Scoala Postliceali Sanitara Centrul de Studii “$tefam cel Mare si Sfint”, Pascani Coloana Vertebrala Elev: Artenie Alexandra Specializarea BFKT aqul ITCOLOANA VERTEBRALA Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului locomotor, implicit, Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiese corpul uman, Fste axul central al structurii noastre fizice. In consecinta, starea sa se va reflecta asupra intregii noastre fiintei. Dimensiuni: Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 em la femeie, reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 em, De aici merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 em, apoi descreste atat in sus cat si in jos. Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrala este al 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale de ligamente cu 730 de punete de insertie. Asupra coloanei vertebrale actioneaza nu mai putin de 730 de muschi cu aetiune directa. La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase Gomatice si vegetative), vasculare, etc. Segmentele osoase care aleatuiese coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele canalul vertebral Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele find alcatuita, in mod normal, dintr-un numar fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale umane: functia de a suporta greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioare si functia de a asigura 0 mobilitate suficienta. Vertebrele poarta diferite denumiri in functie de regiunea unde se gasese: Vertebrele cervicale raspund gatului. Impreuna formeaza zona cervicala. Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui. Ele sunt in numar de 12 si se numeroteaza de la TI la T12. Impreuna formeaza coloana toracala, Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la LI la L5. Impreuna formeaza coloana lombara Vertebrele din aceste 3 zone (C1-L5) sunt mobile si independente(delimitate una de cealalta) si se numese vertebre adevarate. Vertebrele sacro-coceigiene sunt in numar de 5 respectiv 4-5 piese osoase si raspund pelvisului Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Find oase sudate intre ele se ai numese si vertebre false. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la CI la C7. Coloana se articuleaza superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior prin intermediul sacrului cu oasele coxale. Fiecare vertebra prezinta anterior un corp vertebral si posterior un are vertebral. Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru seurt, doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.Arcul vertebral are o forma neregulata, Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa, lateral doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi. Arcul vertebral este alcatuit dintr-un pedicul, 2 lame vertebrale, 2 procese transver articulare superioare, 2 procese articulare inferioare si un proces spinos. Gaura vertebrala, delimitata in corpul si arcul vertebral, formeaza prin suprapunerea vertebrelor canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii. 2 procese Articulatiile Fatetele articulare reprezinta articulatiile mobile ale coloanei vertebrale care conecteaza 0 vertebra la alta vertebra, Fara fateta articulara, nu am avea flexibilitate in coloana vertebrala si rne-am misca foarte rigid in miscari simple. Fiecare vertebra are patru fete articulare, o pereche care se conecteaza la perechea vertebrala de mai sus (fatete superioare), si una care se conecteaza la vertebra de mai jos (fatete inferioare). Intre vertebre se realizeaza o serie de linii articulare, care se clasifica in: Articulatiile corpurilor vertebrale - Suprafetele articulare ale acestora sunt date de fetele inferioare si superioare (usor concave). Intre aceste suprafete osoase se gasese discurile interveriebrale. Acestea sunt formatiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr-o portiune periferica fibroasa - inelul fibros - si una centrala - nucleul pulpos. Nucleul pulpos nu are o pozitie fixa, et mobilizandu-se in cursul miscarilor. Deplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este deformabil elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de continutul de apa. Nucleul se afla astfe! intr-o permanenta presiune si este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-I inconjoara permite hernierea lui. Limita inferioara a discurilor este alcatuita din lamele cartilaginoase, care protejeaza