Decizie finalalmunoglobuline: structura si functit Primele dovezi asupra faptului ca anticorpii se regasese intr-o anumita particulara fractiune a serului au aparut in 1939, cand Tiselius si Kabat au imunizat iepuri cu Ovalbumina. Serul animalelor a fost impartit in doua si a fost supus electroforezei. Electroforeza proteinelor serului permite separarea acestora in 5 fractii major siy-globuline. Diferenfele de migrare ale proteinelor in cimpul electric sunt datorate sarcinilor electrice distinete, ‘marimii gi greutatii moleculare ale moleculelor, dar si unor caracteristici ale mediului de migrare (in principal pH’) sau unor condifii fizice (de ex. temperatura). Benzile de migrare de la nivelul gelului vor putea fi ulterior colorate, iar scanarea densitometric a acestora va permite transformarea pattern-ului benzilor in grafice caracteristice (electroforegrame), icarea fiecdrei fractii proteice. Intensitatea marcarii/grosimea benzii determina dimensiunea varfului reprezentat in grafic, iar aceasta reflect concentratia fractiei respective. dhe well. ‘Ab wore > rr ae albumine, al-, a2-, B- Aber By 8 Conversia benzilor obtinute prin electroforezi in varfuri caracteristice. A. electroforegrami normala; B. gammopatie monoclonal; C. gammopatie policlonali; D. inflamatie cronic’. Tratarea serului cu antigenul a condus la formarea unui precipitat, iar apoi, serul restant a fost supus electroforezei, constatandu-se scaderea exclusiva a fractiei 7. Concluzia a fost ca in aceasta particulara firactie se regasese moleculele specifice pentru antigen, care au fost denumite imunogobuline, pentru a le distinge de alte proteine care s-ar incadra in aceeasi fractie electroforetica. Majoritatea isotipurilor de imunoglobuline se regiisesc in fractia 7 a serului. Gammopatiile policlonale sunt caracterizate de benzi largi, difuze si intens colorate la nivelul fractiei y, ceea ce reflectd o crestere a cantititii de imunoglobuline cu diferite isotipuri si specificititi (C). Aceste molecule sunt secretate de plasmocite diverse si reprezinta, cel mai adesea, rezultatul stimuli antigenice cronice de catre diversi patogeni (D). Aparitia unui varf ascutit in regiunea y-globulinelor din electroforegrama este sugestiva pentru prezenta unei gammopatii monoclonale. O astfel de proteina apare ca o consecinté a prolifera necontrolate (in dauna altor clone de limfocite B) a unei singure clone de limfocite, care s-au diferentiat in celule secretante de anticorpi. in majoritatea cazurilor, stimulul nu este unul antigenic, cel mai adesea fiind vorba de o afectiune maligna B (B).. Structura Molecula cel mai intens investigata in studiile de structura a fost IgGl, considerata a fi ,molecula prototip”, cea mai bine reprezentata din punct de vedere cantitativ si care se gaseste exclusiv sub forma de monomer. * Proteinele sunt substante amfotere, astfel cd, in functie de pH-ul mediului, se pot comporta ea baze sau acizi, ceea ce se reflect si asupra sarcinii lor electrie. Intr-un tampon de migrare alcalin de exemplu, proteinele vor avea caracter acid si o sarcina electrica negativaFiecare astfel de monomer este format din doua lanturi usoare (Light ~ L) identice cu 0 GM de aprox. 25 kDa si doua lanturi grele (Heavy ~ H) identice, cu GM de aprox. 50 kDa. Fiecare lant usor este legat de un lant greu prin intermediul unei legaturi disulfidice inter-lant, 0 legatura covalenta foarte puternica, la care se adauga o combinatie de legaturi ne-covalente cum ar fi legaturi hidrofobe, legaturi de hidrogen ete. Intre cele doua lanturi grele se gasesc legaturi similare. Studii enzimatice Intelegerea structurii acestei molecule a fost posibila ca urmare a experimentelor de digestie enzimatica (Rodney Porter si Gerard Edelman au fost rasplatiti cu premiul Nobel in 1972). Pentru inceput, fractia y a serului a fost separata intr-o fractie cu greutate moleculara crescuta si una scazuta. Ambii s-au