constructie Raluca STURZU, 314 constructivism rida deconstructivism. legat de fenomenul mai larg al postmodernismului. respingerea ideii totalizatoare de adevar, precum si a gandirii moderne (si pozitiviste) potrivit careia binele general este o constructie a capacitatilor pragmatice ale individului. deconstructia. o metoda care demascheaza contradictille din miezul incercarilor de a formula teoril de- Cisive, categorice. nu inseamna distrugere, ci este apropiata de sensul original al cuvantului analiza”, care, etimologic, inseamna ,a desface”, un sinonim virtual al lui ,a deconstrui”. daca ceva este distrus in citirea deconstructivista, acela nu este textul, ci pretentia unei dominatii univoce a unui mod dea sem- nifica asupra altuia, o citire deconstructivista analizeaza specificitatea diferentei critice a unui text fata de el insusi derrida. sesizeaza dihotomille pe care lumea occidentala isi fundamenteaza existenta si realizeaza impo- sibilitatea cunoasterii adevarului,intr-o realitate care se schimba pe masura ce este privita. in 1967 pub- lica Oe la grammatologie, unde afirma ca scrisul nu este o simpla functie a vorbiri, el afectand insasi natura cunoasterii, se formuleaza astfel bazele metodei deconstructiviste de citire. se distanteaza de Heidegger, care considera totul din prisma fiintei, conform traditiei ontologice si se apropie de Lévinas, care descopera un celalalt altfel decat alteritatea radicala a individului (0 a treia instanta) si care prile- juieste intalnirea, interferenta, de unde parergon, limita permeabila, poroasa. isi defineste propria termi- nologie: * trace ~ alteritatea prezenta deja ca urma in obiectul dat, sursa a timpulul (trecut) si moarte (viitor) * archi-écriture ~ scrierea originara, pre-existenta fiintei si scrierilor ei * différance ~ o depliere istorica si epocala a fiintei sau a diferentei ontologice; a in loc de e~ intre pasiv (différent) si activ (différant) ~ miscarea acelei deplier, indiciu asupra faptului ca semnul este o prezenta diferentiata, care implica distanta -deci temporalizare — sinon-identic. sistemul semnelor e construit numai din diferentele dintre termeni, si nu din plenitudinea lor, functionand nu prin forta nucleelor, ci prin reteaua de opozitii, unde un cuvant trimite spre alt cuvant, un semnificant spre alt sem- nificant, niciodata spre semnificat. rezulta ca orice structura a adevarului poate fi subminata, pentru ca limbajul face referinta la intreaga configuratie a sensurilor sale. + supplément — ceva ce este adaugat unui lucru care nu se poate reprezenta pe sine + reinscription - reinscrierea unui semn in alt context, stergerea semnului, al carui spatiu khoral ramane citibil, inca produce sensuri si contine potentialul unet infinite reinscrieri + khora (cf Platon, Timaios) ~ un loc care preceda istoria si inscrierea formelor, care provoaca orice dialectica intre cea ce este si cea ce nu este. khora eludeaza sensul sau esenta, nefiind nici para- digma ~ fiinta, nici imagine ~ devenire. unde este locul numit khora, un loc imens care invaluie lumea, care primeste totul si da totul. fiind un loc strain lucrurilor primite, orice va primi va fisters,_ramanand in acelasi timp. khora este 0 aporie, reprezentand suma proceselor a cea ce deja a fost inscris in ea khora nu este decat miscarea care favorizeaza orice interpretare. (plus: socrate drept khora, tacerea lui, care da loc discursului; khorografia)