Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Curajul de A Fi de Paul Johannes Tillich PDF

    Uploaded by

    Marian Iancu
    5 views110 pages

    Original Title

    88388592-Curajul-de-a-Fi-de-Paul-Johannes-Tillich.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    5 views110 pages

    Curajul de A Fi de Paul Johannes Tillich PDF

    Uploaded by

    Marian Iancu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 110
    Paul Tilich #0 slscut Ia 20 aygust 1886, lcaitaten ‘Starndel din provincia Brandeburg, Germania. Tt sit 2 fost pastor lutheran. A stodit la exe al mar uivers- {a germane Beri, Tublngen, Halle gi Beesla. In tinreje 2 fost pulemic inflenfat de gindizea teologulu Rebert Baltmann, Din 1912 este numit pastor fm Blsericaluthe- ran, brig totodat cariera universard. A predat teologa fa Bevin Marburg, Dresda si Leipzig, i flosfia la Frankfurt. fn 1994, x ura opozfiel sale deschise aft de nacin,prsepte Germania se stabileste tn Statele Unite: La Union Theological Seminary va preda teologia sl flosofia tg va desavargi opera, In care incearcl Tealizeze o sinteza intr telogiacreting protestants gi flosota existenfiait, fo 1962 se muta la Universitaten din Chicago unde va funcfona pind i 1965, anal mori ‘sil. Paul Tlic este considert unul din cet mai mari teolog din seco al Xe, ‘OPERA: Deri Lage der Gegertart (1932) The Shaking (fhe Foundations (148), The Courage to Be (1952), carte de Tare suces ca face conorest afaraeerculr flo- ofc religions; Systematic Theology -3 vol. (18511942), Damani of Faith (1957), vohum cet ade o mare notor- fate; Te New Being (1955); Lave, Power, and Justice (1957) ‘The eral Now (196); Critoiy and the Encounter ofthe ‘World Religions (1963) A History of Christian Thought: From ft Judaic and Hellenistic Origins to Existentialism (1972), My ‘Sach or Absolute (1967, postu). Paul Tillich THE COURAGE TO BE Collins, London rst published by Nisbet & Co. Lid, 1952 irs issued in the Fontana Library, 1962 Ninth Impression, 1974 (© Paul Tillich, 1952; © Erdmuthe Farris PAUL TILLICH Curajul de a fi ‘Traducere din limba engleza: SORIN AVRAM VIRTOP EDITURA # HERALD Bucuresti (CAPITOLUL I Fiinga si curaj 1h conformitate cu clauza Fundatici Terry, po- trivit c&reia aceste prelegeri vor trata ,religia in lumina stiinfei sia filosofiei”, am ales un concept fn care converg problemele teologice, sociologice gi filosofice, si anume conceptul de ,curaj”. Pufine concepte se dovedesc a fi atat de folositoare pentru analiza situafiei umane. Curajul este o realitate eti- 4, dar igi are ridicina in intreaga existenf4 umand si pana la urma in structura fiinjei insigi. Acesta trebuie sa fie considerat mai intai din punct de ve- dere ontologic pentru a putea mai apoi sa fie infe- les din punct de vedere etic. ‘Acest Iucru devine evident intr-una din cele ‘mai vechi discuti filosofice despre cura, in dialo- gul Lackis al lui Platon. Pe parcursul dialogului sunt respinse céteva definifii preliminare. Apoi, Nikias, binecunoscutul general, incearc& din nou, Ca lider militar, Nikias, ar trebui si stie ce este cu- rajul si ar trebui sil poata defini. insa definigia lui, 7 casia celorlalfi, se dovedeste afi nepotrivitd. Dact, faga cum afirma el, curajul este cunoasterea ,lucru~ Tui de care s4 te temi gia ceea ce s& cutezi", atunci {ntrebarea tinde si devind universal, ci pentru a ‘ise putea réspunde ar trebui sf avem ,cunoasterea a tot ceea ce este bun sau rdu in toate imprejurdir- Te” (199 C). Aceasté definifie contrazice afirmatia precedentd, i anume, c& darzenia este doar o parte 2 virtufii. ,Astfel”, conchide Socrate, ,am ratat si escoperim ce este curajul cu adevarat” (199 B. "Acest insucces