concentrat asupra fractiei cu GM scazuta. Astfel, Porter a clivat molecula pentru o perioada scurta de timp cu papaina si a separat trei fragmente. Desi are, in general, 0 activitate protcolitica nespecifica si ar putea sa cliveze intreaga molecula de IgG, tratamentul de scurta durata conduce doar la clivarea legaturilor mai susceptibile. In urma acestui tratament au fost obtinute doua fragmente identice cu 0 GM de 45 kDa care isi pastreaza activitatea de legare a antigenului si care au fost denumite Fab (fragment antigen binding) si un fragment de 50 kDa denumit Fe (fragment crystallizable) deoarece, in urma pastrarii peste noapte la temperatura scazuta, cristalizeaza. Disulfide | H chain Pepsin a Lehain Fab) | ve tens Papain Aleeaon Mercaptoethanol ac SH Hehain Alfied Nissonof a utilizat pentru digestie pepsina, cu cate a separat un fragment de 100 kDa compus din doua fragmente Fab si care a fost denumit F(ab’). Spre deosebire de fragmentele Fab, F(ab")» era capabil sa precipite antigenele, In urma scindarii cu pepsina nu a putut fi separat un fragment de tipul Fe, deoarece acesta a fost digerat in multiple fragmente. Edelman a disociat molecula prin reducerea legaturilor disulfidice inter-tant. Porter a redus si el molecula cu mercaptoetanol si a alchilat-o, un tratament chimic care reduce ireversibil legaturile disulfidice. Apoi, proba a fost analizata prin cromatografie pe 0 coloana care separa moleculele in functie de marimea lor si au fost identificate astfel doua lanturi de 50 kDa si doua lanturi de 25 kDa, denumite H si L. Ramanea de facut legatura dintre rezultatele scindarii enzimatice si lanturile obtinute prin distrugerea legaturilor disulfidice. Tot Porter este cel care imunizeaza capre, fie cu fragmente Fab umane, fie cu fragmente Fe, Anticorpii anti-Fab s-au dovedit capabili sa reactioneze atat cu lanturile H cat si L, intimp ce anticorpii anti Fe nu recunoasteau decat lanturile H. Aceasta observatie a condus la concluzia ca fragmentele Fab constau dintr-o portiune de lant greu si lant usor, in timp ce fragmentul Fe contine doar componente ale lantului greu, In urma acestor rezultate, Edelman si Porter au propus modelul care a devenit atat de cunoscut, cel al ‘molecule’ alcatuite din doua lanturi H identice si doua lanturi L,identice, unite prin legaturi disulfidice. Studii de seeventiere Debutul a fost foarte dificil datorita faptului ca nu existau cantitati suficiente de proteina perfect ‘omogena. Seeventierea a devenit posibila doar atunci cand au fost descoperite micloamele, o ‘malignitate a plasmocitelor. Daca in mod normal o astfel de celula reprezinta un stadiu final de iferentiere, un plasmocit malign este 0 celula care scapa mecanismelor de control si, ca atare, se poate divide in continuare, Anticorpii produsi de aceste celule maligne sunt, din punct de vedere structural, identici cu cei normali; sunt denumiti insa proteine mielomatoase pentru a se preciza sursa lor. La un pacient cu mielom, cca. 95% dintre anticorpii serici pot fi reprezentati de proteina mielomatoasa; freevent, celulele mielomatoase secreta lanturi usoare in exces ~ descoperite initial in urina acestor pacienti si denumite proteine Bence-Jones (dupa medicul american care le-a evidentiat). Mielomul poate apare nu doar la om ci si la animale, de ex. la soareci,atat in mod spontan, cat si indus prin injectarea de ulei mineral (mineral oil) in cavitatea peritoneala. Clonele de plasmocite maligne care se dezvolta sunt denumite plasmocitoame si sunt denumite MOPC (mineral oil plasma cells). Secventierea lanturilor usoare Odata ce compararea secventelor de aa ale diferitelor proteine Bence-Jones, provenite de l \divizi a fost posibila, s-a constatat ca existau diferente importante intre ele la nivelul jumatat catre capatul N-terminal (primii 110 aa). Aceasta regiune a fost denumita ca atare ,regiune variabila”. In schimb, portiunea situata catre capatul C-terminal (restul de aprox. 