MASOE 2 Constantin Papusoi Alexandru Stancu Tratat de electricitate si magnetism (I NUR 22% © Cartea™ Qe Universitara Bucuresti 2005Editura Cartea Universitard Str. Av, Traian Vasile, nr.8, sector 1, Bucuresti e-mail: office@carteauniversitara.ro, www carteauniversitara.ro Editura acreditat& de Ministerul Educatiei si Cercetdirii prin Consiliul National al Cerceléirit $tiinjifice din Invéqtcimantul Superior. Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei PAPUSOI, CONSTANTIN ‘Tratat de electricitate si magnetism / Constantin Papusoi, Alexandru Stancu. - Bucuresti : Cartea Universitara, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-731-304-6 ; ISBN (13) 978-973-731-304-1 I. Stancu, Alexandru 537.6(075.8) ISBN: 973-731-304-6 Prefata Lucrarea ¢ intr-unul dintr am propus de dentilor de la dar gi tuturor fenomenelor el modalitatea tm ce lucreazia tn oferi o imagin in domeniul m electromagneti modul de viati tehnico-stiingif des intalnite in radioul, calcul, s& constientiza fenomencle nat ric, magnetist faci parte ¢ gi in care venit trebui sa fie ur Suntem ac tiale a inviiqain dintre "vietime intific. Maca ir gravai er are c feso incerciirr fost inntilal si ¢ ale unui a incetinit sau oj domeniu al fizi deosebite pe ca si spunem ci ansPrefata Lucrarea de faga este primul volum al unei serii dedicate introducerii intr-unul dintre domeniile fundamentale ale fizicii, electromagnetismul. Ne- am propus de la bun inceput sa scriem o lucrare care s& fie util atat stu- dentilor de la facultatea de fizic& sau de la diverse specializdri de inginerie dar gi tuturor celor care dorese si se initieze gi apoi s& aprofundeze studiul fenomenelor electrice si magnetice. Credem ca prin continut, dar si prin modalitatea moderna de prezentare, tratatul se va dovedi folositor gi celor ce lucreaza in cercetarea stiingificé. Un obiectiv important este accla de a oferi o imagine c&t mai clara a situatici existente in cercetarea stiintifica, in domeniul materialelor magnetice gi diclectrice gi a aplicatiilor actuale ale electromagnetismului. Acest domeniu al fizicii a schimbat in mod esential modul de viata al oamenilor gi este si astiizi un motor esential al evolutiei tehnico-stiintifice. Este suficient si amintim cateva dintre aplicatiile cele mai des intalnite in viata curenva (motorul electric, generatorul electric, telefonul, radioul, calculatorul electronic, iluminatul electric) gi cred ca este suficient sd constientizim importanta domeniului pentru om. Faptul ci multe dintre fenomencle naturale sunt de natura clectromagnetica (clectricitatca atinosfe- rica, magnetismul terestru) arat& ci multe dintre aceste cunogtinye ar trebui s& facd parte din cultura oricdrei persoane. A intelege Iumea in care triim si in care venitn in contact cu tot mai multe produse ale tehnicii moderne ar trebui si fie un scop al oricdrui om modern, Suntem acum in primele etape de implementare a unci reforme substan- tiale a invayamantului romanesc. Este regretabil si remarciim faptul ci una dintre "victimele colaterale" ale acestei reforme pare sii fie inviiyimantul sti- ingific, ac in gcoli se aude tot mai rar gi tor mai slab glasul gtiinyel este o grava er sare care va afecta generatii de clevi gi studenti. In calitate de pro- fesori incercam sa ariittim ci munca noastra gi a generatiilor anterioare nu a fost imutila gi ci, chiar dact la un moment dat nu se vad aplicatiile posibile ale unui avans fundamental in gtiing&, asta nu inseamn c& acesta trebuie incetinit sau oprit. Prin aceasta lucrare ne propunem si facem atractiv acest domeniu al fizicii noilor generatii de studenti pentru a nu rupe firul traditiei deosebite pe care o avem in acest domeniu de studiu modern al fizicii. Trebuie SA spunem ca la lagi exist& o veche traditie in studiul electromagnetismului.Amintim aici pe cel care a infiintat Laboratorul de Electricitate, in 1897, Dragomir Hurmuzescu gi pe cel care a continuat, cu deosebit succes aceste studii, acad. Stefan Procopiu. Scoala de electromagnetism creatii de profe- soru! Procopiu continua sa se dezvolte, fiind una dintre cele mai performante din cercetaréa stiintificd romaneasea. ‘Am inceput acest dificil proiect impreund cu eminentul profesor Con- stantin P&pugoi, care i-a dedicat un considerabil efort pani in ultimele zile de viat&. Plecarea sa prematurd dintre noi imi last o grea sarcin’i de a fina- liza ceea ce am realizat pana acum. Sper s& duc la bun sfargit acest proiect in anii ce vin Multumese tuturor celor care ne-au sprijinit pe parcursul elaborarii ai tei lucriiri, in special domnului doctorand Florin Ciubotaru care a adus 0 contribitie semnificativa la realizarea figurilor Tasi, ianuarie 2006 prof.dr. Alexandru STANCU Cuprir 1 Interactit 11 Camy 1.2 Units 1.3 Camy a 14 Cam} 15 Flux 15.1 15.2 1.6 Natu 7 Difer 18 Relat 1.9. Linii 1.9.1 1.10 Eeua 1.1 Ecua Lit Cam 1.13 Cam de se 1.14 Cam 1.15 Cam 1.16 Cam 117 Cam 1.18 Concin 1897, aceste ti de profe- performante ofesor Con- altimele zile 14 de a fina- cest project, sorarii ac re a adus 0 Cuprins 1 Interactiuni electrostatice in vid af Ll 12 13 16 nae 18 19 1.10 FE pe Le 1.13 114 1.15 1.16 ae 1.18 Campul electrostatic. Legea Ini Coulomb... ... . « Unitati de mdisura si dimensiuni fae fe Campul electrostatic. 1.3.1 Vectorul camp electric B Campul electrostatic al unui sistem i sarcini discrete : Fluxul campului electric, Teorema lui Gauss. 1.5.1 Fluxul cémpului electric al unei sarcini punctiforme printr-o suprafati oarecare 1.5.2 Teorema lui Gauss. Natura potential a cdmpului electric . Diferenga de potential si potential electric Relatia intre camp gi potential . = Linii de cfimp electric gi suprafete chipotentiale 1.9.1 Proprietati gencrale ale liniilor de cimp si ale suprafe- telor echipotentiale .. 2... . “cutiile locale gi integrale ale campului electrostatic. Ecuatiile locale pentru potentialului electric Campul si potentialul unui dipol electric Campul si potentialul produs la mare distanta de un de sarcini ‘ Campul si potentialal distributiilo jor sferice de sarcint.. sistem Campul si potentialul distributiilor de sarcina cilindrice Campul gi potentialul distribugiilor liniare de sarcini Campul si potentialul distributiilor superficiale . . Conditii la limita pentru E; si EnCUPRINS CUPR. NE 2 Conductori in echilibru electrostatic a . 2.1 Experiente fundamentale . . ee. 4 ise 2.2 Campul gi potentialul electric al conductorilor in echilibru elec- 5 trostatic.... . 4 6a 2.3 Campul si potentiaul electric la suprafata conductorului 1 2.4 Carnpul electric in veciniitatea suprafeyei unui conductor in- buen c&rcat (Teorema lui Coulomb) ae & me 2.5 Presiune electrostatic’ : 8 os 2.6 Fenomene de influenyi electrostatica . . . 8 ae 2.7 Conductori situagi in camp electric uniform... . . 8 oan 2.8 Determinarea cantitativA a sarcinii induse pe un conductor = prin influent. Teorema elementelor corespondente of 0, (brala ae . 3.8 Calm 2.9 Influenta totala . ‘ pare : of 39 M 2.10 Metoda imaginilor . 0.0... 0.00 ee 9 aon 2.11 Beran electric : 9 2.12 Aplicatii ale fenomennlui de influent’... . - 101 ae 2.13 Capacitatea electricd a unui conductor izolat . 101 3 93 2.13.1 Notiunea de capacitate electric... .. 101 2.13.2 Definitic. Dimensiuni si unitayi. . . : 10 : 3.10 Diele 2.14 Capacitatea electric&é a unui sistem de conductori 10) 3.11 Elect 2.14.1 Coeficienti de capacitate......... ip : 3.12 Diele 2.14.2 Coeficienti de potential : : : S| sae 215 - 1g 3-43 Diele 2.16 Calculul capac ndensatorilor . ol a 2.16.1 Condensatorul plan... .. . . iy a 2.16.2 Condensatorul cilindric. 6... 22. ee Wi oe aa : oq 3:14 Feno 2.16.3 Condensatorul sferic .. 2... i. : 2.47 Gruparea condensatorilor . . : ih eee ae : 3.16 Trib 3. Dielectrici in camp electric 131 : : "4 Energia 3 Experiente fundamentale . . . pee 131 40 Basi 3.2 Fenomenul de polarizare a dielectricilor . de 33. Vectorul polarizatie gi densitatea sarcinilor de polarizare. Car hoes ey ««4.2,« Ener Bul poles unforme, 137 aan 3.4 Susceptibilitate gi permitivitace electrical, Veo torul inductie 43 Ener electric’ D . Relatia dintre vectorii #, 5 si P.. . 139 ae 3.5 Potentialul gi cémpul electrostatic al unui dielectric polarizat ee neuniform . . . : : 1423.5.1 Potentialul electrostatic al unui diele Fe poli new- er, niform .. . M43 ibru elec. 3.5.2. Ecuatiile locale ale ‘campului electrostatic in interiorul 3 2 si in exteriorul unui dielectric. . aa 145 7 j 3.5.3 Campul electric la suprafata dielectricului 146 Se 3.6 Conditii de trecere Prin suprafata de contact dintre doi dielec- 8 trici. : s ane ae ee 8 3.6.1 Cond det Se re. ee . ‘147 A 3.6.2 Refractia iniilor de camp la suprafaja de separatic a : a doi dielectrict . . 149 a ee,—r”r—. 4 prafata gi in exteriorul dielectricului. ......... 2... . 150 g 38. Campul efectiv in dielectrici. . . oe 151 g 3-9 Mecanisme de polarizare a diel lectricilor 152 3 3.9.1 Mecanismul polarizirii dielectricilor cu molecule nepo- 10! lare. Formula lui Clausius Mosotti . . 152 10 3.9.2 Mecanismul polar dielectricilor cu molecule polare 157 10 3.9.3 Mecanismul polarizarii dielectricilor izotropi cu mole- 10) cule polare . oe : ins 10, 3.10 Dielectrici neliniari. Feroelectrici. . : ee fo Gil Beco Dee eee ee eee V2 10! 3.12 Dielectrici anizotropi. - 173 108 3.13 Dielectrici reali : : : .174 ii} 3.13.1 Rigiditatea dielectric : 175 11) 3.13.2 Permitivitatea . . bee an . 175 3.13.3 Unghiul de pierderi.... 2... . 176 19¢ 3:14 Fenomene piezoelectrice ©... 6-22... 17 121 3.15 Piroelectricitate oe ee ie . 180 3.16 Triboelectricitate . 180 131 : 13] 4. Energia electrostatics. Relatii intre energie, forte si cupluril85 || 433 44. Energia electrostaticd a unei sarcini punctiforme situate in _ campul electric... . . 185 137 4.2 Energia electrostatic’ a unui | _ sarcini discrete s situate aductie in campul electric. . . . 188 139 43. Energia electrostatic’ a unei — oo situat& In c&mpul electric. -:....6.-0...00- 190 4.4 Localizarea energiei electrostatice . .'. . . a 193 1424.6 4.7 4.8 49 Energia electrostatic a unui sistem de conductori in echilibru electrostatic. Energia electrostatic’ a unui condensator Relatii intre forge, cupluri gi energie. Aplicatii Energia unui dipol in campul electric Electrometre . 4.9.1 Electrometrul absolut 4.9.2 Electrometre relative Curentul electric 5.1 5.2 5.3 Curent electric tranzitoriu gi curent permanent . . Densitate de curent electric Legea lui Ohm. : Legea lui Ohm sub, forma local Conductivitate. Re- zistivitate 5.3.2 Legea lui Ohm sub forma integrala, Reaistenta gi con- ductanta unui conductor... .. . 5.3.3. Definitii si Unitati 5.3.4 Rezistivitatea gi conductivitatea materialelor wale 5.3.5 Grupiri de rezistente 5.3.6 Aplicatii ale conexiunilor serie gi paralel Dependenta r vivatii de diferiti factori 5.4.1 Dependenta rezistivitatii de temperatura. . aS 5.4.2 Dependenta rezistivitatii de intensitatea cdmpului mag- netic. Magnetorezistenta 5.4.3 Dependenta rezistivitatii de intensitatea radiatiei elec- tromagnetice. Fotorezistenta, Metode de calcul al rezistentelor 3 5.5.1 Metode in care se utilizeaza integrala finita a rezisten- tei tuburilor de curent 5.5.2 Metode bazate pe relatia dintre rezistent& capacitate condu tate gi permitivitate (R,C, y, €) Energia electrocinetic&. Legea lui Joule Fapte experimentale fundamentale Legea lui Joule sub forma local sau diferentiald Relevanta legii tui Joule locale in contextul teoriei cla- sice a conductiei electronice prin metale 195) 197; . . 198 - . 201 . 203 Seen . 205 211 . 211 212 . 218 - 218 . 221 224 224 226 22T 229 230 236 - 239 239 241 244 244 245 246 CUPRINS CUPRINS 5.7. 5.8 Cire 5.8.) 3 5.8. 5.9 Teo din 5.10 Dist 5.10 5.10 Curentu 61 Gen 6.2 Disc 6.3 Leg 64 Con elec 5.5 Blec 6.6 Leg 6.7 Inte tror 6.8 Con 69 Apt 6.10 Pots 6.11 ElerCUPRINS CUPRINS ee ee 7 iilibru 5.6.4 Legea lui Joule sub forma integral pentru o portine 195 Gecondictor . 247 _ 197 5.6.5 Aplicayii ale efectului Joule 248 198 5.7. Generalizarea legit lui Ohm... 2... : 248 201 5.7.1 Camp electromotor. Generator electric ’ 248 203 5.7.2 Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit care contine _ 204 un generator electric. a - 249 205 5.7.3 Receptor electrie. Camp contra- a oe . 251 5.7.4 Forma locala a legii lui Ohm pentru o portiune de cir- au cuit in care se afl un generator gi un receptor » 252 211 5.7.5 Forma integrali a legii lui Ohm generale pentru o por- . 212 tiune de circuit contindnd generator gi receptor. 253 oe 5.7.6 Legea lui Ohm pentru circuite inchise 255 Re 5.8 Circuite electrice ramificate. Legile lui Kirchhoff . 257 . 218 5.8.1 Legea ochiurilor de rejea . 258 con 5.8.2 Legea nodurilor de reyea . . 259 201 5.83 Modalitati de aplicatie a legilor lui Kirchhoff 260 5.9 Teoreme ajutatoare pentru calculul curentilor gi al tensiunilor i din retelele electrice. Aplicatii .. 2... 00.0... 263 a 5.10 Distributii spatiale de curent 272 = 5.10.1 Analogii intre distributiile spatiale ale siale : curentilor in mediile dielectrice si conductoare . 272 229 5.10.2 Aplicatii . . _ 273 . 230 mag: 6 Curentul electric prin on 279 + 236 6.1 Generalitati. 279 elec- 6.2 Disociatia electrolitica si disociagia moleculelor in solutie 280 » 239 6.3 Legealui Ostwald. 2 283 | 30 6.4 Conductia ionicé. Mobilitatea ionilor a lui Ohm pentru sten- clectroligi . 2... . 284 20 6.5 Electroliza. Reactii chimice secundare la electrozi. . 287 itate 6.6 Legile lui Faraday 288 241 6.7 Interpretarea legilor lui Faraday. Detorminarea sarcinii elec- 244 tronului. : oo fe - 290 244 6.8 Conductibilitatea electrolitica a corpurilor solide. 291 5 6.9 Aplicagiile electrolizei . 292 cae 6.10 Potentiale electrochimice. . 295, 246 6.11 Elemente galvanice. . . 2976.12. Polarizarea elementelor galvanice 6.13 Fenomenul de polarizare a clectrozilor prin electroliza 6.14 Acumulatorii electri ae 6.15. Noi surse de curent ....... 7 Recomandari bibliografice 305 Capit Inter: 11 °C O sare (mecanice, diului. in ¢ sarcina elec sau de resp camp de fo sar 8 dete: sarcina Q + O primi t« a fost few de torsiune bagheta iz era situat | sustinut de Sar sin respinsi de F de respi mentului ¢ cu unghiul sareina Q, R, risucin F este prCapitolul 1 Interactiuni electrostatice tn vid 1.1 C&ul electrostatic. Legea lui Coulomb. O sarcini electric poate fi separata pe un corp prin diferite procedee (mecanice, termice, optice, etc.), iar prezenta sa modificé proprietatile me- diului. in esenta, aceast modificare se evidentiaza prin faptul e& orice alti sarcina electrica aflata in mediul mentionat este supusa unei forte de atractie sau de respingere..Spatiului care inconjoara sarcina electrica i se asociazA un camp de forte electrices.Pentru a caracteriza acest cémp electric este nece- sar s& determinam cantitativ forta de interactiune dintre corpul care poarta sarcina @ gi un alt corp care poarta sarcina g, adus la o distant’ data, R. O prima tentativa de a determina cantitativ aceasta for de interactiune a fost ficut& de Charles Augustin Coulomb (1785). Ela utilizat o balanta de torsiune in care, un corp sferic incarcat cu sarcina Q era sustinut de o bagheta izolatoare fix, iar corpul ce poart& sarcina g, de asemenea sferic, cra situat la extremitatea unei tije izolatoare al c&rei centru de greutate este sustinut de un fir de torsiune. (Fig. 1.1) Sar:ina q, mobila intr-un plan orizontal, in jurul firului de torsiune, este respinsii de sarcina Q, antrenand o torsiune a firului. Astfel, fora electri F de respingere dintre cele doua sarcini este masurata prin intermediul mo- mentului cuplului mecanic de torsiune care, la randul lui, este proportional cu unghiul de rasucire al firului. In experimente succesive, in care se modifica sareina @, dublnd sau tripland aceasta sarcind, sau se micgoreaza distanta Ry rasucind firul cu unghiuri cunoscute, se constatia cigforfa de respingere F este proportional cu produsul sarcinilor Qq si invers proportionald cu10 Interactiuni electrostatice in_vid Figura 1.1: Schema experimentului efectuat de ciitre Coulomb pitratul distanfei R dintre centrele sferelor ce poarta aceste sarcinis Renultar tele experimentelor confirma aceasta lege (a lui Coulomb) cu atat mai exact ot cat diametrele celor douai sfere sunt mai miei in raport eu distanya R Directia fortei F’ este directia vectorului Ft al ciirui versor este R/R : (1.1) 1.2 Unitati de masura si dimensiuni \)in formula (1.1), in care F gi R sunt marimi miisurabile in circumstan- tele experimentului, nu se poate determina sarcina electric& Q ni si nici dimensional, atat timp cae nu se cunoaste valoarea gi dimensiunea f- zic& a constantei K. O alta relatie fizicd directa intre Q gi K nu se cunoaste, astfel incat, pentru a defini cantitativ, gi dimensional sarcina Q intr-un sis- tem de unitati in care nu figureazi o marime electricd fundamentala, este necesar sii se faci o conventie relativ la valoarea gi dimensiunea constantei ‘i cantitativ 2 Unitat | K. De exer lungime L coresponder este posibil cand o conv un anumit 1 ventia ca a Joc in vid, si totodata Cu ace zicd @ sarc tay C.G.S (F| = (M1 dimensiune Unitas, defini daca c& fora de sistemul C. dintre sarci trebuie s& “Unitat Klin), este » sareina poz Este ev stante: K, Sistemele d cerintele st tate sa do a fost nece tale adecva miirimi git tale. Pe 2tatice in vid 1.2 Unitati de masura i dimensiuni a K. De exemplu, daca se considera un sistem de mérimi fundamentale date, lungime L mas M gi timp 7, (sistemul LMT) cu unitatile fundamentale corespondente, centimetrul, gramul si secunda (sistemul de unitati C.G.S.), este posibil sa definim o unitate pentru sarcina electrici in acest sistem, fa- cand 0 conventie privind valoarea si dimensiunea fizicd a constantei K’ pentru un anumit mediu in care interactioneaza cele doui sarcini; de exemplu, con- ventia ca aceasta constanta sa fie egal& cu unitatea cAnd interactiunea are Joc in. vid, K=1 (1.2) gi totodata sii fie adimensionala, sau si aibi dimensiunea unitate: (A) 1 (adimensional) (1.3) Cu aceast& conventie, formula ne permite si definim dimensiunea fi- zicd a sarcinii electrice si unitatea de sarcind electricd in sistemul de uni- tati C.G.S. electrostatic (e.s.). Date fiind dimensiunile fizice ale mérimilor a (F] = [MLT~*), (R?] = [L7] si [K] = 1, rezultd im virtutca formule’ cd, ee dimensiunea sarcinii electrice in sistemul C.G.S. e.s. este lel = racer] (14) cine Rezulta- Unitatea de sarcind electricé Q = 1 u.e.s.C.G.S. (1 franklin), se poate defini daca se considera ca cele dowd sarcini sunt egale, Q = q, si totodata c& forta de interactiune dintre ele, este egalé cu unitatea (F = 1 dyni in sistemul C.G.S.) cand aceast’ interactiune are loc in vid (KC = 1) gi distanta dintre sarcini este egal cu unitatea (R = 1 cm ). O definitie a acestei unitati (1.1) trebuie si cuprinda toate aceste conditii: “Unitatea de sarcind electricd in sistemul de unitéti C.G.S. es. (1 fran- Klin), este acea sarciné electric pozitiva care respinge, cu o forta de o dyna, sarcina pozitiva si egal: cu ea, aflata in vid la distanta de t cm. « E: te evident ca 0 alta conventie {acuta asupra valorii si dimensiunii con- stante: K, va antrena alta unitate gi alt& dimensiune pentru sarcina clectrica. Sisternele de unitati au un caracter istoric, adoptarea lor find conditionata de a VY ceringele gtiinyei gi tehnicii la o epoct data. fn conditiile actuale, aceasta uni- nensiunea f tate sa dovedit a fi foarte micd in numeroase aplicatii practice, astfel ineat se cunoaste a fost necesar sai se utilizeze un sistem de unitati gi de méarimi fundamen- ) intr-un sis: tale adecvat noilor ceringe. In prezent se utilizeaz’ sistemul international de rentalé, este marimi gi unitati, (S.2,), in care au fost adoptate gapte marimi fundamen- @ constantel tale, Pe langi marimile fundamentale, lungime, masd, timp, (LMT) care at mai exact t distanta R, R/R: circumstan- ici cantitativ12 Interactiuni electrostatice tn vid y 3 Campul « figurau in sistemul C.G.S., a fost introdusi o marime electric, intensitatea gerivate consic curentulut electric (1), gi alte trei marimi, specifice pentru domeniile chimiei, .oy gcricrii unc termodinamicii si opticii, si anume, cantitatea de substan{d, temperatura 3% practicé, daton _flucul luminos. Pentru domeniul clectricititii este suficient s& retinem dintre. inultiplicat cu acestea numai primele patra marimi fundamentale (LMT), cu unitatile fun- jy 4x, S-a con damentale corespondente, metrul, kilogramul, secunda, amperul, (MBSA). mai uzuale, inl in acest sistem sarcina electrici Q devine o mérime derivatd, avand dimen- siunea [Q] = UT} (1.5) in care constat unitatea ei numita coulomb, (simbolul C), fiind de 3- 10° ori mai mare decat unitatea C.G.S. ¢.s, daca tinem cont de definitia amperului: se numeste per aplicata formu irational 4 dis formula capac 1C = 3-10° franklin (1.6) Problemd: Demonstrati relatia intre 1 coulomb gi 1 franklin in acest caz, in legea hui Coulomb, sarcina Q capita prin conventie di- mensiunea si unitatea date de expresiile (1.5) gi (1.6), astfel incat factorul K mu mai poate fi considerat adimensional ca in cazul sistemului de unitati C.GS. ci va capita, in virtutea formulei (1.1), dimensiunea in loc de [FR?Q?] (ML3T-*1-?| (1.7) [Kei] Unitatea« Valoarea factorului K’sz, in sistemul international de unitagi, se deduce lege din formu transformand unitAtile méirimilor F', R, Q din legea Ini Coulomb, in unitatile este farad/me sistemului international, respectiv, 1 dyn = 10°° newtoni, 1 franklin = vitayii, C?N~ 1/(3- 10°)coulombi, 1 em = 10-? m. rationalizare € in conseciny, in SI, valoarea factorului de proportionalitate din legea alte formule a lui Coulomb, in conditiile interactiunilor electrostatic in vid, este, sistemmul inter , lui Coulomb s 107% - 10 ; ae = 910° NPC. 1.8) vo) Nm2C (18) Ks, = Pentru simplificarea problemelor implicate de comparagii numerice ale 43° Clay datelor exprimate pentru sarcina electricé tn diferite sisteme de unitati, ar parea oportun ca, in toate formulele derivate din legea lui Coulomb, sk menti- 434 Veg nem simbolic acelagi factor de proportionalitate , indiferent de sistemul de unitati, cu conditia ca acestei constante sé i se atribuie valoarea corespunz’- Consider? toare sistemului de unitéiti in care se exprima celelalte mérimi din formulele poritgie intr-urtice in vid intensitatea uille chimiei, nperatura si inem dintre nitagile fun- , (MKSA). ‘and dimen- (1.5) mare decat (1.6) onventie di- eat: factorul tide unitati (1.7) i, se deduce in unitatile franklin = te din legea te, (18) vumerice ale > unitaiti, ar b, sé menti- sistemul de corespunaii- in formulele 1,3 Campul electrostati 13 derivate considerate. Vom vedea ulterior ca aceasta conduce la complica- rea scricrii unor formule derivate din legca lui Coulomb, freevent aplicate in practic, datorita faptului c&, in aceste formule, factorul K apare adeseori multiplicat cu numérul irational , de cele mai multe ori sub forma multiphi- lui dr, S-a convenit in acest caz si se rationalizeze una dintre formulele cele mai watale, inlocuindu-se cu o alt constanta expresia ar. De exemplu, ink == a9) &0 in care constanta = 1 i 6 12 2 yy-1 2 = TK = 8,852-10-? CNT (1.10) 367 10° se numeste permitivitatea vidului. O astfel de operatie de rationalizare a fost aplicata formulei capacitatii condensatorului plan, pentru a elimina factorul irational 47 din aceast formula des utilizata. Cao consecinté a rationalizitrii, formula capacitatii condensatorului plan se scrie 0S Te (ay) in loc de : 4nKd (1.12) Unitatea de masuri a capacitatii numindu-se farad (simbolul P), se inte- lege din formula capacititii electrice ci, unitatea de masura a permitivi-titii este farad/metru. Astfel, in formula (1.10), unitatea de masura a permiti- i, C2N-lm-? este de fapt farad/metru (f/m). Aceasta conventie de rationalizare a formulei capacitatii antreneaz o modificare a tuturor celor- lalte formule ale electrostaticii, implicit a legii lai Coulomb. fn consecinya, in sistemul international de unitati (in care formulele sunt rationalizate), legea lui Coulomb se serie sub forma. P=. (1.13) 1.3 Campul electrostatic. 1.3.1 Vectorul camp electric E Consideriim o sarcind @ aflatii in vid, intr-un punct M (€,n,¢) a cérui a pozitie intr-un sistem de referint& ortogonal este definita prin vectorul BayInteractiuni electrostatice in_y.4 Campul cle: (a) Forta de interactinne dintre sarcinile (b) Vectorul camp electric E ‘ pozitive Q si q ¢ Figura 1.2: Interactiunea dintre doua sarcini electrice punctiforme Figura 1.3: Princ (Fig. 1.2(a)). | ‘ rice alta sarcina q aflatii intr-un punet N (x,y, 2), caracterizat de vb torul de pozitie Ry, este supus i forte coulombiene dirijate in direc} vectorului = Ry ~ Ry, avand mirimea egal cu distanta dintre sarcin| 3.1), vectorul f Q sig. Oricare ar fi pozitia punctului N, in care se afl sarcina q, asupl acesteia actioneaza o forta electricé; existé deci un camp vectorial de fot electrice. Pentru a exprima aceasta proprietate in orice punct din vecinatatt sarcinii Q, independent de marimea sarcinii q, este mai simplu s& consideraar componentele sarcina q egala cu unitatea, (q¢ = 1C), gi si calculim forta care actioneal asupra unitagii de sarcina, sau, in mod echivalent, deoarece forja care acti neaza in general asupra sarcinii g este proportional cu marimea acesteia, } definim o noua mirime vectorial’, F, care sii reprezinte raportul dintre forgunt, care actioneazai asupra lui q gi q, adica: I 1 On 2 q 4nep FR (14.4 Camy cini d Acest vector # caracterizeazéi cimpul de forte electrice, atat in intens| tate cat gi in directie, in orice punct din vecinatatea sarcinii Q. Convenit Presupunem si-l numim vectorul cémp electric. Formula (1.14), in care sarcina q este atcini electrice, marime scalara, arata cA vectorii F gi & sunt de acclagi sens daca q > 0, si dintre aceste sar sens contrar dac& q < 0. in sistemul de refering cartezian considerat (Figunctul P, fortelcctric E “ (Pi) ‘. retiforme ®) Figura 1.3: Principiul superpozitiel. Aditivitatea vectorialii a fortelor. Sarcinile Q1, Qo si q sunt pozitive iar Qy este negativa sterizat de ver iate in direcg Aintre sarcini 3.1), vectorul # este definit prin componentele sale cina q, asupr torial de for lin vecinatate s& considerdigar componentele vectorului are actionead Se oe rha care acgic B= iB, + jE, +kE, (1.16) ea acesteia, ul dintre forgunt, -OtFy—M+hE-QY (115) Q Ane Ey = 4né5 BR 4réy Ro” (4.4 Campul electrostatic al unui sistem de sar- cini discrete tt in intenst Q. Conveni Presupunem mai intai ca in punctele Pj, P;, Ps, (Fig. 1.3) se afl srei tcina q este éarcini electrice, Q1, Q2, Qs, care pot avea oricare dintre semnele +, fiecare 2a. q > 0, gi dilintre aceste sarc’ ai exercitand asupra unei sarcini de proba q situata in asiderat (Fipunctul P, fortele Fy = gE) , Fy = qh respectiv F, = qEy.Fluxul ca in acord cu legea de compunere a fortelor, P, in care se afta sarcina q, este fe ee + By + Ey + E3 (11g Ca Aceasta formula, generalizataé pentru un numar oarecare nm de sarcit, poate fi scristi sub forma urmitoare, Lh care exprima o proprietate de aditivitate vectorialé: a campurilor electric oimpul electric produs de un sistem de sarcini electrice tntr-un punct de spatiu este egal cu suma vectoriald a cdmpurilor produse de fiecare sarcind } acel punct.“Accasta este formularea pentru campul electrostatic a principiult superpozitiei. Acest principiu are o larga aplicabilitate si valabilitatea sa § va evidentia in liniaritatea sistemului de ecuatii care descrie aceste fenomeni Figura Dacia fiecare camp produs de cAte o sarcina este solutia ecuatiilor electrosta ticii, suprapunerea celor, n” stiri (solutii) va fi tot o sohutie a sistemului ecuatii suficient de mi fie constant pr suprafata va fi A btine sumaind (Lay 1.5 Fluxul cAmpului electric. Teorema lui Gauf fn cele ce urmeazi vom defini o mirime scalar, numita flucul cémpult®: electric ®, care caracterizeaz’i modul in care vectorul intensitate a campult electric strabate o suprafaté plana S. Dac& se presupune ci F are aceeat valoare in toate punctele suprafetei plane $ (cAmp electric uniform), fluxi campului electric se defineste ca fiind produsul dintre $ si componenta no, mala la $ a intensitatii campulyi electric, Dack exprimam suprafata $ cail.5.1 Flu marime vectorial definité ca 5 = 5 unde # reprezinta versorul normal | forn suprafata, fluxul eémpului electric este produsul scalar al vectorilor si $ ES cosa. (1.2atata care se sp o=(E-9 ee dS afiat la dis Revultatul din (1.20) se poate interpreta gi fn sensul ca fluxcul este prodiyectoral (F sul dintre intensitatea campului gi S, = Scose, care este proiectia suprafe¢ i S pe planul perpendicular pe vectorul F fn cazul in care campul mu este uniform prin intreaga suprafaga, sau i camul in care aceasta nu mai este plana, vom diviza suprafata in element Considera: Fluxul ele:17 ultant in pung (i are n de sare (la purilor electri ntr-un punct 4 fiecare sarcing tic a principint iabilitatea sa. aceste fenomé, Figura 1.4: Fluxul campului electric printr-o suprafaya S oarecare giilor electros, » a sistemuluiy suficient de mici pentru ca s& poati fi considerate plane gi ca vectorul fie constant prin fiecare element de suprafata dS. Astfel, fiecare element de ia lui Gar" rafata va fi stribatut de fluxul elementar d@ = Ld, iar fluxul total & se obtine sumAnd, sau integrand, fluxurile elementare pentru intreaga suprafat’ flucul cmp?’ tate a cAmpul a F are acee A uniform), flus s omponenta ny uprafata $ cil.5.1 Fluxul cAmpului electric al unei sarcini puncti- B-ds. (1.21) sorul normal; forme printr-o suprafat& oarecare ctorilor E gi § Ccasiderdim o sarcin’ punctiforma Q si o suprafatii S de formii neregu- (1.Mlatii care se sprijint pe un contur I, Un element de suprafaya infinitezimal crizat de 78 aflat la distanta & va fi strabatut de un c&mp electric car: porter B, (Fig. 1.4 ec cr supr: prafef (Fig. 14) Fluxul elementar corespunzator este iprafata, sau i ita in element db = E-d8, (1.22)| sau (it unde dSp = dS cosa este proiectia suprafetei dS pe plamul perpendicular, raza Re, ede sub unghiul solid dQ din punetul in care se afl sar Q. Se stie din geometrie ck unghiul solid dQ este numeric egal cu supra de pe sfera de raz& R = 1, care este conturata de razele care pornese din, si m&rginese suprafata elementari dSp, gi totoda gtie ci raportul aces, suprafete este inversul raportului patratului razelor lor: (dQ/1) = (dSo/ Rt Se deduce imediat ci unghiul solid elementar are expresia: 4 are s dQ= a aa Intr-o forma generala, fluxul cimpului electric prin intreaga suprafi care se vede sub unghiul solid Q din punctul in carc se afi sarcina Q, dat de expresia urmitoare ne Unitatea de unghi solid se numegte steradian si acesta reprezinta unghs solid corespunzator unui con, cu varful in centrul unei sfere de razi egalag unitatea, care decupeazit pe a sfera, o suprafat’ eg 1.5.2 Teorema lui Gauss. Considerém mai fntai urmétoarele cazuri: 1} Sarcina punctiforma Q se aflé intr-un punct oarecare P din interion unei suprafefe inchise Si(vezi Fig. 1.5(a) gi 1.5(b)). Un element de suprafal dS <2 vede din punctul P sub unghiul solid dQ. intreaga supra inchis se vede din acelagi punct sub unghiul solid Q = 4m. Integrand fhwxuril elementare d® pentru intreaga suprafata S, in acord cu formula, se obtity fluxul total t an o dQ = 2 (1.26 Arey é 0 o (a) Ce electric (©)trostatice in 45 Fluxul cAmpului electric. Teorema Iui Gauss. 19 So, = are aap en are se afl sar egal cu supr. wre pornese diy i raportul aces /12) = (dSo/ ol . VES sreaga supralel (a) Calculul fluxului cémpului (b) Sarcina in interiorul suprafe- & sarcina Q, s electric tei inchise a (iscuemamseneeanensing prezinta ung de raza egal cu unitatea. P din interion ant de suprafay iprafata inchis ‘grand fluxutl omula, se obtit FO) (c) Sarcina pe suprafata (d) Sarcina in exteriorul suprafe- Figura 1.5: Teorema lui Gauss (1.2820 Interactiuni electrostatice i Fluxul camp! 2) Sarcina punctiforma se afla intr-un punct oarecare de pe sup) Sistem de s: inchisd S, (Fig. 1.5(c)). Intreaga suprafati se vede din acel pune} afla in interior unghiul solid 2 = 27. In acest caz fluxul total prin suprafata S este [prafata, teorema. Ps @ Q = 2 [yk Ore la a Ade Qix reprezint 3) Sarcina punctiforma se afla in exteriorul suprafetei inchise S | rare pe suprafat 1.5(d)). Conul de raze care, pornind din punctul P in care se aflé sarcil. pistributie « delimiteaza o suprafat’ elementars d5,, va intersecta sub acelagi unghi \j, de mare siste dQ un element de suprafata dS, de pe faa opus (Fig. 1.5(d)). Fl ctricd, Aici est clementare, pa eo dbs = (B, -fhy) aS, (ldistributie liniar 11. Distributia ‘tregul volum v1 dbs = (Bri) dS (bate fi definitis entare Av in ca 4 jarred, raportu si sunt egale in marime datorita faptului c& ele corespund aceluiagi unghi dar, in virtutea formulei (1.25), aceste fluxuri elementare sunt totodati % AQ in volum semn contrar (42% > 0, d2_ < 0 gi {d9)| = |d%|) datorita faptului c& Po sorizcazd san malele 7; gi 7ia, fiind intotdeauna orientate spre exteriorul suprafetei inch nea astlel del formeazi, un unghi ascutit, respectiv un unghi obtuz cu directia vectorilo, a ne ica. Daca distri si Ep, sau eu directia vectorilor f, si Rp. In consecint’ fluxul total este: db = dd, + dd, = in concluzie, se poate formula urmitoarea teorem&, numit& teorema Gauss: in acest caz Q sir spectiv d "Flucul campului electric, produs de o sarcind punctiformé Q printr- , 0 suprafatit inchisd, este egal cu Q/ey dacii sarcina Q se afla in interiorul suprafetei, este egal cu Q/(2eo) dact sarcina se afl pe suprafata si este egal cu zero dacii sarcina se aflé in exteriorul suprafetel. | Trebuie si r : : eae ccabs]ieqdterPretata in se in conformitate cu principiul superpozitiei putem extinde aplicabilitat t eee oateuc teoremei Iui Gauss atat in cazul unui sistem de sarcini electrice discrete ¢° - oem ne fn nuclee gi elec si in cazul unor distributii continue de sarcin& :lectrostatice { Fluxul campului electric. Teorema lui Gauss. 21 + din acel pune) afia in interiorul suprafoyci inchise si un numar m de sarcini se afl pe scare de pe supy Sistem de sarcini discrete. Daci un numir n de sarcini discrete rafata S este . prafata, teorema lui Gauss se scrie (1.31) | ide Qi reprezint sarcinile situate in interiorul suprafetei iar Q,,, sarcinile fefei inchise S brace pe suprafata. are se afl sarci! pjstributie continu’ de sarcin’. Dac& numarul de sarcini este in- b acelasi unghi jc de mare sistemul de sarcini apare ca o distribufie continua de sarcind 1.5(d)). Flugctricd. Aici este necesar si distingem daci sarcinile sunt distribuite in jum, pe suprafatd san sunt ingirate continuu pe o linie geometric& formand (idistributie liniara de sarcind electrica. | L. Distributii volumice de sarcind. Sarcinile electrice sunt distribuite in tregul volum v marginit de suprafata inchisi S astfel ineat sarcina totala (bate fi definita ca o suma a tuturor sarcinilor AQ asociate volumelor ele- celuiagi unghi sft" AY ™ cate a fost divizat intregul volum ¥. Daci distributia este -e sunt totedat 74 Taportul AQ/Aw este independent de pozitia clementulut de sar- ita faptului ox & AQ in volumul vsiin acelagi timp acest raport este 0 constanta p care (cine in acterizeazd sarcina electricei aftata in unitatea de volum, motiy pentru care rectia vectoriloetiee estlel definita, p, poate fi numita densitate volumicd de sarcina elec- teu! total evict Dac distributia de sarcina na este uniform in intregul volum v ea Sate fi definita in orice loc din spatiul inchis de suprafata S ca fiind limita tt” care tinde raportul AQ/Av cand Av tinde citre zero. _ [ AQ : qumit& teorema = Jim, (2) : (1.32) Tn acest caz sarcinile AQ gi volumele Av devin miarimi infinitezimale, rma 1 = : : og if "i @ printr- o si spectiv du, si densitatea volumic& de sarcina se serie ca Q se afla in na se afta pe dQ : (Snes = Fe (coulomb/m (1.33) Trebuie s& mentionam faptul ci limita c&tre zero din (1.32) mi trebuie ade aplicabilit afterPretata in sens strict matematic. Daca tinem cont de faptul ci orice, sub- ctrice discrete M4 are o structuré microscopic. deosebit de complexa (molecule aleaituite in nuclee gi electroni care la randul lor prezinta o anumit& structura) si ca22 _ Interactiuni clectrostatice ing Pluxul campu particulele constituente poseda sarcina electric’, limita c&tre zero in defitgsime), se definest densitatii volumice cap&té un aspect greu de acceptat pentru o miirime|ye tinde raportul c&, introdus& cu scopul caracterizarii distributiei de sareina. Astfel, dac presupune ci particulele constituente ar fi in repaus, adic dacé am call densitatea de sarcina la un moment dat, utilizAnd (1.32) am gasi valori fq, mari ale densitatii in punctele in care se afl electronti sau sarcinile pod sina totals « (protonii) iar in rest densitatea ar fi zero. Mirimile gisite ar caract distributia de sarcina din electron sau din proton gi mu pe cea macrosca], pe care dorim sii o punem in evidenta. Migcarea foarte rapida a sax lor electrice care constituie orice substantia, face ca densitatea instant de sarcina definit’ anterior si se modifice odata cu deplasarea sarcinil, 3. Distribufit « la nivel atomic si molecular. Pe scurt, o astfel de limit& nu ar avea nppartizatd uniform utilitate la nivelul observatiilor macroscopice la care am Ricut referire ypste densitatea lin acum, Modalitatile de masurare descrise si cele la care vom mai face de raportul AQ, rire in continuare sunt in esenta lor macroscopice. Fortele sau cuplurile forte care vor fi folosite in procesul de masurare sunt rezultatul interact dintre ansambluri mari de sarcini electrice. Pentru ca mirimea denun de noi densitate volumica de sarcina si se refere la acelagi lucru gi si pd Sarcina total fi folosita practic, limita citre zero in formula de definigie trebuie ingelé cao limita c&tre un volum foarte mic din punct de vedere fizic. Acestal buie sa fie mic in raport cu neomogenitiitile de distributie a sarcinilor dar acelasi timp, trebuie sé contin’ un numar mare, semnificativ din punct de. dere statistic, de constituenti microscopici, de tipul atomului sau molec, Cu aceste pre: Aceasta observatie este valabilé pentru toate limitele de acest gen intalfnerali pentru 0 in definitiile marimilor fenomenologice fundamentale din clectromagnetisairgineste volume Daca studiem insit interactiunile dintre elementele microscopice ale atot lui sau moleculei (electroni, proton’) acolo putem folosi cu destul de bt aproximatie modelul de sarcin& punctiforma deoarece se camoaste faptul diametrul nucleului este de 10° al "orbitei" electronulil pe ge alti pari jurul acestuia, : : iferic distribugii Sarcina total distribuit& in volumul (v) se obtine efectuand integt! ori mai mic de dev lum pentru toate clementele infinitezimale dQ, oa ; p ane J,” = fa dv a : < | ] / = (HE Teorema lui ¢ uulele fundament 2. Distribufii superficiale de sarcind. Sarcina find distribuité contintmpul electric a. pe o suprafati oarecare 5, consideraté ca o suprafati pur geometric’, (fabele au forme gc‘dire zero in defigsime), se definegte densitatea superficial’ de sarcina o ca find limita catre ventru o mérimege tinde raportul AQ/AS cand AS tinde la zero, ind. Astfel, daci, AQ\ _ aQ id dack am cal coin ( :) C/m?). 1.35) am gasi valori fq asta As) ~ as : au sar a ile pod). rcina total de pe suprafata (S) este site ar caracte 2¢ cea macrosed, Q= | cas. & (1.36) te rapida a sare Is : wsitatea instante : a : asarea sarcinila, 3 Distributit liniare de sarcind. Notand cu AQ o sarcin’ elementarad Am ar avea njpattizati uniform pe o linie geometricd de lungime elementara Al, se defi- ficnt referire ate densitatea liniard de sarcin’ \ ca o marime egala cu limita cétre care vom mai face Bec raportul AQ/Al cand Al tinde la zero, le sau cuplurile aQ dtatul interacti As lim (3) ==) (1.37) batt Aloo marimea deni ii Iucru si s& po Sarcina totala distribuita continu pe langul d e trebuie ingele © fizic. Acesta | Q= fora YW (1.38) a sarcinilor day iv din punct de iui sau molec, Cu aceste precizari se poate formula teorema lui Gauss mtr-o manier omagnetiMirgineste volumul v: copice ale atom vu destul de by ® unoagte faptul electronului (1.39) Pe de alta parte, vectorul camp electric E capata expr : iferit’ distribugii de sarcina: ectuand integr, ecifice pentru s 1 R dv; B drep [ors a4 A L aydS; B= N (1.40) ogee oa Ha WA (1.40) eo (4 Teorenia tui Gauss sub forma integral (1.39) constituie una dintre for- sulele fundamentale ale clectricit Ea ofera posibilitatea de a evalua sribuité contimimpul electric al diferitelor distribugii de sarcin’, in special cAnd supra- seometricé, (fiftele au forme geometrice simple (sferd, cilindru, elipsoid, plan). Aceasta24 Fluxul campul teorema devine greu de utilizat dacé densitatea de sarcina este varial Aplicatii la un punct la altul al distributiei. 1. Un cub de k In acest caz este necesar si se cunoascd aceste densitati ca funcfgiculati forge ce ac! pozitie. Aceleagi'restrictii sunt valabile gi pentru determinarea cAmpulul tric al diferitelor distributii in cazul utilizarii legii Ini Coulomb gi princi superpozitiei. Pentru determinarea vectorului E este necesar cele trei componente ale sale, fapt care implica utilizarea a trei relatii. lele ar fi mult simplificate daca ar exista posibilitatea de a determina c electric pornind de la o marime scalaré. Accasta posibilitate exist si cay prezentatii in paragraful urmétoar. Mai intai vom mai face doar o obser legat& de problema rationaliziirii formulelor clectrostaticii. Daca in toate formulele exprimate pana aici s-ar fi conservat exp legii lui Coulomb in forma sa primaré dati in formula (1.1), far& s& fi cuit factorul K prin expresia formulat& anticipat in (1.8), formula fl cAmpului electric creat de o sarcina printr-o suprafata cuprins& in ung solid (1.19) ar fi trebuit si capete forma : 2. Doua sarci arcind, punctuala « a cereului de sim arcinii de probi a _ 3. O sarcina ( in aceste conditii, teorema lui Gauss, (1.20) capaté forma urmitoare, ( a fie leg&tura din! Sle doua pa rti pl ax &=KQ i an ° 4, O sareina Conventia de rationalizare a acestei formnle consta in inlocuirea factothyy sarcin’ q in ec irational 4K, printr-o constantii dependenta de natura mediului, cari Q este nul, ct ate gi se numeste permitivitatea vidului, S-a Vora reaultanta a ae pen 4nKQ cazul vidului este © deja ca, in sistemul international SI, K = 9- 10° si astfel: 5. O sarcin’ ortelc © electric a= = 8, 852.10° PP Ym. (Lanctulni P; b) § 6. Doua sare In consecint{i teorema lui Gauss capitis formele obtimute in (1.20), (1ISPeCHY At). Se sau in (1.31), si legea ui Coulomb capata forma data tn (1.10). Astfel, to® Determinat formulele care au fost scrise in acest text pana, aici, si cele care urmeazi, spulear’. exprimate in SI rationalizat, 7. In varfuril B se determinet : auss. 25 sctrostatice ing Fluxul campului electric. Teorema lui Gd ctrostatice ing F ina este variabi) Aplicatii 1. Un cub de latura @ poarta in fiecare varf 0 sarcina punctiforma q. isitaiti ca functalculati forta ce actioneazi asupra fiecdrei sarcini iarea campuluiy omb si princip, sar S& se cung a brei relagii. Cy adetermina cig, ate exista gi car 2e doar o obsery i conservat expy 1), fara st fii Fr ore ), formula flug uprins’. in ung Figura 1.6: Figura la problema 1 (LE 2. Doua sarcini egale, punctuale gi pozitive se afla la distanta 2a. O arein& punctuala de probi este plasaté intr-un plan median. Calculati raza a cercului de simetrie din acest plan pentru care forta ce actioneaza asupra arcinii de probii are valoarea maxima. 3. O sarcina Q este impirtita in doud parti ¢ si (Q—q). Care trebuie p) fie legiitura dintre Q g iq pentru ca forta de repulsic coulombian’ dintre le doua pa rti plasate la o distant data, sii fle maxima? 4. O sarcina Q este plasata in dowd colturi opuse ale unui patrat gi o ceuirea factors sarcina q in celelalte doua colyuri. Daca forga lectricd rezultant& asupra mediului, cari Q este nuld, care este legatura dintre Q si q? Poate fi ales q astfel meat rdului. S-a Vibra reaultantis asupra fieciirei sarcini sa fie zero? 5. O sarcina electrics gy se afl in punctul P de echilibru sub actiunea ntele electrice. Distanta de la O la M este |. a) Determinati pozitia (IAinetului P; b) Studiati stabilitatea echilibrului; 6. Doua sarcini punctuale gy gi qe se glisese pe axa Ox in punctele O(0) e in (1.20), (1Bspectiv A(1). Sa se reprezinte grafic modulul intensitatii campului in functie 10). Astfel, ta@ £. Determinagi pozitia punctului in care intensitatea campului electric se we urmeaziai, situleaza. urméitoare, 7. In varfurile unui triunghi echilateral se afl& sarcini electrice punctuale. 4 se determine intensitatea campului electric in centrul de simetrie pentruFluxul campult ative S& Se calcule 00) Pw Mi Ee igonului, Se cunoe CF » 4h re Raspunsuri e = 1 Figura 1.7: Figurti la problema 5 fd feo? ( fo 5 EGU y pe axa OX. De jlibrul este instat camurile din figura: eit > 057 4 a a 1 a4 134 “ o » © Figura 1.8: Figura la problema 7 8. in varfurile unui p&trat se afl sarcini electrice punctuale. Sé ( determine intensitatea campului electric in centrul patratului in urmétoat cazuri JS 1 v3 ‘Z Freq h? 2 J tav2 (q+ ~ E, = 0; Ey = 03 {a Or cu 1 simu - distanta 2 oare ” are component Figura 1.9: Figura la problema 8 cu notatiile: 9. in varfurile unui poligon regulat cu n laturi se afla sarcini egale Daci se cunoaste raza cercului circumscris poligonului 9, sa se caleul@ Cele ”n” sarc intensitatea cimpului electric pe axa de simetrie a acestuia E,=0 10. in varfurile unui poligon regulat cu 2n laturi se afla n sarcini pozitit E, =0 q si n sarcini negative, —q. Daca sarcinile pozitive alterneazi eu sarci ( E. = nF}atice ing pluxul campului electric. Teorema lui Gauss. 27 qgative sa se calculeze intensitatea cdmpului electric pe axa de simetrie a ctro: 7 Gligonului. Se cunoaste raza cercului circumscris rp. Raspunsuri Dora gon (t+ etae) 2 r= G8 Q= m4 Q= Why Nob 2 = 4; Echilibru stabil dac& sarcina de proba se poate deplasa jar pe axa Ox. Daca este permis deplasarea in orice directie in spatiu, ulibral este instabil. ; 6. a. q ve ee —S “t w punctuale. Si; (a) Cazul 6a (b) Cazul 6b lui im urmato: 7 Figura 1.10: Raspuns la problema 6 By 8. By = ghee V2 (4h — 2 ~ ds +a) By = dav2(q1 +2 — G0 ~ 04) | By = 0, By = 00K, = gphadV3; By = 0; ; BE, = 0; By = 0,d.B, = 0; By = x t4V2; ; 9. Daca notaim sarcina de pe xa Ox cu 1 si numerotatm in sens trigonometric, fntr-un pune distana z oarecare pe aceastd axa, cAmpul cr E, = —E, cos {(i ~ 1) | B, sin (i= 1) *] = By pe axa Oz, de sarcina cu numérul are componentele: u notatiil a ie (ean cu notatjiile: a 1 sareini egale B= wa ay , 8a se calculé Cele *n” sarcini vor produce in acelagi punct campul: BE, =0 B, =0 vsarcini pozitie { Ey=0 . 10.4 B,=0 neazi cu sarci &, rE B,=01.6 Natura potentialé a cAmpului electric in cele ce urmeaza vor ariita cé studiul problemei lucrului efect forjele electrostatice pentru a deplasa o sarcin’i electric, ne ofer’. pog tatea fe a exprima marimea vectoriala Bou ajutorul unei functii seq intr-o prima aproximatie s& considcram campul de forte el lectrostatice § ind datorat unei sarcini punctiforme Q fixe. Presupunem c&, in acest © sarcin’ q, aflata la distanta R de sarcina Q, se deplaseazi pe me oarecare intre punctele A si B, definite prin vectorii de pozitie Ra & (Fig. 1.11). Poate parea paradoxal ca discutam despre deplasarea sat q in cadrul studiului fenomenclor electrostatice in care sare inile electrig. sunt in migcare. SA precizém care este semnificatia acestei analize. in pr rand s& observaim ci sarcina q pozitiva este respins& (daca cele dout say Q siq sunt de acelasi semn) de fora clectrostatic’ F dar ea poate si rn fix dac& aplicim din exterior o fort Fi, egal in modul gi dirijati ing opus forfei electrostatice F ‘igura 111: Bvaluar * te Modificand forta exterioar’, sarcina q se poate deplasa. Daca miscar@ face foarte lent, cvasistatic, putem presupune ca, practic, in fiecare MOlementard it in sensui forta electrostatica gi cea exterioara sunt egale gi de sensuri contrare. Pent ,, vom mumi circu. ingelege mai bine aspectele energetice legate de inceractiunile electrostatia discutam un exemplu simplu. Pentru a crea un sistem de sarcini electrices sarcini de acelagi semn, aflate la distanje foarte mari, forta exterioari treby si efectueze un Iucru mecanic. Daca sarcinile electrice sunt lasate libere, fat electrostatic de respingere dintre sarcini efectueaz un hicru mecanic ast mediului exterior, Aga cumin se cunoaste din mecanica, aceasta capacitatt umui sistem de a efectua lucru mecanic atunci cand este lsat liber, @erul total efectu: caracterizata de mirimea fizicd numité energie potentiald. Ajungem astf@s ja A la B se obt problema introducerii notiunii de potential electric al sarcinii Q. Presuputt ca forta, electrostatics F ar deplasa sarcina q pe o portiune elementaré dru a di (Fig. 1.11) Lucrul elementar dW efectuat pentru ace dusul scalar siti = asta deplasare este dat de Pl care a(#-dk) Wiese, oo Produsul &-dR are semnificatia fizick a unui lueru efectuat de forta elect pentru a face ca 0 sarcing egala cu unitatea, (q = 1C), sa circule pe distar dW =F dk a"r actrostatice ca a, in acest cap vai pe un dn, rozitie Ra gil splasarea sara. sinile electrice; analize. fn pri cele doud sar poate sit r&ma si dirijata in se E §gura 1.11: Evaluarea lucrului mecanic efectuat de forta electrostatic’ F pentru as deplasarea sarcinii q. Dac& migcarea: nf care MOMementard in sensul vectorulwi dF. Vor nota aceasta marime sealaré cu dC ontrare. Pent 5 yom numi circulatia vectorului E pe distana dR. e electrostatice acini clectriced dC = B-dR = EdReosa (1.46) oxterioara trebp asate libere, for u mecanic asp dW = qdC (1.47) lasat liber, @jerul total efectuat de forta F pentru a deplasa sarcina pe tntregul drum Ajungem astfé Ja A la B se obtine efectuand integrala iQ. Presupunt : ne elementara dW = dC (1.48) ) (1.49) e este dat de pt care af de forta electr vircule pe distat dC =Cp~Ca Q BBR - O. aa ae,Interactiuni e unde am folosit proprietatea H- di = RdR (Demonstrati aceasta relatjempl, dac& punct Se observi imediat cii circulagia nu depinde de forma drumului ci ni§s3) d& Vao = K- tori de poritie Rtfel se obtine Voo gine valoarea pote general expresia | de povitiile extremitaitilor acestui drum date prin ve Ry. Circulatia este conservativi. Este evident c&, dacé circulatia vect weazd pe un circuit inchis, A+ B — A, cireulatia este nulity fb di=o. 1.7. Diferent& de potential si potential elect E se efecti fel, potentiatul el se defineste ca fit jele electrostatice prinit ta infindt, ¢ 3 fortele exterioan Potentialul defir Ar fi util si introducem o marime scalari V care sé reprezinte circl cu semnul schimbat, pentru a face si corespunda acelasi semn termeni acelagi indice din ecuagia (1.49). Numim aceasta mérime potential ele si il definim prin qv =—dC ( (oe ( 4neo\ Ra Re { care exprima o diferenga de potential dintre punctele A si B, ca o tie numai de pozitiile acestor puncte. Semnificatia fizicd a mérimilor itatea de masu Vp este aceea a Iucrului mecanic efectuat de o fort exterioara, (finpo finiti din relat semnului circulatiei), } Ain cele ce wr Ecuatia (1.49) capita forma urmatoare . oe e rezults din ec ctric in sistermul Va ~ Vo forgei electrostatice, avand in vedere schimbare: tru a transporta evasistatic sarcina unitara (q = 1C)) intre punctele A ‘Aceste m&rirni sunt deci in relatie directa cu energia potentiald a sam qin campul de forte al sarcinit Q. Ecuatia (1.52) ar putea st sugeret#g — Relati potentialele V4 gi Ve pot fi definite fiecare prin termenii lor corespun din membrul al doilea, dar accasta nu este adeviirat deoarece aceasta ectll, Formulele (1 miisur’ pentru nimane neschimbat& daca exprimam aceste potentiale sub forma: tie lintre poter ctoriald, On 7 i a= =p +K at Anco Ry ~eastit formula in care K este o constant aditiva. Astfel, potentialul devine nedefinit d@ coordonate ca rece A’ poate si capete o infinitate de valori. Problema. calibrarii potent tori E si dls Jelor, sau problema definirii unui potential de refering, se rezolvat ficant conventie asupra valorii constantei KC in circumstante fizice bine definite. :ti aceasta relatiy mpl, deck punctul B este indepirtat pana la infinit, Rp > oo ey a drumului cing 53) di Voc = K. Prin conventie se di lui K valoarea zero, (K = 0), $i wii.de pozitie Befel se obtine Voo = 0. In consecing’, scara valorilor potentialelor are ca cieculatia vectaygine valoarea potentialului la infinit unde V = 0. Acum se poate formula lafia este nula: general expresia potentialului electric al sarcinii Q get 5 Ineo R : tfcl, polentialul electric al sareinii punctiforme Q intr-un punct la distanta rtial electy se defineste ca find 0 mérime scalara, numeric egaltt cu lucrul efectuat de he electrostatice pentru a deplasa sarcina unitart q = 1C' de la distanta — eprezinte circu nand la infinit, sau alifel, ca 0 marime numeric egala eu lucrul semn termeniliy forjele exterioare pentru a aduce sarcina unitaré de la infinit la distanta ® potential clegPotentialul definit in acest fel este numit potential coulombian. La infinit ‘tentialul coulombian este nul. Formulele (1.54, (1.47), (1.51)) ofera posibi- (atea si definim dimensiunile fizice ale potentialului gi unitatea de m&surad a cestuia in diferite sisteme de univiti. Ecuatia dimensionali a potentialului, are rezulta din coroborarea acestor formule, da dimensiunea potentialului temul international SI: ) v-[£ \ si B, cao fe q a mirimilor Ypitatea de masura a potentialului electric se numeste volt. Ea poate fi rioard, (impogplinita din relayia, Ivolt = Ljoule/Icoulomb, dar definitia standard va fi i circulagie’), ptt in cele ce urm alonului © punctele A g? masura pentru aceasta mii | Miele (1.55) tential a sare iea si sugereze lor corespunzi aceasté ecu Formulele (1.45), (1.47) gi (1.51) ne permit forma: tie lintre potentialul V ca imiirime scalar’ gi sctorialis - ie qi dV =—B di (1.56) (4 formula este generala gi pentru distribugii de sarcina. Intr-un sistem ne nedefinit dé coordonate e carteziene, potentialul este o functie de pozitie V (x,y, z) iar alibrarii potent, rezolva fi bine definite. 8 Relatia intre camp si potential scriem urmatoarea re- Ampul electric ca méirime ori B si di sunt dati prin componentele lor, Be + JE, + hE, © (1.57)32 ___Interactiuni clectrostatice in y 9 pinii de camp: : e a ide + jdy + kde (Lafaicivitate geometric ic, per Daca V (2, y, 2) este o functie continua, derivabilt gi cu derivate continue poate serie, pentry poate fi formulatd ca 6 diferentiala total exact L grad = ean ae wae (LaPrima gi ultima vari Ve oe Introducand aceste expresii, (1.57),(1.58),(1.59) in forrmula (1.56), se obj componentele vectorului B sare exprima o prop! ‘nile sistermului intr. ste egal cu suina pe (1a 1.9 Linii de tentiale Ey gi (Lf) Asa cum am m ‘ental cu care luc Aceasta formula este o forma generali a relatici dintre céimpul si potential xtoare, gi in elect: electric gi poate fi scris& mai simplu sub forma Bi complet an valoarea vectorului i ( ipatiului. "inteleger ‘ri necesitatea de a ‘ationamentele noas wile fizice aver nev (16 i. Deoarece repr ‘ace atat prin intern _ campului electros gute, ale campului « oe folosi suprafete ‘losi liniile de cam iar radV sau VV este o functie vectorial’ care are drept componente deri L'nti de camp + tele partiale ale functiei scalare V in raport cu cele trei coordonate, #,y, 2.1 Vom analiza m: poate demonstra imediat o proprietate de aditivitate a potentialelor creflectric care sunt. c de un sistem de sarcini discrete intr-un punct din spatiu. Campul gi potéenta i in orice punc jialul unei sarcini oarecare, Q; din acest sistem, intr-un punct dat, sunt roprietati este: respectiv V; si relatia dintre aceste miirimi este Ey = —gradV; Dar camp electric E al tuturor sarcinilor sistemului in acelagi punct'se supune legit sautrostatice in 9 Linii de camp electric si suprafi (Ui itivtate geometricd formulate deja. B= 5 « In virtutea acestei legi q serie, pentru intregul sistem de n sarcini, relatia urm: rrivate. continue Poate series P 2 : B= -gradV = Di E, ~ OL gray, = ~grad )~ (1.65) (1grima si ultima varianta a acestor egalitati conduc la relatia v= (1.66) la (1.56), se ob ‘are exprima o proprietate de aditivitate a potentialelor create de toate sar- nile sistemului intr-un punct dat si anume, potentialul sistemului de sarcini ste egal cu summa potentialelor fieciirei sarcini in acelagi punct din spagiu. (Le 9 Linii de camp electric gi suprafete echipo- tentiale (L6 Asa cum am mai mentionat in sectiunile precedente, notiunea funda- _jentald cu care lucraim in electrostaticd, dar, vom vedea in capitolele ur- pul si potentidl scogre, gi in electromagnetism in general, este aceea de camp. Pentru a fini complet un camp, de exemplu cel electrostatic, trebuie si preciziim ( ploarea vectorului intensitate a campului electrostatic, B, in toate punctele Satiului. "Ingelegerea" oric&rei notiuni din fizic& implica de cele mai multe ti necesitatea de a avea o reprezentare geometrica, pe care sa putem sprijini itionamentele noastre. Pentru a putea folosi cu mai mare uguringa notiu- ni ille Fizice avem nevoie de aceste "imagini" ajutiitoare, de aceste reprezen- iri. Deoarece reprezentarea matematica a campului electrostatic se poate we att prin intermediul potentialului scalar cat gi prin vectorul intensitate campului electrostatic, vor avea gi doua reprezentiiri geometrice, echiva- pte, ale cémpului electrostatic. Pentru reprezentarea prin potentialul scalar om folosi suprafetele echipotentiale iar pentru reprezentarea vectorial’ vorn dlosi lintile de carp mponente derit L'nii de camp electric Jonate, 2,4, 2,) Vom analiza mai intai reprezentarea cimpului clectric prin linii de camp tentialelor crelectric care sunt. curbe la care directia vectorului cfmp electric E este tan- Campul si potenta tn orice punct al lor (Fig. 1.12). Exprimarea matematicd a acestei met dat, suntfoprietiiti este adV, Dar camp ie supune legii! Ex di=0 (1.67)34 dR Figura 1.1% . 