in care suferise atata il cuprinse. fsi adun’ toate puterile, apoi, ca $i cum cineva l-ar fi gonit din urma, se departa cit Putu mai repede, iesi din curte sio lua pe drum inspre pidure. Cand ajunse in marginea ei, ints’ in cel dintaj stufis, si acolo, intre crengile cari 1! ascundeau vederea, igi facu culcugul. $i astept Spre seara un fior §j 2varcoli trupul, apoi alt! Si-nca unul, cel de Pe urma. Si-n clipa in caret! dete sufletul, se Tidica pe picioarele de dinain’FRICOSUL Jani. Noapte lucie pe o lume ca din povesti: copaci de zahar, camp de cristal, iaz de oglinda. Sin cuprinsul larg, uriasul policandru al cerului isi aprinde, una cate una, luminile, ca intr-o nema- surata sala de dant. Viequitoarele pustietatii sunt imbatate de farmecul acesta: paserile zbor ca ziua; lupul Poposeste pe labe, in hatisuri, si Priveste Nemiscat; vulpea sta langa vizuina si nu se-nduri Sa mearga la vanat; veverita pleaci creang3 lan- BA creanga si hoindreste, ca o desucheata, padu- "ca-ntreaga, lar iepurele a zbughit-o la jucat. Incet, ascultand ispitind, a iesir tiptil-tiptil din curdcu- T4, si cand a ajuns la margine si-a vazut intinderea lucie de zapada, a-neeput sa sark de bucurie: i intalnese un pricten’, igi zise iepurayul, Poate mai inte f ay110 EMIL GARLEANU DIN LUMFA CELOR ¢ ARE NU CUVANTA ae 1 Si gindul fi rispunse: apidea dura ca un bulgiy. " ‘ ©, Se scula sj $1 iar se Poate mai intalnesti un prieten... ostogoli pana jos; apoio lus ¢ 'e-a dreptul, ta- ii ai-tupai, iepurele sare vesel: ul. Se opri $i iar gupai-fupat 1P esel: iad campul. Se opri tocmai in stuhisia‘azulyi Poate dau si peste o prietena. acolo, de-abia sufland, se ghemui cy —— Si gandul: chigi 84 nu-gi mai vaza umbrat Poate dai si peste 0 prietena.” $i mergind aga, iepuragul cu gindul igi vorbese: Din lumea celor cari nu cuvincé, 1910 Ce lumina, gi totusi yuna inca nu a rasarit.” wi totusi luna inca nu a rasarit." Dar o si risara.* oO sa rasaras* Si cum mergea pe marginea unei valeele, iepu- rasul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci, de la spate, se ridica, alba si ea, ca de gheati, , tufele is luna. Stelele palira; padurea, copaci dezbricara deodati umbra. Tar iepurasu! 1" pietri de groaza: chiar de Hangs el, se ineins® pe pimant o aritare cu doud coarne grou Dupi clipa de spaima, iepuragul se desim'® a sti in vale 9 coarda si o zbughi la goand, se pravali im"MUSAFIRUL in lungul campici arse, Pustii, se inalta’ doar un singur pale de salcii ce Ocrotesc, sub umbra deasd a crengilor despletite, un izvor din care si ele igi sug viata. Izvorul curge subtire, intinzand in fara, ca pe o naframa, o balty mica, pe care, uneori, 0 impunge, ca un ac de aur, cate o raza de sOare. in frunzisul salciilor a cestora se stra intregi de paseri, ng stoluri de stau ziulica intreaga si se adaposteasca de cildura cotropitoare. Privighe- tori, scatii, micilendri, stigleti, floreni, cate si mai cate alte neamuri de zburatoare, toate isi Basesc aici salasul. E un ciripic, un picuir, spre Seara, de te crezi in rai. Nimeni altcineva nu calcg, supt acest umbrar singuratic. Si paserile traiesc ca-n imparatia lor... Azicozi indbusitoare. E in iulie. Acrul undu leaza, Pare ca-i rasufletul pamancului ostenic dena EMIL GARLEANU alergatura lui prin haos. Pas ile se cobor pe fie, ieeare clipa si ia in gura cate o picdtura de apa din izyo, 1 0 rece care se prelinge, argintiu, in ciuda arsiqei Din pricina dogoarei, mlastinele sunt use e peste tot. $i bietul viequitor se topea; amerit i caldura, o lua intr-un noroc