110 aa), a fost denumita regiune constanta, avand doar doua tipuri de secvente de baza, ceea ce a condus la identificarea a doua tipuri de lanturi usoare: k si A. La om, cca 60% dintre lanturile L sunt de tip k, in timp ce la soarece cea 95% dintre lanturile L sunt k. O anumita molecula de Ac nu le poate contine pe amandoua, fie ambele sunt k, fie de tip 2. Secventele de aa ale lanturilor 2. prezinta cateva diferente minore, la nivelul catorva aa, pe baza carora sunt impartite in subtipuri: la soarece sunt 3, iar la om sunt 6. Seeventierea lanturilor H Pentru studiul lanturilor H, proteinele mielomatoase au fost reduse cu mereaptoetanol si alchilate, iar apoi lanturile H au fost separate prin filtrare pe gel intr-o solutie de denaturare. Cand a fost comparata seeventa in aa, a aparut un pattern similar ca cel al lanturilor L: partea N-terminala, formata tot din cca 110 aa prezenta 0 variatie importanta a secventei si a fost denumita regiune variabila. Restul lantului prezenta 5 tipuri de secvente de baza, corespunzatoare a 5 tipuri de regiuni constante ale Janturil grele (11,8, y, €, @). Fiecare din aceste tipuri de lanturi grele defineste un «izotip». Lungimea regiuni constante este de cca 330 aa pentru 8, y si a si de cca 440 aa pentru si s. Lanturile grele ale unei anumite molecule de anticorp determina clasa acelui anticorp. Fiecare clasa poate folosi oricare tip de lant L. O singura molecula de anticorp prezinta doua lanturi H identice si doua lanturi L identice. srente minore ale secventei de aa ale lanturilor grele ot si y au condus la impartirea suplimentara a acestora in subclase, La om exista doua subclase de lanturi c. si 4 subclase de lanturi y. Structura Ig este determinata de organizarea primara, secundara, tertiara si cuaternara a proteinei Structura primara — secventa liniara de aa, permite impartirea lanturilor in regiuni variabile si constante. Structura secundara este formata prin plierea («folding») lantului polipeptidic in foi B pliate dispuse in doua straturi opuse. Lanturile sunt pliate intr-o structura tertiara care conduce la formarea de domenii globulare, care sunt conectate la domeniile invecinate prin continuarea lanturilor polipeptidice in afara foilor B pliate. In final, domeniile globulare ale domeniilor grele si usoare adjacente interactioneaza si creaza structura cuaternara, formand domenii functionale care permit, printre altele, Ig-nei sa lege specific un anumit Ag.@ Heavy chain Light chain wyab.ore ork Analizele de structura au demonstrat ca atat lanturile L cat si H contin o serie de unitati homologe de cca 70-110 aa. In cadrul fiecarei astfel de unitati, denumita domeniu, exista o legatura disulfidica intralant, care creaza o bucla de cca 60 aa, Domeni | Biological activity Secventele de aa ale domeniilor nu sunt identice, dar sunt similare, si genereaza o forma particulara in spatiu. Lanturile L contin un domeniu V si unul C; lanturile H contin un domeniu V si 3 sau 4 domenii C, in functie de clasa Ig-nei.‘Analiza cristalografica a aratat ca domeniile Ig-nelor se pliaza de o maniera caracteristica, conducand Jao structura compacta. Aceasta consta din doua straturi opuse, alcatuite din foi B pliate, unite int prin «bucle de conexiune», avand diferite lungimi. Foile B pliate din cadrul unui strat sunt stabilizate prin legatuti de hidrogen care leaga gruparile NH dintr-o foaie cu gruparile carbonil din foia adjacenta. Foile B pliate sunt caracterizate prin aa hidrofobi si hidrofili alternativi, ale caror catene laterale sunt dispuse perpendicular pe planul stratului. Aminoacizii hidrofobi sunt orientati catre interior, iar cei hidrofili catre exterior. Cele doua straturi opuse sunt stabilizate prin interacti intermedia! legaturii conservate disulfidice intralant. 