nucleul pulpos de presiunile excesive. In ceea ce priveste vascularizatia, la individul adult prezenta vaselor de sange se intalneste numai in conditii patologice. Nutritia cartilajului se face prin imbibitie prin lamele terminale ale suprafetelor articulare vertebrale. Muschii coloanei vertebrale Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt uni muschi ai gatului si muschil abdominal ‘Muschi gatului: muschiul sternocleidomastoidian; muschii scaleni; muschiul drept anterior al capului; micul drept anterior al capului, lungul gatului; (pielosul gatului; splenius al gatului si al capului; fasciculul superior al marelui trapez) ‘Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului; marele oblic al abdomenului; micul oblic al abdomenului, transversul abdomenului; muschii lomboiliaci (patratul lombelor, psoasul iliac). ‘Muschi posteriori ai trunchiului: muschiul trapez; muschiul marele dorsal; romboidul; unghiularul; micul dintat posterosuperior, micul dintat posteroinferior; muschii cefei (splenius, marele complex, micul complex, transversul gatului, marele si micul drept posterior ai gatului, marele si micul oblic posterior ai gatului); muschii spinali, se gasesc in santurile vertebrale formate din apofizele spinoase si coaste (muschii sacrospinali, paravertebral) sunt in numar de tre: iiocostalul, lungul dorsal si spinotransversalu! ‘muschil intertransversali si muschil interspinosiDin punct de vedere al goniometriei normale coloana vertebrala prezinta miscari complexe rezultate din micromiscarile cumulate ale tuturor articulatiilor intervertebrale: flexie - extensie, inclinare laterala, rotatia, si ca o rezultanta a acestora - circumduetia, Miscarea de flexie ventrala a trunchiului pe membrele inferioare se realizeaza prin participarea nu numai a coloanei vertebrale ci si a soldurilor. Sacrul find fixat, restul coloanei poate sa execute in intregime o miscare de flexie, dar nu toate segmentele participa in aceeasi masura. Amplitudinea cea mai mare in flexie se realizeaza i regiunea cervicala si in cea lombara. Miscarea de flexie are cea mai mare amplitudine la nivelul ultimelor doua vertebre dorsale si al vertebrelor lombare. Areul cu concavitatea anterioara pe care-1 formeaza coloana in intregul ei, nu este un are de cere, cio linie curba, compusa din trei segmente, si anume: unul cu raza mai mica, pe care il formeaza coloana cervicala, unul cu raza mai mare pe care-| formeaza coloana dorsala, si unul cu raza mica, al regiunii lombare. In miscarea de flexie, portiunea anterioara a discurilor intervertebrale este comprimata, in timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, Jigamentul supraspinos si muschii spatelui sunt pusi sub tensiune. In pozitie ortostatica, muschii care initiaza miscarea de flexie sunt cei ai peretelui abdominal, mai ales dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac, precum si muschii subhioidieni si stemnocleidomastoidieni. Odata miscarea initiata, grupul antagonist al extensorilor intra in actiune si gradueaza flectarea trunchiului, invingand fortele gravitationale, In ceea ce priveste miscarea de extensie in pozitie ortostatica, in extensie, lucrurile se petree exact invers. Muschii santurilor vertebrale, deci muschii extensori, sunt cei care initiaza rmiscarea, apoi miscarea este controlata de grupul anterior. Daca insa miscarea de extensie se realizeaza in pozitia de decubit ventral, extensorii vor continua sa sustina miscarea. In misearea de extensie, portiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, in timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune, Extensia este blocata in ultima faza de intrare in contact a apofizelor articulare si in ultima instanta si a apofizelor spinoase, Miscarea de inclinare laterala are maximum de amplitudine in segmentul dorsal. Cand are loc si un oarecare grad de rasucire a coloanei, atunci trunchiul se inclina si mai mult lateral. Miscarea de rotatie este maxima in regiunea cervicala. Coloana dorsala se roteste putin si numai daca se inelina lateral, in coloana lombara miscarea de rasucire se executa cand coloana este in extensie, mai ales in segmental dorsolombar. Cand coloana este flectata, misearea de rasucire din segmentul lombar nu este posibila, deoarece condilii vertebrelor sunt asezati vertical in articulatii si opresc miscarea; din aceeasi cauza, in flexie nu se poate face nici inclinarea laterala a segmentului