ANTIBIOTICE

Partea II
A realizat: Spatari Maria
CUPRINS
Introducere
1. Aminoglicozidele
2. Tetraciclinele
3. Antibiotice cu spectru larg : cloramfenicolul si tiamfenicolul
4. Antibiotice glicopeptidice
5. Macrolide, azalide, sinergistine
6. Antibiotice polipeptidice
7. Antibiotice lipopeptidice
8. Antibiotice lincosamidice
9. Sulfamidele si trimetoprimul
10. Chinolonele antibacteriene
11. Oxazolidonele

Incheiere
INTRODUCERE
Era antibioterapiei a fost deschisa in 1936 prin introducerea in terapie a
sulfonilamidei. Epoca de aur a antibioticoterapiei a inceput in 1941 odata cu
producerea penicilinei in cantitati suficiente pentru utilizarea clinica a
acesteia.Introducerea acestor medicamente in terapie a permis vindecarea a
milioane de infectii potential fatale.
Exista mai multe modalitati de clasificare a antibioticelor, cea mai comoda
fiind in functie de structura chimica:
Antibiotice bectalactamine
Antibiotice aminoglicozide
Antibiotice macrolide
Antibiotice lincomocine
Antibiotice glicopeptidice
Antibiotice cu spectru larg : tetracicline, amfenicoli
Grupul rifampicinei
Antibiotice polipeptidice

Chimioterapice antimicrobiene :
A) Chinolone si fluorochinolone;
B) Sulfamide antibacteriene
C) Diaminopirimidine : trimetoprim
D) Derivati de nitrofuran
E) Derivati de chinolona
F) Derivati de imidazol
G) Derivati de formaldehida
H) Alte structuri : acid mandelic , dapsona, mesalazina
I) Alte antimicrobiene : linezolid, spectinomicina, fosfomicina , acid fusidic.
Aminoglicozidele
Sunt antibiotice naturale obtinute din diverse specii de Streptomyces sau
produsi de semisinteza cu structura aminociclitol-aminoglicozidica si care
prezinta asemanari structurale cu unele polizaharide din capsula si peretele
bacterian.
Se clasifica :
Dupa structura chimica
derivati de 3- aminohexoza legati glicozidic de un aminociclitol central
( 2- dezoxistreptamina ) :

- fam. Gentamicinei : gentamicina, sisomicina , netilmicina;

- fam. Kanamicinei : kanamicina,tobramicina, amikacina.
derivati compusi din 2 aminozaharuri legate de un aminociclitol
terminal ( streptidina)

- fam. streptomicinei ;
Derivati formati din 3-aminozaharuri legate de un aminociclitol central (
2- dezoxistreptamina):

- fam. Neomicinei : neomicina, paromomicina, spectinomicina,

ribostamicina, lividomicina.
Dupa generatii
Generatia I aparuta in anii ‘40- 50 : streptomicina, kanamicina,
neomicina, spectinomicina, paromomicina:

- multi germeni au devenit rezistenti ;

- toxicitatea sistemica este crescuta ;
- utilizarea terapeutica este limitata in prezent ( streptomicina este folosita
mai ales in tratamentul tuberculozei, spectinomicina este utilizata in
tratamentul gonoreei , neomicina este folosita exclusiv local).
Generatia II aparuta in anii ‘60 : gentamicina , tobramicina,
sisomicina:

- spectrul antibacterian cuprinde germeni gram- negativ si sunt utilizate in

infectiile sistemice cu acesti germeni.
Generatia III aparuta in anii ‘ 70: amikacina, dibekacina, netilmicina:

- au spectrul antibacterian larg ;

- rezistenta bacteriana se instaleaza mai lent;
- toxicitatea sistemica este mai redusa.
Mecanismul de actiune
Sunt antibiotice bactericide absolute datorita faptului ca inhiba ireversibil
sinteza proteica bacteriana.
Dupa difuziunea prin canalele membranei externe , sunt transportate activ
printr-un proces dependent de oxigen. Acest transport activ este inhibat in
conditii de scadere a pH-ului intracelular sau de anaerobioza si crescut de
catre antibioticele care inhiba formarea peretelui celular , asa cum sunt
penicilinele , cefalosporinele si vancomicina. Astfel se explica relatiile de
sinergism dintre aceste antibiotice si aminoglicozid, precum si ineficacitatea
acestora din urma pe bacteriile anaerobe. Odata ajunse intracelular ,
aminoglicozidele se fixeaza ireversibil pe subunitatea ribozomala 30 S,
inhibind sinteza proteica prin impiedicarea initierii formarii peptidelor ,
citirea gresita a codului genetic si desfacerea polizomilor in monozomi
nefunctionali.
Spectrul de actiune
Bacili gram- negativi aerobi :
- E. coli
- Klebsiella
- Enterobacter
- Salmonella
- Shigella
- Pseudomonas
- Seratia
- Proteus gentamicina
- Yersinia
- H. influenzae

- Coci gram- pozitivi : stafilococi, Mycoplasma pneumoniae, Mycoplasma

tuberculosis.