6 strand arrangement @ Cy domain Vi domain Aceasta alcatuire a domeniului globular contribuie la structura cuatemara, facilitand interatiunile necovalente dintre domenii, prin intermediul fetelor alcatuite din foi B pliate. Astfel de interactiuni se formeaza intre stratuti identice dintre domenii non-identice: VL-VH, CL-CHI sau identice: CH2-CH2, (CH3-CHB,) Hinge region prs Antigeh-binding site Carbohydrate Structura domeniului globular permite de asemenea realizarea unor bucle de conexiune cu lungimi si secvente variabile, aspect extrem de important pentru ca tocmai aceste segmente sunt cele care participa la realizarea paratopului. Domeniile regiunii variabile Analiza comparativa a unei multitudini de lanturi a condus la realizarea asa numitelor diagrame Wu- Kabat. Acestea au evidentiat ca in cadrul regiunilor variabile, diferentele dintre lanturi se regasesc in fapt la nivelul unor secvente reduse ca intindere, care au fost denumite CDR (complementarity determining region) sau regiuni hiperV si reprezinta maximum 20% din totalul de cea 110 aa al domeniului V. Au fost identificate 3 astfel de regiuni hiperV, atat la nivelul lantului L, cat si la cel H. Restul domeniului V prezinta 0 variatie mult mai redusa — aceste portiuni sunt denumite «regi cadruy. Regiunile CDR sunt de fapt cele care contribuie efectiv la realizarea situsului de interactiune cu Ag-nul si se regasesc la nivelul buclelor de conexiune dintre foile f pliate, Regiunile cadru se regasesc Ia nivelul foilor 5 pliate si actioneaza ca un suport pentru cele 6 bucle. Daca dispunerea spatiala a foilor B pliate este aceeasi pentru toate domeniile, in schimb orientarea spatiala a buclelor difera de ta Ig la Ig, VH domain DRI CDR2 CDR3, 150 100} & 3 5 * 50 0 0 20 40 60 80 100 120 Residue position numberStudiile de cristalografie au reusit de asemenea sa documenteze interactiunea dintre anticorpi si antigene dintre cele mai diverse, de la haptene si carbohidrati pana la acizi nucleici, peptide mici sau proteine mari globulare. In sistemul lizozim-anti-lizozim (proteina mare, globulara), s-a evidentiat ca suprafata de interactiune este relativ mare (intre 650-900 A), plata, cu cateva ondulati. La nivelul unei astfel de suprafete pot lua contact intre 15 si 20 aa, In cazul anticorpilor care leaga antigene mai mici, isul de legare este mai mic si seamana chiar cu un buzunar. Desi situsul de legare al Ig-nei (paratopul) este format atat din domeniul variabil al lantului H cat si L, in cazul interactiunii cu anumite Ag pot fi utilizate preponderent CDR-urile lantului H sau din contra, ale lantutui L. Studiile de cristalografie au reusit sa mai evidentieze un aspect foarte interesant. De ex., formarea unui complex intre neuraminidaza si Ac anti-neuraminidaza conduce la o modificare a orientarii lanturilor laterale, atat ale epitopului cat si ale paratopului. Aceasta modificare conformationala (care nu reprezinta un exemplu izolat) conduce in ultima instanta ao mai buna potrivire intre cele doua structuri. Chiar daca aceasta miscare nu este spectaculoasa, fiind in general de aproximativ | A, ea se dovedeste valoroasa din punct de vedere functional. Dupa cum precizam insa, modificarea conformationala nu priveste doar anticorpul, ci si epitopul antigenului poate suferi acest gen de modificare. Regiunea balama Lanturile y, 5 si a. prezinta o secventa peptidica extinsa intre domeniile CH! si CH2, care nu prezinta homologie de structura cu celelalte domenii si care a fost denumita regiune «balamay. Este bogata in prolina si, ca atare, foarte flexibila, conferind mobilitate celor doua brate, Ca rezultat, Fab poate prezenta diferite unghiuri ale bratelor atunci cand trebuie sa se ataseze la un Ag. @ NO} NO, DNP ligand®—* 0,N aa r~rrrons ~)- NO, f ‘a ‘AntieDNP a oar Hinge 6 region 4 J oe Ag-Ab Trimer Datorita regiunii balama, fragmentele Fab si Fe se pot misca practic independent unul de celal. Aminoacizii importanti in regiunea balama sunt cisteina si prolina. Prolina e cea care confera si