este ceva foarte serios in cadrul sgindiri socratice. Pentru Socrate virtutea este cu nnoastere, iar ignoranfa in privinja a ceea ce este cur rajul face imposibilé orice acfiune conforma cu adevarata naturd a curajului, Ins acest insucces Socratic este mult mai important decét par cele mai reusite definifi ale curajului (chiar cele ale lui Pla- ton gi Aristotel). Insuccesul de a gisi o definifie a ‘curajului ca virtute intre alte virtuji dezvaluie problema de baza a existenjei umane. Acest lucru he aratd c& o infelegere a curajului presupune © injelegere a omului si a lumii lui, a structurilor si valorilor acesteia, Numai cel care cunoaste acest Iucru stie ce 8 afirme si ce s& nege. {intrebarea etied cu privire la natura curajului conduce inevitabil la intrebarea ontologicd cu priv vire la natura fiinfei. Acest procedeu poate fi in- versat. Intrebarea ontologic& privitoare la natura fingei poate fi pus ca intrebare eticd referitoare la natura curajului. Curajul ne poate arata ce este fiin- Ja, iar fiinga ne poate arata ce este curajul. De aceea, primul capitol al acestei cif se numeste , Fin gi curaj’. Desi nu exist& nici o gansi ca voi reusi acolo unde nu a reusit Socrate, curajul de a risca un ese aproape inevitabil ar putea ajuta la a menfine vie problema socratica. ‘CURAJUL $I DARZENIA: DE LAPLATONLATOMAD' AQUINO Titlul acestei carfi, Curajul de a fi, reuneste am- bele sensuri ale conceptului de cura, cel etic si cel ‘ontologic. Curajul ca act uman, ca problema de ‘evaluat, este un concept etic. Curajul ca auto-afir- ‘mare universala si esengiala a fiinjei unui individ este un concept ontolog. Cursul de a ete atl ic fn care oral igi afirma propria lui fii fa elo coment ale eer sale care sea {n conflict cu propria lui auto-afirmare. Privind istoria gandirii occidentale putem gisi cele doud sensuri ale curajului indicate aproape pretutindeni, in mod explicit sau implicit. Fiindca trebuie si tratim in capitole diferite ideile despre curaj ale stoicilor gi ale neo-stoicilor, ma voi limita 1m acest punct la a interpreta curajul pe linia de gndire ce conduce de la Platon la Toma d’Aquino. {in Republica lui Platon curajul este raportat la acel element al sufletului denumit thymés (elemen- tul spiritual, curajos), si ambele sunt strns rapor- tate la acel nivel al societafii care este denumit 9 phylakes (gardieni). Thymés se afla intre elementul intelectual si cel senzual al omului. Este nazuinga nepremeditata spre ceea ce este nobil. De aceea cu- rajul are o pozifie centrala in structura sufletului, find puntea aruncata peste clivajul ce desparte ra- fiunea si dorinfa. Cel pufin ar putea face acest lu- cru. De fapt, principala tendinf& a géndirii lui Pla- ton gi a gcoli platoniciene este dualist, subliniind conflictul dintre rafional si senzual. Elementul de legatur’ nu a fost folosit. Pan’ la Descartes si la Kant, eliminarea elementului de , ijloc” al fiinfei ‘umane (thymoeidés) a avut consecinfe etice si onto- logice. Acest lucru a fost responsabil pentru rigoa- rea morala a lui Kant si pentru scindarea fiinfei de ctre Descartes in gandire si ,prelungire"” Contextul sociologic in care aceasta dezvol- tare a aparut este binecunoscut. Gardienii (philakes) lui Platon sunt aristocrafii inarmafi, reprezentantii a cea ce este nobil si plin de demnitate. Dintre acestia se ivesc purtitorii de infelepciune, care adiuga finfelepciune curajului. ns& aceasta aristo- ‘rafie gi valorile ei s-au dezintegrat. Lumea anticd tarzie precum si societatea burghezit modern’ au pierdut aceste valori; in locul lor apar purtatorii rafiunii luminate si bine organizata din punct de vedere tehnic, precum si mulfimile dirijate. Este remarcabil faptul