lombar.Devia' jile coloanei yertebrale Coloana vertebrala are 0 curbura fiologica normala : in zona cervicala si in zona lombara exista un grad fiziologie de lordoza iar in zona toracala exista un grad fiziologie de cifora Modificarile patologice de ax ale coloanei vertebrale - exagerarea curburii fiziologice sau aparitia unor eurburi in afaracelorfiziologice - reprezintaafectiuni ale coloanel vertebrale Cifora (este deviatia coloanei vertebrate in planul vertical. Cifoza se manifesta prin curbarea ‘accentuata a coloanei, spre in fata, in regiunea toracica, provocand cocoasa. Cifoza poate fi compensata printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru refacerea echilibrului coloanei. Lordoza este 0 modificare a curburii fiziologice a coloanei vertebrale in zona lombara, Lordoza se manifesta prin accentuarea curburii, spre in fata Scolioza se manifesta prin aparitia unor curburi ale coloanei vertebrale, mai ales in regiunea Jombara, in plan frontal, coloana juand forma literei "C", urmata de multe ori de o modit compensatorie care apare in zona invecinata, coloana vertebrala fiind in forma, literei "S". ‘Aceasta deformare "S" vizibila din spate, poate fi orientata spre dreapta sau spre stanga, in functie de greselile de pozitie ale coloanei Netratate, cifoza, scolioza si lordoza duc ia aparitia unui aspect inestetic al spatelui dar mai ales la aparitia durerilor de spate. Biomecanica organului axial (coloanei yertebrale) Miscarile cotoanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor Vertebrate, cate au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul celorlalte articulatii, Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor, forma articulatiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este aleatuit discul, Micile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie prezentei nucleului pulpos, care trebuie sa aiba consistenta, forma si asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe nucleul pulpos ca pe un ax, nucleul jucand rolul unei adevarate bile mecanice (rulment). Se poate Fntelege ca pe un astfel de suport toate miscarile sunt posibile; totusi, acestea vor fi limitate of talauite de feluritele conformatii si pozitii ale apofizelor articulare, de ligamentele coloanei vertebrale si de corsetu! muscular al acesteia. Prin tensiunea lichidului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are proprietatea de a f elastic. Datorita acestei proprietati sunt posibile miscarie coloanei vertebrale Fi sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor suferite de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata are toc 0 apropiere a corpurilor vertebrale - in partea lor anterioara - prin comprimarea partiala a discului in jumatatea tui anterioara si prin impingerea uisoara posterioara a nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers. Daca nucleul pulpos trebuie considerat rulmentul pe care se executa miscarile coloanei vertebrale, inelu! fibros ramane elementul cel mai important al discului intervertebral, care rezista fortelor de compresiune si decompresiune.Biomecanica articulatiei atlantoaxoidiene (dintre vertebrele atlas si axis) Miscarile care se realizeaza intre atlas si axis prezinta uncle particularitati, deoarece intre aceste doua vertebre nu exista nici o articulatic intre corpii vertebral atlasul neavand corp vertebral, Atlasul nu prezinta nici apofize articulare inferioare, care sunt reduse la simple suprafete articulare, aflate pe fetele inferioare ale maselor lui laterale. Impreuna cu acestea, apofizele superioare ale axisului realizeaza articulatile atlantoaxoidiene laterale, articulatii plane ca si cele dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. Exista insa in plus o articulatie atlantoaxoidiana mediana de partea axisului realizata de apofiza lui odontoida, iar de partea atlasului de un inel osteofibros in care patrunde apofiza odontoida. In articulatia atlantoaxoidiana se face numai miscarea de rotatie a capului. In timpul acestei miscari apofiza odontoida ramane pe loc, ca un pivot, in timp ce inelul atlasului se roteste in jurul ei. Pentru ca rotirea atlasului sa fie posibila, acesta aluneca pe fetele articulare axoidiene laterale. Miscarea de rotatie permisa de complexul articular atlantoaxoidian este de numai 30° pe ambele parti (stg. . dr. ) Rotatiile de amplitudini mari se fac prin participarea articulatiilor vertebrelor subiacente.