4 care spune ca vectorul H este paralel cu orice portiune elementard, dl, linia de camp. Aceasta este de fapt ecuatia diferentiala a liniei de poate fi scris& detaliat sub forma: Linie de camp 9 Linii de camp mp. 49.1 Propriet (a rafetel : ay) k pratetel Exd=|8, By B:|= © Aga cum am nx dx, dy dz . ‘pate face atat prin ) arciim faptul c& ac See a ne ; E(E.dy — E,de) = 0 pgint 9 consecinga dir i (Bydz ~ Dedy) + j (Bud ~ Eydiz) +B (Eady ~ Bydr) = 0 (LEE OOUIS Ss Dupa identificarea cu zero a fi ecuatii diferentiale care se scrie astfel Suprafete echipotentiate. Prin definigie, o suprafata echipotentiala reprezinta locul geometri tuturor punctelor din spatiu in care potentialul are o valoare data. Ecuaj crie sub forma: unei suprafete echipotentiale V (x,y,z) componente se obtine un sister de d dy By = const. (a _ eLiniile de cimp Intr-adevar, dac 20 suprafata echi A ; juatia (1.56) devin sea ce inseamna c& ne dl de pe supral | Aceeasi conclu apului electric si paste cA vectorul gi tial). Reaulta cérostatice inj 9 Linii de ca mp electric gi supr fete echipotentiale __ 35 ; a e re <» Figura 1.13: Liniile de camp sunt perpendiculare pe suprafetele echipotentiale mentara, dl, & niei de camp. } .9.1 Proprietati generale ale liniilor de cimp gi ale su- prafetelor echipotentiale Aga cum am mai mentionat, reprezentarea geometric a cAmpului se pate face atat prin linii de camp cat si prin suprafete echipotentiale. Re- aarciim faptul c& aceste reprezentiiri trebuie sa respecte anumite reguli care DO ( Into con nga directa a legilor la care se supune cAmpul electrostatic. [até iteva din aceste reguli: n sistem de dé eLiniile de cimp electric sunt perpendiculare pe suprafata echipotentiala.y Intr-adevar, daca se calculeaz’ variagia potentialului mtre dou’ puncte 2 0 suprafat echipotentiald (V = ct.) obtinem dV = 0 si, in acest caz, matia (1.56) devine, as Bd=0 an) wea ce Inseamna ca vectorul B este perpendicular pe orice clement de lun- jit’ ll de pe suprafata echipotentiald (Fig.1.13). in mod echivalent, aceasta a BoometrieSeamni ca linia de cdmp este perpendiculara pe suprafata echipotentiala, See relatia dintre intensitatea impului electric gi potentialul electric (1.62). Din analiza vectorial se cu- 2aste cd veetorul gradV este perpendicular pe suprafata V ~ const (echipo- (1-thUall). Rezulta ca vectorul intensicate a cémpului electric este perpendicu-Linii de camp normala 7’ la ¢ ular pe directia teriorul suprafetel J care intra prin s mmpului electric pr oc suprafetele ter ia, vectorii intensi ‘na cu versorii 7. Ss nape rmaitoare: coastal ecuatie Cxy Figura 1.14: Linii de cémp gi tub de linii de camp ce se sprijma pe cont’ © just suprafetei S “pLintens lar pe suprafaya echipotentia E este opusii celei a vectorulni gradV, Deoarece vectorul gradV este ore Exist si alte in sensul cresterii potentialului, vectorul F este oricntat in sensul descregtéii de camp gi sup potentialului smitoare Flucul vectorului EB de-a tungul unui tub de linai de camp : Un tub de linii de camp electric este suprafata d de ansamblul litplicatii. Proble ilor de camp care se sprijina pe conturul unei suprafete oarecare S (Fig. Consideriim un tub elementar de linii de camp, limitat la ambele extt mitagi de doua suprafege elementare dS; gi dS: . In interiorul tubului m afla nici o sarcink clectrict, Ll. Fie m sig m A porneste o | Hghiul 0). a) Sa - a e cu dreapta 1 Fo linie de camp (1.39), fluxul cimpului electric ppmp cu axa ¢ isiderat este nul, 2, Doud sarc ~ a) La ce distan fe 4 ca geearen din sareir pendicular pe ghiul dintre lin temul de sarcin (L.Btem caleulati in Q in acest caz, conform teoremei Iti Gaus intreaga suprafata a tubului elementar sivrostatice In jg pinii de camp electric gi suprafete echipotentiale ar normala 7’ la suprafaya latcrali dS’ a tubului este totdeauna perpen- cular& pe directia cAmpului £’ , si normalele ‘i; gi 72 sunt dirijate spre teriorul suprafeyelor, astfel incat formula precedent’ exprima faptul & flu- | care intré prin suprafaya dS, iese in intregime prin suprafata dS. Elwcul... impului electric prin tubul de linii de camp este conservativ : 1 (Bris) dS; = (By ita) a8, | ‘ (1.75) \ Jaca suprafewele terminale ale tubulu sunt perpendiculate pe peretele aces- > gia, vectorii intensitate a campului electric pe aceste suprafete, E, si Ey, vor rina cu versorii iy si fl 0°, respectiv 180° iar ecuatia (1.75) capatii forma tmatoare: dS) = ExdSy (1.76) ceasti, ecuatie exprima o proprietate a cdmpului electric, enuntat& adesea orijina pe contipr’s o justificare matematica, gi anume aceea c&, un camp electric este cu atat ai intens cu cat numdrul de linii de camp pe unitatea de suprafatd este mai jore_Intr-adevi fr, daci suprafata dS; a tubului de linii de camp este mai ica, (dS; < dS2), acest fapt antreneazii o cregtere a intensitatii cémpului lirectia vectorul, (Ei) > |B) adV este orient Exista gi alte propriet&ti ale reprezentarii cAmpului electrostatic prin sensul descregtehii de cimp gi suprafete echipotentiale pe care le vom evidentia in sectiunile omatoare, mp de ansamblul litplicatii. Probleme are S (Fig. Ll : la ambele ext, 1 Fie a si m2 doua sarcini electrice punctiforme de semne contrare irul tubului nud! A Pomeste o Hinie de camp ce formeaza cu dreapta care uneste sarcinile aghiul 6). a) Sa se calculeze unghiul 42 pe care il va face aceasta linie de agee cu dreapta AB in punctul B. b) Sub ce unghi minim 6,9 pleaca din linie de camp care nu ajunge in B? c) Ce unghi va fa asta linie de oului electric pimp cu axa care unegte sarcinile, la infinit’? 2. Dowd sarcini punctiforme identice de marime q se afla la distanta a) La ce distant& minima se va apropia linia de camp, care formeazii la area din sareina q unghiul a cu dreapta care uneste sarcinile, de planul spendicular pe mijlocul segmentulni care ueste sarcinile. ) Calculati Aghiul dintre linia de camp gi dreapta care unegte sarcinile, departe de stemul de sarcini, in functie de a. c) Pentru puncte situate departe de (1.tem calculati intensitatea campului electric gi potentialul =0wad = 22 0) 4.10 Ecuat electr In paragrafele staticii care, sul ntiahil electric c e liniare, bidime: sarcind, Aceste oreme generale < mai cazul distrit “uct de vedere fizic A acesta este foi zi pani ce ating ic), (Av — 0), f pla care exprima ‘roprietatile camp 1 inta prin teore : ‘eorema Ini Ga Figura 1.16: Figura la problema 2 (Flurul cémpu grtul dintre sare aprafata S, si pe R&spunsuri q ; ; cos 2 = —% (1 ~ cos) ~ 1 b) cos Pio = 1+ 2% €) Ao = 0 2a sorema circule ® _ Circulatia vec ude } eero cos i | consecinta dire ‘trie intre dou: permite introd COSY = 5trostatice in 10 Ecuatiile locale gi integrale ale cAmpului : electrostatic _ fn paragrafele precedente au fost formulate legi fundamentale ale elec- costaticii care, sub 0 forma matematicé integralii, coreleazi campul si po- ntialul electric cu sursele acestuia, sarcini discrete sau cu distributii conti- ‘ne liniare, bidimensionale sau tridimensional, caracterizate prin densitatea ‘e sarcin. Aceste formule fundamentale au fost prezentate in cadrul unor goreme generale ale electrostaticii. Le rezumém aici luand in consideratie aunai cazul distribugiilor volumice de sare: sunt singurele realiste din uct de vedere fizic (orice sarcina electricd ocupa un anumit volum fizic, chiar ‘acl acesta este foarte mic). in conditiile trecerii la limita, cand Av se micso- gazii pana ce atinge dimensiuni punctiforme (infinit mic din punet de vedere ic), (Av — 0), formulim aceste legi sub o form local sau forma diferen- ‘ala care exprim campul gi potentialul electric in fiecare punct al spatiului ‘roprietatile campului electrostatic se pot exprima matematic intr-o forma jccinta prin teorema lui Gauss gi cea a circulatie’ ‘eorema lui Gauss - forma integrala (Plucul cémpului electric E printr-o suprafati: inchiséi S este egal cu ra- ortul dintre sarcina totala Q = Jf, edo distribuita in volwnul v limitat de aprafata 8, si permitivitaten vidului eo. ‘ (1.77) s eorema circulatiei vectorului camp electric - forma integrala Circulatia vectorului cimp electric Ei pe orice contur inchis C este egalé 4 .ero _consecinta directa a acestei proprietagi este ca circulatia vectorului camp ectric intre doua puncte nu depinde de drumul pe care se realizeazii, ceea ? permite introducerea potentialului electrostatic. Cireulatia vectorului B 0. & (1.78)Interactiuni electrostatice inj 49 penatiile loce pe o portiune de drum, intre doud puncte A i B, este egald cu diferen potential dintre aceste puncte a ~ i E-di=Vs—-Ve ( 2 ‘Teorema lui Gauss - forma locala Uninarim sa exprimam fluxul campului electric £ printr-o suprafati mentara inchisi AS, in interiorul careia se afla o sarcin’ elementari, Considerim ca volumul Av limitat ‘de suprafaja AS este suficient de pentru ca sarcina s& fie uniform distribuita, cu densitatea p = (AQ/E constanta gi vom exprima fluxul cémpului electric in functie de densita, (a) Aplicarea volumica de sarcin’. Dupi ce vom trece la limita, Bicind ca Av, respep in forma loca AS sa tinda citre zero, respectiv citre dimensiuni punctuale, fluxnl : Figu lui electric prin suprafata AS, “redusi la un punct” va avea semnificatia y camp electric legat direct de sursa sa din acel punct. Se va obtine asifé relatie “locali” intre E gi p sub forma unei ecua(ii diferentiale. Pentru a duce aceasta ecuatie, vom aplica 0 metodi de superpozitie: Pentru aces exprim&m mai intai teorema lui Gauss pentru fluxul campului electric suprafata S care contine o sarcin& electricai distribuit& continua ou degaes teepectiv.o dim! tea volumic& p in intregul volum uv marginit de S (Fig. 1.17(a)); apoi, itn acest diviza acecagi suprafata in doud parti delimitate de o suprafata de cont? ™* urmétoare, £1 ‘Acestea vor contine volumele 1 gi vz limitate de suprafetele S; gi Sp ave o portiune de suprafata S’ comuna (Fig. 1.17(b)); Seriind teorema lui Ga pentru fiecare dintre aceste suprafeye obyinem armitoarea ecuatic, dS Bids E-ii,) as" B-dS fi [es [eB f ( vis) asf ee Le e ntegralai, volumek in care 7; si ily reprezint& normalele exterioare suprafeyelor Sy si Se +81) se serie sub fo suprafata $” normalele sunt indreptate in sensuri opuse astfel incit Auxth prin suprafata S’, interioara volumului v, se amileaza. 7 ‘Acum s& generalizim metoda precedent, decupand volumul v inth numir foarte mare N de volume elementare Av; care, msumate de la 14 , ceasta ccuatie, « 1 4=N,, vor reconstitui intregul volum v . Fiecdrui volum elementar Afr j semnificatie fiz vo corespunde suprafata clementara inchis AS; . Pluxurile prin supralyeul cémpului elect AS! interioare suprafeyei $ se amuleazi in virtutea regulii stabilite anteljehis in aceasta suy astfel incat fluxul total va fi s N Ee —> [ee oa eae @ . i meazii si consider: le AS; s& tinda cat minuare a suprafe : ) ds! aes ca numarul )le gi integrale ale c i ntr-o suprafatiy aA elementara ite suficient de, tea p = (AQiE netie de densilg (a) Aplicarea teoremei lui Gauss (b) Divizarea volumului 1d ca Av, reall in forma local male, fluxul cény, Figura 1.17: Teorema lui Gauss - forma locala 2a semnificatia wy e va obtine ast i fe : itiale, Pentru aimeadi si consideran aceasta ecuatie in conditiile in care facem ca suprate- Jie: Pentru aceale 45:84 tind’ citre zero, dar trebuie si tinem seama de faptul c& aceasts yului electric Bypninuare & suprafetelor antreneazi concomitent 0 diminuare a volumelor ontinau cu dens tespectiv o diminuare a sarcinii inchise in aceste volume. Pentru a lua 1.17(a)); apoi, y consideratie acest fapt vorn serie membrul al doilea al ecuaiet (1.81) sub gma urmétoare, fri a antrena o alterare a acestei ecuatii prafata de cont sgele Sh si Sp ave | i teorema lui Ga SS va ecuatie, Au Jas, E-d&; Ui (1.82) (é it ) as! bene ca numarul N sa tinda citre infinit, aceasta, suma se transformé intr- : ‘ntegrali, volumele Av; devenind volume infinitezimle dv. Astfel, ecuatia yelor Sy si So, 481) se scrie sub forma urmatoare, astfel incit fluxut : a i Bd = [ div Bdv (1.83) 1 volumul v intr isumate de 1444, coast ecuatie, divl repreziniaé operatorul scalar numit “divergenta”, a am elementar Ajj semnificatie fizicd este accea a limitei céitre care tinde raportul dintre rile prin supralirul cimpului electric printr-o suprafata clementari si volumul elementar ii stabilite antetichis in aceasta suprafata, cind volumul tinde ctitre zero:a_ B- as, ee: im, Abe co al42 Interactiuni electrostatice f 0 Ecuatiile local (roa reginta valoarea cc de Ez consideranc menii de ordinul 1 primand in acecasi fiuailui total prin = B-d8 =(-1 1u, luand in conside ej Iuate pentru con ‘a distributiei volur af : in ecuatiile (1.88) § inlocuind in forma integral a teoremei Ini Gauss (1.77) relatia dintre fligne a divergentei v vectorului intensitate a campului electric H gi integrala de volum a diverg forma localé tei aceluiagi vector (care se tutAlneste in matematica sub denumirea de tel a lui Green-Gauss-Ostrogradski) obtinem ecuatia campului electric sub far diferentiala sau localé : Figura 1.18: Calulul divergentei in coordonate carteziene a ect — @ finatut acestei seo : arcina este zero, (p in cele ce urmeazi vom situa distributia volumicd de sarciné inth flux conservativ. sistem de referinya ortogonal (x,y, 2) gi, pentru a stabili expresia cartemié cu permitivitatea a ecuatiel (1.84), respectiv a divergentei vectorului E, vom considera element. de volum dv gi vom exprima fluxul cimpului electric al sarcinii € tinute in acest volum elementar, dQ = pdv, prin suprafata dS care co olementul de volum. Pentru simplitate vom considera un element de “| umegte inductic, paralelipipedic, dv = dxdydz (Fig. 1.18) si vom suma fluxul prin fi yp Ata forma: element de suprafata elementara, tinand cont de componentele vectorul gi de variatia acestora pe distantele d,dy,dz, precam gi de faptul c& Igm vedea in capito malele la aceste suprafcte sunt indreptate caitre exterior. Astfel, fluxul fiale, membrul dre suprafata dydz va fi —E,dydz, iar prin suprafata opusa, +B),dydz in cateedinlui.ctrostatice fh i integrale ale campului electrostatic 43 pregintd valoarea componente’ la distanta dr si poate fi exprimata in fune- de Ez consideriind o simpli dezvoltare Taylor in care vor retine numai rmenii de orinul T ai dezvolvaeii OE, Ox q E, + dut+. (1.86) : dxprimand in aceeagi maniera fluxurile prin suprafetele dedz si dxdy, expre- ‘na fluxului total prin siprafaga dS capaci forma urmatoare to = B- dS = (—E, + BY) dydz + (-B, + Bl) dedz + (-E, + Bl) dedy 1 (187) ju, luand in consideratie pentru componentele Bi, si E! dezvoltari similare jlei luate pentru componenta £7, si exprimand fluxul prin intreaga suprafata, “a distributiei volumice, obtinem in final: I = / ( ‘in ecuatiile (1.88) gi (1.83), se deduce imediat expresia in coordonate carte- elatia dintre fligne a divergenyei vectorului /, cu semnificatia fizict » volum a divery forma loca ecuatiei lui Gauss: enumirea de tek : i electric sub fr divi = 2s By NE re. arteziene OE. ) dedydz (1.88) a acesteia exprimati (1.89) Gul sceatei sectiuni mai observiin arcind este zero, (p = 0), rezult& divE} = 0 cea ce indica un camp electric de sarcina, int flux conservativ. Daca in forma locala a ecuatiei li Gauss se multipli oxpresia carted cu permitivitatea vidului, ¢p, mérimea vectorial, care se objine, vom considera, tric al sarcinii D = eok (1.90) ta dS care con element de vol Umeste inductic electricd (in vid!), gi teorema lui Gauss in forma local’. fluxul prin fied Std forma: : ontele vectorul divD ide faptul cm vedea in capitolele urmatoare c&, in cazul ¢ impului electric in medii ma- Astfel, fluxul Biale, membrul drept al ecuatiei congine un termen care depinde de natura Bldyda in cattedityi ca daca intr-un punct densitatea de e (1.91)44 Interactiuni electrostatice injyg Beuatiile local c : 0 Beua ecarei supratete ele punde © portiune rtiunile interioare. nileaza in virtutea Tr nsiderand aceasta r exterior AC) 8&1 minuare antreneazé a E AC, membrul al doile b forma urmitoare atiei vecto- (b) Divizarea conturului de integrate _ (a) Aplicarea teoremei ci rului # pe conturul suprafetelor elemen- tare elementare 4 ‘a limita, numarul 4 “integrala, suprafeye 1.98) capata forma . : Urmarir si exprimam circulatia vectorului camp electric B pe un @ tur inchis Cl in conditiile in care suprafaja AS limitata de contur tinde nd dimensiuni “punctuale”. Aceasté cin: Figura 1.19: Teorema circulatiei - forma local’ Teorema circulatiei vectorului £ - forma local’ se micgoreze pani la zero, ciipat latie infinitezimala va oferi o noua expresie “local ” sau diferentiala pei aceasta ccuatie, veetorul E. Pentru a deduce aceasté expresic, aplicim metoda superpodrui semnificatie fis intr-un mod aseménator celui aplicat in cazul teoremei lui Gauss: Exprimgrculafia campului mai fntéi teorema circulatiei cimpului electric B pe conturul C' care limitegitatd de acest cor suprafata S (1.19(a)); apoi decupiim acest circuit in dou’, prezentand ¢ tururile exterioare AC} gi AC despartite printr-o linie comund AB, € delimiteazX suprafegele S; gi S i Exprimind teorema circulatiei pentru fiecare dintre aceste circuite ob pem ecuatia urmatoare, x oresia (1.95) este ia o integral& curk = an Bo oo AL Bo Le dl - f B-dly +[ E-dl! + ip E+ dla ef Edi’ (iemmificatia fizica a c AC: A AC? B je electrostatice p: this este egal cu £ in care circulatia pe portiunea de drum comuna este mulii, aceasta flind tuata in ambele sensuri. Generalizand aceasta metoda, divizim suprat sprijindé pe contu10 Beuatiile locale gi integrale ale campului nitaté de conturul C intr-un numér mare N de suprafeye elementare AS; re, insumate de lai = 1 lai = N, vor reconstitui intreaga suprafata. S. jeciirei suprafete elementare AS; situata la periferia suprafetei S ii va co- spunde 0 portiune exterioara a conturului elementar AC, completati de rtiumile interioare, Circulatia pe portiunile AU, interioare suprafetei S, se wuleazii in virtutea regulii stabilite anterior, astfel incat circulatia total va ’ Bas ai ( A : JE dl a oe di; (1.93) al Jonsiderdind aceastit ecuatie in conditiile in care facem ca portiunile de con br exterior AG; 8& tind’ ciire zero, vom tine seama de faptul ci aceasta iminuare antreneaz’ concomitent o diminuare a suprafetelor AS;. in acest ‘az membrul al doilea al ecuatici (1.93) ramane neschimbat daca va fi scris ub forma urinditoare: ului de integrare (1.94) sal’ a limitdé, numarul N tinde citre infinit, gi aceasta sum& se transforma intr. “integral, suprafeyele AS; devenind suprafete infinitesimale dS, si ecuatia 1.93) cap&ta forma urmitoare: ctric # pe ung \ Bd = [rol as (1.95) de contur tindg Vic 3S. le”. Aceasta cin - diferentiala pet aceasta ccuatie, rot reprezinta operatorul vectorial numit “rotor ”, a stoda superpodgtui semnificatie fizicd este aceca a limilei citre care tinde raportul dintre Gauss: Expring’culatia cémpultii electric pe un contur elementar gt suprafata elementara ul C care Tita de acest conlur, cand acesta suprafata tinde catre zero: 4, prezentdnd & rot = lim = A8,—0 comun’ AB, @ ‘ ( (1.96) ceste circuite 4 resia (1.95) este cunoscuta sub numele de teorema Ini Stokes potrivit cé ‘4a o integral. curbilinie poate fi transformata intr-o integrala de suprafata. [ Edi’ (1emnificatia fizict a acestei relatii consta in faptul c& Iucrul efectuat de for- B le electrostatice pentru a deplasa reina electric’, unitara pe un contur C aceasta fiind dthis este egal cu luxul vectorului rot it printr-o suprafaya S oarecare care diviziim supraff Sprijina pe conturul C. fn virtutea ecuatiilor (1.78) care exprima teoremani electrostatice fh 46 9 Eeuatiile local ae Bs eulagia elementard ‘ea expresic In ca nsul pozitiv al axel: B di = Bhd ‘upa inlocuirea cory 99) capdit forma 1 | 2 aE : : : ‘jnand seama de sens Figura 1.20: Aplicarea teoremei circulatiei vectorului camp electric pe Un 694, obgine pentru ex ccna ; 7 infinitezimal , reprezentat in spa circulagiei vectorului E pe un contur inchis, ecnayia (1.95), ne ofera atl alta proprictate a cémpului electrostatic sub forma diferentiala sau localé in care s-a notat rot Bs (campul electrostatic este un cimp trotational). Deoarece rotorul unui dient este intotdeauna zero, putem trage concluzia ci, din proprietatea (If rezulti relatia dintre cAmpul si potentialul electric, & = —gradV. Ca gi in cazul operatorului diferential divergent, vom stabili expr carteziana a rotorului vectorului £. Pentru acesta vom situa conturul C ff un sistem de refering ortogonal (2, y, 2). Pentru simplitatea calculului considera 0 suprafatai alcatuita din trei suprafete elementare ortogonale djesi operatorul rot dada §i drdy aflate in contact, (1.20), si vom exprima circulatia vecton® » fir a marca si 1’ pe fiecare element de drum din conturul exterior acestei suprafete, Gin Tn consecinta for searna de faptul ci circulatia pe portiunile de drum interioare conturulif a componen anuleazi deorece ea este efectuatl in ambele sensuri pe aceste portiuni, @ustal, in acord ¢ acelagi timp luénd in consideratie variatiile componentelor eimpului, Ey! = 0, prin, trei gi E, la distantele a + dx, y + dy si z + dz, respectiv, Ctorului rot B din san exprimat cacampului electrostatic 47 (1.98) culatia elementara a vectorului # pe intregul contur este data de urma- rea expresie in care se tine seama de sensul de circulatie im raport cu ‘psul pozitiv al axelor de referinga: Edi = Bydy ~ Elda + Elde — Blldy + Eldx — (1.99) : ppi inlocuirea componentelor cimmpului cu expresiile lor din (1.98), ecuatia , 99) capita forma urmiitoare: ) dydz + (3 *) dady oy (1.100) and seama de sensul de orientare al versorilor suprafetelor elementare dS, un ca obtine pentru expresia circulatiei elementare pentru un contur oarecare eprezentat in spatiul tridimensional de axe «x,y,z, urmitoarea expresie: electric pe E-di 5), ne oferd asth f nial sa local im care s-a notat (E Be Oke G : ; ) (3 +k ( =" - ) (1.101) e rotorul wnuig . . q proprictatea. (Ip -gradV. om stabili expt ua conturul Cy tea calculului re ortogonale dfs! operatorul rot este vectorial, putem face conventia de a-l nota simpli- reulatia vector » Miri a marca simbolul vector.) si suprafete, gil, M™ Consecinga forma carteziana a rotationalului ofera posibilitatea de a joare conturuli™™n@ componentele vectorului £ intr-un punct oarecare din spatiul tridi- ceste portiuni, ual, fh acord cu teorema circulatici sub forma localii (sau diferential) rcampului, B, = 9, prin trei ecuagii corespun: omusi rot din expresia (1.101) roti = (1.102) toare anularii fiecirei componente a iesSunt deja cunoseute expresia chmpului electric sub forma, local de, divE = p/eq si relatia dintre campul electric gi potential, E Pornind de la acestea se deduce imediat div (—gradV) AV = p/eo saul AV nate carteziene este PV PV PV Oar Oy | a2 ‘ptul c& sarcina punct ssarcina cu proprietit ece sarcina este lo in cazul in care nu Mmtoare, AV= Expresia (1.104), numiti ecuatia lui Poisson pentru potential, es surse sunt efectiv distributii volumice reale de sarin’ de densitate p fo (1.104) se verificd in orice punct al distributiei. Daca insii sursele sunt) tributii de sarcini discrete, sau distribuyji lineare sau superficiale, p api © densitate volumicé singulard. Pentru a inyelege aceasta notiune de dé tate volumici singular si considerim o sarcina clectried punctiform’ sii scriem pentru acest caz ecuatia (1.104) in care V va fi considerat ca potentialul electric al unei sarcini punctiforme: — Q 1 Q 1 ee ee div = — 77 —divorad ( 5g jaa (a ( si ficdnd un unghi Calculand A (j;) in coordonate sferice constatém ci aceasti expresi¢feulim tntai potenti pretutindeni nuldi cu exceptia cazului R = 0. Prin urmare sursa potentiéleralé dintre camp g sarcina Q, este pozitionatd in originea sistemului de axe si, introducand d rezultat in ecuatia Poisson obtinem: “ma (7) 12 Campul Un dipol electric es 2 si —Q, situate la od Solului tntr-un punct ermin’im component (ere simetria de revoli oordonate polare. ft iar componentele ve _ Potentialul dipol In virtutea legii de alui in punctul P(Atialului el » forma locala. atial, B= —grg a (ly : Figura 1.21: Dipolul electric sain co4 (Lip gal c& sarcina punetiforma poate fi considerata ea o disteibutie volumict sareina cu proprietti speciale: ea nu este o distributie continua obignuita oarece sarcina este localizata intr-wn punct. . In cazul in care nu exista sarcing electric, ecuatia (1.104) capita forma »sale. Daci ag” Jensitate p Fong HOME: : " : \AV =0 \ (1.108) sunt e x srficiale, p apandnoscut sub numele de ecuatia lui Laplace enfial, este o const’. fn fapt ‘iforma considerat mai2 Campul si potentialul unui dipol electric Un dipol electric este un sistem de doua sarcini egale gi de semn contrar, 1 +: ~@, situate la o distanga d data, Pentru a determina campul electric al z) (Holului fntr-un punct oarecare P, situat la distanta FE de centrul dipolului fsi ficand un unghi 0 cu axa acestuia, (Fig. 1.21), este mai simplu si asta expresiegleulam intai potentialul dipolului in acel punct si apoi, utilizand relatia sursa potentialerala dintre camp gi potential, B = —gradV, sau dV = —B- dl, si introducind arerminim componentele campului in sistenmul de referinta ales. Avand in 4ore simetria de revolugie a sistemului in raport cu axa dipolului, vom lu {coordonate polare. in acest caz, aceste componente vec (1%, iar componentele vectorului di sunt dR si Rdd. _ Potentialul dipolului electric B in virtutea legii dle aditivitate a potentialelor, potentialul electric al di- BE pmnetul PCR, 6) cate egal en suma potentialebyr sarcinilor 20 4 orului sunt Ep gi ui Dirac, care ta relatie exp!in acel punct: tingem dou’ po: orespunzand ung 7/2. {n aceste ly anes \Ri Ra) Vom considera cd R este mult mai mare decat d_, astfel incat, pent observator situat la distanta R , dipolul apare ca fiind foarte mic, Sé-1 n dipol punctiform. in acest caz, in prima aproximatie Ry ~ Ry dcos RyRy & R® , gi astfel expresia (1.109) capita forma simplificata: Qd cosé ~ Aney PR? En=- Er Observatii: Int 4 invers propor! odulul compon de doui ori ma loua pozitie a lui Liniile de car Ecuatia liniilor Ficuatia (1.67) are: @ in care produsul Qd este o mirime caracteristica pentru un dipol dat. J asociem acestei marimi un vector unitar pentru a defini un sens al dir d, anume de la sarcina negativa —Q citre sarcina pozitiva + Q, aceasté rime vectorial 0 vor nota cu simbolul p gi va fi numita moment elec dipolului, P=Qdi sau P= Qd e @ find versorul distangei d. Este evident cd, daci facern ca d si cAtre zero, mentinerea produsului Qd constant ar conditiona o cregté sarcinii pan’ la infinit. Sensul denumirii de dipol punctiform se jus prin aceea c&, la limit, acesta se comporta ca o sursi de cimp punctifort Cu aceasta notiune de moment electric al dipolului, expresia potential, dipolului poate fi scrisi, fie sub forma scalar’ tinand cont de ypa integrare se p_cos@ apm dney Re Vv fie sub o formi vectoriala, implicand produsul scalar al vectorilor gi Be ie eprerint Bcuatia supra (11 Ecuatia supra poate fi scris& lului punctifor 1 peR eg RB Vv & Campul electric al dipolului. Componentele cimpului electri Aipolului, in coordonate polare, respectiv Ey si Bo, sunt aV __p_cosé oe LE = 20R = re, ( re K' este 0 col __10V__p sind Figura 1.22 d Ey= an (L Hotutai electric, ROO dre, RE :sctrostatice i BL tingem dowd pozitii particulare, numite pozititle lui Gauss: Pozitia - : “corespunzand unghiului @ = 0 si pozitia a T-a corespunzand unghiului i (en /2. in aceste pozitii, expresiile componentelor Ep si Ep sunt: fel incat, pent : wte mic, Sd-1 my By = En= 'y — Ry © deosh, —_ | Observafii: Intensitatea campului electric al dipolului punctiform va- ‘i invers proportional cu puterea a treia a distangeil) Observaim gi faptul ( Can componentei radiale Ez a campului total in pozitia I a lui Gauss ¢ de dont ori mai mare decat cel al componentei tangentiale Ey in cea de vun dipol dat i. pozitie a Ini Gau ‘im sens al ditt Liniile de camp gi suprafetele echipotentiale ivi +Q, aceastill peyatia liniilor de cémp electric A moment elec ane FB Ecuatia (1.67) liniilor de camp capita forma urmiitoare in coordonate re: a dR Rab a facem ca d si th Ex Eo . Ae ° “ tinand cont de (1.114) gi (1.115) netiform se justi e camp punctig sia potentidh (1.118) Pa integrare se obtine ecuafia liniilor de camp ale dipolului electric punc- (um R= Ksin?@ (1.119) vectorilor p re K reprezinta o constant’. arbitrara de integrare. _ Ecuatia suprafetelor echipotengiale ale dipolului (1H Ecuatia supratetelor echipotentiale, particularizat& pentru cazul dipol- “poate fi seristt in forma urmiéitoare, tinand cont de expresia potentialului cAmpului electiblului punctiform formulata tn (1.112): v R? = K'cos6 (1.120) © K’ este 0 constanta de int Figura 1.22 da spectrul liniilor de camp si suprafegele echipotentiale ale Ghul clectric, calentabite pe baca relatiilor (1.119) si (1.120) egrare,3 Campul si poter sarcini 52 Interactiuni electrostatice i \ Figur: : LL j 4 3 Campul Figura 1.22: Topografia linilor de camp si a suprafetelor echipotentiale aid tanta de lului electric punctiform : Cousideraim N sarc at fn domeniul ocuy ~ in virturtea legii d 4a OM = Reste + deoarece ‘ . i urmatoa a Figura 1.23: Topografia linilor de camp si a suprafetelor echipotentiale ale ‘oarea relai lului electric punctiform mle sincetrostatice ing3 Campul si potentialul produs la mare distant de un sistem 3 sarcipi a E 53 iba Figura 1.24: Campul unui sistem de sareini 13 Campul si potentialul produs la mare dis- hipotentiale ale tanta de un sistem de sarcini Considerim N sarcini Q; in punctele P, gi un punct de origine O oarecare gat in domeninl ocupat de aceste sarcini. (Fig. 1.24) - in virturtea legii de aditivitate, potentialul lor intr-un punct M la dis- ita OM = R este il Q . V=—— 2 PM = Rj (1.122) \ 4 deoarece te R? = R? ~ 2d,Reos6; + 2 (1.123) ) I d, = OP, (1.124) ; = Z(OP,,OM) (1.125) th uma chipotentiale ale: ‘atoarea relatie: isInteractiuni e scone reprezint’ efec cat faptul cA vector pentr oricare alta = D907 Considerand ca punctul M este la distanta mare fay’ de orice sarcini d; << Rj, factorul exponential din expresia (1.126) poate fi dezvoltat in de puteri crescatoare ale raportului d;/R gi expresia capata forma urmat & 2R8 : (cos? ~ 1) +++ (Lap a “ (gatcina total fin ee re Re Rt wok : fn final expresia potentialului sistemului de NV sarcini Q; este 3, Sarcina totald « a. ue . ot Eoueosth Lid} Boos? = 1) 4 Acesta este cazul 4mey R | Smeg RP Bree eae ou tentialul corespun Distingem urimatoarele cazuri 1) Sarcina totald este diferité de zero, Qi # 0: Distributia este polarizaté dupa cum este predominanta sarcina (+) sai gi, In acest caz ea se numeste distributic polarai. Este evident c& t exprg (1.128) a potentialului intregii distributit va fi dominant termenul m yy des: acesta reprezentand partea principala a potentialului = ee 1) Distributic eco sistemt Contributia celui de al doilea termen din (1.128) va fi mul daca este sarig SP ee aplit cuta conditia | & iaeror ul 3 _utilizand rel cos 8 = ¢ Ltt ee ( Campul elec suprafata sferica Said: =0 (ap 0, dar S2Qidj i £ 0: Accasta estt : ) se reduce numai la termenul ie Gnd nk 1L_Y@id co 1 (Eada) @ aa = = = (118 Campul elec ° “remei lui Gauss reinile nu intervin decat prin intermediul vectorului a emului. ‘Tinand seama de (1.109), in care Qidi = Pye entiald) 4xe9 sau, altfel formulat, 2) Sarcina totald este nuld, La distribufie dipolard. Expresia (1.12 Ineo iste evident c iaent clectric al notand momentul electric al sistemului cu 30 p; = #, expresia pot V capita forma urmitoare, respectiv 1 peosé eee ne 2 Ane14 Campul si potentialul distributiilor sferice de rostatice ny me are reprezinta efectiv potentialul dipolulai electric de moment p, De remar- at faptul c& vectorul f este independent de pozitia punctului O. Intr-adevair, venir oricare alti origine O' avem p= AOR =a (06 + OR) = 005° Q,+ 3° Q0P =9 » orice sarcina, fi dezvoltat in @ forma urmat (1.134) este (sarcina total fiind mula, 37 Q; = 0) : 2 Sarcina totala este nula 3>Q; = 0 si totodata S> Qid, = 0: soos? 8-1) Acosta este cazul distribufiilor multipolare. In acest caz, primi doi termeni R (fi demvolai (1.128) sunr nuli. Al treilea termen este diferit de zero gi po- spunde unei distribugii cuadripolare. In toat entialul co ceric se calculeaza util zurile cdmpul e d relatia B gradV, sareina (+) sau) dent ct in exp] 14 CAmpul gi potentialul distributiilor sferice t termenul in 4 de sarcin& ty )_Distributie sferica superficiula de raza a si de densitate o (ibe icce sistemuil de Gsicini are o simetrie sforict, (Fig. 1.2 co a sa se aplice intai teorema lui Ganss pentru a calcula campul electric n interiorul gi in exteriorul sferei de razii a si apoi si se calculeze potentialul, 1 gilizand relagia cunoseuté dintre camp gi potential (i Camput electri tn. interiorul sferet. Teorema lui Gauss pentru orice uprafaya sfericd de razi R a, dé = 40 RB. = Q/ey = 4na2o (1.137) espectiv (a Bent = (1.138)Figura 1.25: Distributie superficiala sferica de sarcina Figura 1.26: sau vec : : : ‘orial, Lak a ney Re R Mentionim ci fluxul prin suprafetele sferice concentrice cu distribuia, sarcin se pot calcula facdnd direct produsul dintre suprafata sferel care se calculeazai fluxul si componenta radial a cimpului electric la mi suprafetei (singura componenta nenuli) datorité simetriei sferice a cdmp creat de distributia de sarcin’i. Simetria cAmpului este sferied intotde cAnd sarcinile electrice care produc acest camp au o asemenea simetrie. Potentialul electric in interiorul sferei de razt a Utilizand relatia dV, — Big dR gi, tinind cont de (1.136), obtinem dVine = 0, 80 Vint = Avo iine a lui Coulor Potentialul electric in exteriorul distributiei sferice: Utilizand relt NRE Nl afect@an? Woy = —Boot AR gi, tintnd cont de (1.138), obtinem Veo = 325% ABlabila pentrn sarci Constantele A si B pot fi determinate daca laéim in consideratie wmatoal ny fie prea apropi. doud conditii la limita: pentru R > oo potentialul exterior este nul, Vea 9stribuirii sarcinii. ¢ si B= 0, pentru R = a, in virtutea proprietaitii de continuitate a potelilectrice pe suprafag Inlui la traversarea suprafetei distributiei superficiale, ave Vine = Vestfalizate a experimen consecinta, potentialcle in interior gi in exterior sunt || Distribufie volur _ Chmpul electric rema lui Gauss, eprezentarea graficd scontinuitatea cam prafetei distributic lerei cdmpul este n presiile campului § afla in centrul sfe (1 econ ani44 Campul sferice de sarcina. 57 srostatice in i i 4 2 ‘ é sarcina Figura 1.26: Variatia cu distanta a campului sia potentialuli unei distributii de : sarcina superficiala sferied de raza a i; 1 Qe : 1 Q eu distributia. [Y= aaR Y (1.141) afata. sferei : : ao re eprezentarea grafica a functiitor E(R) si V(R). Pig, 1.26, pune in evidenta sferice a cdmpiiscontinuitatea cimpului £ gi continuitatea potentialului V la traversarea fericd intotdeadtPratetel distributiei (pentru R = a ) gi totodati faptul cd, in interiorul enea simetrie, 47¢t cAmpul este nul gi potentialul este constant, in timp ce, én exterior, and relatia dV4ePtsiile campulii si potentialului sunt aseménditoare celor in care sarcinile ‘sar afla in centrul sferei, Se ingelege astfel motivul pentru care, in balanta de au Vin 4 gbrsinue a lui Coulomb, utilizarea a dowd sfere inciircate uniform en sarcini Utilizind cheers tm afecteaza precizia verificirii legii Ini Coulomb, aceasta lege find Vet Gra R “Plabil& pentru sarcini punctiforme. Totugi este necesar ca cele doud sfere eratie urmatoalg, ny fie reste nul, Vee @istribui muitate a pote prea apropiate pentru a asigura un grad suficient de uniformitate a sarcinii, Cand vom prezenta modul in care se distribuie sarcinile “itlce pe suprafaga unui conductor se vor ingelege mai bine conditiile de am Vine = Ved Balizate a experimentului mentionat Distributie volumica sferica de razi a gi de densitale p= 3Q/4na® Campul clectrie in interior, (R a). Fluxul campului electric pri (S") de razi R, mai mare decit raza a, este, i. Bun dS = 4 R? Bog = Q Ei 0 Campul ¢ prafata sferi N. ui gi potentialulu isiributiei sferice su urd parabolica ah emanatoare celor & 3) Distributii s, oncentrice cu razele Qa, si o suprafata de unde regulta caiilor sferice de : ig an, in forma vectoriala, : : Q1R |} po oe ext neo 2 Rt (1.147) ‘be observ imediat ci in exteriorul unei distributii volumice sferice este si- ‘lard cu cea a cdmpului care ar fi produs de o sarcina punctiforma egal cu eina volumicli totald daci ea ar fi concentrata in centrul sferei Campul electric la suprafata,(R =a). Ecuatiile (1.144) gi (1.147) dau entra R= a, ba) = (én) . en coast relatie exprimé o proprietate general a cimpului electrostatic: con- nuitatea vectorului £ la traversarea unei distributii volumice de sarcin’. _ — Potentialul electrostatic in interior, se deduce imediat din relatia Vine = evel de raah a TB ah ca ~ (1.149) ide raza a, | As suprafaga : t otentialul electrostatic in exterior este Vex = — f Een dR, sau tinand cont (147), Qe og yo Y (1.150) 4 on dno R j : stantele A si B pot fi determinte land in consideratie conditiile la limita: al distributicl Ws init V = 0 iar pe suprafata (Vins) (Vert) pag In final se obtine: R=a (a ) (1.151) \ q | (ae | ea 52 eae 1) de sarcini (RM Reprezentarea groficd a functiilor E(R) si V(R) pentru distributia vo- . erie sfericd de sarcin’, data in Pig. 1.28, evidengiaza proprietati ale cam- ui electric PHA yi gi potentialului in. inte unt net diferite de cele ale te, a sferice superficiale, (0 crestere liniarii a Iti Ej si 0 micgorare de wd parabolica a lui Vine), in timp ce proprietatile in exteriorul sferei sunt , am celor ale sarcinilor concentrate in central sferei. + 3) Distributii sferice superficiale concentrice. Consideriim doud sfere muventrice cu razele Ry si Re, (Ra > Ry), inedircace uniform cu sarcinile Qy (182, $i 0 suprafaga sferica S, de raz’ R, avand acelagi centru ca gi sferele 2 : presInterac 35 Campul si pot iuni electrostatice in je raze Fa gi Re, (Fig restei suprafete vect Fluxul cam jnand seama de fap! pala aflata in volim urmatoarele circun R Ry: 1.15 Campu cind cil Consideriim o dis ndrica avand sectiun caleulim campul § asta alegem o sup lindrul de raza a, (F 4 simetriei, vectoru le concentrice eitlului uned distely — 9, de unde C! le raza a centrice utiilor de sarcina’ cilindrice 61 Dacorit. ie raze A; si Ro, (Fig. 1.29). metriei sistemului, in toate punctele syprafete vectorul E este perpendicular pe suprafata si are aceeasi Fluxul cémpului £ prin suprafata $ este, conform teoremei lui | [8 B= eek \ (1.153) 8 ; i jnand seama de faptul c& aceasta integrala este proportionald eu sarc calf aflati in volumul limisat de suprafata S , calculim campul electrostatic urmatoarele circumstante: pentru R < Ry; Kod R? = 0 si Ep = 0 pentru 1 < R< Ry; Bin? tfel, Ey = b=, pentru R > Ro; dn Re = M282, si Pentru determinarea potentialelor folosim relatia dintre E gi V in coor- ‘Jonate sferice. Cu V = — f E-dR se obtine: pentru R < Ry; Vo = Cy, pentru a Ry; Vz = 72-2422 + Cy. Con- treo R anes se tantele Ci, C2 si Cy se determin’ din conditiile urmatoare: pentru R > oo; pentru R= V. side aici Cy = AB +Cy, gentru R= Roy Wi = Ve, si ag MH. Din ultimele dout ‘onditii gasim: - 1 iC Ane, Ane Ry thlocuind constantele Cy le potentialului, obtinem entra R< Ry Vo = (@ : %), pentru Ry < R< Ra: Vis gh (4 #) Grea Ry Tree 2 Vi = Lae entruR> Ry Vo = feo Re 15 Campul si potentialul distributiilor de sar- cina cilindrice _ Consideriim o distributie volumica de sareini de densitate p de form ci- adrica avand sectiunea transversala circulara de raza a gi lungimea infinita, “calculi campul si potentialul la distanta R de axa cilindrului, Pentru oe alegem o suprafaya cilindrici’ S cu raza R si lungimea L, coaxial cu Tindrul de rai a, (Fig. 1.30), prin care evaluiim fluxul vectorului Z. Dato- Msimetriei, vectorul £ are aceeasi intensitate in orice punct al suprafetei 5Interactiuni ele 46 Campul si pe nde: C; = 0, pentr oe nO = 2 Q2lne lor obtinem pentru 1 entru R> a, Ve = Observatie: Di oate alege drept pr lat la distant infi posibil (dar nu oblig ot fi incluse intr-o s and la infinit, prec ceasta, nu se poate gi este perpendicular pe ac este, 16 Camp sitatea campului Ia distanta R de axa cilindrului si dj ie gar tric inl unde Eg este inte! 2aLRAR. De aici obtinem urmatoarele expresii pentru cdmpul ele teriorul gi in exteriorul cilindrului, respectiv, pentru R < a; Eni = 72z52M4Campul gi potent a sa Consideram un wand densitatea. li) daca s-ar evalua ma. “apoi campul electri finit exist’ sar jan{ rectiliniu si de xoseuté pentru fp 0 duce la conchizi pentru R > a; Epe = (1. Pentru determinarea potentialului folosim relatia dintre potential gi ¢ in coordonate cilindrice, care, in acest cas, & -f dk. Asi pentru R a, Ve = p2na? [In ® +4], sau (1.158) Observatie: Din ultimele dou& exemple vedem ci nu intotdeauna se ate alege drept punct de referinta, in care potentialul este zero, un punct jat la distanté infinité de distributia de sarcini electrice. Acest lucru este osibil (dar nu obligatoriu !) atunci cAnd toate sarcinile electrice din sister ot fi incluse intr-o sfera de raz& finité. Cand distribuyia de sarcina se extinde ind la infinit, precum in cazul distribntici cilindrice discutate in sectinnea ceasta, nu se poate alege drept punct de referinta un punct la infinit. sarcina ‘até acestui si $ 1 : : : Ae a ( 416 Campul si potentialul distributiilor liniare cilindrului si de de sarcink npul electric in 5 Ex: = 7452q6ampul si potentialul unut fir infinit uniform tncarcat vind densitatea linia’ A. Problema ar pirea si fie mai ugor rezolvabila Jaci s-ar evalua mai intai potentialul ca miirime scalar’ urn "4 Consideriim un lang de sarcini uniform distribuite pe o lungime infinita, id sé se deducé Apoi campul electric, Dar acest procedeu nu este aplicabil aici deoarece la Minit exist sarcina. Considerand un clement de sarcina dQ = Adz dintr-un (1.flang rectiliniu si de hingime infinité, (—co < z < +00) (Fig. 1.31), formula Fnoscutdi pentru potentialul unei distribugii continue liniare de sarcind ar potential si ci? duce Ia concluzia c& potentialul este infinit, Ep dh. As . Dy, pentra R ye [ a d Ame Joico 7 Constantele G igide annie = 2X dz a. R=0,Y=0 JisS *ie [in (e+vi +))"16 Campul $i p ‘onstanta de integ otentialul nul la « xpresia potentialul este “‘Acest potential se n Toulombian. Cand nfinit, in timp ce F ninarii c@anpului $i tratati ca un caz ‘ampul gi poten Considerim ur ind de densitate li yunctele aflate pe Simplu si calculim IQ = Adi , unde dl nsecinga vorn calcula mai intai c@mpul electric lao distanga Rd Astfel, fir rectiliniu gi infinit, uniform ine’rcat, utilizind relatia E if Din motive de simetrie vom lua in consideratic numai componenta camp! ia perpendicular’ pe directia firului, dE = dE cos8 gi toto! rd0 gi R= rcos Figura 1.31: Distributie liniara de sarcin’t upd efectuarea in nine in consideratii de ampului sunt nule sau (u . + oventi gi ca se aplici teorema lui Gauss pentru 0 iGialul gi cam = 0, La distant: u firul sicu hingimea egala cu unital © Tn acest ItREg = df€o, side aici result’ Lp la fel ca tn formula (1-tl gga EXprimand Potentialul electric se deduce imediat, utilizand relatia cunoscucd, Wptroduedind-le in ~ f EndR care da, toare ale potenti Se obtine acelagi rezultat dl prafati eilindriea de rari R, coaxrostatice in 4g Campul si potentialul distributiilor liniare de sarcina 65 constanta de integrare C’ poate fi definité dacé se considera, de exemplu, otentialul nul la distanta R = 1, fn acest caz C = 0. in consecinta, xpresia potentialului distribugiei liniare de sarciné intr-un punet la distant este | Xd [V=—5—Inn | (1.161) ‘0 qt cest, potential se numeste potential logaritmic gi el este diferit de potentialul ulombian. Cand R tinde la infinit potentialul logaritmic tinde gi el caitre nfnit, in timp ce potentialul coulombian tinde catre zero. Problema deter- pindrii cimpului si a potentialului disttibuyiei liniare de sarcin& mai poate tratatii ca un caz particular al distributiei cilindrice de sarcina. ‘campul si potentialul unei distributii inelare de sarcina _ Consideriim un inel foarte subtire de raza a, incdreat uniform cu sar. Jind de densitate liniara A, si urmarim s& calculim campul si potentiahul in ‘ dunctele aflate pe axa inelului la distanta z de centrul acestuia. Este mai Gmplu si calculm mai intai potentialul, considerand un element de sarcind 1Q = Adi , unde di reprezint& un element din lungimea inelului (Fig. 1.32). dl : (1.162) P+ 2 ponents camp, 38 si toro@upa efectuarea integralei obginem, ee V= (1.163) 2c0 Va? a (t Bin consideratii de simetrie, componentele perpeudiculare pe axa inelului ale Te ‘@mpului sunt nule, E, =0, iar B, = —2¢ din care se obtine: a2 (1.164) a8 6 (1 a? + 22)" Seuss pentrd optentialul si campul in centrul inelului, unde z = 0, sunt: Vi= 4 gi vegakicu units! = 9. La distanga z= a/ V2, campul E, are valoarea maxim: (F)syaq in formula (1.liga:Exprimand valorile lui 2 in valori reduse la raza a, respectiv 2 = 2, si dia cunoscuta, Mtoducdndu-le in formulele (1.162) gi (1.163), obyinem expresiile corespun- Btoare ale potentialului v gi campului E., (1.165) penis66. Interactiuni electrostatice ty Figura 1.32: Distributic inclara de sarcina este expresii oferdi (2) si E. (2) (Fis 1.17 Campi ficiale Disc uniform inca Sarcina este dist -a de sarcina fiind 0 jurul punctului A amp electric di int Figura 1.33: Variafia cu distanga a campului gi potentialului pe axa um ) 33: a ae ist i : 8 tributii inelare de sareina fee rect numai componenta ¢ Y. Lrostatice in Figura 1.34: Campul si potentialul unei sarcini superficiale distribuite uniform pe un disc LL os (1+ 2)? B, (1.166) _ Aceste expresii oferd posibilitatea unei reprezentiri mai comode a fanctiilor V (2) si B. (z) (Fig. 1. 1.17 Campul si potentialul distributiilor super- ficiale Disc uniform inca&rcat Sarcina este distribuita uniform pe suprafata unui disc de razii a, densita- tea, de sarcina find o., Cémpul electric: Un element de suprafatai dS localizat in jurul punctului N de pe disc, continand sarcina dQ = odS, produce un “camp electric dE tntr-un punct P, situat la distanga R pe axa discului (axa 02), In virtutea simetriei de revolutie in raport cu axa discului, componentele _cimpului in directiile perpendiculare pe axa se anuleazi reciproc ramanand “tunai componenta orientata in directia axei, dE. = dE cosa, respectiv, Jui pe axa unei : Y a dScsa_ oo ai-R Ve ee eg | ney) F2 Iney RP pia68 lectrostatice fi 4.17 Campul si p: oe cemee Introducand, in aceasta expresie, unghiul solid sub care se vede, din pu , clementul de suprafata dS = 7idS si tinand seama de definitia unj solid, potrivit creia dQ este pozitiv cand inghiul dintre vectorii % gi R ascutit, obtiniem: ~2an Ameo S-a considerat dQ cu semaul negativ deoarece, in cazul co dE, ‘iderat, aici, Pp suprafetei dS in raport cu punctul P este definita prin vectorul PN care un unghi mai mare de 90° cu normala la suprafaya. Integrand pentru inty distributie se obtine expresia a in care Q este aanghiul solid sub care se vede din punctul P suprafata dis respectiv 2 = ee Aici $ reprezinta suprafata calotei sferice care se spr Figura 1.35: Variati diseul de razii a gi aceasta este egal cu Pre Fo) an (1~- Plan infinit unifo facem ca raza lui sa sarcin’ superficial aceste conditii form “plan infinit, expresi« : ‘ rectia normalei pozitive la suprafaga discului (z > 0) s : : i in final, dup’ inlocuirea hui Q fn (1.167) se obtine expresia campului i Diseul consider sau in general ‘ampul electric este zone situate de o pa find pozitiv in sensi sensul opus lui ii, & Potentialul elec pornind de la relatic ‘., normal la plan =_ of gt (1 a b. Potentialul electric in punctul P poate fi calculat direct, consid sarcinile elementare dQ = 2arodr repartizate pe coroane de litime tuate Ia distanta 7 fatgs de central discului, respectiv Ia aceeasi distan de punctul P: dV = gi 4? = zh 4aeds. Integrand elementele dr de lal = | Ve ae a, obtinem expresia potentialului fntregii distributii, V & (VF a —|z|). La acclasi renultat se ajunge dact pornim de Id noasterea cAmpului E, (formula 1.169) gi efectuiim integrala V = Figura 1.35 da reprezentarea grafica a functiilor £ (2) si V (2) in funet pozitia pe axa Oz. fentru z = 0, se obt ste © suprafayd ecl lori diferite de Vo69 iderat aici, orul PN care id pentru intr Figura 1.35: Variatia cu distanta a cAmpului si a potentialului pe axa unui disc ice care 80 si inedircat uniform ) : (LIE pjan infinit uniform incarcat Discul considerat in paragraful precedent devine un plan infinit dac& ~ facem ca raza lui sa tinda catre infinit. Mentinand constanta densitatea de ~ sareind superficialé o, obtinem la limit un plan infinit uniform incareat. fn ~ aceste conditii formula (1.169) da pentru cémpul electric in exteriorul unui | plan infinit, expresia: a campului (1.170) _ Chinpul electric este uniform gi de acelagi modul in fiecare dintre cele doui (lf zone situate de o parte gi de cealaltii a planului, dar dirijat in sensuri opuse, liind pozitiv in sensul versorului i, #, = +32 (pentru z > 0) si negativ in ' ee irect, considetl sensul opus Iui ii, E - (pentru z <0). 2 de laitime dr aes : : ie fn eeagi distant Potentialul electric in exteriorul distributici plane infinite se determina eee ag, Pomnind de la relatia V = — f Edz, stiind c& aici E coincide cu componenta atele dr de lal ip « , &., normal la plan: o Va-|2]+V : (1.171) pornim de lat 2e0 dla V =~ f Ed Pentru 2 = 0, se obtine V = Vo gi astfel suprafata planului uniform inc&ireat /(z) in functiel este © suprafayad echipotentialé avand potentialul Vy. Echipotentialele de _valori diferite de Vo sunt suprafeye paralele la planul incircat. Daca prin18 Condit 70 Interactiuni electrostatice in vid 1 care sa NO —), Conside adui cu un | Fectorului E ga de Jungin jn, avdindl in pmponentele rafaga $) de “Gerist simplu, butie superficial de sarcin’i traversatii de componentele nor mali si tangentiala ale campului Figura 1.36: Di au tnek conventie se alege Vy = 0 in originea sistemului de coordonate, expresi potentialului distributiei plane infinite, in coordonate carteziene, este: ~ inconclu V=-Ez (1.172 unei distri lectric E este 1.18 Conditii la limit’ pentru FE; si FE, 4 plicatii. Pi Distributie superficiala de sarcin’ pe o suprafata S : 1, Demon hipotentiale ‘limiteazi se, 2, Caleule letrie a unei ¢ Densitatea superficial’ de sarcina intr-un punct P al suprafctei $ est o = dQ/dS. Suprafata S, traversata de campul electric E, separé spat in dou’ regiuni (+) si (—), vectorul unitar 7 normal la suprafata in P, fiind) orientat de la regiunea (—-) catre regiunea (+). Considerdim acum o suprafal Gauss de forma unui mic cilindru in jurul punctului P, avand suprafata Jaterala neglijabild fag& de suprafetele de bazi dS. In acest caz acestea sunt practic paralele cu suprafata S. Fiuxul vectorului £’ prin suprafata lateral este neglijabil si teorema lui Gauss se scrie (#- Buy) ds — (i: fi it [Bu - | =i (1.173) Pmpul electri 4. Caleula finite, inciireo fe (L174) Enc) ~ Ent) care sa notat cu, componenta normald a vectorului B in zonele (+) gi ). Consideram acum conturul inchis abed determinat de intersectia cilin- uluj eu un plan oarecare paralel cu # (Fig. 1.36), gi sit evaluim circulatia -ctorului E pe acest contur. Deoarece lungimile ad si bc sunt neglijabile i de lungimile ab si cd circulayia vectorului # este nuk, Intr-adevitr, ab- Ey) + ed Ey) =0 2 cA ab —ed gi c& produsele scalare reprezintis mmponentele tangentiale E, ale vectorului E’ (componente paralele cu su- afaga $) de o parte gi de alta a suprafetei S, expresia precedenta poate fi isi simplu 1, avand in vedere faptul nponentele now 4) ~ Ey) = 0 (1.175) a1 inci : i nate, expres x (Be - 5) =0 (1.176) ne, este: tn concluzie, ecuatiile (1.1 7%ea unei distributii super (1.173) si (1.176) exprima faptul ca la iraversa- iale de sarcind, componenta normala a cémpului etric Ei este discontinud, in timp ce componanta tangentiald este continud. n plicatii. Probleme 1. Demonstragi ci un segment liniar de lingime finita, d, are suprafetcle ipotentiale de formi clipsoidala, focarele fiind chiar cele doud puncte care limiteazs segmentul de dreaptii 2. Calculati campul electric produs intr-un punct oarecare al axei de si- ‘trie a unel distributii superficiale sferice de razii Ry de forma: a = op cos 'g-1.38), Reprezentatj grafic campul £,(z) si potentialul V(z). Compa- ‘rezultatul cu cel objinut pentru distributia sferied uniformi. Utilizand Presia cdmpului creat de aceasti distribugie de sarcind in puncte situate parte de distribuyie z > Ro, Iculati momentul dipolar al distributici 3. Intr-o sfera de raza Ro se alli o cavitate sfericd de raza a. Calculati mpul electric in aceasti cavitate. 4. Calculati suprafegele echipotentiale ale unui sistem de doua fire liniare nite, Inc&rcate uniform cu distributii cu densitagile A si —- (dipol liniar) prafetei S est separa spatit fata in P, fit um o suprafal rand suprafat az, acestea sult wafata laters72 Interactiuni electrostatice ing 1g Conditii la lim awe. Figura 1.37: Problema 1. Suprafetele echipotentiale pentru o distributie de cind liniard de lungime finita | z Figur: a B02) [ress] 5, Calculati cam niforme de sarcina, 6. Identificati ca a) B= A(yi + sau. b) B= Ay t+ Raspunsuri 2 va-( Bs 3B= £a 4, Supraletele 5. CAmp unifori restul spatiului 6. a) Figura 1.38: Problema 2. Distributie sfericé superficiala de sarcind neunif73 o distributie de Figura 1.39: Problema 2. Campul i potentiahul 5. Calculagi cdmpul creat de wn sistem format din douii distributii plane Aniforme de sarcina, egale ca densitate si de semne contrare. 6. Identificati care dintre aceste dou cAmpuri ma este electrostatic: a) B= A(xyi+ 2yzj + 3azk) a b) B= Aly + (Q0y + 22)j + 2yek) Ra&spunsuri a : fe YiRya{ Meee SP yd Seon SM Roz > Ro ghz > Ro 3. fot 36 4, Suprafetele echipotentiale sunt cilindrice (vezi figura) 5. Camp uniform in spatiul dintre cele doua distributii (2 = restul spatiului, 6. a) gi zero »sarcina neuniti74 Figura 1.40: Problema 3 In conductori, r constituenti, 2 zultanta este nu nga unui camp el ind supus fortei + ci la un Curent conductor clect r electrice, se pri acest capitol, 1 mnomenele electrc rmanenté in 2.1 Exper In cele ce urm oprietaiti electri a) Un tub cili cu ajutorul ur Figura 1.41; Problema 4 proba, constity ea unei baghet. fata interioara, indru gi adus inapitolul 2 onductori tn echilibru lectrostatic In conductori, anumiti electroni din inveligul electronic exterior al atomi- 1 coustituenti, numiti electroni liberi, executd migcari dezordonate a ciror aultanta este nul in absenga unor factori exteriori perturbatori. in pre- nga unui cimp electric, fiecare electron sau purtiitor elementar de sarcina q, ind supus fortei F = qB, va participa la o migcare de ansamblu, ordonaté, ci la. un curent de sarcini, sau simplu, un curent electric. De aici, nogiunea conductor electric atribuita in general mediilor in care, sub actiunea. forte- 1 electrice, se produce 0 migcare de ansamblu a sarcinilor electrice mobile acest capitol, nu aver in vedere ac fenomen electrocinetic, ci numai Homenele clectrostatice in care sarcinile mobile din conductor, se afla in manenta in echilibru electrostatic. 