aspectul conformational extins si care face ca regiunea balama sa fie totodata si foarte vulnerabila la atacul enzimatic: aici actioneaza atat papaina, cat si pepsina. Cisteinele sunt responsabile pentru legaturile disulfidice dintre lanturile H, iar numarul de astfel de legaturi variaza de Ia o clasa la alta. Desi lanturile 4 si ¢ nu au o regiune balama propriu-zisa, prezinta in schimb un domeniu de 110 aa in plus care are caracteristici asemanatoare, desi functia acestui domeniu suplimentar nu a fost pe deplin elucidata.Domenii constante Spre deosebire de regiunea variabila, secventa in aa a regiunii constante demonstreaza 0 variabilitate redusa intre molecule. Este astfel usor de inteles ca varibilitatea este necesara pentru. generarea repertoriului receptorilor si este cantonata la capatul N terminal al moleculei, in timp ce partea constanta, situata catre capatul C terminal al moleculei, este destinata altor funetii, denumite generic abiologice”. Isotip Diferentele care apar la nivelul partii constante a moleculelor de Ig genereaza diferitele isotipuri sau clase. Aceste diferente afecteaza marimea, sarcina, solubilitatea si aspectele structurale ale un particulare Ig, ceea ce, mai departe, va influenta compartimentul organismului catre care moleculele de Ig vor fi directionate si cum vor reactiona cu alte molecule, in special receptor Lanturile usoare prezinta 2 isotipuri, k si A. Diferentele de secventa intre cele doua tipuri de lant ‘sunt importante, Pe de alta parte, diferente punctuale de aa au permis impartirea lanturilor A umane it 6 subgrupe. Fiecare dintre lanturile usoare se poate asocia cu oricare lant greu, dar o anumita celula B nu poate exprima decat unul dintre cele 2 isotipuri. La om, eca 60% dintre limfocitele B produc lanturi k, in timp ce la soarece aproximativ 95% dintre limfocitele B utilizeaza acest isotip. La nivelul portiunii constante a lanturilor grele au fost identificate de asemenea diferente care au permis identificarea mai multor isotipuri sau clase. Cele 5 secvente majore de lanturi grele au fost desemnate cu literele p18, y, € si a si, in mod corespunzator, clasele de Ig au fost denumite IgM, IgD, [ IgG, Ig si IgA. La om, variatia suplimentara de la nivelul lanturilor y si a. condus la identificarea de lanturi y1, y2, 73 si v4, respectiv «cl si a2 si astfel la identificarea subclaselor IgG I, IgG2, IgG3, IeG4, respectiv IgA 1, IgA2. Lanturile grele pt si c contin cate 4 domenii constante, in timp ce celelalte contin doar cate 3. Totodata, [gM si IgE nu contin o regiune balama clasica si se bazeaza pentru flexibilitate pe interactiunea dintre domeniile CH2. IgD uman si IgGs au o regiune balama particular de lunga, ORG go Cone, Nu tinge ren (a> IgA Giener) (©) IgM Cpentamerd nine ren eta, NDomeniile CHI si CL au rolul de a permite extinderea bratelor Fab, facilitand interactiunea dintre anticorp si Ag si joaca un rol in mobilitatea celor 2 brate. In plus, ele ajuta la mentinerea impreuna a domeniilor V prin intermediul legaturii disulfidice le CHI si CL contribuie la realizarea diversitatii, permitand mai multe asocieri intamplatoare intre domeniile VH si VL, decat daca aceasta interactiune ar fi cazut exclusiv in sarcina domeniilor variabile. Prezenta CHI si CL pare sa creasca numarul de interactiuni stabile posibile intre VH si VL, contribuind astfel la diversitatea generala a moleculetor de anticorp ce pot fi exprimate de un organism. Studiile de cristalografie au aratat ca cele doua domenii CH2 ale IgA, IgD si IgG, precum si domeniile CHB ale IgE si IgM sunt separate prin lanturi de oligozaharide. De aceea, cele doua domenii globulare sunt mai accesibile decat celelalte mediului apos inconjurator si acesta e doar unul dintre aspectele care pare sa contribuie la generarea activitatii biologice, cum ar fi activarea complementului. Carbohidrati Toate Ig-nele contin carbohidrati sub forma unor lanturilaterale