Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiul proiectarii unei instalatii eoliene de putere mica

Capitolul 1

Evolutia turbinelor eoliene in timp

Denumirea de turbina se utilizeaza pentru orice

dispozitiv dotat cu pale care transforma energia cinetica a unui fluid in lucru mecanic. Daca
este utilizata energia cinetica a vantului pentru obtinerea de lucru mecanic atunci, turbina
capata denumirea de turbina eoliana sau de vant. Cel mai raspandit tip de turbina eoliana este
cea dotata cu pale. Desi caracterul neconstant al vintului implica timp scurt de folosire a
turbinelor eoliene, totusi, timp de milenii vintul a fost intens folosit de oameni. In urma cu
aproximativ 4000 de ani, oamenii au inceput sa foloseasca energia vintului constuind pompe
eoliene folosite la extragerea apei pentru irigatii, in scopul usurarii efortului propriu. Aceste
pompe eoliene au fost denumite generic “mori de vint”. Primele mori de vint, de la care au
ramas doar zidurile, se presupune ca au fost construite in Alexandria, pe malul Mediteranei,
in urma cu 3000 de ani. Se presupune ca au existat si constructii mai vechi (in Persia, de
exemplu) , dar datorita utilizarii lemnului ca material de constructie, nu au rezistat trecerii
timpului.

Pagina 1 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Se pare ca aceste mori aveau intre 6 si 8 pale dreptunghiulare, acoperite cu pinza,

avind o turatie la axul elicii de aproximativ 20 rot/min,iar axul elicei nu se putea roti dupa
vint si nici nu era nevoie deoarece vintul avea o directie constanta. In insulele Mallorca,
pentru a capta vintul ce avea diferite directii, se instalau serii de mori, fiecare avind axul
dirijat intr-o alta directie, asigurindu-se astfel un randament mai uniform. In 115 Heron a
construit o orga pusa in miscare de o pompa avind aerul furnizat de o elice cu un numar
foarte mare de pale, asemanatoare turbinelor americane care se pun in miscare la cea mai
usoara adiere de vint, dar avind un numar scazut de rotatii. Citeva secole mai tirziu apar
primele roti de vint chinezesti. Chinezii foloseau turbine eoliene cu pinze de catarg pentru
pomparea apei de mare in vederea obtinerii sarii. Pentru prima data apare la ei o turbina
eoliana cu ax vertical, independenta de directia vintului, dar din pacate, avea randament mic.

In Europa centrala medievala, au existat

doua tipuri de mori de vint: moara germana, aparuta la inceputul sec. al XIV – lea, prevazuta
cu o elice cu 6 pale dreptunghiulare drepte, acoperite cu pinza de catarg si moara olandeza,
care a fost considerata superioara celei germane din punct de vedere al performantei.
Imbunatatirea ei era o necesitate stringenta datorata problemei desecarilor din Olanda.
Ecuatia lui Bernoulli a explicat multe procese din functionarea morilor de vint. In 1792
scotianul Meikle a inlocuit pinzele morii de vint olandeze cu jaluzele care se deschideau
singure cind vintul era mai puternic si se inchideau la loc cind vintul slabea. Necesitatea

Pagina 2 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

ridicarii randamentului a condus la profilarea si rasucirea palelor, calculele exacte fiind

furnizate de Bernoulli, Smeaton si Euler.
Moara de vint a preocupat mult oamenii din renastere si din perioada urmatoare,
eliberarea elicei eoliene de directia vintului fiind unul din punctele esentiale ale studiilor si
incercarilor lor. Leonardo da Vinci a desenat primul anemometru (aparat pentru masurarea
vitezei vintului). De la el au ramas tablouri corecte de curgeri turbulente Ca aeromotor, elicea
eoliana a fost folosita pentru scopuri foarte variate: la mori de vint, la pompe, la mecanizarea
rugaciunii (in Tibet, Mongolia si China), la protectia plantelor impotriva maimutelor si
pisicilor salbatice producind zgomote care sperie (in Sumatra) sau ca aerogenerator
trasformind energia eoliana in energie electrica. La sfirsitul secolului al XIX – lea, au aparut,
in Statele Unite ale Americii si in Europa, primele turbine eoliene generatoare de electricitate.
Secolul al XIX – lea s-a caracterizat aproape exclusiv prin imbunatatirea formei palelor,
rasucirea fiind deja bine inteleasa. Francezul Duvand a incercat sa rezolve problema curburii
folosind pinze de forma aripilor de pasare. Tot el a avut ideea sa proiecteze pale care se
roteau in jurul axei palei creind, astfel, premisele turbinei moderne. Desi aparitia masinii cu
abur a revolutionat tehnica, roata de vint a continuat sa fie folosita si perfectionata. In 1890,
danezul La Cour a abtinut, prin lucrarile sale in suflerii, valori constructive precise: inclinarea
axei elicei trebuie sa fie de aproximativ 10 o, suprafata totala a palelor sa nu depaseasca o
treime din suprafata discului elicei.El recomanda 4 pale a caror latime sa fie 1/4 - 1/5 din
lungimea palei. Profilul poligonal al palei trebuie sa aiba sageata maxima la distanta 1/4 - 1/6
din coarda fata de bordul de atac si ea trebuie sa fie doar de 3 – 4 % din coarda. Inclinarea
palei fata de planul rotii era de 10 o la virf, de 15o la 2/3 din raza, de 20o la 1/3 din raza si de
25o la butuc. Butucul elicei trebuia sa aiba o raza corespunzind unui sfert din lungimea palei.
O astfel de elice se misca deja la o viteza a vintului de 1,8 m/s si functiona la randament
maxim de la 3 000 la 5 000 de ore pe an.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial a crescut interesul fata de turbinele eoliene
infiintindu-se institute specializate pentru cercetari in domeniul energiei eoliene si dispunind
de diferite tipuri de turbine eoline folosite pentru cercetare. S-au construit astfel multe alte
turbine pentru scopuri practice. Mentionam, astfel, institutul de la Weimar, din Germania,
infiintat in 1930, unde s-au realizat turbine cu un randament de 47% incluzind pierderile de
energie ale pompelor de apa. Din 1975 exista la Stuttgart un institut de cercetari pentru
tehnica energiei eoliene. Tot in Germania, in 1955 s-a construit o turbina eoliana de 100 kW
instalata pe un turn de 22 m inaltime, iar Hüter a avut contributii importante privind

Pagina 3 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

analiza,proiectarea, constructia, incercarea, operarea si economia turbinelor eoliene. El a fost

primul care a folosit materiale compozite la confectionarea palelor.
In ultimii 30-40 ani au inceput sa apara turbine eoliene de mare putere ca de
exemplu cea de la Analborg (Danemarca) cu diametrul de 17,5 m, 100 rot/min si putere de
60 kW la o viteza a vintului de 11,6 m/s. La virful palelor viteza aerului este de 325 km/h, de
aceea palele trebuie proiectate cu aceeasi grija ca aripile avioanelor ca pe ele sa nu se formeze
virtejuri. Viteza unghiulara mare conduce la pale foarte inguste; in

plus acesta turbina functioneaza la

vinturi foarte puternice. O alta turbina eoliana de 200 kW si cu diametrul de 24 m a fost
instalata la in Danemarca in1957, la Gedser, iar in 1977 o alta a fost instalata la Trind-
Skolerne avind o putere de 2 MW. Sunt doua motive principale pentru aceasta atentie tot mai
mare data energiei eoliene. Primul ar fi ca majoritatea formelor de energie generate astazi
folosesc ca materie prima carbunele, petrolul sau gazul. Acestea elibereaza cantitati uriase de
dioxid de carbon in atmosfera, ceea ce duce la accentuarea efectului de sera si implicit la o
incalzire a atmosferei Pamintului. Al doilea motiv ar fi ca multe din descoperirile din
domeniul energiei vintului, precum si al tehnologiei de fabricatie a elicelor eoliene au permis
aducerea costului energiei eoliene la un punct care o face competitiva cu celelalte surse de
energie. Marele potential al turbinelor eoliene este dat de faptul ca puterea generata de o elice
eoliana creste rapid o data cu cresterea vintului: o dublare a vitezei vintului genereaza o