1 Experiente fundamentale In cele ce urmeaza prezentitm ¢ rie de experimente care pun in eviden jopnieriiti electrice generale ale conductorilor in echilibru electrostatic: a) Un tub cilindric conductor A, agezat pe un suport izolator, este incair- feu ajutorul unui corp de proba P care poartii o sarcina electrics. Corpul broba, constituit dintr-un mie dise metalic (sau 0 sfera) fixat la extremi- fa unei baghete din material izolant, este adus in contact cu cu cilindrul fina Interioara a acestuia (Fig. 2.1). Apoi, corpul de probii este scos din Indra si adus in contact cu electroscopul. Se constaté c& foitele acestuia nu76 Conductori in echilibru electr 1 Bxperiente fun Figura 2.1: Repartitia sarcinilor pe un cilindra conductor deviazii, fapt care probeazii eX sarcina electricé nu a rimas pe fata inter acilindrului. Acum desc&rcim corpul de proba, si il punem in contag suprafata exterioar’ a cilindrului si, din nou, il adueem in contact cud troscopul. Se va observa o deviatie a foijelor acestuia, fapt care atest sareina comunicata cilindrului pe faja interioara s-a repartizat numai [im prafata exterioara. Daca inciirciim din now conductorul cilindric, dar de aceasta comunicandu-i sarcina pe suprafatja sa exte , si apoi prele succesiv sarcini de pe suprafetele interioari gi exterioara ale cilindrull ajutorul corpuini de probii, constatam acelag numai pe suprafata exterioara a cilindrului conductor. in con cing Q comunicaté unui conductor tntr-un mod oarecare, fic fie pe suprafata, se repartizeazd numai pe suprafata exteriou cazul conductorilor sarcina este in exclusivitate superficial. figura 2.2: Repartiie denta « iiceesiv la electrosco} lindrul, corpul de pr leviagiile observate le pt care dovedegte c ezintd neuniformite ioar fei este mat mare) ¢) Conductorul u 1 Q; apoi, un corp onductor (Fig. 2.3) limbat succesiv prin ecedent. Se constalt a sarcinilor pe aceas lechadele din vasel fa in echilibru hidr« lectric permanent cv beste Zone, (a, = a hentul precedent, 11 Deoarece corpul de proba in contact cu suprafaga interioaré a co torului m se poate clectriza, deducem c& densitatea de sarcina este ntl interior. Acest fapt sugereazi ca tn interiorul conductorilor cémpul d este mul. 4 b) Un cilindru conductor A, ale cairui extremitiiti au, de o parte, f de con gi de cealalta, forma de calotii sferica, (Pig.2.2), este sustinut i suport izolator. Mai intai se comunica acestui conductor o sarcina eled Apoi, cu ajutorul unui corp de proba care este adus pe rand in conti conductorul in punctele (1), (2) si (3) situate in zone ale caror raze dé bur sunt din ce in ce mai mici, se preleveazii sarcini care sunt twanspdoru electrosy ouductor 8 pe faga inte nem in conied in contact cu ‘apt care atest -tivat numai pi lindric, dar de i, si apoi prele : Repartitia sarcinilor pe suprafata unui conductor neuniform. Depen- denta densitatii superficiale de curbura suprafetei weeesiv la electroscop. De flecare data cand se pune din now in contact ou lindrul, corpul de proba trebuie si fie in prealabil desciircat. Se constati ci leviawiile observate la electroscop sunt succesiv crescitoare, a) < ag < a, ppt care dovedegte ca sarcina comunicatit unui conduc or a clirun suprafaté eainld neuniformitati, (curburi diferite) se repartizeaza neuniform pe su- wjaja acesivia. Densitatea de sarcind este cu atét mai mare cu cit raza de irburd a suprafeler conductorului este mai mica (sau cu cét curbura supra Efet este mai mare) ¢) Conductorul utilizat in experimentul precedent este incdrcat cn o sar- nt Q; apoi, un corp de probii legat la electroscop prin intermediul unui fir bnduetor (Fig. 2.3) este adus in contact permanent cu conductorul, find Fimbat succesiv prin aceleagi zone (1), (2) si (3) explorate in experimentul eeedent. Se constata ca deviatia foifelor este constanta cu toat ca reparti- 4 de o parte, Ha sarcinilor pe accastii suprafaga este neunilormii (01 < oy < a3). Analogie este sustinut Mh lichidele din vasele comunicante: Cantitatile de lichid, desi diferite, se o sarcind cledifa tn echilibru hidrostatic la acelasi nivel electroscopului, aflat in contact rand in contifectrie permanent cu conductorul incareat, ramane constanté pentru toate 2 cfiror raze Ulbeste zone, (ay = ay e sunt transpél erioara a ct sarcina este ilor carmpul é 43), CU toate ca, aga cum s-a constatat in expe- lentul precedent, in aceste zone densitiitile de sarcin& sunt diferite, EsteAceast4 propriet. “jn sectiunca preceden indrului conductor se nde raman in echilil C= AQ= Ug= a e de alta parte, inv O15 p< G3 interiorul conductc Figura 2.3: Suprafaja conductorului inedrcat este o cchipotentiala: a = og Gapt care interpreteasi interiorul conduct« nica. Efectiv sarcini pterioral conductoru, logic sii admitem ci acest fapt este posibil numai dai de potential care si favorizeze deplasarea acestor sarcini intre clectrost diferitele zone de pe conductor. In conchuzie, suprafata conductorulu. suprafata echipotentiald, (Vs = con: tizeaz neuniform pe suprafaga conductorulni, densitatea superficialé § dependent de curbura suprafeyei acestuia, ele uu tind si se deplaseze j tra se repartiza uniforn ci rman in echilibru pe conductor. Penomenl aseminittor echilibrului lichidelor in vasele comunicante: in vase comunid cn sectiuni diferite, cantitatile de lichid, desi diferite, se afl’ la aceeagi time faya de suprafata Pamantului consideratéi ca nivel de referinté pa inaltime. Analog, pe conductori, cantitati de electricitate, desi ciferi afl la acelagi potential in raport cu potentialul Pamantului consider refering V = 0. Deci, in general, pe conductori sarcinile electrice se qf echilibra electrostatic lintre cAmpul gi pote i dV =O sau Avand in vedere @ printr-o distributi nductor inedrcat ele 3 Campul conducte Din motivul enuni Ste constant 2.2 Campul si potentialul electric al condue rilor in echilibru electrostatic ‘ Deci suprafata ot rafaya echipoventiali Condigia ca sarcinile mobile din interiorul conductorului si fie mg ‘Optietate implicé o libru electrostatic este ca rezulianta fortelor care actioneazii asuprasuprafata conductorului 79 arcini si fie nul F’ = 0, fapt care implica, Ent 0, (2.1) - Aceasté proprietate interpreteaza faptele experimentale puse in evident’ fn sectiunca precedenta. Efectiv, sareinile eomunicate peretelui interior al ci- indrului conductor se resping intre cle pana la limita, la suprafaja exterioari, nde riman in echilibru electrostatic (F = 0) si astfel. in interior Ein, = 0 Pe de alta parte, in virtutea ecuatiei lui Poisson, divE = p/ey, deducem ci in interiorul conductorului in echilibrn electrostatic p=0 (2.2) =fapt care interpreteazai de asemenea renultatul experimentului descris tn §3.1.a. in interiorul conductorului in echilibrn electrostatic mu exista sarcina volu- ic, Efectiv sarcinile pozitive si negative se compenseazii. Potentialul in itialits on = ag too difeglnterioral conductorului este constant. Intradevir, pentru Eig = 0, relagia Lexistit o dife as = 0, relat intre electrosealintre cAmpul si potentialul electrostatic H = —gradV, sau dV = —B di, mnductorult siale, desi se ; a superficiala fi Ving = const. (2.3) {se deplasezeg or. Fenomeili Avind in vedere proprietatea de continuitate a potentialului la trece- ea printr-o distributie de sarcinii superficial, cum este ca in ce onductor neiireat electric, se poate deduce imediat cf Ving = azul oricarui » = const. 1 vase comuni afl la aceeagh le referinta pal te, desi diferit tului consider 3 Campul si potentialul electric la suprafata conductorului Din motivul enungat mai inainte, potentialul la suprafaya unui conductor le constant. V, = Vine = const. (2.4) Deci suprafaya oricdrui conductor in echilibru electrostatic este o su- rafays e chipotentiala. in virtutea relagiei dintre cimp gi potential, aceasta SpHletate implici o circulagie nuld a campului pe suprafata conductorului rului si fie itl vai asupra fi(s) este totdeanna perpendicular pe suprafata a torului Figura 2.4: Campul electric igura 2.5: Campul « BE. di=0 spus, [ este perpendicular pe di. Daci di este un elemg suprafaya conductorului, (Fig. 2.4), campul electric va fi le carteziene da gi dy ale a Alefel drum de pe pendicular pe planal format de component drum elementar. Deci in orice punct al suprafefei conductorului camp tric este perpendicular pe suprafatd. Accasta proprictate a fost deja. eu in capitolul precedent ca o regulii general, privind topografia liniilor deg electric sia suprafeyelor echipotentiale. Potrivit acestei reguli cimpul elf € totdeauna perpendicular pe suprafetele echipotentiale bprafata conductorula ement este suficient d prafata lui sa fie pars sprijind pe conturul avand suprafetele ex chis& care contine in aflat pe suprafata dS ind teorema lui Gi 2.4 Campul electric in vecindtatea supra unui conductor incircat (Teorema lui G lomb) Un rationament simplu ne conduce la definirea cimpului in ved tea suprafegel unui conductor. Sarcina electric a uni conductor fil mai superficiala gi avand densitatea o, problema determinarii vecinaitatca suprafeyci conductorului poate fi rezolvata invocdnd pros tea de discontinuitate a campului electric B la traversarca normala 4 distributii superficiale de sarcin’ ¢ si anume: 7 - [By - By |bd Campul electric in vecinatatea suprafetei unui conductor bru electrosife -ircat (Teorema lui Coulomb) 81 | | | ve suprafata — Figura 2.5: Campul electric in vecinatatea suprafeyci unui conductor incarcat Dar, deoarece in cazul conductorilor campul electric in interior este nul Bo = Ein = 0, se poate deduce ca in exteriorul conductorului campul ectric este W- Ey) = W- Eos = a/ep. Este de presupus c& pe suprafata nductorului campul electric ar avea valoarea medic : a 2\21 o o : i Bs = 571- (Boat ~ Bin) =5 (0+ ) be (26) Teorema lui Coulomb pe care o vom prezenta in cele ce urmeazii, ima ca, intr-adevar, cémpul electric in vecindtatea unui conductor incéircat ectric este egal cu o/éo. Considerim un element de suprafata dS de pe prafata conductorului incareat cu sarcina de densitate o (Fig. 2.5). Acest -Hement este suficient de mic pentru ca liniile de camp electric ce pornese de iprafaga lui sa fie paralele intre ele. In acest fel tubul de linii de cainp care + xf Prijind pe conturul elementului dS, prelungit in interiorul conductorului sma. Lui Cif avind suprafeqele extreme dSin = dSen = dS, va constitni o suprafaya ‘Achisi care contine in interiorul su sarcina dQ = odS . Campul in punctual aflat pe suprafata dS..0 din vecinaitatea conductorului poate fi determinat licdnd teorema lui Gauss: este un eleme 1 electric va fi dz si dy ale aw torului cimpuli 1 fost deja enut afia liniilor de: guli cimpul el le supraf npului in ved conductor find _ , une a0 = BB + B- Basen + B- Tne = 2 = invocand prop a wea normal @ Dar, B-d89, or 0 deoarece in interiorul conductorulai E +) ~ Bey) = Biter = 0 fiinded vectorul £ si versorul suprafegei laterale : i i tater AS tatersunt perpendiculare si, deoarece dS, = dS , formula precedent’ se la : Be2 . £0 Aceasta formula (2.8) exprima teorema lui Coulomb potrint carcia, cindtatea unui conductor inciircat cémpul electric este egal cu a/eo . | teoremi (2.8) poate fi formulata si altfel, (indnd se a mia de faptul ca, ii n&tatea suprafegei conductorului incdrcat, campul electric este B= ~9 sau E = —(OV/dn), in care OV/On este derivata potentialului in diy normalei la suprafaya conductorului, o Identific in aceasta forma, (2.9) teorema lui Coulomb permite sd se electricd, dacé este cunoscutd repartitia potentialelor. Obs aici ck potentialele descrese plecénd de la sarcinile pozitive de unde icy fi de cémp electric, Teorema lui Coulomb, scrisa sub forma (Q aflataé chiar pe sarcinilor de pe con exteriorul suprafeye situatia campurilor 2 oi A rcina Q, aplicand mai precizearti faptul c& fluxul vectorului D (- coB) rims de condudliy jnteriorul si in ex odS = dQ d§ = D-dS, ( valabila in vecinditatea conductorului unde vectorii E si dS sunt pa incdreat intr-un tub de linii de cAmp este egal cu sarcina aflata pe condiifguma starilor cores, in acest tub. Daca se considers punctul P ca fiind localizat chiar pe supralgi cum ar fi decupa dS de pe conductor, (Fig, 2.5) campul electric la suprafaya conductotide alta parte, condu va fi Ey = 0/29. Intr-adevar procedind in aceeagi maniera ea ih #sarcinilor. precedent, cu deosebirea cif suprafeele terminale ale tubului de linii dee& Nota cu EB, ci care alciituicse suprafaja Gauss clomentara sunt de data ac rafaya dS = ridS c si dS. fn acest caz teorema lui Gauss se s¢ restul conductor suprafetei dS, came evagiile campului “deduce din echivalen “Gi conductorului de: d® = B-dSin + B- dStaur + B- dS = § si, din motivele aratate mai inainte, ac 2&9 rezinta eampul electric tntr-un panct situil proviné de la Aceasta formula (2.12) r suprafata conductorului, Dar acest cmp nu poate s4 Campul electric in vecinatatea suprafetei unui conductor aru electrosy cat (Teorema Ini Coulomb) : 83 acedenta se 14 cuolea. Aeg faptul ca, ty este B= ~o ) Figura 2.6: Identificarea campurilor din interiorul si din exteriorul conductorului prin metoda superpozitiei © calculeze sq : aloes servam totodag de unde ics dQ afiaté chiar pe elementul de suprafata dS considerat, ci este datorat sarcinilor de pe conductor repartizate pe restul suprafetei conductorului, in xteriorul suprafeyei dS. Pentru a preciza mai bine acest fapt, vom analiza situatia cmpurilor in exteriorul gi in interiorul unui conductor incarcat cu sarcina Q, aplicand o mctoda de superpozitic. Vor considera starea electric’, uis de condueifiy interiorul gi in exteriorul conductorului (Fig .6). ca find echivalenta cu flata pe condifsuma starilor corespunzatoare, pe de o parte clementului de suprafatai dS ca chiar pe suprélgi cum ar fi decupat din conductor gi ar purta sarcina sa dQ = ad si, pe ‘aya conductatide aliti parte, conductorului fara elementul de suprafaya dS si purtand restul inier& ca. in disarcinilor. ui de linii de a dSint, Oy Notim cu £ cmpul creat de sarcina superficial de pe elementul de su- prafayi dS = 7idS considerat izolat, si cu H» campul datorat sarcinilor ramase perestul conductorului. fn timp ce cémpul Fy este discontinuu la traversarea Buprafetei dS, campul £ este continuu la traversarca prin aceeagi suprafati. enatiile cémmpului la exteriorul, interiorul gi la suprafata conductorului se dleduc din echivalenta starilor electrice corespunzéitoare conductorului intreg Bi conductorului decupat (Fig. 2.6): uce la 1 panet vind de laB84 Bs este campul datorat in exclusivitace sarcinilor af re inconjoar’ punctul P consid Este evident © oxteriorul suprafeyei infinitesimale dS ¢ pe conductor Remarea&: Campul total Ez,. intr-un punct in apropierea suprag conductorului incircat cu sareini electrice este pe jumatate datorat eley tului de sarcina odS, celalata juinatate find datorata sarcinilor de pe ref conductorului, respectiv sarcinilor ‘distribuite in exteriorul elementuly suprafayi dS. Figura 2.7; Vantu 2.5 Presiune electrostatica Dat cond regiuni ascutite, (I finita) si inaplicit regiunile asculite + moleculele neutre vitiva, pot sa capc Acestia se aliniazis ‘Fde acesta. Fluxul ~ rmas’ necompen: ~ exterior un flux d in campul E's, con treneze in directic dF oo? “/Modelul pentrn e> : eas on (2Erece campurile fo: a de ionizare a mol Presiunea electrostaticd p nu depinde de semnul sarcinii, ea este nor Porta, HP care se este dirijatii totdeauna cAtre exteriorul sul gj seoat in exte cfipiita viteze sufic culele de gaz, si 1 ficial o este invers proportional cu raza de curbilin arma gocurilor Pentru a sugera la ce se refera notiunea de presiune electrostaticd ¢ suficient s& observa cA sarcina infinitezimala dQ = odS de pe elemental suprafays dS de pe conductor se afla in eAimpul electric Ey i al tuturor sarcinilor exterioare elernentului de suprafagi dS. Asupra sam dQ se exercita forja 2 : ao. di = EsdQ = <—itdS 2€o Aceasta fort, dirijaté, perpendicular pe clerentul de suprafata dS, en 0 presiune asupra sarcinii dQ la suprafaga conductorului § feyei. Fiind proportionala cw pit este in general mai mare in regiunile cu raza de curburi mai mic, rece densitatea sup suprafetei. Daca suprafata conductorului ar fi deformabiki, efectul pre electrostatice ar fi vizibil, aceasta avand tendinga sé mareasc’ suprafata astii presiune se opune fortelor de capilattl fel o pulverizare mai fit cazutl lichidelor conductoare ac care tind si diminueze suprafata, favorizand 2 astfel nagtere unu flactira unei Luma insecticide. extremitati sunt <85 Vantul ionic produs in veciniitatea varfurilor de pe suprafata unui conductor inedreat, tn cazul conductorilor metalici in echilibru electrostatic, care prezint& lectrostatica a 1eeiuni ascutite, (Fig. 2.7) presiunea la varfuri este foarte mare (teoretic in- -trostaticl a i : : : “e Tomentyp, itité) si implicit cimpul E's = 0/2¢9 este foarte intens. Din acest motiv in e elemen : : naan ca i f aS ia regitnile ascutite an loc procese complicate. Sub actiunea campului electric iis = tial Asupra sard moleculele neutre de gaz din vecinatatea varfurilor care poarti o sarcin& po- itiva, pot sa capete o polarizatie indus’ comportindu-se ca dipoli clectrici © Acegtia se aliniaza in directia campului cu polul (—) catre varf, fiind atrasi de acesta. Fluxul de dipoli descarcé varful, iar sarcina pozitiva, a dipolilor, rimas4 necompensata, este respinsi. fn consecinya, de la varf se produce in exterior un flux de particule purtatoare de sarcin’ care capitit viteze mari in campul Bs, constituind un adevarat “vant electric”. Acesta poate si an- treneze tn directia sa flactira unei Iumankri adusi in vecinitatea varfului Modelul pentru explicatia vantului electric este de fapt mai complicat deoa- (QE rece campurile foarte intense din vecinitatea varfurilor provoaci fenomene de jonizare a moleculelor de aer dand nastere la ioni pozitivi si negativi. EForta dF care se exercita la varfuri asupra electronilor din conductor tinde exteriorul slifsa-i scoatti in exteriorul suprafetei gi siici accelereze. Electronii expulzati vor aceasta pref mai mica, awa de curbul fata dS, cre pita viteze suficient de mari pentru ca, im momentul impactului cu mole- tlele de gaz, si le smulga noi electroni. Acegtia, la randul lor, vor antrena, de noi ioni in vecindtatea varfului Scontactul cu conductorul, in timp ce ionii de acelagi seman vor fi respingi dand or de capilatifastfel nastere unui curent de aer ionizat “vant electric” care poate sa curbeze are mai filfflacira unei lumandiri. In aceeasi manierd se explicd punerea in migcare de verizirii lichid@totatie a nei muorigti electrostatice, constituite din conductori ugori ale ciror Pxtremitati sunt ascuyite si indoite in acelagi sens (Fig. 2.8)5 Presiume elect jgura 2.9: Repartiti raza R si este inet ca electrostatics Figura 2.8: Mori: Se explica toto¢ J, se scurge practi uQdkm ) este foarte weircat care poate | EBfectul Corona. iwvii huninoase. A ‘lor aflati la tensiu xi care poate e omen de ionizare est camp electric isruptiv este de ap Vsiune la care conduc faa. In virtutea ‘expresiile potential mductorului, sunt Se intelege astlel de ce conductorii incircati pot s& piarda ugor s care le-a fost comunicata daca suprafetele lor prezint& asperitati, virfurly muchii ascutite. Din acest motiv pentru repetabilitatea fenonenelor pis evident in cadrul experimentelor demonstrative de electrostatic’ este) portant ca suprafeyele conductorilor utilizati in aceste experimente si fig fuite pentru a fi debarasate de aceste surse de pierdere de sarcina. Efe electrice pe care le implica forma conductorului, puse ta evidenta in ex mentele prezentate anterior pot fi relevate relativ ugor In cateva exempl 1. Descdrearea unui conductor electrizat prin legare la Pamant. examinam cazul a doua sfere cu suprafetele § gi s ale céror raze sunt r gi care au sarcinile Q sig. Presupunem cé R > r gi ca sferele sunt f 2.8). Potentialele lor sunt respecti departate una fata de cealalta. (Mig fs ieee Var gS oa i An: Daca unim cele dou sfere printr-un fir conductor potentialele lor ¥ rey P egale Vz = V;, fapt care ne permite sii scriem urmatoarea relatie: Q_4 Ror cud dn Rog gi q = Arr?o, se deduce ci on? o, R MV/m efectul coro EV dai: diametrul Densitatile superficiale sunt invers proportionale eu va cum s-a dedus din experimentele deserise anterior ‘Potentialul Vo = 22‘Figura 2.9: Repartitia sarcinilor pe douai sfere eu raze diferite: Sfera din dreapta bre raza F si este incdrcata cu sarcina Q, cea din stanga are raza r gi sarcina q. (d>>1,R) ard ugor vitayi, virfur, nonenelor pj ostaticd ester rimente sa fie sarcina. Efe videnta in ex teva exempl da Pamant, or raze sunt ferele sunt fa sunt respectite Se explicd totodata faptul ci sarcina unui conductor, care este legat la |, se scurge practic in intregime in sol, deoarece raza Pamantului (R ~ 6100km ) este foarte mare in comparatie cu dimensiunile oric&rui conductor fnciircat care poate fi utilizat intr-wn experiment obignuit Bfectul Corona. Acesta este un efect care poate fi observat sub forma de pfluvii Inminoase. Acestea apar in amunite conditii in vecinitatea conducto- ilor aflati la tensiune foarte inaltd, S& definim mai ttai un cAmp electric axim care poate exista in vecinditatea unui conductor, fair’ ca si aiba loc un fenomen de ionizare a aerului, deci A scurgere se sarcin’ de pe conductor. Acest camp clectrie este numit camp disruptiv. fu cazul aerului sec campul istuptiv este de aproximativ 3 MV/m. S& consideriim o linie de inalt ten- siune la care conductorul se afla la potentialul Vo gi are o formé cilindriex de avd a. In vireutea celor discutate in cazul distributici de sarcind cilindric’, expresiile poteutialului gi a campului electric radial, la distanta R de axa conductorului, sunt: Yo mal®) 8 fitrd R= a cimpul electric pe fir, Bp, are valoarea maxima |p| = jis! _Efectul corona poate si apara pe linia de imalté tensiune numai in cazul in are cAmpul disruptiv Ep este mai mare decat |E'g|. De exemplu cu Ep = 3 V/m efectul corona poate si apard cind linia este la potentialul Vp = 110 V dee diametrul firului este mai mic de 1,6 em, sau poate si aparé la Stenfialul Vy = 220 KV cand diametrul firului este mai mic de de curburt 5 em.in echilibru electrost: 88 C onductori 2.6 Fenomene de influenta electrostatica Sarcina clectric’ poate fi comunicatai unui conductor nu numnai prin ey pe conductor. Daci se indepirteaz’ conductorul care poartii o sarcina clectr Figura 2.10: Se , reaultant B= By pierea suprafotei la care campul E part. Conform c totdeauma perpe mari de conduct pe miisuri ce ne de separatie a sar influentant Ep tor, campul elect (B=), aceasta 2. Influent: Presupunem cu 0 sarcina po: neutrit (Fig. 2.1 conductorului B larandul lor vor j A, provoind o 1 leelproca, proc pind cand se ati Pe cei doi condu interiorul ambilo sau nu sarcini electri suficient de mult, echilibrul electrostatic al sarcinilor mobile de pe conduc rul (B) se modified, revenind in final la starca electricis initial’. in conch un camp electric ale carui surse se afld in exteriorul unui conductor, creat pe conductor sarcini electrice prin influenta. 3 2.7 Conductori situati in camp electric unifo 1. Influent{ electrostatic& in cazul unui conductor izolat Un conductor, initial neutrn, e By ale chrui surse se afl, in exteriorul conductorului (Fig. 2.11). Pes prafata conduetorului se vor separa, prin influent, sarcini electrice cated semne contrare pe fetele S$; gi Sz situate respectiv catre sursd si de pat opusi. Dupi ce s-a stabilit echilibrul electrostatic, aceste sarcini vor duce, la randul lor, un camp electric £, ale carui linii de camp porne exterior perpendicular pe suprafaja conductorului. Acest camp se sum vectorial cu cAmpul Ey in orice punct din spatiu, dand in exterior un ¢ plasat intr-un camp electric unifelectric uniform 1 mumai prin gy i 1 conductor | [ lus Tn apropig tii de pe cong a nductorul Bj e de sarcini ing conductor o. rplasat citre Separarea sarcinilor electrice de pe conductorul B, prin influenta electrostatic’ E+ Ey. Topografia liniilor de camp este neuniforma in apro- jerea suprafeyei, Ea tinde si devin din nou uniforma la distante mari, ci initial & conductorul de pe condus ala. i ari de conductor. Ele vor capita forme apropiate de forma conductorului misura ce ne apropiem de acesta, prezentand o discontinuitate im zona be conductor de cAmpul luentant Ey. La echilibrul electrostatic al sarcinilor induse pe conduc- for, cémpul electric rezultant este totdeauna nul in interiorul conductorului ‘# = 0), aceasta antrenand conditia ca in interior sa avern By Ey 2. Influenta electrostatic’ in cazul a doi conductori Presupunem c& unul dintre ¢ cic unifo i doi conductori, conductorul A, incércat "1 0 sarcin& pozitiva Q, este adus in apropicrea conductorului B, initial utr (Fig. 2.12). Datorita cAmpului produs de sarcina Q, pe suprafaga nductorului B vor apare prin influent sarcini pozitive gi negative. Acestea randul lor vor produce un camp electric E'y care va influenta si conductorul } Provoiind o redistribuire a sarcinilor pe acest conductor. Actiunea fiind iproca, procesul de redistribuire a sarcinilor pe cei doi conductori continua ns cand se atinge echilibrul electrostatic al noilor sarcini induse reciproc eel doi conductori. Cand acest echilibru este stabilit, cAimpul electric in Ketlorul ambilor conductori este nul, E = 0. Ata timp cat conductorii sunt or izolat electric unif 2.11). Pa electrice cart urs gi de pi sarcini vor camp porn amp se suttl3.8 Determinar: jn influent ! gura 2.11: Electrizarea prin influenta a unui conductor izolat situat “ camp electrie uniforn igure 2.1; igura 2.1% izolati, sarcinile aflate pe suprafetele lor, sunt fy, 74S = Q pe condvctart Agi fs, 0dS =0 pe conductorul B teorema lui Gau: | ial dQy + dQo 1 atubului elemen aa) 2.8 Determinarea cantitativa a sarcinii ind go (é is) pe un conductor prin influenta. Teorem: elementelor corespondente. Acest flux este m 3 (E-@,) Ode eiagi conductori A si B din cazul precedent, se aff prafeyele elem» tiv Va, in care Vy > Vp . Liniile de camp, perp diculare pe suprafeyele conductorilor (care, cum se stie deja, s echipotentiale), sunt dirijate catre echipotentialele descrescatoare, port de la conductorul A etre B. Numai o parte din totalitatea liniilor de ty care piirisese conductorul A va intalni conductorul B, restul pierzindw-stl infinit, Se pune problema de a defini cantitativ sarcina care apare pritt fluent pe conductorul B . Pencru aceasta consideraim un tub oarecare de l de camp (Fig. 2.13) care contureaza, pe conductorii A gi B , suprafetele si dSy numite suprafefe corespondente. Sarcinile aflate pe aceste supr fe sunt dQ) respectiv dQ2. Ele pot fi considerate ca fiind inchisc intr-o sup! fata Gauss daci, in prelungirea suprafetci latcrale a tubului c&tre inter conductorilor, adauyiim doua suprafeye dy respectiv dsy care se sprijin conturul clementelor de suprafati dS; si dS. In acest fel se poate aph Considerdim c& a potentialele Va respet Observatie: fata inchisa la: simplificatd. Mc exprimat ca o ir Aceasta pentru elementare norr Deci, in vir afla pe element contrar, Consid ductorii A si Bu clectrosty eee Jat situat inte Figura 2.12: Influenti electrostatica in cazul a doi couductori izolati pe condue teorema lui Gauss pentru a determina fluxal IG ds) creat de sarcina to- alii dQy + dQe prin suprafata inchisa, constituita din suprafata laterala dSp, atuibului clementar plus suprafetele terminale ds, si dso. ni indi gp (8-38) = (8-a,) + (18-a’y) + (a) = 1+ &o " Acest flux este nul deoarece vectorii si dS, sunt perpendiculari, iar (é a) a _(E-@.) =0 deoarece & = 0 in interiorul conductorilor A si B, unde se aflé eclent, s¢ all rateyae > camp, perp ementare ds, si dss. Ca urmare , sunt supra dQ, = ~dQs (2.15) itoare, porti liniilor de cif Observatie: dn exprimarea flusului prin suprafetele care compun supra- pierzandu-s® fala inchisd la care se poate aplica teorema lui Gauss am folosit 0 notatie e apare prinksimplificaté. Mai corect, fiecare termen din expresia flucului total ar trebui oarecare dell etprimat ca 0 integrald printr-una dintre suprafetcle clementare mentionate. suprafetelell Aceasta pentru a fine cont de faptul ca in diverse puncte ale suprafetelor aceste supraff elementare normala este diferitd. ise intr-o suff — Deci, in virtutea teoremei elementelor corespondente, sarcinile care se aa pe elemente corespondente sunt egale in valoare absolut si de semn ontrar. Considerand totalitatea tuburilor de linii de cdmp care unese con- huetorii A si B, se poate deduce imediat ci sarcina produsi prin influentiductori in echilibru eles TELE: (a) Figura 2.15: 1 ‘A, deoarece influer apare 0 sarcini eg: daca se conecteaza. sarcina de pe fata tn timp ce sarcina ficata. Astfel sister * numai sarcini egale Figura 2.14: Influenta totala pe conductorul B este mai mici decat sarcina de pe conductorul A, rece mumai o parte din totalitates tuburilor de Unit de camp care para y 4 ay conductorul A intalnese elemente corespondente pe conductorul B. #4" etoc Problemele de + pe conductori, can 2.9 Influenta totala intreaga sarcin’ indus prin influent’ pe conductorul B poate sii fie eg gi de semn contrar cu sarcina de pe conductorul A numai dacit toate tub pe conductorul B. Exista mai multe posibilitagi de ar dintre care mentionam: j a) Conductorul A se aff in interiorul conductorului B (Pig, 2.14)” b) Conductorii A si B sunt plani si paraleli, (Fig. 2.15(a), 2.15(d)p acest caz campul electric dintre conductori este uniform gi toate tuburlll > celor doi conductor camp au clemente corespondente pe inter Conductorul in in ambele cazuri se obtine prin influenta, pe faya interioara a condul Pentru care V = 0, rului B, 0 sarcin’, maxima egal gi de semn contrar cu cea’ de pe conduelifPe axa Oz perpendt sod 10 Metoda imaginilor 93 lectrostaie yi: Metoda imagin a i (a) conductori izolati (b) un conductor conectat la sol Figura 2.15: Influenta totala in cazul a doi conductori plani i paraleli | 1 | i | ' ; _ A, deoarece influenga este total. Pe fata exterioarA a conductorului B va “eure o sarcina egala gi de acelasi semn cu cea de pe conductorul A. Dar daca se conecteazi conduetorul B la sol, prin intermediul unui fir conductor, sarcina de pe fata exterioara a conductorulti B se scurge rapid la Pamant in timp ce sarcina de pe fata interioara a acestui conductor rimane nemodi- ficaté, Astfel sistemul de conductori A gi B va contine, pe fetele interioare, nuimai sarcini egale gi de semn contrar. retorul A 4 up care paré ee 2.10 Metoda imaginilor Problemele de echilibru electrostatic al sarcinilor care apar prin influent Pe conductori, cand in vecinitatea acestora se afl sarcini punctiforme sau distributii de sarcina, pot fi rezolvate pornind de la solutii cunoscute privind distributiile de sarcind, aplicand aga numita metoda a imaginilor. Pentru a intelege aceasta metod& 0 vom aplica mai intai in doud& cazuri particulare Privind rezolvarea problemei de influenga a unci sarcini punctiforme asupre ‘mul conductor plan legat la Pamant gi asupra tei sfere conductoare poate sified A toate tub te corespon aceasta, sitll 3 (Fig. 2.14)3 5(a), 2.15(b) toate tuburl nductori oari a cond le pe conduct Influenta unei sarcini punctiforine asupra unui plan conductor aflat Ja potential nul Gonductorul in chestiune se prezinté ca o suprafaya echipotentiala plani Penttu cate V = 0, si in exteriorul ciircia ge afl o sarcin’: +Q la distanta d Pe axe Oz perpendicular pe plan (Fig. 2.16). Pentru a determina sarcina94 (a) Sistem sarc gura 2.16: Pentru determinarea sarcinii produse prin influent’ pe ung ~ a . igura 2.17: conductor de citre sarcina punctiforma Q exterioara planului Figm osim sistemul mai s alcula cimpul in ve jormitate cu teorerne est plan. Astfel, > 0) la distangele indus’ prin influent intr-un punct P de pe conductor ar fi suficient noagtem cAmpul electric al sarcinii +Q tn acel punct. Acest caimp p determinat relativ simplu daci vom considera o sarcina fictiva —Q siti pe aceeasi axti Oz la o distanya egal’ cu d, dar de partea cealalta a p lui. Ca gi cum sarcina —Q ar fi imaginea intr-o oglinda plana a sarcinit suprafata acestei "oglinzi" plane fiind o suprafayi de potential nul Daca sarcinile sunt egale gi de semue contrare suprafaa de pol e evident ci, in re zero este plana gi coincide eu suprafaya conductorului. Altfel spu gat la Pandnt, po initial a sistemului format de un conductor plan infinit legat la Pamant§ prin influenta pe con tential zero) si cea obtinuta de noi prin introducerea unei sarcini "image suprafaya ca in F (problema unui sistem format din sarcina Q si imaginea sa) sunt echivalalistanta punctului P Ecuatia Laplace cu conditii la limita date pentru potential are soluyie uli de punctul O. ? ‘Aceasta proprictate sta la baza metodei imaginilor. Practic, se inlocuiesipolului in punctul problemi. de electrostatica cu alta mai simpli, a cirei solugie o cunoagl Condigia ca cele dowd probleme sii aiba aceeagi solutie, intr-o zone din spa este ca pe frontiera acelei regiuni spatiale s% se respecte aceleagi condifl limita. Tn cazul de fata, zona in care se cauta o solutic simpli, prin acel metoda, este cea din afara conductorului (semispatiul pozitiv). Aceastd drept frontiera planul z = 0 si o semisfors de raza infinita (vezi Fig. 24 si Fig. 2.17(b)). Stiind ca cele dou’ sisteme an solutii identice in semiplanul poziti V=cu electrog fetoda imaginilor 98 (a) Sistemi! sarcina - conductor (b) Sistemul sarcini - sarcini imagine venga pe tig Figura 2.17: Conditiile la limita: V = 0 pentru 2 = 0 i Ro > 00 planalui sim sistemul mai simplu, cel format din sarcina gi imaginea sa, pentru a alcula campul in vecinaitatea planului z = 0 care este proportional, in con- ormitate cx teorema ui Coulomb, cu densitatea de sarcina de influent pe st plan. Astfel, potentialul intr-un punct M/ situat deasupra planului 0) la distangele Ry si Ry de sarcinile +Q si -Q. fi suficient s ctiva ~Q sit ste v=2-(F-E): (2.16) Ameo \ Ry Ry . ste evident ci, in realitate, de partea cealalti a planului conductor (2 <0) Ja Pamant, potentialul este identic nul iar sarcinile reale, care apar ninfluenya pe conductor, sunt in exclusivitate sarcini negative distribuite @ suprafayi ca in Fig. 2.16 gi a cdror densitate superticiala o depinde de istanta punctului P de pe plan, in raport cu axa dipolului, respectiv distanya é de punctul O. Notand aceasta distanya OP = r, expresia potentialului ipolului in punctul M (z) capata forma: n3 a sarcinil tial nul fata de poterl +l spus, prol ut la Pa sarcini “ima sunt echi are solutie ul 2, se inlocu Igie © cunoa > zonii din 5| oa! (2.17) seleagi cond ico | ate ene 85 dy? pla, prin oo 2 tiv). Aceasta tdensitatca de sarcini in punctul P de pe suprafaja conductorului, la (veri Fig.2 iar de punctul O este: planul pozitl DeDupa efectuarea calculului derivatei potentialului in punctul z = 0 seq expresia: Coda mn eye fn punctul in care se afl sarcina +Q, campul electric E, creat de int distributie 0, este acelagi cu campul creat de sarcina imagine —Q afl distanta 2d de acest punct: ii find versorul unitar al directiei Oz. Conductorul plan exercitd, asupra sarcinii +Q o foryi de atractie / jgura 2.18: Pentru fo Influenta unei sareini punc aflate la potential nul pe axa Oz care trec: fa sarcinile +Q si pl sferci la sarcina + pfla in pozitia P;, a Pyavem: Ry = 21 + formele urmatoare: Vom ardita ci determinarea echipotentialei mule a doua sarcini p forme +Q si —q ne va permite sii rezolvim problema. influengei unci punctiforme, de exemplu +Q , asupra unei sfere conductoare de razii tentialul sarcinilor intr-un punct M situat ta distanga Ry de sarcina +Q§ distanja Rp de sarcina —g, este egal cu sua potentialelor create de sarcina in acel punct: (Fig: 2.18), a Treo RP Echipotentiala nuli, V = 0, corespunde conditiei Se deduc, din « (Win interiorul sferei Q_k co. Car de mare e: onductor sferic de e alli ln distanta - care, afl cele dowd sarcini) la punctul -M, este con: al punctelor M care satisfac aceasta conditic este 0 sfer aceasta relatie pentru cazurile in care punctul M se af we g S i particulal in pozitiile Piru _electrog al 2 = 0 se gy , creat det Q sine “Figura 2.18: Pentru calculul sarcinii produse prin influent de o sarcin& puncti- forma Q exterioare unei sfere conductoare re conducttipe axa Oz care trece prin centrul sferei de raz p gi prin punctele in care se “afl sarcinile +Q si —q, (Fig. 2.18). Notam cu 2 distanta de la centrul O sferei la sarcina +Q, si cu zy distanga la sarcina —g. Cand punctul M se ali in pozitia Py, avem: Ry = 2) ~ p gi Ry = p — 2, iar cand M se afla in Pave: Ry = 2 +p si Ry = p+ zz. In aceste conditii relagia (2.23) capata ui sarcini pt engei unei sa vare de razi > sarcina +05 create de ute ptm p Se deduc, din aceste egalitiiti, mirimea gi pozitia sarcinii imagine ~¢ in interiorul sferei de raza p, in functie de marimea sarcinii reale +Q , gi de distanta sa, z;, fay de centrul sferei, pentru care suprafata sferei este o echipotentiala: nulii (2.24) (2.25) -g2 si = A ste fixe (inl Cat de mare este sarcina care apare prin influent pe suprafaja unui 4 locul geonttitonduetor sferic de raza p legat la Pamant, daca o sarcin punctiform’ +Q a parciculariie afla la distanga 2, fay de centrul sferei (2; > p)? Aplicdnd teorema lui pozitiile Py Gauss pentru o suprafata sferica de raz R > p ajungem imediat la conclusiapartea exterioard 8 catia metalicd a el acelagi cn cel al cut ‘contact cu Pamnant se va constata ci " sarcina pe care 0 ¥ {jn aceleasi conditii ya riméne nul. (m eazul nostre V orice influent’ ext acecasi manier’i, st influenta provenin Aceste consid sideram c& incint sistemului constit este regultanta a mai a sarcinilor € arcinilor interioa: Tn prima sta acesta satisface cx (a) Electroscop fri ecran (b) Blectroscop cu ecean electrostatic clectostatic Figura 2.19: Electroscopul cA sarcina total care apare prin influenti pe sfera conductoare (cu V este exact sarcina —g data de prima ecuatie (2.25). Accasti sarcinti evident mai micA in valoare absolutit decat sarcina +Q , fapt care sugar conform teoremei clementelor corespondente, cé 0 parte din Tiniile de care vin de la sarcina exterioari: +Q se inchid la infinit 2.11 Ecran electric a electroscopului, § Pamantul. ‘Tija este izolati de incinta metalicd. Cn ajutoral unui cot ~ in exte proba se comunica tijei o sarcin’i clectrica pozitiva. Aceasta se repartizeal ~ pe sup tija si pe foite, produand o deviatie « a acestora, (Fig. 2.19(a)). Dai adit - la infin Tn exteriorul tilor exterioare p Vs. in apropierea tijei electroscopului un corp P inc&reat cu o sarcina pozitl fara si-l punem in contact cu tija, constatzim ci deviatia foitelor se m A faptului cA pe tija electroscopului si implicit p ; Acum si acof Aceasta, dato sareini electrice suplimentare, pozitive, prin influenga In a doua st99 Vs Pek vey, “Pave (y, Figura 2.20: Pentru interpretarea generala a notiunii de ecran electric partea exterioara a tijei cu un mic capac cilindric metalic pus in contact cu © catia metalic a electroscopului. Astfel, potentialul capacului metalic va fi © elagi cu cel al cutiei conductoare a electroscopului. Deoarece aceasta este in * contact cu Pamantul, potentialul comun va fi nul, (V0). De data aceasta = fe va constata c& deviagia electroscopului rimane constanta, indiferent de + sarcina pe care o va purta corpul P adus in apropierea tijei electroscopului. 7 in aceleasi conditii, daca initial electroscopul nu era incarcat, deviatia foitelor ya ramane nula. Bfectiv, cutia metalic’, adus& la un potential constant, voare (cu Ya (i eaaul nostra V=0), protejearii starea electrics din interiorul incintei, de lorice influent exterioard. in acest fel, ea joacd un rol de ecran electric. in aceeasi manierii, starea electrica din exterional incintei este protejata de orice inflxent& provenind din interiorul incintei Aceste consideratii pot fi interpretate intr-o manieré mai generala: Con- ‘sider&in ci incinta se afli la potentialul V = Vs si ca starea electricd a “Sstemului constituit din sareini interioare gi exterioare incintei, (Fig. 2.20) Seste rezultanta a doud stiri de echilibru: una corespunzand existenjei nu- mai a sarcinilor exterioare incintei aflate la potentialul Vg, cealalté. mumai sarcinilor interioare incintei aduse la potentialul zero. asta sarcinds rare Suge poate fi sugapsare . epetija mea It prima stare de echilibru potential sarcinilor exterioare fiind Vi, lice in contat 4858 satisface conditiile: oul unui cof ~ in exterior AN = ~ (pers/€0) se repartize ~ pe suprafaya Y= Vs a)). Daca ad ~ la infinit Y=0 arcina pozititle In exteriorul incintei potentialul V, depinde numai de distribujia sarei- ritelor se matt Hilor exterioare p... In interiorul incintei potentialul est icit pe foite, Vs cum si acoiff In a doua stare de echilibru, datorat& numai sarcinilor interioare, avern constant gi egal cu100 Conductori in ¢ ilibru_electrost; 13 Capacit in interior AV2 = ~ (pine/€0) i pe suprafata Vp =0 — (incinva legata la Pian in exterior gi la infinit Va = 0 (nu exista sarcini exterigg gi Ve=0.) : Deci in éxteriorul incintei potentialul Vj este nul peste tot, iar in intel Vy depinde inumai de distribugia sarcinilor din interior pint : Suprapunerea celor dows stati de echilibru corespunde sistemulti inigg -in exterior V = V, +0: Potentialul V nu depinde de sarcinile interig -in interior V = Vs+Vo: Potentialul V nu depinde de sarcinile exteri ci numai de constanta Vs. In concluzie, oricare ar fi valoarea. acestei constante starea clectriet interiorul incintei conductoare nu depinde de starea electrici din eaterio Se interpreteazi astfel faptele experimentale prezentate la inceputul ace paragraf si proprietitile ecramului electric metalic al supor tor. Dupa inlitn eelor de pe dick pe un disc de c dielectric constit pisicd, este sufic mana experimen de suprafata disc 2.12 Aplicatii ale fenomenului de influenta Dintre mumeroasele aplicatii ale fenomenului de influent, retinem cateva care sunt de interes didactic, cand se urmareste obtinerea unei clectriee pe un conductor Electroforul, Un disc metalic, care poate fi sustimut de un maner i tor se incare’ prin influenti cand este adus in contact cu suprafaga unuid constituit dintr-un dielectric, electrizat in prealabil prin frecare cu o bu de postav sau cu o piele de pisic, Dupa mdepiirtarea discului, sarcinileg vocate prin influenta se ae si discul metalic nu mai ramane electra fapt care poate fi probat prin atingerea acestuia de tija unui electroscop.f viatia foitelor acestuia va fi nul. Pentru a face ca sarcina provocate f if influenta sA rainAna pe discul metalic, se procedeaa in felul urmator: Bi de diclee tric este perforat axial si fixat pe un disc condu uctor pro vaizut ol 2.13 Cap lat 6 2.13.1 Noti (tig. 221). Ac experimentatorul aduce dise} sarcina care a fost separata prin frecare pe discul de dielectric sued influenta sarcini de semn contrar de pe discul metalic gi respinge in timp sarcinile de semn contrar. Datorita distangei foarte mici care discul metalic de suprafata diclectricului, forgele electrostatice de respill sunt suficient de mari pentru face ca ele si se scurga la Pamant prin Este convena de capacitate elec Conductor de forn Daca forma cond Hewniform pe supn teetric al conduci3 Capacitatea electrica a unui conducto 14 la Paimany arcini exteri ot, iar In inteyg 4 : Y tee ee gate pene (a) stenmului ini cinile interig sinile exterio, rea electrici din exteriori aceputul ace Figura 2.21: Functionarca clectroforului. a) fara conexiune la Paimant, b) cu conexiune la Pamant | metalic al suportului, care se afl in permanent in contact en discul conduc. tor. Dupa inlaturarea discului, acesta contine numai sarcini de semn contrar celor de pe dielectric. In condigiile unei atmosfere uscate, sarcina produs: Wa, retinem a pe un disc de cupru cu diametrul de 15 cm, pus in contact cu un disc de crea unei said deleettic constituit dintr-am amestec de sulf eu parafina, frecat cu 0 piele de | visicd, este suficient de mare pentru a produce o desciircare prin santeie prin mana experimentatorului cAnd aceasta se apropic la o distanya de 15-20 mm de suprafata discului luenta un méner ia orafaya unui are cu o bue ui, sarcinile imane elect clectroscop. \ provocate urmator: Dis © previizut ot prafata acest 213.1 Notiunea de capacitate electrica. onditiile in ta dielectricall swric, atrage 1213 Capacitatea electric’ a unui conductor izo- lat Este convenabil si sugerdim mai intai intr-o manier& general notiunea decapacitate electricd a unui conductor. Pentru aceasta presupunem ca unui fonductor de forma geometric’ oarecare i se comunicd o sarcina electric& Q Paci forma conductorului este neregulata, aceasta sarcin se repartizeazit Sauniform pe suprafata a conductorului, astfel inca, Q = f,odS. Potengialul tettric al conductorului la distanta 2 depinde de marimea sarcinii Q si are spinge in act mici care se ice de respi Amant prinConductori in ec! acceagi valoare Vs pe toata suprafata lub definitie pentru c 1 f ods capacitatin wnut c aren Js R Este evident ci, mentinand conductorul la o distant R constant’ fay Pamant (potentialul acestuia fiind V = 0 ) gi multiplicand sarcina lui ori, potentialil conductorulti se va multiplica de asemenea de n ori. Rem din (2.26) ¢& raportul dintre sarcina totalé Q @ conductorului si poten if stu, V, este o constanta C. Atat timp c&t pozitia conductorului fata Pamant ramane fix, ( = const), constanta C mu trebuie si se modff orieat de mult vorn mari sarcina Q. Efectiv, potentialul V cregte proportig cu sarcina pand la limita la care diferenta de potential dintre conductay Pamant devine suficient de mare pentru a transporta la sol surplusil ai astfel, pentru s Pamantului este sferic cu raza R= cd deseori este p microfarad (Luk sareini prin mediul care separa conductorul de sol. Se invelege ast’ 9 44 Cap aceasta constanta © reprezinta efectiv capacitatea electrica a conducts . izolat, si ci ea depinde numai de geometria conductorului. Aceastét rela duct de proportionalitate intre sarcin gi potential exist pentru orice cond ‘aolat 2.14.1 Coe a a Intr-un caz | adusi la potentia demonstra ca sai pe acesti conduc tentiale. Pentru considerand ca s prin suprapuner acestea, unul dir initial, in timp lor este nul. As potentialul V; ia sunt proportion: ina CoV prod prin influenta p: (2) este pus la p far in a treia sta ceilalyi doi sunt cele trei stari sa 2.13.2 Definitie. Dimensiuni gi unitati. Relatia (2.27) ne permite si definim capacitatea electried a wrui cont tor ca find 0 mérime numeric egal cu sareina pe care 0 capata conduct cand este adus la potentiatul de 1 voli, in sistemul international de m: gi unitati, (ST), dimensiunea fizicd a capacititii este, [7 lial iv iar unitatea de capacitate, numita farad (PF), este capacitaten wut care, izolat in vid, capita o sarcind de un coulomb cénd este adus la fialul de un volt. in evaluarile experimentale ale capacitatii, aceasta se dovedeste a fi mult prea mare, Este suficient sa apreciem ca un condtl sferic, de talia Pamantului (raza Ro * 6,4.10° metri), are o capacitate mai mic& decdt un farad; intr-adeviir, utilizAnd potentialul unei sfere i cate cu sarcini electrice distribuite uniform la suprafaya acesteia si relat Ie Meat Ie Qistem de conductori 10s definitie pentru capacitatea conductorului izolat (2.27), deducem ca expresia capacitatis unur conductor sferic izolat, avand raza R. este C=Q/V =4repR (2.29) constants fay Lsarcina luig den ori, Reg lui gi pot uctorului fatg siastfel, pentru R= Ro, capacitatea unei sfere conductoare de dimensiunile Pamantului este C = 712 10-° F= 712 pF. Capacitatea unui conductor sferic cu raza R = 1 metru, este C = 112 107" F=112 pP. Se intelege astfel cd deseori este preferabil si se exprime capacitatea electric’ in subunitatile microfarad (1j" = 10-°F ) si picofarad ( IpF = 10°F ) 214 Capacitatea electricd a unui sistem de con- Aceastai rel ductori 2.14.1 Coeficienti de capacitate. fntr-un caz particular consideriim mai intai un sistem de trei conductori adusi la potentialele Vi, V2, Vs in raport eu potentialul solului (V = 0). Vom | demonstra cé sarcinile totale Qy, Q2, Qa, care se afl in echilibru electrostatic pe acesti conductori, Fig. 2.22, pot fi determinate in functie de aceste po- ‘entiale. Pentru aceasta aplicim metoda suprapunerii starilor de echilibru, considerand ca starea el cd a sistemului in chestiune poate fi reconstituita. prin suprapunerea a trei stdri de echilibru, ca in Fig. 2.22. in fiecare dintre acestea, unul dintre conductori se afl la potentialul pe care fl are in sistemul initial, tn timp ce ¢ ti doi conductori, sunt legagi la sol, deci potentialul lor este mul. Astfel, in prima stare de echilibru, conductorul (1) se aflé la Potentialul V; iar sarcinile care se stabilesc pe cei trei conductori la echilibra Sunt proportionale cu Vi, respectiv: sarcina CV pe conductorul (1), sar ina CV, produsa prin influent pe conductorul (2) si CanV, de asemenea Prin influent pe conductorul (3). In a doua stare de echilibru, conductorul (2) este pus la potentialul initial, V; iar ceilalti doi sunt legati la sol (V = 0). lat ita treia stare de echilibru conductorul (3) este pus la potentialul Vs iar feilalti doi sunt conectagi la sol. Fiecare dintre acesti conductori, capatia in cele trei sarcinile mentionate in Tabelul urmator a unui condi ite adus lap i, aceasté, util vcd un cont > capacitatel unei sfere steia gi relatDe exemplu, din» mmarime numeric print sau. potential futuror celorlalti ¢ capacitate, dar cst prezenta celorlalti ORC MHC ACMs (i) tzolat (consick Va, V0 \ roti coeficientii CG, ) = ( capacitate. cs Coeficientii ¢: fluenta De exemp diat semnificatia f numeric egald cu < potentiall conduc oti ceilaltt conduc Avand in ved tate avern expresii ctrostatic ale sarcini Figura 2.22: Metoda superpozitiei starilor de echilibru el si ale potentialelor, aplicata unni sistem de trei conductori Starea Potentialul reina imediat c& tntotd de echilibru conductor conductorului covficientié de infl agege @ @ {ul Vj al unui cor La YW 0 0 Gv Cav CoM prin influent’ un Thea 0 Ve 0 Cae CnVe Crave tiv, deci C,, <0 Ula 0 0 % Cue Cas CuVs eeiprocd, se poat Suprapunem cele trei stari de echilibru, sumand pe coloane potential wi conductor, si reconstituim sarcina tot 2.14.2 Coefi Problema inv si sarcinile corespun de pe fiecare dintre ci, ca funetii liniare de porengialele lor Conductorul Potentialul Sarcina | lor de capacitate, a) Ys Q=CiuM + Crit CVs | fiede sarcinile lor (2) V; Qe =CaVi-+ CaaVo+CrxVs lagi sistem de trei (3) vs Qs = CV + Ca2V2 + CasVo © sidorim s& stabili stem consti ‘A restrictii la un s Acest, remiltat poate fi goneralizat f dintr-un numiir oarecare N de conductori in echilibru electrostatic: | bru, @ caror sum ww in Fig. 2.23. In fi = ryVj 2 : a% oN (a pe care o are in si Semnificatia fizicd a coeficientilor Cj; trebuie sa fie ince! sunt nule. Astfe ferit pentru cazurile i = j (acelagi conductor) si i ¢ j (conductori diferiil eina Q, iar polectrica a unui de conductori 105 pe exemplu, din expresia lui Q, deducem cu uguringa c& Cy reprezintd o marime numeric egald cu sarcina pe care o capiiti conductorul (1) cénd pro priul sau potential este egal cu unitatea (Vj = Lvolt) , in timp ce potentialele juturor celorlalfi conductori sunt nule. Dimensional, Cy; este omogen cu o capacitate, dar este evident c& aceasta este capacitatea conductorului (1) in prezenta celorlalti conductori si ea este diferit& de capacitatea conductorului {i} izolat (considerat separat din sistem). Aceastai semnificagie fizici o au woti coeficientii Cy; care au indicii egali (i = j) si se numese coeficienti de enpacitate. Coeficientii care au indicii diferiti (i # 7) se numese coeficienti de in- fluent De exemplu, din aceeagi expresie a sarcinii Q1, se poate deduce ime- tat semnificatia fizicd a coeficientului de influentd Cis. Acesta este 0 marime numeric egald cu sarcina pe care o capita prin influenté conductorul (1) cand stic ale sarcinig| palenfialul conductorului (3) este egal cu unitatca (Vs = lvolt), in timp ce ctori ‘| infi ceilalti conductori, (inclusiv conductorul (1) ), se afld la potentialul zero Avand in vedere faptul cd, in general, pentru toti coeficientii de capaci- fate avem expresii in care Q, si Vj au in mod necesar acelagi semin, se deduce imediat c& tntotdeauna coeficientii de capacitate sunt pozitivi. Dimpotriva, weficientii de influenta sunt totdeauna negativi. tntr-adeviir, dacéi potentia- a) CrVat CV Mita 3) lil Vj al unui conductor j oarecare este pozitiv, sarcina pe care o capata VY prin influent& un conductor i, aflat tn vecin&tate, este in mod necesar nega- Vs ta, deci Ci; < 0 cand i # j. Totodati, influenga celor doi conductori find Vy reciproca, se poate demonstra relativ simplu egalitatea Cy = Cy ne potential rsarcina total 2.14.2 Coeficienti de potential Problema inversa celei puse mai fnainte, in cazul determinavii coeficienti- hr de capacitate, consta in determinarea potentialelor conductorilor in func- hsVs {le de sareinile lor, la echilibrul electrostatic. In particular, considerand ace- Ong Vs lisi sistem de trei conductori, presupunem ci sunt date sarcinile Q1, Qe si Qs ass sidorim sa stabilim expresii pentru potentialele Vj, V2 gi Vy pe care le capita souductorii la echilibru, luand in considerate efectele influentei electrostatice dntre acegtia. Aplicamn aceeagi metodi de superpozitie a stirilor de echili- btu, a cdror suma este echivalenta strii initiale a sistemului, reprezentate (20 inFig. 2.23. In fiecare dintre acestea, unul dintre conductori poarté sarcina Hecare o are in sistemul inigial in timp ce sarcinile celorlalti doi conductori, vasa in mod dp sit nule, Astfel, in prima stare de echilibru, pe conductorul (1) se afla uctori diferiti #tcina Q, iar potentialele pe care le capata cei trei conductori la echilibru, stem constitu staticclectrost; V=piaQs, 0) = 0 V=pmG, y= 0 -Generalizand ¢ V = prs, Qo =0 V2 aes! PaQat priQa echilibru electrostat &> Va = PasQ1* Pr2Qo* pass Coeficientii pi; wmmatoarea: Un coc agalis cu potential egald cu wnitaten (¢ conductori sunt nu mdrime numeric eg sarcina unui condi proprit ale tuturor + ‘de cine depinde ma particular (Fig. 2.: respectiv 93, sunt cl sig; Potentialul la de pe conductorii ve Figura 2.23: Metodei superpozitici stiirilor de echilibru electrostatic aplicata y tru stabilirea relatiei dintre potentialele a trei conductori gi sarcinile lor _ sunt proportionale cu Qy, respectiv: pe conductorul (1) potentialal pyQ, conduetorul (2) potentialul p21Q, datorat sarcinii induse prin influenta ¢ conductorul (3) potential ps:@1 datorat de asemenea sarcinii de influe In a doua stare de echilibru, conductorul (2) poarta sarcina inigial’, Q ceilalti doi au sarcina nul gi, in a treia stare, de cchilibru conductorul{ are sarcina (Qs iar ceilalti dot au sarcina nul Piecare dintre acesti conduct capita, in cele trei stari, potentialele mengionate in Tabelul armitor Starea de cchilibru — Potentialul — Sarcina conductorului ® 2) 8B) @ @ 6) In eare dS; reprezix aflate la distantele 1 La vi 0 0 paw pa pan Aceastai expresi Ila 0 VY 0 pre pave pV, | pl ‘area amibilor mei {a 0 0 Va tisVa tasVe Daas v Suman pe coloane sarcinile si potentialele ductor, reconstituim potenyiahul fieciruia dintre ei, cin dupa cum urmeazi: Tn virtutea form tului de potential Di,107 Yio = puQs + pr2Qa + PisQs (2.31) Ve = parQr + Pox + posQs Vs = paiQi + paeQo + PraQs Generalizand acest remultat pentru un sistem de N de conductori in PaQs © echilibru electrostatic obginem expresia: PQ; (2.32) Coeficientii p;y se numese coeficiengi de potential gi semnificatia lor este | unmitoarea: Un coeficient de tipul pis, (i = j), reprezintd 0 marie numeric ds gala cu potentialul pe care il capata conductorul (i) cand sarcina sa este egal cu wnitatea (Q; = lcoulomb) iar sarcinile proprii ale tuturor celorlalti conductor’ sunt nule. Un coeficient de tipul pj, cu (i #7), reprezinta o tad un conductor (i) cand sarcina unui conductor vecin (j) este egala cu unitatea, in timp ce sarcinile | proprit ale tuturor celorlalti conductori sunt nule. Pentru a sugera mai clar tialul priQy,ff de clue depinde marimea acestor coeficienti py, vom considera, intr-un caz influenta gi, patticular (Fig. 2.24) doi conductori, (2) si (j) pe suprafeyele c&rora, 5; g espectiv S,, sunt distribuite sarcinile Q; gi Q, cu densititile superficiale o; ji9j. Potentialul la suprafaga conductorului (i), datorat in general sarcinilor {de pe conductorii vecini, ( pentru care i ¥ j), este dat de expresia Te oa, : a ‘2.39 ree ee I, Ra (2.33) tic aplicati py sarcinile Jor corului in care dS; reprezinti elemente de suprafata de pe conductorii vecini (7), (3) alate la distantele Rj; de elementul de suprafata dS; de pe conductorul (i) pV | Aceasti expresie mai poate fi scrisé, sub forma urméatoare, dupa multi paVs tlicatea ambilor membri cu sarcina Qi = fi, oid, PraV3 : Loa ff ff ojdSjord Y= eee 34 Are0Q. Lah I, Ry ) In virtutea formule: generale (2.32 talu de Potential p,): re fiecdirui 0 liniare de si ja Coeficien- deduce imediat exp!Figura 2.24: Pentru demonstrarea egalitatii coeficientilor de potential py Figura 2.25: Expe LL Js ts, Ras Se deduce din aceasta expresie o proprietate a co si anume cA practic toate tubur fata unui conductor astiel sarcina indus contrar celui al sarc dif, se poate obser foigelor electroscop suprafetele conduct comunicand conduc potential atinge val Un experiment simplu poate sngera. direct noyiunea de condensator df ai mare. Totul se tric: doi conductori plani, A si B (Fig. 2.25), paraleli, sunt situagi i autreneazd o creste distanga d care pate fi modificata. Conductorul B este fix gi conectat fag mare. De aici, dem din cei doi conduct Diy Dye 2.15 Condensatorii electrici (V = 0}, iar conduetorul A este mobil gi conectat ta un electroscop ff intermediul unui fir conductor flexibil. Cu ajutorul unui corp de proba la sarcina Q co comunica o sarcina @ conductorului A gi astfel acesta este adus la potenti, @ Va V! = V/n) « V. Electroscopul va indica o deviatie @ Micgoram distanta dintre condi @ Capacitauii cor si observam ca @ se micgoreazé. Se poate constata insé ci sarcina Q ra! deviatia revine la valoarea ei inijiala @. Acest experiment atest faptull la sarcinad constant, micgorarea deviatiei odata cu micgorarea distantél datoreana efectiv micgorarii diferentei de potential, (V ~0), dintre com tori. Cei doi conductori plani se afla in conditie de influenta totala, d Pede alta parte, 1 Sareini Q’ den ori xu electrost; Figura 2.25: Experiment pentru evidentierea capacitagii electrice a unui sistem de conductori practic toate tuburile elementare de linii de cAmp care se sprijind pe supra- fata unui conductor igi gisesc suprafete corespondente pe suprafata celuilalt; astfel sarcina indusé prin influent& pe conductorul B este egala si de semn coutrar celui al sarcinii Q comunicate initial conductorului A. in aceste con- itil, se poate observa cx, dacti diferenta de potential (V) si implicit deviatia foitelor electroscopului s-a micgorat (ca unmare a inicgorarii distanjei dintre suprafetele conductorilor plani), se poate readuce deviatia la valoarea initial, comunicand conductorului A o sarcina suplimentara. fn final, diferenta de Potential atinge valoarea initial, V dar sarcina inmagazinata in sistem este mai mare. Totul se petrece ca gi cum micgorarea distantei dintre conductor, antreneazd o cregtere a capacitatii sistemului de a condensa o sarcin& mai mare. De aici, denumirca de condensator electric dat& sistemului constituit din cei doi conductori numiti armédturile condensatorului. Se intelege astfel 4, la sarcina Q constantd, mic ‘gorarea diferentei de potential de n ori, (de eV la V’ = V/n) antreneaza in mod necesar o crestere de acelagi numir de on @ capacitatii condensatorului ondensator ¢ unt situati l i conectat lag Aectroscop } rp de probll us la potenti intre condit anga initiall testi faptal a Q=CV =C'V'= (nC) () (2.37) Pe de alta parte, la potential constant, este posibili tmmagazinarea unei Si . = Sareini Q' den ori mai mare deat Q numai daca se méreste de acelagi numir110 Conductori in echil Ae ori capacitatea. sistemului careinii Qi Q_@ _ (nQ) tag Go ac) In concluzie, un sistem de doi conductori situati ta conditii de influent tg formeaza un condensator. Capacitatea unui condensator poate fi expri in functie de coeficientii de potenyial sau de coeficientii de capacitate. Pegg acest caz formulele generale (2.32) se reduc la Din comparatia for tru coeficientii pi; Vo = pnQs + pieQe 1 Vo = paQi + po Qe Pp. Dacd Qi = —Q2,¢ in care Vi si Vs, (ea Vi > V2) sunt potentialcle armaturilor condensatonl Segile gisite pe in conditiile influentei totale, sarcinile de pe arméaturi sunt egule gi de contrar, Q) = Q respectiv Qy = —@ yi, tinand seama de relatia (2.40 deduce imediat din c& diferenta de potential dintre armaturi este, Y- = (put Pa ~ 2p12) Q, Considerind condu lor sunt date de fo de unde rezultis (2.42) devine de potential: in cazul in care conductorii au configuratii geometrice simple, cocficientid 2.16 Calcu In functie de conductorilor, apelnd la acelagi principiu al superpozitiei starilor de ¢ : j caleulul capacitagii bru. Mai incai consideram in prima aproximatie c& distanya dintre eel conduetori este suficient de mare pentru ca acegtia sii poati fi consid izolati. In aceasté aproximatie capacitatile lor, Cy si Co, pot fi exprimatel functie de sarcinile Q1, Qz gi de potentialele lor Vj gi Ve 7 = C; a) Se cunoaste < teorema lui Gauss cina Q fimd interic apoi diferenta de dintre armaturi, f; Prin aceasta metoc teluctonta si de pe Consideraim de exe atmaturile unui con Tn a doua aproximagie apropiem conductorii la o distanta r suficienti ca fenomenul de influenta si modifice aceste potentiale. Astfel, potentia rul vecin gi reciproc, potentialului conductorului (2) i se adauga potentlil u electr (241) > influenta tog rate 6 expel Din comparatia formulelor (2.42) si (2.40), remulta urmitoarele expresii pen- tru coelicientii iy: 1 1 Da a ae OUD eee ee Pu G a Dacd Q: = —Qz, capacitatea sistermului este data de formula (2.40) care, cu condensaton soresile gisite pentru coeficientii pi;, devine egale gi de g elagia (2.40) i este, (2.42) + Consideriind conductorii de forma sferica, avand razcle Ry si Ry, capacitagile -} lor sunt date de formula (2.29) si expresia general a capacititii sistemului H (2.42) devine ie de coefict (2.43) £216 Calculul capacitatii condensatorilor In functie de datele inigiale, pot fi utilizate urmatoarele metode pentru caleulul capacitayii unui condensator: a dintre ceif la fi consid tl a) Se cunoagte sarcina Q de pe o armatura eorema Iui Gauss pentru o suprafaga. S intermedia J sina Q find interioari: fy apol diferenya de potential, evaluand circulatia vectorului E' pe distanta € dintre armaturi, f° Edi = V, ~ V2, de unde, in final, C = Q/ (Vi — Va) Prin aceasta. metoda pot fi introduse intr-o manier& generala notiunile de reluctanfi si de permeanta dielectric, notiuni utilizate in electrotehnica: Consideram de exemplu dou suprafeye echipotentiale Vj gi Va, care pot fi ‘amaturile unui condensator, si un tub de linii de camp intre aceste suprafete. in acest caz se aplis intre armacuri, s ar dR = 2. De aici rezulta B. Se determina112 : Conductori in echili deosebirea const mitivitatea med jul vidului E aubatu de tin _jdctiei electric qj inversul aces este numit perm Daci echipotent reprezinté capac cuprins intre ac corespunde anse aceleasi doui ev spus, ea Va cor’ relativa la intre: fn conformitate cu teorema lui Gauss, fluxul campului electric prin element de supraiayi 6S, definit de tubul de linii de camp infinitesimal, este consta de-a lungul tubului gi egal cu db = 8-58 = 5Q/ep sau, tint ca cyB = B, fluxul vectorului inductic electric DB prin suprafata este 58 = 6Q. ] 4 Pe de alti parte, circulatia vectorului E pe o portiume clementarit dl lungimea tubului este _ peal Expresia (2 particulare in ¢ permite un cale Din ultimele doua relatii gi tindnd cont 2.26) obginem: b) Se cunoast turile condens referitoare la cA in care o este si hormal pe supra fl, pentru fieca a= fs,.5, 2: i relatia, si, pentru tubul de lini de camp cuprins intre echipatengialele Vi gi Va: raport devine Se va vedea in capitolele urmatoare c& expresia (2. 