ESEU: ANTIACIDE

1. Definitie – antiacide
Antiacidele sunt medicamente ce reduc cantitatea de acid clorhidric (HCl) din
cavitatea stomacului.

2. Clasificarea antiacidelor dupa mecanismul de actiune

Antiacidele se clasifica in:
 alcalinizante;
 neutralizante;
 adsorbante.

3.1 ALCALINIZANTE
A. Mecanismul de actiune
 mecanism chimic: reactie de neutralizare prin dublu schimb;
 mecanism fizic: adsorbtie si film protector.
B. Substante reprezentative
 carbonat acid de Na;
 bicarbonatul de Na;
 fosfat disodic;
 citrat de Na.
C. Indicatii terapeutice
 hiperaciditate gastrica;
 stari de acidoza (in absenta insuficientei renale);
 alcalinizarea urinei, in intoxicatii cu acizi organici (barbiturice).
D. Mod de administrare
 per os, in asociere cu alte antiacide la 1-2 h dupa masa;
 pulberea alcalina (Bourget); se bea un pahar x 1-2/zi cu ½ h inainte de masa;
 in acidoza i.v sol 5%.
E. Reactii adverse; Contraindicatii
 in exces alcalinizarea continutului gastric, cu scaderea vascozitatii mucusului
protector al mucoasei si cu efect rebound acid (prin scaderea pH-ului acid care
are efect fiziologic autofrenator al secretiei acide);
 in cantitati mari, alcaloza;
 timp indelungat, in asociere cu aport crescut de Ca (lactate, carbonat de Ca)
favorizeaza litiaza urinara;
Contraindicatii: insuficienta renala, edeme.
F. Interactiuni
 carbonatul acid de Na creste efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea
urinei si favorizarea reabsorbtiei tubulare (Amfetamina; Petidina; Efedrina;
Chinidina);
 carbonatul acid de Na scade efectul medicamentelor acide, prin diminuarea
reabsorbtiei tubulare (Barbiturice, Salicilati, Fenilbutazona; Acid nalidixic;
Peniciline; Sulfamide).
 3.2 NEUTRALIZANTE
A. Mecanismul de actiune
 mecanism chimic: reactie de neutralizare prin dublu schimb;
 mecanism fizic: adsorbtie si film protector.
B. Substante reprezentative
 carbonat de Ca;
 oxid, Carbonat bazic si trisilicat de Mg;
 hidroxid si fosfat de Al.
C. Indicatii terapeutice
 ca antiacide in doze mici, asociate cu alte antiacide;
 ca antidiareice in doze mari dar tratament scurt;
 gastrite hiperacide
d. Mod de administrare
 carbonat de Ca: 0,5-1 g/ o data; 2-10 g/zi;
 derivatii de Mg 0,15-0,50 g o data; 0,25-1 g o data; 0,5-2 g o data;
 derivatii de Al 0,5-1 g o data; 0,4-0,8 g o data.
E. Reactii adverse, Contraindicatii
 in exces fata de echivalentul de HCl gastric, nu se dizolva, are efect constipant si
se elimina prin scaun;
 osteomalacie;
 efect secundar laxativ sau purgativ;
 oxidul de Mg poate provoca tulburari cardiovasculare;
 stimularea secretiei de gastrina;
 hipercalcemie in insuficienta renala;
 retentie de fosfor si precipitarea sarurilor de Ca in rinichi.
F. Interactiuni
 calciul formeaza chelati neabsorbabili cu tetraciclina si nu se administreaza
asociat per os;
 derivatii de Mg scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei;
 derivatii de Al scad biodisponibilitatea multor medicamente (Tetraciclina;
Digoxina; Propranolol; Preparate cu Fe);
 cresc biodisponibilitatea diazepamului.

3.3 ADSORBANTE
A. Mecanism de actiune
 mecanism chimic: reactie de neutralizare prin dublu schimb;
 mecanism fizic: adsorbtie si film protector.
B. Substante reprezentative
 carbonat bazic de bismut;
 nitrat bazic de bismut;
 silicat de Mg si Al;
 bentonite;
 acid alginic.
C. Indicatii terapeutice
 antiacide;
 pansamente gastrice;
  antidiareice;
 agenti de suspensie;
 antiregurgitante.
D. Mod de administrare
 saruri de Bi: antiacide 0,5-2 g o data;
 pansament gastric 5 g x 2/zi;
 derivati de Al si Mg: 1 g o data.
E. Reactii adverse. Contraindicatii
 constipatie;
 tulburari hepatice, renale, stomatite;
 methemoglobinemie;
 hipertensiune arteriala.
F. Interactiuni
 derivatii de Al si Mg adsorb molecule active (ex: alcaloizi).