Rezistenta bacteriana
Rezistenta bacteriana se datoreaza unor enzime elaborate de catre germeni
care inactiveaza aminoglicozidele prin fosforilare, acetilare sau adenilare.
Rezistenta este incrucisata inte AGZ din aceleasi familii dar nu este
incrucisata intre familiii.
Actiunea antibacteriana AGZ este redusa in prezenta puroiului , parte din
moleculele de antibiotic fiind inactivate prin legare de acizii nucleici
eliberati prin liza celulara. Conditiile locale de anaerobioza impiedica
actiunea antibiotica, prin inhibarea mecanismului transportor responsabil de
patrunderea moleculelor active intracelular.
Eficacitatea este micsorata in mediu acid, datorita inhibarii mecanismului
trasnportor AGZsunt putin active in urina acida . Concentratii mari de
cationi bivalenti : Ca, Mg interfera mecanismul transportor , fenomen care
poate fi operant in infectiile osoase. Sputa bolnavilor cu fibroza chistica
poate inhiba activitatea bacteriana.
Farmococinetica
AGZ nu se absorb din tubul digestiv, datorita moleculei polare si la ph-ul
intestinal predomina forma ionica neabsorbabila, dar nici nu sunt distruse.
Absorbtia completa se realizeaza la administrarea i.m. realizind concentratia
plasmatica maxima dupa circa o ora. Administrarea i.v. , in perfuzii repetate
cu durata scurta realizeaza concentratii plasmatice mari cu efect de scurta
durata ( 30- 60 min) . Acest mod de administrare este preferat in infectii
sistemice grave, deoarece permite obtinerea de concentratii plasmatice
mari pentru scurt timp si cu risc toxic mic.
Legarea de proteinele plasmatice se face in procent mic. T1/2 este scurt,
aprox. 2-3 ore.
Difuziunea in tesuturi este buna, mai putin in LCR . Difuzeaza in lichidele
biologice : pleural, pericardic , ascitic, sinovial, in secretiile bronsice. Cea
mai mare concentratie este atinsa in corticala rinichiului 85%. Trec prin
placenta , realizind concentratii de 25% din concentratia plasmatica a
mamei.
Eliminarea renala 70% in forma activa prin filtrare glomerulara , in
insuficienta renala t1/2 Este mai mare.
Posologie
Datorita faptului ca se elimina greu din organism AGZ se administreaza din
12 in 12 ore. Dozele depind de gravitatea infectiei si de sensibilitatea
microbului cauzator, dar si de fam. AGZ. pt fam. Streptomicinei si
kanamicinei dozele medii sunt de 1 g la 12 ore. Pt fam. Gentamicinei 40-80
mg la 12 ore, iar pt neomicina 2-4 g pe zi
Farmacotoxicologie
AGZ provoaca :
- Ototoxicitate ( lezarea nervului acustico- vestibular):

kanamicina si amikacina afecteaza ramura acustica

streptomicina si gentamicina afecteaza ramura vestibulara
tobramicina afecteaza ambele ramuri , netilmicina este mai putin otoxica.
- Nefrotoxicitatea : diminueaza filtrarea glomerulara si afecteaza celulele
tubulare proximale.
- Bloc neuromuscular manifestata prin stare de oboseala a musculaturii
scheletice si deprimarea respiratiei.
- Reactii alergice : eozinofilia, eruptiile cutanate si febra.

Indicatii
Infectii grave cu bacili gram- negativ aerobi sensibili, inclusiv meningitele
provocate de acesti germeni :
asociate cu carbenicilina sau alte peniciline active fata de Pseudomonas,
in infectii grave cu acest germen;
asociate cu o cefalosporina sau cu o penicilina activa fata de
Pseudomonas, la bolnavii febrili, leucopenici, cu rezistenta scazuta ;
asociate cu benzilpenicilina , ampicilina sau vancomicina , in infectiile

cu enterococ ;
asociate cu oxacilina sau alta penicilina antistafilococica, in infectiile
grave cu stafilococi penicilazo-pozitiv ;
asociate cu o cefalosporina, in infectiile grave cu Klebsiella ;
asociate cu antibiotice active fata de Bacteroides fragilis- cloramfenicol,
clindamicina,cefoxitina , ticarcilina, doxiciclina, metronidazol pentru
profilaxia si tratamentul infectiilor abdominale si pelvine;
asociate cu o cefalosporina pentru tratamentul infectiilor pneumococice
nosocomiale.

TETRACICLINELE
Sunt antibiotice produse de diferiti Streptomyces si au un structura un
nucleu policiclic naftacencarboxamidic.
Clasificare
Dupa origine :
- substante naturale ( produse de specii de Strepyomyces ) : tetraciclina
- substante de sinteza:
a) administrate oral : =semiretard ( durata 12 ore) : metacilina, minociclina
=retard ( durata 24 ore ) : doxicilcina
b) administrate injectabil : rolitetraciclina
Dupa generatii
- generatia I : tetraciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina, demeclociclina
- generatia II : doxiciclina , minociclina
Farmacocinetica
Profilul farmacocinetic este diferit in functie de generatia din care fac parte.
Tetraciclinele din generatia a II sunt mai lipofile, ceea ce le confera un
avantaj in ceea ce priveste distributia in tesuturi si eliminarea .Tetraciclinele
se absorb bine din stomac si duoden, t1/2 este de 10-11 ore pentru
tetraciclina si 12-22 ore pentru doxiciclina
Legarea de proteinele plasmatice este medie la tetraciclina aprox. 65% si
mare la doxiciclina peste 80%Difuziunea in tesuturi este buna pt
tetraciclinele din generatia II ( doxicilcina, minociclina) realizind
concentratii mari in plamini , sputa, saliva, bila, organe genitale feminine si
prostata.
In LCR numai minociclina realizeaza concentratii active. Trec bariera
placentara si in laptele matern.Se acumuleaza in oase si dinti.
Eliminarea dupa administrare orala se face prin scaun si urina.
Farmacodinamie
Mecanismul de actiune este bacteriostatic, prin legarrea specifica de
subunitatile ribozomale 30 S , cu impiedicarea sintezei proteice bacteriene.
Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde :
coci gram pozitiv: streptococi , stafilococi , pneumococi
Coci gram negativ : gonococ, meningococ
Bacili gram pozitiv : B. anthracis, Listeria
Bacili gram negativ: Brucella, Vibrio cholerae, Yersinia , Francisella
tularensis, Legionella, unele tulpini de E.coli, Klebsiella, Enterobacter, H.
influenzae, Proteus
Spirochete : Treponema palidum, Leptospira.