47) este asemaniitoarel trice a wnui conductor de lungime dl gi de secyiune in care 7 reprezinta conductivitatea conductor113 deosebirea constand in faptul ca, in loc de conductivitatea 7, aici apare per- mitivitatea mediului dintre cele dowd suprafeye echipotensiale, respectiv €p jncamul vidului. Prin analogie expresia (2.47) se mumegte reluctanta electric a tubului de linii de camp, gi ea reprezintaé o marime numeric egal cu ra- portul dintre diferenca de potential aplicata la extromitatile tubului gi flwcal inductiei electrice care traverseaz acest tub. Se poate observa cu ugurinté qi inversul acestui raport este omogen cu cel al unei capacitati electrice gi este pumit permean{a dielectricd a tubului, 6Q 1 Vi- Ve (2.48) electrical Dac echipotentialele V, si Vs sunt suprafeye de couductori, expresia (2.48) /Atoare permeantei tubului de lini de cmp prin elemerj cuprins intre aceste echipotentiale. Capacitatea total& a condensatorului va UL este Const@l corespunde ansamblului tuburilor de linii de cmp juxtapuse in paralel mtre cont de fapie gceleagi dou echipotentiale (sau armaturi) ale condensatorului, sau altfel ‘lagi element spus, ea va corespunde permeantei totale. Aceasta va fi data de integrala telativa la ntreaga suprafaga Sa armiiturii represinta capacitatea corespun 1 c (2.49) St ates Expresiz (2.49) este mai potrivita pentru calculul capacitatyii in cazurile particulare in care tuburile de linii de camp au forme adecvate pentru a permite un calcul simplu al integralei. wri coliniari b) Se cunoaste functia de distributie a potentialului intre arma- turile condensatorului: in aceste cazuri se aplicd teorema Ini Coulomb efetitoare la cimpul electric in vecindtatea unui conductor, E = (o/é0) i, ( le Vy si Vaal im eare o este sarcina de pe suprafaja conductorului, iar campul clectric £, Homtal pe suprafaga, poate fi cunoscut, fiind o funetie de potentialul dat: Ast- 54, pentru ficcare dintre armavurile (1) si (2) ale condeusatorului, sareinile Qa = Ji, «7124512 por fi determinate m funcyie de potentialul armaturii, din relatia’, emanate de secyiuml fav : a conductor M12 = 80 | a (2.50)Conductori in echilibru electrostg Figura 2.28: Ffe a) Prima m observe C& liniile tand marginile s } oricarui tub elen Figura 2.27: Condensatorul plan in care z este variabila pe direckia normala la suprafata armaturti, In C=Q/(V~\) Dupa efectuarea c) Se cunoaste energia electrostatic localizata intre armat anndtura este Q condensatorului, So va vedea in capitolele urmitoare ¢& aceasta en poate fi exprimatit in dou’ forme: Acest reaultat, s- general campul tanta e dintre ar foarte mare. in nntiale are a uuprafetele e exceptand regiu utilor de for W= OY vy We 5 f coBto, 2 in care v este volumul dintre armaturi. De aici se poate calcula capacit condensatorului. in cele ce wine unor condensatori, armaturile ¢: cilindru. vii, utilizand aceste metode, vorn calcula capaci ora au forme geometrice simple: plan, 2.16.1 Condensatorul plan Prin constructie, condensatorul plan aleituit din dou arn plane, paralele, de suprafayi S, situate lao distant daca e (Pig.2.27), 7 Calculul capacitayii acestui condensator poate fi efectuat, ubilizi care dintre cele trei metode mentionate mai sus: regula foarte experime t, dispun| Figura 2.28: Bfectul marginilor suprafetei armaturilor asupra distributiei liniilor = de camp electric a) Prima metodd (in care se cunoagte sarcina Q): Este suficient si se observe cA liniile de camp sunt perpendiculare pe ambele armaturi, (excep- tind marginile suprafeyelor acestor armaturi), gi ca urmare sectiunea dS a oricarui tub elementar este constanta. In acest caz expresia (2.49) se naturii, fy is C= [ : oe (2.52) ios & Dupa efectuarea integralei gi ginind cont de faptul ca sarcina total de pe annaturi este Q = f dQ, gasim: 1.8 v-V, Acest rezultat, s-a obtinut neglijand efectul marginilor suprafeyelor, unde ti general c&mpul clectric nu este uniform. Aproximatia este bund daca dis- tanta e dintre armituri este foarte mic’ sau daci suprafata armiturilor este foarte mare, In azul in care armaturile au suprafete finite, reteaua de echi- potentiale are alura din Fig, 2.28. Liniile de camp, fiind perpendiculare Pe stiprafetele echipotentiale, nu vor mai corespunde unui cimp uniform, exceptand regiunea centrala dintre armituri. Calculul arati ea, fm cazul ar- witurilor de forma unui piitrat cu latura suprafetel egala cu distanga dintre amaturi, campul poate fi considerat uniform cu o precizie de 1074. Se poate aprecia de aici cA, in numeroase aplicatii, perturbatiile datorate marginilor ‘ot fi neglijate deoarece in condensatorii wzuali distanta dintre armaturi este de regula foarte mica in comparatie cu dimensiunile armaturilor. _ Thexperimentele in care efectul marginilor este important, acesta poate fi ninat, dispunand coplanar cu una dintre armaturi, (presupusi de exemplu (2.53)Conductori in 16 Calculul ieee Figura 2.29: Rolul inelului de garda pentru uniformizarea campului la margiy suprafetei armaturilor condensatorului | Figura 2 sub forma de disc de suprafaté S), un conductor sub forma de inel separat dy armaturd printr-un interstitiu foarte mic. Acest inel, numit inel de garda, ea conectat la acelagi potential cu cel al armaturii. Suprafata celeilalte armay trebuie sa aibi diametrul egal sau mai mare decat cel al inelului de g (Fig.2.29). In acest mod, cAmpul normal la suprafata S$ a discului inconjur de inelul de garda este in intregime uniform gi capacitatea condensatorihi este cea data de relatia (2.53). 4 b) A dowa metoda. (Se cunoagte functia de distributic a potential intre armituri): Expresia echipotentialelor unei distribuyii de sarcina repae tizate uniform pe suprafata unui plan infinit, poate fi scris’i intz-o maniqd generala sub forma | Din ultimele + diat expresia capa 6) A treia vas V=Az+B (2 Aceste echipotentiale sunt plane perpendiculare pe directia campului, pectiv pe directia axei 2’z (Fig. 2.30). in conditiile cémpului uniform din care 8 2 =O i cealaltd la distanta 2 = ¢, in care ¢ este efectiv distanya dintre aril — fn condigiile « turi. Condigiile la limite V = Vj pentru z = 0 si V = Vz pentru 2 =e, pet pesiile B? = (Vj determinarea constantelor A gi B. Formula general, (2.54) particulari pentru aceste conditii di Vj = B respectiv Vy = Ae + B, de unde rezulté H condensatorului p 216.2 Cond Doi conductor Sarcina corespunzatoare unei armaturi poate fi determinata utiliziil| sMingimea L, relatia (2.50): #hida chestiunea nU7 va V2 2 oO 238 Zz Figura 2.30: Pentru calculul capacitatii condensatorului plan inel separat & I de garda, esy ilalte armatuy lului de gard alui inconjuray ‘ : 5 mndensatony| Din ultimele dona relagii si gmand cont c& Qi = [,oudS, obtincm ime- diat expresia capacitatii condensatorului plan (2.56) potentialuly, sarcina repar ntr-o manieg ¢) A treia varianté (se cunoaste cnergia electrostaticé localizataé in vo- (2.54) tual dintre arméaturi). Formulele (2.51), particularizate pentrn energia dis- inbuité uniform in volumul v = Sz dintre armiiturile de suprafayi S ale Ampului, 12) condensatorului plan ne permit si scriem egalitatea: niforma dintte [ Ede 0 schipotentiale na in origine dintre ami} fn condigiile campului uniform in volumul » esiile E = (Vi ~ Ve)?/e® si relagia pr condensatorului plan C’ = eyS/e. C(Yi — V2)? = 0! Se dintre armaturi, ex- cedenta’ dau expresia capacitatit = =e, perm articularizall| de rezulta 2.16. eI snsatorul cilindric (255) 2 Condensatorul cilindric Doi couductori cilindriei, coaxiali, avand razele Ry gi Ro, (eu Ry > Ry), Whngimea L, constituie un condensator cilindric (Fig. 2.31). Pentru a thda chestiunea neuniformitatii campubui dintre c ata ucilizdnd) 9 doud armaturi, posibilaibru electros 6 Calculul: ) Se cuno: iialul electric gi sa vat ch potentialul elec jadistanta Kd Admitand ca St ide A si B pot peneru R= 2h, + Condensatorul cilindric igura 2.3 pune de la inceput c& razele lor st te foarte mare (practic inf Ja extremitatile cilindrilor, vom pr foarte apropiate sau cil lungimea cilindrilor Utilisand relati in comparatie cu raza. Calculul capacitayii condensatorului cilindrie poalel fe, ou efectuat, ca gi in cazul precedent, prin oricare dintre cele trei metode, alegerd fiind in functie de datele cunoscute a priori a) Se cunoaste sarcina Q @ unei armituri: De exemplu, pe armaturay terioara de raz’ Ry, se afl sarcina +Q, la potentialul Vj, armatura exter de razii Ry aflandu-se la potential! Vz. Deoarcee eampul electric EB areos metrie radial, caleulul cémpului radial Eg va fi simplu daca aplicam teor lui Gauss pentru 0 suprafayii cilindrica de razii R gi de lungime L, consider afi plasata intre armaturi, (Ri < R < Ry). Astlel, @ = Be2aRL = Que al Qregh R objinem, pentr a= Hy, in final ¢) Se cuno tari. In virtute Se determina apoi diferenta de potential, stiind c& —dV = End, [S- S56 e alias \ Ri side aici, expresia capacitatii condensatorului cilindric + Gi E definit Drecedentii deyalculul capacital condensatorilor a 119 p) Se cunoaste distributia potengialului electric: O expresie pentru po- entialul electric in cazul sistemelor cu simetrie cilindric’ a fost deja stabilita gia vaaut ci acesta este un potential logaritinie. tuto maniera generala potentialul electric intr-un punct exterior unui cilindra (considerat infinit), jadistanta ? de axa cilindrului, este de forma V=AlnR+B (2.59) Admitand ca sunt satisfacute integral conditiile de influenga total, constan- gle A si B pot fi determinate riguros cunosind condigiile la limite: V = V, pentru R= Ry, si V= Vy pentra R= Ry. Astfel, Yo Alnki +B Va = AlnRy +B razele lor ae. (2.60) wractic infu) Ygiizand relagia (2.50), determinéim sarcina de pe arméitura interioari. Ast- fel, cu . . (k) 1 =-e9{ = VAR) nn, abjinem, pentru cilindrul de lungime L A a [ odS = IRL ( og) = (2.61) ¢ armatura tura exter tric E are (2.62) si, in final (2.63) ¢) Se cunoaste densitatea volumica de energie electrostatica dintre arma tur In vircutea formulelor (2.51) se poate serie relatia, dR, OY — Vi)? = / eqli%dy (2.64) CUE definit mai sus din teorema Ini Gauss gicu du = 2xLRdR relagia brecedenta devinehilibru electri Figura 2.32: Condensatorul sferic 2.16.3 Condensatorul sferic Un sistem de doi conductori sferici, concentrici, dint de razi Ry se afla la potentialul Vj iar cel exterior de r Vy se numegte condensator sferic (Fig. 2.32) a) Dacit se cunoagte sarcina Q de pe armatura interioara, se aplicd ti rema lui Gauss pentru a determina fluxul electric printr-o suprafaya ste de raz’ R intermediara intre cele doud armaturi, pentra a determina cig radial Eig. Apoi, circulatia acestui camp pe distanga Ry — Ri va da dif de potential dintre armaturi si, in final, raportul sarcinii la aceasta difer de potential di capacitatea condensatorului sferic: Astfel, Din ultima varia jnple se obgine ec) Se cunoa (251) ca in cam in care E este « = [ EpdS = 40? Ein @ ds 4 Fe Q Pak EpdR=—— | = ie 4neo Jr, IP Din ultima varianti a acestor egalitiigi se determina capacitatea conde rului sferie _ ital capacitate -ittparalel sau b AmeoRs Ra) Se cunoaste functia de distribufie a potentialelor sistemelor cu sime- _ Sa vaizut in Capitolul precedent ca echipotentialele distributiilor superficie sferice de sarcind sunt sfere conceutrice gi ele pot f exprimate in geeral sub formna armatoare, A n Rt8 (2.68) are constantele A si. B pot fi definite din condigiile la limite: V entra R= Ry si V-= Vo pentru R= Ry. Aceste dan i A-Vy= Al . Y-v A(z i) (2.69) arcina de pe armatura interioara este =V Q= f ods, = 4nRio, ds, In care Q Treohi a& si, dupa caleule- e se obtine expresia a capacitatii condensatorului cilindric ¢) Se cunoaste densitatea volumicé de energie. Utilizim aceeasi relatie (251) ca in cazurile precedent vare cel inteti % la potentials Din ultima varianta a acestor egalititi se deduce A termina ¢i va da dif cM — in eare E este definit conform teoremei lui Gaus 4 sien, dv = 49 R°dR se 1 (2 “obtine Be 0) fear OV Vt ee bald (Vi — Vay anes Jp, ( side aici rezultai aceeagi expresie pentru capacitatea condensatorului sferic. vy 4 9 4 : : tea conde 2 7 Gruparea condensatorilor 0 grupare de condensatori este echivalenté cu un condensator unic a Situ capacitate poate fi calculata ginand cont de modul de grupare a acestora Thiparalel sau in serie.uparea cl “Deci, prin grupare: ‘tate dem ori mai: obtinerca unel cap: ‘tor, la 0 tensiune ¢ “dintre acestia. ) — Grupare tor este aceeagi, -b1 jnfuengd total, in afl intreaga bateri dupa legea (a) Graparea in paralel a (b) Graparea in serie a condensatorilor condensatorilor Figura 2.33: Gruparea condensatorilor 1) Gruparea in paralel: in aceasta grupare arméaturile taburor conde satorilor se afl la aceeagi diferenta de potential, Vi ~ Va, (Pig. 2.33(a),b Astiel, pentra p cor condensator sunt juxtapuse in paralel, iar capacitatea total& va coresput sumei acestora relativi suprafata intregii echipotentiale. S-ar deduce asl in conformitate cu formula general c&, in cazul a n condensatori leg Deaici rezulta exp: in serie: ponente: Prin gruparea in se imverselor valorilor aul aceeagi_ valoare Prin urmare, prin capacitate micgorat Tntr-adevar, fiiud data sarcina fiectirui condensator, (Va ~ Va) 12 (Va ~ Va) On = Cn Va ~ Vn) sarcina totald Q este egala cu suma acestor sarcini Q= Y= Va Vo) asta grupare es Dateriei este de ma123 apacitagilor componente. Daca fiecare dintre cei n condensatori grupati lel are aceeagi capacitate, C; = Co, capacitatea total a bateriei este, Cc no Deel prin gruparea in paralel an condensatori identici, se obtine o capaci- jate den ori mai mare. Aceasta grupare este convenabila cand se doregte objinerea unei capacitati mai mari decat capacitatea unui singur condensa- jor, Ja 0 tensitne care nu depiigeste valoarea maxima admisi pentru fiecare | dintre acestia. : }2) — Gruparea in serie. in aceasta grupare sarcina fiecitrui condensa- tor este aceeagi, +@ pentru fiecare (Fig. 2.33(b)), datorita fenomenului de ‘influent total, in timp ce diferenta de potential, U = Vs — Vp, la care se ‘ala intreaga baterie de condensatori, este repartizata pe fiecare condensator dupa legea dupa. legs Q G Astlel, pentru p condensatori in serie, avem relatia: De aici reaulti expresia capacitayii C a intregii baterii de condensatori legati ‘in serie: 1_Va-Ve a . gg Sag any Pri gruparca in serie, inversul valorii capacitétit totale este egalé cu suma inwerselor valorilor capacitatilor componente. Dacii toti cei p condensatori ai aceeasi valoare a capacitatii, C; = Co, relatia (2.71) di, 1/C = p/Cy. Phin umare, prin gruparea in serie a p condensatori identici, se obtine o ‘apacitate micgorati de p ori. G . Aw Measia grupare este convenabild in cazul in care tensiunea de la bornele PAtiei esie de maximum p ori mai mare decat tensiunea admisé de fiecare tondensator. “Dat fiind faptul c& gruparea in serie reduce capacitarea, in Limp ce gra fain paralel o mareste, 0 grupare mixté, serie-paralel a condensatorilor“947 Gruparea 21te permite sa s capacitagit 6, Intre plac ye afld o sarcind, jnftuenyi de pe geometice ale p 7, In interic ijlocul razei ca saprafata cavital 8. Un elipso Q, Determinati » tie: $e foloseste Raspunsur 1. In cazul imagini. Sarcina legate la Pamant grupari descrise mai sus. In cazul in care n grupuri de ae sung nectate ini paralel la. a forenta de potential. ficcare grup conti condensatori identici de capacitate Cp legati in serie, capacitatea totalag ca RO revasi ¢ Pp iar diferenta de potential maximé suportata de acest grap este Va—Vp = unde Up reprezinta diferenga de potential maxima pe care © poate supa dri electrice intre armaturi. un condensator fiir’ si se produci descair Aplicatii. Probleme Gina imagine in yaloare constant ueny sferei este egal sacing 1. fn apropierea unei sfere conductoare izolate se all o sarcini eleetty punctiform Q. Datorita fenomenului de influent electrostaticd, sarcid clectrice de pe sferi se distribuic in aga fel incat in intcriorul conductonl campul la echilibru s& fie nul. Sa se determine densitatea superficial sarcin& de pe sfera conductoare si sarcina total de influenté. Se cung raza sferei conductoare, p, si distanta dintre centrul sferei gi sarcina Q, 4] Calculati utilizand metoda imaginilor densitatea de este nula pe supra conduetoare aflata in cmp electric uniform in interiorul unei sfere conductoare izolate gi nefnedrcate cu sat sfer: > sarcinile clectrice se aff: doua cavitati sferice in centrul c&rora se gases tiforme, q1 si q2. In exteriorul sforei se afi o sarcind punctiforma forele care actioneazii asupra fiecireia dintre cele trei sarcini electrice d 2. Se poate sareina punetifor punem Ja o cista considera, odata cu ceegter formi scade. Di Dunctiforma sii dia > Fy. De teheste cu alat 1 slerd, rezulta cai tot mai mult de clementcle geometrice ale sistemului sunt cunoscute 4. in apropierea unui conduc sarcina electricd punctiforma, Q. Si se caleuleze pozitia punctului tn ¢ linie de camp care pleaca de pe sarcina punctiformi, paralel cu planul, ai planul. Se ¢ mnoagte distanta de | ja sarcina Q si plan, h. ca Val sator plan inc cazul in care sarcinile de pe sibel ramane coustanta. Ce izolat) sau di aifereaye de potential dintre placi ritaane constants Se eunoagte 00, 2 > co gi ee ~ Eo. Deoarece pozitia sarcinii imagine care nu se afta in contrul sfe- mant se allay unui con¢ lintre placid olat) sau di loagte cal sarcina def Bieste cu alc mai apropiatai de centru cu cat sarcina Q este mai departe de slera, rezulta ca cele dou’ sarcini imagine reprezinti un dipol care se apropie ‘mai mult de conditia de dipol punctiform eu eat Q se indepéirteazii,. Mo- jen = (QL) & = Arey Lop? Mentull de dipol al sarcinilor imagine este: p. de: o Densitarca de sarcina este data es 3ep Ey cos 8n echilibru electrostat Figura 2°31 Figura 2.34: Problema 1. Metoda imaginiior. Sfera conductoare izolata 4, Liniile ¢ conductorul pe 5. Caaul & Cazul U = con. (a) Problema 2 (b) Campul total Figura 2.35: Rezolvare problema 2127 ae astatartas) | fy Breaky fay? + — ares | 2 U3 =i Ry = & 4, Liniile de camp care pl i din sarcina @ pe directie orizontala ating conduetorul pe un cere de r r= hv? 5. Cazul Q = constant: Craul U = constant: = Qh Q2 = Q2Q&) ia bia | ~ Le wpe | ag! (a) Q= constant (b) U Figura 2.37: Problema 5 Figura 2.38: Problema 6 constantFigura 2.39: Problema 7Dielecti 13.1 Expe Formulele st tun! electrostati rial. a mediului. in prezenta subst care vor pune in eleetrice cand in conductoare. 1) Consider distanya ¢. Une logiturd, direct eared prin infl egal cu V (Fig. ~ fhtr-un expe toscopului ramé (Fig. 3.1(a mi poate sa aiba -dintre sarcind. gi fate in feluCapitolul 3 Dielectrici in cAmp electric 3.1 Experiente fundamentale Formulele stabilite in capitolele precedente sunt valabile pentru interac jiuni electrostatic e care au loe in vid. Nu s-a tinut seama de natura mate- ala a mediului. In cele ce urmeazii vom examina fenomenele electrostatice in prezenta substangei. Mai intai prezentim cAzeva experiente fundamentale care vor pune in relief modificarea forgelor de interaciune dintre sareinile eeetrice cind intre cle se interpune un mediu oarecare, exceptand mediile eonductoare. 1) Consideram un condensator plan ale carui arméturi sunt situate la distanya e. Una dintre arméituri este incarcata en sarcina +Q gi este in lgatura direct’ cu un electroscop; cealaltd armatura, legata la Pamant, se incared prin influenga cu sarcina —Q. Diferenta de potential dintre ele este egal cu V (Fig. 3.1(a)). fntr-un experiment anterior s-a demonstrat. ca, deviatia @ a foitelor elec- “oscopului ramane constant daca sarcina +Q de pe armaturi se mengine constanté. S-a coustatat insa cd, daca apropicm armaturile condensatorului, Soncomitent cu micgorarea distantei dintre armat uri, Wao (Fig. 3.1(a)). Sarcina Q fiind constanti, aceasta micgorare a deviatiei i Poate si aiba loc decat numai dacii se micyoreazai potentialul V. Relagiile Minire sorcina si potential, pentru distante diferite e si é, (e > €'), por fi formulate in felul urmator: © micgoreazi gi devia- Q=CV =(C) 6) =c'V’ (3.1)132 Q 40 iba loc numai pgperimentul ati gerva ata in pre prementa dielectt Gauss considera Este interes experimental, de densatorului, int Jectricului: devic ‘Acest fapt este d C. Deci, indiferent dac& in- toducem un dielectric sau un conductor intre armaturile condensatorului, efectul este aseméniitor: potentialul se micgoreaza. Avand in vedere deose- birile nete dintre dielectrici si conductori este absolut necesar sii admitem ci diminuarea potentialului are cauze diferite in cele dona categorii de mate- Hale. in cele ce urmeaz vom vedea ci mecanisnnl micsorarii potentialului in prezenta diclectricului este complet diferit de conduetorulni. ) cat gi 4e paratiil “ialelor dle] roscopitl if natura di ¢ cel care are loc in prezenta 3.2 Fenomenul de polarizare a diclectricilor. Si examinam mai indeaproape comportarea unui dielectric in campul tleetric pentru a gisi o explicatie plauzibilé micgoriirii potentialului gi, impli- Sf a c&mpului electric dintre armaturile condensatorului in prezenta dielec- Tui. Si presupunem ci dielectricul este alcdtuit din molecule nepolare. Ateasta inseamna ca, in absenta unui camp electric exterior, in fiecare mo- Keel centrul de simetrie al sarcinilor pozitive se confundd cu centrul de anéitie al sarcinilor negative gi astfel, in fiecare dintre aceste molecule, nu “poate distinge net un pol pozitiv de un pol negativ. Molecula este nepo- i De exeinplu, moleculele diatomice constitnite din atomi identici, (Ho, } sau moleculele triatomice ale c&ror structurii este simetrica, (COy,...) i | | |134 cAmpului iar sarcinile negative in seus opus, gi astfel coutrele de simetrig, scelor doua sarcini, +g gi —g din fiecare molecula se vor afia la o distangg formand dipoli avand momentul clectrie f= gd‘ divijat in sensul campy electric exterior Fy (Fig. 3.2(a)). In acest fel, pe suprafaya dielectri aflaté in apropierea arméturii care poarta sarcina +Q, se va induce o sare, negativa —Q, iar pe suprafata opusa, aflata in apropicrea armatu cate negativ —Q, se va induce o sarcina pozitiva +Qp, (Fig. 3.2(b)) sarcini, -@, sunt legate de moleculele lor gi nu se combina cu sarcinile lity +Q si —Q de pe armaturile condensatorului. Dielectricul s-a polarized prezenta campului electric exterior Ey. Si presupunem acum ci decupiny suprafaa Gauss clementara din sistemul format de o armatura a condensat rului gi dielectric, astfel incat aceasta si congina in interiorul ei sarcini lb +dQ de pe armatura pozitivi, si sarcini de polarizare —dQ, de pe dielectricului aflacaé in vecinatatea armaturii pozitive. by acord cu teoren! Iui Gauss, fluxcul cAimpului electric prin aceasta suprafaya elementara inci © aQ- dQy 0 de unde rezulta aoe / : B= 2 P= By + E, 6 0 eo in care Ey = of armaturi, iar Ey = —op/e repr zint campul electric al sarcinilor de pd rizare repartizate pe suprafeyele dielectricului. Acest camp E,, este par cu E gi de sens opus acestuia. Este evident deci ca aparitia sarcinilor supe} ficiale o, pe suprafata diclectri 5 a din interiorul suprafegei Ganss considerate, (dQ ~ dQ,), apt care expt micsorarea camputui gi respectiv a potentialului electric aga cum s-a. ded din experimentul prezentat mai sus 4 Mecanismul de polarizare propus pentru moleculele nepotare are log Ja nivelul atomului. in prezenya campului exterior centrul de simetrie all veligului electronic al atomului se deplaseaz’ in raport cu nucleul posit constituind astfel un dipol indus la nivelul atomic, ji = ed. Se poate idera cazul unui atom constituit. dintr-un nucleu cu sarcina +Ze in jal orarea. sarcinii toll cului contribuie la mi ) Fenomenul (a) Pols polare tnFenomenul de polarizare a di de sirtety lao dis smatturit 5.2(b)) (a) Polarizarea unei molecule ne- polare in cimp electric uniform (b) Polarizarea dielectricutui bere Q de pl inilor de # este pan reinilor sup sarcinii to (c) Schema pentrn aplicares teorenei lui Gauss Figura 3.2: Condensatorul eu dielectr3.3 Vectorul p Canul polariaa 136 jpnied sau de po 93 +Vectc de pc Pentru a car introducem o mé Jorizatie, P. Per trieul polarizat, contine tobugi u dlirectia cAunpuln mentul electric 1 qero, raportul A; (a) Orientarea momentului dipo- (b) Dielectric eu molecule polare lar proprittal unei molecule polare in absenta cimpului exterior in ecimupul electric saul (c) Polarizarea dielectriculni cu motecu- in prezenta campului electric In general, } ou limita cdtre o este uniform pola numeric egal cu se deduce inedi: superficiale de sa lelor polare .3: Polarizarea dielectricului Figura acestia se deplaseaza in campul electric exterior formand dipoli. Distir deci fenomene de polarizare electrouicé si de polarizare ionica. Exist ins molecule ale cdiror structurii este asimetricé, in care cent 4, (HCL, 804, H20). Aceste mola sarcinilor pozitive si negative nu coinci polare posed’ un moment dipolar permanent, 7% (Fig. 3.3(b)) in al campului electric exterior, agitatia termica este suficient de mare pentrual pragtia la intamplare momentele individuale ale acestor molecule, astfe! i momentul electric reazultant este nul. In prezenya unni camp ele Unitatea de imas (Cim’). Sa stat fatea superficial txistii n molecule ketric exterior 1 feeare molecula + mitayii de volum individuale pe directia campului, va depinde de raportul energiilor elect si termice puse fi joc in acest proces. Distinger astfel um mecanisin dbf larizare dipolard sau de polarizare orientationalii, diferit de cel de polatpolare 1” i, Distinger care centrele seste molecule ). In absonw » pentru a itt ¢, ast fel fuel electric. exte Astfel inci momenteltt iilor electric anism cle pe de polarizalt “433 Vectorul polar tic gi densitatea sarcinilor de polarizare. vii uniforme polar 1 an! mica sau de polarizare electronica. 3.3 Vectorul polarizatie si densitatea sarcinilor de polarizare. Cazul polariz&rii uniforme Pentru a caracteriza gradul de polarizare a unui dielectric in orice punet introducemn o marime vectorial numita polarizatie volumicit, san simplu po- jorizatic, P. Pentru aceasta, consideraim in jurul unui punct M din diclec- gicul polarizat, un volum Av, foarte mic la scara observatorului, dar care ougine totugi un numir foarte mare de molecule care sunt polarizate in tireetia cAimpulni printr-unul dintre mecanismele propuse mai inainte. Mo- gentul clectric rezultant este Ag. La limiti, ficand ca Av si tind’ catre zero, raportul Ap/Av va reprezenta. polarizatia dielectricului in punctul M, AP 35 Pim, (22) @s sal 3 ip : fg wo (3.6) in general, polarizatia P se defineste ca fiind 0 mérime numeric egal mu limita catre care tinde raportul Ap/Av cand Av > 0. Dacii dielectricul ete uniform polarizat, polarizatia acestuia poate fi definita ca fiind o mirime unneric egal cu momentul electric al unitayii de volum, Din formula (3.6) sededuce imediat ca dimensiunea polarizatiel este aceea a unei densitagi superficiale de sarcina. Intr-adeviir (Pl = [24] = (2 (3.7) Unitatca de masurai a polarizagici se numegte coulomb pe metru patrat (C/m’). Sa stabilim acum ce legaturi exist’ intre polarizatia P gi densi latea superficial o, a sarcinilor de polarizare. Presupunem ca in dielectric sista’ 2 molecule nepolare in unitatea dle volum gi ca, in prezenta unui cdunp eetric exterior By, dielectricul se polarizeaza uniform in diectia campului feeare molecula cdpitand un moment electric p= qd. Momentul electric al lmitatii de volum, respectiv polarizatia P a dielectricului, este P=nj= nd. (3.8)138 Dielectri in cémp ele — —fo_, a ——< = = = => oe a } figura 3.5: De Sarcina totalé de polarizare, Qp, indusi de campul Eg pe suprafata dielectricului provine de la N molecule polarizate care, aflandu-se pe stra) superficial al diclectricului, (Fig. 3.4), contribuie fiecare cu savcina q. Asti sarcina totala de pe suprafata dielectricului este Q, = Ng. Aceste molec ocupa volumul v = Sd, astfel ci N = nv = nSd si deci Q, = nqdS. Densit tea superficial a sarcinilor de polarizare fiind prin definigie o, = SP, ren ch 3.4 Suse Vect tre op = ngd (aal Fiecare m¢ capita un mor aestui cimp. dintre centrele crease: momet meniul carapur peste o anumit pabili si mare nici un experin in cagul considerat, suprafaga plant a dielectricului, find pavalel@@) uy atom separ suprafaya armiturilor condensatorului plan, vectorii P gi W sunt coliniatl ecuatia (3.4) poate fi seri tb forma urmatoare: Din ultimele relatii se deduce c& densitatea superficial a sarcinilor de pa cului, 3B) =p, Op = (PW) = Pa in care 7 este vectorul unitar al suprafeyei domeniul cam, Gimpul. Ca ur. 4ajid, se supun cimpurilor nw4 Susceptibilitate gi permitivitate electrics, Vectorul inductic ici D . Relatia dintre vectorii F , D si P 139 arcinii de pag ° E Figura 3.5: Dependenta momentuhui electric molecular, respectiv a pol zatici, uprafata $5 Lse pe stratyl cina q. Asif) este molec qdS. Densite = Se remit de intensitatea cAmpului cleetric exterior 3.4 Susceptibilitate si permitivitate electrica. Vectorul inductie electricaé D . Relatia din- tre vectorii F , D si P (38 Fiecare molecula, aflancdu-se in campul electric resultant & = Ey + B,, qapitA un moment clectric jf = qd’ a ciirui marime depinde de intensitatea westui camp. Efectiv, cu cregterea campului trebuie sé creasca distanga dintre centrele de simetrie ale sarcinilor +g in fiecare molecula, respectiv si qeasci, momentul electric al dipolului. Experimental se coustata ea, ti do: tenjul campurilor mari, momentul electric nu cregte proportional cu campul; peste o anumita limita cregteres intensitiitii campului electric nu mai este ca- wbild si méreascd momentul clectrie al dipolulti (Fig. 3.5). Nu se cunoaste nici un experiment in care un cAmp electric intens s4 poatd sA provoace intr- ih atom separarea sarcinilor pozitive si negative. Se constata ins& ca, in ne colinial#] domeniul cémpurilor slabe, momentul electric indus creste proportional cu Simpul. Ca urmare, momentul electric al unitiiii de volum, respectiv polari- ‘aha, se supune unei legi de proportionalitate cu cémpul electric in domeniul timpurilor nu prea intense nilor de polé fata dielectt (3.10) a paralela @ P=yk (3.12)susceptibil 140 Dielectrici in cmp cleg Factorul de proportionalitate y dP dE este o mérime numeric egal cu polarizatia pe care o capala un dielee and acesta este supus unui camp electric egal cu unitatea, sau cénd cing ae yariazd cu o unitate. O serie de substanke diclectrice, mai ceptibile la actiunea campului electric, eapata polari putin susceptibile se polarizeazi mai slab in acelasi camp Bee, tatea dielectricilor de a se polariza mai puternic sau mai slab este convengh ti de marimea acestui factor y care se numeste susceptivili x= Farivitaten a parmutivitaten re caracter' electrica Inwroducind, tn ecuatia (3.11) expresia polarizatie: din (3.12), obi (4 intre cémpul electric E din dielectric gi sarcina libera ¢ « o relagie dire creeaz cAmpul electric exterior Bo, £0 £0 in aceasta ecuatie (3.14) figureaza, in membrul al doilea, doud constant gi ep. Este convenabil sii notim raportul x/ép et o singurai constanté: Raportul lor dai Astiel, pers ondensator cu for cu vid intre susceptivitatea reduse, sau raportate, la valoarea permitivitagii vidului. Cu aceasta not ecuatia (3.14) se seric: Q ae Se +k) en(i+k)E a Se observa ale permitivitar eptivitatea red (3.24) expresia Exprimand circulatia vectorului B prin diclectricul de grosime ¢ intre armAturile condensatorului de suprafayi S, stabilim o relatie incre ferenta de potential dintre armaturi gi sarcina liber’ Q de pe armaturi, va h armaturi4 Susceptibilitate si permitivitate electrica. Vectorul inductie ica D . Relatia dintre vectorii F M1 factor care multiplied suprafaga $ In aceasta ecuatie reprevinté permitivi fotea absoluta © a mediulur dielectric: ! € =e9(1 +k) (3.19) & un diclecin| au cand céragy ctrice, mai si rari, altele mj terior, Capag| este convenghif susceptivitaie Se poate determina aceasta permitivitate relativa daca se compari expresiile qapacitagii condensatorului cu dielectric Pomnitivitatea absoluta raportata la permitivitatea vidului, ¢, gomilivitatea relativd ¢, a mediului: ‘Eo, reprezinta (3.20) (3.12), obgine na liberd o cay > (3.21) {far8 dielectric (cu vid intre armiivuri) (3.22) 14 constante, } onstanti: |} Raportul lor di, (3.23) Astiel, permitivitatea relativa reprezinta raportul dintre capacitatea unui tndensutor cu dielectric intre armaturi gi capacitatea aceluiasi condensa- lo cu wid intre armeituri, Formula (3.19) oferii posibilitatea de a exprima | asceptivitacea clectrica tn funcgie de permitivitate, Ginand seama de (3.15) aceasta notafi, X= key = € ~ Ep. (3.24) Se observa imediat ci dimensiunile fizice ale susceptivitiyii y sunt cole Epermitivitagii, iar unitatea de masura este farad/metru. Totodata, sus: Wptiitalea redusd k este o mérime adimensionald. in virtutea ecuatiei 124) expresia polarizatiei (3.12) mai poate fi se = sub forma: Pa(e—e)E (3.25) Dack (3.26)142 in care vectorul 5, numit deplasare electrica sau inductic electricg, prezinta 0 marime numeric egald cu permitivitatea absoluta « rediuluy lectrie cand acesta este supas unui camp electric egal cu wnilatea Cu aceasti notatie, eenatia (3.25) poate fi serisi cof + P @ Aceasta ecuatie (3.27), care exprima relafia dintre vector camp elec tried inductic electricd D si polarizatia Pin mediile polarizate, constituie 0 cua fundamental pentru mediile dielectrice. 2 Remarc. Iw condigiile interacyiunilor elecirostatice in medii dielecttig de permitivitate ©, legea lui Coulomb, formulaté in capitolul 1 pentru inte ractiuni in vid, capata forma urmitoare: ’ Figura 3.6: Sche: 1 Qgk 4ne FPR 45.1 - Poter Se observa imediat c& aceasta lege este valabila pentru interactiuni slab zat m deoarece, susceptibilitatea redusii k , respectiv susceptivitatea x, a fost del} nité in (3.12) ca o constanta a mediului dielectric cu condigia ca interactiuni electrostatice si aib& loc in domeniul campurilor slabe unde polarizatio ei practic proportionalé cu campul electric. Consideraim din dielectric (Fiy mentar dp’ asociz Ade punctul M deetric, expresia 3.5 Potentialul gi cAmpul electrostatic al until dielectric polarizat neuniform In cele ce urmearai vom arita ea relagia dintre vectorii B, D si P, stabil in cazu) mediilor dielectrice polarizate uniform, este valabili gi pentru medi diclectrice polarizate neuniform. Consideram un diclectri¢ al cirui volum® este polarizat neuniform. Descompunert acest, volun mn elemente dy suc volt Dat fiind cai R de mici pentru ca polarizatia P si fie uniforma in fiecare din aceste clementare. in fiecare element de volum dv momentul electric este dj Pentru a calcula campul electric creat de totalitatea dipolilor elementatl @xpresia (3.29) joc *t coordonatele fevohim dv. As A evaludim mai intai potentialul elect] intr-un punct dat, este convenabil acestor dipoli gi apoi sa utilizdim relagia cunoseuti dintre e&up gi pote B= ~gralV.39 Potentialul gi campul electrostatic al unui dielectric polarizat qeuniform : 143 amp electyg 16 electric amoediuului dye tea. iv nurnvitoate np electric f ituie o ecuagp adit diclecttigl 1 pentra ints figura 3.6: Schema pentru calculul potentialul unui dielectric polarizat neuniform (3.8 3.5.1 Potentialul electrostatic al unui dielectric polari- sractiuni slate zat neuniform 2) Consideram un volum elementar dv contrat in jurul unui punet M (2. volarizatia eg din dielectric (Fig. 3.6) si sa determinam potentialu! dV, creat de dipolul nentar dj’ asociat volumului du, intr-un punct N (E,7,C) sitwat la distanta fide punctul M: Conform relatiei generale pentru potentialul unui dipol dectric, expresia potentialului dipolului elementar dj este c¢ al un : 1dp-R 1 R = bh 3.28 ee ae 2 igi P, stabil i pentru medi carui volumt! ite dy sufilt aceste volt} espresia (3.29 este dp = Pay coordona: elementatl ialul electriei wp si potenti Dat find ci i R= Rhy — Ry = (€-2)4+7(9-y) +k -2) ) poate fi transformata convenabil pentru a fi integrata in raport e punctului M (x,y,2) in jurul cdruia este contrat elementul devolum du. Astfel tindnd seama de faptul ci, RK : 1 1 fp 7 woradw ( 7) = gradw (5144 dielectricilor pol geoarece polariz, alu gi, in acest (331) pentru po imu distributii de Accasta integral poate fi calculata relativ simpha daca utilizaim urmatos relatie Cunoscuta in analiza vectoriala: P 5 i liv(—) = Bg s aio (5) = Paraa (3) + te Dupa inlocuire, formula (3.30) capita forma: fn cazul cel mai camp exterior pr (de exemplu sarc qweat de sarcini v, P form& mai genera nye G3) flor, la potential superficiale libere A doua integral de volun poate fi ransformata intro invegrali pe supra S care limites Z& Tntregul volum v al diclectricului considerat. 3 Pit) ds : fu (2)ao~ [EO * In aceasti expresie 7 este vectorul unitar normal sul scalar (8: i) = Ja suprafaga S iar prodel i care = P, reprezinta proiectia polarizatiei pe directia normal ‘a suprafaga diclectricului si, aga cum s-a constatat mai inainte, (formal (3.10), aceasta marine reprezinta densitatea superficiala a sarcinilor de pe larizare oy de pe suprafata diele icului, (Pi) =o, (at | Campul elect sitate volumié} Hetricului supus t de densitate p, est tibutiei volumice ilelectricului nu e Polatizatia B gi ca 35.2 Ecuati riorul in ecuatia (3.31) marimea —divP este omogent cu o den de sarcin& pe care o notim cu pp —divP = p, (33 Aceastia sarcina vohimicit py este o sarcind fictivai care trebuie si fe luli in consideratie numai dac dielectricul este polarizat neuniform. in cad"45 Potentialul si campul electrostatic al unui dielectric polarizat 145 — dielectricilor polarizati uniform, aceast arcina volumici nu exist, p, = 0, deoarece polarizagia P este constanti in orice punct al volumului dielectri- wilui si, In acest cax divP = 0. Cu aceste notatii, (3.32) gi (3.33), expresia (93)) pentru potentialul diclectricului polarizat capita 0 forma clasicé pen- Stome | tnt distributii de sarcina volumice si superficiale: m UrmAatoang | Bas (3.34) Jn cazul cel inai general, in care dielectricul polarizat este situat intr-un camp exterior produs de sarcini clectrice superficiale reale de densitate 0, (de exemplu sarcinile de pe armaturile unui condensa (or), sau intr-un camp aeat ce sarcini volumice reale de densitate p, expresia potentialului capita o | forma mai generala in care, in virtutea pr oprietatii de aditivitate a potentia- (BNF jafor, la potentialul dielectricului polarizat V, se adauga potentialul sarcinilor superficiale libere V, si potentialul sarcinilor volumice reale Vo: a pe supra i joe fo (8 i) i a es (3.35) . =ds 3.36 trey J, BY > S iar prod setia. normale in care = p—divP = p+ py : (3.37) ot =0+ (?-7) O+ 0p en nte, (formu cinilor de pie 3.5.2 Ecuatiile locale ale campului electrostatic in inte- (aan riorul si in exteriorul unui dielectric i Campul electric Zin orice punct din interioral sau din exteriorul i Ketricului supus unui camp Ey generat de o distribugie volumica de sareinai fledensitate p, este rezultanta ¢: mpurilor L gia cAmpului E, datorat dis- tibutiei volumice de dipoli. in defnitiv, cAmpul care actioneazi asupra ieleetricului nu este Ep ci E. Blectiv acest camp B este cel care determin’ Platizatia P gi care figureaz’ in formula (3.12) tate volumil (3.38)Pentru a evidentia proprietiigile campului ele exteriorul diclectricului este convenabil si utilizdim ccuatiile locale ale @ purilor Fa si Ey deoarece aceste ecuatii scot in relief sursele act Fi 1c de densitate volumic& p se supy pede alt& parte surge sarcinile su jnecord cu form Astfel, campul Fy datorat sarcinilor re ccuatiilor eodivkiy =p si rotEy =0 (3; Campul &, datorat distributici volumice de dipoli de densitate volun Campul total E', py = ~divP se supine ecuatiilor eqdivii, =—divP si rot, = 0 Eu) gumand membru a (3.25) potrivi lahmitd pentru « Sumand membru cu membru ecuatiile (3.39) gi (3.40) obtinem (aa eqdiv Gs + ) =p-divP gi rot iG + sau, tindind seama de (3.38), aceste ecuagii capata forma urméatoare: div (¢ sau ined, land in consideratic relatia (3.25), P = (© — eo) F, ecuagiile (3.4) descriu campul in interiorul gi in exteriorul volumului v, (cu exceptia supe fetei Scare limiteaza acest volum), sub o formi mai simpli: div (: B) Sg roe '+P) =p si rotéi =0 (3a) Componentele ta ‘ele ale carmpulu =0 Forinulele (3.48) trioului, 7 fiind n sau, in fine, cu D = cE (formula (3.26), | formulcle (3.43) diwD=p si roth =0 3.6 Cond tact ¢ Comparand formulele (3.43) cu (3.44) re B, D si P (fornia (3.27)): D = e9E + P. 86.1 Cond Consideraim biliteiti diferite, densitatea o gi, £ fide cealalta a fxterioare dielect a suprafata dielectricului 5.3 CAmpul electri ul in care pe suprafata S, a dielectricului, exista sarcini libee mnsitate o, care contribuie la cimpul Ey, conditia pe care trebuie acest camp la traversarea suprafetei 5 este: l ‘ ‘ Eq |it- (Faun — Eq )| =opede alta parte campul E,, datorat distributiei volumice de Aipoli, are ca age sarcinile superficiale de polarizare o, care apar pe suprafata 8 si care, locale ale ¢ rcestor-cAinpagh geord cu formula (3.32), se exprimé ca, op = G P.) £0 [a (Bu Ex) op = (#7) (3.46) MF campul total By) si Ey de o parte si de alta a suprafetei S Boy = Boy + Byay gi By = By. fot) (3.47) m Sumand membru cu membru ecuatiile (3.45) gi (3.46), gi tindnd cont de relas (8.25) potrivie ¢ ay 0) A(.) , obtinem urmatoarea conditie a te limita pentru componentele normale ale cémpulwi electric Bs — 6 (Wt: By) (it- 84) =0 (3.48) (3a a | Gmponentele tangentiale ale edmpuritor Ey gi By sunt continue la fel ca gi ecuatiile (34) ele ale campului rezultant exceptio sug i : lin (Bn 0 (3.49) Formulele (3.48) si (3.49) exprimii condigiile la limivit pe suprafata $ a dielec- 4} tteului, ri fiind normala exterioara volumului v. Aceste formule completeaza _| famulele (3.43) care erau valabile pretutindeni en exceptia suprafegei S. 36 Conditii de trecere prin suprafata de con- tact dintre doi dielectrici. thai 36.1 Conditii de trecere sarcini libe Consider ca la suprafata dle separatie Sa doi dielectrici cu perme re trebuies blitati diferite, 1 si es, a sarcini libere distribuite pe suprafaga, avand Uetsitatea o si, fie Ey, $i Fi campurile electrice intr-un punct M, deo parte Hide cealaleit a suprafetei 3, datorate ac estor sarcini si oricdror alte sur Meioare diclectricilor (Fig. 3.7). Condigia de trecere pentru componen148 a vazut dej vectorul ind Figura 3.7: Refractia vectorilor F si D la traversarea suprafetet de separal dintre doi dielectrici = eS & 3g 3 ayectorului D: normale este: = eo [i - (Eu ~ Bon)] = (0) Pie By gi Ee campurile produse de polarizatiile P, gi P, in cei doi dieleg Din motive similare celor invocate in paragraful precedent, aceste cmp se supun conditici le doud medii ¢ eo [#- (En - E,)| = ? (ey 6) By ~ (er en) B, ‘Pack la suprafata =W-(P:~ Pi) Adunand membru ca membra (3.50) si (3.51) si tinand cont de relatiile B=Ey+Bn si Ey= Eo + Bp, obtinem in final expresia urmiivoare: 1 (ii Ei) ~&2 (Bh) =o |x (F.-B)] =0 Pentru componentele tangentiale avem relatia: Se poate observa ugor cai, dacé unul dintre dielectrici este vidul, de exettl dielectricul (1) are permitivitatea ¢9 in loc de €,, formulele (4.52) si ( se reduce la formulele (3.48) gi (3.49) care au fost stabilite pentri act situatie. (3.55) si (3.56 hiurile de in3.6 Conditii de trecere prin suprafaga de contact dintre doi dielectrici. 149 3.6.2 Refractia liniilor de tie a doi dielectrici mp la suprafata de separa- $-a-vazut deja ci formulele oni vectorul inductie electric relative la camp se simplified da sau deplasare electrics utili- D definit. prin relatia (3.54) jumediile izotrope vectorul D are aceeasi directie cu veetorul Fi, acesti vectori diferind doar prin mérimea lor. S-a vazut (3.44) c& vectorul D se supune ecuatiel divD = p tei de separa Bevatia (3.51) poate fi scrisii sub forma urmatoare, avectorului D: a 0 condigic de trecere #-(D,— By) =o (3.55) Daci la suprafata de separatie lipsese sarcinile libere, o = 0, componentele tonmale ale vectorulni D sunt continue, gi de asemenea si componentele tar- gengiale ale cémpului electric sunt continue. Vectorii E, resp te doud medii cu permitivitagile ¢; gi respectiv ey se supun in ac conditillor (3.51) gi (3.52) care, cu o = 0, capita forma: i doi diel aceste campay ey L (3.81 de relatiile 1.608 01 = £9 By COs Ory (3.56) Dy cosa; = Dy cosa sina, = Eysinay (3.57) Atsste ecuayii (3.55) gi (3.56) reprezintit efectiv legile refractiei vectorilor E gi Dia suprafata de contact a celor doi dielectrici, (Fig. 3.8). impirgind ec ile (3.55), si (3.56) membru cu membru se obtine relagia dintre permitivitagi Hinghiurile de incidenga gi de refractie lul, de exem (4.52) si (48 pentra at150 trici in camp ele (a) Cany un diclee Decele mai multe A | ecuatici Laplace Figura 3.8: Refractia vectorilor & si D la traversarea suprafetei de separa} dintre doi diclectriei : 3.7 Ecuatjiile locale pentru potentialul electri in interiorul, la suprafata si in exterior] dielectricului. Z ciaim simplificare un d turile unui conde vondensatorului + 0, de pe forcle pul B,. Mai tre ravivaitile dintre jesuprafata cavi cavitatea (Fig. fiont de mica pe Hintregul volun x vor afla sarcir a) sarcini —0,. Ace “| serei un : Aceast ecuatie cu derivate partiale, care da potentialul in interiorul @ omplicaté dar, daca dielectricul este omogen, ea poat i = const., respectiv grade ri data de prima formal in general Expresia locala a eAmmpului electric in dielects (3.43), valabilé pentru interiorul dielectricului, poate fi seris forma, edivE + (é grade) 7 in virtutea relatici dintre potential si campul electric, = —gradV expr precedent capata forma, V + (gradV - grade) = ~p (3! imp & » avnd s - In consecinti Seva afla in cam nsul lectricului, e: capete o forma simplificata. In acest ¢ he(a) Campurile Eo, E, si £%, intr- (b) Schema pentru caleulul eam. un dicleetrie polarizat omogen — pului E', al cavitatii polarizate Figura 3.9: Camput efectiv in diclectrici Decele mai multe ori p = 0 in interiorul dielectricului si potengialul se supune cuatici Laplace ‘ei de sepanje} emasict Laplace AV=0. (3.61) _|38 Campul efectiv in dielectrici. 