Pagina 4 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

crestere de aproape opt ori a puterii. De asemenea, lungimea palei elicei este importanta: o
dublare a diametrului elicei genereaza o crestere de patru ori a puterii. Elicea trebuie sa fie
rezistenta, usoara si durabila. O data cu noile descoperiri asupra fibrei de sticla si a fibrei de
carbon, a fost posibila crearea unor pale de elice foarte usoare avind intre 20 – 30 m lungime.
Aceste tipuri de pale pot functiona multi ani in conditii dintre cele mai vitrege in unele zone
din lume cu vinturi foarte puternice. Indelungata utilizare a elicelor eoliene a avut drept
rezultat o mare varietate de forme contructive ale lor. Astfel, elicele eoliene au forme diferite
dupa cum sunt montate (in avalul sau in amontele instalatiei) , dupa viteza specifica (lente sau
rapide) , dupa numarul de pale, dupa puterea produsa, dupa soliditate etc. Axa elicelor eoliene
este paralela cu directia vintului, elicea putind fi montata in amontele sau in avalul instalatiei
eoliene. Configuratia cu elicea in aval se utilizeaza de obicei pentru puteri mai mari de 100
kW. Exista instalatii cu mai multe elice montate pe acelasi suport; fie pe axe diferite, fie pe
acelasi ax si cu sensuri de rotatie diferite. Acest ultim sistem, utilizat in instalatia Noah,
permite sa se obtina o viteza de rotatie relativa a rotorului generatorului (solidar cu o elice)
fata de stator (solidar cu cealalta elice) de doua ori mai mare decit viteza de rotatie a elicelor,
suprimindu-se, astfel, multiplicatorul de turatie.
In momentul de fata se folosesc doua tipuri de elici eoliene: cu axa verticala si cu axa
orizontala. Elicile cu axa verticala sunt, la rindul lor, de doua tipuri: pe baza de rezistenta la
inaintare si pe baza de portanta. Cele pe baza de rezistenta la inaintare lucreaza pe principiul
paletei folosite la propulsia hidrobicicletelor (daca paleta folosita la propulsie nu are
alunecari, atunci viteza maxima a hidrobicicletei va fi aceeasi cu viteza de pedalare). Cele
mai frecvente elici cu axa verticala sunt anemometrele.

Pagina 5 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Un exemplu de elice cu axa verticala pe baza de portanta este “batatorul de oua”

Darrieus din Franta (patentata pentru prima oara in 1927). Pe fiecare pala se atinge portanta
maxima doar de doua ori la o revolutie ceea ce genereaza un cuplu (si o putere) mare de tip
sinusoidal (lucru ce nu se intilneste in cazul unei elici cu ax orizontal). Unul din
dezavantajele unei astfel de turbine este ca palele sale au un numar de frecvente care trebuie
sarite. Marele avantaj al acestui tip de turbina este ca poate functiona indiferent de directia
vintului. Celelalte tipuri de turbine eoliene sunt dotate cu cite un “creier” electronic propriu,
care ia toate deciziile: cupleaza generatorul cind viteza vintului este optima sau il decupleaza
cind viteza devine prea mare sau cind apare o problema. Cele mai multe turbine eoliene se
orienteaza dupa directia vintului. Elicile cu ax vertical sunt greu de montat pe turnurile inalte
pentru a prinde vinturile de la inatimi mari si sunt fortate sa accepte vinturile joase, mai
turbulente, care produc mai putina energie si sunt mai periculoase. De aceea, elicile cu axa
verticala nu au avut succes pe piata comerciala a turbinelor eoliene.
Cea mai raspindita, precum si cea mai performanta din punct de vedere al generarii de
electricitate, ramine elicea eoliana cu ax orizontal.

Pagina 6 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pe scurt, principiul de functionare al acestui tip de elice este urmatorul: vintul ataca
pala elicei, care este profilata aerodinamic, creind pe extradosul profilului portanta. Fortele de
portanta si rezistenta la inaintare se reduc la axul elicei, formind forta de tractiun esi cuplu la
ax. Un prim obiectiv in proiectarea palelor este acela de a avea finete maxima la C z mare.
Finetea poate varia in lungul palei pentru a optimiza energia generata de turbina la diferite
viteze ale vintului.

Caracteristicile
functionale ale unei turbine eoliene se exprima, de obicei, in functie de raportul dintre viteza
la virful palei si viteza vintului (TSR- tip speed ratio), cunoscut in lucrarile de specialitate ca
viteza specifica, fiind adimensionala, si de parametrul de soliditate definit ca raportul dintre
aria totala a palelor si aria discului elicei.
In cazul anemo- metrelor valoarea vitezei specifice va fi subunitara. In functie de
viteza specifica, in practica se va adopta urmatorul numar de pale:
8 – 24 pale pentru TSR=1; 6 –12 pale pentru TSR=2; 3 –6 pale pentru TSR=3; 2 –4
pale pentru TSR=4; 2 – 3 pale pentru TSR≥5.

Teoria elicelor eoliene se poate obtine din cea a elicelor propulsive, tinind insa seama
de deosebirea dintre miscarea aerului din jurul elicei. Astfel, in cazul elicei propulsive sursa
motoare (motorul) creaza moment necesar mentinerii unei anumite turatii, curentul din jurul
elicei este generat de deplasarea avionului in mediul imobil si forta de tractiune care se obtine
prin compunerea, pe directia de deplasare a avionului, a portantei si a rezistentei la inaintare
este o forta (avind acelasi sens cu viteza de inaintare) produsa prin reactiunea fluidului asupra

Pagina 7 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

palelor in rotatie. In schimb, la elicea eoliana aerul se misca (vintul) in jurul elicei fixe,
fortele care apar fiind rezultatul actiunii directe a fluidului asupra palelor.

1.2. Tendinte actuale in proiectarea palelor

pentru turbine eoliene de putere mica

Ca in orice proces de proiectare si la turbinele eoliene

exista anumite criterii de design care trebuie luate in considerare. Printre acestea, cele mai
importante sunt: alegerea numarului de pale, alegerea profilului, alegerea corzii si a rotatiei
palei, alegerea materialului. Deciziile finale dupa anumite criterii se fac deasemenea in
oridinea prioritatilor survenite din caietul de sarcini emis pentru proiectarea unei turbine
eoliene. . De exemplu, profilele subtiri sunt dorite datorita raportului Cz/Cx mare si a
comportarii lor bune in conditii dure; pe cind profilele mai groase sacrifica unele calitati
pentru a obtine o rigiditate mai buna a palei, conditie ceruta pentru turbinele de mari
dimensiuni. Unele proiecte pentru pale rezultate din cresterea dimensiunilor elicelor include o
scadere a rezistentei palelor impreuna cu o crestere a grosimii profilelor si a coeficientului de
portanta, precum si o crestere majora a vitezei la virf.
Bazata pe aceste criterii, configuratia de baza, in ultimii ani, pentru acest tip de
turbine a fost: elice in vint cu trei sau mai multe pale profilate aerodinamic similare elicei de
avion.

1.2.1.Consideratii Aerodinamice

Pagina 8 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Profilele aerodinamice

Profilele aerodinamice au constituit unul din aspectele cele mai controversate din
proiectarea unei pale pentru o turbina eoliana. Caracteristicile de performanta, precum si
grosimile profilelor pentru aviatie nu sunt intotdeauna potrivite in cazul turbinelor eoliene.
Profilele create pentru numere
Reynolds mari prezinta separatii
laminare cind sunt folosite pentru
turbine eoliene cu un numar
Reynolds mult mai mic. Apar bule
de separare care pot duce la variatii
mari ale performantelor
aerodinamice. Nu trebuie neglijata
grosimea de la baza palei, care
trebuie sa respecte cerintele
structurale, sa aiba o buna rezistenta
la in covoiere pentru a nu lovi turnul
si pentru a suporta momentele de
incovoiere de la baza palei.
Proiectele recente de familii de
profile pentru turbinele eoliene prezinta curgeri turbulente pe intreg extradosul profilului cu
doar putin inainte de portanta maxima.
In anii ’80, frecventa depasire a puterii maxime a unor turbine fixe a dus la incarcarea
excesiva a transmisiei, putind duce chiar la distrugerea generatorului. O rezolvare
constructiva a acestei probleme a dus la introducerea profilelor cu un Cz redus catre virful
palei pentru un control pasiv al puterii maxime generate, reusindu-se chiar o imbunatatire a
performantelor palelor. Pentru turbinele foarte mari, greutatea si costul palelor creste mult
mai mult decit energia generata. Bazindu-ne pe acest considerent, turbinele de mari
dimensiuni au nevoie de profile cu grosimi mari si C z mare pentru a minimiza greutatea si
costul palelor. Profilele pentru turbinele de mici dimensiuni trebuie proiectate pentru numere
Reynolds reduse pentru a evita separatia laminara ce poate duce la rezistenta la inaintare
mare, Cz variabil si, nu in ultimul rind, zgomot.