Rezistenta
Se instaleaza lent si este mediata plasmidic. Apare prin incapacitatea
sistemului transportor activ de a transporta tetraciclinele in interiorul celulei
microbiene sau prin scaderea permeabilitatii membranare.
Tulpinile devenite rezistente : Pseudomonas , Proteus, bacili coliformi,
pneumococi , gonococi, Bacteroides, streptococ piogen.
Farmacotoxicologie
- Iritatie gastrointestinala

- Candidoza intestinala

- Dismicrobism intestinal cu posibilitatea dezvoltarii pseudomonas, proteus,

stafilococi , candida. Se pot produce : enterocolite severe, candidoza
vaginala sau orala, prurit anal

- Hepatotoxicitate’

- Innegrirea dintilor la copii prin depunerea tetraciclinelor in oase

- Acidoza tubulara renala mai ales daca se asociaza cu diuretice

- Ameteli , vertij, varsaturi

- Cresterea presiunii intracraniene la copii mici

- Fotosensibilizare si pigmentarea unghiilor

- Durere la injectarea i.m. si flebita la injectarea i.v

Cloramfenicolul si tiamfenicol
Cloramfenicolul este un atibiotic bacteriostatic cu spectru larg care a fost
extras initial dn culturile de Streptomyces venezuelae.
Tiamfenicolul este analog al cloramfenicolului la care gruparea NO2 este
inlocuita prin SO2 CH3.
Spectrul antimicrobian include :
H. influenzae, Neisseriile ( gonococ, meningococ) , Brucella, Bordetella
pertussis, E. coli, Klebsiella , Proteus mirabilis si cei indol pozitiv,
Salmonella, Shigella , Bacteroides fragilis, Clostridii , Mycoplasma ,
Chlamydia, Ricketsii.
Farmacodinamie
Cloramfenicolul si tiamfenicolul actioneaza bacteriostatic prin inhibarea
sintezei proteice bacteriene, fixindu-se pe unitatea 50 S si oprind formarea
lanturilor peptidice. Patrund celula bacteriana prin difuziunea facilitata.
Fixarea medicamentelor se face pe un site invecinat cu cel de care se leaga
macrolidele si lincosamidele cu care intra in competitie. Totodata pot sa
inhibe sinteza proteica mitocondriala si la eucariote. Inhiba
peptidiltransferazele ribozomilor mitocondriali , nu si a celor citoplasmatici.
Celulele eritropoietice ale mamiferelor sunt in mod particular sensibile.
Rezistenta bacteriana este mediata plasmidic, este transferaila si are
caracter multiplu.
Farmacocinetica
Cloramfenicolul se administreaza p.o sau i.v. Absorbtia intestinala este
foarte buna , concentratia plasmatica max se obtine dupa 2-3 ore. Pe cale
parenterala se administreaza cloramfenicolul sodium succinat care este un
pro medicament activ si este eliminat rapid de rinichi. La noi nascuti si
bolnavii cu insuficienta renala creste concentratia plasmatica a
cloramfenicolului .
Patrunde bine in tesuturi, trece usor in LCR si in creier, in sinovii si trece
bariera hematoculara si prin placenta. Se elimina prin metabolizare hepatica,
o mica parte renal nemodificat.
Tiamfenicolulrealizeaza concentratii superioare in bila si urina. Nu este
metabolizat
Posologie
Per os : cloramfenicolul palmitat 50mg/kg/zi fractionat la 6-8 ore. Doza nu
trebuie s adepaseaasca la adult 2,5 g , iar durata tratamentului trebuie sa fie
mai mica de 14 zile.
I.V : se administreaza cloramfenicol sodiu succinat. Se mai poate administra
topic in oftalmologie , ORL, dermatologie.
Indicatii
- Meningite cu H. influenzae, meningococi
- Abcese cerebrale cu anaerobi
- Septicimii de origine abdominala
- Febra tifoida
- Riketsiozela pacientii alergicic la tetracicline, gravide
- Bruceloza la pacientii cu containdicatii la tetracicline

Reactii adverse
- Toxicitatea medulara : a) deprimarea hematopoiezei cu pancitopenie

b) anemie, leucopenie, trombocitopenie reversibile la oprirea tratamentului

- Tulburari digestive : greata , varsaturi, diaree
- Toxicitate la noi nascuti : sindromul cenusiu se manifesta prin flaciditate,
varsaturi incoercibile, hipotermie, coloratia gri a tegumentelor , distensie
abdominala, scaune verzui, soc toxic, colaps
- Dismicrobism intestinal cu aparitia candidozelor