1 electric xteriorul Sa preciziim mai inti notiunea de camp efectiv. Presupunem pentru smplificare un dielectric constituit din molecule nepolare, situat intre arma- tile unui condensator. Sarcinile libere de densitate Lo, aflate pe armiiturile tondensatorului creeazi campul uniform Ey, in timp ce sarcinile supertficiale orima formli} 49, de pe fetele diclectricului, datorate polarizirii moleculelor, erceaz, cam- in general st} pul E,. Mai trebnie si lum in consideratie gi cémpul E", care apare in avitatite dintre molecule. Acest cimp £', este datorat sarcinilor care apar besuprafata cavititii, ele provenind de la dipolii moleculelor care inconjoarii avitatea (Fig. 3.9(a)). Daci se considera o cavitate de forma sfericd, sufi vadV exprea} Gent de mica pentru ca mirimile macroscopice Ey, E, si P sa fie constante ‘ intregul volum al sferei, pe suprafata emisferei stangi a acestei “vor alla sarcini de polarizare +0, iar pe suprafata emisferei din dreapta (Bll saini ~o,. Aceste sarcini de pe suprafata cavititii vor produce in centrul | sletei un mp £, care, in cazul diclectricilor omogeni, este coliniar cu Ey $i é, avand sensul campului Ey In consecinta, daci situéim o moleculi ‘va afla in cdmpul efectiv nteriorul de , ea poate in interiorul acestei cavitati, aceast B= H+ 84+8,-84 (3.62)3.9 Mecanisin ey Mecanism Pentru a calcula campul E’,, consider’im un clement de suprafaya, de pe suprafata cavitatii sferice de raz F (Fig. 3.9(b)). Acest element jg suprafag’ poarté sarcina dg, = o,dS, care va produce in centrul O al cavitg i| mpul elementar dE, in directia razci R . Campul in directia polarizay P este dE", = d£,cos@, in care 0 este unghiul dintre directia cimpuhj polarizant exterior Ey si directia vectorului d. Figura 3.10: Sel egala cu polatizatia normali, conform fornmulelor (3.10) si (3.32) oy = (P Elementul de suprafaya fiind dS = R? sin @d0dy, campul E*, se obtine dupi efectuarea integralei, , > Dye p ee ie ae f° cos? 0 sin do = 4 | (cos!) a 4reo 03 3e0 (dacd acesta nu e | odata cu inlatur: = Pos) Pentru un atom, singur electron 0 “| fis, (Fig. 3.10) joacd rolul unei { Se observa imediat ei acest camp E',, datorat sarcinilor de polaszave de suprafaja cavititil, este constant in interiorul cavitiitii, seva indeparta le astfel ca un dipo 4 410) se deduce it in final expresia cémpului efectiv in dielectrici (4.62) capita forma matoare: Side aici nepolare. Formula lui Clausius Mosotti : _ Din relatia (: O moleculii nepolari (sau un atom) situata in cAmpul efectiv Bey devil hidrogen, a un dipol al c&rui moment electric, 7, indus este proportional cu cdl tala, mecatmp. electy 153 suprafaga d t element Oale vital \ polatizayg tia caropudy “tii este egal a dielectricg | lielectricula ) Figura 3.10: Schemé pentru calculul factornlui a in cazul atomului de hidrogen (dacd acesta nu este exagerat. de mare), depinde de natura moleculei si dispare data cu inlitturarea cdmpului obtine dupi| B= OB ey (3.65) Pentru un atom, factorul o poate fi estimat relativ simplu: Fie un atom cu un singur electron orbital (cazul atomului de hidrogen), situat in campul efectiv fj, (Fig. 3.10). in absenta caémpului forta de interactiune coulombiana joacd rolul unei forge centripete: arizare de pe] e = mur (3.66) . dregr Bel]. : : In prezenta cAmpului cfectiv £ y , centrul de simetrie al sarcinii negative seve indeparta la distanja d de sarcina pozitiva +e, atomul comportandu-se astiel ca un dipol avand momentul indus p= ed. in acest caz din (Fig. 410) se deduce imediat relagia ta forma te ricilor r fide aici Pee aot molecule peg Bey = Aner Ey (3.67) Din relatia (3.64), se poate estima expresia factorului a pentru atomul #Phidrogen, a == 4meor’, in timp ce, pentru atomul de hidrogen in starea fur dmentala, mecanica ondulatorie o valoare ceva mai mare: a =154 Dielectrici in cqnoscuta ca relat jerizatie molara [Gnulomb/m’). ef a reprezintis efec {Na/3e0) 31 se ex tru orice diele finvalnita gi sub edivlui dielectri larizabilitate atomica. in cagul moleculelor, factorul a@ este o constanta. caracter culei, se numeste polarizabilitate moleculard gi reprezinta o marime my egalé cu momentul electric pe care 7 capita 0 mo in cémpul efectiv E.y = lvolt/metru. Semnificagia acestei marimi py paralel cu vectorul Ey), dar in acest caz a este 0 polarizabilitate medie, Consideram un dielectric omogen, constituit din molecule nepolare| care fiecare moleculi, supusi campului efectiv Fs, contribuie la polarizgy dielectricului cu momentul electric jj. Daca n este numédrul de molecules} unitatea de volum, polarizatia diclectricului P, definit& ca momentul elect al unitatii de volum, este Permitivitate tice C a unui cor vitate € gi miisurs gania, dup’ inks 4). in acest caz Deoarece mo noleculele nepole iaacestora este de variatie a cAn inconditiile cam propagarii pertur tice, sau de radi conduce, cum vo iu eazul diclectri forma, y P = np =naby =na(é tas (aa torul P, aceasta formula devine, in virtutea formulei (3.25), Tnlocuind vee: B= (c~o)B=nal B+ E(t Prima gi ultima variant a acestor cgalitaiti ne permit si obtinem o fori] convenabila pentru a exprima polarizabilitatca in functie de permitivitate | ol iucare m reprezin tul dintre viteza titeza de propag soiti (3.72) mai indicele de refrac material accesibile ca, masa volumicé sau densitatea 6, masa moleculari gi numdrul lui Avogadro Ng = 6,025.10" mol-'. Dat find ci, n Na (ml formula (3.67) ia forma urmitoare _ Avind in ve Tatea indicelui d Naa 39Mecanisme de polarizare a dielectricilor a ae ee oscuté ca relatia lui Clausius-Mosotti. Mirimea P este numité impropriu Jrizatie molard, deoarece dimensiunile ei nm sunt cele ale unei polarizatii, (Coulomb/m*), ci ale unui votum (m*). Tmportanta ei consta in faptul ci aa reprezinta efectiv polarizabilitatea a multiplicaté cu un factor constant. {Na/3e0) gi se exprima in functic de m&rimi ce pot fi determinate cantitativ entra orice dielectric cu molecule nepolare, M,é,¢. Aceasta relatie poate jintélnita si sub alta, forma, daca se inlocuiesc permitivitatile absolute ale nediului dielectric gi vidului, cu permitivitatea relativa, e, irime nung aceasta s¢ rimi poate] vai este dni ate medie, | le nepolane §| la polarizayy Te molecule nentul elects Mel P= $e, 42 (3.73) Permitivitatea ¢, poate fi determinata prin ma ice Ca unui condensator avand intre armaturi mediul di yilate € gi m&surarea capacitatii Cy a aceluiagi condensator intre armaturile (868 ciruia, dupa inlaturarea dielectricului, s-a facut vid, (permitivitatea find S In acest caz €, = C/Co Deoarece momentele dipolare induse de campul efectiv in dielectricii eu moleculele nepolare apar ca o consecinta a deplasiirii electronilor, gi cum iner- jaacestora este foarte slaba, polarizatia rimane practic insensibil la viteza (308 de variatie a cAmpului electric, indiferent cacti aceasta vite’ este nulii ca inconditiile campului electrostatic, san este diferita de zero ca in conditiile propagirii perturbatiilor clectromagnetice sub forma de unde clectromagne- tice, sau de radiatii luminoase. Teoria propagarit undelor electromagnetice tonduce, cum vor stabili in finalul acestui curs, la relafia lui Maxwell care, in cazul dielectricilor, ne permite si exprimiim permitivitatea relativa sub forma. surarea capacitiitii elec- ectric de permiti- inem o fori ernuitivitate: (31) ie ne (3.74) 1 constante dt noleculari Ml, iheare n reprezintii indicele de refractie absolut al mediului (nm = ¢/v, rapor- tul dintre viteza de propagare a perturbatiei electromagnetice in vid (¢) gi vheza de propagare (v) in mediul dielectric). Agadar, relatia Clausius Mo- solti (3.72) mai poate fi scrisit si sub forma urmitoare, facdnd sa intervina indicele de refractic absolut al mediului dielectri (amt eeaeeee (3.75) Avand in vedere natura electromagnetic’ a radiagiilor luminoase, miisu- tea indicelui de refractie n poate fi efectuata ih cazul mediilor dielectrice4g Mecanisme ¢ cransparente, prin metode clasice bazate pe refractia radiatiilor mong matice in domeniul vizibil. De exemplu, se verifici, in cazul benzenula id, ci masurarile de capacitate electric’ dau valoarea permitivitatii rela pada sodiului dau o valoare foarte apropiata n? = 2,253. In aceste variante ref Clausius-Mosotti ofera largi posibilitati de studiu a polarizabilivagii molegg lelor nepolare, in diferite condigii fizice, (densitate, presiune, temperaturg),g in diferite stiiri de agregare in care se afl materialul dielectric, (solid, lik] gaz). In principiu, pentru o substanta dati, polarizabilitatea a gi, impli] polarizatia molar P n-ar trebui si depinda de aceste conditii fizice, cu tout ii c; depinde in mod necesar. Determindirile experimentale fieute cu diet dielectrici cu molecule nepolare confirma aceastit presupuncre. De exemphj itd : 39.2 Mecan i polare in acegti diele: uot p. Vom neglij -Jaulte ori, este foar {poli molecular s Gig cmpul elect: definit mai inainte [Temperatura (°C) | -60 —]-20 | 2,063 | 1,972 “| fig. 3.11) | Considertim o | Dict. in interiorul tetiorul cavitaigii “acampului BE: lichid [ gaz. _| 2,60 | 2,31 | 1,003 | 26,70 | 26,54 | 28.3 pentru moleculele pectiy, ale petarizabiig veste tabele, atesta cA Datele prezentate in a subst state d late, valorile Polaraate anolare P, Vdoilea termen ¢ NG orientar dupaT mp electrie | 49 Mecanisme de polarizare a dielectri or monoer. venzenului fi ‘iii relating radiatia Dy riante-relati, | watii molecy. iperaturd), § (solid, lichig, @ si, implici zice, CX toate ate cu diferij Figura 3.11: Campul efectiv Ely De exemply, 39.2 Mecanismul polarizarii dielectricilor cu molecule polare fn acesti dielectrici fiecare molecula posed’ um moment electric perma- gat p. Vom neglija deocamdat& momentul electric indus 7; care, de cele mai _{nuite ori, este foarte mic in raport cu p. Considerand ca fiecare dintre acesti ipoli moleculari se afl intr-o cavitate sferici inconjuraté de moleculele ve- tie, campul electric efectiv H,, va fi diferit de cdmpul efectiv Lorentz F,, tefnit mai inainte (3.63) deoarece cAmpul care actioncazi asupra dipolului te rezultanta a doud cAmpuri: cémpul care ar exista in cavitatea sferick ‘oli (in absenta dipolului) si cimpul de reactie al dipolului situat in cavitate a Mig. 8.11) Considerim o cavitate sferica de raz’ a situat& intr-un mediu omogen J lepermitivitate ¢. Campul electric B= Ey + F,, fiind uniform in interiorul ‘brel si divijat in directia axei Oz, potentialul acestui cmp poate fi seris ca Vy = ~Bz. (3.76) faci fn interiorul cavitagii se afl un dipol elementar, potentialul total im | Metiorul cavitagii poate fi seris ca suma poteutialelor campului acestui dipol Vacampului E: a "a ey v ( : Ag) Mi (3.77) Mlilea termen corespunde potentialului unui dipol al edrui moment ek SG orientat dupi axa Oz, este p = 4nena® AE (veri de exemplu (3.66)) oleculele ust olarizabilit mentionall:158 i _Dielectrici in camp elec yg vfecanisie « in imteriorul sferei potentialul este cetendinta 8 fanivel molecular fanperatura absol Vi=(1-A)% @ 2 Expresiile potentialelor (3.74) si (3.75) satisfac ecuatia lui Laplace. R— oo, V; — Vo, deci se regaseste valoarea caimpului la distant m La limita, pentru R = a, prima conditie, cea referitoare la continuita potentialelor (3.76) si (3.77), se verified, Vinee = Vedra @ Conditia de trecere a cAmpului electric prin suprafata sferei, find -(% = ev OR) OR. <(2A-+1) =e9(1— A) provoacs fluctuagii adirectii aleatorii jai numar mare ggnsiderat izotrop detric Bey dat § agiilibre statistic Bap sial a telor « Notiir J ctemperatura T+ dinsistem vor ave. 0+ d0 (Fig. < e molecule dn a in unghi aceasta da. de unde rezulta, &o +2 Exuatiile (3.76) si (3 8) dau campul total in interiorul sferei Bley = (1~ A) si, tinand cont de (3.81), obtinem expresia finala a campului efectiv Introducind eo + . Sobtine, dupa int Acest camp este cunoscut sub numele de céimp efectiv Onsager. | petnitatea de vo 3.9.3 Mecanismul polarizarii diclectricilor izotropi molecule ae scare molecuki polard, avand ‘fiptul cd: moment ‘lumic sau polar fixe Oz, (Fig. 3. PF poiectia mom a electrostatica —plil, cos, 6aplace, Chany listanga mar continuitate, (3. tind (3.84 (3.8 (38) fectiv: (ai sotropi cl sme de polarizare a dielectr 49 Mecanii $9 Mecani setendinie si-si orienteze momentul electric tn directia acestui eémp Egy. Jgnivel molecular insi, energia termica per moleculii, fiind proportional cu J aperatura absolut 7, Wr = ky, (3.85) govoacd fluctuatii termice care au tendinga si antreneze momentul electric ndirecii aleatorii, opunndu-se astfel provesului de orientare. in conditiile mui muniir mare de molecule repartizate uniform in yolwnul dielectricului isiderat izotrop, orientarea momentelor clectrice elementare, intr-un cémp dectric B’ey dat gi la o temperatura T data, va trebui si, corespunda unui @ilibra statistic al forjelor de orientare a momentelor datorate eémpului fiz si al fortelor de fluctuatii termice al ciror efect de imomentelor este proportional cu 7. Acest echilibru statistic are loc pentru ficare molecula in condigiile unni compromis intre energiile (3.84) $i (3.85) jue in joc, Not&im cu n numarul de molecule pe unitatea de volum. Pentru plemperatura, T dati, si intr-um camp Ei’. dat, un numiir dn de molecule dn sistern vor avea momentele electrice orientate sub unghiuri cuprinse intre 490+ d0 (Fig. 3.12). In conformitate cu legile statisticii clasice, numarul molecule dn ale céror momente, la temperatura 7’ si in campul Brey, impragtiere aleatorie egisesc in unghiul solid dQ = sin Adddy, este proportional en factorul de jmbabilitate exp (W/W) dn = Cexp ( rexel cost) sin bdddip (3.86) kel Introducand notagia (3.87) Sob{ine, dupa integrarea expresiei (3.84), o relagie intre numrul de molecule Hanitatea de volum, n, gi constanta C n= e| to [ 68 8 sin OdO (3.88) Ce jfitinand constanta C intre ecuatiile (3.84) si (3.86), gi tinand seama de {ul ca momentul electric asociat celor dn molecule reprezinta momentul humic aut polarizatia, dP — fidn, si totodati ci, in directia cimpului E%, (ma Oz, (Fig. 3 12), fiecare molecula, contribuie la polarizatia total mum PWPoiectia momentului ei pe aceasta directic, pcos@, si integrand ecuatiaFigura 3.12: Schema pentru calcutul polarizatici wnui-ansambiu de molecule p lare situat in cimpul efectiv Ey t (3.84) obtinem: Introducem notatia, v [ ef sin OO, 0 gi experesia polarizayiei (3.89) capata o formi mai simpli, 1dv P=n=--. OG Ta Calculul integralei (3.90) este simplu: Dupi o schimbare de variabila, a =u si ~asin@ = du, se obtine imediat . wok Peder : asia Dupa inlocuire ini ¥ in (3.89), se obtine a = np ( cotha~ = P np (co a *) figura 3.13: Rep D ‘aceastd, expresi care toti dipoli ai in absenya temperatura T == ezints polarize wali cu zero. Ex cunoscuta su esia polarizal inl Brey capa e alura pola in (Fig. 3.13). Se observii eli (a) > Py. d161 Figura 3.13: Reprezentarea grafic menial de lincaritate al functiei pentru a i a functiei lui Langevin de argument «. Do- 1 le molecule pe in aceasta expresie, factorul np ceprezinta polarizatia diclectricului ia cazul ie-care toti dipolii sunt aliniati in directia campului. A mmai in absenta agitagiel (ermice gi aceasta se poate intampla mumai dacit (389 ] temperatura T = 0 1. Deci st_caz este posibil Py= np (3.93) eprezinta polarizagia dielectricului and temperatura absoluta a acestuia este GB.9N] galt cu zero. Expresia din parantezi, 1 L(a) = coth a 3.94) (a) = cota (3.94) GM ete cunoscutit sub numele de functia lui Langevin. Cu aceste considerati, aapresia polarizatici die icului, P (a), la o temperatura oarecare T si in impul BY,¢ capa ciabila, a cos! urmiitoarea forma generala, P (a) = Poh (a) (3.95) Weare ahira polarizatiei reduse P (a) /P, este efectiv alura functiei lui Lan- fevin (Fig. 3.13) Se observa cd, pentru a >> 1, polarizatia tinde ciitre o valoare de satura- (389) Me P (a) > Py. Aceastid saturatie necesita condifii extreme practic imposibilDielectrici in camp ek +4 Mecanisam de realizat: temperaturi apropiate de 0 I si carmpuri extrem de intense, tru ane face o idee despre valorile uzuale ale parametrului a, este suficigy 5% inlocuim in expresia (3.87) valoarea pe care trebuie sito ia Hey la lenge < ratura-ambianta TY 300K, pentru ca parametrul a sit fie egal cu unital (a= 1): Cup © 3-10-Cm gi cu kg = 138+ 10-*J/K ar fi necosar gg camp de ordinul Egy % 1.38 -10°V/m. Acest cdmp este enorm gi tensitng| creata tn orice dielectric ar depaigi cu mult tensiunea de strapungere. Velox umuale ale cimpului care produce tensiuni inferioare tensiunii de stripunge| nu depagesc 10°V/m. Aceasta iustamna ci, in condifii normale de hie parametrul a este mult mai mic deceit unitatea. Cu a << 1 exponential e** pot fi dezvoltate in serie gi astfel functia lui Langevin (3.9.3) se reducelj ao Ta) ote 3 Figura 3. @)=3+%5 (3. Dar, finde’ a << 1, termenii care contin pe a la puteri superioare unitite pot fi neglijati si, in consecink, expresia polarizatiei capaiti o form® in care este evident c& polarizafia variazé proportional cu cémpul efectiv si totodith invers proportional cu temperatura absoluta: Numeric, ¢ mérime, al doil amtrenea7a o vi (Cand temperat amp 02 pBes/koT P= = 3.04 ee PS Skgh a iorve. univati ioate molecule: devenit’s in aces (388)| tei orizontale a aexpresic a pc foarte bine in c sau, sub forma vectoriala, np BkyT Pentru a exprima complet polarizatia diclectricului constituit din me lecule polare va trebui si adaugiim la aceast’ polarizagic orientational ¥ contributia polarizatiei induse in fiecare moleculi. Conform celor stabilite mai inainte aceasté polarizatie indus’ este datorata cdmpului efectiv le rentz. Intr-un cay particular, de exemplu cel al mediilor dielectrice dilualg in stare de gaz rarefiat, in care valoarea permitivitatii relative este apie piata de unitate (¢, = 1), valorile campurilor efective Lorentz, Ey (Formals (4.64)), si Onsager H,y (formula (3.83)) sunt egale: (Bi; = Bos). in aces caz polarizatia total va fi data de formula lui Langevin-Debye ca o summa) p Studiul dey fatea de a deter falic P in fur Senyie ou axa on @abscisa ung Wlarizabilitate polarizatiilor indusa si orientationala: r 2 5 Pp +e : ls 3kpl |163 m si Censiy ngere. Val de stripnngge male de ly exponent 3) se ved ay Figura 3.14: Variatia polarizatici molare P cu inversul temperaturii (3.99 srioare unit fori in eae tiv $i totoda Numeric, cei doi termeni ai polarizabilitagii sunt de acelagi ordin de nirime, al doilea termen find totugi descrescaitor cand T' creste, fapt care qitreneard o variatie in acelagi sens a susceptibilitagii gi a permitiviratii Cind temperatura T este extrem de coborata, apropiata de 1 K, parametrul 22 pli,¢/heT’ poate si ating’, chiar cu campuri uzuale, valori de ordinul eitorva unitdti, si L(a) + 1, respectiv P (a) —» Py, fapt care inseamna ci gate moleculele sunt orientate paralel cu cimpul, in pofida agitagiei termice devenita in acest caz foarte slabi. Aceasta este semnificatia fizic’ a asimpto- tei orizontale a curbei lui Langevin (Fig. 3.13). Cun = (5N4) /M, se obtine oexpresie a polarizayiei molare P, determinata de Debye, care se verifica, foarte bine in cazul gazelor p bee as meee it 3.100) 3e0 (« | az) bet 260 (3.100) Studiul dependenyei de temperatura a polarizatiei molare, oferi posibili: fatea de a determina polarizabilitatea a gi momentul dipolar p. Reprezentand fafic P in functic de 1/T se obtine o dreapti AB (Fig. 3.14), a cirei inter- Seegle cu axa ordonatelor definegte pe aceasta axA segmentul OC si formeas Sabscisa unghiul y; masurarea acestora ofer’ posibilitatea de a determina Yolarizabilitatea ow si momentul electric p: 395 (3.98) tituit din me entationali § celor stabilite ui efectiv Le ctrice diluale ive este apie Beg (Formle Sey). Tn aces > ¢a 0 sumad oN; Vek ’ (3.101)164 Dielec rick in 0 pentru moleculele de CO2, CHa, CCly, 1S Indicand c& aceste molecule sunt nepolare. Pentru moleculele polare, p de ordinul 10 C/m. De exemplu, moleculele de apa, (H20), au £P, | 6,2.10- C/m, moleleculele de acid clorhidric, (HCI), au momentul p< 3.4.10 C/m. Astfel de mésurari pot da indicatii asupra structurii me. leculelor.. Molecu atomice, care au structur’ liniar’, au un momey electric nul, in timp ce moleculele cu structurd triunghiulard au totdeaung | p £0. Moleculele tetra-atomice ati momentul electric nul daca ele au o strug | tur’ plana, sau un moment diferit de zero daca au structura piramidala, Datele experimentale dau p = 3.10 Dielectrici neliniari. Feroelectrici. Figura 3.1 Mediile diclectrice descrise anterior sunt constituite din molecule car au momentele clectrice dezordonate prin efectul temperaturii. Polarizagia lor, P este proportionala cu cdmpul electric tn domeniul campurilor slaby gi variaz’i reversibil cu campul. Acestea sunt aga numite medii dielectriog liniare, Exist o serie de substante ale ciror proprieviti electrice diferd net de acestea. Mai intai ele se remarca printr-o susceptibilitate y = P/E enor in cdmpuri electrice relativ mici, care variazd uclinear eu campul electric ¢ uu temperatura, Variatiile period impului electric intre dona valor LE pun in evidenga un fenomen de histerezis (intarziere) al polarizatiei B faya de camp. Aceasta atinge o valoare de satwratie +P, la valori mu prea mari ale campului electric exterior E, si nu se mai anuleaza cand se suprind campul, (E = 0), ci piistreazii o polarizatie remanent +P; aceasta dispate numai cand campul opus polarizatici, pentru a anula fortele coercitive eatt | mentin aceasta polarizatie remanenta, capata anumite valori +/, numite camp coercitiv. In acest fel polarizatia in functie de camp deserie un cidlt de histerezis ca in (Fig. 3.15) Polarizatia de saturatie P, este o functic descrescatoare de temperaturé care se anuleazd la o anumiti valoare J, a acesteia, numita punct Cure sau temperaturd Curie. La unele substaue s-a pus in evidenta existent doua astfel de temperaturi. Aceste proprietati sunt foarte a aseminatoare celit puse in evidenta, cu mult timp inainte, la substangele feromaghetice $i, dit acest motiv, mediile diclectrice neliniare mentionate au capatat denumitea, de altfel improprie, de substante feroelectrice, La temperaturi mai mari decit temperatura Curie, susceptivitatea electric se supune unei legi de tip Curie Weiss, x = C/(T—T), (Fig. 3.16) iar proprietatile foroelectrice desctit] mai sus dispar, : ale diclectricilor La aceleagi la starea dezord. vatiatia termic leettice. Acest fi structurale intrir substanta feroel: tare momentele adomeniilor ferc ovata pe curba « lasaturatie toat yatalel cu cArmpt tana P, a fiectirt fa intregului f ind volum tot astfel, Starea depo. ‘omentelor elec Hiienergiei liber. structiarii LU Un money ‘au totdeanny | ele au o strug viramidala, Figura 3.15: Ciclul de histerezis al polarizatiei dielectricilor neliniari molecule ¢aig i. Polanizaya apurilor slabe adit dielectrign vice difera ney > P/E enoma | pul electric g e doua valon polarizatiei P valori nu pres id se suprima, ta dispare oercitive cant LE, mumite serie un cht mai sus dispar, subs aniele feroclectrice cipitand proprictatile paraelectrice ae dielectricilor liniari obigmuiti. descrise anterior La aceleagi temperaturi de tranzitie, de la starea ordonata feroclectrica lastarea dezordonata paraelectrici, au fost puse eviden{a anomalii gi in Yarlagia termica a unor marimi uvelectrice ce caracterizeazai substantele feroe- Kectrice. Acest, fapt atestit cA feroclectricitatea igi are originea tn proprictiiti stuicturale intrinsece ale acestor materiale. Se admite astfel preexistenta in mbstanta feroelectrica a unci structuri de domenii de volume foarte mici in fate momentele electrice sunt aliniate complet. Aceasta polarizatie spontand adomeniilor feroelectrice este cfectiv egalii cu polarizafia de saturatic B, re- feyatii pe curba de polarizare P(E) a diclectricului masiv. Aceasta, deoarece lsaturatic toate momentele clectrice ale domeniilor spontane sunt aliniate paralel cu campul, la fel cain fiecare domeniu. fn ae polarizatia spon- fané P, a fiectirui domeniu de volum 1; gi de moment electric p; este ace Ma intregului feroelectric constituit din Wand volum total v= 57 astfel, eal N domenii polarizate la savuratie, temperatutt : : ove P © i momentul electric total p= 2"; gi punct Cure & existeniad niitoare celat_ fetice si, dit t denumirea, ai mari decét | de tip Curl rice descr | AN : dank _ PF "i AN ae i yy 8 ’ Starea depolarizata « unui ti-roelectr 0, corespunde unei repartitii a Fientelor eleccrice ale domeniitor spontane couforme prineipiului winira Wienergici libere totale. Accasi.. imseamné ci domeniil (3.102) e se auto-organizea166 jnevidenca existe sigace relativa ey ig al investigati’ ie borin BaTiO: peesit’ mai inti wpenyine paralel domenint de pola alam energia te mergia electric alelé a tuburo electric mole {per moleculii), V are se distruge ¢ ta By este de o gct ke = 1,38 fnostaticd. gi cain spontane este ° 9 2 Figura 3.16: Variatia termica a susceptivitagii feroe peraturilor superioare punctului Curie 7) astfel inat reaultanta momentelor clectrice ale tuturor domeniilor s& fie nn] Cel mai simplu aranjament al domeniilor spontane vecine, in conformitategy acest principiu, corespunde unei orientiri antiparalele a momentelor dome niilor vecine. Polarizarea progresiva a unui astfel de ansamblu de domeni, in prezenta unui cdmp clectric exterior, are loc printr-un mecanism de rome tie progresivé a momentelor domeniilor ciitre directia campului gi printem: mecanisin de deplasare a peretilor interdomenici. Aceste mecanisme necesi, campuri mult mai slabe decat in cazul moleculelor izolate. Energia cdmpal electric exterior, necesara pentru polarizarea unui sistem de molecule pol izolate, este in general mare, aceasta folosind pentru a Invinge efectul fore lor de imprigtiere termicaé a momentelor izolate, pe and in cazul polariaat feroelectricilor, domeniile cérora sunt deja polarizate la saturatie in absetla) By cAmpului, energia clectrick. necesara polariziixii este considerabil mai mice Aceasta, deoarece ca este cheltuita doar pentru a invinge efectul fortelor cate asigurit echilibrul termodinamic al structurii de domenii spontane, respect cfectul forjelor care tind si anuleze momentul electric rezultant al aces structuri. < Proprietaitile mai sus mengionate au fost puse in evideny’, sue: o mare diversitate de materiale fervelectrice, incepand cu primele constatétl in cazul cristalclor de sare de Seignette numite adescori cristale Seignetie electrice (un tartrat dublu de sodiu si potasiu cu formula chimica: Nak C4H,O¢.4f0) Studiul variatici termice a permitivitatii acestui Seignetto-electric ape Aceast cnergic tic W., dintre atitanatului de impul electric ae 4.10-°m ogy camp este Wes 1p, se tare sunt eviden We si ale camp Pe de alta ) Gercit asupra Mai mare densit su cat este mai tte E,, si P, esilomeniul ten or sii fie nul aformitate a mntelor dome 1 de dome nism de rote i gi printeu isme necesité ‘gia campulil lecule polare efectul fore sul polariziti jie in absenla bil mai mich 1 fortelor att ane, respectit ant al acestél i, succesiv, ft ele constatéll ale Seignetli: ica : electric a pit jpavident existenta a doua puncte Curie (+22, 5° gi 15°C ) gi o permiti- sate relativa ¢, de aproape 6000 la temperatura camerei. Ulterior capul de sgl investigavillor asupra materialelor {eroelectrice a apartinut titanatului g bariu BoTiOs). O prima tentativa de interpretare a acestor proprietqi qecesitéi rial Intéi estimarea campului electric care este necesar pentru a ieatine paralel toate momentele electrice ale moleculelor ce aleatuiese un jomeniu de polarizare spontana. Aceasti estimare este posibild daca echt jglim energia termicd necesaré pentru a distruge polarizatia spontanit, cu qergia electric necesari pentru a mentine in fiecare domeniu orientarea ralelii a tuturor momentelor electrice ale moleculelor. Notand cu Ei, céim- electric molecular care asigura aceasta aliniere, egalarea energici electrice iper molecul), Wy = ~p'- Ey, ou energia termica la temperatura Curie (la care se distruge alinierea momentelor cleetrice) Wy = kpT., se poate apr Ey este de ordimul lui kyT./p. in cazul titanatului de Ba, T, = 393K g.cu kp = 1,38.10°9J/K si p = 10 Cm, energia ele hrostatica si ¢€ i sgontane este se estimeaza pul B,, uecesare pentru a asigura stabilitatea polarizayiei Wr ® 5.107% S gi Ey, & 5.10°V fm (3.103) Aceastal cnergic este enormi in raport, cu energia de interactiune electrosta- tied W., dintre dipoli. fntr-adevar, si consider’ e4, in rejeaua cristalina atitanatului de Ba, un dipol p apartinand unei molecule, este situat in dmpul elec tric Eg al dipolului moleculei imediat. vecine aflata la distanta 284,10-°m egala cu constanta retelei cristaline. Energia dipohului in acest timp este W., B= = zig di, se obgin valorile) ] (7- Es) Campul creat de dipol la distanta a fiind Wes = 10° a 10°V/m (3.104) tare sunt evident cu cateva, ordine de marime mai slabe decat cele ale energiei We si ale campului B, din domeniile de polarizare spontan’ Pe de altéi parte, este normal si presupunem ci acest camp By, care se @ercitii asupra unui dipol dat, trebuie sa fie cu ataét mai mare cu fei mare densitatea volumica a dipolilor vecini care produc acest cmp, deci Get este mai mare polarizayia P. Hxistii deci o relatie de proporgionalitace inte E,, si B este (3.105)168 40 Diclectrici 1 in care constanta de proportionalitate w reprezint o constantd de ink tiune dintre dipoli, interactiune care, aga cum s-a vazut deja, nu este de interactiunilor clasice dintre dipoli Totodat’ aceastA interactinne treby ‘depinda de natura cristalului feroelectric. Campul efectiv Fy care actioneazii asupra fieckrui dipol, in procesyl larizarii unui feroelectric, este prin urmare o sun’ de dowd eampuri: Ci de interactiune local E, la care se adangii campul B= By + este produs de sursele exterioare dielectricului, si F, este datorat sarci de polarizare superficiala a feroelectricului), By = 8+ 8, =6+0P @ ‘vii unui feroclectric vii moleculelor pol Cu aceste consideratii, mecanismul polariz fi examinat in acecagi maniera ca in cazul polati utilizand expresia lui Langevi temperatura, Figura P( _ (3.9 np, insé argumentul @ trebuie si fie modlificat prin tnlocuitg| — Cele dona fu “| rarsectie a curbel reprezentarea gra in care Py campului efectiv Et, eu E,, $i astfel Dey pe _| Urmatoarele eos B4+wP)= 2 (B+ wP : kot 7 hgh Ete?) = fap Ete?) (BY eae: a) Indepe (3,106) intersecce. sitotodata curbe temperatura T de oannmita valoat Daca se mentine mai mare valoare shfipungere, carc donati, pornind = (10°/w Po) wl ~ 10°, se punetului A fate functia y = e100 mm, dista in care R= nkg. Solutiile ecuatiilor (3.105) gi (3.107) inte nele observate relativ la polarizatia feroelectricilor respectiv, a) independent polarizatiei spontane de cdmpul electric exterior, b) variatia termica a polar zatiei de saturatie P,,¢) temperatura Curie T., A) comportarca paraele rh la temperaturi superioare punctului Curie (> Te) ‘ Pentru a reprezenta grafic ile (3.105) gi (3.106) introducem notatia si, dupa inlocnirea Ini P din ecuatia (3.104), obtinem o a doua funetied aceeagi variabilé :a de interag. este de tip, ne trebuie g \ procestl pe ouri: Campyl 4, (in care & at sarcinily (3.106) slectric poate ulelor polare electrie| mp electri] de camp side Figura 3.17: Reprezentarea grafic a functiei lui Langevin (3.107) rin thlocuirs | Cele dow functii au o solutie comund, corespunzind punctului de in- tersectie a curbei lui Langevin (3.107) cu dreapta (3.108). (Fig. 3.17) da. ‘eprezentarea graficd. a celor doua functii 4.199 |___UrmAtoarele aspecte experimentale pot fi interpretate imediat tn aceasta (310) sate a) Independenta polarizatiei spontane de camp. Pentru a ~ 0, dreapta teawé fenome (3.106) intersecteaz& ordonata in punctul A corespunzand Ini y = — (E/wPh), | independent smnicd a polar a. paraclectnii em notagia dlotodata curba Iii Langevin fn punctul M. Pentru un camp E dat gi o lenperatura T data, punctului de intersectie corespunziitor, M fi corespunde muita valoare a polarizatiel reduse, Fie aceasta valoare P(B,T) / Pp Dacé se mentine temperatura constanti gi campul variaza de la E = 0 la cea ful mare valoare permisa de experiment, si spunem de ordinul tensiunii de ‘pungere, care tn cazul titanatului de Ba este, punctul A gliseazd pe or tinata, pornind din originea O pentru care y = 0, pana la distanta maxim =~(10°/wPo). Apreciind, in confromitate cu formulele (3.100) si (3.103) “uP, © 10°, se deduce imediat ci pozitia cea mai departata de origine a Wmetului A este la distanya y * —10°%. La scara reprezentéii grafice, in ‘ae fun L (a) poate si ia valoarea maxima y 4100 mm, distanta y ~ —10-* = +1, figurata la o scala > de ordinul 0,1 mm; aceasta distanga estecomparabilé deci cu cea a grosimii unei trisiituri fine de creion. In consegi pozitia punctului M, respectiv valoarea polarizatiei reduse P(E, T) /P,, mane practic insensibilé la orice variagic a cimpului exterior cuprinsi j yalorile extreme. Polarizatia spontana la o temperatura T’ data, pres ca fiind este independenta de cAmpul exterior b) Variatia termicé a polarizatiei spontune. Temperatura Curie: temperatura variazi, se modific’ panta dreptei (3.108), respectiv pog punctului M pe curba lui Langevin. Neglijand in expresia (3.108), pring termen din membrul al doilea, din: motivele expuse mai inainte, se poay exprima simplu panta acestei drepte: tga (3. Cand temperatura T coboark etre zero absolut, a tinde citre 7m, antrenand o deplasare spre dreapta a punctului M catre pozitia corespim| z&toare ordonatei y = +1 pentru care polarizatia spontan’ capata valoare maxima P= Py Cand temperatura T cregte, unghiul @ cregte gi el, iar punctul M se de plaseaza spre stanga, antrenand valori tot mai mici ale polarizatiei spontang pana cand dreapta (3.108) devine tangenti la curba lui Langevin in origine in acest caz limita, functia y tinde ci o, deci P = 0 gi evident acest cat corespunde momentului in care temperatura atinge punctul Curie, T = Ty Valorile Ini a fiind mult inferioare univatii (2 << 1) in vecinatatea origin se poate utiliza aproximatia (3.92) pentru functia Ini Langevin gi expres tangentei in origine la curba y = L (a) devine Qu aceastit expre prima intr-o m: de vuriatic termi Aura. polarizatie formula (3.111) witoare curbei e> co) Varia 7 3 119) | rilor. supertoar le 3.11) P l. yee Gum temperaturile T i jinind seo ¢ fnlocnind in (3.109) tga cu L'(Q) pentru T = T,, se obtine urmiitoate (ed seama de : ‘clatia (3.107) p expresie pentru temperatura Curie wh? wPR 3R ~ 3nkg Eliminand pe R intre ecuatiile (3.108) gi (3.111) si neglijand, din moti |Miimele doud vi cunoscute, primul termen din membrul al doilea al ecuatiei (3.108) si totodail | Mast: expresie ginand seama de (3.107), obyinem T, (3.118) P/Po Taeiniari. Feroelectrici. cuprinsés jp ata, Breexigy, \ wa Curve: Cay spectiv pogj 3.108), pritay uinte, se poy We (3.1) Figura 3.18: Variatia termici a polarizatiei de cittre erg, iia. corespun, pati valoary aceastii expresie a parametrului a, ecuatia (3.107) capita o forma care a , prima inta-o manierd universal, (lira a necesita constante arbitrare), leyea ikvariatic termica a polarizatie’ spontanc: ctul M se de Aiei spontane, vin in origine PI Pa : Jent acest ag P/P) = aC ie (3.115) wie, T= satea origini, | Mura polarizatiei in functie de temperatura, exprimata in valori reduse fn nn gi expresa | mula (3.111), este reprezentatai in (Fig. 3.18), si principial ca este asemi Utoare curbei experimentale P (7), ©) Variatia termicii a susceptibilitatii electrice in domeniul tempera- (3.119 | litler superioare temperaturii Curie. Legea lui Curie-Weiss. Pontrn toate miperaturile T > T, curba Ini Langevin se confunda cu tangenta la curba. urmitoare | Wand seama de (3.110), gi de aproximatia a << 1 valabilé in acest ca tuatia (3.107) poate fi serisX sub urmiitoarcle variante L(a)=L(Qa=zt ata y a= + (3.113) y BPR (3.116) din motive | Utinele dou variante ne permit si scriem cA a = 3(P/Py). Substituind ) si totodati } east’, expresie a lui a in ecuatia (4.110) in care s-a tnlocuit totodata con- Satta R= (wP}) /3Te, oblinem urmitoarea expresie: eee P. (3.01 fee 8 TePy Py (3.117)A doua variant a acestei egalitati permite determinarea expresi vitatii: adectretilor prez | ypelectrot in ma ‘gectret. Pentru ¢ “| fgele polarizate | le dowd armatu ju magnet perm poli cu un mater falmoale. fn con acd umniditatea ‘weou initial. ne Pelanga sarcinil ‘ale, distribuite wlumic’ a acest simpuri slabe (E midensitate vol ot mai slab’ in qeascé din now sie inversa in cz Complexitat ingercdiri de inte; wma dintre ele mt Pentru a obt numité coristanta lui Curie, pe care 0 notim cu C= (3.116) capita forma cunoscuti a legit lui Curie-Weiss l. Cum se vede, aceastit teorie dipolar poate interpreta in linit mari prietatile fervelectricilor, in particular cele referitoare la polarizatia spony sau de saturatie P,, evident fara a lua in seamé particularitauile structuns} ale feroelectricilor. Acestea pot cauza comportitri specifice care scapa agai teorii. De exemplu, imposibilitatea interpretarii celei de a doua temperatal de tranzitie fero-para, existenti la o serie de feroclectrici la temperatutif ferioare punctului Curie considerat in aceasta teorie, precum gi alte aspa experimentale ne-integrabile in cadrul acestei teorii ca, dependenta de gi nulatia feroelectricuhti a temperaturii de Wranzitic, gi altele, au determing] aparitia unor teorii care iau in consideratic caracterul cuantic al interagy| nilor in cristalele feroelectrice. 3.11 Electreti Proprictati remanente aseminatoare cclor puse in ovidenta la ferodke| de subtire. De « trici, au fost observate gi la anumiti dielectrici care, fardi a avea o structiti] genta a face si. de domenii. Topiti si apoi solidificati in prezenta unui camp electric exterit| isk utilizati tn acegtia capita un moment electric permanent, dupa suprimarea cAmpulit} gagnetice in sist Aceste substante au fost denuinite electreti. Un dielectric organic, prepati| ” in 1926 de Eguchi, dintr-un amestec de cearti de Carnauba gi de riigind a] putind coats de albine, punea in evideugd pentru prima data proprietiii]12 Diel specifice electretilor. Amestecul topit gi Kisat si se solidifice intr-un eit electric uniform de ordinul 100 V/m, creat inure douai armaturi plane, capi} Un dielectri sarcini negative in vecindtatea armiturii pozitive gi invers: in vecindtalll| iervatie. Daci armaturii negative; cantitativ, aceste sarcini se micgoreaz’ contimuu in Gif] in orice dir de cateva zile, sfirsind prin a-gi inversa semnul. Apoi, aceste ultime sari] @biex, veccorul subvisté in mod permanent si nici o variajie nu a fost observata timp de! | Bolectiile sale y(8 init mati pp aia porta ile structant| 8 scapa avai, a vemperoy| mperaturiy ii alte aspai denta de ge ww determin al interacts (a la ferodkt 2a o struct ctric exter ea crap aie, prepa de risindt proprietily intr-un cli plane, capi al n vecinétaly tinuu in ti ultiing sand gi, Fenomene asemanatoare, de polarizare remanenta, au fost relevate de jemeuea si in cazul esterilor, al hidrocarburilor cu molecule polare, si la o aie de compusi din grupa acizilor organici. Aceasti polarizare permanentii adectretilor prezintd multe analogii cu cea a magnetilor: Daca se sectioneaz: qpelectret in mai multe fragmente ficcare dintre acestea se comporta ca un ‘gectzet. Pentru a conserva un clectret se asigura o conductivitate mare intre fale polarizate permanent cu sarcini de seman coutrar, punand in seurteireuit le douk armaturi intre care este situat dielectricul. Se procedeazi la fel cu ym magnet permanent pentru a-i conserva magnetismul remanent, unindu-i pli cu un material care are o permeabilitate mare, cum este de exemplu fie- | wlmoale. in condigii de wmiditate, electretii pierd sarcina, dar dup& uscare, daca wmiditatea nu este prea mare, acegtia revin la starea electric’ pe care o yeouinitial. Incilzirea progresiv la topire distruge electretul definitiv. Pe lang sarcinile care creeaza polarizarea rigida, electreyii posed gi sarcini male, distribuite im volum gi, in general suma lor nu este null. Repartigia ylumick a acestor sarcini depinde de intensitatea cAmpului polarizant: tn dmpuri slabe (EZ < 100kV/m) se dezvolt& o sarcina spatial’ negativa a ci: si densitate volumici cste mare in apropicrea armiiturii pozitive, devenind wot mai slabi in profunzime pentru ca, in apropicrea arméturii negative si ease clin nou cu sarcini de semn contrar, Repartigia spatiali a sarcinilor sie inversa in cazul cimpurilor mai intense (Z > L00kV/m) Complexitatea acestor fapte experimentale a dat nagtere la mumeroase ‘etc de integrare a lor in teorie pornind de la diferite ipoteze, dar nici wna dintre ele mi este pe deplin satisficktoare, ai Pentru a obtine campuri polarizante intense se di electretilor o forma de disc subtire. De exemplu, un electret avand diametrul de 20 cm, este suficient pentru a face sii lumineze o lamp& cu neon de 2 watt. Electreti aciculari au fost utilizati in electrometrele cu cadrane, la fel cum sunt utilizate acele tlegnetice in sistemul mobil al magnetometrelor: 3.12 Dielectrici anizotropi. Un dielectric este anizotrop daca proprictatile lui depind de directia de | tservatic Daca in cazul unui dielectric izotrop inductia clectric& este ace ji orice directie, D = cE, in cazul unui cristal aniotrop cu simetrie tuhied, vectorul inductie D va fi definit in functie de vectorul camp E, prin a) Boece sale pe trei axe de coordonate oarecare, (1,2,3), care, intr-un sis-174 Dielectrici im cAmp eles. | 443 Dielectric turile conde Ss calitates re propricciatil stricd, valoa wu pierduta in c tem cartezian, pot fi oo (x, v2) In acest caz per mitivitatea © é, cate g _ ace Dy = enki +enFy + e1x8s : Dy = E+ €2 By + 623K (8.4 Ds = ey By + esky + es3Es 313.1 Rigi Acest paran syporta un diele iferenta de pot em in dielectric in cazul die Pentru a determina directiile in care D este paralel cu B, sau_altfel, penyy care D inlocuim in (4.120) componentele vectorului D care satig aceasta conditie: cla = enBy + eaba teks ae loc pentru c ely = en by + ekg + eaks produce sub for are o poate disi jigiditatea este } fuotricului. Rigic iniegoreaz’i daca in cazul dic dependent de este independen tansformator us in cazul die portional cu gr degrosime. De + de 1 MV chiar « Tnalte sunt, supo. aga cum pot fi v inal. cE3 = €31F + €32B> + es3 Bs Aceste ecuatii, omogene tn Fi, M2, Ey, au solutii diferite de zero mamai dig determinantul eocticientilor lui E este nul, fapt eare poate fi exprimat singly utilizand simbolul lui Kronecker 6)): (3.10) in care dy = 1 pentru i = j si dj) = 0 pentru i 4 7. In cazul gener ccuagia (3.122), de ordinul trei in €, are ca solutii tre riidaicini distinc Ex, €y, €2 corespunznd celor trei directii privilegiate, Daca aceste trei direct respectiv axele electrice ale dielectricului anizotrop, sunt alese ca axe te coordonate, sistemul de ecuatii (3.119) se reduce la “| as (5:1), D, = 313.2 Per - Potrivit def MW inductia elec ‘itatea, (E ermitivitatea + bfeo, nunvea &, can ie inocu F co calitatea acestora in conditiile de lucru, respectiv limitele pana la roprietatile lor réman nealterate. Acesti parametri sunt: Rigiditatea prop! sgt p is dielectric’, valoarea permitivitatii, temperatura maxima gi puterea disipata ‘a este supus unui cimp electric variabil. gu pierduta tn dielectric cand aces 3.13.1 Rigiditatea dielectri: Acest parametru d& informatii asupra cémpului minim pe care il poate ‘qgorta un dielectric fart sd se deterioreze . Acest cimp este definit prin “jiferenta de potential dintre dowd plane infinite considerate la distanya de 1 | ein diclectric si se exprima adesea in kV/em, | tn cazul dielectricilor én stare gazoasd, strapungerea dielectricului, care we loc pentru campuri mai mari decat cele corespunzatoare rigiditauii, se duce sub forma de efluvii, de are sau de santei in functie de puterea pe gare o poate disipa sursa, Dact diclectricul este aer la presinnea atmosferica, tigiditatea este practic constanta (= 30kV/cm), indiferent de grosimea die- jewicului. Rigiditatea dielectricului cregte insi cu cregterea presiunii, ea se i dacd tensiunea este aplicata intre electrozi sferici san intre varfuri. este practic in- -altfel, pent D care say (3. ro numal dag orimat simply. wwiegorea: in cazul dielectricilor lichizi tensiunea de strépunger dependentii de distanta gi, daca impuritatile sunt absente, aceast& tensiune iste independenta si de temperatura. Rigiditatea diclectricit a uleiului de irnsformator uscat poate si ating’ 300 kV/cm tn cazul dielectricilor solizi, vensiunea de stripungere mi mai este pro- portional cu grosimea, ea puténd si atingii o valoare limita independenti Wgrosime. De exemplu, nici un izolant solid nu poate si suporte o tensiune @e1 MV chiar daca acesta are dimensiuni mari. De obicei tensiunile foarte inalte sunt suportate daca cle sunt repartizate pe mai multi izolanti in serie, acum pot fi vazuti pe liniile care transporta energia electricd sub tensiune ‘nalts, (3.123) cazul general cini distinct | se trei direct we ca axe de (3.128) niali €q, Eys& e tei direct $13.2 Permitivitatea : Potrivit definitiei, permitivitatea ¢ = D/E, este o marime numeric egala. | Ginductia electricd produsi intr-un dielectric de un camp electric egal cu (E = 1V/m ). Pentru a estima acest fapt prin comparagie cu le aplicatiell ‘a vidului, se utilizeazi in mod curent permitivitatea relati slectrice inte | = e/eo, numit& uncori putere inductoare specifica. Pentru izolanyi cu a176 ‘Fenomene jpoamul dielectric pit de variatie p), wm cick « Fu vorutnica de du, Calcalul pr jgrelatia de 80-100; dar acegti dielectrici nu sunt utilizabili in condensatori din cf, in general, au o conductivitate notabilé astfel mat pierderile prix joule sunt insermnate. Permitivitéiti mari se obtin cu dielectrici ferock care, in cazul titanatului de bariu, pot si depageased 1000. Oricum, un condensator este performant daca, pe lang’ calitagile rely la rigiditatea gi permitivitatea dielec Fg care, in. cal a depinde ac fuarte slabe, fact devedere al pierc a) dielectrici fe mil, Din ace qepolare, la presi aro hexaforura 1p) diclectrici jidhizi si solizi jorile rigicitayii, iielectrici aceasta capacitate este C = eS/e = cv/e?, in care ¢ este permnitivitatead lectricului, S suprafata gi e grosimea Ini, gi astfel C/o = ¢/e?. Tensti aplicat& condensatorului fiind V, campul electric in dielectric este E = Vf si raportul precedent poate fi seris inc& sub forma: c v Campul E maxim corespunde valorii rigiditatii, Bua, si astfel perlie| manta unui condensator supus la tensiunea de utilizare maxima Vine, ee caracterizath prin valoarea raportului C'V2,,/v = €E2,,. Pentru un dielae tric dat, factorul ££, este numit uneori factor de merit. Se poate obsew imediat cA factorul de merit reprezint efectiv densitatea de energie maxitty in dielectric, deoarece factorul de merit poate fi exprimat simplu ca o energe maxima, 314 Fenc Pe anumite : idiee cand crista comprimare sau afost pus in evic te bariu. precur direct cu distri ele gi cele mai ‘istalele d atdinul trei (axe | Wareasta, axe c WF (axele elect lami paralelip. a sectiune-x), en electri 13.3 Unghiul de pierderi nay Acest, parametru este in relajie directi cu pierderile de energie in 4 leciric. Aceste pierderi apar cand campul electric este variabil in timp. conditile nei variagit sinasoidale de forma = By. sinest, in eare . reprezinté a in functie ‘de ca T sau de freeventa " a aan lui, inductia electric D urméreste cu intarziere varia eampula, gi atl D = cE, sin (wt ~ 5). Acesut | pcasul dielectricilor feroclectrici. Datoritt acestei intarzieri, la fiecare pe: io de variatie a cipal inductia electrics descre, in planul cartezian timp ce, perp ating’ atori din igttte ch ca Wolumicé de energie ¢ disipac sub forma de calduri in timpul ficcdrui ‘| ja. Calculul puterii dlisipate tn unitatea de volum din dielectric conduce “el Feroclec iprelatia tale eleiy aP = eB figs (3.125) dv mare capacity, : are Lensiiney farcare, ™ caval pierderilor miei, tg = 9 reprezinta unghinl de pierderi ormanga, pag | fasta depinde adesea sensibil de frecventa. In dielectrici moderni cu pierderi iQ te slabe, factorul de merit este de ordinul 1 pana la 10 J/dm’. Din punct ‘bart P f . evedere al pierderilor, dielectricii se impart in doud mari categori: ndensator play ‘Bt nitivitatea de a) dielectrici aproape perfecti, pentru care unghiul de pierderi este prac- 2 Tera je nul. Din aceasta categorie mentiondim gazele constituite din molecule . Tensitang fH wi 5 i ste B= Vie jolare, la presiuni nu prea mari, (oricum mai mici de 10 atmosfere) dintre este H = yj_ | spolare, "| care hexaflorura. de sulf este remarcabila. b) dielectrici cu picrderi; acegtia sunt, in cea mai mare parte, dielectrici lihizi si solizi constituigi din molecale polare. fn tabelul aliiturat dim va- nile rigiditagii, permitivitsyii gi ale unghiului de pierderi pentru o serie de delectrici i astfel perfor iM Vines Ole wra un die 13,14 Fenomene pi poate obser orgie maxini | Pe anumite suprafete ale unui cristal dielectric pot si apard sarcini e lu ca o energi | ttiee cand cristalul este supus unci deformiri mecanice, de exemplu prin _ |Cuprimare sau prin intindere. Acest fenomen, numit efect piezoelectric, : afost pus in evidenta la cristale de cuart, turmalind, sare Seignette, titanat (SHE floriu precum gi la o serie de alli diclectrici cristalini, si este fn relagie | diteet’ cu distributia spatialé regulaté’ a ionilor in reteaua cristalind. Pri- | hele si cele mai detaliate investigatii ale acestui efect au fost efectual Ghtalele de cuary. Cristalul de cuart, (Fig. 3.19(a)), are o axé de simetrie odinul trei (axa Z, care se numegte axa oplica), si trei axe perpendiculare Yeareasta, axe de simetrie de ordinul doi, care formeazit intre cle unghiuri de ezoelectrice nergie in die il in timp. fa in care Bite a Qn/T = WW (axele electrice XX, X1X1, X2Xz). Daca din acest cristal se decupeacii a a Mami paralelipipedicii, in maniera indicata in (Fig. 3.19(a)) (secgiune Curie Secliune-x), gi se supune unei forte Fy aplicata in directia axei X, apare ®sarcind electric +Q pe fata be situati de partea pozitivi a axci X. PeFenomene _ Figura 3.2 (a) Gristalul de cuart : Axe de (b) Cristalul de cuarg : Lameta simetr decupati in sectiuneasy Figura 3.19: Cristalul de cuart fata opusi apare simultan o sarcina negative’ —Q. Marimea acestei sara este independent de dimensiunile lamei gi este determinata mumai de forty de intindere F Figur Qe = du Px, (3.1%) unde dy; este numit modul piezoelectric. Daca se inloeuiegte fora de intindere cio forté de comprimare semnul sarcinilor se inversea’, Pe celelalte feye ae |iitinderea lamei lamei paralelipipedice mi apar sarcini electrice. Daci lama este tensionatg | # bichuma dintre sau comprimata in directia axei Y, pe fata be apar sarcini electrice a cig [aust tn variati matime depinde de raportul suprafetetor be, pe care apar sarcini, si ae, pr | test elect este 1 care se exercita forta, anume: ouary in sectiune condensator (Fig (3.1ay) {mineide cu. direc wativa in hingw Pe celelelte fete nu apar sarcini. Efectul piezoelectric este mai putertie sarea de Seignette decat la cristalul de cuart. Existenta acestui efect poate fi demonstrata utilizamd o instalatie simpli, a ciirei sckemi este dati in (Fig 3.20): O lama de sare Seignette este pring sunt conectate la o mica lampa cu neon utilizatii ca indicator dintre electrozii de cupru atinge cateva zeci de voli lampa lumineaza. Dati |ithnice, ca sens se lovegte cu un ciocinel de riigin&d fata ac a lamei, pe fejele comprimatt |itegistrarea var aflate in contact cu foitele de cupru apar sarcini de semn contrar gi astfel, f@ fiie provocate fiecare lovitura, lampa va indica un scart puls de humin&. Comprimarea sill [lipozitive de gc intre douit foige de cupru cate [Meare B = U/e And tensiumea }itlui, Efectul pitei sareinj nai de forte (3.125 de intindere alte fete ale tensi ui, gi ae, pe (3.127) ai puternic efect poate ata in (Fig. cupru cate 1 tensiunea raza. Dach omprimale ji astfel, la marea sal 179 Figura 3.21: Evidentierea ofectului de electrostrietiune imtinderea lamei in lungul axe? Z nu provoaci aparitia de sarcini electrice peniciuna dintre feyele lamei. Existé si un efect piezoelectric invers care consti. in variatia dimensiunilor cristalului sub actiunea campului electric. Acest efect este numit electrostrictiune. Daci lama tiiata din cristalul de quart in sectiunea -x, (Fig. 3.19(b)), este situata tn cdinpul electric al unui wondensator (Fig. 3.21), ca se va deforma. Daca directia campului electric coincide cu directia axci X, lama se dilatt in lungul acestei axe. Alungirea lativa in hngul axei X, in cazul considera aici, este definita prin raportul (3.128) tric dintre arméturuile condensato- fheare B = U/e reprezi campul ele tilui. Efectul piezoelectric direct gi cel invers a capatat numeroase aplicatti lehnice, ca sensori de presiune im manometrele piezoelectrice, care periit integistrarea variatiilor rapide de presiune in functie de variatia sarcinii elec~ tice provocate pe lama de cuart. Efectul piezoelectric invers este aplicat in Uispozitive de generare a undelor ultrasonore. In -aceste dispozitive se folo- | |46 Triboelectr jeun suport izola jpisic® Ca sit gateriale. Pfectiv “gaze ale epiderm jgaourile sunt asi; ac -N. Daca Aceasta si | gate prin forte Sticla polizat postay, Se clectriz gidlei este depoli ixplied aceasta p are pot ceda ele arcinile clectrice jeeste sarcini, GE ae toate corpuril: fxeze protoni pre anorilor contine deaer ascendenti mence tried, tm substantele care ordine care nu est suprafetei pot pr jitlea de iepure, ya, bumbacul, ls depolizatat, celulc Electrizarea tn fenomen diferi seobtine fara fre ilferit la cele dor — O baghetat d #41 incarce pozit la temperatura Pentru. a extrage Ampul unei sare ‘Mest ordin de m in campul electric al unui condensator plasat in medii lichide, gazoaseg in solide, se deformeaza, vibrand concomitent cu frecventa campului elec caplicat, produand astfel unde ultrasonore fu aceste medi : 3.15 Piroelectricitate intr-un incerval de temperatura dat. Plasati intr-un cAmp electric acegtiay orienteaza la fel ca un dipol. Acesta este un fenomen de piroelectricitay| Turmalina este piroelectrici. Sarea Seignette prezinta aceasta propriet numai in intervalul de temperatura cuprins intre cele doua puncte Cur) 18°,+-24°C. Cuartul mu este piroelectric. In general aceast& proprietate ogy IntAlnita la cristalcle dielectrice carc an o singurii ax’ clectricé. Numai 10 dy cele 32 de clase cristaline prezinta o singuré axa pol: Piroelectricitaty este explicatti admitandu-se ci in hingul acestei axe preexisti 0 polarizate permanenta care insit nu poate fi evidengiata direct; aceasta deoarece sed nile de polarizare sunt practic neutralizate, fie print-un aport de ioni di acrul inconjuritor, fic datorita unci eventuale conductivinati a cristalula: Toate cristalele piroelectrice sunt gi piezoelectrice. Din acest motiv o cond: tie esentialé in objinerea piroclectricitatii e ca temperatura sa fie uniformd in intregul cristal. Neuniformitagi de temperatura antreneaza aparitia ter siunilor mecanice in cristale gi implicit aparitia unei polarizatii suplimentatt cauzate de efectul piezoelectric. 3.16 Triboelectricitate Electricitatea produsi prin frecarea suprafetelor materiale se numeye triboelectricitate. Cunoscuta inc din antichitate (Thales din Milet, seca VII ien.), ea a fost studiata mult mai tarziu. O serie de observatii relatit la triboelectricitate sunt relevante: a) Densitatea de sarcina electricd produsa prin frecare este independent de presiunea exercitata de corpul cu care se freaci suprafaga si de vite acestuia pe suprafata. im b) Sarcinile produse prin frecare pot fi pozitive sau negative. O baghet de ragind san de ebonita, la fel ca gi o sferi metalica fixall a181 ‘ youn suport izolator, se electrizeaza negativ (-) cand sunt frecate cu o piele jepisica. Ca si cum, prin frecare, pielea de pisicii ar lisa electroni pe aceste quieriale. Bfectiv acesti electroni pot proveni din lanqurile peptidice filamen- e ale epidermei cate acoperA pielea anumitor animale; in aceste lanturi jgaturile sunt asigurate de clectronii de valenyai ca in cazul legiturilor CC uC — N. Daca aceste materiale sunt frecate cu bumbac, ele nu se electri- | qari. Aceasta se explic& prin faptul ci bumbacul este constituit din cristalite | inate prin forte de tip Van der Waals 1pUlti elect vclril uniform | sticla polizatii (a carei suprafata este lucioasa), frecata cu o bucata de tric acestia postay, se electrizeazi pozitiv (+); deci ea pierde electroni, Daca suprafaga oelectricitate | let este depolizata prin atac cu acizi, ea se electrizeant negativ (-). S 4 Proprielaty | gplicd aceasta prin faptul ci acidul neutralizeazi bazele, deci ionii OH™ mete Curia | ie pot ceda electroni. in general se pare ci, prin frecare a dou, corpuri, oprictate ee | irinile electrice se fixeazai pe corpul care are cea mai mare afinitate pentru Numai 10 din | jste sarcini. Gheata, la temperaturi joase, este cea mai clectropozitiva din- relectricitatey | fe toate corpurile, deoarece ea poate in acelagi timp sa piarda electroni gi sti © polatizati | fyeze protoni provenind respectiv din ionii OH™ gi Ht. Partea superioard coarece Sat | 4 norilor contine sarcini (+) fixate probabil pe molecule de gheata. Curentii t de ioni dit | ge ner ascendenti puternici pot rupe sau sfircdma fulgii de gheag’ gi sii pro- a cristalalil | guox de asemenea sarcini (+). Tucercitrile de a ordona materialele intr-o serie rotiv o cond: | sipoelectrica, in care, o substanyi din aceasta serie, frecata cu una dintre a fe unifomié | sbstantele care o urmeazii, si se electrizeze pozitiv, conduc la urmatoarea aparitia tet | odine care nu este decat aproximativa, deoarece starea higrometrica gi starca suplimentaté | syprafeyei pot produce unele inverséiri in aceasta lista: piclea de ciprioar’, fidea de iepure, sticla polizatit, mica, lana, pielea de pisici, pana, mita- a, bumbacul, lemnul, ragina, metalele (Cu, Ni,Co, Ag...) zahiirul, sticla epolizati, celuloidul Electrizarca a doua metale diferite, puse in contact gi apoi desprinse, este e se numa | Uhfenomen diferit de cele prezentate aici, deoarece diferenta de potential care Milet, secold | #0btine fara frecare regulta din faptul ca Iucrul de iegire a clectronilor este srvatit relay | leit la cele dows metale O bagheta de sticla tncdrcata pozitiv pusd in contact cu un metal poate 8H Incarce pozitiv; ca gi cum o parte dintre electroni ar fi extrasi din metal. la temperatura ambianta ar fi necesar un camp de ordinul 10°-10!V/m Pentru a extrage un electron din metal. Efectiv aceasta este posibil deoarece fémpul unei sarcini elemmentare la o distanyé de 2-3 angstrdmi poate si ating’ feest ordin de marime. independeat » gi de vite ve, etalica fixallDielectrici in c ~~] Rigiditatea | Permitivitatea | Unghiul de] dilectric& relativis pierderi (kV —m) ‘Aer la pr atmosfericd Raspunsuri 1. Sareina q poarizare a acest inplu prin folos aspatiului se pos aediul are permi intreg, spatiul este etrecere pentru By = Ey 10% — 104 | Hexafluorura ( “Ciaiay de sulf —__(2atm)_ _ (°C) G eB = (100°C) 55 | Din sistennul + { 2 (qo +a (-a + 9k fy J qo =9 = ate =" Asupra sarcir Aplicatii, Probleme 1. (Metoda imaginilor in camul diclectricilor) Sa se calculeze forga care arcini eh afl la distanta d de supre intre doud medii dielectrice caracterizate de perimé actioneaz asupra unei fata de separatie plan tivitaigile electrice absolute €) i ¢2 2. Spatiul dintre placile unui condensator plan poate fi ocupat de tm ¢ de dielectric care repredintl Jicile condensatorului pate rice qo Care st dielectric. Dac avem la dispozitie o cantite doar jumatate din volumul spatiului dintre p! imagina mai multe variante de folosire a dielectvicului pentru a ocupa spatitl dintre plicile conductoare. In figura sunt dou’ dintre acestea. fn care situati capacitatea condensatorului este mai mare ? Propuneti gi alte variante, calculati capacitatea gi comparati cu cea ol qinuta anterior. 3. Calculati campul electric creat de o sferi dielectrica uniform pola zati intr-un punct oarecare in exteriorul ace: 3, Carnpul esi Rha inmultita cughiul de erderi forga care 7 de supra de perimi- tpat de un roprezinti dui putem ipa spagiul we situatie cu cea ob- em polar | 516 Triboelectr 46 Tr li ® aff i a | pS (a) Problema 1 (b) Problema Raspunsuri 1. Sarcina qo creazi un cAmp electric in tot spatiul ceea ce produce o polarivare a acestuia. Campul creat de sarcinile de polarizare se poate calcula sinplu prin folosirea a doua sarcini imagine: qf si qf. Campul in zona 1 aspatiului se poate calcula considerand c& exist sarcinile qq gi gly iar tot mediul are permitivitate ey. in zona 2 cdmpul este dat de sarcina q/M iar fitreg spatiul este ocupat de mediul de permitivitate 9. de trecere pentru pe campului electric obtinem: Ey = Ey > BE aus wince 2 ( “arealt ) the ‘near > obtin valorile sarcinilor imagine 6) By = 2B on > Ey Din sistemul de ccuatii obtinut asifel s { £2 (qo + Go) = e190 hl ={ Wo = WW BS2 ter Wo = Was Asupra sarcinii gg va a iona forta: ~ 1 doaty Amey (2d)" 3. Campul este dipolar. Momentul de dipol al sferei este egal cu polari tia inmultita cu volumul ac estela,184 ; ___ Dielectrici in cmp ele (c) Sarcinile care creeazs (d) Sarcinile care cxeeat camp in zona 1 camp in zona 2 Figura 3.22: Rezolvare problema 1. Sarcinile ymagine saprafata de (b) Campul la suprafa (a) Campul | separatie, in zona 1 separatie, in zona 2 Figura 3.23: Rezolvare problema 1. Conditiile la limita manic’, efCapitolul 4 Energia electrostaticad. Relatii ntre energic, forte gi cupluri 41 Energia electrostatic’ a unei sarcini punc- tiforme situate in cAémpul electric. rostatici F pen- in Capitolul 1, am evaluat lucrul efectuat de forta ele tua deplasa o sarcini electric’. punctiform’ q pe un drum oarecare intre dou’ puncte A gi B, (Fig. 4.1). Lucrul elementar dr efectuat pentru o deplasare infinitezimala dl find ai = qi - di = —qgradV - dl = —qdV, (4.4) dr = sa doterminat ¢ punctul B, in ¢ totals = fo inigialt gt fina cH, pentru o deplasare finitd a sarcinii q de la punctul A la potentialele electrostatice sunt V4, respectiv Vy, lucrul i na depinde de forma drurnului parcurs ei numai de pozitiile le sarcinii. Astfel forta electrostaticA efectueaz’ lucrul: r= ~q (Va ~ Va) (4.2) puna Dar, daca, aciione ii migcare accelerata gi astfel fin repaus). Pentru ca sarcina si fic numai fora electrostatic’, sarcina ar trebui avem de a face cu © sarcina static trebuie sa presupunem ci ca im repa te supusa in acclagi timp unci forte exterioare /.,,, care poate fi de origine inecanicd, egali gi opusa fortei electrostatice F Pea = —F (4.3)186 Figura 4.1: Lucrul efectuat de fora clectrostatica pentru deplasarea sarc intre punetele A gi B fn aceste conditii deplasarea sarcinii intre cele dou punete va trebui si fie suficient de lenta pentru ca in orice moment sii se pastreze echilibrul inte cele douii forte. Se intelege astfcl c& lucrul efectuat de forta exterioarti te cursul deplasdrii sarcinii q de la A la B este egal si opus lucrului forte. electrostatice: a fi Feu - i Acest lucru Test a fost furnizat sarcinii q pentru ca, in cursul deplasdrii sale, forta electrostatica s fiind presupusi suficient de lent’ pentru ca sarcina s8 poata fi considerata it echilibru static, se poate admite ca, in sistem, n-a fost introdus’ din exterior nici o alt& forma de energie in afari de cea corespunzatoare lucrului Text Conform principiului conservarii energici, acest energie, furnizati sareintl pentru ca ea si ice moment in cchilibra static, se regiiseste it sistem sub forma unei alte energii pe care o vom numi energie electrostatiet. Aceasta este efectiv o energie polenfiald a sarcinii, gio vom nota cu W. i Text = 4 (Vp —Va) (44) cursul deplasiirii sarcinii pe distanta di aceasta energie variazi cu dW, ¥ deci, pe intregul parcurs de la A la B, encrgia electrostatic a variat cue cantitate egal cu lucrul fortei exterioare jnconsecinta, in joeast’ formula alectrost atica pe ¢ afl in punct Eaeatoria va, de jerfic’ formula rior, ci, dac sw ecipotential-d Ge, expresia (4 ge consider’ pri considera ca ori garcini izolate st in sistermul inter potentialul inv. fiei de definigic dlectronuli fin foarte mici. De in unitagi mai lapotencialul d wW): leV = 1,6 Remarea: 1. Regasir iostatic intr-m de fortele exter qinctul consid: 2. Energie fiald pe care 0 ; tan = ff aW = Wy ~ Wa (43) ; dat. Situatia ¢ te mash m car tioaré. pe o traiarea, sarcalg » brebu sii fe hhilibrul fntep exterioara iy ucrului forje (44) splasdtrii sale Deplasares onsiderata i «din exterior lucrului to zata sarciull regiiseste ib lectrostatieh. ta cu W. by acu dW. variat cu o Energia electrostatic’ a nei sarcini punctiforme situate in mpul electric. 