de oligozaharide, atasate la domeniile CH, nu si la domeniile VH. Continutul variaza de la un isotip la altul, de la 12-14% la IgD, IgE si IgM, la doar 2-3% in cazul IgG si IgA. Numarul si localizarea oligozaharidelor poate varia chiar si intre moleculele de Ig produse de aceeasi clona de limfocite B, in functie de diversi factori fiziologici prezenti la momentul sintezei proteice. Funetia precisa a carbohidratilor nu este cunoscuta. y i Mouse IgG Mouse [eM (b) Allotypic determinants Variatia imunoglobulinelor (a Isorypic determinants " \ In W\ Pi WK AF Mouse IgG Mouse IgG (strain A) (strain Bb (©) Mdiotypic determinants Iiotopes lahoue Z\ ee w Mouse IgG Mouse IgG against antigen aginst antigen J 1. Variatia isotipica (a) este reprezentata de existenta celor 5 tipuri diferite de lant greu (a. 7, Hs 8, 8) sia celor doua tipuri diferite de lant usor (k si 2). Identificarea isotipurilor se realizeaza pe baza identificarii determinantilor isotipici de la nivelul fragmentelor Fe ale imunoglobulinelor.2. Variatia allotipica (b). Allotipurile reprezinta variante alelice ale isotipurilor, adica produsii formelor alelice ale genelor pentru imunoglobuline. Toti indivizii normali ai unei speci au toate clasele (isotipurile) de imunoglobuline, dar fiecare individ prezinta numai una din formele allotipice. Allotipurile se exprima codominant, dar, datorita fenomenului de excluzie alelica, fiecare limfocit B secreta doar una din formele parentale. Si determinantii allotipici sunt prezenti tot la nivelul fragmentelor Fe ale imunglobulinelor. 3. Variatia idiotipica (c) reprezinta specificitatea paratopului, adica a situsului de legare a antigenului de la nivelul moleculei de imunglobulina. Termenul idiotipic provine din limba greaca, si inseamna individual. Idiotipul unei molecule de imunglobulina este dat de totalitatea idiotopilor individuali din acea molecula. Idiotopii sunt epitopi sau determinanti antigenici prezenti la nivelul regiunii variabile a moleculei de imunoglobulina, Acelasi idiotop poate fi prezent in comun la anticorpi cu specificitati diferite (idiotop publie) sau poate fi limitat strict la un anticorp cu 0 anumita specificitate (idiotop privat). Isoforme Ig-nele pot fi exprimate fie ca molecule de membrana sau pot fi secretate. Domeniul C terminal al formei secretate difera ca forma si functie de cel al moleculei inserate in membrana, Anticorpi prezinta o secventa hidrofilica, avand o lungime variabila, in timp ce forma membranara contine 3 regiuni: un spacer hidrofilic extracelular de aprox. 26 aa, un domeniu transmembranar (hidrofobic) si o coada citoplasmatica ‘A. Membrane-bound Ig B. Secreted ig %, ~ “oe 7% oe te os oe BW Tailpiece Forma membranara functioneaza ca parte a receptorului pentru antigen lal limfocitului B (BCR). Forma membranara- BCR Imunoglobulina membranara prezinta o portiune C termi lungime de cca 40-60 aa, dar ii lipseste portiunea denur situat extracelular si este destinat legarii antigenului. Ultimul domeniu CH este situat deasupra membranei celulare, in timp ce capatul C terminal este situat intracclular. Imunoglobulina poate fi inserata in membrana deoarece transcriptia genelor lantului H este realizata de asa natura incat MARN-ul va include si o secventa care codeaza pentru un domeniu transmembranar (TM). Domeniul 'TM contine cca, 18-22 aa, urmat de o regiune de 26 aa cu catene laterale hidrofobe, care interactioneaza cu stratul bilipidic al membranei. Intre domeniul TM si capatul C terminal se gaseste domeniul intracitoplasmatic, care contine de obicei aa bazici, care interactioneaza cu fosfolipidele de pe partea intracitoplasmatica a membran fera de la isotip la isotip: 1eE si IgG au o portiune mai lunga, aprox 28 aa, IgM si IgD au doar 3 aa. buna perioada de timp au existat semne de intrebare despre maniera de transmitere intracelulara a semnalului prin intermediul Ig de suprafata, care prezinta, indiferent de clasa, un domeniu intracitoplasmatic foarte scurt. Raspunsul a venit odata cu intelegerea faptului ca Iz nu este singurul component al receptorului pentru Ag al limfocitului B si ca exista doua perechi de lanturi denumite Ja mai extinsa decat forma secretata, cu 0 ..coada”. Capatul N terminal al Ig-nei este 10Iga?