Pagina 9 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Geometria palelor

Pagina 10 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Criteriul cel mai utilizat in

prezent pentru optimizarea palelor este cel al costului minim al energiei, mai degraba decit
cel al productiei maxime de energie anuala. Pentru a se face optimizari raportate la costul
minim al energiei, este nevoie de o metoda multi-disciplinara care sa includa un model
aerodinamic si structural pentru pale cu modele de costuri atit pentru pale cit si pentru toate
componentele principale ale turbinei. Procesul de proiectare al palelor devine astfel strins
legat de tipul turbinei si de locul de amplasare al acesteia.
Diferitele modele aerodinamice folosite in determinarea geometriei palei nu ofera o
solutie clara pentru geometria virfului palei. Experimental s-a constatat ca o rotunjire a
coltului bordului de atac duce la o imbunatatire a performantei (virf tras). Alte tipuri de
virfuri (virf tip spada) sunt folosite pentru reducerea zgomotului in ciuda unor reduceri ale
performantei.

Numarul palelor

In cazul turbinelor de mica putere, ca si pentru cele de mare putere, varianta elicei in
vant cu trei pale este cea mai des utilizata. . Cu toate ca varianta elicei in vint a fost aleasa in
special din cosiderente de simplitate, in urma incercarilor a rezultat si o rezistenta mai mare la
oboseala a palelor decat in cazul celorlalte configuratii posibile luand in calcul bineanteles si
costurile necesare producerii ei. Eficienta aerodinamica creste o data cu numarul de pale.
Astfel, marind numarul de la 1 la 2 pale, rezulta o crestere a eficientei cu 6%, in timp ce o
crestere a numarului de la 2 la 3 pale duce la o crestere a eficientei cu doar 3%. Crescind in
continuare numarul de pale s-a costatat ca se sacrifica mult din rezistenta palei pentru o
crestere nesemnificativa a eficientei aerodinamice. Zgomotul elicei, desi in cazul turbinelor
eoliene de mica putere nu este un factor determinant in procesul de proiectare, precum si

Pagina 11 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

cosiderentele de ordin estetic, sunt in favoarea elicii cu trei pale ce are doua mari avantaje
fata de cea cu mai putine pale. Pentru un diametru si parametru de soliditate date, varianta cu
trei pale va suporta doar doua treimi din incarcarea unei elici cu doua pale si doar o treime
din incarcarea unei elici cu o pala. De aici rezulta ca zgomotul generat de elicea cu trei pale
datorita incastrarii va fi mai mic indiferent daca este vorba de constructie in vint sau invers.
Pentru a compensa eficienta aerodinamica scazuta, elicele cu una sau doua pale tind sa aiba o
viteza la virf mult mai mare decit o elice cu trei pale, pentru un diametru sau o putere a
turbinei data.
Din punct de vedere estetic, favorita este tot o elicea cu trei pale datorita impresiei de
miscare continua pe care o lasa in timpul functionarii; rotatia elicei cu doua pale fiind
perceputa ca o miscare intermitenta. Un alt motiv ce vine in sprijinul variantei cu trei pale
este obtinerea unei turbine mult mai bine echilibrata dinamic. Ca rezultat al unghiului de 120 o
dintre pale dinamica elicei este mai buna decit in cazul unghiurilor de 180o sau 360o.

1.2.2.Consideratii privind structura palelor

Multe turbine de mici dimensiuni folosesc pale solide produse din lemn, fie dintr-o
singura bucata,fie laminate, pentru a evita deformatiile de-a lungul timpului. Alte metode
folosesc materiale compozite ranforsate cu fibra de sticla. Un exemplu este cel al palelor
stratificate care imbraca o tabla profilata sau un profil multi-camera.
O metoda mai moderna pentru fabricarea palelor de mici dimensiuni presupune
turnarea prin injectie. Cu alte cuvinte o rasina, cum ar fi polipropilena, combinata cu fibre de
sticla scurte, se injecteaza intr-o forma de aluminiu ce corespunde geometriei palei.
Consideratiile referitoare la rezistenta si grosimea palelor produse prin aceasta metoda
limiteaza lungimea lor la maxim 2 m.
In cazul turbinelor mari, palele au dimensiuni mai mari, ceea ce implica viteze de
rotatie mici, o rigidizare centrifugala mica, greutate relativa mare si oboseala cauzata de
momentul de torsiune mare la baza palei. De fapt, momentul de torsiune la baza palei devine
parametru important in proiectarea turbinelor eoliene mari. Pentru a minimiza greutatea palei,
constructia tip pala solida pentru turbinele mici lasa loc palelor goale, extrem de usoare.
Structura monococa (pala Gougeon) preia intreaga incarcare a palei in invelis. Cu toate ca au
avantajul de a fi usoare, palele laminate din lemn nu se pot curba spatial. Aceasta impune o

Pagina 12 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

rotatie mare in zona bazei palei si variatii mari ale corzii pentru o eficienta aerodinamica
crescuta.
O alta metoda de design structural implica preluarea majoritatii solicitarilor de catre
un gheson din materiale compozite sau a unui lonjeron de tip “D” iar restul solicitarilor fiind
preluate de invelisul palei.
Pentru turbine foarte mari (de ordinul megawattilor) sunt necesare noi metode de
proiectare a palelor pentru a raspunde mai bine problemelor legate de oboseala si excitatiilor
dinamice.

1.2.3.Materiale utilizate la constructia palelor

Palele turbinelor eoliene de ultima generatie s-au fabricat din otel, aluminiu si
materiale compozite (fibre de sticla, fibre de carbon). Pentru o duritate si rigiditate date si
pentru a micsora sarcinile inertiale si giroscopice care duc la oboseala palei, greutatea ei
trebuie sa fie suficient de mica. Palele fabricate din otel sau aluminiu sufera de greutate mare
si rezistenta la oboseala mica in comparatie cu cele fabricate din materiale compozite.
Datorita acestor limitari, in ultimii 10 ani, aproape toate palele au fost realizate din
materiale compozite; in special din fibra de sticla. Cu toate ca fibra de carbon are cel mai bun
raport duritate/greutate, nu a fost folosita pe larg datorita costului mare, a incompatibilitatii
sale cu fibra de sticla si a dificultatilor de manevrare.
Sistemele de rasini cel mai des intilnite in materialele compozite au inclus poliester,
vinil-ester si rasini epoxidice. Poliesterul si vinil-esterul au fost cel mai des folosite datorita
pretului lor redus, dar din ce in ce mai multi producatori trec pe rasini epoxidice pentru a
atinge valori cit mai bune ale materialelor. Rasinile epoxidice previn contractiile, nu devin
casante o data cu trecerea timpului si confera o rezistenta cit mai buna la oboseala.

1.2.4. Metode de fabricatie a palelor

Ca si in cazul palelor de elicopter, din care dealtfel a derivat si tehnologia de

fabricatie a palelor elicilor eoliene, s-au elaborat mai multe tipuri de metode de fabricatie,
care variaza in functie de materialele utilizate la constructie, de structura de rezistenta a palei,

Pagina 13 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

de regimurile de functionare la care este supusa elicea, de marimea si forma rotorului, etc.
Datorita faptului ca in ultimii aproximativ 20 de ani , pentru eliciile eoliene de mici
dimensiuni ca si pentru cele de mari dimensiuni, materialele compozite s-au impus cu
avantaje semnificative in raport cu metalele sau lemnul, in cele ce urmeaza vom prezenta
cateva metode de fabricatie a palelor din materiale compozite.

Depunerea manuala
Este metoda clasica de constructie-depunere a materialelor composite.
Metode consta in depunerea manuala a mai multor straturi de fibra de sticla sau
carbon preambibate cu rasina intr-o semimatrita profilata cu forma palei. Procesul, desi la
vremea sa a constituit o revolutie in fabricatia palelor, prezinta numeroase dezavantaje printre
care amintim: metoda face dificila obtinerea unui raport optim fibra/rasina, greutatea palelor
si distributia ei pe lungimea palei este greu de controlat ceea ce duce la mari probleme in
timpul procesului de centraj al elicei, reproductibilitatea scazuta a palei datorita dificultatii de
reproducere exacta a distributiei rasinii pe pala, etc.

Infasurare la cald a firelor pe model

Provenita din construtia palelor de elicopter aceasta metoda are un cost de productie
scazut. Tehnologia consta in depunerea automata prin infasurare a benzilor continue
,preambibate in rasina, de material compozit, sub un anumit unghi in jurul unei monturi. Este
utilizata la producerea fie a unui lonjeron (lonjeroane tubulare sau de tip “D”) fie a formei
exterioare a palei. Dezavantajul metodei consta in faptul ca suprafetele concave ale palelor,
ce rezulta din forma profilului sau rotatia palei, nu pot fi obtinute astfel. De asemenea, prin
aceasta metoda rezulta o suprafata cu rugozitati mari ceea ce nu este compatibil cu
caracteristicile de performanta aerodinamica ale profilului. De aceea, aceasta metoda se
foloseste cel mai bine la producerea lojeroanelor care se folosesc ulterior in cadrul unei pale.