187 fpconsecinta, in virtutea relakiei (5.4) se poate scrie Wa —Wa = 4 (Va ~ Va) (4.6) Aeeast’i formula nu ne ofer posibilitatea de a defini fri conditii energia dectrostatica pe care o are sarcina q in cimpul electric, cand aceasta sarcind gaflé in punctul A sau in punctul B sau intr-un punct oarecare de pe niectoria sa, deoarece orice expresie de forma W=qQvtrk (4.7) yrific formula (4.6) pentru orice valoare a constantei K. S-a vazut ante- tint, CH, dac& sursele cAmpului electric & se afl la distanya finita, suprafaya whipotentiala de origine, (V = 0), se considera la infinit. In aceasta situa- ile, expresia (4.7) da, pentru energia sarcinii q la infinit, valoarea W = K Se considera prin conventie valoarea K = 0, fapt care este echivalent cu a caisidera ca origine W = 0 (pe valorilor energici electrostatice), ener. gia sarcinii q la infinit. in consecinga expresia energiei electrostatice a unei srcini izolate se scrie: W=q (4.3) hnsistemul international de unitditi, in care sarcina se misoar’ in coulombi gi potentialu! in volti, energia electrostatica se inisoari in jouli. Conform rela fied de dofinigic (4.8), Ljoule = Lcoulomd x volt. La scara atomicd, sareina dectronului fiind g = 1,6.10-!9, energia exprimata in jouli capata valori foarte mici. De aceea, la aceasti scar, » masoare energia ste convenabil sit inunitati mai mici: de exemplu energia electrostatic’. a unui electron aflat hpotentialul de unt volt. Accast’ unitate se mumegte electron-volt (simbolul a): LeV = 1,6.10-!9 jouli Remare: 1. Regasim in formula (4.8) semmificatia fizied data potentialului elec- Nostatic intr-un punct dat, ca fiind o marime numeric egal cu lucrul efectuat de fortele exterioare pentru a aduce sarcina unitar’ (q = 1) de la infinit in unctul considerat 2. Energia electrostatica este esentialmente o energic de natura poten- file pe cate o poseda sarcina dupi ce a fost adusii de la infinit intr-un punct ‘&t. Situatia este comparabilai cu cea a energiei potentiale a unei particule lemasi m care, aflata in cimpul gravitational, este ridicat de o fort’ exte- thar’ pe o traiectoric oarecare de la nivehul solului, luat ca origine (h = 0), laEnergia W,=qEh Feq v=V2qEhim WII Figura 4.2: Comparatie intre energia poten! campul gravitational J si cnergia unei sarcini q in cémpul electrostatic B A a unei particule de masa mig | © inaltime h data (Fig. 4.2). In acest mod particula are o energie potential a cérei valoare este W, = mgh, unde cceleratia gravitationala, reprezing, cfeotiv chmpul gravitational (forts gravitational’ exercitata asupra unit de mas). in acelagi mod, 0 sarcina electric q adusi de forge exterioare ly acecagi inaltime h, considerata in raport cu suprafaja Pamancului care este © echipotentiala mula (V = 0), are o energic clectrostatica W = qV = qEh, Aici, campului electric E ii corespunde cAmpul gravific g iar sarcinii electrio: q ti corespunde masa mecanich m. Cand sa inliturat forja exterioard pat ticula, rémasi numai sub influenta fortei gravifice, se deplaseazii cre sol energia sa potentiali transformandu-se in energie cineticd: mgh = (mv?) fp viteza particule in ciidere find v = ¥2gh. In mod asemiiniitor, sarcina dé berata de forja exterioara, ramane mmai sub influenta forlei electrostatia F = qE care o va transporta citre sol pe un drum oarecare iar energia electrostatic’ se transform in energie cinetic&: qh = (mv*) /2, viteza find v = V/%qEh]/m. Aceasti transformare a cncrgiei clectrostatice in energl cinetic’ va fi interesanta cand vom studia fenomencle electrocinetice in care sarcina se aflé in migcare. 4.2 Energia electrostatic’ a unui sistem de sar figura 4.3: Encrg : in J jstanta Rar, resp iste evident fn acelagi moc stipotentiala Vi Bnergia de intera: inambele cazuri ih = W. Reci ixpreste mai simne Qi3i Qz sit joace Pentru a sugera dune electrostati ssiemele electro: tide mirimea si cini discrete situate in cAmpul electric. 1. S& evaludm mai intai energia de interactiune electrostaticd a dot sarcini punctiforme, Q, si Qe situate la distanga R (R= Ry = Ra, vezi Fig 4.3). Sarcina Q,, se afl pe suprafata echipotential’: Vax a sarcinii vecine Qyie fine intre douad NO10-? ~ 9 it mai mare. | tate sarcinile in i Ai (1, 6.10-"°C)nergia electrostatic’ a unui sistem de sarcini discrete situate pul electric. 189 Riz 2 a rgin de interactiune electrostaticit a doudi sarcini punctiforme: Q, figura 4.3: En cinii Qo si Qz in campul sarcinii Q, in chmpul sa masa rn iy ostatic B jnanta Ror, respectiv Vs) = giz Be. Energia electrostatica de interacgiune aie evident c : ae = Qe Je potentials Wi = Va = oe (4.9) A, reprezintg upra unit exterioare ly alui care este = qv = qih cinii electrioe erioara, par za cdtre sol, t= (mv?) » Sarcita eli slectrostatice ar energia st 2, viteza find ce in energie ietice in care fn acelagi mod, se poate considera sarcina Q» ca fiind situata pe suprafata ipotential Vig = ghz 2% a sarcinii Qy, la acecasi distanyi R= Ru Jhergia de interactiune este deci Wa = QMia (4.10) jnambele cazuri regasim aceeagi expresic a energiei de interactiune, W, 1) = W. Reciprocitatea acestor interactiuni ne permite sa formuliim o egresic mai simetricd pentru encrgia de interactiune, tn care ambele sareini Q: si Q2 s& joace acelasi rol: § (QiVar + QV) (4.14) Pentru a sugera o idee asupra ordinului de mirime al energie’ de interac~ ‘ime electrostatic, se poate aprecia in virtutea celor spuse mai sus cA, in sstemele electrostatice macroscopice, la scara experimentelor de laborator, ade marimea sarcinilor este de ordinul 10~° coulombi, energia de interae- (inne fntre doud astfel de sarcini, aflate la distanga de Lm, este de ordinul 4010-2 9.10-3 jouli. La scara atomic& energia de interactiune este fuilt mai mare. Se poate estima de exemplu cd intr-un atom de hidrogen, in te sarcinile in interactiune, electron-proton, au mérimea sarcinii electron fii (1,6.10- °C) iar distanja medie dintre electron gi proton este de ordinul 1 de sar- tric. atica « doth Ray, veri Fig i vecine Ql i190 Energi ! E + cuca in camp" 0,5.107!m, valoarea energie’ de interaciune electrostatica data de yy (5.9) este de ordinul 9.109 - (1,6.10-')? -2- 10! = 4,6-10-"8J = 28ey gram de hidrogen atomic contine Ny = 6.10% atomi ingloband o enex interactiune electrostatica de ordinul 2,7.10° jouli ! 2. Energia electrostatica de interactiune a unui ansamblu de sag punctiforme..Expresia (4.11) poate fi generalizata in aceeagi maniera peny un sistem constituit din N de sarcini discrete, Qi, Qo, Q: aceste sarcini Qj, localizat’ intr-un punct dat Pj, se afla la potengialy creat in acel punct de toate celelalte sarcini ale sistemului. in virtutea de aditivitate a potentialelor, potentialul in punctul P; este egal potentialclor sarcinilor Q; inconjuraitoare: a i=) Gi#i) Energia W; a sarcinii Q, izolate, aflate la potentialul Vi, este egal cw W= OV (479) Awcentrat in jur satea volurnicit dc ‘dectiv realai in cc ‘gproape punictifc jiforma. In acest, desarcin’ poate ipunctul P al ‘megrand pentru Fumul v, se obtit distribugii volum tindnd seama de simetria interactiunilor dintre sarcini, expresia energiet eles trostatice W de interactiune tntre toate cele N sarcini este: : (An) in virtutea formulelor (6.11) si (5.12) aceasti onergie W poate fi scrisiiin definitiv sub una dintre formele urmatoare ii< W=5 Lav (428 Paacetee ee sau ' i a Distribut , = , im pe o supr W=5 002M (4.16) ieeagi: manier’i superfic’ atl pe o supra apafaya S. Es Wate celelalte s ¥ este dW fesuprafata 5 des 4.3. Energia electrostaticd a unei distributii com tinue de sarcind situata in cAmpul electric 1) Distribufic volumicé de sarcind. sider o distribugie continud dé sareini ocupand volumul v. Daci sarcina AQ, continuté intr-un mic volt”ergia electrostatic a unci distributii continue de sarcina ati in cimpul electric 4.4: Schemi pentru evaluarca energia unei distributii volumice de sarcinii de densitate p ntrat in jurul unui punct P (Fig. 4.4), se repartizeazit uniform, densi- volurnica de sarcina, p = AQ/Av, este constanti. Accasti situatie este = reali in conditiile limita m care Av devine un volum infinitezimal dv, | aproape punctiform” gi, la randul ei, sarcina dQ este practic o sarcind pune- ‘forma. in acest context energia electrostatic’ a intregii distributii volumice ssarcind poate fi evaluat’ dupa formula (4.16). Notand ei V potentialal fh punctul P al tuturor sarcinilor din jurul unei sarcini dQ gi sumand san integrand pentru intreaga distribuyie de sarcini dQ = pdv repartizate in vo- : obline urmatoarea expresie pentru energia electrostaticd a unei (4.17) se determina, in Find data densitatea ciala de sarcind. 0, se definegte mai intai sarcina dQ = odS reparti- pe o suprafata infinitezimala dS centraté in jurul unui punct P de pe rafata S. Energia de interactiune electrostatic a acestei sarcini dQ cu € celelalte sarcini ale distributiei care creeazi in punctul P potentialul Feste dW = 1VdQ. Imegrand ace: expresie pentru toata sarcina de esuprafata S se obtine expresia energici electrostatice a intregii distribufii192 Energia electrostatica. Relatii intre energie, forte si aluarea ene le unei mic fa limita, (a deia de enen 0, relatia (4 Particulele iforme. Adr uniform pe Figura 4.5: Pentru evaluarea energiei electrostatice a unci distributii supe de sarci superficiale considerix Exemple de aplicatii a) Calculul energici electrostata fn volurmul unei sfere de razit a. Utiliztirn oe fa 17) in care dead volumica este p = aastyas iar potentialul V este cel deja calenh Capitolul 2, pentru toate punctele aflate in interiorul sferei la distas intre limitele 0 VdQ;. Bilangul energetic al transformarii la potential co! a : tinand cont It ca, in co gie si compo: na+(E i ecasi manic: sul forgei sau al cuplului este dinjall ci, Result aw + F. di ~ S7VsdQ; = 0orte gi rE 201 GENERATOR stanta Figura 4.9; Transformare la potengial constant (4.42) Reali cii, in conditiile transformavilor la potential constant, relatia dintre mergie gi componenta fortei electrostatice in directia i este ditija aw : : ' Rezulta ci, 5) oe sau vectorial F = (gradW)y cy (4.43) & la incepitl in acceasi maniers se deduce relatia dintre cuplu gi energie la potential con- sare conduelt | dont: Ow : ray (OH 4.44 +(e) a ) tial constat 5/18 Energia unui dipol in campul electric +, boti cella _, Considerim un dipol “punctiformn”, situat intr-un cimp electric, Distanta BR ntre sarcinile +@ si --@ ale dipolului este foarte miei, (Fig. 4.10), iar -av (i) ile potentiale ale sarcinilor in campul exterior sunt W,onergie, forte si cy Figura 4.10: Energia unui dipol “punctiform” in camp electric ste sum, aarcinile fin) poate fi scris ca o serie Taylor, si We = +QV (&+ ak) Energia dipolului in cdmpul exterior acestor doua e alla uergii. Suprafeyele echipotentiale pe care ae foarte apropiate, potentialul V (# +R Nu av V(R4dR) = V(R) + S5dR +++ (R+dR) =V(R)+ 5RdR +, si neglijand termenii de ordin superior, expresia energie’ dipolului capaté forma : av W = Wi 4 We = Q57dR = QgradV dh = gradV.p in care p= Qdit este momentul electric al dipolului “punctiform”, Tinand seama de relatia dintre camp gi potential, E = —gradV expresa energie: dipolului devine: W = -p- E = —pB cos (4.5) in care 6 reprezinta unghiul format de directia dipolubui cu directia c&mmpal exterior. Energia dipolului corespunde energie’ unui sistem izolat, astfel 8 aple carea formmulei (4.39) conduce la unmtoarea relatie dintre forti si energielt cami dipoluhui P = grad G cy) (4.46) Se poate arata ins& c&, deoarece campul electrost, tional nul, rot = 0, expresia (4.46) poate atic este un cimp cu role in consecing& sub forms “{ie la surs |g Electrometr gobserva iinedia jan actioneaz’ a: reste nul: intr~ Japresie pentru ¢ sem izolat jon vectorial 49 Electi O serie de ir slor si a sarcinil ‘aieractiunilor el agluri. Efectiv debi, una dintr gercit’l asupra.¢ poiential, ita de a utiliza € liferentelor de p inieresul pentru masura pretenti metrele uzuale ¢ ee fearcarit_ conde ate de calitate nésurarea unei Bsursi o pute etrometru de ror (44) Neos Moprie practic fi anumnite mo: Héisiunii electripeervi imediat, c&, intr-un camp electrostatic uniform (B = const ), forta gioneaz asupra dipolului este nulé, dar cuplul fortelor electrostatice fe nul: intr-adeviir, cu W = ~pF'cos0, formula (4.41) da urmitoarea sie pentru cuplul care se exercita asupra dipolului considerat ca un izolat = =pEsin# (4.48) (4.49) 0 serie de Instrumente electrostatice utilizate pentru miisurarea tensiu- 1 si a sarcinilor electrice, mumite electrometre, functioneazé pe principiul eractiunilor electrostatice, supundndu-sc relatiilor dintre energie forte gi uri. Efectiv, un electrometru este un condensator de capacitate foarte ub’, una dintre armaturile ciruia este mobilé. Forja sau cuphul care se scitit asupra acestei parti mobile, and arméiturile se afla la o dife- rent de ential, este o functie de aceastii diferent’ de potential. De aici posibilita- fade a utiliza clectrometrele la miisurarea potentialelor electrostatice sau a Hilferentelor de potential. Cu toat , in contextul progresului tchnic actual, imeresul pentru aceste electrometre este in scidere datoritt conditiilor de ri pretentioase, ele preaint& un avantaj care mu poate fi egalat de volt- trele uznale de foarte bund calitate, anne: clectrometrele nu consum’ sla sursa de tensiune deat, o energie foarte slaba, aceasta fiind destinata Arcarii condensatorului. De cxemplu, se considera ci un wn voltmerru ede calitate foarte bun’ dack are o rezistenya de 50.000 9/V. Pentru rarea unei tensiuni de 200 volti, rezistenta sa de 10 M © consumé de si 0 putere de 4.1073 W. Acecagi tensiune poate fi miisurata cu um a eniai de izolatie este de ste absolut: nesernnificativii. cium clectrometrit poate fi considerat efectiv ca un voltmetru cu rezistent prie practic infinité. Un alt avantaj al electrometrelor consta in faptul lanumite modele, oferi posibilitatea de a efectua o médsurare absolutd a siunii electrice. Intr-o astfel de masurare tensiunea este determinata tn204 Energia electrostatic2 . Relatji intre ene’ Figura 4.11: Electrometrul absolut Kelvin functie de marimi neelectrice. In general miisurdirile absolute sunt foarte pre tioase in metrologia marimilor fizice, spre deosebire de mdsuriirile relative. care marimile care se misoara sunt comparate cu marimi de aceeagi natur | definite ca etalon. Distingem, in cele ce urmeaza, electrometrele absolute g electrometrele relative. 4.9.1 Electrometrul absolut Acest electrometru numit uneori electrometrul absolut Kelvin, (Pig. 41h este in esenti, un condensator constituit din dou’ armituri plane, circulate partea central’ a armavurii superioare este suspendati de bratul unei balanig cu care se masoara forta de atractie electrostatic’ a armaturii superioare me bile citre armitura inferioar’ fix. Pentru uniformizarea cémpului electric in zonele periferice ale arméturilor, armétura superioara este prevaauta 6 un inel de garda (un conchictor plan, inelar coaxial gi la acclagi potential a armatura) In prealabil, in absenta oriedrei diferente de potential intre ann turi, balanta este adusi la echilibru. Bratul balanjei, in contact cu arma superioara este legat la sol (V = 0) iar armétura inferioar’, izolata, este pusi la potengialul V de masurat. Cand se aplic& diferenja de potential I armatura superioara, a carei suprafata este S, se deplaseaza in sensul micgr i distantei e dintre armaturi. Unei variatii a acestei distante in direetit flectrometr ‘Tg restabileste ech i, adaugandu-s ghilantel. Dacii feste egal cu fo capresia potential fibilibrul realizat iteaz’ cursa bra Sepoate proceda i pina And bragul L tanga €, supriman amatura superio: Se poate face potential auxil dstanta € necesar Apoi, pentru acec q@echilibrul balar leunde rezultat Awasti metoda 1 fhuafii masurdto. fiietic de rncivion perpendiculara pe suprafata armiiturilor fi corespunde o variatie a capacite tii si implicit a energiei condensatorului gi astfel expresia forta de atracie electrostatica dintre armiéturi se scrie: - OW Te hye (43) Oe 2 e e 419.2 Electr 0 foita plans H1(a)), este sus} ie metaliea cil Host inlaturate i| addugandu-se © masa m pe platanul aflat la extremitatea celuilalt brag angel. Dacit bratele balantei sunt egale, la echilibru fora electrostatic’ Hfeste egald.cu forta de greutate G = mg gi, din aceasta egalitate, se obtine ia potentialului de masurat: philibrut realizat este ins instabil. Pentru a depasi acest. inconvel cara cursa bratului balangei intre dou obstacole (notate cu L in Fig. V.1L) and brajul balangei parasegte obstacolul superior. Se masoara apoi dis- a é, supriménd tensiunea V si aduand armatura inferioara in contact ca ura superioara, ‘Se poate face 0 masurare heterostatica a potentialului V, dispunand de |uipotential auxiliar U/ care na trebuie si fie cunoscut. Se determina mai intai fiscanta ¢ necesara pentru ca echilibrul blantei si aib& loc sub tensiunea U. (poi, pentru aceeagi masa m, se caut& care este distanta ¢’ necesara pentru a echilibrul balanyei sa aiba loc pentru tensiunea U + V: tului elect revazula a cu armatl zolati, a alii masurdtoarea este absoluta deoarece tensiunea electrici este dati tm potential tic de mitrimi neelectrice (imccanice gi geometrice) onsul mig >in dir 2 Electrometre relative foiya plana, conductoare, sub forma a doua sectoare de cere opuse (Fig. (a)), este suspendata de um fir de torsiune. Ea poate sit se roteasca intr-o it metalicA cilindrica, coaxiala cu firul (Fig. 4.12(b)). Din aceasta cutie fost inlaturate doua sectoare opuse. Celelalte doua s : \ntre energie, i cr Blectrometre Foita mobila ve Ct (a) (b) Cadran fix _Cadrane fixe Figura 4.12: Electrometrul relativ cu doua cadrane fixe gi se afla la un potential diferit de cel al foiei mobile. Sarcinile ele de un semn, de pe armaturile ce constituie sectoarele fixe, si sarcinile de contrar de pe ac (foita mobila), exercité un cuplu de forte electrostatic care tinde sa roteasca foija mobili in spatiul dintre sectoarele fixe, asth capacitatea condensatorului s& se méreasca. Acestui cuplu i se opune fortelor de torsiune; acesta este proportional cu unghiul de risucire, = 60. mobile. Egalitatea celor doud cnphuri antagoniste, la potential constant, stabileste pentru im anumit unghi 9. Conditia de echilibru formulata in acotd {ialul de masurat cu relatiile (4.45) si (4.48) se serie astfel: ac ce Vom admire ci fi partea comuna sectoar unghiul @ unde eampul electric e: astfel constituit poate fi exprimati ow Ke : . » exist o reginne euprinsti it e uniform. Capacitatea condensatal bie C=k0+C (45% sectoare-foita, iar C’- capacitatea constituilad de sectoare-foita in regiunt care campul nu este uniform (la marginea sectoarelor gi acului). Admit c&, in timpul rotirii foitei, aceasta capacitate C’ nu se modifica, deci r} se conerr (4.57) bensic a foigd | ‘T constant, g soonditia de echilibru a cuplurilor duce la urmatoarea relatie dintre poten- ulata in aeKd Jl de masurat gi deviatia sistermilui mobil al electromettului (4.58) I este proportional cu patratul tensiunii, deci | Jmedatia scalei pe care se face lectura deviatici va avea o alurit parabolica Smsibilitatea o a acestui electrometru, definita ca o mérime numeric egalé aideviatia produsi deo d.d.p de 1 wilt, 0 = db/dV = (k/K)V, find pro- ) Mosionala cu V, va ficu atat mai mare cu at tensiunea de misurat este mai _ Se poate obtine seusibilitate ware la misurarea tensiunilor slabe, dacit - jamal precedent este completat cu toate cele patru sectoare, (Fig. il ), efectudndu-se o masusurdtoare heterostaticd a potentialului ~ | In acest electrometra cu patru cadrane (sectoare), doua cadrane opuse jit conectate la acelagi potential Vj, celelalte dona cadrane opuse sunt la fngalul Va, iar foita mobili suspencata de firul de torsiune (care este con- for) se conecteazi la potentialul V3. Admitand ci sistemul este absolut208 _ Energia electrostatic’. Relatii intre energie, forte si cup Figura 4.14: Blectrometrul cu patru cadrane in montaj heterostatic siimetyg simetric, 0 rotatie foarte mici, dO a foitei va antrena o cregtere dC = kil capacitatii formate de foita gio pereche de cadrane si totodaté. o micgona identicd a capacitiitii dintre foiyl gi celalt& pereche de cadrane. Potente lele fiind diferite, cuplurile datorate fortelor electrostatice vor fi deasemens, diferite, tinzand s& roteasca foita in sensul cuplului rezultant. striand as. fel simetria pozitiei unghiulare a foitei mobile fatd de sistemul de cadrane Acestui cuplu al fortelor electrostatice care provoaca rotatia foitei, i se opin cuplul de torsiune al firului de suspensie. And cuplul electrostatic reaultage si cuplul de torsiune devin egale, foita se stabileste in pozitia unghiularé definita in raport cu pozitia pe care 0 ocupa initial, in absenga tensiunilir clectrice. Cadranele (1) gi (3), fiind la potentialul Yj, cadrancle (2) $i ( la potentialul V2, si foita mobila la potengialul Vs, expresiile cuplurilor elee trostatice exercitate asupra foitei se definese in aceeagi manierdi ca in relate (4.52): T= 5k)? oT Cel mai mare dintre aceste cupluri antagoniste, cores diferenye de potential, Vj ~ Ve sau Va — Vy, fixeanit sensul de rotatie al for ei. Cuplul electostatic resultant, Teste diferenta acestor doua cuphuri echilibrn acesta este egal cu cuplul de torsiune I’ = K6 1 ly, Wtvs P= 5k — Ws) (% —_ a “) = K6 (4.5) “gg in contact cu =O, iar relatia jest montaj seu jadinul voltului, fc jo eroare rel i Pack sursa auxilia fifi iar tensiunea You 0 croare de ( Sensibilitatea ligendenti de V Jaane; ea poate fi alti parte lines aalei acestui elect Intr-un montaj heterostatic simetric (Fig. 4.14), se folosegte o sursi @ tensiune auxiliara E conectata intre foita mobili gi sol, iar tensiunea V @ miasurat este conectata fatre cele doua perechi de cadrane dintre care We209 contact cu solul. Astfel cele tret potentiale devin, Vs = B, Vi = V gi 0, iar relatia (4.59) se reduce la Vv v(e-5) = KO (4.60) montaj se utilizeaza la masurarea tensiunilor V slabe. Da nul voltului, formula precedent roare relativii egal ou V/25: V este de a acest potential sub forma urmatoare, (4.61) sursa auxiliara este o baterie de acumulatori a care iar tensiunea de masurat ¢ ocroare de 0,5%. ensibilitatea acestui electrometru, = d0/dV = (k/K) E, nu mai es ast, al de cadrany |ipendentat de V ca in cazul ¢ ea poate fi marité ntilizind o sursi auxiliara de tensiune E mare, Pe tei, i se opine atic revultag gall parte linearitatea dependentei V (9) implicd o gradatie uniforma a sale acestui electrometru. tem. este E100 we de 1 volt, formula (4.60) d& potentialul Le, trometrului cu © singura pereche de ca- unghiulas ta tensiunile | rele (2) aphurilor elee | ica in relayia | elei mai mai | -otatie al fF 1& cuplurk; fa +o sursit sinmea Vi210. Hnergia electrostatici. Relatii intre energie, forte gi 5a), # conductor mentul fnCapitolul 5 Curentul electric 51 Curent electric tranzitoriu gi curent perma- nent jn aceasta capitol abandonaim descrierea legilor care guverneazi fenome- igh clectrostatice, in care sarcinile clectrice sunt considerate in permanent iepaus, pentru a ne ocupa de fenomenele clectrocinetice, in care sarcinile Wuetrice sunt libere si se deplaseze prin mediul Precizém mai incai existat fenomene electrocinetice de foarte Mind a fost. rupt echilibrul electrostatic al sarcinilor de pe conductori. Pre- lapunem, de exempla, doi conductori (1) si (2) situati la o distanga fox iPlg. 5.1(a)), avand potentiale diferite Vi gi Vz. Sarcinile repartizate pe begti conductori se afl in echilibru electrostatic. Acest echilibru va fi rupt umomentul in care unim conductorii cn un fir conductor. Daci Vi > Vo ipus unui camp electric , in experimentele descrise in cadrul electrostaticii, urta duratit de ficcare dati a. @ Ve ronnraTe TIT (a) Curent de sarcini tranzitoriu — (b) Echivalent mecanie Figura 5.1: Curentul electric212 trenand © micgorare a potentialului Vi; camul conductorilor metalic ‘beri, acegtia se vor deplasa prin fir in sens invers cAmpului, de la conductory (2) catre (1). Aceasta migcare de sarcini ineeteazd rapid in momenta] jy care potentialele celor doi conductori au devenit egale. Tn acest caz, sarcinijy sistemului de conductori, redistribuite intr-o nou toate la un potential unic V cuprins tntre Vj gi Vp. Echivalentul hidraulie cestui experiment este reprezentat in Fig. 5.1(b). Lichidele din doud vase (1) si (2), fiind inigial la inalgimi diferite, raman in echilibru atat timp gy vasele nu comunica intre ele (robinetul de pe tubul comun este inchis), Diy momentul stabilirii comunicatici (deschiderea robinetului), nivelul lichiduly din vasul (1) coboara in timp ce nivelul din vasul (2) urc&. Transportul de lichid inceveazii cand masele de lichid din cele doua vase au ajuns la un noy echilibru care se stabilegte pentru un nivel intermediar. Marimile corespom dente care intervin in aceste doua. experimente sunt, pe de o parte, sarcina clectrici-masa lichidului si, pe de alta, potentialul electric-nivelul lichidulni In concluzie sarcinile electrice, deplasindu-se prin firul conductor tite doua suprafeye echipotentiale, formeazé un curent de sarcini. Acest eureit existé mumai pe durata tranzitiei de la starea de echilibru initiala in cate potentialcle sunt diferite, la starea final’ in care diferenta de potential s anuleagi. Efectiv acesta este un curent electric tranzitoriu sau variabil ix limp. Pentru a realiza o circulatie continua a sarcinilor prin firul conductor este necesar un dispozitiv care, mentindnd constanta diferenga de potential s& poata asigura o migcare permanent a sarcinilor, generdnd astfel in clreil un curent electric permanent. in experimentul hidraulic echivalent, o pompi hidraulicé ar juca rolul acestui generator, féiand sa cireule lichidul in mod permanent, in circuit inehis, in maniera indicata in (Fig. 5.2(a), 5.2(b)). 5.2 Densitate de curent electric 1. Definitie Pentru a defini cantitativ curentul de sarcini electrice printr-un conduc tor vom introduce notiunea de densitate de curent. Aceast’ marime trebule s& fie evident in relagie directa cu densitatea volumici a sarcinilor din com ductor gi cu viteza lor. Si examinam mai indeaproape acest curent de sarc, (Fig. 5.3) intr-o portiune de volum v, localizati in conductorul parcuts in care conductia este datorata elector a stare de echilibru, se af ee h (a) Curer circuit inc Figura 5.3: Veet: vin care, s arent (Pig. 5.2 tile rnobile sunt jesupunand ca jarcinile pozitive ectric pe distal west. volun eler lav in volumu Denim intensi cina carecatre (2), alului Vy. jy | lectrontitor jx 2 conductony momentul jy can, sari ilibru, se afi U hidraulieg) | (a) Curent electric permanent in (b) Experiment hidraulic echiva- i circuit inchis lent lin dowd vag atat timp & » inchis). Din shul lichiduly -ansportul de ins la un noy rile corespon. oarte, sarcina Tul lichiduly aductor inte Acest enrent | igiala in care | potential se vu variabil tn . cul conductor /figura 5.3: Vectortul densitate de curent J intr-o portiune de conductor de volum de potential vin care, sarcinile de densitate volumic Figura 5.2: Curentul electric p se deplaseaz’t cu viteza 7 fel in circuit ent, o pompa ridul th mod Jaent: (Fig. 5.2(a)). Vom face abstractic de faptul ci in conductori sare » 5.2(b)) ile mobile sunt electron » deplasez’i in sens opus cAmpului electric, | |#esupunand ca, intr-un cilindru elementar de volum dv gi de sectiune dS, atcinile pozitive se deplaseazit cu vitex: mtd, in directia eampului ‘eetric pe distanga dl paraleli. cu generatoarea. Consideriim totodata ca, in st volum clementar, densitatea de sarcinii p este constant. Sarcina dQ ali in volumul du este: run conde | rime trebulie | ilor din com | at de sarcink Jeinim intensitatea curentului electric I ca find 0 mitrime numeric eyalii care @ const dQ = pdv = pdSiat (5.1)214 Curentul sitate de sectiunea d§ a cilindrului elementar considerat, va trece numai o fr d! din curentul total care strébate intregul volum v: aQ dt dl pds (ii v) Introducem in aceasta ecuatie (6.2) vectorul densitate de curent, I= pi al carui modul caracterizeazii sarcina care traverseazé unitatea de sup in unitatea de timp. Definim, la fel ca in electrostatica, o linie de a electric ca find linia la care vectorul J este tangent in orice punct al talitatea liniilor de curent care se sprijind pe conturul unei suprafete fon un tub de curent. in virtutea definitiei date vectorului J'in (6.3), expresia (6.2), care a 5.4: Propr acumularea Si serie: a r= J.B = (Fa) as gi astfel intensitatea curentului electric J se defineste ca flurul vecto u densitate de curent J’ care traverseazd normal intreaga sectiune Sa win conductor: © |iependonte de i [ a s 2. Proprietiitile vectorului densitate de curent J 1) Curent constant gi curent variabil Conform relatiei (6.3), vectorul densitate de curent J este definit, in gent ca o functie de variabile de spatiu (x,y, 2) si de variabila timp (t). Daca densitatea de sarcind p este constantii in timp, vectorul J, la ra lui, este independent de timp. inc st cag avem un n eurent Meena sat curent continuu gi vectorul J es spatiale: _ Particularita. a) Consider? v din con constanta, aceste acut ent, condi =Jly2) s echivalent& Cand densitatea de sareina p variazi in timp, J’ depinde § fn acest caz avem un curent variabil gi vectorul J este defini atat de coordonatele spatiale cat gi de timp: S=F(2,y,2,1)figura 5.4: Proprietiiti ale vectorului Jin vegim de curent constant conditionate _foteacumularea sarcinii pe suprafaja lateraala a conductorului gi de conservarea saycinii intr-un tub de curent _ Particularitaitile vectorului J in regim variabil vor fi examinate intr-un cul veotoruby (aipitol aparte. fn cadrul capitolutui de fag von lua in consideratie numai ne S a ung japmul de curent continwu tn care Loate mdrimile electrice care intervin sunt — |independente de timp. a 2) ~ Proprietiitile vectorului F in regim de curent continuu orului Jo serie de proprietiti Regimul de curent continua conferit veo “levante: a) Consideraim (Fig. 5.4) un tub de eurent lo valizat intr-un segment de v din couduetorul din (Pig. 5.3) in care sarcinile se deplaseazi cu constanta. Pentru ca densitatea de sarcina p sd raimén& constanta ‘le necesar si nu existe acumuliri de sarcini pe suprafaga laterala a tubului. oH aceste acumulari ar exista, ele ar conditiona o dependentii de timp a tui eoarece liniile de curent sunt paralele cu suprafata lateral’ S;, a tubului Curent, condifia de ne-acumulare de sarcina pe supr ifata conductorului fie nul. Notand ale echivalonta cu condigia ea produsul sealar (7 51) ii, versorul suprafetei S, care este un vector normal pe suprafaka Sp, sti proprictate a vectorulut J’ tn regim de curent continuu se scrie: SF ii, =0 (5.8) el de ti } Considerand acelagi tub de curent (Fig. 5.4), limitat de sectiunile dS,216 Curentul el Densitate si dS», conditia de ne-acumulare de sarcin’ pe suprafata lateral a tal sau ca densitatea de sarcin’ p s& fie constanta, este echivlenté cu condi sarcina dQ, care traverseazd sectiunea dS; tatr-un interval de tiny g si fie egal cu sarcina dQ» care traverseaza sectiunea dS, a aceluiagi tb, acelagi interval de timp : ‘qpru aflati in ur poate fi exprim gastfel, expresia dQ sau, in virtutea relatiilor (6.1) si (6.3), dQ2, 69) Numérul de elect 0 (6.19 jpultipliand num, densitatea masici (Gist) aSyat's (Gy ite) dSpat- Aceasta formula exprima efectiv o proprietate de conservare a flucului yp. torului J’ prin suprafata tubului de curent. Campul vectorilor J find ca fig | conservativ, acesta se supune relatiei oe (u valorile,N4 = [re 0 (5.1) |fornmula (5.17) dz : sia (6.14), sil bjinem o valoar: Transformand integrala de suprafati intr-o integral de volum, aceastl pre i intelege cA in prietate a vectorului J, valabila in orice punct din conductor in regim de curent continuu, poate fi exprimata sub o formé local’. san diferentiali: | ft@ ionilor pozit Pentru un c divJ = 0 (5.12) rent. suficient ~ jixemplu J = lan 3) Conductia electricé in meditle materiale ‘valoarea: a) Conductia tn metale Sarcinile mobile i materialele solide couductoare sunt clectronii libel Pentru a sugera o idee asupra mecanismului conductiei clectronice tn metale vom porni de la estimarea. vitezei medii de deplasare a electronilor tnteu conductor pareurs de un curent continu de intensitate J. In virtutea relat lor (5.3) gi (5.4 aceas ‘Pentru un curent fie sensibila a 2 410~* m/s. W@eptat, avand i ‘Keondigiile unei hui, este de or m/s, sugerai Edrift) a electri in care S este sectiunea transversal a conductorului. Pentru simplitate v8 Vf ste considera un conductor dintr-un metal monovalent, de exemplu de cP Hitnilor sau a goc ‘irul aOR Vinii revelei. In a enuld, aga cun (6.8) in care conductia este asigurati de singurul electron liber al fiecirui al de cupru din reteaua cristalink. Admitand c& n este numérul de atom l217 p= —ne (5.14) tfel, expresia densitatii volumice de curent devine ned (5.15) pmsitatea masica. J gi masa atomica M : 5 n Na (5.16) M yalorile,V4 = 6.10%molecule/kilomol, M = 9.10%kg, 6 = 63,5k9/m, Jonmula (5.17) dan == 8.10 electroni/m*. Introducand acest rezultat in ex- ‘nesta (6.14), gi ludnd in consideragie sarcina electronului, e = 1,6.10-%C, libiinem o valoare enorma pentru densitatea volumica. de sarciné electronica. eintelege ci in conductor aceasté sarcind este compensatA complet de sar- ina ionilor pozitivi din rejcaua cristalin’. Pentru un conductor de cupru cu sectiunca S = Lmm?,parcurs de un ‘arent suficient de mie pentru a nu produce un efect termic sensibil, de gemplu J = lamper, formula (5.13) da, pentru viteza medie a electronilor, taloarea: 1 1, 2.10 x 10° iru un curent de 5 amperi, care este suficient pentru a produce o ineal- sensibili a aceluiasi conductor, se obtine o vitez’ de 5 ori imai mare, =4,10-' m/s. fn orice caz, aceste viteve sunt null mai uviei deat s-ar fi tat, avand in vedere faptul eX valoarea vitezei instantanee a electronilor, 1, aceasta pi or fn regim de ferentiali: v 8.10 m/s lectronii ibe | mice in metale sronilor intelFigura 5.5: Traiectoria unui electron in conductor. a)in absenta cdmpului elegtie exterior; b)in prezenga campului este nul. in prezenta cimpului electric exterior, curentul nu este nul, (Fig. 5.5b), dar viteza medie este mici deoarece ea reprezintaé o sum& vectorialé a vitezelor instantance ale fiectirui electron pe traiectorii discontinue, acestea fiind fortate si se orienteze mai mult sau mai putin in sensul campului, ag, cum sugereazi graficul din (Fig. 5.5b) 5.3 Legea lui Ohm. 5.3.1 Legea lui Ohm sub forma locala. Conductivitate. Rezistivitate a) Expresia general a legii lui Ohm locale Cand unui mediu com ductor i se aplic& o diferenga de potential constant’, acesta este traversat de un curent electric continu.’ {ntr-o manier’i general, admitem c& intre dont sectiuni oarecare din conductor, aflate la potentialele Vi gi V2 (Fig. 5.6) exist un camp electric, ce deriv din potentialul electrostatic aplicat; acest camp se supune regulilor deja cunoscute: liniile de camp sunt perpendiculare pe suprafetele echipotentiale si vectorul camp electric este dirijat fn sensul echi- potentialelor descrescatoare. In aceste conditii fiecare particula purt&toare de sarcina electrica q situata in mediul conductor este supusé fortei electrice gE (5.17) Dacé ar actiona numai aceasti fora, ea ar comunica particulelor o migcate accelerata, astfel inat- vileza sarcinilor creasca si totodata clk rentul electric s& creasc& in timp, desi diferenta de potential Vj — Va esté ar trebui sii | | 1 j Legea lui figura 5.6: Ect gonstanta in ti ga viut mai i ci sunt supuse fe inceracyiunil tu fortele de fi proportionate ¢ Flectiv forgele ineailzire a conc Cand forta cinilor,ave loc ¢ tte constant. fn virtuten for proportional « {indud seama + dbtinem relatie Accastii relagie este, in oricevului electri 2 nul, Fig. rectoriala ue, acestea pul, age tivitate, mediu con caversat de intre dows 5.6) exist acest camp liculare pe ensul echir purtiitoare si electrice, o migcate todata ete — Vp este Echilibrul fortelor, electrostatic’ gi de frecare, care actioneaz’ asupra unei sarcini q in migcare cu viteza 7 qistantd in timp! Aceasta nu se intampli in realitate deoarece, aga cum ya vasut mai fnainte, sarcinile nu se deplaseazi liber in mediul conductor, fsmt supuse unor forge de fréinare datorate, fie interctiunilor dintre ele, fe interactiunilor cu reyeaua, Aceste forje Fy-, care nu sunt ira analogie eu fortele de frecare mecanic&, sunt dirijate in sens invers migcirii si sunt proportionale cu viteza sarcinilor, Fi, = —ait (5.18) fectului de Blectiv foryele de frecare nu sunt o fictiune ci ele sunt la originea incilzire a conductorului parcurs de curentul electric, (efectul Joule) Cand forta electrostatica este echilibrata de forga de fre | duilor,are loc cu o viteza medie constanta gi, in consecing’, curentul electric éste constant. Aceasta conditie se scrie: are migcarea | 8 . i B+ Fy =0 (5.19) fa virtutea formulelor (6.18) gi (6.19), se deduce ci viteza sarcinilor este gi (6.19) goportionala cu cémpul electric: {5 (5.20) a finaud seama de expresia densitiitii de curent, J = pi, si notand y = obtinem relatia urmatoare: Aceasti relatie este cunoscuta sub numele de legea lui Ohm locala este, tn orice punct din conductor, vectorul densitate de curent J ca fiind ciaun vector proportional cu camput electric £! gi coliniar cu acesta. Constany, de proportionalitate 7 este numita conductivitatea electricd a. mediutuj Dey rationamentul care ne-a condus la formmularea acestei tegi este foarte Sitiphy legea este generalé pentru toate mediile conductoare : b) Conducta electronica fn caznl particular al conduétorilor metalici, in care conductia este dy torata clectronilor liberi, regiisim legea lui Olin local pornind de la tatig namentul ur Inediat duipii fiecare goc, electronul, supus forgei ee trostatice cE, capita o migcare uniform accelerata a clirei viteniy verifick ccuatia fundamentala a dinamicii, F = ma = m4, in care m og masa clectronului. Bgalitatea fortelor, pALOT wl cB =m a (5.22) ne permite si determinam viteza instantanee #(f). Cu conditii initiale, i care se considera. ca origine de timp (¢ = 0) momentul gocului la care yp teva initial este i, solutia acestei ecuatii diferengiale (6.22), obtinuta dupi integrare, este eb i —-—t (5.23) m v(t) Pentru a defini curentul electric datorat migcarii clectronilor, este necesar sk Indm in consideratie viteza medie a ace mediu intre douii gocuri este 2r, viteza medie < clectronului @(#) pe aceasta durati2r. As i. B(t) dt = to Avand in vedere faptul cA vitezcle inigiale Hy ale clectronilor sunt oriental in toate directiile, in conditile numeroaselor gocuri care pot avea. loc int-un interval de timp mare faya de durata 7, valoarea medie a acestor viteze ete practic nul, < t >= 0. In aceste conditii expresia vitezei medii (6.24) capata o forma simpli: se obtine mediind vitea fel: (6.24) ef m 7 (5.25) Considerand ca n este mumérul de electroui pe unitatea de volum din mate rialul conductor gi ca p = —ne este densitatea volumica de sarcin nici, densitatea volumicé de curent, definit in general ca J’ = pi, capil a legea lui C | pmatoarea. expr syrodnand tn ac agisim expresic a, in conditiile ga materialult atcrial la altu c) Mobilit Uneori, im qsarcinii in co feare viteza: soportionalita imductiei elect tora. Admitand ci intervalul de timp Forauilele (6.21 sivitaitii electro d) Reazist in mod fr mistivitate gi sarcin’. 53.2 Leg con a) Reviste Ne propu intra cond221 —SSeite — Constany f gnitoarea expresie in conditiile condnetiei electronice lula, Dg Ye simply (5.26) te la ratiy fortei ely. ci viters j are m este ngisim expresia general Jui Ohm locala, J’ = 7B. Este de agteptat a, in conditiile conductici electronice, conductivitatea yy sé depinda de na- jure materialului, deoarece valorile lui n gir difer’i in mod necesar de la un material la altul (62 | ¢) Mobilitate electrics Uneori, in loc de conductivitatea ¥ se foloseste nogiunea de mobilitate gsarcinii in conductor. Aceastii notiune este sugerata de expresia (6.20) jn care viteza sarcinii este proportional cu cdmpul electric, Pactorul de proportionalitate este numit mobilitate gi se noteazii cup. in conditiile onductiei electronice avem urmitoarele relatii care definese mobilitatea 4: a legii initiale, in la care yi ruta: dupis 5.23 . : oe Fey ( m 28) necesat si tul de ting |Formulele (6.27) si (6.28) conduc la o relatie de proporgionalitate a conduc- iind vite | Gyitttii electronice a metalului cu densitatea gi mobilitatea electronilor: | y= new (5.29) (5.24) in mod frecvent se utilizeaz’ marimea invers& conductivitagii, numita t orientate |wistivitate gi se noteaz’ cu sitmbolul p utilizat pentru densitate volumict de loc intr-Wn | grein’. viteze este | - L ( edii (6.24) i | d) Rezistivitate | 0) 33.2 Legea lui Ohm sub forma integrala. Rezistenta gi conductanta unui conductor. (5.28) lin mate a electite of, capi a) Rezistenta electrica a unui tub de curent Ne propunem s& determiniim curentul total J, care strabate o portiune ftiix-un conductor, in functie de diferenta de poterigial dintre doua sectiuniFigura 5. : Rezistenta electrica a unci portiuni de conductor cuprinsi suprafete echipotentiale V1 gi V2 intre doug transversale S$, si 52. Efectiv, acestea sunt doud suprafeye echipotentiale aflate la potentialele Vi gi Va, (Pig. 5.7), en Vi > Vg. Orice tub elementar de curent de sectiune dS, cuprins intre aceste suprafete echipotentiale, vaft strabatut de un curent df astfel ineat curentul total prin intreaga sectiune Sa conductorului este reprezentat prin suma tuturor curentilor elementari, J+ dS. Pentru a calcula acest curent vom considera mai intai um volum elementar dintr-un tub de curent, a cdrui lungime di este cuprings intre doua sectiuni drepte dS aflate la potentialele V + dV si V. in orice punct din acest volum elementar, vectorul densitate de curent se supune leg lui Ohm locale, J = 7£. Campul electric find F = —4F, si prin definite J = &, legea Ini Ohm localii poate fi scrisi: intr-o forma elementara care exprimé direct relagia dintre curentul electric si diferenta de potential: 1 dl edi=-J.d =aI- Sf di zi d us (5.31) -dV Pentru intregul tub cuprins intre echipotentialele V; gi V2, tn care curentul dl este constant, obtinem prin integrare relatia Membrul al doilea al a Lei egalitzigi este o nuirime constanta care depinde de configuratia geometrica a conductorului gi de conductivitatea materialului. Numim aceasté marime rezisten{a electric r a tubului de curent, dS ig | Lezen lui O — Figura 5.8: b)Rezistenta in cazul unu fat in circumsti ya dS a fiecdrni Fig. 5.8) ina june dintr-un cc fhapare ca o su o) Legea bei obsel ‘il sunt juxtapus Notal J apare evi } | i | i | i= unde relatia, i ide incare | | Ereprezinti re. fotentialele Vi A(S/2) ca fiend Codirui lungime‘ 223 in cazul unui cond or omogen, de sectiune uniformi S, de hungime /, in circumstante fizice care asigurii 0 conductivitate y constantit, sectiu- a fi ‘ui tub de curent aceeagi pe toata lungimea conductorului 5.8). in aceste conditii, rezistenga tubului Tub de curent intr-o por- dintr-un conductor cilindrie omogen cuprins intre echipotentialele Vj gi : _ dS i cis c) Legea lui Ohm sub forma integralé. Re enta electrics 4 observiim acum (Fig. 5.8) ed, in conductor, toate tuburile de curent sunt juxtapuse “in paralel” intre aceleagi echipatentiale V; gi Vx, curentul J apare evident ca o suma a tucuror curentilor df, fa=u-w [F Y-Y=RI (5.34) entar’ ontial: YM —— 5.35 7 (5.88) eprezinti rezistenfa electric’ a portiunii de conductor aflata intre echi- entialele Vi si V2. Din aceastii relatie se poate defini rezistivitatea p = S/)) ca fiind 0 mérime nume galé cu vezistenta unui conductor omogen dri lungime este de 1 m gi sectiunea de 1 m® !224 Curentul el oe = tual elect sLegea lui Ol Relaia (6.34) reprezinta legea fui Ohm sub forme integrala pentmn ¢ py, tiune de circuit gi ea exprima faptul c& intensitatea curentului J, care crea printr-un conductor, este proportional eu tensivinea U = Vi = Ve apliag la extremitatile sau la bornele conductorului, factorul de proportionalitas find R : Inversul rezistentei totale, 1/R, s pesistivitatea numeste conductanféi si se noteaza cn sip, bolul G. Conductanta portiunii de conductor considerata aici apare ca sing diferitele inverselor rezistentelor r ale tutuiror tuburilor de curent aflate in paralel in, aceleagi echipotentiale: a ne dS a f Gas = sau G _ J = 69 -——— poy oe = fee [T= 2 = 5 Cela E 8 Conductivitatea y = G(I/8) este 0 mérime numeric egala cu conductany | FArgint unui conductor omegen a cérui lungime este de I m si sectiunea de f m2 5.3.3 Definitii si Unitati x Aluminiu Wolfram VAla Unitatea de rezistenya electricli R= U/T este volt pe amper (V/A) sise numeste ohm (9). Un ohm este rezistenta unui conductor la bornele cana apare o diferentd de potential de 1V dnd acesta este parcurs de un curent de | 1A, | Unitatea de conductanta G = I/U este un amper pe volt (A/V) sae, numeste siemens (8). Uneori este numiti invers-ohm san mho (Q°'). Oh siemens este conductanta unui conductor care lasa sa treacti un curent dew | |™! amper dnd tensiunea de la bornele lui este de un voll. \ Constantan ” Unitatea de conductivitate -y = J/E este amper pe (volt x metru), sau, | | Metcur_ cuy =L/RS, siemens pe metru (S/m) sau (Q.m)"! gi reprezinté conductanfa | nich unui conductor omogen cu tungimea de Im gi cu sectiunea de 1m” care, supus unei diferente de potential de 1V, last sii treacd un eurent de 1A Unitatea de rezistivitate, p = 1/7, este volt x metru pe amper (V.m/A). | sau ohmxmetru (Q.m), si reprezinia rezistenta unui conductor omogen ct | | A lungimea de Im gi cu sectiunea de tm” care, parcurs de un curent de tA, || Ulei de i i | Phanb | [Mfanganin ant [Apa distilat capiitd 0 tensiune de 1V intre extremitatile sale. | transformate Sticla 5.3.4 Rezistivitatea gi conductivitatea materialelor uzuale | Valorile rezistivitatii se etaleaz’ intre 10°S Q.n pentru cele mai bile materiale conductoare gi 10! Q.m pentru cei mai buni izolanti. Intre acestee eado: eazi materialele semiconductoare a c&ror rezistivitate se evaleazii intre poate aprecia din valorile dase in Tabelul alliturat. TABEL wristivitalea, conductivitatea gi cocficientul de temperatura al diferitelor materiale la temperatura ambiant’ (20°C) 1 R ‘| Rezistivitate (Qa)! ond P5909 vtr), sa, nductanja re, sums | Van/A) “nogen a at de iA,p. Gruparea Consideratiil riwsilor cle cure! - Ggetinse pentru 5.3.5 Grupari de rezistente : re Se poate obtine orice valoare a rezistentei unei portiuni de circuit, allay am sub o diferentii de potengial data, conectand la acca diferenyi de potental | un grup de rezistori legati convenabil in serie sau in paralel sau o thine | combinatie de serie si paralel fn mod freevent pentru a distinge un rezistor dintr-o grupare de mii multi rezistori se utilizeazt sommul a. Gruparea rezistorilor in serie re a relatici (6.34) poate fi ficuti considerand ci meditl te alc&tuit dint © generalize conductor dintre dona suprafeye echipotentiale V; gi Va, igne accleasi don 5.10). Rezi exprima ma jgapoi curentul succesiune continus de materiale diferite, (Pig. 5.9), fiecare dintre acestes |jj eomformitate constituind wn r stor caracterizat prin conductivitatea 7p, seotiunea Se¥ luli den rez lungimea ly. fn -virtutea proprietiiyii de ne-acumulare de sarcini la supralaje [pie egal cu sun conductorilor in regim de eurent constant, curentul electric F este acelagi prit | fiecare dintre rezistorit conectati in serie intre potentialele Va si Va. Notdd cn Ve—~ Vers diferenta de potential de la extremitatile rezistorului de langime i, si apliand legea lui Ohm integral’ pentru ficcare dintre cele v portiuni de circuit de lungime l, legate in serie gi (indnd totodati seama de faptul @ jj intensitatea I este acceagi in fiecare dintre a Doe ~ Vers) Re Re i i be in care Va = Vi si Vo = Vasa Raportal (Va ~ Vo) /Z reprevinti rezistenl total R, a celor n rezistori legati in serie. Rezultd astfel ca, rezistenta total alte cuvinte stea, se poate scrie relagia: ‘Gmponente: 53.6 Apli Dintre nur inderea dome a) Ext purentului| 4. Gruparea rezistorilor im paralel Consideratiile ficute in paragraful 6.3.2.c, relativ la revistenta total a spilor de curent juxtapuse in paralel intre dou echipotentiale Vi gi V2, pot pentru un sistem de re conductor! omogeni care, conectagi In paralel Jaceleasi doud potentiale (Fig. 5.10), au conductivitati yp, hingimi b. $i 5.10). Rezistori conectati in paralel sechiuni Sy diferite. Pentru aceasta ym exprima mai intai curentul J, prin fiecare dintre acegti conductor, vorkiuni de 2 faptul eh (5.39) Aplicatii ale conexiunilor serie gi paralel Dintre numeroasele apticatii retinem aici mumai Ateva referitoare la ex- erea domeniului de misurare al unor instrumente electrice uzuale Buxtinderea domeniului de médsurare al unui instrument de misurd | | | | |Curentul Exte Figura 5.10: ite ‘mristenti 7 cor valoarea rezist en ori mai r Figura 5.11: Suntarea unui instrument de masura a carentulni fn situatiile m care curentul /, care se mésoara intr-un circuit, este mal mare deat curentit maxim Jp care poate fi mésurat de un instrument de m& pura (ampermetr), o parte J din eurentnl J este deviat printr-o rezisten, numita sunt; aceasta este conectata in paralel cu ampermetrul (Fig. 5.11), Liegile lui Kirchhoff se poate determina valoarca revistentei de suit vale Apliand : pentru care curentul J de masurat este de m ori mai mare deat curentul | ~ maxim fy suportat de ampermetru: | : oo 4 Der In perticularizand aceste legi fn cazul guntului aver urmiitoarele relat: a flu dar in a I= +l ici exteriori tal = sl! = s(I— I) a ca rezisti /— WMipstand in de unde _, jiuctibititate (5-4!) Fadiatiilor cleeste maj | de me sistem, . 5ull} ependenta rez: tivitagii de d feriti factori —— >| | U, —+ was Figura 5.12: Extinderea domeniului de masura al unui voltmetru re Ta teprezinta rezistenta proprie a ampermetrului, b) — Extinderea domeniului de masurare al unui instrument de masurt Mensiunii __ In situatiile in care tensiunea U, care se masoara intr-un circuit, este mai ‘gare dect trnsiunca maximi Up care poate fi masuratii de un instrument de ‘nisura (voltmetru), o anumit& parte Us din tensiunea U este preluata de o ‘mristenta r conectata in serie cn voltmetrul, (Fig. 5. 12). Se poate determina fmloarea rezistenyei aditionale r pentru care tensiunea U de midsurat este nori mai mare deft tensiunea maxima Up pentru care a fost construit ‘voltmetrul: j (5.42) ie r=r(n~ 1). 4 Dependenta rezistivitatii de diferiti factori | Rezistivitatea este o mirime care depinde nu numai de natura materia- ji dar in acelagi timp ea poate si se modifice sub actiunea unor factori ici exteriori, dintre care in mod deosebit temperatura. Exista posibilita- ¢a rezistivitatea si se anuleze sub o anumita temperatura, materialul ai te circunistante o stare electricé special numita supracon- atand in aces Michibilitate. Reristivitatea poate sA se modifice uneori sensibil in prezenta jMdiatiilor clectromagnetice, a luminii in particular, sau in prezenta cdmpului_ |g care po vepreai ent de temp fpeste constant, + ndepinde de tem eliniar® in cazul mete gate de temperat Jdilatare al gaz qJabelul 1. fn c jnetie de temper Termometru <-Sursa de caldura Figura 5.13: Schema experimentului pentru observarea dependenter de temper turé a rezistivitatii metalelor magnetic. Materialele care prezintaé net aceste efecte de fotorezistengi, res. pectiv magnelorezistentd au permis in ultima vreme aplicatii specta- culoage in calitate de sensori optici sau magnetici. Actualmente numeroase materiale realizate in conditii tehnologice speciale prezinta efecte de “magnetorezistenja gigant”. ncare A este 0 ¢ ~ in cazul aliaj lablor. Accasta : gu] aliajelor de W%Cu,40%Ni) dor etalon a car 5.4.1 Dependenta rezistivitatii de temperatura detemperatura. val. ‘Alura variatici termice a rezistiviuagii este diferita im cazul metaldar |) Starea su; conductoare fata de cel al materialelor semiconductoare. in general, 5 a) Variatia rezistivitatii metaletor cu temperatura. in cazul metalelor jateaz’, atingdnc conductoare, 0 cregtere a temperaturii determina o eregtere a amplitudinit iit, diferita: di de vibratic a ionilor din rejeaua cristalin gi implicit o cregtere a numirtltl jit S-a observa de socuri ale eleetronilor cu ionii regcle. fn aceste conditii este de asteptal farfoarte joase e © cregtere a rezistivitagii cu temperatura, cum de altfel se observa expert tiegoreazii brusc mental. Schema experientei este indicat in (Fig. 5.13). Un fir subsite de (id) Acest feno fier sub forma de spiral, in serie cu o sursi de curent gi cu wn instrument jist deseoperit sensibil pentru mésurarea curentului, este supus unei incilziri de la 0 sus Aimice posedii 1 de calduri exterioara. Se constati ca, prin incdilzire, curentul indicat deitt I\Nb, Te, Ru, strument se micsoreaza, fapt datorat cregterii rezistentei firului metalic. Se jeemenea si o st constata im general ca, in domeniul temperaturilor nu prea indepartate @ fituiti din elem temperatura ambianta (de exemplu 0°C-100°C, (Pig. 5.14))), variatia WP WE de tranzitie mici a rezistivit&tii este practic liniar’ si poate fi expritnata printr-o legedt Ti Acest fenoi °p= po(1+at) (5.43) ¢ po reprezinté rezistivitatea conductorului la t = 0 °C gi a este un agicient de temperatura. In domeniul temperaturilor mengionate mai sus, e constant, dar pentru temperaturi superioare valoarea coeficientului fedilatare al gazelor ee an Ay x0, 004, aga cum se poate ee mbelul 1. In cest caz se poate exprima variatia termici a rezistivicdyii in eratura absoluta 7’ sub forraa urmatoare: 2 LY (4273) = AT (5.44) 273 itentii, res. ta- culoas {i ueare A este o constanta, : ; + mater | azn! aliajelor, coeficientul de temperatura a este inferior celui al me- orezistiny, alder: Acoasta so poate observa direct din datele Tabelului de mai sus; tn ‘anil aliajelor de manganin (86%Cu,12%Mn,2%Ni) a 6.107%, constantan “|%Cu,AO%Ni) a =2.10"%. Aceste aliaje se folosese la realizarea rezisten- dor etalon a ciror valoare nu trebuie si se modifice in conditiile variatiilor (temperatura. Un aliaj de Cr-Au are un cocficient de temperatura. practic metalelt |) Stare supraconductoare — In general, prin coborirea temperaturii, rezistivitatea metalclor se mic- fwreari, atingdind in domeniul termperaturilor foarte joase o valoare o valoare mtd, diferita de la un material la altul gi mai slab& dacd metalul este mai $-a observat ins la o serie de materiale ci, in domeniul tempe- raturi- “a foarte joase exist o anumita temperatura critica Ty la care rezisten\a se reazii brusc sub orice valoare miisurabilé, devenind practic nul& (Fig. 4) Acest fenomen, care a cépiitat denumirea de supraconductibilitate, a deseoperit de Katmerlingh Onnes tn 1911. Un numir de 23 elemente lice poseda proprietati supraconductoare evi- dente: Al, Ti, V, Zn, Ga, I, Nb, Te, Ru, Cd, In, Sn, La, Hf, Ta, Re, Os, Hg, TI, Pb, Bi Th, U; de Hinenea si o serie de aliaje gi de compusi chimici, care uneori sunt con- iti din elemente care nu prezinté supraconductibilitate. Temperatura r de tranzitie in starea supraconductoare depinde de natura materialu- . Acest fenomen remarcabil a réimas mult timp, de la descoperivea lui, metalele aplitudinit umarili © agleptat iagia ter -o lege de i} He | chi o Ta T | i (a) Sa ‘i | merling Figura 5.14: Variatia termica a rezistivitatii in domeniul temperaturilor foarte | nee joase,Tranzitia la starea supraconductoare. \ uae | rata in } (2) dev | datorat fara aplicatii deosebite, in special datorité valorilor foarte mici (apropiate dupa it de 0K) ale temperaturilor de tranzitie gi conditiilor criogenice pretentioas. Pana in 1986 (dup’ 75 de ani de la descoperirea fenomenului) valorile T, Fig determinate la diferite materiale abia depiigeau 20 — 25K. Incepand en 1987 interesul pentru studiul supraconductibilitatii a creseut brusc, acesta find suscitat indeosebi de realizarea unor compusi oxidici pe baz de cupru dete Be constata 4 pul R~ Ba~ CuO, (R find unul dintre elementele pimAnturilor rare), ale mlarea variati ciror temperaturi de tran- zitie depagese considerabil temperatura azotulii ore. Aceast lichid (77K). Prin 1994 s-a determinat valoarea T,, pentru un supraconductot le relaxare a « cu formua chimici, Hg BazCagCugOs i, I = [y/e Evolutia in timp a descoperirii materialelor cu temperaturi Ti de tran Ovarianta a ¢ ritie la starea supraconductoare mai ridicate In starca supraconductoare sub> ‘praconducto stantele posed proprietati deosebit. de interesante: ™M): Circuitul 1) Un curent electric provocat intr-un circuit supraconductor se poate ye este cor mentine un timp foarte indelungat (de ordinul zecilor si sutelor de ore), in Bpunctele 1, absen{a orictirei surse de curent. in experienga lui Kamerlingh Onnes, un er ie curentul cuit inchis constituit dintr-un tub subgire umplut cu mercur, introdus inér-un {lite prin gal recipient cu heliu lichid, este ricit la temperatura de 4,2K la care mereutt fla produce devine supraconductor. Provoand o variatie de cainp magnetic prin sup #P constati fata acestui circuit, ia nagtere in circuit, prin inductie electromagnetic’, un mt durata curent, electric indus. Prezenta acestui curent este indicat de deviagia unt Mupientulut « ac magnetic suspendat in vecin sircnitului supraconductor (Fig. 2%) 2) SupracHe tichid (a) Schema experientei lui Ka- (b) Vs merlingh Onnes:(1) producerea curentului indus ¢ cauzata acestui experiment aturilor foarie = Hagia cimpului magnetic pe du- rata inléturirii magnetului (2) deviatia a a acului magnetic datorata curentului indus persista dupé inlaturarea magnetului N-S, ci (apropiate pretentioase ) valorile 7, | pand eu 1987 | acesta find Peupru de ti: Beonstatt A acest curent, care in condifiile normale dispare odata cu in- ilor rare), ale Warea variayiei carnpului magnetic, se mentine in circuit chiar gi dupa 96 sara azotulul Tore, Aceasta, datorita faptului cdi, in stare supraconductoare, timpul 7 oraconduetor ietelaxave a curentului, (timpul dupa care curentul Ip se mic goreazi de e ml = b 0, 37/p)este considerabil dat fiind ci r = L/R si R & 0 Ter de tran Ovarianta a experimentului care demonstreaz’ c& un curent trimis intr-un uctoare sub- praconductor dispare dupi un timp foarte indelungat, este data in (Fig ©: Circuitul supraconductor, $, introdus in recipientul umplut cu heliu |iid, este conectat in serie cu un galvanometru. Acesta este scurtcireuitat “punctele 1,2 printr-un fir care este gi el in stare supraconductoare. Ast- nnes, uncie (@curentul excitat prin induc ie electromagnetica strabate circuitul rd a odus intr-un te prin galvanometru gi acesta nu indict nici 0 deviatie. Dupa un timp wre mercurt #la producerea curentului indus, se taie firul conectat intre punctele 1,2, prin supre ise constatdé cd galvanometrul indica o deviatie; aceasta deviatie este de ignetica, wl ana durata deoarece prin circuitul galvanometrului, situat in exteriorul Mipientului de racire , rezistenga cirenitului mi este nuki (Reat A 0) Figura 5.15: S hema experientei lai Kamerlingh Onnes eviagia ut io 2 be Fi 4 A © (Fig M2 | 2) Supraconductibilitatea dispare in prezenta cémpurilor magnetice pu-234 Figura 5.16: Corp supraconductor intr-un eainp magnetic ternice exterioare sau a cimpului magnetic provocat de tnsusi curentul care trece prin supraconductor daca drensitatea acestui curent este suficient de mare. Campul magnetic, atat timp at méirimea lui, nu atinge o valoare li | mita Hy pentru care dispare supraconductibilitatea, nu p&trunde in interioral supraconductorului, eu exceptia numai a unui strat superficial foarte subtire, De aceea supraconductorul se comporta ca un diamagnetic ideal; liniile de camp magnetic il Iconjoar’ fied a patrunde in interiorul lui (Fig. 5.16. 