Antibiotice glicopeptidice
Aceasta grupa include vancomicina si teicoplanina.
Vancomicina este un antibiotic produs de Streptoccocus orientalis, din punct
de vedere chimic fiind o glicopeptida complexa cu masa moleculara mare.
Teicoplanina este un antibiotic produs de o actinomiceta Actinoplanes
teichomycetus cu structura glicopeptidica .
Spectrul antibacterian este ingust cuprinzind exclusiv bacterii gram
pozitive aerobe si anaerobe :
- stafilococul auriu si stafilococul epidirmidis inclusiv tulpinile rezistente la
meticilina
- Streptococul piogen ( b-hemolitic de grup A), pneumococul , streptococii
viridans, enterococii ( in acest caz se asociaza cu AGZ)
- Corynebacterii
- Listeria
- Actinomyces
- Clostridium
- B. anthrax

Farmacodinamie
Mecanismul de actiune este asemanatoare antibioticelor beta lactamice
inhibind sinteza peretelui celular bacterian prin legarea la capatul terminal
D-alanina- D-alanina al precursorilor peretelui celular. Actioneaza bactericid
asupr a germenilor in multiplicare. Activitatea este optima la ph 6,5 – 8.
Farmacocinetica
Vancomicina se administreaza numai i.v., fiind slab absorbabila dupa
administrare orala , teicoplanina poate fi administrata si i.m. Patrund bine in
tesuturi , cu exceptia LCR ( in meningite este necesara administrarea
intratecala). Se elimina renal prin filtrare glomerulara . T1/2 al vancomicinei
este de 5-6 ore, pe cind teicoplamina are t1/2 este mult mai lung 45-70 h
ceea ce permite administrarea unica zilnica. Medicamentele nu pot fi
eliminate din organism prin hemoliza.
Indicatii terapeutice:
- infectii stafilococice grave cu stafilococi meticilino- rezistenti ( septicemii,
endocardite, pneumonii, osteomielite, abcese )
- infectii pneumococice cu pneumococi rezistenti la peniciline si
cefalosporine
- endocardite streptococice sau enterococice
- infectii grave cu gram pozitivi la bolnavii alergici la peniciline
- enterocolita pseudomemebranoasa cu Clostridium difficile.
Reactii adverse
Vancomicina se suporta bine la administrarea corecta;
- la injectare prea rapida poate duce la reactie anafilactica tranzitorie
cunoscuta ca ,,sindromul omului rosu’’ , poate fi prevenita prin administrarea
vancomicinei in perfuzie lenta.
- flebita la locul de inserite al actului
- potential ototoxic si nefrotoxic in caz de leziuni preexistente. Pot fi reduse
prin mentinerea concentratiilor plasmatice < 60 μg/ml
Teicoplanina determina doar rash cutanat si cresterea trecatoare a enzimelor
hepatice.
Posologie
Vancomicina
 la adulti 30 mg/kg/zi divizata in 2 sau 4 prize
 copii : 40 mg/kg/ zi in 4 doze

nou nascuti in prima saptamina : 15mg/kg apoi 10 mg/kg la 12 ore

nou nascuti 8-30 zile : 15mg/ kg apoi 10 mg/kg la 8 ore.
Teicoplanina
 adulti :400mg/zi sau in infectii severe 400mg de 2 ori pe zi
 copii : 10 mg/ kg/zi
 nou nascuti si sugari : 16 mg/kg/zi apoi 8 mg / kg/ zi

In insuficienta renala dozele se reduc.

Macrolide, azalide, sinergistine
Macrolidele au in structura un inel lactonic legat prin legaturi glicozidice de
structuri zaharidice si aminozaharidice.
Azalidele sunt o subgrupa a macrolidelor care se diferentiaza de acestea prin
prezenta unui grup de aminometil la inelul lactonic( insertia se face in
pozitia 8 sau
9 pentru azalidele cu 15 atomi de carbon la inelul lactonic si in pozitia 10,
pentru cele cu 14 atomi de carbon ).
Sinergistinele au o structura chimica compleza formata din 2 molecule ,
dintre care una este o lactona monociclica( asemanatoare macrolidelor
adevarate), iar cealalta este un depsipeptid.
Clasificare
Dupa origine :
- substante naturale : eritromicina, oleandomicicna, josamicina, spiramicina.
- substante de semisinteza : roxitromicina, diritromicina, claritromicina,
azitromicina.
: Dupa ordinea introducerii in terapie
Generatia I : eritromicina, oleandomicina, josamicina, spiramicina.
Generatia II : roxitromicina, diritromicina, claritromicina, azitromicina,
telitromicina si subgrupul sinergistinelor.
Spectrul antibacterian cuprinde :
- Coci gram pozitiv, inclusiv stafilococii penicilinazosecretori
- Bacili gram pozitiv
- Coci gram negativ
- Mycoplasme
- Chlamydii
- Ricketsii
- Treponeme
- Actinomicete

Mecanismul de actiune
Mecanismul de actiune consta in iinhibarea sintezei proteice ribozomale,
prin fixare pe subunitatile ribozomale 50 S, blocind reactiile de
transpeptidare sau
translocatie. La concentratii terapeutice obisnuite, efectul este bacteriostatic,
iar la concentratii mari este bactericid.
Rezistenta bacteriana
Rezistenta bacteriana este mediata cromozomial si plasmidic si se instaleaza
prin urmatoarele mecanisme :
- scaderea permeabilitatii peretelui bacterian pentru antibiotic
- alterarea subunitatilor ribozomale 50 S
- inactivarea prin hidroliza enzimatica, catalizata de o esteraza mediata
plasmidic.