Stratificare fibrelor
Fibrele de sticla sunt trase una peste cealalta, trecute printr-o baie incalzita de rasini si
apoi “trase” printr-o anumita forma rezutind produsul finit. Procesul este similar extrudarii.
Principalul avantaj al acestei metode este reducerea costurilor de fabricatie cu pina la 50%.

Pagina 14 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dezavantajul metodei este ca nu se pot produce pale cu variatii ale corzii sau pale invirtite,
ceea ce duce la o scadere a eficientei aerodinamice cu pina la 12%. Pentru acreste rezistenta
la incovoiere a palei si a eficientei aerodinamice, se adauga la baza palei unde momentul de
incovoiere este maxim dubluri externe.

Turnare prin transfer

Prin aceasta metoda straturile de fibra de sticla sunt puse in matrita uscate. O
membrana etansa se aplica pe intreg perimetrul matritei. Apoi este introdusa o rasina
catalizata intre fibra si membrana prin presiune, vacuum sau o combinatie intre cele doua. Se
reduce astfel manopera si costul rasinilor, creste calitatea si corespunde normelor de poluare.
Aceste avantaje desemneaza aceasta metoda ca fiind cea mai buna in cazul productiei de pale
de turbine eoliene de mari dimensiuni.

Capitolul 2

TEORIA ELICEI

2.1. Caracteristici geometrice ale elicelor

Elicea este un mecanism cu numar de pale identice, dispuse radial, care se roteste in
jurul axei sale avind concomitent si o miscare relativa de translatie fata de mediul ambiant.
Ea este deci un dispozitiv de conversie a energiei mecanice a unei miscari de rotatie sau
translatie in energie mecanica a altei miscari de translatie, respectiv rotatie. In cazul
turbinelor eoliene conversia este inversa fata de avion sau elicopter; miscarea de translatie a
aerului produce miscarea de rotatie a unui ax.
Caracteristicile geometrice ale elicei sunt: diametrul si forma butucului, numarul de
pale si caracteristicile geometrice ale palei. Acestea sunt: latimea maxima a palei cmax care
determina tipul palei (inguste, mijlocii, late), parametrul de soliditate σ definit ca raportul
dintre suprafata formei plane a palelor si suprafata discului circular descris de pale in rotatia
lor, rasucirea specifica a palei definita ca raportul dintre unghiul total de rasucire δ si raza

Pagina 15 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

palei, pasul relativ sau pasul geometric relativ care este un parametru de catalog util numai
pentru definirea elicelor care apartin unei serii. Axa de rotatie a butucului este axa elicei. Axa
palei este o dreapta de referinta solidara cu pala care intersecteaza axa elicei in centrul elicei.
In general, este suficient sa definim pentru o elice numai numarul de pale, diametrul,
parametrul de soliditate si pasul geometric relativ.

2.2. Principiul de functionare aerodinamica a elicei

Principiul de functionare al elicei eoliene este acelasi cu al elicei propulsive, cu

urmatoarele deosebiri:

elicea eoliana este fixa, in timp ce elicea propulsiva se

misca in curentul de aer;
elicea propulsiva produce o forta de tractiune, in timp ce la elicea eoliana curentul de
aer (cu viteza V∞) ataca elicea pe intrados.
Palele elicei, suportul pe care sunt asezate si axul care transmite miscarea palelor
constituie rotorul unui generator de curent electric sau al unei pompe de irigat.
Fiecare pala are mai multe profile dispuse intr-un anumit mod fata de virful palei,
astfel ca acestea executa doua feluri de miscari:
- una de rotatie uniforma cu viteza unghiulara Ω;
- una de translatie dirijata aproximativ dupa axul elicei (cu viteza U)

Pagina 16 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Viteza miscarii rezultante, compusa din aceste doua miscari, este viteza W a profilului
fata de curentul de aer (profilul considerat in repaos fata de curentul de aer). In czul elicei
eoliene, curentul incident are un moment si o forta T, ca urmare a reactiei curentului de aer
aflat in miscare pa pala elicei. T este o proiectie pe directia de deplasare a curentului,
deoarece profilul este atacat pe intrados, in acest caz elicea lucrind in regim aeromotor (T<0,
M>0).Momentul M este produs de componentele fortelor aerodinamice (F) normale pe
directia de deplasare (tangenta la traiectoria eoliana) a elementului de pala considerat.
Fortele de portanta si de rezistenta la inaintare se reduc la axul elicei formind forta de
tractiune si cuplul la ax, ce reprezinta componentele axiale ale torsului fortelor de reactie care
actioneaza asupra elicei.
Asupra curentului de aer ce trece prin discul elicei se realizeaza o frinare si o dilatare
a “vinei” de curent in spatele elicei. Tractiunea elicei se calculeaza prin scadera impulsului
curentului de aer spre aval, momentul rezistent orientindu-se pe miscarea de rotatie
imprimata curentului de aer. Aerul avind o presiune mai mare in fata discului, tinzind sa se
egalizeze cu cea din spatele discului elicei (unde presiunea este mai mica datorita dilatarii
tubului de curent al aerului), creaza miscarea masei de aer care strabate discul elicei si-l pune
in miscare datorita pozitiei profilului palei.
Un rol important in functionarea aerodinamica a elicei il au:
pasul de deplasare (numit avans de rotatie) V∞/N;
pasul de deplasare relativ (numit si avans relativ) μ=V ∞/ND, N fiind turatia elicei (in
rot/s).
Astfel, intr-o sectiune dreapta, situata la distanta r de axul elicei, viteza rezultanta W∞
dintre viteza de deplasare V∞ si viteza de rotatie (2πNr = Ωr) formeaza cu planul de rotatie
unghiul βo,dat de pasul de deplasare

Μ=V∞/ND=(πr/R) tgβo

Aceasta relatie intre μ si β este analoaga cu relatia dintre pasul geometric si relativ
Nr/D si unghiul de asezare δ.
Viteza W∞ , numita si viteza aerodinamica, este viteza relativa a aerului fata de profil
la infinit amonte si are incidenta α fata de coarda, ca axa de referinta a profilului.

Pagina 17 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

αo=δ – βo
δarctg (V∞/2πNr)=f(γ)

unde f(γ) este incidenta geometrica.

Teoria turbionara a elicei arata ca exista, ca si in cazul aripii de anvergura finita,
viteza induse si corespunzatoare unei incidente efective alese si un pas aerodinamic (unghiul
facut de viteza relativa a aerului cu planul de rotatie, in dreptul profilului) ales.

2.3. Regimul de functionare

Prin regim de functionare intelegem un domeniu de valori pentru cimponentele

torsorului. Astfel, spunem ca elicea functioneaza in regim propulsiv (de impingere sau
tractiune) cind (T>0, M<0), in regim de frinare cind (T<0, M<0), iar in regim de generator
cind (T<0, M>0).
Functionarea elementului de pala ca aeromotor are loc pentru viteze V∞ mai mari decit
in cazul regimului de frinare cind β devine mult mai mare decit δ. In aceasta situatie
rezultanta dF3 se afla in cadranul III si conduce la o forta de rezistenta dT<0 si la un moment
pozitiv dM>0 (numit moment motor).
Elicea care lucreaza in acest regim furnizeaza puterea capturata din energia curentului
incident si este denumita elice eoliana sau aeromotor. Ea este caracterizata prin asezarea
palelor in butuc, astfel incit profilele sa fie orientate cu intradosul spre V ∞. Prin aceasta se
asigura ca viteza relativa a aerului V∞ sa atace normal profilul pe intrados.
Astfel, elicea eoliana are un profil dispus cu extradosul pe partea opusa vitezei
curentului incident, curentul incident atacind intradosul. De aceea o elice care este destinata
sa lucreze in regim propulsiv nu poate fi adaptata sa lucreze in regim de aeromotor prin
simpla rotatie a palelor,decit in cazul in care pala este netorsionata. Functionarea elicelor
propulsive ca aeromotor apare cind curentul incident are o viteza foarte mare (la zborul in
picaj), in care caz randamentul sau este foarte scazut.
In principiu, spectrul unei curgeri fluide este totalitatea liniilor de curent ale acestei
miscari. Cele mai importante linii de curent sunt cele care trec prin extremitatile palelor.
Aceste linii de curent, in amonte, delimiteaza tubul de curent in incident pe elice, de curentul

Pagina 18 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

care nu participa la miscarea elicei iar in aval liniile de curent sunt frontiera “direi”, in care
aerul are o miscare rotationala.
Denumirea de “dira” are o semnificatie mai larga decit aceea de zona de recirculatie a
aerului deschisa in spatele corpului impermeabil (discul elicei). Zona din afara discului elicei,
si deci a tubului de curent, care nu influenteaza miscarea curentului de aer, este practic
regiunea de curent in care curgerea este neperturbata.