-IgB responsabile pentru transducerea semnalului. Igo. are o portiunea intracitoplasmatica lunga de 61 de aa, iar Igf are 48 de aa. 48a tail Gkaa tail Cytoplasmic tails Forma secretata Plasmocitele ce rezulta ca urmare a activarii si diferenti limfocitelor B produc o isoforma mai scurta, anticorpii, lantul terminandu-se putin dupa ultimul domeniu CH, astfel ca domeniile TM si intracitoplasmatic lipsesc. In schimb, la ultimul domeniu CH este atasata o scurta portiune denumita »coada”, care faciliteaza secretia. Portiunea N terminala este conservata si astfel molecula isi pastreaza capacitatea de recunoastere si legare a antigenului. IgG, IgE si IgD sunt secretate sub forma de monomeri. In schimb, IgM sunt secretate sub forma de pentameri, iar IgA sub forma de dimeri. Toate formele multimerice de Ac contin un lant J (joining), un polipeptid mic de aprox 15 kDa, care leaga .,coada” lanturilor t si a prin legaturi disulfidice. Un singur lant J este suficient, indiferent daca are loc polimerizarea unui dimer de IgA sau a unui pentamer de IgM’, ‘Componenta secretorie Anticorpii de clasa A asigura protectia suprafetelor mucoase si apar in secretiile externe (lacrimi, ‘mucus, saliva, secretia lactata). In aceste secretii, IgA este prezent sub forma de dimer, caruia i se adauga o molecula suplimentara, denumita componenta secretorie. (a Structure of secretory IgA * tga din acest heterodimer este 0 molecula nu trebuie confundat cu lantul « al isotpului IgA. » Exista si hexameri de IgM. In acest caz, lantul J nu este prezent. Exista de asemenea si trimeri de IgA. WWCelulele epiteliale mucoase reprezinta o bariera fiziologica intre tesuturi ca tractul gastrointestinal, respirator sau genitourinar si mediul extern. Aceste membrane sunt denumite adesea ,.mucoase”. Ac-ii de clasa A secretati sub forma de dimeri de catre plasmocitele care au fost atrase la nivelul tesuturilor subjacente epiteliilor mucoase, vor fi legate de catre un receptor situat la polul latero-bazal al celulelor epiteliale, denumit receptor poli-lg (receptor imunoglobulinic polimerie, plgR). Acest receptor recunoaste lantul J si portiuni C-terminale ale lanturilor a, iar consecinta legarii este endocitarea ‘complexului receptor-ligand si introducerea acestuia intr-o vezicula de transport. Procesul de transport al acestui complex molecular, de la polul bazal la polul apical, este denumit transcitoza, Odata ajuns la polul apical, dimerul de IgA este eliberat, dar, urmare a unui proces enzimatic, plgR este taiat si o portiune ramane atasata de anticorp. Acesta fragment al plgR este denumit componenta secretorie. (b) Formation of secretory IgA Submucost \ Ks Clase de Ig si activitatea biologica ‘Atunci cand anticorpii se leaga la antigen, aceasta legare nu va conduce la distrugerea antigenului Pentru a fi eficienti impotriva patogenilor, anticorpii trebuie sa antreneze mai departe alte mecanisme care vor ucide patogenii si vor inlatura antigenele. In timp ce partea variabila este singura care se poate lega la antigen, partea constanta a lanturilor grele ‘este cea responsabila pentru interactiunile/colaborarea cu alte molecule sau celule. Tocmai pentru ca ‘aceste efecte sunt mediate de partea constanta a lanturilor grele, nu toate clasele au aceleasi proprietati. Opsonizarea Procesul care promoveaza fagocitarea Ag-nelor de catre macrofage sau neutrofile se realizeaza prin intermediul receptorilor Fe. In timp ce interactiunea dintre un singur receptor si un singur fragment Fe este slaba, cand sunt implicate mai multe molecule semnatul este putemnic, ceea ce va