Macrolidele din generatia II au unele avantaje fata de cele din prima

generatie, fata de eritromicina care este prototipul acestei grupe:
- au spectru antimicrobian superior eritromicinei, exceptie facind
roxitromicina si diritromicina, care au spectru similar acesteia;
- difuziunea tisulara este mai buna
- timpul de injumatatire este mai lung: 5 ore la claritromicina, 10 ore la
roxitromicina, 44 de ore la diritromicina, 40-60 ore la azitromicina,
comarativ cu eritromicina , la care t1/2 este aproximativ 2 ore.

Subgrupul sinergestinelor ( streptograminele)

Sunt produse de o serie de produse din specia Streptomyces. Include doua
grupe care actioneaza sinergic pentru inhibitia cresterii bacteriene:
Streptograminele A
Streptograminele B

Pristinamicina este produsa de Streptomyces pristinaespiralis. Este un

amestec de doua componente care actioneaza antibacterian sinergic:
pristinamicina I ( macrolida) si pristinamicina II ( depsipeptida).
Spectrul de actiune
- S.aureus rezistenti la eritromicina, meticilino-sensibili si meticilino-
rezistenti
- Pneumococ
- Enterecoccus faecium
- B. anthrax
- Corynobacterium diphteriae
- Bordetella pertussis
- Neisserii
- Anaerobi
- Legionella
- Mycoplasma
- Chlamydia

Indicatii:
Infectii cu germeni sensibili , in special stafilococi aureus meticilino-
rezistenti. Se foloseste in infectii ORL, infectii pulmonare, genitale ,
cutanate si osteo articulare.
Reactii adverse :
- Diaree( colita hemoragica)
- Reactii alergice, rar soc anafilactic
- Pustuloza exantematica acuta febrila
- Eruptii buloase

Farmacocinetica
Este administrata oral , difuzeaza bine in tesuturi fara sa treaca in LCR. Se
concentreaza in bila si se elimina urinar . T1/2 este de 6 ore.
Posologie
 Adulti :2-3 g/zi in 2 prize la mese. In infectii severe pina la 4 g/zi
 Copii : 50 mg/kg/zi.

Quinupristina / Dafopristina
Este o combinatie de doua antibiotice folosita pentru tratamentul infectiilor
stafilococice. Quinupristina si dafopristina sunt ambele streptogramine ,
derivati semisintetici ai pristinamicinei : quinupristina este o streptogramina
B iar dalfopristina este o streptogramina A. Se combina in proportie
quinupristina/ dalfopristina 30-70
Sunt derivati solubili ai pristinamicinei, care se pot administra parenteral,
lipsa formularii pentru administrarea parenterala fiind limitativa pentru
folosirea pristinamicinei in infectiile stafilococice severe.
Spectrul antibacterian:
 Coci gram pozitivi : pneumococ, streptococi α si β hemolitici,
Enterococcum faecium, stafilococii coagulazo-pozitivi si negativi.
 Coci gram negativi: Moraxella catharalis, Neisseria
 Alti germeni : Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae,
Chlamydia pneumoniae.

Enterobacteriile sunt rezistente.

Mecanism de actiune
Inhiba sinteza proteica prin legare de subunitatea ribozomala 50 S.
Quinupristina se leaga de acelasi situs ca si macrolidele avind acelasi efect
inhibarea elongarii polipeptidelor si a sintezei proteice. Dalfopristina se
leaga in vecinatate si modifica conformational subunitatea 50 S crescind
legarea quinupristinei si inhibind etapa initiala a sintezei proteice prin
interferare cu formarea lanturilor polipeptidice.
Rezistenta bacteriana
Este mediata plasmidic si este asociata cu fenotipul rezistentei pentru
streptograminele A. Fenotipul erm care sintetizeaza metilazele transforma
combinatia din bactericida in bacteriostatica, ineficace in unele situatii.
Farmacocinetica
Quinupristina/ Dalfopristina se administreaza numai i.v. in perfuzie lenta, se
dizolva in dextroza 5% fiind incopatibila cu serul fiziologic. T1/2 este de 1-3
ore, efectul persista 9-10 ore. Se metabolizeaza hepatic si 80 % se elimina
biliar, restul prin urina. Nu este necesara reducerea dozei in insuficienta
renala, doar in insuficienta hepatica.
Combinatia inhiba sistemul oxidazelor mixte microzomale.
Indicatii
- Infectii ale pielii si tesuturilor moi cu stafilococi meticilino- rezistenti sau
streptococi
- Infectii cu E.faecium rezistent la vancomicina
- Pneumonii nosocomiale cu S. aureus meticilino- rezistent

Reactii adverse
- Flebita
- Artralgii , mialgii
- Greata, varsaturi , diaree
- Cefalee
- Prurit , rash
- HTA daca se administreaza in acelasi timp alti inhibitori ai sistemului
CYP3A4 ( azelastina, macrolidele, felbamatul , ketoconazolul,
moxifloxacina, fluoxetina, risperidona etc.)