2.4. Modelul discului activ (actuator)

Modelul discului activ, adica a unui disc care perturba intr-un anumit fel curgerea care
vine de la infinit amonte, permite analiza diferitelor regimuri de curgere care pot fi intilnite in
functionarea unui rotor de tip elice si explicarea comportarii acestuia legata de conditiile de
functionare.
Astfel, in functie de domeniul de variatie al vitezei axiale induse a, se pot distinge trei
regimuri principale de functionare:
regim de elice propulsiva, pentru valori pozitive ale vitezei (a>0), caracterizat prin
accelerarea curgerii, forta de tractiune in sens opus curgerii si consum de putere;
regim de elice eoliana, pentru valori ale vitezei –1 < a < 0, caz in care curgerea este
frinata, tractiunea are sensul curgerii si se extrage putere din curgere;
regim de frinare de tip elice propulsiva, pentru a < -1, caracterizat prin consum de
putere si forta de tractiune din sensul curgerii.
In cazul regimului de elice eoliana se intilnesc doua situatii: una pentru –0,5 < a < 0,
situatie ce reprezinta regimul normal de functionare ca elice eoliana denumit regim de frinare
de tip elice eoliana; si alta pentru –1 < a < -0,5 ce reprezinta un regim de functionare
anormala denumit regim cu dira turbulenta, caracterizat prin existenta in curgerea din dira de
zone mari de recirculare si grad de turbulenta ridicat, curgerea fiind analoaga cu cea din jurul
unui disc impermeabil perpendicular pe directia curgerii.
Rolul oricarui sistem de propulsie (elicea eoliana avind acelasi principiu de
functionare cu elicea propulsiva) este acela de a sigura o forta de tractiune paralela cu axa
sistemului, indreptata in fata sau in spate. Aceasta tractiune apare conform principiului al
treile al mecanicii newtonine, ca reactie corespunzatoare fortei de impingere imprimata
fluidului in care se misca sisitemul (in cazul elicei propulsive) sau frinarii aerului (in cazul

Pagina 19 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

elicei eoliene). Din puterea disponibila a sistemului (puterea teoretica a aerului), numai o
parte este folosita ca lucru mecanic util, restul fiind pierduta sub urmatoarele forme:
- o fractiune din energia cinetica a miscarii axiale a fluidului;
- enegia miscarii de rotatie imprimata fluidului;
frecarea fluidului la curgerea prin sisitem (fluidul real are o viscozitate).
De aceea pentru o elice, se defineste randamentul (eficienta) ca fiind:

η = VT / P

unde V este viteza, T este tractiunea iar P este puterea obtinuta de elice.
O prima si foarte generala modelare a elicei este aceea de suprafata nedeformabila de
discontinuitate (de tip salt) pentru presiune. Aceasta suprafata fara grosime de forma unui
disc de arie S poate fi considerata ca situata in planul de rotatie inaintind prin fluid cu viteza
V.
Deoarece ne intereseaza numai interactiunea dintre aer si elice, si deci miscarea
relativa dintre ele, se presupune ca elicea este fixa si situata intr-un cimp de viteza uniforma
care la infinit amonte are valoarea V∞= - V si este paralela cu cea a elicei.

2.5.Momentul aerodinamic al elementului pala

Modelul discului activ, prezentat anterior, se bazeaza pe ipoteza cunoasterii

componentelor axiala si unghiulara ale vitezei fluidului din dira la infinit aval, cu ajutorul
careia, din ecuatiile de conservare a impulsului, se determina tractiunea si momentul elicei.
Acest model nu permite obtinerea nici unei informatii privind forma geometrica a elicei si
randamentul maxim.
Spre deosebire de modelul discului activ, bazat pe studiul curgerii fluidului, in cazul
modelului denumit “teoria elementului de pala” se considera actiunea directa asupra palelor
elicei produsa de curgerea din jurul lor.
Teoria elementului de pala se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:
Neglijarea interactiunii cu elementele adiacente ale aceleiasi pale (interactiunea
rezultata din diferenta de incidenta a elementelor, miscarea considerindu-se bidimensionala).
Prin aceasta forta aerodinamica elementara care actioneaza asupra elementului de pala poate
fi evaluata ca si cum profilul respectiv ar face parte din circulatia in jurul acestei dire. Pentru

Pagina 20 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a stabili relatiile de putere (tractiune) consideram o aripa cilindrica de anvergura infinita, de

sectiune constanta si s-ar afla intr-un curent uniform de viteza –W i si la incidenta αi. Forta
rezultanta pe intreaga pala se obtine prin compunerea contributiilor tuturor elementelor din
lungul palei.
Neglijarea componenetei radiale a vitezei(deci curentul incident este presupus ca
ataca normal profilele sectiunilor), astfel ca Wi este rezultanta vitezei axiale si a celei
tangentiale.
Alegerea diferentiata a coeficientilor aerodinamici Cx, Cz, Cm ai profilului fiecarui
element de pala si anume corespunzator incidentei geometrice a profilului respectiv.
Presupunem ca, pentru fiecare element de pala, coeficientii aerodinamici sint functii
cunoscute de incidenta si de profilul acelui element. Se considera ca asupra elementului de
pala actioneaza o forta portanta dP, normala pe directia vitezei relative Wi, forta de rezistenta
dR de sens opus miscarii si un moment care tinde sa roteasca pala in jurul axei sale.
Proiectind aceste forte pe axa de rotatie a elicei si pe planul de rotatie se obtine forta
elementara de tractiune dT dirijata in sensul vitezei de inaintare V si momentul elementar
rezistent dM de sens opus rotatiei elicei, avind modulele:

dT = dP cosβi – dR sinβi

dM = rdFm = (dP sinβi + dR cosβi)r

Introducind coeficientii aerodinamici corespunzatori dP=0.5CzρWi2dS,

dR=0.5CxρWi2dS, unde dS=cdr si insumind contributiile elementelor corespunzatoare pe
fiecare pala a elicei, relatiile pentru forta de tractiune si pentru momentul elementar devin:

dT/dr = 0.5BcρWi2(Czcosβi-Cxsinβi)

dM/dr = 0.5BcrρWi2(Czsinβi+Cxcosβi)

unde B este numarul de pale, iar c variatia corzii.

Aceste doua ecuatii constituie solutia completa a functionarii elicei dupa teoria
primara a elementului de pal si ele sunt suficiente pentru a determina caracteristicile oricarei
elice date.

Pagina 21 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

De asemenea, trebuie cunoscuti pentru fiecare din aceste profile, coeficientii

aerodinamici in functie de unghiul de incidenta geometrica αi, adica curbele Cz(αi) si Cx(αi) .
Acesti coeficienti corespund alegerii aripii generatoare din care se presupune ca fac parte
profilele elementelor elicei.
Se disting doua metode: metoda aripii de anvergura finita, in care se utilizeaza
coeficientii aerodinamici ai unei aripi de o anumita alungire si metoda aripii de anvergura
infinita in care se folosesc coeficientii aerodinamici ai unei aripi de anvergura infinita.