3) Trecerea in staren supraconductoare este insofita de o variatie brusci a ciildurii specifice si de 0 modificare a conductivitatatii termic. Tranzitia la starea supraconductoare, avand loc fra o modificare structural’ a materia lului, este o tranzitie de speta a doa. In teoria elementara. supraconductibilitatea, este considerata ca 0 mip care a electrouilor in reyeaua cristalina, fara cioeniri intre ei sau cu atomi retelei. Toti electronii de conductie se deplaseaza ca intr-un flux de liehid ideal fara vascozitate, neinteraciionand intre ei sau cu regeaua, adicé fad frecare. De aceea rezistenta electrici a supraconductorului este nul. Un camp magnetic puternic, patrunzand in supraconductor, provoaca deviallé electronilor; distrugandu-se astfel curgerea “laminar ” a fluxului de dee troni, apar ciocniri intre electroni si rejea, determinand aparitia rezistentel electrice. Particularitagile supraconductorilor cu temperaturi critice ridicate au antrenat noi cercetari experimentale gi teoretice ale c&ror rezultate al «4 Dependent; Figura 5.17 ‘alus alte trei p ‘(913)s: Astfel, §CS a semsicond igetul de tunel: ‘apraconductibil ¢) Variatia HE tiv cazal ma gesciitoare de tr teare A si B “hbe de temper | Propriety ‘wloanele IV (Si Uinatit stoechio M(In-Sb, Ga! oum gi laos oe si de pl pr Gtaliat in Capsrentul care uficient de valoare I 1 interioral te subtire, liniile de 5.16, afie brusel ‘ranzitia la a materia. cao mig cu atomii de lichid adica fara nua, Un 4 deviatia i de elec ezisten(ei e ridicate ultate all i de diferi Dependenta rezistivi i factori 235 Figura 5.17: Alura variatiei termice a rezzistivitatii semiconductorilor | | r i ‘dus alte trei premii Nobel pe langii cel acordat lui Kammerlingh Onnes i913): Astfel, J.Bardeen, L.Cooper, R.Schrieffer, (in 1972) pentru teoria HS a semiconductibilitatii, B Josephson, L.Bsaki, J.Giacver (1973) pentru @tul de tunelare gi J.G.Bednorz, K.A.Miiller (1987) pentru descopcrirea apraconductibilitagii cu temperatura critie’ ridicati. ¢) Variafia rezistivitatiy semiconductorilor cu temperatura In cagul materialelor semiconductoare, rezistivitatea este o functic des- aeschtoare de temperatura, de alura exponentiala (Fig. 5.12), de forma i | { p= Ae® (5 hheare A gi B sunt constante pozitive caracteristice materialului. Variagii ikbe de temperatura pot antrena variatii importante ale rezistivitagii nente din foloanele IV (Si,Ge...), gi VI (Se, Te...) ale tabelului periodic, sau la com- Sinayii stocchiometrice saturate alciituite din elemente din coloanele UL si V(In-Sb, Ga-As...) care au structuri electronice apropiate de cele ale Si Hecum gi la o serie de compusi cum sunt sulfurile, sclenurile gi telururile ce fadmiu si de plumb, (CdS, CdSe, CdTe, PbS, PbSe, PbTe), gi la o serie de IMizi de cupru gi de zine, (CuO, ZnO).Mecanismul conductiei in materia- ile scmiconductoare precum gi proprietagile acestora vor fi examinate mai ‘Rtaliat in Cap.10 | Proprietiiti semiconductoare pot fi intalnite la © serie de ele | | | | | \ i236 Curentul electri Figura 5.18: a) Spirala dubli de bismut. b)Variatia relativa a rezistivitatti big mutului cu inductia magnetica 5.4.2 Dependenta rezistivitatii de intensitatea campulu) magnetic. Magnetorezistenta Reristenta unor conductori se modified in prezenta unui camp magnetic t efect este cunoscut sub denumirea de magnetorezisten(d. Rezistivitatea bismutului, la o temperatura data, variaz’i sensibil cu edmpul magnetic ft care este plasat. Se constatii cii, dacii Ny este rezistena unei spirale de bismut in absenta campului magnetic, gi R rezistenta sa in prezenta unui camp magnetic H, raportul 454 = #6 cregte practic linear cu cAmpul in domeniul c4mpurilor relativ intense, depigind 10 Ro = 200, intr-un camp de 10°A/m, variagia absoluti a rezistentei este R—-Ro aceasti variatie a rezistentei poate fi masurata cu erori neglijabile, de ordim! miimilor de ohm. (Fig. 7?) repreainta, o dubla spiral de bismnut, care este prinsa intre dou plici de mica; ansamblul avand o grosime mai micéi de 2mm si un diametru al spiralei de 6 — 20mm poate fi introdus cu uguringd int-un intrefier relativ imgust, servind astfel ca o sonda pentru masurarea indueticl magnetice. (Fig. ??) da alura variatiei relative a rezistentei bismutulul in functie de inductia magnetica B, aceasta find dirijataé perpendicular pe suprafata spiralei..Legea de variatic a rezistivitatii, la inceput patrati- ¢& devine repede lineara in functic de B. Explicatia acestui fenomen este it relatie direct cu modificarea traicctoriei electronilor de conductie in prezent® unui camp magueti Aces in conductorii feromagnetici masivi, contributia principala la magneto — Seine | /m. De exemplu, ov | 6Q. in cirenitele de masura sensibile (puntea lui Wheatstone) 4 Dependen gee sistent este ¢ ieticd, fenomen giare otiginea aissivitate cif ppralcl sau per amp magnetic jromagnetic, § jirectia cAmpu “_ pocente a rez: Efectele m “ nagnetoreziste “gusoril magne | Pana in 1g g intrevedé ‘perg, independ AML nai mare “gia: Hurt subtiri fer | ile (cromagn: (Cr, Cu, Ru et igraturi de atc tamp magneti |sive este modi Jalectrica a sist niegorenvai 519) | Fenomen distincte: Pri tului variaza ¢ | paralela (P) 1 “imprastierii d (itens de Fert Pig. 5.20). ¢ “agnete la in “onduce la o Jabsenga camp 1 Acest cle tutiparalela ( astfel aparitic4 Dependenta rezistivitatii de diferiti facto pA De = so icecream mistenta este datorata dependentei rezistentei electrice de anizotropia mag- jeticd, fenomen descoperit in 1857 de W.'Thomson (Lord Kelvin). Fenomenul gare originea in interactiunile spin-orbit ale eletronilor, care conduc la o aistivitace diferita and curentul electric prin conductorul feromagnetic este gralcl sau perpendicular pe direeyia de magnetizare. Cand se aplick un imp magnetic, dorneniile elementare de magnetizare, preexistente intr-un jromagnetic, si dezorientate initial, tind si-si alinieze magnetizarea lor in diectia campului aplicat, provoand totodata o modifieare de ordinul pocente a rezistentei electrice. Efectele magnetorezistive sunt de mare interes in aplicatiile industriale; magnetorezistenta anizotropica (AMR) a fost aplicatii pentru realizarea de gasoril magnetici si de capete de inregistrare pentru discuri magnetice Pana in 1988, dupa ce s-au scurs 130 de ani de la descoperirea AMR, mu “wintrevedeau aplicayii mai spectaculoase, ciud Albert Fert si Peter Griin- mpuluj erg, independent unul de alvul, descopera c& un efect magnetorezistiv mult imal mare “giant magnetoresistance” (GMR) poate fi obtinnt eu tnultistra- juri subtiri feromagnetice. Aceste sisteme coustau esentialmente din mate- niagnetie | jlo feromagnetice (Fe, Co Ni,,..$i aliajele lor) gi materiale neferomagnetice stivitates 1(@r, Cu, Ru eve.) grosimea fiecdirui strat find de ordimul grosimii Atorva Snetic it graturi de atomi. Fert si Grinberg descope Pirale de timp magnetic exterior, orientarea relati {a unui ye este modificata de la direc \ cdmpal orva Vitti bis. fi ci, daca, prin aplicarea unui a magnetiairii straturilor succe- ia paralela la directia antiparalela, rezistenga dectricd a sisternului de multistraturi inigial orientate intre ele antiparalel, mplu, ca jse micgoreazai cu mai mult de 50% eum nigel ese 519) vatstone) —— Fenomenul GMR. rezults dintr-o combinayie de doua noi efecte fizice rordimil “fistincte: Primul dintre ele este faptul ca rezistenya electricd a multistra- vare este “tilui variazii considerabil dupa cum configuratia este comutata din directia de 2mm jymaleli (P) tm cea anutiparalelai (AP). Acest efect apare ca o cousecingal a ‘intr-un | impristicrii de spin a electrouilor in straturile [eromagnetice, efect. studiat nduegiei Jintens de Fert. in anii °70, in feromagneticii masivi gi in aliaje feromagnetice mutulil |(Pig. 5.20). Al doilea efect nou important, este cuplajul de schimb antifero- cular € JAhenetc la interfaya dintre straturi, descoperit de P.Griinberg, in 1986, care ‘ati ¢& Fémduce la o orientare antiparalelé a magnetizarii in straturile succ este in (Peenta cAmpului magnetic exterior. weaentd | reprezentat schematic in (Fi sive in | Acest efect permite ca, prin aplicarea e&mpului magnetic, o configuragic iliparalela (AP) sii fle comutata intro configuraie paralelii (P), favorizand agnel® Vstfel apariyia fenomenului de Magnetorezisten\a gigant.Figura 5.19: Deseriere schematict a efectului de magnetorezistent’ gigan (GMR). Curba plin&: dependenta magnetizarii multistratului de intensitatea eam pului H. Curba punctata: dependenta rezistentei electrice de H Figurile asociate dau configuratia multistratului in cimp nul gi in campurile de saturatie pozitive y negative Cong © RecRear XN contig aP Figura 5.20: Descriere schematic a mecanismului de impriigtiere a spinilor ele tronici pentru interpretarea fenomenului de magnetored lectrontl sunt puternic tmprastiati im straturile cu magnetizare antiparalela (configuratla antiparaleli AP) gi slab impriigtiati in straturile cu magnetizare paralelé (configh ratia P) Din aceasta rezulté un efect de “scurt-circuit” in care jumatate dia numatal electronilor, fiind mai rar imprigtiati, conditioneaz’ aparitia unei rezistente nee mai mici. conta gigant : fp Metode d fn 1994 S.. mare la materi istentel magne yale astfel inca. (CMR). Aceast qomunitatii gti tibilitate cu ter Toate aces tre un nou © topic: majora tologiei inform 54.3 Dep elec Acest fence radiatiilor lum yat in special 1 cu intensitatea anda a radiagi tectori de unde _ semiconductoa | al radiatiilor “in dormeniul rz niului, CdS, “ micgorarea rez densitagii purt Uadiagici clectr | antici. i | | | | Formula { Ae poate defin45 Metode de calcul al reziste 230 in 1994 S.Jin g.a. descopera un efect magnetorezistiv de cateva ori mai gare la materiale cu structura mixta de perovskit de mangan. Variatia re- gstentei magnetice atinge cateva ordine de mirine la accastit clas de mate- jiale astfel Incat efectul a capatat denumirea de “magnetorezistenta colosala’ (CMR). Accasta descoperire suscita un larg interes unci parti insemnate a qmunitatii stiinyifiee care se ocupa cu studiul fenomenului de supraconduc- ‘tbilitace cu temperatura critic’ ridicata. Toate aceste descoperiti in domeniul magnetorezistentei deschid calea gate un nou domeniu de cercetare, electronica de spin, care va antrena 0 topicd: majora in fizica secolului 21 gi va avea un impact strans asupra tel: | gologiei informatie’ , el enta sigan 5.4.3 Dependenta rezistivitatii de intensitatea radiatiei sitatea cfm. : : : oo electromagnetice. Fotorezistenta. tile asociate w ponies | Acest fenomen, de variagie a conductivitagii unui conductor in prezenta nu este general pentru toti conductorii. El a fost obser- ‘at in special la o serie de semiconductori. in general conductivitatea creste tu intensitatea radiatici luninoase, iar sensibilitatea depinde de hingimea de vindé a radiatiel. Din acest motiv acegti semiconductori sunt folositi ca de- “tectori de unde electromagnetice. Cu detectori realizati din diferite materiale _semiconductoare se poate acoperi un domeniul larg din specrul de frecventa alradiatiilor. Astfel, Compusii plumbului, PbS, PbSe, PbTe, sunt sensibili in domeniul radiatiilor infrarogii, in timp ce compusii corespondenti ai cad: niului, CdS, CdSe, CdTe sunt sensibili in vizibil. In principiu se explicad nicsorarea rezistivitatii cu cregterea intensitatii luminoase, printr-o crestere a densitagii purtatorilor de sarcina din semiconductorul cand acesta este supus tadiatici clectromagnetice. Mecanismul excitatiei electronilor este de natura thantica, vinilor elec lectronti -onfiguratia ta (confighe inmuuatil 5.5.1 Metode in care se utilizeazii integrala finité a re- stente mete : . . zistentei tuburilor de curent. 35 Metode de calcul al rezistenjelor : a e : f i Formula (6.33) permite sa se calculeze rezistenja unui conductor, daci rp poate defini rezistenja tubului de curent. Aceasta presupune cunoagterea4.5 Metode d w Figura 5.2 Toate aceste tu ei doi cilindri Tr “Rezistenga cab | Figura 5.21: Tub de curent intr-un cablu coaxial | in mod as dou emisfore qurent avand s in prealabil a repartitiei liniilor de curent in conductor, iar rezistenya totalé 2 se obtine integrand rezistentele tutaror tuburilor de curent. In general acesta | é este posibil in cazul conductorilor sau al sisteiclor de conductori omogeni 1 cu simetrie geometric simpla, cilindrica, sferica, elipsoidala, dar chiar sin de unde se obt aceste cazuri calculul este urieori dificil. De exemplu calculul rezistentei unui ister de doi conductori cilindrici coaxiali, separati print-un mediu omogen de conductivitate dati: Un astfel de sistem poate fi un cablu coaxial. Fiea gi'b (cu b > a) razele celor doi cilindri. Avand in vedere simetria cilindricd a sau, acestui sistem, liniile de curent, respectiv liniile de camp electric sunt radiale (Fig. 5.13). Considerand ci E este lungimea cablului, rezistenya umui tub | elementar «le curent limitat de unghiul dicdru d9, se serie, in acord cu relatia 5 5 4 Ny de definitie (6.33) - é i cita } | Este de pr “tee, in condig dr oC (5.46) “flor, vectorul J, yLds '‘a totala al acesta smogeni iar si in ei unut omogent al. Fiea adricé a radial nui tub rrelaia (5.40) Icul al rezistentelor doua emisfere Toate aceste tuburi clementare fiind dispuse in paralel, rezistenta totala fntre wei doi cilindri este 1 R b\ pe = Lin (= [ ao (5.47) a} Jo r 5.22: Schemii pentru caleulul rezistentet clectrice a mediului cuprins mitre | i } 1), este In(2 R= im (7) (5.48) ory | In mod asemanator se poate calcula rezistenta mediului cuprins intre “dou emisfere de raze a gi b (cu b > a) (Fig. 5.22. Rezistenta unui tub de arent avand sectiunea elementara dS in Addy, este data de expresia | dt i ° ar 1 boa a = ans = ~ — 5.49 i i ydS ysind.dé.dp i 72 ysind.d0.dp ab” (5.49) “de unde se obtine rezistenja total cuprinsi intre cele dou’ emisfere _— : | dy | sin 049 (5.50) 1h san, b-a ab { ! : 5.5.2 Metode bazate pe relatia dintre rezistenta capa- citate conductivitate gi permitivitate (R,C, 7, €)- Este de presupus existenta unci relagii intre rezistenyai gi capacitate deoa- fece, in conditiile influentei totale care este incluctabila in cazul condensato- ‘lor, vectorul camp electric se supune teoremei lui Gauss gi totodata acesta| acest ¢az | Dar in aceste ‘dicular pe dé | ampul elect: | egalitate, car | graportul sa Figura 5.2 Schema pentru determinarea relafiei dintre R,C,é sty “jntegrand ac obtinem expr este legat de vectorul densitate de curent prin legea lui Ohm. Utilizarca acestor dona relatii fundamentale poate si conducd la stabilirca unci relagi generale intre rezistenga R, conductivitatea 7, permnitivitatea ¢ ale medi |! care “ Ini cuprins intre cele dowii suprafeye echipotentiale constituite de armaurile | te dintre ec condensatorului si capacitatea C a condensatorului. {nto manier& gene utara, raki, in locul armaturilor condensatorului consideriim doi conductori ideali (conductivitate infinitat) separati printr-un mediu de conductivitate 7 $1 pee | gen ofera o mitivitate c, Daca cei doi conductori sunt adusi la potentialele Vi si Vo, prit siuat intre c acest mediu va trece un curent clectric. In acord cu legea local’ a lui Ohm. i ficular, in ea orice punct vectorul densitate de curent J este coliniar cu vectorul E tangent ply, utilizarc la linia de camp electric. O sectiune dS a unui tub elementar de curent (Fig. | sau al reziste 5.23 va fi strabarwa de curentul ai rapid gi oS “descris’i im F-dS =F dS = db (652) Biscute expr “ta. un conder Suprafetele corespondente ale tubului de linii de camp, avind sarcinile | pnoaste ex] +dQ, vor juca rolul armaturilor unui condensator clementar dC. Pe de alta parte, fluxul elementar d al campului electric B prin aceeasi sec- tiune dS poate fi evaluat apliand teorema lui Gauss. Se gtie ea aceast teorema se aplic’ la o suprafata inchis’, Pentru aceasta vom considera ca sarcina +dQ se afla in interiorul suprafetei inchise dSp constituita din, st prafaya dS, suprafaga lateral a vubului dS;, si o suprafaga dS" sieuaté Mt interiorul conductorului gi sprijinita pe conturul extremitagii tubulul hh dldb = Biddy 84 Bd, 4 6.05 = 2 (6.53) “Dar in aceste egalitagi avem E 2 dS1, 0, deoarece vectorul E este perpen- gicular pe dS,. in plus si B- aS" = 0, deoarece in interiorul conductorului mpul electric este nul. fn consecintai, relatiile (5.53) si (5.54) conduc la 0 “egalitate, care poate sa para interesanta, intre raportul curent/conductivitate raportul sarcina,/ permitivitate dd 7 7 (5.54) iy E integrand aceastd ecuayie si tinand cont de faptul ci dQ = dC (V, — V2), obtinem expresia, - fe = . (Yi ~ Vo) foc i | sel rela le medin- ' oo ee rezis a me tiului aflat in eé Genes elec rimaruile a iv relagia ord gene ori ideal RCy se (5.55) 781 per yi ea oferi o posibilitate de a calcula rezistenta clectricé, a oricarui mediu i Va, prin. | situat intre doi conductori ideali aflati in condigiile influentei totale. (in par- (Ohm, ia ticular, in cazul mediilor aflate ttre armacurile unui condensator). De exem- + tangent plu, utilizara relatici (5.56) pentru caleuhul rezistentei unui cable coaxial, ent (Fig sau al rezistenyei mediului dintre doud emisfere concentrice, poate si conduc tal rapid si mai simplu la rezultatele (5.49) gi (5.52) obtinute prin metoda scrisd in paragraful precedent, deoarece, pentru aceste sisteme, sunt cu- (5.52) = expresiile capacitatii. Astfel, cablul coaxial, poate si fie considerat ,, @un condensator cilindric, avand lungimea L gi razele a gi b, pentru care se sarcintl | @noagte expresia capacitatli ede sca = nel i aceasti In(é sidera a v din, se RHPA inlocuirea. lui C’ in (6.56) obtinem imediat expresia rezistentei ieuat lutea R= i = mal (:) :Figura 5.24: Experiment pentru demonstrarea efectului termic al curentului elec tric intr-un lant de conductori de natura diferita care este efectiv expresia obtimuté m (5.49). Pe de alta parte, capacitatea sistemului constituit din dou’ emisfere concentrice de raze a si 6, aflate la potentialele V; gi V2 poate fi dedusa imediat, ea fiind jumétate din capacitatea condensatorului sferic, deoarece armaturile sferice ale acestui condeusator pot fi considerate ca o conexiune in paralel a armiturilor a emisferelor de aceeayi raza. Astfel cu ab ba relatia (6.56) duce imediat la formula (6.52) care a fost dedus precedent pentru acest sistemn: C = Qne in paragrafnl 1 ba Bey ab Rae 5.6 Energia electrocinetic&. Legea lui Joule 5.6.1 Fapte experimentale fundamentale Un experiment simply poate si suscite direct problema transformari- lor de energie care pot avea loc pe durata trecerii curentului electric prin conductori: Facem si treaci un curent de intensitate progresiv crescatoaré printr-o grupare de conduetori de naturé diferita dar de aceeasi lingime gi tai in serie, (Fig, 5.24. Se constata de aceeasi seciune transversald, cone: mai intai cA roti acegti conductori se inciilzese, ins& efectul termic este diferit de la un conductor la altul, Peste o anumita valoare a curentului, amunit conductori ajung la incandescenta, in timp ce ceilalti inc& nu ating aceasta stare. Aceasta degajare de caldura din conductorul pareurs de curentul elee- tric este numita efect Joule. Se constata astfel ca, energia transformaté in caldura prin efect Joule depinde nu numai de intensitatea curentului ci si de proprietiile electrice le conductorulni, Lamgimea si seckiumea conduetorilot considerati in experimentul descris fiind aceeasi pentrn toti conductorii, 8° i poate deduce acest fenomer materialului. conductivitat, sarcina € ap! rile parcurge aceasta durat giastfel, cond jul asupra re: conductorului dincalzirea | yorat de cur termice disipe 5.6.2 Leg Fie unul “tne, aflat la i 1 | | Viw av. ela (V +d¥ | Aelinit in oric volun dy dint aflat tntre dow tarentul df fuera in sex Yolumul elem : dW! = dQaui eee. Figura 5.25: Sclemi pentru relevarea logii lui Joule lo >racitates aflate la vacitatea sator pot Tpgest fenomen, pe at de importanté este conductivitatea san rezistivitatea © aceeasi | gnterialului. S-a viaut deja e%, in cazul conductici electronice a metalclor, | orductivitacea clectrica 7, (formula (6.28), depinde, mi mumai de masa m, garcina € a purtatorilor, densitatea volumica a acestora ne, ci gi de durata ride parcurgere a drumului liber mijlociu, fn condigiile cregterii curentului, aragraful | gevast’i durata goreaz& datorita accelerarii sarcinilor in campul electric glastfel, conductivitatea se micgoreazi, respectiv rezistivitatea cregte, Efec. “ul asupra rezistivitagii este similar en cel produs de cregterea temperaturil “cnductorului, dar de data aceasta conductorul nu este incalzit din exterior |‘ gincdlzirea lui este datorata agitagiei termice a purtitorilor de sarcina pro- | wcata de curentului electric, Sa formulam cantitativ expresia acestei energii “temice disipate prin efect Joule Lpoate deduce imediat ca un registenta electric este atat de importanta in ile 5.6.2 Legea lui Joule sub forma locala sau diferentiald, sformari- ‘tric prin | Pie unul dintre conductorii considerati in experimentul descris mai inainte, sscatoare He, aflat la potentialcle Vi gi Vo, (cu Vi > V), este parcurs de un curent ingime $i Melinit m orice punet prin vectorul densitate de curent J. Un element de consteté | Yolum dv dincr-un tub de curent, de hingime dl si de sectiume dS (Fig. 5.25), ce difert | lt intxe douit echipotentiale foarte apropiate, V +dV si V, este parcurs de anwnii |@tentul df = J-d8 =7E-d8. Sub actiunea campului electric E, dirijat, in x aceastl ‘p eral in sensul echipotentialelor descrescatoare, o sarcin’ dQ va trave atul elec | lumul elementar dv iutr-un timp clementar df, trend de la potentialul rmaté in |V+dV la V. Prin aceasta energia clectrostatici a sarcinii dQ s-a micgorat, wciside [la (V + dV) dQ la VdQ, cu camtivatea Inctorilor sa ctorii, 8 56) = dQdV = didtdv = (7-48) at(-B d) 7 (v EDar, in virtutea principiului conservarii energiei, aceasta energie eleg. trostatica dW’ nu se pierde ci se conserva, ea regiisindu-se in sistem sub forma de energie termica dW. Astfel, dW! + dW =0 si dw J. Edudt (6.57) yinand cont de legea Iui Ohmn local serisi sub forma urmatoare east expresie mai poate § dude, (5.58) care exprima faptul ci energia dW este totdeauna pozitiva gi, deci ea cores punde totdeauna unei disipatii de caldura gi niciodata unei absorbgii. fn plus relatia (5.59) mai exprima faptul ca aceasta energie este datorata exclusiv cu- rentului electric, respectiy surselor care creeazi campul clectric. Daci in rele tia (5.59) exprimam pe Jin amper/metru si pe E in volt/metru, energia dW disipata prin efect Joule se exprima in jouli: Ljoule = lvoltamper sec unda. Energia disipata in unitatea de timp in volimul elementar dv reprezinta pu- terea dP = * (5.59) ¢ si se masoara in watt: lwatt = ljoule/ sec unda. Treand la limita, and volumnul clementar Av, centrat in jurul unui punct oarecare din volumul v, tinde ciitre zero, raportul (5.60) exprima o lege valabil m orice punet din conductorul parents de curent Aceasta expresie este mmita legea lui Joule sub forma locala. 6.3 Relevanta legii lui Joule locale in contextul teoriei clasice a conductiei electronice prin metale S-a vaizut in (5.25) ev, in conditiile conductiei electronice in metale, in prezena unui cémp el pric exterior E, electronii capita, dupa fiecare goc el un ion din regeaua cristalind, 0 viter& suplimentara, Av = o(t) — vp —et. Curentul electrig_ ae gonsiderand ca anetica E. pe c “Aecastd. cncrgic jaitel o cregtere “uimitatea dey “qjelei in medic fnunitatea dey | Dar, conform n orul lui E? rep ‘aii lui Joule s lke Lege tine Utilitatea | integrare, pent suprafete echip efect, Joule. A dementar de ct disipatd in ace &)(-av). Int te sectiune S \biinem putere se notens legea Ini Ohm ¢ “apresia_ puteri “tehivalente:i poate § (5.58) ea cores. ifn pg slusiv eu ain rela orgia dW secundit Anta pus (5.59) wi punet (5.60) » curent. teoriei etale, in ve goe cll = #1 onsiderdnd ca 2r este durata medie dintre doud gocuri consecutive, energia B, pe care o capaté electronul in cdmpul B este (5.61) “jecast cucrgic cincticd este cedata retelei sub forma de caldura, reauleand | gifel o crestere a temperaturit conductorului prin efect Joule, Admitand ca ‘punitatea de volum existi n electroni liberi, si ca flecare electron transfera, | qelei in medic energia (5.62) in intervalul de timp 2r, puterea medie disipatis “qunitatea de volum prin efect Joule este data de (5.62) “par, conform notatiei stabilite in legea lui Ohm locala (formula (5.28), fac- “prul Ini E? reprezinta conductivitatea, "2 = 7. Regaisim in (5.63) expresia “goii lui Joule sub forma locala (formula (5.61)) | 5.6.4 Legea lui Joule sub forma integrala pentru o por- tine de conduc: Utilitatea legii lui Joule sub forma diferentiala const in faptul ca, prin integrare, pentru o portiune de conductor (Pig. 5.25) situata intre doua suprafeye echipotentiale Vj si Va, se poate obgine puterea totald disipata prin tect Joule. Astfel, considerand in aceasta portiune de conductor un tub dementar de curent, de volum du = dS.dl stribitut de curentul d/, puterea Beatz tn acost volum este dP = J - Edu = (J -ds\(B- dl) = J ®)\(—dV). Integrnd aceasta purere pentru intreaga portiune de conductor “t sectiune S gi lungime J, aflara intre cele dou’ suprafeye echiporentiale ‘obtinem puterea total Va | Ps [ias | (-dV) =1(V¥,— Vo) (5.63) M Back se notenzai diferenta de potential cu U = Vi ~ Ve gi, Ginem cout de “kgea lui Ohm sub forma integrala (5.34)) pentru aceasta porgiune de circuit, “eipresia puterii (5.64) poate fi scrisi sub una din urmacoarele trei forme “shivalente: PsUl=RP (5.64)248 Expresia energiei disipate prin efect Joule, intr-un interval de timp ¢ este ve V,—V2)It=RPt= x (6.65) Ww Aceleasi expresii ale energiei pot fi obtinute multiplicand cu It legea hui Ohm sub forma integral, Vi; — Vy = RI. Se obtine astfel (VY — Voit = RPE = (Vi ~ V2)Q (5.66) Q fiind sarcina electrica ce stubate sectiunea S a conductorului. Sub aceasti forma (5.63), care constituie efectiv o interpretare energeticé a legit lui Ohm, se poate intelege imediat ca energia disipata prin efect Joule intr-o portiune de circuit, de rezistenta R, corespunde diminnarii energiei potentiale a sarc nii Q, aceasta energie fiind transformata in intregime in caldura in portiunea de circuit considerata. 5.6.5 Aplicatii ale efectului Joule 5.7 Generalizarea legii lui Ohm 5.7.1. Camp electromotor. Generator electric Legea lui Ohm stabilité pentru o portiune de circuit (5.34), aplicati unui un circuit constituit dintr-un simplu conductor inchis, duce la. coneluzia inexistenjei curentului electric pe circuit. fntr-adevar, fie circuitul inchis din (Fig. 5.26, in care presupunem c& exista un curent electric definit in fiecare punct prin vectorul densitate de curent J’ = yf. Circulatia vectorului J pe o linie de curent LT inchisa in acest cireuit este data de integrala circulatiel clementare J di pe intregul contur P in care vectorul di este un element de drum colinear cu J): i Jedi - Se constaté imediat ci aceasta circulatie este nula, deoarece fi. E- dl = 0, fapt care sugereaza inexistenta unei diferenge de potential pe acest circuit 91 implicit absenta unui curent electric. Reaulta ca un eireuit-parcurs de curent nu poate fi realizat aga cum indica schema din (Pig. 5.26). Pentru a face si | i ; | ; | ger 5.26: C gircule sarcinil yn dispozitiv c stant pe 0 po ‘Wasi V,. Aceas constant, Cr tti pane in migea B, este conste “tentialele Va si camp electrom Totalitatea pu tonstitnie bor neratorului es! bore, \ | sise numeste 15.7.2 Leg con a) Forme Consideri(5.665 » aceasta !ui Ohm, Porgiune va sane ortiunea aplicata oncluzia chis din \ flecare ui J pe culatiei nent de (5.67) i =0, reuit $i curent face sb a legit lui Ohm | Figura 5.2 : Circulatia vectorulai & in cireuitul inchis, ftira sursi de curent, este be nwa E ‘ircule sarcinile electrice in cirenitul inchis este necesar sii existe in cirenit im dispozitiv care si mentina, in permanent, o dife- renga de potential con- | gant pe o portiune de circuit cuprinsa intre doua suprafete echipotengiale “UysiV. Accasta diferenta de potential este sursa unui cémp electromotor Ey, “constant, ciruia i se datoreaza forta electromotoare Fin = qEim. Accasta foryd _ pune in migcare sarcinile electrice In Intregul cireuit. Campul electromotor | Bp, este constant in orice punct din portiunea de circuit aflatii intre echipo: tenyialele V, si Vj. Numim generator electric dispozitivul care genoreaz. un camp electromotor FE, constant intre dou’ puncte (a), gi (b) ale cirenitului Totalitatea punctelor (a), si (b) situate pe suprafetele echipotentiale V, gi Vy eonstituie bornele generatorului. Diferenga de potential dintre bornele ge- neratorului este efectiv egala cu circulatia vectorului ok pe distanta dintre borne, I 6 7 i E,, + dl, (5.68) sise numeste tensiune electromotoare a genevatorului, (prescurtat t.e.m.) 5.7.2 Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit care contine un generator electric. a) Forma localé a legii tui Ohm Consideraim 0 portiune de circuit, aflata intre suprafegele ec ipotentiale |Figura 5.27: Circulatia vectorului E pe o portiune de cirenit ce contine un gene rator G de curent electric V, si Vs (Fig. 5.27), pe care se aflai um generator localizat mtre echipotentia- lle Va si Vs. Fortele care actioneazii asupra unci particule inedireate cu sareina g, aflate in interiorul generatoruini sunt: Forta electrica, F = qB, forta de frecare Fy, = ~aii si forta electromotoare Fy = Em. Curentul electric este constant pe intreaga portinne de circuit gi pentrn aceasta fortele in chestiune nu trebuie si imprime nici o acceleratie purtiitorilor de sarcind. Aceasta inscamna c& rezultanta celor trei forte trebuie sa fie nula: +P p+ Pm =0 (6.69) sau, (é E ) = B+ B,) = ai =* q ? De aici se obtine forma local a legit lui Ohm pentru portiunea de circuit care contine un generator, (5.70) J=(E+ En), 6.7) in care y = &. In exteriorul generatorului, unde i, = 0, regiisim legea lui Ohm locala aga cum a fost definit& in (6.21) b)} Forma integralé a legit tut Ohm Integrala ecuatiei (5.73) pentru o portiune de circuit care contine ut generator, se efecttieaz mai intai pentru un tub de curent de lungime ! $1 Generaliz gectiune dS, pa sor), uemand se “prijind ps entra determi je curent averr i “jycare 7 este incare E este eeuatia (6.69) | | “$unand pentr Feu i= t intre echipote “pentru portiur 5.7.3 Rec Exista di sarcinile puse ‘fecarea sarci) “9 in energie t Utransformata, portiunea de sorbita si W « energia este d In aceste dW trimis’ d i251 gectiune JS, parcurs de curentul d/, aflat intre echipotentialele Vi gi Vo, (Fig. 427), urmand ca apoi sa se sumeze pentru toate tuburile de curent care se aprjind pe seotiunea $a conduetorului: Calcutul este asemanitor celui fricut pentru determinarea rezistentei unei portiuni de circuit. Astfel, pentru tubul “je curent avem, | t 2 2 \ ae dl i E + En) -di aij (5.72 | | ( Of, 708 oe | “ipcare r este rezistenta tubului. Cu f? B- di = Vj, ~ Vs gi en | oe : i ‘ = : (5.73) reungue | | i, dl [ Ey (5.73) Uncare E este tensiunea clectromotoare a generatoralui, prescurtat (t-2.10.), “uatia (6.69) da iipotentia- —~Vy+E=rdl (5.74) fusareina | Sand pentru toate tuburile de curent, cu 7 = yd = (4 — Ve +B) OF 2, forta de sa S54 = 4, in care R este rezistenta totala a portiunii de cirouit cuprinse ectric eit 4, obtinem legea lui Ohm sub formé integrala chestiune intre echipotentialele Vi si re se afl un generator Aceaste pentru portiunea de circuit pe c Vi-Ve= RI-B. (5.75) OO 7.3 Receptor electric. CAmp contra-electromotor Existi dispozitive care, conectate intr-un circuit, absorb energie de la (5.70) sarcinile puse in migcare de generator, intr-o manieri diferita de cea in care | fecarea sarcinilor prin efect Joule absoarbe energia electrici transformind- vireuit care | 9 in energie termicé. in aceste dispozitive energia electrica absorbit& este \ transformata, in diverse alte forme de energie, mecanicii, chimica ete. fn 71) portiunea de circuit in care se afla receptorul, energia clectrica: W este ab- “Grbit si W < 0, spre deosebire de regiunea in care se afl’ generatorul, unde “Mhergia este debitata tn circuit si W > 0. | Inaceste conditii, conform legii lui Joule sub forma local (5.57), energia 4g trimisa de generator in circuit pe o durata dé este egala cu 6 a egea Ii ongine wi ngime | dW = Pat = (7 En) dudt (5.76)oss Curentul electri | | | Ve | oN i yes Figura 5.28: Portiune de circuit ce congine generator gi receptor 5.7 Generaliz “qnel particule j frecare Fy = =~ Seu “in receptor. P. jnteriorul gene) pecesar ca rezv {inand cont de fn raport cu se | Se obtine astfe “confine un ger sitate de curent J $i > 0, produsul scalar al vectorilor dex , deoarece di camp electromotor Ey, este pozitiv, (J + Ein) > 0. Aceasta inseatiina ci, fa portiunca de circuit in care se afld generatorul, vectortt F gi Em, trebuie sit aibé acelagi sens. in poryiunca de circuit in care se afl receptorul, energia dW’ pe aceeasi durata dé este dW! = Pldt = (. Ev) dot, (5.77) dar aceasta energie este absorbitii, dW’ < 0, $i in acest: caz produsul scalar al vectorilor J si Bem este negativ, ( a: Bom) < 0. Rezulta care se afldé receptorul, vectorii J yi Eom sunt dirijati in sens opus, ca gi cum campul clectric Fim, se opune curentului de densitate J datorat cdmpului electromotor exterior E,,. Din acest motiv vom numi acest camp Eom fem Camp ca, in portiunea in contraclectromotor. (5.7.5 Fori por tor. Tntegram contine un ger tub de curent intre aceste ec [ae Fou f° B-al = ([lBon-di =1 5.7.4 Forma local a legii lui Ohm pentru o portiune de circuit in care se afl& un generator gi un receptor | Portiunea de circuit aflaté intre suprafetele echipotentiale Vi si Ve (Fig 5.28), conkine un generator localizat intre echipotentialele Va gi Vp gi un Te ceptor localizat intre echipotentialele V, gi Vy. Fortele care actioneaza asupr® intre bornele ¢ Ey, (prescurta Sumand pents ransversala {stor surent J gi unit ¢&, tn trebuie sf pe aceeasi 6.7) al scalar al srtiunen fn ca gi cum campului Eom cmp jiune de eceptor si Vo (Fig. 4, gi um re az asupta 7 Generalizarea legii lui Ohm 253 nei particule incdrcate cu sareina g, sunt: forla electric, F = qF, forta de frecare Fy, = —ati, forta electromotoare Fry = qEm care actioneaz& numai in jnteriorul generatorului si forfu. contrnclectromotoare Fy = qEnm locali jn receptor. Pentru ca intensitatea curentului electric s& fie constanta este | gecesar ca rezultanta acestor forte si fic nul: i a Bt Fy + Fin + Fem = 0, (5.78) ginand cont de expresiile acestor forte si de semnele vectorilor E, Ey gi Eom jn raport cu semnul vectorului J, aceasta ecuatie se serie: i a 4 (E+ oe Eun) =a =“ (5.79) p $e obtine astfel forma localit a legit lui Ohm pentru portiunen de circuit care vontine un generator si un receptor: 1 (E+ Bn ~ Bom) (5.80) 5.7.5 Forma integral& a legii lui Ohm generale pentru o portiune de circuit continand generator gsi recep- tor. Integram ecuatia (5.82) pentru portiunea de circuit din Fig.5.28 care contine un generator gi un receptor intre echipotentialele Vi gi Vo. Pentru un tub de curent de lungime 1 gi de sectiune dS, parcurs de curentul d/, aflat intre aceste echipotenwiale, aver f (B+ Bn — Ean) > R; tensimea la bornele generatorulni este sensibil indepen- denta de R. In cazul limita, R , circnitul este deschis si tensiunea de la bornele generatorului se exprima prin relatia (5.81) gi este efectiv inde- pendenta de R. In aceste condigii avem un generator de tensiune constantd. Tn cazul in care rezistenta R este nul, generatorul este in scurt-circuit gi debiteazi curentul Ij. = B/R;. Aceste doud regimuri particulare, “in gol” si “in scurt-cireuit” cracterizeaz’i complet o sursé de tensiune electromotoare constanta Cand R; << R , curentul este egal cu I = E/Rj, deci sensibil indepen- dent de rezistenta R exterioara gencratorului. fn acest caz avem un generator de curent constant. Se poate da o interpretare energetic a legii lui Ohm pentru cirenitul in chestiune, multiplicind ambi membri ai ecuatiei (5.92) cu Tat Eldt = (R+R,) Pat (5.92) Acest bilant energetic arata ca, energia furnizata de generator, Edt, este disipata sub forma de cildura prin efect Joule pe intreaga rezistenta (R + Rj) a cireuitului. 6. Circuit cu generator, receptor gi rezistor (Fig. 5.32 5.8 Circuite Figura 5.3 Legea lui congine gener cuitul inchis, urmatoare: Interpretare: Idi, evidentiaza o parte in ci parte Evidt 5.8 Ci ch Aplic tre curenti, duce la sta posibilitate: bleme. Un receptori, ¢ electric ac r ee2aistor : a) un circuit m pentru ternd este (5.91) indepen- siunea de stiv inde- onstanta. circuit “in gol” rmotoare indepen- jenerator cuitul fn (5.92) , Bldt, ezistenta cuite electri ramificate. Legile lui Kirchhoff 257 Me 1 (ug Ri ae R @ Figura 5.31: Circuit cu gencrator, receptor si rezistor: (a)deschis, (b)inchis Legea lui Ohm generalizata pentru o porgiune de circuit care +Er (5.93) I(R+R +R) contine generator receptor si rezistor (Fig. 22), particnlarizaté pentru cir- enitul inchis, (Fig. 22) punand conditia Vj — Vz ~ 0, se serie sub forma | urmatoare » bleme. Un ai & I B=1(R+R +R) +E (5.94) Interpretarea energeticd a acestei legi, dupi multiplicarea formule’ (6.94) ou lt, Eldt = (R+ B+ Ri) Pat + Brldt (5.95) evidentiazi faptul ci energia furnize o parte in caldura prin efect Joule pe intreaga parte Ev/dt este absorbita de receptor. de generator (Eldt ) se transforma, enka Rr l2dt si cealalta 5.8 Circuite electrice ramificate. Legile lui Kir- chhoff Aplicarea legii lui Ohm generalizate la rezolvarea problemei relagiei din- _ tre curenti, tensiuni $i rezistente in cazul circuitelor electrice ramificate, con- _ duce la stabilirea unor legi generale, numite legile lui Kirchhoff ; ele oferi posibilitatea simplificdrii calculelor gi solutionarea mai comoda a acestei pro- samblu de circuite ramificate contindnd generatori, rezistori si teceptori, conectaki in diferite moduri, serie, paralel, mixt, constituie o refea electricit activa, Sa considerim mai intai wn circuit inchis care constituie unCurentul electric renee gura 5.32: Schema pentru aplicarea legii Ini Ohm gi a legilor lui Kirechhof un ochi de retea activa “ochi” din rogeaua activa, continand generatori, receptor si rezistori “in rie” conectati la potentialele Vi, Vz si Vs. hntre aceste noduri de reyea cireula curentii Li, fp si Iy (Pig. 5.32) Preciz&im cai sensul acestor curenyi este determinat de totalitatea surselor de curent dit interior! si din exteriorul retelei, si nu de polaritatea gene ratorilor aflati in ochiul de retca considera, Sensul curentului pe fiecare ramura a retelei fiind dat, vom stabili de la inceput polaritatea receptorilor Se gtie ci in receptori, sensul cdmpului contra-electromotor Fem trebuie si fie totdeauna opus sensului vectorului J, deci opus sensului curentului I de pe ramura in care se aff receptorul. Din acest motiv se va considera borna (—) a receptorului ca find borna din care iese curentul electric. Acest semn te totdeauna independent de polaritatea generatorilor de pe ramura in care se aflé receptorul | Aceasti regula este aplicata fiectirui receptor din retea, cum se vede in (Fig, 5.32). 5.8.1 Legea ochiurilor de retea exprimim diferentele de potential dintre punctele 1-2, 2-3 gi 3-1, conformitae cu legea lui Ohm generalizata (formula (5.84)) 5.8 Circuite Dupa efectua. tagi, obtiner bh Aceasta poat ‘Alegand, in 1 1-2-3-1 (repr vermenilor cc termenilor d | 1) P tenta Ry coi tului prin R, 2) T curgere iese curgere iese 3) +l, in care se considertt’ cu semnul (+) curentii care intra in nodul de retea g cu sermnul (-) curentii care ies din nod. Relatia (5.101) este numita legea nodurilor de retea. Ambele legi, (5.99) si (5.101) sunt cunoscute sub numele de legile lui Kirchhoff. 0, (5.100) 5.8.3 Modalitati de aplicatie a legilor lui Kirchhoff Vom considera ca exemplu o regea activa intélnita mai freevent in cazul general al “puntilor? utilizate pentru masurarea diferitelor mérimi electrice Se numeste punte o retea constituit dintr-un ansamblu de patru ramauri care formeazi un patrulater si alte doui, ramuri constituind diagonalele patrula- terului. Pe fiecare dintre cele gase raimui pot si existe rezistori, generatori si receptori. fntr-un caz particular ne vom limita aici la studiul puntilor uti- lizate pentru masurari de rezistente, avand ca sursi de curent un generator de t.e.in E cu rezistenga proprie p pe una dintre diagonalele patrulaterului gi, ca instrument de masura, un galvanometru cu rezistenya proprie g pe cea- lalta diagonala (Fig. 5.33). Laturile patrulaterului sunt constituite din patru rezistori dintre care unul are rezistenta necunoscuta « iar celelalte trei laturi contin rezistentele R,a gi b cunoscute; una dintre acestea, R, este reglabili, Acest circuit de insur se numeste puntea tui Wheatstone. Pentru o anumita valoare a rezistentei R, curenvul 7 prin galvanometru se anuleaza. Teoretic, problema determinkrii rezistentei uecunoscute const in a gasi expresia curentului é in functie de valorite tuturor celorlalte elemente constitutive ale pungii, pundnd apoi conditia de amulare a acestui curent. Pentru aceasta von folosi metoda general a ecuatiilor Ini Kirchhoff, nu fiira a mengiona insd cd mai exist gi alte metode simplificatoare. : 1) Metoda ecuatiilor lui Kirchhoff. Cele gase ramuri ale puntii lui Wheats- tone din (Fig, 5.33) sunt parcurse de yase eurengi. Pentru determinarea lor sunt necesare gase ecuatii. Legea ochiurilor de retea (6.98), aplicata celor trei ochiuri ale retelei din Fig. VI.34, si legea nodurilor aplicaté nodurilor A, M si N, condue la urmatoarele gase ecuatii: Riy + gi—aig=0 ip =) +4 aig +bi-~gi=0 t= gti 101) aiy + big + pis =0 igs ig Fi i | i | Figura 5.33: Curencul ¢ f urmatoare: i=E- g in care A=Rr Pentru o ar zero, (i = 0 corespunziit se deterr zistentelor ¢ Se observa adusa la ec(8.100) ‘e reted s4 nitd legeg b numele off ‘fn caval electrice, uri care patrula. sneratori Gilor uti- enerator laterului ' pe cea in patry ei laturi rglabila, unumita ‘coretie, xpresia tive ale ita vom, Vheats- rea lor lor trei A, M 5.101) 1g Circuite electrice ramificate. Legile lui Kirchhoff Schema puntii lui Wheatstone pentru masurarea rezistentelor. Apli- catie a legilor lui Kirchhoff, Curentul # prin diagonala pe care se afl galvanometrul este dat de expresia | ero, (i urmatoare: je pee — g(R+a +R +A (5.102) in care A= Rx(a+b)+ab(R+2) sau A=br(a+ R)+aR(b+2) adus la. In mod Pentru o anumiti valoare a lui R, curentul prin galvanometru este se consider’ CA puntea este echilibrata. 0) si, in acest corespunziitor, ecuatia (5.103) conduce la urmitoarea expresie care permite si se determine valoarea rezistenyei necunoscute « in funetie de valorile re- tistentelor cunoscute R,a@ gi b (5.103) imediat, din aceasta relagie ca, puntea lui Wheatstone poate fi Se obser E a generatorului si de adusa la echilibru independent de valoarea t.e.m)262 Curentul electrie eas ESS Figura 5.34: valoarea rezistentei sale interioare p. {a plus echilibrul punii me depinde nici de valoarea rezistengei g a instrumentului de masura. Problema sensibilititii masuririi rezistengei « nu poate fi discutata independent de valorile acestor reaistente. 2) Metoda curentilor ciclici. Aceast® metoda simplificd aplicatia legilor lui Kirchhoff prin inlocuirea curentilor din flecare ramura. a regelei eu nigte curenti fictivi, inchigi in fiecare ochi al retelei. In cazul puntii lui Wheatstone, (Fig. 22), cousiderdim curentii fictivi f respectiv Iz gi Jy inchigi in ficare dintre cele trei ochiuri ale puntii si, aplicand legea ochiurilor de reyea (6.93), gasim urmitoarele trei ecuatii Rh +g(h— bh) +a(h~ b)=0 tly + b(Iz — 5) +9 (l2-h)=0 (5.104) pls +aUls—h)+bUs— bh) = -E Dupai ce au fost determinate valorile curentilor [,, Jy si Is, se obtin valorile celor sase curenti din ramurile puntii, identificandw-i in functie de acesti trei curenti fictivi in conformitate cu relatiile: a = A; b= hy ty = hh + Ig (5.105) ,9 Teoreme j | “Figura 5.35: $ getive: (a) Ret retelei pasive (¢ Conditia fy = fy carec 5.9 Tec tilc Ap E curentul san zistori si gen forme intr-o cu rezistente 1)- Teo tensiune): Jonsidc miasuram te gata intre a exterioara 1 T dat de ex ixista 0 Teoren bate o rezt9 Teoreme ajutatoare pentru caleulul curentilor si al tensiunilor ctrig fin rebelele electrice. _Aplicatii : aes i | “Figura 5.35: Schema pentru aplicarca teoremei lui Thévenin in cazul unci retele “ getive: (a) Reteana activa, (b) tensiunea masuratd “in gol” in punctele a,b ale | jetelei pasive (c) Rezistenta retelei pasivizate (Ray)o, masurata intre punctele a, b jn absenta rezistentei exterioare Re Conditia de echilibru a pungii, i = 0, se reduce in acest caz la conditia J, = Ir care conduce la aceeasi relatie (776.98) 5.9 Teoreme ajutatoare pentru calculul curen- tilor si al tensiunilor din retelele electrice. enid | Aplicatii lita sestor Exist o serie de teoreme care ofers posibilitatea de a determina direct qurentul sau tensiunea pe o ramuré a unci refele complexe aletuite din re- egilor _fistori gi generatori. O astfel de retea, numitA refea activd, poate si se tran: higte forme intr-o refea pasind dact se inlatur’ sursele (generatorii) inlocuindu-le tone, cu rezistentele lor propri ficare 1)- Teorema lui Thévenin (sau teorema gencratorulut echivalent de 3.93), tensiune): Consider doud puncte a gi b ale unei refele active (Fig. 5.35) indsuram tensiunea (Ugs)y, $i tezistenga totalé a refelet pasive (Ras)y locali- os) at intre acclongi puncte Conform teorerei Ini Thévenin, o rezistenga Re 1104) | exterioard retelei, conectaté intre punctele a si 8, va fi parcursi de un curent T dat de expresia ie 4 U. . lorie __Ua)o (5.106) oi trel (Ras)o + Re | Teorema iui Thévenin se enunga in felul urmator: Curentul I care stra- bate o rezistenta R, cuprinsd intre doud puncte a, b ale unei retele active : (Fig.37.a), este egal cu raportul dintre tensiunea masurata “in gol” (in absenga. 105) tezistentei Re ) la bornele a,b (Big. 7? si suma rezistentelor R, (exterioard i | | |rentul electric Generator de Figura 5.36: Exemplu de aplicatie a teoremei Ini Thevenin in cazul unei retele active retelei) gi (Ra)y (rezistenta refelet pasivizate vazute din exterior in punctele a,b (Fig. ??). Aceasta teoremA permite s& se calculeze imediat curentul debitar de o retea activa, oridt de complex’ ar fi aceasta, printr-o rezistenta Re, fara a mai fi necesar’ cunogterea valorilor curentilor din interiorul reyelei mplu: Fie o reyea simpli, (Fig. 5.36) constituita dintr-un generator, avand tem. E cu rezistenta interioar’ p, gi rezistorii Ry, si Re, $i un rezistor R concctat intre dowd puncte a gi b ale retelei. Pentru a exprima direct curentul prin rezistenga FR, este suficient si cvaluam tensiunea “in gol” (in absenta rezistentei R) dintre aceste doua puncte, sau aga numita tensiune a worului cchivalent pt ky gi totodata rezistenta “in gol” a retelei pasivizate viizuta din punctele a i 6, (in care sursa activa £ este inlocuitai cu propria sa rezistenta p) (Uuv)o pty Rasy = Ro + (Rab)o = Ra + ath Cu aceste expresii formula (6.101) di pt Ry Se = . Ry + 2 RO (p+ Ra) (R2 + RY + oR Exercitiu: SA se determine acest curent utili hoff 2) Teorema Ini Norton (sau teorema generatorului e rent): Consider and numai legile lui Kireh- hivalent de cu- am doud puncte a gi b ale unei retele active intre care dorim 5,9 Teoreme din retelele « Figura 5.37: (b) Curentul d a,b, (Rov) res Figura 5.38: si evaludm t rentului [se + puncte (Fig. vazute din | rezistenta A o tensiune C in care Ge = Tensiw unei retele scurt-circut zate vazutd Exemp debitat de“5.9 Teoreme ajutdtoare pentru caiculul curentilor gi al tensiunilor lectric “din lele electrice. Apli @ ® © Figura. 5.37: Schema pentru aplicarea teoremei lui Norton: (a) Retea activa, iretelo —_ {b) Curentul de scurt-circuit Ise intre punctele a,b. (c) Rezistenta intre punctele 1,b, (Rep)g tespectiv conductanta (Gap)q a retelei pasivizate (masurate in absenta rezistentei Re) inctele tdeo fara. a r Re ator, vzistor direct en | 1 iq Figura 6.88: Exempla de aplicatie a teoremei ni Norton in cazul unei retele active P (in une a sé evaluam tensiunea Uy (Fig. 5.37(a)). Masuriim mai intai intensitatea cu- rentului [,. debitat de rejea in conditiile scurt-cireuitarii reqelei intre aceste rgib, puncte (Fig. 5.37(b)). Evaluiim apoi conductanta reelei “pasivizate” (Gas)y vizute din punctele a gi b (Fig. 5.37(c)). Conform teoremei lui Norton, 0 reaistenta R, exterioard retelei, conectata intre punctele a gi b, se va afla la otensiune Up dati de expresia: U, ae (6.107) ab = 5. (Carly + Ge tn care G, = 1/Re reprezint& conductanya rezistorului exterior Re. Enung: Tensiunea de la bornele unei rezistenfe conectate intre dowd puncte ale unei retele active este egalé cu raportul dintre curentul debitat de refea la irch- " scurt-circuit (unind cele doud puncte) gi conductanta totald a retelei pasivi- zate vazutd din cele doud puncte. 2 cs Exemplu Considerand rejeaua activa din (Fig. 5.38), expresia curentului orim debitat de rejea in conditiile scurtcircuitarii retelei intre punctele a gi b este i pis5.9 Teorem “din retelele Surentul electri¢ I i Randan + E | puterea disp oS “este: R R=P => Prox ' Pp n= 1 Probler Figura 5.39: Puterca transferata rezistentei R este maxima dnd R= p caaurile in ¢ exemplu Cat din dona. x apare 0 Le optime a te masura ac electrice a: foarte micz Cu expresiile conductantei reyelei pasivizate “in gol” si respectiv a rezistorulu exterior, (Gab)o x si deviatie der - i sistenmului : teorema lui Norton (6.102) da imediat expresia tensiunii de la bornele rezis- poate oferi torului exterior: 4) Te . : RR. retele = +p p(T R) FRR Dat fil i gi tensiunil 3) Teorema transferului maxim de putere multor stai Puterea pe care un generator, avdnd t.e.m. EB gi rezistenta interioari cular, inte: p, o transfera unei retele pasive a ciirei rezistentd totald este R (Fig. 5.39, simultane capatd valoarea maximd dacti rezisten{a interioard a generatorului este egald intensitatt cu rezistenta ecterioaré R’ {ntr-adevir, intensitatea curentului debitat de timp ce to sursa in retea, fiind rezistentel — (6.108) ee oe teaua din expresia puterii transferate retelei este cuodd.p retelei. Se (5.109) eéirui re aflate ino in acest ¢ P=RP = Considerand ca rezistenta regelel R este variabilé, conditia ca aceasti putere si. fie maxima corespunde anulirii derivatei lui P. Cu $j = 0 aceast’. conditie este Deoa R=p (5.110) sunt consistorului le rezis- erioara: = 5.39, € egal itat de 5.108) 5.109) outere, ndigie 5.110) sist — | exemplu c 5.9 Teoreme ajutatoare pentru calculul curentilor gi al tensiunilor ctrice. Aplicatii 267 ' | Randamentul acestui transfer maxim de putere 1 este raportul dintre _ puterea disponibila P” gi puterea P a sursei. Pentru R = p acest randament pee ie Re eit) P ET E ptR 2 Problema. transferului maxim de putere prezint& un interes deosebit in cazurile in care sursa este de putere slabi gi rezistenta internd foarte mica; de zul unui cuplu termoelectric. Acesta este un dispizitiv constituit din dou metale diferite sudate intr-un punct. Cand se incilzegte sudura, apare 0 ¢.e.m. intre extremitatile libere ale metalelor. Masurarea in conditii optime a tensiunii unei astfel de surse necesita utilizarea unui instrument de } este: i i } _ misuri a carui rezistenti interna s& fie de ordinul de marime al rezistentei electrice a sudurii cuplului termoelectric. Aceasta rezistenta este In general foarte mica. In caz contrar, instrumentul riscd sa nu poaté indica nici o deviatie deoarece puterea solicitata de instrument, pentru a produce deviatia eumlui situ mobil, este mult prea mare faya de puterea maxima pe care 0 poate oferi termo-cuplul. 4) Teorema suprapunerii stdrilor de echilibru al curentilor fn retele Dat fiind caracterul linear al legilor Ini Kirchhoff relativ la intensita si tensiunile electromotoare din retele, se poate afirma cé suprapunerea mai multor stdri de echilibru constituie deasemenea o stare de echilibru. In parti- cular, intensttatea curentului prinir-o ramurd a unei retele, datorata prezentet stmultane a mai multor surse de tensiune electromotoare tn retea, este suma intensitdtilor curentilor trimigi in acea ramura de fiecare sursa. tn parte, in timp ce toate celelalte surse de t.e.m au fost scoase din retea gi tnlocuite cu rezistentele lor proprii. Pentru a da un exemplu de aplicare a ac jeaua din (Fig. 5.40(b)), in care ot. cuodd.p, rf reglabila si cunoscuta, produsii de o t.c.m.E£, pe 0 portiune a tetelei. Se regleaaii d.d.p., respectiv rezistenta r astfel inat un galvanometru, a c&rui rezistenga proprie este g, conectat in serie cu d.d.p. gi cu t.e.m. € aflate in opozitie, si indice absenta curentului é prin ramura galvanometrului, In acest caz ave egalitatea: i teoreme, consideram re- ti, e, este pusii in opozitie necunos oy (5.112) Deoarece, la echilibru, curentul / este constant, (atat timp at E si R sunt constante si cunoscute), acest procedeu ofera posibilitatea de a masuraCurentul electric E 1 te R }— LLL ——} 1 ai Poh etde . de Figura 5.40: Schemé pentru aplicaren teoremei suprapunerii starilor de echilibry a eurentilor in cazul metodei de opozitie a tensiunilor ot im. oarecare € in functie de valoarea rezistengei r la echilibrn (And i =0). Aceasta metoda de opozitie devine una dintre cele mai precise metode de misurare a tem sau a d.d.p. Cand acestea sunt comparate cu o tem. cunoscut% cu mare precizie Inata ca refering’. fn metrologie se utilizeaza. clementul normal Weston; acesta, constituit din doi electrozi de Cd si Hg intr-o solutie de CdSO,, furnizeaza o t.e.m. constanta e, = 1, 01860 voli. inlocnind t.e.m. de masurat ¢, cu t.e.m. etalon e,, anularea curentului pria galvanometru va avea loc pentru o anumité valoare 1’ astfel ineat en = rl (5.113) Eliminand curentul / din relatiile (5.118) si (5.114), obginem expresia tem. necunoseute ¢ in functie de marimi care, in condigiile experimentale specifi- cate, pot fi cunoscute cu o precizie foarte mare: r C= en ; (5.114) Pentru a defini sensibilitatea mésurdrii lui € presupunem ca provocdm un inie dereglaj al echilibrului, vartind rezistenta r cu Ar, Galvanometrul, care initial indica absenta curentului (¢ = 0), va indica acum un curent Ai Sensibilitatea uvisuririi, 0, va fi mare dacii, 0 slabi variatie relativi Ar/r a resistetei r, provoaca o variatie mare a curentului Ai, respectiv a deviatiei galvanometrului. Aceeagi sensibilitate o va fi mare dac& unei variatii slabe Ac a ten. e ii va corespunde un curent Ai mare (Fig. 5.40(a)). Preferand a doua varianta dintre cele doui expresii ale sensibilitatii de masura a t.e.m., Ai Ai hee ee o 5.9 Teorerr din retelele yom determ starilor de e Sensibilitate r(R—-r)/F variabila r, litatea mas! anularea cu concluzie, ¢ mare daca + tru valort « R/2 5) Tec ‘Transf a simplifice timp ce, di si rimana un element tensiuni el n(n—1)/ din ramuri conditia cz are poligor pentru 7 consideral, simbolizat tuind o sti puncte ale Vo si Vs, $ aceleasi pt sunt comu tente). Pi punete coi ecuatii inttric ibra Ira atiel labe ida m. U5) ‘ t Moments 5.9 Teoreme ajutatoare pentru calculul curentilor gi al tensiunilor din retelele electrice. Aplicatii 269 yom determina relativ simpli curentul Ai, utilizénd teorema suprapunerii starilor de echilibru (Fig. 5.40): Din (Fig. 5.40(c)) se deduce imediat ¢ Sensibilitatea 0 = Ai/Ae este minima dac& expresia de la numitor, g + 7(R—r)/R este maxim, Amularea derivate’ acestei expresii, in raport cu yariabila r, conduce la conditia de extrem r= R/2. Rezultd ca sensibi- Iitatea masurarii este minima daci pozitia cursorului, pentru care se obtine anularea curentul prin galvanometru, se afla la jumitatea rez tentei R. in concluzie, sensibilitatea masurarilor de tensiune prin metoda opozitiet este mare dacé anularea curentului prin instrumental indicator de nul are loc pen- iru valori ale rezistenter r at se poate mai departate de valoarca rezistentet R/2. 