inainte, incotto |. duce soarta. Si, cand se credea pierdut, ziri oy ochii lui mici, rosii, fara de gene, cu ochii lui in. gropati in grasimea capului palcul ademenitor de salcii, Indata si-a indreptat ratul spre ele, cum igi indreapra luntrea botul spre gérm, si-o por ni intr-acolo. Cand a ajuns si-a dar de balti, se repezi, nebun de bucurie, gonind paserile, ce zburara infricogate. Se afunda pana la urechi, in baled, apoi inchise ochii, rasuflind cu pofti aerul ricoritor, O libelulé sosi, zburand zglobie, sis crezand cé deasupra apei € 0 floare, s¢ list usoara, pe ratul trandafiriu, O infiorare dulee, neingeles de placuta, gadili sufletul musafirului pentru incaia data in viaga lui, gi, fericit la culme prinse a guiga lung gi ascuyit. Libelula. varind DIN LUMFA CELOR CARE NU CUVANTA us ase ingclase, zbura, infricosata. [ar paseril . crile as- cultard cat ascultara zgomotul acesta, apoi, } Apoi, toa- te, iner-un gand, impanzira, a otro, largul campiei incropite. Din lumea celor cari nu cuvanta, 199CAPRIOARA Pe muschiul gros, cald ca o blanaa Pamantului, ciptioara st jos, lings iedul ej, Acesta si-a intins capul cu botul mic, catifelar si umed, pe spatele mamei lui, si, cu ochij inchisi, se lasa dezmierdat, Caprioara il linge, si limba ej subtire culca usor blana moale, mAatasoasa a iedului. Mama il pri- veste, gi-n sufletul ei de fugarnica incolteste un simtimant staruitor de mild pentru fiinta frageda careia i-a dat viata, pe care a hranit-o cu laptele ti, dar de care trebuia si se desparta chiar azi, cici “remea ingercatului venise de mult inca. $i cum Seuita asa, cu ochi indurerati, din pieptul capri- °atei scapa ca un muget inabusit de durere; iedul deschide ochii. Caprioara se imbarbateaza, sare 'n picioare si pornegte spre gancurile de stained in zare, printre care vrea si-l lase ratacit. Acolo, : Azit si smaAnia ului, side iscusing “Se pazic si de dusminia lup JMIL GARLEANU 18 . sci pemuchiile prapastiilor aceloy, gnarorului, c&ci Pe . vanatorul ele, caprele, puccat ase incumeta. Acoly, numai ele, ila arf gue calangh dst Dar pani la cle erau de -ar fi jbatut locuri pline de primejdii. Caprioara jy, sural azvarle picioarele in fuga fulgeratoare, in saleur, andeianere, st incerce purerile iedului. $i iedul ; serine voiniceste de urmas doar la sariturile ame. saoare se opreste cite o clip, casi cum ar miros: genuna, apoi se avantl ca sageata si behaind vesel, burda de bucurie pe picioarele subtiri ca niste lugere. Dar trebuiesc si scoboare, si strabata o pidure, casi urce din nou spre fancuri, Caprioara conte- neste fuga; pigeste incet, prevazatoare. Trece din poiand in poiand, intra apoi supt boli de frunze, pe urma prin hrube adanci de verdeati, pana ce patrunde in inima intunecat, ca un iad, a padurii. Si-au mers mult aga, pana ce-au dat in sfarsit de luminis. Tedul, bucuros, o ia inainte, sirind. Dat 'n acccasi clipa caprioara se opregte, ca de-o ptt simtire, adulmecand, in fata ci, de supt 0 cetin’, ochii lupului striluceau lacomi. Un sale, $i ied! DIN LUMEA CELOR Cage CARE Ni UVANTA ng wf fost sfasiat. Atunej ¢% | 'Ptioara di. i rer adanc, sfasictor, cum in ae 'U mai scosese inc, . ese inca, si, gintr-un salt, cade in mig aaa cul luminal vazand prada mai mare, yj pamaed Pa iedul si se repede nea. § Prabusita in sange, la paming supt cole Supt coltii larei, captioara Fimane cu capulintors spre ied) $i numai cand acesta, inspaimancar se ope . in adancul padurii, ciprioara simte dures we ochii i se turburi de apa morsii Din lumea celor cari nu vinta