2.6. Modelul cu virtejuri (Teoria turbionara)

Modelarea matematica a miscarii fluidelor cu ajutorul ecuatiilor Euler presupune

implicit ca viteza si presiunea sunt cimpuri continue si au derivate continue. Dar modelul lui
Euler nu duce la rezultanta fortelor aerodinamice pe care fluidul le exercita asupra corpului,
in concordanta cu date experimentale. Modelul Navier-Stokes, care descrie miscare fluidelor
considerate viscoase, furnizeaza rezultatele verificate experimental, dar rezolvarea ecuatiilor
importa mari dificultati de calcul analitic si numeric. De aceea se recurge la modelele in care
miscarea fluidelor este guvernata de modelul lui Euler. Din domeniul de miscare se scot
anumite puncte si/sau suprafete in care cimpul vitezelor sau presiunilor prezinta
discontinuitati. Un astfel de model a fost discul activ in care presiunea pe disc era
discontinua.
Un alt model este aripa portanta de anvergura finita a lui Prandtl. In aceasta se
presupune ca aripa se inlocuieste cu o suprafata semiinfinita, marginita de bordul de atac.
Fiecare punct al cimpului vitezelor prezinta o singularitate de tip pol. In exteriorul acestei
suprafete cimpul vitezelor este potential. Acest model prinde efectul de virtej in stratul limita
pe corp si in dira ce se formeaza in spatele corpului datorita desprinderilor stratului limita.
Teoria turbionara a elicei extinde modelul aripii portante si anume inlocuidu-se pala
cu suprafata de virtejuri numite “legate”, aceasta suprafata continuindu-se dincolo de bordul
de fuga cu o alta suprafata de virtejuri legate paralel cu axa palei.
Cum circulatia variaza in lungul palei, virtejurile legate nu se intind doar pe aceeasi
lungime. Aceasta schema satisface legea de conservare a lui Helmholtz. Suprafata formata de
virtejurile legate este suprafata de discontinuitate pentru vitezele care au valori diferite in
fluidul din exteriorul palei sau unde fluidul se considera in repaus. Pinza formata din

Pagina 22 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

virtejurile libere este o suprafata de forma elicoidala, legata de pala si desprinsa in bordul de
fuga al palei. Se presupune ca pe masura ce pala elicei inainteaza in fluid, suprafata de
virtejuri ramine in spale ca si cum ar fi o suprafata materiala produsa continuu la bordul de
fuga al palei.
Se considera ca aceasta suprafata este fara masa, perfect flexibila si opaca pentru
particulele de fluid care pot numai sa o ocoleasca. Prin urmare componeneta normala la
suprafata a vitezei fluidului este aceeasi pe cele doua fete ale suprafetei de virtejuri, iar in
schimb componentele tangentiale sunt diferite. Diferenta acestor componente tangentiale face
ca acea suprafata sa fie presupusa a fi formata dintr-o infinitate de linii (fire) de virtej, de
unde si termenul de pinza de virtej.
Ca si in cazul aripii, pinza elicoidala de virtejuri libere ale palei este instabila si tinde
sa rasuceasca marginile dind nastere la doua virtejuri marginale, respectiv in apropierea
butucului si la extremitatea palei (pentru ca fiecare virtej legat da nastere la doua virtejuri
libere). Virtejurile marginale de la extremitatea palei se infasoara pe o suprafata nu chiar
cilindrica deoarece imediat in spatele elicei (mai ales pentru cele greu incercate) dira este
contractata astfel incit pasul de avans difera putin de valoarea

V∞ / N = 2 π ( V ∞ / Ω )

In schimb, pasul celuilalt virtej marginal, format la butuc, este mult influentat de
prezenta butucului care modifica viteza locala axiala. Vitezele unghiulare ale particulelor
fluide in virtejul de la extremitatea palei sunt de sens opus celor de la butuc, exact ca si in
cazul celor doua virtejuri libere marginale ale unei aripi. Fiecare virtej punctual introduce un
cimp de viteze care se suprapune pe curentul uniform de la infinit amonte W∞.
Se deosebesc doua tipuri de viteze induse: cele datorate virtejurilorr libere si cele
datorate virtejurilor legate. In cazul mai general, viteza miscarii unui fluid, perturbata de
prezenta elicei (modelata prin pinza de virtejuri amintita anterior), este rezultatul vitezei
induse de virtejurile legate si libere, calculate cu ajutorul formuleleor lui Biot-Savart.
O dificultate majora a teoriei generale este datorata necunoasterii aprioricee a formei
direi si interactiunii celor doua tipuri de virtejuri. In prezent nu exista o astfel de abordare ci
numai diferite cazuri simplificate, cea mai importanta simplificare constituind-o presupunerea
ca dira este cilindrica (are raza constanta si precisa). Unele incercari de simplificare numerica
a interactiunii virtejurilor libere si legate s-au facut fara, insa, a conduce la calcule
convergente.

Pagina 23 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dintre modelele de determinare a cimpului de viteze induse bazate pe ipoteza

simplificatoare mentoinam: metoda bazata pe modelul cu virtejuri al elicei ideale, cu numar
infinit de pale (MEI), metode bazate pe modelul lui Prandtl al liniei portante (MPL), metode
bazate pe teoria suprafetei portante (MPS), metode in care forma direi este precisa
(Goldstein, Lock, Theodorsen) (MPD) si alte metode in care dira este lasata libera (MDL).

2.7. Metode bazate pe forma precisa a direi

Modelele ce se bazeaza pe ipoteza ca pozitiile pinzelor de virtejuri desprinse de pe

fiecare pala sunt cunoscute aprioric (modelul liniei portante si cel al numarului infinit de
pale), deci pe ipoteza cunoasterii cu o anumita aproximatie a cimpului vitezelor.
Descrierea cimpului de viteze poate fi obtinuta fie teoretic (pe baza unor ipoteze
simplificatoare ca metode hibride sau mai complicate pe baza ipotezei liniei portante), fie
experimental din masuratori locale ale cimpului vitezelor sau din vizualizarea curgerii. Odata
geometria direi prescrisa, se poate calcula apoi distributia corespunzatoare vitezelor induse in
planul de rotatie.
Dupa cum s-a aratat, conditia lui Betz de mini pentru puterea indusa de rotor era ca
virtejurile desprinse de pe pala sa se miste spre aval in dira, sau spre suprafete elicoidale
solide. Acestea reveneau la prescrierea formei direi, deci la presupunerea ca dira este formata
dintr-un numar de pinze de virtejuri elicoidale putind fi calculata in mai multe moduri.
O alta metoda pentru calculul vitezelor induse este bazata pe rezolvarea ecuatiilor
potentialului vitezelor pentru miscarea fluidului in jurul pinzelor de virtej elicoidale (luate
cite una pentru fiecare pala) care se deplaseaza cu viteza constanta Vs fata de curgerea
perturbata. O data aceasta problema rezolvata se poate determina efectul numarului si
distantei relative dintre pinze asupra circulatiei din jurul palei, ca si relatia dintre viteza
indusaa pe pala si viteza medie a fluidului cuprins intre pinze. Aceasta problema a fost
rezolvata de Goldstein in 1929 pentru cazul ideal al elicelor usor incarcate, adica fara
contractie a direi.
Problema generala este urmatoarea: fiind data o suprafata elicoidala infinit de lunga
cu pasul k = (V∞+Vs)/Ω si raza R, care se deplaseaza in directia axei sale (axa z) cu viteza V s,
sa se calculeze functia φ a potentialului de perturbatie al vitezelor pentru curgerea stationara
si irotationala a fluidului incompresibil si neviscos din jurul ei.

Pagina 24 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pentru o elice cu doua pale, ecuatia suprafetei elicoidale la infinit aval se scrie in
coordonate cilindrice: z, r si θ.

θ – Ωz / (V∞+Vs) = 0

Iar potentialul vitezelor φ trebuie sa satisfaca ecuatia lui Laplace:

1  φ  2φ  2φ
Δφ   (r )  0
r r r r 2 θ 2 z 2
Conditiile la limita impusesunt:
O conditie de alunecare la suprafata exprimata prin egalitatea dintre componenta
normala la pinza de virtej a vitezei fluidului si a vitezei de deplasare a pinzei.

  dz   V  Vs
Vs    
z r rd  z r r

O conditie de anulare la infinit a vitezei fluidului, pentru r = ∞,

lim
r 
 ( z , r ,  )  0 Deoarece pe o linie elicoidala de la raza r viteza si φ sunt
constante, rezulta ca potentialul este o functie de numai doua variabile si anume r si Ωz /
(V∞+Vs).