Antibioticele polipeptidice
Antibioticele polipeptidice sunt substante produse de diferiti bacili : Bacillus
polymyxa, Bacillus subtilis si sunt active pe bacilii gram negativ.
Reprezentantii acestei grupe sunt : polimixina B sulfat, polimixina E
( colistina), bacitracina si gramicidina.
Spectrul antibacterian cuprinde majoritatea bacililor gram negativ : E.coli,
Salmonella , Shigella, Klebsiela, Enterobacter, Bordetella , Proteus si Seratia
sunt mai putin sensibile.
Mecanism de actiune
Are actiune bactericida actionind detergent asupra lipidelor din membrana
germenilor.
Rezistenta bacteriana este rara .
Polimixina B administrata oral se absoarbe foarte putin avind numai efecte
locale. Aplicata pe piele si mucoase practic nu se absoarbe .
Datorita toxicitatii mari, nu se administreaza parenteral ci numai topic in
unguente sau crème, colire sau solutii otice. Dozarea se face U.I.
Indicatii
- Aplicatii locale pentru tratamentul otitei externe;
- Infectii oculare,
- Infectiile pielii cu germeni sensibili. In acest scop se asociaza in unguente
cu bacitracina si neomicina. In administrare orala se indica la purtatorii de E.
coli enteropatogen sau in dizenterie.

Reactii adverse
Poate provoca reactii adverse de tip toxic ceea ce ii limiteaza mult utilizarea
pe cale sistemica. Este nefrotoxic, neurotoxic, poate provoca paralizia
musculaturii striate si stop respirator. Produce de asmenea si iritatie locala.
Polimixina E actioneaza similar cu polimixina B, avind aceleasi indicatii si
in general , aceleasi reactii adverse de tip toxic . Este ceva mai bine
suportata decit polimixina B. Se administreaza oral , topic sau i.m. si i.v in
infectii urinare cu germeni sensibili .
Bacitracina
Este un antibiotic produs de Bacillus subtilis constind intr-un amestec de
polipeptide, componenta majora fiind bacitracina A.
Spectrul antibacterian cuprinde :
 Germeni gram pozitiv : stafilococi, streptococi, B. difteric, clostridii.
 Germeni gram negativi: gonococi , meningococi, H. influenzae.

Mecanism de actiune
Impiedica formarea peretelui acterian. Bacitracina nu se foloseste pe cale
sistemica din cauza nefrotoxicitatii mari. Se aplica numai local sub forma de
unguente oftalmice, unguente de uz dermatologic. Se poate asocia cu
neomicina si polimixina B.
Antibiotice lipopeptidice
Daptomicina
Este un antibiotic ciclic lipopeptidic folosit pentru eradicarea germenilor
rezistenti la vancomicina.
Spectru de actiune
Antibiotic bactericid pe germeni gram pozitiv aerobi si anerobi :
streptococi , stafilococi ( inclusiv cei rezistenti la vancomicina), enterococii
rezistenti la vancomicina, clostridii, Actynomicete, Corynobacterii.
Mecanism de actiune
Daptomicina se leaga de membrana celulara producind distrugerea acesteia;
efectul bactericid este dependent de doza. Datorita macanismului unic de
actiune nu apare rezistenta incrucisata cu alte clase de antibiotice.
Farmacocinetica
Daptomicina se administreaza numai i.v. Se elimina pe cale renala, in mica
masura prin fecale. Nu are interactiuni medicamentoase semnificative.
Dozele trebuie reduse in insuficienta renala.
Indicatii
- Infectii ale pielii si tesuturilor moi cauzate de stafilococi meticilino-
rezistenti
- Infectii cu enterococi

Nu se administreaza in pneumonia pneumococica.

Reactii adverse
- Neuropatie periferica
- Miopatie
- Cresterea creatininei serice.

Antibioticele lincosamidice
Lincosamidele sunt reprezentate de lincomicina si clindamicina.
Lincomicina este un antibiotic sintetizat de Streptomyces lincolnesis, iar
clindamicina este un derivat al acesteia.
Spectrul de actiune
Actioneaza pe bacterii gram pozitive : streptococi , pneumococi, stafilococi
si anaerobi: Bacteroides fragilis, Fusobacterii, Cl. Perfrigens; pe germeni
intracelulari : Chlamydia; paraziti: Toxoplasma gondii, Pneumocystis carinii.
Mecanism de actiune
Au activitate bacteriostatica prin inhibarea sintezei proteice bacteriene dupa
legarea pe subunitatea ribozomala 50 S pe un situs comun cu eritromicina.
Rezistenta se dezvolta lent si este mediata cromozomial.
Farmacocinetica
Clindamicina se poate administra oral sau parenteral. Se distribuie larg in
tesuturi si secretii, inclusiv la nivelul oaselor. Nu realizeaza concentratii mari
in LCR nici cind meningele este inflamat , insa sunt suficiente pentru
tratamentul toxoplasmozei cerebrale. Se acumuleaza in abcese si in
macrofage. Este metabolizata hepatic intensiv, dozele trebuind reduse in
insuficienta hepatica. Se elimina prin scaun si urina.
Indicatii
- Infectii grave cu anaerobi ( pulmonare, abdominale, pelvine);
- Septicemii cu Bacteroides fragilis
- Abcese pulmonare
- Encefalita cu Toxoplasma la bolnavii cu SIDA asociata cu pirimetamina si
acid folinic
- Acnee vulgara
- Vaginita bacteriana

Nu este indicata ca prima alegere in tratamentul infectiilor cu streptococi si

stafilococi, chiar daca are actiune bactericida pe acestia, datorita incidentei
crescute a diareei si posibilitatii aparitiei colitei pseudomembranoase.
Reactii adverse:
- Tulburari gastrointestinale, diaree
- Reactii alergice
- Enterocolita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile.