5) Teorema transfiguririi retelelor. Transfigurarea unci retele consta in a modifica o parte din reyes a simplifica determinarea curenilor din portiunea ramasa ne-modifieata, in timp ce, distribugia curengilor gi a tensiunilor din aceast’ portiune tebuie sf ramAna neschimbaté in urma acestei operatii, Se poate demonstra c& un element de retea, care constituie o stea cu un numar den ramuri, fara tensiuni electromotoare, poate fi inlocuit printr-un poligon complet ale cirui n(n— 1) /2 tevistente ale laturilor se exprima in functie de cele n rezistente din ramurile stele. Transformarea reciproc’ nu este ins valabilé deat cu conditia ca steaua echivalenta si aibé ccl putin atatea ramificagii ate laturi are poligonul. Aceasti condigie n(n ~ 1) /2 > a gi toto~ data cA proprictiitile electrice ale mediului aflat intre ele sunt caracterizate prin conductivitatea ¥ si permitivitatea €, se poate determina rezistenja Ra solului utilizénd relatia cunoscuté (5.56) ie € cyCurentul electric in care C reprezinta capacitatea sistemului constituit din cei doi conductori sferici. in general capacitatea electricd a unui sistem de dona sfere conduc. toate, avand razele a yi b, distanya dintre centrele lor fiind d, este datit de relagia Particularizand aceasta relayie pentru a = b gid >> a, obtinem expresia capacitatii sistermui considerat in (Fig, 5.43): Cc Inca (5.120) Substituind aceasta expresie in relatia (5.55), obtinem imediat expresia rezistenei electrice care se mésoar’ intre punctele considerate (5.121) ‘Aceasti rezistenta find proportional cu rezistivitatea si totodats indepen- denta de distanta dintre cele dowd puncte atat limp eft d >> a, devine o metodi comoda pentru detectarea neomogenitatilor din structura solului in functie de variagia conductivitagii intre punctele in care se efectueaza misu- riitorile 2) Determinarea “teusiunii de pas” Presupunent cA, dintr-un motiv oarecare, unul dintre conductorii nei linii de inalt& tensiune s-a rupt si cé o portiune rectilinie din acesta, avand lungimea L, cade {and contact cu solul. Suprafeyele echipotentiale in ju- rul conductorului rectilinin, aflat la potential inalt, sunt suprafece cilindrice, coaxiale cu conductorul parcurs de eurentul de intensitate I (Pig. 5.44. Dis- tributia spatial a curenyilor electrici in sol fiind normala la suprafetele echi- poteutiale, este posibil ca diferenta de potential dintre pagii unui pieton, care se apropie de concuctor pe o directie perpendiculard pe acesta, s& fie sufi- ient de mare pentru a-l clectrocuta, Este deci interesant. sii evaluam aceasti iderand ci lungimea pasului este J si distana de la -, diferenta de potential dintre echipotentielele pe care calc’ pietonul la 1m moment dat, U, = V (r)-— V(r +0), repreainta aga numita tensiune de pas. Se poate determina aceasta tensiune, tinand seama de faptul ca, in orice punct din sol aflat in vecinatatea conductorului, este valabild legea lui Ohm local, J = 7B, in care 7 reprezint& conductivitate nsiune de pas”, Cons pieton la conductor este r Figura 5.44 solului. Ast Pentru sup ave gi, in acest Cul = 30 c& tensiun pentru a-l 3) Le de trans} Presu energiei e! un cablus defectul fiauctori condue- lati do xpresia (5.120) spresia 5.121) depen- vine 0 ului in masu- ii unei avand in jue rdtice, Di sechi- 1, care > sufi- ceasta, dela ale pe 8 aga cama este itatea: 10 Distributi Figura 5.44: Tensiunea dintre pasii unui picton aflat in apropicrea unui conductor la inalta tensiune solului. Astfel, Sr en [ ba=+ [ Sear (5.122) ei Pentru suprafata echipotential cilindrica de raza r si hingime L aflata in sol avem si, in aceste conditii expresia tensiunii de pas(6.123) devine: rt Ge [ a (@ + ‘) . (5.123) mab 7 mab r Cul 60 cm, r c& tens » pagii pietonului, egala cu U, = 1300 volti, pentru a-l electrocuta 3) Localizarea defectelor pe liniile de comunicatie gi pe liniile de transport a energiei electrice. Presupunem ca, pentru comunicatiile telefonice energiei electrice intre doui stagii A si B aflate la distanta L, se utilizeazé un cablu subteran gi izolaia unuia dintre conductorii din cablu este defecta, m, L = 20 m, 7 = 10°? (Q/m)~?, se giseste aficientii 300 A, L runea. dinti satt pentru transportul » defectul fiind situat la o distang& x necunoscuta (Fig. 5.45). Acest defect aaa= 276 Curentul electric 6.10 Distril Tn anun instalagtilor solului eurer yin in conta conductor, ¢ eurent trece Aceasta rezi trodului. C: raz ry Si, rezistentel « centric’, av spatial de dona sfere, sistemului ¢ Figura 5.45: Schema pentru localizarca defectului de izolatic la un cablu subteran pentru comnnicatii la distanta cauzeazi pierderi de energie in sol si remedierea lui necesita cunoasterea distantei x. In acest scop se utilizeaz’ metoda puntii lui Wheatstone instalate in stagia A. in aceast& punte, doud ramuri alturate, aflate tntre punctele M gi N, sunt constituite din rezistentele cunoscute @ gi R (reglabilé), iar celelalte doud ramuri, conectate intre aceleagi puncte, sunt constituite din conductorul cu izolatie defect gi dintr-un al doilea conductor identic aflat in acelagi cablu gi a cdrui izolagie fayai de sol este bund. Acesti conductori se unesc la extremititile lor de la statia B. O borna a sursei E de alimentare a puntii este pus’ fn contact cu solul, conexiunea ei intre punctele P (comun rezistentelor a si R),si Q, (aflat la distanga « unde se afl defectul cautat), este realizata prin intermediul solului. Acest punct Q delimiteaza rezistentele Dacii ry tir trecere intr : cur, )/7s este RX 8 potentialu Re=ulyS gi Rare = (QL in care 2L ~~ six reprezinta lungimile conductorilor conectati tntre punctele A,Q si Q,N, iar S gi 7 reprezinta sectiunea si conductivitatea lor. Regland rezistenja R astfel int curentul prin galvanometrul conectat tn diagonala AB a puntii si se anuleze, puntea este e hilibrata si RR, = aRo~« De aici rezult’ imediat distanya 2 cautata: a 5.124) eRe ( ) 4) Problema punerii la sol a instalatiilor din motive de securi- tateii spatiale de curent 277 in anumice cazuri, pentru motive de siguranta, se recurge la legarea “nstalatiilor electrice la sol cu scopul de a dirija citre masa conductoare a | solului curentii accidentali care pot provoca electrocutarea persoauelor care " yin.in contact cu instalatia. Pentru aceasta se introduce in sol un electrod conductor, catre care este dirijat un eventual curent de descareare. Acest curent (rece in sol cur atat mai ugor cu At rezistenta de trecere este mai micii, Aceasta rezistenya de trecere depinde evident de forma gi dimensiunile elec- trodului. Consideram, de exemplu, c& electrodul este sub forma de sferi de ubteran razi r; si, la un moment dat, se afl la potentialul Vj. Pentru evaluarea rezistentei de trecere presupunem ca exist o a doua sferai conductoare con- centric, avand raza rz > 7; gi potentialul Vj. Fiind vorba de o distributie agteren Mma de Curent, se poate determina rezistenta R a mediulai dintre cele weit doua sfere, uuilizaud relatia cunoscuta: RC = €, in care C' este capacitatea sistemului constituit din cele doua sfere concentrice anctele 8), iar rec gf oan dtr ite din ea c aflat tori ge Dacii rg tinde eiitre infinit, Vp tinde editre zero gi astiel avem rezistenta de tare a tecere intre sfera de raza ry si infinit: comun 1 sutat), ho (5.125) centele ue Cur, = 10 cn, gi conductivitatea solului 7 = 107? S/in, rezistenga de trecere este R % 80 ohmi, Daca din acest electrod trece in sol un curent de 20 amperi, inctéle potentialul séiu va fi Vj = R/ = 1600 volti in raport cu potentialul la infinit. agland zonala 3.124) scuri-278° Curentul electric Capit Cure (a Migcan rect. Cure sarcinile st trimite un (un fir met un tub eu electric. U ductorului acegti conc tic creat d a carui int lor. Un eb Figura 6Capitolul 6 Curentul electric prin electroliti 6.1 Generalit abi Miscarca dirijata a sarcinilor intr-un conductor mi poate fi observaté di tect, Cureutul electric provoaca totugi diferite fenomene care nu au loc and arcinile sunt in repaus. Experimentul descris in Fig. 6.1, care consti in a (mite 1 curent electric prin medi conductoare diferite, solid, lichid Bay, (un fir metalic conductor (a), in serie cu un tub continand un lichid (b) gi cu un tub cu gaz rarefiat (c), permite si observam diferite efecte ele curentului indiferent de natura con: uia dintre electric, Un efect magnetic care consti in faptul ei ductorulai, un ac Magnetic suspendat, adus in vecindtatea fiecd acegti conductori este supus unui c uplu de orientare datorat campului magne- rent. Un efect caloric care se dezvolta in fecare ¢ ‘onductor dar tie creat de 8 cirui intensitate depinde atat de natura conductorilor at gi de dimesiunile lor. Un efect chimic care mu se observé la cogi conductorii. Curent) electric @ 1 of], o o N N _ o e go ™®. . I < 5 Ss igura 6.1: Efectele curentului electric evidentiate in diferite medii conductoare Qe a280 Figura 6.2: Experiment pentra studiul conductibilitatii solutiilor apoase ale dif ritelor substante prin conductorul metalic nu produce nici un efect chimic, in timp ce, prin vasul care conine solutii apoase de acizi anorganici, sairuri si baze, trecerea curentului electric este insogita de fenomene chimice consténd in separarea particulelor componente ale substangei dizolvate. O clasificare a conductorilor sub aspectul acestor fenomene distinge doua grupe mari: Conductori de ordinul intai, in care curentul nu produce efecte chimice; din accasté clasi de conductori fac parte in general toate meta- lele. Conductorii de ordinul al doilea in care curentul electric este insotit de fenomene chimice. Acegti conductori se mai numesc electroliti. Purtatorii sarcinilor mobile sunt atomi ionizati gi grupe de atomi numiti ioni. Fenome- nul de separare a substangelor din electrolit sub actiunea curentului electric se numeste electrolizi. Efectul chimic al curentului electric este observat in experimente utilizand cuve electrolitice (un vas cu electrolit in care se introduce doi electrozi conductori) 6.2 Disociatia electrolitica gi disociatia molecu- lelor in solutie. Fig. 6.2 dé schema unui experiment pentru studiul conductibilitatii solu- tiilor apoase ale diferitelor substante. {ntr-un tub in forma de U cu diametrul del0 mm introducem doi electrozi metalici. Se umple tubul cw apa distilata gi se aplica electrozilor o diferent’ de potential de 100 voli, Un microam- permetru va indica un curent de ordinul 0,1 : A. Dacé ins& dizolvam in apa Disocia o cantitate fapt care p jutia de Ne aceste cond sia hidroxi Tn conc pozitiva su sunt ionii ¢ Separa produce pt teoria disor sarcinilor 1 tip ionic. I atribuita t conditiile ¢ de unul dis cristalini ¢ exempluc apoase ci § numai in ¢ are loc mv a ionilor ¢ in jurul fi moleculele molec inlui resp “alipire” a7T 1 Liti life. o cantitate mic de sare de bucdtaric NaCl, curentul cregte de multe ori, fapt care poate fi explicat prin aparitia unor sarcini electrice libere in so- lugia de NaCl, capabile si se deplaseze sub actiunea campului electric in srin__aceste conditii se constati aparitia clorului, Cl la anod (electrodul pozitiv) wea sia hidroxidului de sodiu NaOH la catod (electrodul negativ), fapt datorat wea separdrii la electrozi a atomilor de clor gi de sodiu. In conchuzie, in solutiile apoase de clorur’ de sodiu, purtatorii de sarcina on __positiva sunt ionii de sodiu Nat (cationi) si purtatorii de sarcind negati sete sunt ionii de clor Cl” (anions) ta Separarea moleculelor in ioni se numegte disociatie electrolitica gi ea se de produce prin dizolvarea substantei, fara interventia cdmpului electric, in ori’ _teoria disociatiei electrolitice se admite ca, moleculele polare in care centrele me- ___sarcinilor negative si pozitive sunt suficient de departate, au o structura de tric tip ionic. Intro interpretare foarte schematica, formarea. legiturii ionice este vat _atribuita trecerii electronilor de valent de la un atom al molecule’ la altul. In + se condiyjile structurii dipolare orbitele electronilor de valent vor fi legate, nu de unul dintre nuclee ci, de nucleul sistemului. in moleculele sau in compusii cristalini cu legiituri ionice nu exist atomi neutri ci ionii elementelor. De exemplu clorura de sodiu contine ioni de Na* gi de Ct nu numai in solutiile u apoase ci gi in orice stare. Din acegti ioni este constituita clorura de sodiu nu numai in stare cristalin& ci gi in stare de vapori. in acest mod, in electrolit are loc numai disocierea ionilor si nu formarea lor. Procesul de diso a ionilor din molecule poate fi interpretat im modul urmator: In electrolit, ere atu- in jurul fiectruia dintre ionii moleculei, de exemplu de NaCl, se orienteaz& ru moleculele polare ale solventului (Fig. 6.3). lonul pozitiv al — molecule: de substanta dizolvati atrage polul negativ al ionilor solven- ts inlui respingand totodata celalalt ion al moleculei de substan. Procesul de ape: “alipire” a ionilor cu moleculele de solvent se numegte solvatafie sau, in cazul ae282 Curentul electric prin electroliti apei, hidratafie. Ca urmare a agitatiel termice o parte dintre moleculele de solvent ies din sfera de atractie a unui ion dat, altele le iau locul astfel ci solvatatia slibegte legaitura dintre ioni intr-o prima aproximatie se poate presupune ca forja de interactiune dintre ioni se micgoreaza, conform legii lui Coulomb, de ¢ ori, (€ fiind permitivitatea mediului). Ca cfect al solvatatici legitura dintre ioni devine suficient de slab’ pentru ca energia de agitatie termic& si-i poata disocia. Dup& disocierea moleculei ionii acesteia réman inchigi in inveligul moleculelor de solvent gi ca urmare migcarea lor incetineste datorita faptului ci masa gi volumul lor au crescut Disocierea moleculelor de substanya in solutie in ioni se observa nu numai la moleculele ionice ci gi la multe altele care se afla in stare polar. De exem- plu molecula de acid clorhidric (HCL ). Stadiul premergator disociatiei este ca si mai fnainte trecerea structurii polare in structurd ionicd sub actiunea moleculelor polare de solvent: Moleculele de solvent atrase la extremitigile moleculelor polare conditioneaz indepartarea polilor dipolului astfel ineat in final, molecula capita o structuré, ionic& Concomitent cu procesul de disociere are loc gi un proces de atractic a ionilor pozitivi gi negativi (proces de recombinare) care conduce la formarea moleculelor nentre. Se stabileste un echilibru dinamic in care numéarul de ioni formati prin disociere este egal cu numarul ionilor cere se recombini in acelasi timp. De exemplu, echilibrul dinamic intr-o solutie de acid sulfuric poate fi exprimat ca H,SO, HY + HSO4 2 2H* + SO; in acest fel , in electrolit avem-trei tipuri de ioni care se formeazii ca renultat al disocierii treptate. Acest gen de disociere se observa la multi acizi Dam Ateva exemple de disociere intr-o singuré treapta a acizilor, bazelor gi sirurilor care formeaza electroliti binari (clectroligi cu doua tipuri de ioni) Hidroxid de sodiu Hidroxid de amoniu Clorura de sodiu Gloruré de amoniu 6.3 Legea | Capacit tru caracteri de disociatic stand disoc cfectiv ce pr disociat in totodata de Confor solventului, substanta § a. Se poate deoarece ap Trebuic disociere ci pura disoci foarte slaba mg. Mentic puternic io 63 cr Presur vata si fi joni poziti disociaza 0 aceste conc diferenta n de o secunt (respectiv proportion ciazai in fie Numa atat cu nu cu B facte de molecul conditia de7] Politi ele.de fel c%, poate sii lui tatici itatie aman neste umai xom- este unea tile neat tie a area lde ain ‘wie ica vai. rg 3 Legea lui Ostwald Capacitatea de disociatic a diferitelor lichide este sensibil diferita, Pen- tru caracterizarea cantitativa a gradulai de disociagie se introduce coeficientul _ de disociagie a care reprezinta raportul dintre numirul de molecule de sub stan{é disociate si numarul total de molecule. Acest coeficient, care indie efectiv ce procent din numarul total de molecule de substanta dizolvata s-a | disociat in joni, depinde de natura solventului gi a substance’ dizolvate totodata de concentratia si de temperatura solutici, Conform celor spuse mai sus, cu at este mai mare permitivitatea ¢ a solventului, cu atat mai pucernic va slabi legaitura dintre ionii moleculelor de substanta gi, in consecinga, cu atat mai mare va fi cocficientul de disociagie a. Se poate intelege astfel ca diferite substante disociaz’ foarte ugor in apa, deoarece apa are o permitivitate relativa mare (Ey 81). ‘Trebuie sa notéin cé nu numai moleculele de substanya sunt capabile de disociere ci gi moleculele de solvent. De exemplu moleculele de api chimic pura disociaza tn joni: H,OQ2H* + OH-. Totusi concentratia ionilor este foarte slaba: La temperatura camerei, intr-o tond de api disociaz& numai 14 ing. Mentioniim deasemenca ei cristalele ionice, topindu-se, formeaza lichide puternic ionizate. 6.3 Legea lui O.: Presupunem ci L em de solutie contine ng molecule de substanta dizol- vata si fle a coeficientul de disociatie. Astiel, lem? de solutie contine ang ioni pozitivi si tot atagia ioni negativi Presupunem totodata ci molecula disociaza numai in doi ioni, deci ne limita la cazul electrolitilor binari. in aceste conditii, numérul de molecule nedisociate aflate in 1 m* este dat de diferenga no ~ano = no (1 ~ a). Numarul de molecule eare disociaza in timp de o secunda este proportional cu numarul de molecule capabile si disocieze (respectiv cu numarul de molecule nedisociate), notnd cu A coeficientul de proportionalitate (coeficient de tonizatie), numarul de molecule care diso- ciaza in fiecare secunda este A (1 ~ a) ng Numarul de ioni care se recombina in timp de 1 see este proportional att cu numarul de ioni pozitivi at si cu numérul de ioni negativi, Notand cu B factorul de proportionalitate (coeficientul de recombinafie), numéarul de molecule formate prin recombinarea ionilor va fi B(ang)?, in acest car, conditia de echilibru se scrieCurentul electric prin electroliti A(1—a) np = Blan)? De aici legea Ini Ostwald: Raportul A/B se numegte constanta. de disociatie sau constanta de echi- libru si, pentru o temperatura data, aceasta marime este 0 constanta si ea caracterizeaz’ electrolitul. Din legea lui Ostwald (7.1) rezulta cd ma- rimea a?/ (1 — a) este invers proportionala cu concentratia solutici mo. De aceea, pentru solutii foarte diluate (np — 0), cocficientul a tinde citre uni- tate (a — 1). in acest caz, practic toate moleculele sunt disociate. in solutiile concentrate ng — oo gi a tinde catre zero (@ — 0); in aceste solutii di- so- ciatia trebuie s& fie absent. Electrolitii se impart in electrolifi stabi in care © este mic gi cregte sensibil cu cregterea concentratiei, gi electrolifi tari in care @ © 1 chiar pentru concentratii mari ale solugiei. Legea lui Ostwald se verifica bine pentru electrolitii slabi. Acestia sunt in mare parte acizi, ca de exemplu acidul carbonic (H2CO3), gi o serie de baze organice. Pentru clec- trolitii tari legea lui Ostwald nu se aplica. Din aceasta categorie fac parte substantele anorganice cu molecule polare (siruri acizi si baze), de exemphi HCl, HNOs, NaOH, g.a. 6.4 Conductia ionic’. Mobilitatea ionilor.Legea lui Ohm pentru electroliti t tip de conductie este posibil in solide in cazul cristalelor ionice, in lichide, in cazul electroligilor, si in cazul plasmelor gazoase. Cand aceste materiale sunt plasate intre doi conductori conectati la bornele (+) si (~) ale umui generator, ionii pozitivi se deplaseazi in sensul campului electric, respectiv in sensu! curentului, cdtre electrodul negativ (catod) iar ionii nega- tivi se deplas in sensul invers, citre electrodul pozitiv (anod). Curentul clectrie este datorat unei duble deplasari de ioni: ioni pozitivi avand sarcina Q,., si densitatea volumic& p, = n,Q, si ioni negativi Q_ cu densitatea vo- Tunica p. = n_Q.. S-a notat cu n, sin. uuméarul de ioni pozitivi, respectiv negativi, pe unitatea de volum. Daca @, si &. sunt vitezele medii ale ionilor 6.4 Condu electroliti pozitivi gin se exprima Aceastai ex! de mobilita proportions in care ly. (6.2) capat De aici, ex in cazul ch si expresia in final leg in pri concentrat Tabelul ca pentru solhice, este tie, oga- atul tina yor ctiv ilor 6.4 Conductia ion electroliti . Mobilitatea ionilor-Legea lui Ohm pentru 285 pozitivi gi negativi, densitatea volumica de curent J datorat conductiei ionice se exprim ca o rezultant& a curentilor volumici de ioni pozitivi si negativi: ny Quit, + n_Q_i- (6.2) prdy + po Aceasta expresie a curentului volumic total, poate fi scrisi gi ca o functie de mobilitatea ionilor. fi acord cu (5.29). vitezele medii ale sarcinilor sunt spectiv proportionale cu campul electric Er =m4E gi wt =p, (6.3) a elor doua tipuri de ioni., Expresia in care jy gi #— reprezinta mobilitatile (6.2) capita forma urmiitoare J = (n.Qy pty +n-Q-u-) B (6.4) De aici, expresia generala a conductivitatii in functie de mobilitayile sarcini- lor y= Qyny + n_Q_u- (6.5) aul clectrolitilor binari, aver: nmp=n san gi si expresia conductivitagii (6.5) devine: 7 = moQa (4 ~ p-) (6.6) In final legea lui Ohm localii pentru electroliti se scrie: 7 no Qa (jy +) EB (6.7) In principiu este de agteptat ca mobilitatea ionilor si se micgoreze cu concentratia, dar se constata ci aceast dependenta este in general slaba. Tabelul care urmeaza di mobilitiitile cAtorva ioni, determinate experimental pentru solutii cu concentratie slaba, la temperatura camerei.286 Mobilitatea p(em/ sec-volt) ‘Toni | Mobilitatea pozitivi wen) sec valt negativi Din acest tabel se poate deduce ca vitezele ionilor sunt neinsemnate. De exemplu, in campul F = 1 V/m, chiar gi cel mai rapid ion, cel de hidrogen, are viteza de aproximativ 12 em ora Cunosind mobilitatea si sarcina iomului se poate determina coeficientul de frecare a ionilor in cursul deplasirii lor, particularizand ccuatia de echi- libru a fortelor electrostatice si de frecare (6.20), QE = a,v4, respectiv Q-E =a_v. incare a, gi a_ sunt coeficientii de frecare corespunzatori io- nilor pozitivi si negativi. Aceste ecuatii permit s& scriem expres esiile acestor coeficienti G Coe ee (6.8) i is Mai departe, asemiinand ionul cu o sfer%, pot fi formulate,in baza legit lui Stokes (F = Gayrv),expresiile: a, =6rnr, gi a_ = Grea. (6.9) in caren este coeficientul de vascozitate al mediului, iarry gi 7 sunt razele cfective ale ionilor. in acest mod, cu valorile a, a— sin cunoscute, se deter mina imediat razele ry, si r_.. Aceste raze caracterizeaza dimensiunile ionilor Impreuna cu inveligul lor constituit din dipoli de solyatant Experienta arata cA, odata cu cregterea temperaturii electrolitului, cregte si conductivitatea y. Prin inciilzire cregte disociatia moleculelor gi se méireste mobilitatea ionilor fapt care conduce la o micgorare a rezistivitatii (p= 1/7). Fig. 6.4 da schematic dependenta conductivitatii clectrolitului de concentra- tie. Alura acestei curbe poate fi interpretata presupunand ci mobilitatea ionului este independeti de concentratia electrolitului. Cu micgorarea coticentratiei disociagia moleculelor cregte. Din acest motiv, prin micgorarea concentratiei, produsul na mai intai cregte, (predomindnd cresterea lui @), iar apoi se micgoreazéi, (predominand mic gorarea concentrayici moleculelor neutre de substana dizolvata); and toate moleculele au disociat avem a = 1 6.5 Fleets Figw Legea electrolit « mari pe ca dintre ioni de viteza | Gob e Trimi troni prin Prin acea: (sau grup loc transt tia luand in atomi sarcina e sau cum suprafata solutie. E provocate Elect a subtant sociaza fr transform gide laa Prin degaja hi dului, el‘OZi. Figura 6.4: Dependenta conductivitatii electrolitulni de concentratie Legea hui Ohm local ma se mai verificli exact and cémpul electric in clectrolit. depiigeste 10 KV/em., Aceasta se datoreaza faptului ed, vitezele mari pe care le capita ionii antreneazi o modificare a conditiilor interacyiur dintre ioni gi moleculele solventului. in consecingé mobilitatea ionilor depinde de viteza lor de deplasare gi ca urmare dependenta lui J de E devine neliniara. 6.5 Electroliza. Reactii chimice secundare la electrozi. ‘Trimitand un curent electric printr-o cuva electrolitica , fuxul de clec- troni prin suprafata electrozilor se inchide prin electrolit cu fluxul jonilor Prin aceasta, la anod se va produce tansformarea anionilor in atomi neutri (sau grupiiri de atomi) cu cedare de electroni catre electrod. La catod are loc transformarea cationilor in atomi neutri (sau grupari de atomi), aces tia lnand elcctroni de la anod, PierzAndu-gi sarcina ionii se transformé, fie in atomi neutri, fie in grupari de atomi (radicali) care nu pot exista fara reina excedentara si de aceea acegtia intra in reactie chimica cu solventul sau cu materialul din care este coustituit electrodul. in ambele cazuri la suprafata electrozilor are loc © scparare de noi materiale care nu existau in solutic. Ffectiv in aceasta consti fenomenul de electrolizs. Reactiile chimice ve de neutralizarea ionilor se uumese reacfii chimice secundare. Flectroliza solutiei apoase de HCl este un exemplu simpli de separare a subtantei disociate fird reactii chimice secundare. Moleculele de HC! di- jazi in ioni de H* gi de Cl”. Prin neutralizare la electrozi acesti ioni se transforma in atomi de H gi de Cl. De la catod se degaja bule de hidrogen si de la anod bule de clor. Prin electroliza solugiei de acid sulfuric (H2SO, ) in apa, la” catod se i radicalul SOq nu reactioneazi cn materialul ano- prov degajii hidrogennl. Dai dului, el intré fn reactie cu apa eeCurentul electric prin electroliti 2804 + 2H,O = 2H2SO4 + Oz in consecinya rezultatul aceste gen gi oxigen Prin electroliza soluyiei de hidroxid de potasiu (sod caustic) KOH in apa, au loc reactit secundare la ambi electrozi. Dac& materialal electrozilor nu suferd modificiiri, aceste reactii sunt: la catod, 2K -+2H,0 = 2KOH + Hy si la anod 4OH + 2H2O = 41,0 + Op . in acest. caz rezultatul semenea. in descompunere apei electrolize va fi descompunerea apei in hidro- de 6.6 Legile lui Faraday Fenomenul de electrolizit a fost studiat, cantitativ de M.Faraday (1834) Acesta evidentiaza urméitoarele dou legi fundamentale: 1). Cantitatea de substan{a m, care se depune la catod, este proportionalé cu sarcina electrict Q trecuta prin electrolit. m=KQ=KIt (6.10) Constanta K numita echivalentul electrochimic, depinde de natura chirnick a substantei gi este numeric egald cu masa substantei depuse la catod and electrolitul este straibdtut de un curent electric de un amper in timp de o secundd, Aceasti constanta este adesea expritmata in grame sau in miligrame pe coulomb. Tabelul urmator, da valorile echivalentului electrochimie pentru cAteva substante. 2). Echivalentul electrochimic al diferitelor substanfe este proportional cu echivalentul chimic. Echivalentul chimic (care se mai numeste echivalent- gram) este egal cu raportul ““ exprimat in grame, in care M este masa atomica sau masa moleculari a ionilor neutralizati la electrozi iar n este va- lenta. ionului (n reprezinté numéarul de atomi de hidrogen care poate substitui ionul dat sau care se asociazai in compusul chimic) Legea a doua a lui Faraday exprima aceast& proportionalitate: 6.6 Legile Subst | Argin Cup | Hidro Oxige Sais Unifia urmatoare: san Faetorul d valorile lui catiod 0 ca cum=M a Exper conduce la unui echiv solutie ace constanta Marimea s In concluz7 6.6 Legile Ini Fi Valenta Capra | Hidroge Unifiand ambele legi ale lui Faraday, (6.10) si (6.11), obtinem expresia urmatoare: m= ota (6.12) 7 sau m1 m maa Factorul de proportionalitate @ poate fi determinat numeric dacé se aleg valorile Iui J si f, respectiv avaloarcea lui Q, astfel inat si se depund la catod o cantitate de substanta egal numeric cu echivalentul gram. Astfel, cum = 4£ grame, formula (6.12) di urnatoarea expresie pentru constanta a 1 ol 7 iG Experimentul acesta, repetat pentru diferite substante depuse la catod, conduce la concluzia c, indiferent de natura substanyel, pent unui echivalent gram de substanwi la catod este necesar si fie treeut& prin solutie acecasi cantitate de electricitace, F ~ 96500 coulombi. In consecinga, constanta de proportionalitate a se dovedeste a fi o constantd universald. a (6.18) lepunerea aa 1 va : “= B= 9600 (C7) ey Marimea F ~ 96500 coulombi se mmeste numdrul lui Faraday In concluzie fenomenul de electrolizi se supune urmétoarei legi generale 1 M — Et 6.15 96500 ve i | | i t290.0. Curentul electric prin electroliti 6.7 Interpretarea legilor lui Faraday. Determi- narea sarcinii electronului. Mecanismul conductibilitayii electrolitilor descris mai sus, permite sa deducem direct legile lui Faraday: intr-adevar, masa unui ion fiindmo, prin neutralizarea a z ioni se elibereaza la electrod o cantitate de substanya egal cu m = mgz (6.16) Sarcina fiecArui ion este q = ne, in care ¢ este sarcina elementar& egali, cu sarcina electronului. Pentru neutralizarea a z ioni trebuie s& treact prin clectrolit 0 cantitate de electricitate egal cu Q=nez (6.17) Se deduce imediat cai. (6.18) Aceastéi formula exprima prima lege a lui Faraday. Comparand-o cu expresia (7.10), rezulta imediat ci echivalentul electrochimic 1 este egal cu raportul dintre masa ionului si sarcina lui K = 70 (6.19) ne Masa atomici (molecular) de substanga separata prin electrolizd este egal cu M = Namo (6.20) in care N4 = 6,023.10 este numirul lui Avogadro. fn mod corespunzator echivalentul chimic este egal cu (6.21) (6.22) Aceasta forn Din aceasta Admita printr-o alts a determina tale permise 6.8 Cc so Acest t stange in st luatii ca, exc de Na gi dk gema se cor 400°C ca, x °C), devine curentului observii ma fin fntreginy mobilitatea alterare ar catod Nas dendrite) tate ionica BaCh, Ba Mecan scurt in mv nilor in jw fluctuatiiloNTs | 6.8 Conductibilitatea el sliticA a corpurilor solide. Aceasta formula exprima efectiv a doua loge a hii Faraday (6.11) cu id es 6.23 oe he ve (6.28) Din aceasta rezulta ca sarcina elementarii a electronului este egald cu fe 96500. = one eo (6.24) Na 6,023.10 Admitand ca aceasta valoare a sarcinii electronului poate fi determinata printr-o alt metoda, rationamentul de mai sus poate sugera posibilitatea de a determina numarul lui Avogadro, bineinteles in limitele erorilor experimen- tale permise de metoda bazata pe fenomenul de electroliaa, 6.8 Conductibilitatea electrolitic’ a corpurilor solide. Acest. tip de conductibilitate epoate fi intalnit freevent la o serie de sub- stante in stare solida cu structura cristalini ionic#. Sarea gem este adesea luata ca exemplu in acest sens. in reyeaua cristalind a acestui material ionii de Na si de Cl sunt situati in nodurile reyelei. La temperaturi joase sarea gemé se comport ca un bun izolator, dar la temperaturi ridicate, depasind 400°C ea, ramanand ined in stare solida (pana la temperatura de topire 780 °C), devine sensibil conductoare. Experimentele confirma faptul e& trecerea curentului prin solugia de sare de bucdtarie se supune legilor electrolizei. Se observa mai intai c& la temperatura de 400 °C curentul se datoreazi practic in intregime ionilor de Na, La terperaturi mai ridicate devine evi- denta gi nobilitatea ionilor de Cl. In mod obignuit conductia electroliticd provoaci 0 alterare a retelei cristaline. Prin electroli geme incilzite, se separa la tatod Na sub forma de filamente violete vizibile cu ochiul liber (aga numitele dendrite) care p&trund in profunzimea cristalului. Acest tip de conductibili- tate ionicd este prezent in cristalele multor alti compusi, printre care KCl, BaCl, Baly, AgNOs, ete. Mecanismul cornplicat al conductibilitatii ionice poate fi prezentat pe scurt i modul urmitor: La temperaturi inalte, amplicudinea oscilatiei io- tilor in jurul povitiilor de echilibru devine atat de mare inat, prin efectul fuctuatiilor termice, o parte dintre ioni igi pot schimba locurile cu ioni ve 7a sarinN Figura 6.5: Experiment pentru demonstrarea conductibilitatii clectrolitice cini. in aceste conditii cémpul electric exterior provoacd o migcare dirijata a ionilor. Totugi acest mecanism nu este inca suficient de clar in toate detaliile. Proprictiti de conductibilitate clectrolitica au fost relevate gi in cazul sticlei, cu toate ca sticla nu are o structura cristalina ci mai curand ea poate fi comparata cu un lichid (ricit) care posed’ o vascozitate mare. La tem- peraturi obiguite sticla este un izolator, dar la temperturi inalte ea se pre- zint& ca un electrolit in care ionii deNa* capata o mobilitate remarcabili. Experimentul urmator pune in evidenta conductibilitatea sticlei in aceste circumstante. O bagheta de sticli, de grosimea unui creion este introdusit in circuitul unei surse in serie cu un bee de iluminat electric Fig. 6.5. La wenta baghctei este mare temperatura ambianté, rez gi becul nu se aprinde, Daci bagheta este supusti inedilzirii la lactr’, la temperaturi de 300-400 °C, rezistenta ei se micgoreaaa si filamentul becului devine tot mai incandescent. Dupii aceea. se scurt-cireuiteaza becul cu ajt torul unui intrerupator gi se inlatura flactira. Se constata ci incdlzirea sticlei continua, ea fiind provocata de curentul electric. Dupi un timp, sticla devine incandescenta gi incep sa cada picaturi din ea. 6.9 Aplicatiile electrolizei. Mentionaim cateva aplicatii tebnice mai importante ale electrolizei : 6.9 Aplicat a) in m plu sodiul s bucatarie. T Alumin ria prima pe apa, se obti (criolit), car ne electrolis acest electrc gi, din acest surselor de b) inir talelor. Per iar electroli mod obignt compugi st lizeaza. ano: side sulfit de ioni de ¢ rificat. Ast pana la 99. lit este slal mari in cal se depun p suplimente etc. De zatit astiz ichnologii Prin care are 0 D deuterin Datorita 1 de H*, ga Da, in tin apa grea. a) Es plastia). §6.9 Aplicatiile electrolizei a) In metalurgie se obgin numeroase metale prin electrolizid. De exem- plu sodiul se obtine prin electroliza solutiilor de sare gemé sau de sare de pucitarie. Din solutiile de MgClz si CaCly se separi Mg gi Ca ‘Aluminiul se obtine exclusiv prin electroliza oxizilor de aluminiu. Mate- ria'primé pentru producerca aluminiului este bauxita din care, extrigandu-se apa, se obtine oxidul de aluminiu, Al,O3 . Acesta, tmpreund cu NagAlF, (criolit), care se adauga pentru micsorarea temperaturii sisteraului, se supu- ne electrolizei, electrozii find constituiti din plci de grafit. Curentul prin acest electrolit in stare topita la 900°C este de ordinul zecilor de mii de amperi si din acest motiv, fabricile de aluminiu sunt de regula situate in apropierea surselor de energie electric de mare putere. b) in industrie se efectueaza prin clectroliz’t purificarea sau rafinarea me- talelor. Pentru aceasta, metalul de rafinat devine anod in baia clectrolitied jar electrolitul este o sare a metalului dat. Aceasta metoda. este utilizata in mod obignuit pentru rafinarea cuprului, Cuprul extras din minereu contine compusi sulfurogi care fi micgoreaza conductivitatea. Din acest eupru se rea- lizeaz& anozi masivi. Electrolitul este o solutie apoasa de sulfat de cupru 15% side sulfit de sodiu 10%, Cuprul supus electrolizei trece in solutie sub forma de ioni de Cu iar la catod, dupa neutralizarea ionilor se depune cuprul pu- rificat. Astfel. puritatea cuprului din care se ree lizeazi conductorii este de pana la 99,9%. In acest proces de rafinare densitatea de curent prin electro- lit este slaba, fapt care ofera posibilitatea de a se utiliza bacuri electrolitice mari in care sunt conectati in paralel mai multi electrozi. Impuritatile care se depun pe fundul vasului electrolitic sunt supuse mor operatii de purific suplimentare pentru a separa o serie de metale pretioase, aur, platina, argint ete. Ae Descompunerea electroliticé a apei in hidrogen gi oxigen este utili- zata astiizi pe scara larg’ pentru obtinerea acestor gaze utilizate in diferite tehnologii. Prin descompunerea unor mari cantitati de apa se separé apa grea D0, care are o imprtanta deosebita in centralele atomice (s-a notat cu simbolul D deuteriul. Acesta este un atom greu de hidrogen cu greutatea atomic& 2). Datorita mobilititii mai reduse a ionului D* in comparatie cu cea a ionului de H+, gazele care se degaja prin electrolizé au o concentratie micgoraté de Dz, in timp ce, in solutie aceast& mobilitate redusi mareste concentratia de apa grea. d) Este posibila obliner ea imaginii obiectelor prin electrolizé, (galvano- plastia). Se confectioneaza o imagine negative a obiectului, din ipsos Aceast: aCurentul electric prin electroliti acoperita cu o pulbere conductoare de grafit, joaca rolul de catod in baia electrolitic& pe care se depune metalul prin electrolizi. Prin aceasta: metoda, se realizeazi cligeele tipografice gi diferite alte obiecte metalice avand forme “complicate. ¢) Depunerea metalelor prin electrotiza este larg aplicaté pentr acoperi- rea unor metale cu un strat din alte metale (galvanostegia). Obiectele ne. conductoare pot fi metalizate daca suprafata lor este in prealabil acope- rita cu un lac gi apoi cu o pulbere de grafit f) Polizarea electrolitica a suprafejelor metalice. Obiectul metalic de polizat,juand rolul de anod in baia electrolitici, este supus dizolvarii prin electrolizi. in prezenta asperitatilor de pe suprafata, dizolvarea electroliticé, se produce mai rapid in zonele de pe suprafayi care prezint& asperita curburi mari sau ascutite deoarece in aceste zone intensitatea campului elec- tric si, implicit, densitatea de curent este mai mare. Acest proces, duce intr-o prima etapa la dizolvarea asperitatilor de pe suprafata, constituind éfectiv un proces de polizare electroliticé a suprafetei metalului. g) Condensatorii electrolitict. Acegtia sunt realizati din doi electrozi din aluminiu, aflati intr-un clectrolit compus dintr-un amestec de acid boric (HBOs) gi 0 solutie de clorura de amoniu (NH,OH ) cu adaus de gli rina. Facand si treaci un curent prin electrolit, anodul se acopera progrsiv cu un strat izolator de oxid de aluminiu gi curentul se micgoreaz’ treptat pana la zero. Stratul de oxid suporta diferente de potential de pind la 40 volti. fn acest fel se formeazi un condensator avand una dintre armévuri polarizata pozitiv (electrodul pozitiv ) i cealalti, armatura, constituita din electrolit impreund cu electrodul negativ, acestea fiind separate de stratul izolator de oxid de aluminiu. Datorita grosimii foarte mici a stratului izo- lator, capacitatea condensatorului este in general foarte mare in tehnica realiziirii acestor condensatori, elecrtrozii pozitivi sunt in prealabil prelucrati pentru a fi acoperiti cu stratul de oxid, iar intre armaturile metalice din alu- miniu se interpun foite subtiri de hartie impregnata cu electrolit, Se obtin astfel condensatori de dimensiuni foarte mici avand capacitaiti de ordinul su- telor gi miilor de microfarazi la tensiuni de sute de volti. Se intelege astfel c& un condensator electrolitic are o polaritate determinata; utillizarea lui cu polaritatea inversata provoaca distrugerea stratului izolator fapt care duce la o cregtere considerabil& a curentului gi la deteriorarea condensatorului. In general factorul de calitate al acestor codensatori este relativ mic. 6.10 Poten 6.10 F Experir trolit, metal trice de ser anumit pote Calitat negative al metalului, 1 ionilor dint S& examin’ slab concen intr-o solut de apa, la a ionilor de unei concer dizolvandu- pe placa el pozitiv. Se cu placa m solvent se f format din Se inti plac provoac Procesul it solvent, in cu cel al io metal si electrochin in pri talului si d © concentr metalului nu mai ar echilibrulu Poten solvent pu6.10 Potentiale electrochimice. Experimental se poate observa c4, prin introducerea umui metal in elec trolit, metalul gi electroilitul se electrizeazt, aparAnd pe acestea sareini elec- trice de sémn coritrar. Astfel metalul capat& in raport cu electrolitul un anumit potential care se numeste potential electrochimic. Calitativ, aparitia acestui potential se explicd prin faptul ci sarcinile negative ale moleculelor polare din solvent, aflate in vecindtatea atomilor metalului, resping electronii de valenyg ai acestor atomi, ugurand trecerea jonilor din metal in solutie, Acest proces este analog procesului de solvatatie. $4 examinadm fenomenul care are loc la contactul unui metal cu o solutie slab concentrat de sare a aceluiagi metal. Fie, de exemplu, o placd de Zn intr-o solutie apoasi de ZnSO4. Ca urmiare a actiunii moleculelor polare de api, la suprafata plicii de Zn are loc o micgorare a lncrului de iegire a ionilor de Zn**, fapt care favorizeaz’i dizolvarca metalului. fn conditiile unei concentratii suficient de slabe a ionilor de Zn in solutie, placa de Zn dizolvandu-se se incarca negativ. Toni pozitivi de zine, treand in solutie, lasit pe placa electronii lor de valenta, in timp ce solugia incepe s& se se incarce pozitiv. Se poate observa experimetal cum un electroscop, pus In contact cu placa metalic’, se incarcit pozitiv (Fig. 6.6). La granita dintre metal si solvent se formeaza un strat dublu de sarcini electrice de grosimea moleculei format din ioni si electroni. Se intelege ci cregterea concentratici de ioni de Zn*+ in vecindtatea plicii gi totodata aparitia unei diferenye de potential intre placa gi solvent, provoaci o incetinire progresiva a procesului de dizolvare a plicii de Zn. Procesul inceteaz odata cu stabilirea uui echilibru dinamic intre metal gi solvent, in care curentul de ioni care trec din metal in solvent se compenseaza, cu cel al iouilor care trec din solvent pe metal. Diferenta de potential dintre metal gi solvent, in conditiile echilibrului dinamic, este efectiv, potentialul electrochimic fn prima aproximatie, potentialul depinde numai de proprietitile me- talului gi de concentratia ionilor sai in solugie. Se poate alege un solvent cu © concentratie de ioni pentru care potentialul electrochimic corespunzator metalului si fie mul. fn acest caz, la contactul electrolitului cu metalul, nu mai are loc topirea metalului deoarece concentratia ionilor corespunde echilibrului dinamic. Potentialul el solvent pur (apa) rochimic se formeaai gi la contactul metalului cu un in acest caz. metalul se incared mai negativ deat in cazul |6-11 Bleny 296 ric prin electroliti locul in care un nou pote relativa U ~ méisoar’ val gi nu valori A ae 23 Sy ae me: ie sa convenit Ke de hidrogen. oxid cu concentr Al Potengi contine os raport cu p chimic nora solutie de acid boric 7 gi cloruré de amoniu Tn chirr trochimic n hidrogen (x acesta fiind Figura 6.6: Experiment pentru evidentierea potentialului de electrod Jn Se poate contactalui sau en electrotitul care contine ioni din acel metal Daca metalul este introdus intr-un solvent cu concentratie de ioni sufi- cient de mare (solutie suprasaturata ), o parte dintre ionii din solugie trece Tabelul ala pe metal incarandu-l pozitiv, iar electrolitul devine negativ. normal Up Potrivit celor spuse pana aici se poate presupune ca, pentru un metal dat, prezenta m solutic a unor ioni diferigi de cei ai metalului nu va trebui si influenteze sensibil potentialul clectrochimic. De exemplu, contactul zin- cului cu o solutie de ZnSO, gi ZnCly trebuie sa genereze numai potentialul zincului, numai dac’ concentratia ionilor de Zn** in ambii solventi este ace- casi. fn realitate ins , experienga arat’ cA potentialul electrochimic al unui metal dat nu depinde de natura anionilor electrolitului. Prezenta simultand a ionilor altor metale sau a hidrogenului influcnyeazi potentialul clectrodului dat. Explicatia acestor efecte poate fi gisita in literatura de specialitate. Ori ce ar f, pentru aceeasi concentratie a ionilor metalului tn electrolit, [6-11 . E potentialul electrochimic depinde numai de proprietitile metalului. S-a con- venit si se ia ca referinta o solutie care contine un echivalent gram de ioni Un eler ai metalului; acessta se numeste solufic cu concentratic normald in acest eax Aflati in cor potentialul electrochimic se numegte potential electrochrmic absolut normal. = va. col le exe Pentru masurarea potentialului electrochimic U este necesar s& se conect ze conductorii de legitura a aparatului de masura intre metal gi lichid. Dar in constituit d ieeelemente galvanice. 297 611 E Jocul in care conductorul de legatura vine tn contact cu solventul se formea un nou potential clectrochimie U’; in acest mod aparatul va indica o valoare relativa U -U’ a potentialului electrochimic. Efectiv, in aplicatiile practice se - >| masoara valori relative ale potentialului electrochimic pentru diferite metale sinu valori absolute. Pentru misurarea potentialelor clectrochimice relative $-a convenit si se utilizeze in calitate de al doilea electrod electrodul normal de hidrogen, acesta find constituit din platind, hidrogen saturat intr-o solutie cu concentratie normala de ioni de hidrogen. Potentialul electrochimic al electrodului metalic, introdus in solugia care contine o sare a metalului cu concentratie normala a ionilor, masurat in raport cu potentialul electrodului de hidrogen, se numegte potential electro- chimic normal. in chimia fizic’ au fost elaborate metode de misura a potentialului elec- trochimic normal gi metode de determinare a potentialului electrodului de hidrogen (relativ la electrolivul eu concentratie normali de ioni de hidrogen), acesta fiind U' = +0,274 volti. Cunosand potentialul electrochimic normal Up se poate determina potentialul clectrochimic absolut U =U, + 0, 274volti Tabelul aliturat da valorile absolute ale potentialului electrochimic absolut normal U pentru diferite substante U stanta | fonul | UO | (Gols) (i (volti) Mercur 6.11 Elemente galvanice. vanic este constituit din doi electrozi din metale diferite siunea electromotoare a elementului gal- Un clement aflati in contact cu electrolitul. Tens vanic va corespunde diferenyei potentialelor electrochimice ale electrozilor De exempla in clementul Daniel (Fig. 6.7) unul dintre electrozi este constituit dintr-o placi de de zinc introdusé inta-o solukie de sulfat deFigura 6.7: Elementul Dati zine ZnSO, iar cclalalt, electrod de eupru este introdus intr-o solutic de sulfat de cupru.CuSO,. Ambele solugii sunt separate printr-un perete dintr- un material poros care nu impiedecd migcarea ionilor dar impiedeca cele doua solutii si se amestece rapid. Presupunein ca ambele solugii au aceeasi concentratie. in acest caz potentialul electrochimic absolut al cuprului este Ucy = +0,65 volti iar cel al electrodului de zine este Uz, = ~0,50 volt Tensiunea electromotoare a acestui element este You 0,61 ~ (—0, 50) = 1, Llvolti (6.25) Zn = Dacd unim poli elementului Daniel cu un conductor, aceasti diferetti de potential va determina trecerea clectronilor de la placa de zine la cea de cupru. Zincul va avea o sarcini negativa, dar mai micd decvat cea necesar pentru echilibru gi de aceea ionii de zine incep s& treacé mai intens in solutie gi si se depiirteze de zinc. In acelagi timp curentul de electroni prin circuitul exterior cditre electrodul de cupru micgoreazii potentialul cuprului provodnd astfel o deplasare mai intens& a ionilor dé cupru eatre electrodul pozitiv $1 depunerea lor pe acest electrod. In consecinti, acest proces spontan duce la o imbogatire continua cu ioni de Zn*+ a soluyiei din jurul electrodului de zine, in timp ce sohutia din jurul electrodului de enpru sdracegte in ioni de cupru imbogatindu-se in acelagi timp cu ioni de SO; incdrcati negativ. Acestia traverseazai peretele poros despirtitor, indreptandu-se c&tre electrodul de zine; intalnind ionii de Zn** formeaza o sare de ZnSO, care cade pe fundul vasului. Prin urmare in elemetul Daniel are loc o transformare a zincului in sulfat de zinc iar cuprul se depune pe electrodul pozitiv din solutia de sulfat a de cupru Reactiile « zincului ct Valoa transform: zincului ci se degaja Pe seama plasarea : mentului definim t. Mari simphu: s electron, sarcina ¢ Avogadre Cu valor! valoare f Uni trozii de Aceastat electrozi lare care determi aproxim_ 6.11 Elemente galvanice de cupru Zn + CuSOy = Cut ZnSOx Reactiile chimice care au loc constau efectiv intr-o reactie de inlocuire a zincului cu cuprul in solugia de sulfat de cupru, Valoarea t.e.m, a elemetului Daniel poate fi calculata pe baza legilor de transformare a energiei. Din termodinamica se stie c& reactia de inlocuire | zincului cu cuprul in solutia de sulfat de cupru este exotermicd. Eergia care se degaja este | AW = 5.10*cal/mol = 2.10° jouli/mol Pe seama acestei energii se efectueazi lucrul AA = QB necesar pentru de- plasarea sarcinii electrice Q sub efectul tensiunii electromotoare E a ele-| mentului Daniel. Egalitatea acestor - AA = QE , permite sii) definim t.e.m a acestui element: (6.26) Mirimea sarcinii transportate prin topirea unui mol de zinc se determind simplu: sareina pozitiva a ionului de zine este muncric egal cu dublul sarcinii electronului, +2c. De aceea prin dizolvarea unui mol de la electrodul de zinc, sarcina care trece prin solugie este Q = 2eN in care N este numéral lui Avogadro. Ast AW 2eN Cu valorile numerice corespunziitoare obtinem: (6.27) 2.10° 1,6.10- 9.6.10 valoare foarte apropiata de cea calculatai mai sus cu datele din Tabel Un alt exemplu de element galvanic este elementul Volta, tn care elec- trozii de zine gi de cupru sunt introdusi intr-o solugie apoasé de acid sulfuric. Aceastii solutie nu mai contine ioni de Cutt si de Zn** dar, la contactul electrozilor de cupru gi de zine cu solutia apar straturi de grosimi molecu- lare care contin acesti ioni, Tensiunea electromotoare a elementului Volta, determinati de diferenga potentialelor electrochimice ale electrozilor, este de aproximativ 1,1 voli = 1, 04volti,Curentul electric prin electroliti 6.12 Polarizarea elementelor galvanice. And se inchide circuitul exterior al clementului Volta, ionii pozitivi de _vine incep s& treacd de electrodul de zine (catod) in solutie, provoand depla- sarea ionilor de hidrogen de la electrodul de zinc la cel de cupru. Acestia formeazii o teacd de gaz in jurul clectrodului de cupra (anod). Accasta acu- mulare de gaz atreneaza. doud consecinte: pe de o parte stratul de hidrogen miaregte rezistenta interior elemetului, iar pe de alta parte hidrogenul in- gugi provocé un potential electrochiuie suplimentar in sensul opus tensiunii electromotoare a elementului. Acest fenomen se numeste polarizarea elementului; potentialul electrochi- mic suplimentar produs prin polarizare se numegte t.e.m de polarizare. Da- torita fenomenului de polarizare, curentul debitat in circuit se micgoreaza pe misura ce durata de functionare crest Pentru depolarizarea elementelor se aplica in general douad metode: Una dintre acestea este cea aplicata in cazul elementului Daniel: Se folosese dows. solutii alese astfel inat s& nu aib’ loc formarea de noi substante la electrozi gi, totodata cele doua solutii si fie scparate printr-un perete poros care sé permita trecerea ionilor dar si impiedece amestecul solutiilor. A doua metoda consta in a acoperi electrodul pozitiv cu o substanyi puternic oxidanta (depolarizant) care, intrand in reactie cu ionii de hidrogen, s& formeze apa. Un astfel de proceden de depolarizare este folosit freevent in elementul Leclanché. in acest element clectrodul negativ este constituit dintr-un cilindru de zinc iar clectrodul pozitiv, situat axial, este un baston de carbune invelit intr-o teaci de bioxid de mangan (MnO, ) cu rolul de depolarizant. Electrolitul este o solutie de clorura de amoniu (15% NH,OH) T. ementului Leclanché este de aproximativ 1,5 volti. 6.13 Fenomenul de polarizare a electrozilor prin electroliza Fenomenut de polarizare clectrozilor are Joe nu numai in elementcle galva- nice ci si in orice electrolizd in care se separi substante diferite de materialul electrozilor. De exemplu, o astfel de polarizare se observa in cazul electrolizei unei solugii care contine acid sulfuric diluat in api. Cand se trece un curent electric de la o surs& exterioar& printr-un circuit format dintr-un vas cu doi Fige electrozi iv un coma loc descon iar la cate este insoti Aceas este in ser depinde d in care R "Podiat clectrozii, in particy trolizei ut de cupru, materialu Sepa loc numai prag Uo,Nigi de alae itia cu gen ine aii chi- Da- ipe Jna oud rozi > 88, nga gen, vent tuit ston lide ‘H) rin atcle e de unei rent tdoi Figura 6.8: Experiment pentra demonstrarca polarizarii electrozilor clectrozi identici de platina introdugi in solugia de api acidulata, th serie cu un comutator gi cu un instrument de masuri a curentulu, (Fig.VIL9), are loc descompunerea apei. La anod se separa gi se acumulearii gaz de oxigen iar la catod se separa hidrogenul. Astfel are loc polarizareaclectrozilor care Le insotita de producerea t.e.m de polarizare. ‘Aceasta tesiune electromotoare de polarizare F produsa prin electroliz’i este in sens opus tensiunii exterioare U, astfel inat curentul [ prin electrolit depinde de tensiumea exterioari dupa legea lui Ohm, U-E = in care R este r nta electrica a vasului electrolitic. Tem. de polarizare depide de materialul din care sunt confectionati electrozii, de natura electrolitului gi de substantele produse prin electroliza. fn particular, t.e.in. de polarizare poate fi nul. De exemplu, in camul elec- trolizei unci solugii de sulfat de cupru aflate intr-un vas cu ambii electrozi de cupru, nu exist polarizare a electrozilor deoarece in procesu! electrolizei materialul electrozilor nu se modificd. Separarea substatelor in conditiile polarizir loc mnai daca tensiunea aplicati este mai mare deat o anumit prag Uo, (tensiune de descompunere a electrolitului), eght cu B. Aceasta (6.28) clectrozilor poate si aibé tesiune deCurentul electric prin electroliti tensiune de descompunere difera de la o substan la alta. in experimentul reprezentat in Fig. 6.8 se intrerupe curentul de la surs’i, intrerupand contactul 0-1, ambii electrozi sunt acoperiti cu gaz si ‘formeaza un element galvanic in care caiodul va fi electrodul de hidrogen iar anodul, electrodul de oxigen. T.e.m a acestui element este egalé cu 1,15 volti, Dac inchidem apoi contactul 0-2, introduand astfel instrumentul de masura in circuitul elementului, prin cireuit va trece un curent al c&rui sens este opus curentului care a provocat electroliza. Intensitatea acestui curent este, (6.29) in care R este rezistenta cireuitului mchis. Cand s-a consumat rezerva de gaz acumulat la electrozi, t.e.m devine din nou nui gi eurentul prin circuit inceteaza. Astfel de elemente a c&ror t.e.m este produsa in prealabil printr-o ele trolizd, se numese elemente secundare sau acumulatori 6.14 Acumulatorii electrici Utilizati ca surse de curent, acegtia trebuie si satisfacd aumite conditi: SA mu se descarce spontan in circuit deschis un timp indelungat gi si poata fi retnc&rcati repetat faré modificari ireversibile substantiale. Doua tipuri de acumulatori sunt mai raispandite: acurnulatori acidici (sau cu plumb) gi acumulatori alealini fn acumulatorii acidici, electrozii sunt constituiti din retele de plumb umplute cu oxizi de plumb. fn electrodul pozitiv celulele retelei sunt um- plute cu 0 pasta de minium de phimb (PbjOj ) iar electrodul negativ cu oxid de plumb (PbO ). Electrozii sunt introdusi intr-o solutie de acid sulfuric cu concentratia de 25-30 %, in care oxizii de plumb de pe electrozi se transforma in microcristale de sulfat de plumb PbSO,. fn mod obignuit recipientul este format din material plastic. La incircare se trece un curent electric prin solutie producand electroliza: La catod se separa din electrolit hidrogemul, sub actiunea ciruia se produc procese de regenerare cu formare de plumb pur (placile care formeazii elec- trodul negativ cipatand culoare gri); la anod se separa oxigenul care produce procesul de oxidare cu formare de bioxid de plumb 6.14 Acun PbO» ( La desc gi reactiile « diare, in pr sunt perfee prin urmat La incaérear La ine manand co incarearii s procesul dc la 2,2 volti t.e.m Mneep, 1,85 volti, plumb se t duce la det poate fi ac se masoari cantitatea miarirea ca placi cone: Dintre miu gi nicl chel Ni(C ca(O intre cele 20%. Sche cadmiu-ni La in descarcare La in descarcare La incaire Ni (OH), Cd(OH), toate prot torilor ale