Pentru aplicatii, acasta solutie este data sub forma unei functii χ , numita factor de
circulatie Goldstein. Aceasta functie, calculata numeric, depinde de numarul de pale B, de
parametrul de pas λ = V∞/RΩ al suprafetei elicoidale si de raza relativa r/R, χ ca factor de
corectie, el reducind circulatia virtejurilor legate prin limitarea numarului de pale fata de
circulatia totala (BΓ)∞ a elicei ideale cu numarul ideal de pale, adica:

BΓ = χ(BΓ)∞

Functia χ se mai numeste si factor de valoare medie. Calculele care folosesc valorile
acestei functii sunt valabile numai pentru anumite incarcari, cind exista conditiile formarii
direi ideale (cind dira are diametrul elicei). Lock a extins domeniul de aplicabilitate al
metodei Goldstein presupunind ca valorile functiei pot fi aplicate cu suficienta precizie pentru

Pagina 25 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

orice distributie de sarcini. Pentru detalii se poate studia calculul elicei de elicopter. Pentru
valori mai mici ale pasului de deplasare, cind pinzele de virtej sunt apropiate, metoda de
corectie a lui Prandtl este mai simpla.
Atit in metoda lui Prandtl, cit si in cea a lui Goldstein-Lock, nu s-a luat in cosiderare
contractiile direi. S-a presupus ca viteza indusa in dira este dublu fata de cea indusa pe discul
rotorului si ca dira este o suprafata elicoidala avind acelasi diametru ca al rotorului. Aceste
ipoteze restring aplicarea acestor doua metode in cazul incarcarii palei.
Theodorsen a fost primul care a incercat sa ia in considerare contractia direi.
Presupunind ca pentru orice incarcare se formeaza la infinit aval o dira ideala elicoidala,
Theodorsen a folosit rezultatele lui Goldstein referitoare la circulatia in jurul acestei dire
pentru a stabili relatiile de putere (tractiune) a elicei si parametrii direi la infinit aval. Valorile
pentru circulatie sunt definite de urmatoarea relatie:

r 
K T ( )  B
R 2 (V  Vs )Vs

Considerind randamentul unui element de pala, s-a dedus apoi raportul vitezelor
induse si pe discul elicei si apoi s-a calculat tractiunea direi. Astfel, cu unghiul elicei (pasul
suprafetei elicoidale) si diametrul direi la infinit aval cunoscute, se pot determina valorile
corespunzatoare ale vitezelor induse si ale unghiului elicei in dreptul palelor. In final,
utilizind valorile circulatiei ideale se determina geometria ideala a palei (distributia corzii si a
rasucirii in lungul palei).
Fata de celelalate metode, metoda Theodorsen este inversa, in sensul ca se pleaca de
la dira si se calculeaza elicea ideala care o genereaza. Desi acasta metoda estimeaza corect
pasul suprafetei elicoidale si viteza indusa, dira din apropierea discului elicei este presupusa
tot cilindrica.
In cazul unor viteze axiale mari, cind desi contractia este mai puternica, ea se
focalizeaza pe distante mari de la discul elicei (de ordinul a doua diametre). Pentru elicele
portante la punct fix, cind contractia are loc pe distanta mai mica decit un diametru, zona
direi contractate se gaseste destul de aproape de pale, astfel ca va influenta considerabil zona
profilelor de virf. In acest caz, desi valoarea ocntractiei poate fi determinata, calculul variatiei

Pagina 26 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

in spatele rotorului este foarte complicat si nu poate fi gasita ca solutie a unei probleme bine
definite impreuna cu celelalte rezultate ale lui Theodorsen. Atunci se apeleaza la date
experimentale, adica forma direi este obtinuta din experienta.

Capitolul 3

CALCULUL SI PROIECTAREA UNEI ELICII EOLIENE DE MICA PUTERE

3.1. Calculul elicei

Spre deosebire de elicea actionata mecanic, elicea eoliana este pusa in miscare de
trecerea curentului de aer prin ea. Specific ei este faptul ca viteza V din planul elicei este mai
mica decat viteza din amonte V∞, deci elicea capteaza energie din miscarea aerului (vantului).
Datorita acestui fapt elicea eoliana, ca si in cazul unui rotor de elicopter in autorotatie, are o
dara divergenta care are ca efect dezvoltarea unor viteze induse de sens contrar celor din
cazul elicelor actionate mecanic.

Alegerea profilului

Un element foarte important in proiectarea unei turbine eoliene este puterea maxima
furnizata de aceasta. Avand in vedere ca turbina eoliana trebuie sa functioneaze in regim de
rotatie constant, se are in vedere folosirea stall-ului ca mijloc de reglare a puterii maxime.
Reglarea se poate face fie activ (prin modificarea pasului elicei), fie pasiv (pas fix), ultima
varianta fiind cea mai des folosita pentru ca, evita utilizarea unui mecanism complicat de
variatie a pasului. Indiferent de metoda utilizata, foarte importante sunt caracteristicile de
stall ale profilului utilizat in zona dinspre capatul palei.
Unul dintre obiectivele procesului de proiectare a unei elicii eoliene este si reducerea
vibratiilor induse in zona de varf a palei care se poate realiza folosind profile cu o curba de
stall lina care in general au un Cz,max redus. Pe de alta parte, folosirea profilelor cu portanta
mare este benefica pentru minimizarea parametrului de soliditate al palei si generarea unui

Pagina 27 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

cuplu mai bun la pornire. De asemenea, pentru o curgere laminara data, profilele cu portanta
mare sunt mai eficiente (Cz/Cx mare) dacit cele cu un Cz,max scazut.
Valorile pentru numarul Reynolds pentru turbinele de mare putere se gasesc intre
2•106 si 4•106 pe principala portiune a palei. Deoarece sectiunea in cazul unei pale stratificate
trebuie sa fie constanta de la baza pina la virf, trebuie ales un profil de compromis: unul care
sa aiba performante bune aerodinamice pastrind in acelasi timp o rezistenta buna la
incovoiere a palei.
Astfel, a fost ales un profil 16% pentru a satisface cel mai bine cerintele care se
impun, iar dintre profilele de inalta performanta pentru turbine eoliene, a fost ales profilul
S814. Se dau mai jos caracteristicile.

Productia anuala de energie

Pentru a putea determina conditiile medii de functionare ale unei turbine eoliene,
viteza vatului, temperatura si implicit productia anuala de energie (AEP), am utilizat o viteza
medie a vantului de 6 m/s la 10m inaltime cu o variatie a vantului cu ianltime de 14%
(obtinuta cu o distributie Rayleigh). Ca urmare, pentru inaltimea aleasa a catargului elicei de
5m, viteza obtinuta este de 5.58 m/s.

Alegerea materialului palei

Constructia unei pale de elice eoliana trebuie sa se faca cu indeplinirea anumitor

conditii ca de exemplu:
-materialul utilizat sa poata face fata cu succes nivelului de solicitari intalnite
-metoda de formare a palei trebuie sa asigure reproductibilitatea cat mai exacta a
acesteia pentru a evita eventualele probleme de centraj
-materialul utilizat trebuie sa faca fata conditiilor de mediu din timpul functionarii pe
o perioada lunga de timp, cu o intretinere minima
-materialul utilizat sa fie relativ ieftin
Datorita faptului ca turbina eoliana in discutie este destinata exclusiv utilizarii de catre
consumatorii casnici pentru care a patra conditie este foarte importanta a fost aleasa utilizarea

Pagina 28 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

fibrelor de sticla tip E/poliester pentru constructia palelor (care spre deosebire de fibrele de
carbon si kevlar sunt ieftine) cu urmatoarele caracteristici mecanice:

Densitatea = 18005 kg/m3

Modulul de elasticitate = 3 ۰ 106 psi
Coeficientul de forfecare = 1.11 ۰ 106 psi
Tensiunea de curgere = 30 000 psi
Volum de fibra = 42%
Fibra de 0o = 57%
Fibra ±45o = 26%

Diametrul Elicei

Obiectivul cautat in oricare studiu de proiectare al unei turbine eoliene este gasirea
unei greutati minime a elicei raportate la numarul de kW produsi. Greutatea totala a unei elici
creste o data cu cresterea numarului de pale, in conditiile in care suprafata totala, proprietatile
materialelor si parametri adimensionali (grosimea relativa si grosimea invelisului raportat la
coarda) ramin neschimbati.
Datorita cresterii numarului de pale la o valoare constanta a parametrului de soliditate,
coarda scade; coarda minima se determina astfel incit sa satisfaca una din valorile impuse de
proiect, fie cea de tensiune statica, fie cea pentru viteza redusa. Reducind coarda sau crescind
alungirea palei, rezulta o crestere a flexibilitatii palei, inclusiv a torsiunii. Modul de
proiectare este de a determina o alungire maxima care sa satisfaca ambele constante de
proiectare.
Dupa cum s-a aratat anterior, limita stall-flutter-ului este o functie atit de viteza palei,
cit si de frecventa de torsiune, care este o functie ce depinde de proprietatile materialului, de
alungire si de grosimea invelisului. Pentru determinarea tensiunii statice in conditiile impuse
de proiect, adica sa suporte vinturi de Clasa II (52 m/s), o analiza iterativa a 15 de segmente
de pala a fost folosita pentru gasirea unei pozitii stabilizate deflectate a palei in vint constant.
Pentru a reduce cresterea tensiunilor la imbinarea pala-butuc, mai multe benzi de fibra
de sticla unidirectionale au fost adaugate atit pe extrados, cit si pe intrados pina la 35% din
raza. Grosimea benzilor este conica de la baza pina la 35% din raza pentru a mentine o
tensiune relativ constanta pe acea portiune in conditiile impuse.