Sulfamidele si trimetoprimul
Sulfamidele au fost primele chimioterapice introduse in terapia bolilor
infectioase.
Spectrul antibacterian este larg si include germeni gram pozitiv si gram
negativ, Chlamidii, Micoplasma, Actinomicete, Nocardia, unele protozoare,
Pneumocystis carinii, plasmodii.
Mecanism de actiune
La concentratii obisnuite sulfamidele actioneaza bacteriostatic prin
interferarea procesului de sinteza a acidului folic.
Molecula sulfamidelor prezinta asemanari structurale cu acidul p-amino-
benzoic pe care il antagonizeaza competitiv. Deficitul de acid folic impiedica
formarea nucleozizilor purinic si pirimidinici.
Rezistenta bacteriana se poate produce prin mai multe mecanisme :
- Prezenta unei dipteroat sintetaze determinate plasmidic, cu sensibilitate
joasa la sulfamide
- Modificarea enzimatica determinata cromozomial
- Sinteza sporita de acid p-amino-benzoic
- Impermeabilitatea invelisului bacterian pentru sulfamide.

Farmacocinetica
Sulfamidele se absorb bine din tubul digestiv , se leaga variabil de
albumine , difuzeaza larg in tesuturi , trec prin bariera placentara, unele trec
in LCR. Metabolizarea se face prin N-acetilare. Produsii acetilati sunt
inactivi fata de bacterii dar isi pastreaza toxicitatea si sunt greu solubili
favorizind cristalizarea in urina . Eliminarea se face urinar, alcalinizarea
urinii favorizind acest proces.
Clasificare
In functie de eliminarea lor , sulfamidele pot fi impartite in mai multe grupe:
Compusi cu actiune scurta : sulfametizolul, sulfafurazolul,
sulfizomidina
Compusi cu durata de actiune intermediara : sulfafenazolul,
sulfametoxazolul, sulfadiazina
Compusi cu durata de actiune lunga sau foarte lunga:
sulfametoxidiazina, sulfalenul
Compusi care nu se resorb si aua ctiune locala la nivelul intestinal :
sulfasalazina.

Administrarea sulfamidelor se face mai ales oral.Calea parenterala este rar

folosita datorita actiunii iritante.
Injectarea intrarahidiana este contraindicata , la fel si aplicarea locala
datorita riscului mare de sensibilizare.
Unele sulfamide actioneaza numai la nivelul tractului gastrointestinal,
neabsorbindu-se de la acest nivel.
Reactii adverse
Incidenta reactiilor adverse este in jur de 5%.
La nivel de aparat renal pot precipita in tubii renali producind cristalurie, de
aceea pe perioada tratamentului se recomanda utilizarea a cit mai multe
lichide.
Sulfamidele pot produce si tulburari hematologice : anemie hemolitica
acuta, agranulocitoza , anemie aplastica
La nivel gastro intestinal sulfamidele pot produce fenomene de intoleranta
digestiva.
Reactii de hipersensibilitate pot sa apara la sulfamide cu o frecventa
variabila: eruptii cutanate, febra, edem angioneurotic, vasculite, sindromul
Stevens- Johnson si sindromul Lyell
La nivel de piele produc fotosensibilizare.
La noi nascuti, mai ales la cei prematuri, favorizeaza aparitia icterului
nuclear prin competitia pentru locurile de legare pe albuminele plasmatice
dintre sulfamide si bilirubina.
Indicatii
- Infectii urinare acute: sulfizoxazolul
- Trahomul, infectiile pulmonare sau genitalecu chlamidia: sulfizoxazolul,
sulfadiazina
- Nocardioza: : sulfizoxazolul, sulfadiazina
- Toxoplasmoza : combinatia sulfadiazina- pirimetamina
- Profilaxia recurentelor infectiilor streptococice si a reumatismului articular
acut la bolnavii alergici la peniciline
- Colita ulceroasa , boala Crohn : sulfasalazina
- Enterocolite, dizenterie bacilara: ftalilsulfatiazolul
- Arsuri in aplicatie topica: sulfadiazina argentica
- Infectii oculare –topic sulfacetamida

Contraindicatii
- Insuficienta hepatica
- Insuficienta renala
- Alergie specifica
- Gravide
- Nou-nascuti
Trimetoprimul si asociatia sulfametoxazol-trimetoprim
Trimetoprimul este un derivat diaminopiperidinic inrudit cu pirimetamina.
Are spectru antibacterian asemanator sulfamidelor- actiune bacteriostatic.
Mecanism de actiune
Inhiba dihidrofolat-reductazei bacteriene cu impiedicarea transformarii
acidului dihidrofolic in acid tetrahidrofolic activ.
Spectrul antibacterian
Actioneaza asupra majoritatii bacililor gram negativ. Enterococii si Ps.
Aeruginosa sunt rezistenti.
Tratamentul prelungit cu trimetoprim poate favoriza aparitia rezistentei
bacteriene, printr-un mecanism asemanator celui care apare la sulfamide.
Asocierea trimetoprimului cu sulfametoxazolul mareste spectrul de actiune
fiind eficace impotriva urmatorilor germeni:
- Enterobacterii
- Actinomicete
- Nocardia
- Proteus mirabilis
- Salmonella
- Shigella
- V.cholerae
- H. influenzae
- Gonococ
- Yersinia pestis
- Toxoplasmosa gondii
- Pneumocystis carinii

Indicatii :
- Infectii urinare necomplicate, cromice si recurente
- Dizenterie bacilara
- Pneumonia cu Pneumocystis carinii
- Exacerbarile acute ale bronsitei cronice
- Prostatite
- Salmoneloze
- Otita medie
- Nocardioza
- Boala Whipple
- Bruceloza