conduce Ia internalizarea antigenului. In interiorul fagocitului, patogenul devine tinta unor variate procese de digestie enzimatica sau a produsilor act Combinatia acestor procese este letala pentru organismul fagocita ‘Activarea sistemului complement 12IgM si trei din cele patru subclase de IgG pot declansa activarea unei cascade de evenimente la care participa o serie de glicoproteine serice si membranare cunoscute sub numele de sistem complement. Un produs care rezulta din activarea SC este, de exemplu, C3b. Acesta se poate lega la suprafata tintei si va fi recunoscut de catre receptori pentru complement, care se gasesc pe suprafata a diverse celule cum ar fi etitrocitele de ex, care se vor ocupa cu transportul antigenelor catre spina si ficat. ADCC (antibody-dependent cellular cytotoxicity = citotoxicitate celulara dependenta de anticorp) Daca receptorul Fe care este implicat in legarea la un fragment Fe al unui Ac atasat la un Ag se gaseste pe suprafata unei celule care ucide extracelular, asa cum este celula NK, procesul va conduce nu la fagocitoza ci la maniera de distrugere mentionata anterior, in afara celu ‘Transcitoza Procesul prin care IgA este transportata catre suprafata mucoasei (respiratorie, digestiva, tract uro- genital), ca si transportul in lapte necesita trecerea prin celulele epiteliale. Acest fenomen este posibil deoarece anticorpii sunt transportati de catre molecule specializate care se leaga la capatul C-terminal al lanturilor H si se numeste transcitoza. Unele animale transfera anticorpi din clasa G (prin acelasi mecanism de transcitoza) prin bariera feto- placentara, Aceasta este o forma de imunizare pasiva. TABLE 4-2 PROPERTIES AND BIOLOGICAL ACTIVITIES* OF CLASSES AND SUBCLASSES OF HUMAN SERUM IMMUNOGLOBULINS. PropertytActivity HCL 2 GSA WAZ gM ge Molecular weight’ 150.000 150,000 150,000 150,000 150,000- 150,000- 900,000 190,000 150,000 600:000 600,000 Heavy-chain ” yn e a al @ » * component Normal serum ° 3 ' 05 30 05 1s 0.0003 level (mg/m!) In vivo serum B 23 8 2B ‘ 6 half life (days) Activateslassicll = FH - - a complement pathveay Crosses placenta + He + + - - - - Present on - - - - - - + - membrane of mature B cells Binds to Fe te tt = - receptors of phagocytes Mucosal transport — - - - + ++ + - Induces mast-eell = - - - - - - + degranulation 25 tgp “tivity tec nici as faows + ‘Wiglk ¥ mora 17 ima none? — queionable “eG gF-and gD aay cist as monomers IgA cn ext 4 monomer, din mero eters: Membrane-bound JgM is monomer bu seed IgM in serum fa pentane pM i the it otype pd the ners a ring primary omnes. Receptori Fe Legarea anticorpilor la antigen reprezinta doar primul pas in eliminarea acestuia din urma. Sunt necesare mecanisme suplimentare pentru inlaturarea complexelor antigen-anticorp, iar acestea depind de recunoasterea regiunii Fe de catre receptorii Fe. Toate isotipurile beneficiaza de receptori Fe cu exceptia IgD. Moleculele din familia FeR pot fi clasificate in 2 categorii. Majoritatea FeR transmit celulei un semnal activator sau inhibitor, iar efectele includ endocitoza, fagocitoza sau ADC. 13Fe Revaptor Eqrenion (Main Ellctor Function Fey e064) a, Ma, Nay cr -Actaton endecyotsphagocytt, ADC Fea (252) 1, Mo, Ne, Mog FB ‘tration andocyonts ptagecyot, Fe e052) Honaopobccots any ant ph Inte a atstnrcantasyoct poacyete Fc (c05) ‘aM, Mo Meg ‘Atvaton endecyonts phagecyots Fai (cD 83) ‘Wo, Ma, NK ‘tation andocyots phage, ADC ene (=D) Na contro ath by acecton win cha Fo Feat 8,1," ‘ctvaton andecyorta phagecyots gars mac ‘alfacopl dgrnusen Feat (C028) Wo, Ma, Ea Nou LB thane: Ab spore regulon oi phe Foun (09H ‘MyM, Nau Bo -Atvaton andocyort, phagecyt ADC Fenysgreceper pina cat of stitial. spay. and ‘Tarpon tighans Ww roan ta Fon ‘oan eal yuksa. putea; mapsbayes IgG YaRpEr om Mar rawOM Superfamilia Ig-nelor pte PP WHC dass! = MHG-chna 1 jail ef —§ ope oa one co BrAaT.2 8 4 Foil igh OAM = IGAM2 GAMA Les 14