Pagina 29 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rezistenta la curgere a materialului este de aproximativ 80 000 psi. Folosind un

coeficient de siguranta de 2.5 ajungem la o rezistenta de proiectare acceptabila de 32 000 psi.
O tensiune de maxim 30 000 psi a fost aleasa pentru acest proiect, iar grosimea invelisului ce
satsface aceasta impunere este prezentata in figura de mai jos. Este descrisa si grosimea
invelisului pentru o tensiune de 25 000 psi.
Cu valorile minime astfel gasite pentru grosimea invelisului determinam viteza
optima si coeficientul adimensional al grosimii in conditiile impuse de proiect pentru orice
alungire a palei. Proiectarea se reduce acum la a determina combinatia perfecta intre
parametrul de soliditate al rotorului, diametrul si viteza palei pentru a produce o putere
suficient de mare in conditiile impuse si beneficiaza de raportul greutate elicei si kWh cel mai
scazut.
Curbe ale coeficientului de putere (Cp) si vitezei relative (TSR) au fost generate
pentru acest proiect pentru diferiti pasi ai elicei si diferiti parametri de soliditate.
Cresterea Cp este de aproximativ 1% pentru fiecare pala ce este adaugata la acelasi
parametru de soliditate. Cp si TSR la puterea maxima pot fi determinate maximizind valoarea
pentru (TS/TSR)3•Cp pentru fiecare pas.
Cunoscind aceste valori, precum si puterea, diametrul elicei poate fi gasit cu ajutorul
Cp pentru diferite viteze ale palei.
Solutiile pentru diametru se determina prin introducerea fiecarui grafic la parametrul
de soliditate respectiv gasit din valorile acceptate pentru c/R din graficul vitezei maxime a
palei. Rezultatel reprezinta valorile finale ale diametrului ce satisfac criteriile de proiectare
referitoare la stall- flutter si tensiuni statice pentru valoarea maxima a puterii.

Controlul supraturarii (frina aerodinamica)

Una dintre problemele foarte importante cu care se confrunta proiectantii de turbine

eoliene, este aceea a modului de evitare al supraturarii elicei in cazul depasirii vitezei maxime
a vantului. Pentru aceasta sau imaginat diferite metode printre care amintim: variatia
incidentei palei, franarea rotorului, schimbarea automata a directiei rotorului, etc. Solutia
utilizata in cadrul acestui proiect este aceea de folosire a unei frane mecanice de tip
centrifugal, care, la depasirea vitezei de rotatie maxime admise va frana in mod automat
elicea micsorand astfel momentul incovoietor care se va exercita asupra stalpului.

Pagina 30 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAPITOLUL 4

Testarea palelor

Conform unor sondaje efectuate in Europa, cei mai multi producatori de turbine
eoliene sau pale, considera testarea structurala a palelor o necesitate. Cu toate ca Comisia
Internationala de Electrotehnica (IEC) a initiat o standardizare a testelor efectuate pe elice
inca din 1994, un standar unanim acceptat nu exista inca, deoarece domeniul de testare
structurala a palelor nu este pe deplin dezvoltat. Cu toate acestea, tendinta este de a testa
palele static si la oboseala in special ca o verificare a corectitudinii proiectarii.
In 1996 a fost initiat in Europa programul SMT care are ca scop armonizarea
metodelor de testare a diferitelor laboratoare si de a crea un set standardizat de proceduri de
testare. Avantajul acestui program este ca fiecare laborator beneficiaza de o evaluare
internationala a metodelor sale de testare in timp ce urmareste direct metodele folosite de alte
laboratoare. Obiectivele acestui program sunt urmatoarele:
Sa creeze o baza de date de referinta pentru diferite metode si tehnici de testare,
precum si a rezultatelor testelor statice si de oboseala realizate in cadrul diferitelor
laboratoare.
Sa aduca laboratoarele internationale mai aproape de o metoda unificata de testare si
de a intelege mai bine dificultatile tehnice aparute in urma testarilor palelor. Prin aceasta
metoda, rezultate de la diferite laboratoare pot fi impartite si acceptate de toata lumea.

Teste statice

Testele statice se efectueaza inainte de cele la oboseala. Se alege incarcarea maxima a

palei, precum si pozitia pe pala, pentru a masura deformatiile. Un total de 36 pozitii de
masurare a deformatiilor si 5 pentru masurarea deformatiilor la incovoiere se folosesc pentru
fiecare pala. Traductorii sunt amplasati in 5 zone pe pala inclusiv in zona bazei palei. De
asemenea, sunt amplasati traductori inainte si dupa lonjeronul palei, precum si in lungul
lonjeronului.

Pagina 31 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Incarcarile pentru testul static sunt alese din cazurile de incarcari extreme calculate in
momentul proiectarii palei. Pentru a determina aceste incarcari, tensiunile extreme sunt
multiplicate de un factor de incarcare de 1.5. Valoarea de testare este aleasa ca fiind 75% din
aceasta valoare.
Pentru a avea o distributie uniforma a incarcarilor pe coarda, un suport special trebuie
construit. Pentru testarea statica a marginilor, sarcina este aplicata cu ajutorul unui pod rulant.
Pentru testarea statica a corpului palei este folosit un element de executie MTS cuplat la un
sistem de control digital MTS T/RAC pentru a aplica forta prin intermediul unei comenzi de
tip oscilatii.

Teste de oboseala

Obictivul unui test de oboseala este de a verifica daca structura palei, asa cum a fost
construita, este capabila sa suporte intreaga gama de sarcini ce ar aparea de-a lungul
perioadei de functionare. Un spectru tipic de incarcari ale palei consta in mai mult de 500
milioane de cicluri de incarcari la diferite sarcini relative (sarcina relativa reprezinta raportul
dintre sarcina minima dintr-un ciclu raportata la sarcina maxima). Datorita limitarilor
practice, laboratoarele nu pot sa testeze o pala de atatea ori intr-o perioada de timp
rezonabila.
Avantajul testarii in laborator il reprezinta posibilitatea de a creste amplitudinea
incarcarii pe un ciclu pina la de doua ori valoarea normala pentru a obtine aceleasi efecte intr-
un interval redus de timp. Aceasta analiza este realizata in mod uzual prin folosirea unor
metode liniare pentru defecte. Dificultatea vine din necesitatea cunoasterii foarte buna a
proprietatilor materialului pentru a prezice unde va avea loc deformatia cea mai mare.

CAPITOLUL 5

Programul de Calcul

Calculele pentru elice au fost realizate cu ajutorul programului PROPID. Acesta este
un program de calcul pentru proiectarea si analizarea turbinelor eoliene cu ax orizontal.
Punctul forte al acestui program este capabilitatea acestuia pentru o proiectare inversa. De

Pagina 32 din 34
 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

exemplu, metoda permite proiectantului sa precizeze direct puterea ceruta de la turbina

respectiva. Metoda de rezolvare iterativa inversa este folosita pentru a ajusta una sau mai
multe din variabilele introduse pentru a ajunge la puterea ceruta. PROPID lasa de asemenea
posibilitatea de a introduce nu numai variabile singulare ca puterea maxima, ci si distributii,
ca distributia portantei pe pala sau distributia axiala a factorilor de interferenta. Aceasta poate
fi realizata cu conditia ca un numar egal de variabile sau distributii sa fie lasate libere pentru
a fi modelate de program, cum ar fi distributia corzii si/sau a rasucirii palei. Metoda are de
asemenea posibilitati de proiectare multipunct. De exemplu, distributia portantei pe pala
poate fi specificata pentru o anumita conditie iar in acelasi timp factorii de inductie axiala pot
fi definiti pentru un alt set de conditii. In plus, proiectantul poate sa specifice simultan
puterea maxima admisibila pentru un cu totul alt set de conditii.

CAPITOLUL 6

Rezultate

In vederea efectuarii unei comparatii, calculele s-au efectuat pentru trei configuratii
diferite astfel:

–rotor bipal cu diametrul de 4.9m (cu denumirea Previous)

–rotor tripat cu diametrul de 4.25m (cu denumirea Baseline)
–rotor de patru pale cu diametrul de 3.65m (cu denumirea Current)

Caracteristicile care s-au luat in calcul la alegerea tipului de rotor sunt: productia
anuala de energie, inaltimea si structura turnului, nivelul de vibratii indus de cele trei
configuratii, echilibrarea turbinei, reproductibilitatea la turnare a palelor de material
compozit, cheltuielile cu materialele compozite utilizate pentru producerea palelor, zgomotul
indus de rotatia turbinei, estetica turbinei, etc.
Avand in vedere toti acesti factori, a rezultat ca cea mai buna alegere in cazul unei
turbine eoliene de mica putere este configuratia nr. 2 –rotor tripal cu diametrul de 4.25m.
Rezultatele si caracteristicile obtinute gasindu-se in Anexe.

Pagina 33 din 34
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 34 din 34