c& Platon insusi a vazut in thymo- eidés o funcfie esenfiald a fiinfei umane, o valoare etica gio calitate sociologic’. Elementul aristocratic din doctrina curajului a fost pastrat si, in acelagi timp, limitat de c&tre Aris- 10 totel. Motivul de a face fafa durerii i de a muri intr-un mod curajos, potrivit lui Aristotel, se dato- reaza faptului c este nobil in a face astfel gi josnic fn a nu face astfel (Etica Nicomahict, iii. 9. Omul ccurajos actioneaza de dragul a ceea ce este nobil, pentru c& acesta este scopul virtuii” (il. 7). Aici, ca si in alte fragmente, ,nobil” este traducerea lui kas, iar ,josnic” este traducerea lui aischré, cu- vinte folosite de obicei pentru ,frumos” gi ,urdt” Un gest frumos sau nobil este un gest demn de la- ud’. Curajul face ceea ce este demn de liudat si respinge ceea ce e vrednic de dispref. Este liudat acel lucru prin care o fiinf’ isi implineste potentia- litayile sau prin care isi actualizeaza perfecfiunile. Curajul este afirmarea naturii esenfiale a cui- va, a entelehiei sau felului su interior, dar este 0 afirmare ce are in sine caracterul lui ,in pofida”. CCurajul include posibilul si, in anumite cazuri, sa- tificiul de neevitat al elementelor ce aparfin de asemenea fiinfei individului dar care, daca nu sunt sacrificate, ne vor impiedica si ne atingem implini- rea efectiva. Acest sacrificiu poate include plice- rea, fericirea, chiar si propria existenja. fn orice caz, sacrificiul este demn de toaté lauda, deoarece in actul de curaj partea esenfiald a fiinfei noastre pre- valeaza in pofida celei mai pufin esenfiale. Frumu- sefea si bunatatea curajului rezida in faptul c& in el sunt actualizate binele si frumosul. Prin urmare, curajul este nobil uw Perfecfiunea pentru Aristotel (ca si pentru Platon) este realizata gradual, natural, personal, gi social; gi curajul ca afirmare a fiinjei esenfiale a in- dividului este mai evident in unele dintre aceste grade decat in altele. Intrucat cel mai mare test de curaj este pregatirea pentru a face cel mai mare sacrificu, sacrificial propriei vief, gi intrucat sol- datul este nevoit prin natura profesiei lui si fie in~ totdeauna pregatit pentru acest sacrificiu, curajul soldatului a fost, si intr-un fel a rimas, cel mai reprezentativ exemplu de curaj. Cuvantul grecese pentru curaj, andrefa (barbafia), si cuvantul latin fortitudo (darzenie) indic& conotafia militara a cura- jului, Catt vreme aristocrafia a fost grupul ce purta arme, conotafiile aristocratice si cele militare erau ‘unite, Cand tradifia aristocratic’ s-a dezintegrat $i ccurajul a putut i definit drept cunoasterea univer- salé a ceea ce este bine gi rlu, infelepciunea si cura- jul s-au unit, iar curajul adevarat s-a deosebit de curajul soldatului. Curajul lui Socrate condamnat a moarte era un curaj rafional-democratic, nu unul eroic-aristocratic. fnsa linia aristocraticd a curajului a fost rein- viaté in Evul Mediu. Curajul a devenit din nou caracteristica nobilimii. Cavalerul este cel care re- prezint& curajul ca soldat si ca nobil. El are ceea ce denumit hohe Mut, spiritul inalt, nobil si cura- jos. Limba german posed& dou cuvinte pentru ccurajos, tapfer i muti. Tapfer tn senssul original fn- seamni ferm, cu greutate, important, referindu-se la puterea de a fi in pAturile superioare ale socie- 2 tafiifeudale. Mutig deriva din Mut, migcarea sufle- tului sugerata de cuvantul englezese ,mood” (dis- pozitie). Astfel, avem cuvinte precum Schwermut, Hochmut, Kleinmut (,spisitul” greu, inalt, mic). Mut fine de ,inima”, centrul personal. De aceea mutig poate fi tradus prin beherzt (asa termenul francez- fenglez ,courage” provine din franfuzescul coeur, inima). fn timp ce Mut si-a