Posologie
Administrarea co-trimoxazolul se face de obicei pe cale orala cie 2 compr.
Se poate administra si parenteral i.m sau i.v.
Copii: 5-8g/kg/zi in doua doze
Reactii adverse:
- Iritatie gastrica
- Eruptii cutanate
- Hepatita
- Nefrita interstitiala
- Leucopenie
- Tulburari psihice

Contraindicatii
- Alergie specifica
- Sarcina, alaptare

Interactiuni medicamentoase
Co-trimoxazolul creste riscul toxic al sulfamidelor antidiabetice si
prelungeste T1/2 al fenitoinei, favorizind aparitia anemiei megaloblastice.
Chinolonele antibacteriene
Chinolonele se clasifica dupa generatii :
- De prima generatie: acidul nalidixic, acidul pipemidic, acidul oxolinic,
cinoxacina.
- De generatie noua ( fluorochinolonele) : cirpofloxacina, ofloxacian,
pefloxacina, fleroxacina, sperfloxacina, levofloxacina, gemifloxacina.

Chinolonele sunt derivati de 4 chinona cu proprietati antibacteriene.

Cele de prima generatie sunt utilizate pentru tratamentul infectiilor urinare
pentru ca realizeaza concentratii mari in urina.
Spectrul de actiune cuprinde enterobacterii : E.coli, Klebsiella,
Enterobacter.
Rezistenta bacteriana apare rapid sub tratament.
Sunt contraindicate in sarcina si la copii.
Chinolonele de generatie noua au spectru mai larg incluzind germeni gram
pozitiv si negativ :
Enterobacterii
Ps. Aeruginosa
H. influenzae
Neisseria meningitidis si gonorrhoae
Legionella
Moraxella catharalis
Brucella

Dintre germenii gram pozitiv sunt sensibili:

Stafilococii aureus si epidirmis inclusiv cei rezistenti la meticilina
Streptococi
Mycoplasma
Chlamidia
Mycobacteriile

Mecanism de actiune
Au actiune bactericida care se datoreaza inhibarii AND-girazei bacteriene si
a topoizomerazei IV cu impiedicarea relaxarii AND-ului supraspiralat,
proces necesar pentru transcriptia si replicarea normala. In cazul multor
gemeni gram pozitiv , topoizomeraza IV este prima tinta a
florochinolonelor . Pentru germenii gram negativ tinta primara a
chinolonelor este AND giraza.
Farmacocinetica
Florochinolonele se absorb bine dupa administrarea orala si au o buna
permeabilitate tisulara , realizind concentratii mari in rinichi, prostata, ficat,
bila , plamini, neutrofile. Patrund bine in LCR. Se elimina urinar si biliar.
T1/2 variaza de la 3-5 h la ciprofloxacina la 20 h la sparfloxacina.
Efecte adverse
- Tulburari digestive
- Cefalee si ameteli
- Rar delir si convulsii
- Reactii de fotosensibilizare
- Afecteaza cartilajele de crestere la animale si din acest motiv sunt
contraindicate la copii.
Indicatii :
- Infectii de tract urinar
- Boli cu transmitere sexuala : gonoree, uretrita si cercevita cu
C.trachomatis, H.ducreyi
- Prostatite
- Infectii gastrointestinale : diareea calatorilor, shigelloze, holera, febra
tifoida
- Infectii respiratorii
- Infectii osteo-articulare
- Alte infectii: tularemie, antrax
- Infectii cu Mycobacterium tuberculosis rezistent

Contraindicatii
- Copii
- Gravide, alaptare
- Prudenta la epileptici

Oxazolidele
Compusi heterociclici ce au in structura o grupare amminica si au efect
antibacterian. Din aceasta grupa fac parte : linezolidul,posizolid, torezolid,
radezolid, cycloserine.
Spectru de actiune include patogenii gram pozitiv, inclusiv pe cei
meticilino-rezistenti, stafilococul auriu.
Mecanismul de actiune consta in inhibarea sintezei proteice, prin
interferarea formarii N-formilmrtionil- ARNt in ribozom.
Din aceasta grupa primul antibiotic care s-a introdus in terapie este
cycloserina in anul 1956 pentru tratarea tuberculozei.
Linezolidul este recent introdus in terapie si a re actiune asupra germenilor
gram pozitiv actionind bacteriostatic pe enterococi si stafilococi si bactericid
pe streptococi.
Se absoarbe in proportie 100% dupa administrare orala, ceea ce-I dovedeste
superioritatea fata de antibioticele antistafilococice.
Se indica in tratamentul infectiilor cu Enteroccocum faecium, pneumnonii
nosocomiale cu S.aureus si cele cu pneumococi penicilino-sensibili, infectii
complicate ale pielii si tesuturilor moi cu stafilococi sau streptococi.
Incheiere
In ultimul secol omenirea a reusit sa descopere si sa elaboreze o gama larga
de chimioterapice antibacteriene, fapt care a dus la salvarea multor vieti si la
evitarea epidemiilor in masa. Utilizarea tot mai pe larg a acestora si de multe
ori nerationala a facut insa ca si bacteriile sa evolueze si sa capete
rezistenta .
Framacistii sunt primii care ar trebui sa se angajeze in lupta pentru
preintimpinarea situatiei cind banala amigdalita sa nu poata fi tratata nici cu
cele mai noi antibiotice.