pastrat acest sens larg, Tapferket a devenit din ce in ce mai mult virtutea speciala a soldatului - care a incetat si mai fie ‘dentic cu cavalerul sau cu nobilul. Este evident ca termenii Mut gi curaj introduc in mod direct intre- barea ontologicd, in timp ce Tapferkeit si darzenia in sensurile lor prezente sunt lipsite de astfel de conotafii. Titlul acestor prelegeri nu ar fi putut si fie ,Darzenia de a fi” (die Tapferkeit zum Sein); tthul trebuie citit ,Curajul de a fi” (Der Mut zum Sein) ‘Aceste remarci lingvistice releva situafia medieval privitoare la conceptul de curaj, i odata cu aceasta tensiunea dintre etica eroic-aristocraticé a Evului Mediu timpuriu pe de o parte, si, pe de alt& parte, etica rafionalist-democraticd care este o mostenire a tradifiei umanist-crestine si care a revenit din now fn centrul preocuparilor Ja sfarsitul Evului Mediu. Aceastisituafie este clasic exprimati in doc- trina despre curaj formulati de Toma d’ Aquino. Toma realizeaza si discuta dualitatea din injelesul curajului. Curajul este puterea mini, capabild de a ccuceri tot ce ameninf’ atingerea binelui suprem. Curajul este unit cu infelepciunea, virtutea care B reprezinta unitatea celor patru virtufi cardinale (celelalte doua fiind cumpatarea gi dreptatea). O analiza atent& ar putea ardta cf cele patra virtufi rnu sunt pe pozifii egale. Curajul, unit cu ingelepei- ‘unea, include cumpatarea in relafie cu sine insusi impreund cu dreptatea in relafie cu ali. Intrebarea {n acest caz este dac& curajul sau daca infelepciu- nea este virtutea cea mai cuprinzAtoare. R&spun- sul depinde de rezultatul celebrei discutii despre prioritatea intelectului sau a voinjei in esenga fiin- fei, si in consecing&, in personalitatea umand. Din ‘moment ce Toma opteaza fara ambiguitate pentru intelect, drept consecin}S necesara el subordo- neaza curajul infelepciunii. O decizie pentru pri- oritatea voinfei ar trimite spre o mai mare inde- pendenti, desi nu total, a curajului in relafie cu infelepciunea. Diferenja dintre cele dou linii de gandire este decisiva pentru evaluarea ,curajului temerar” (in termeni religiosi, ,riscul credinfei"). Sub dominafia fnjelepciunii, curajul este in mod esenfial ,tdria mingii” care face posibils supunerea fat de ceea ce dicteaza rafiunea (sau revelafia), pe cind curajul neinfricat participa la crearea injelepciunii. Peri- colul evident al primei observatii este stagnarea lipsita de creativitate, aga cum o gisim in bund parte in gandirea catolica gi intr-o anumit masu- 1 in cea rafionalist, in timp pericolul la fel de evident al celui de-al doilea punct de vedere este voinfa nedirecfionata, aga cum intalnim mai ales in “4 gindirea unor protestangi gi a unei mari parfi din- tre existentialist Oricum, Toma apara de asemenea sensul mult ‘mai limitat al curajului (pe care el intotdeauna il numeste fortitudo) ca o virtute pe lang& celelalte Asa cum se intampl& de obicei in aceste discufii, el se refera la curajul soldatului ca exemplu reprezen- tativ de curaj in sensul limitat. Acest Iucru cores- punde tendinjei generale a lui Toma de a combina structura aristocratic’ a societafii medievale cu elementele universaliste ale crestinismului si uma- nismului Pentru Toma, curajul desvargit este un dar al Duhului Sfant. Prin Duh forja naturala a minfii este ridicatd la gradul ei de perfecjiune supranatural’. Asadar, acest lucru inseamnd c& curajul este unit cu virtujile specific crestine, credinja, nddejdea si dragostea. Astfel se poate observa o dezvoltare in care latura ontologicd a curajului este preluata in credinfa (incluzind nadejdea), in timp ce latura etic’ a curajului este preluata in dragoste sau prin-

    You might also like