20 INTRODUCERE IN §TIINTA POLITICA Texte Hannah ARENDT, Originite totatitarismului, traducere de lon Dur si Mircea Ivanescu, Humanitas, Bucuresti, 1994 [1948], pp. 614-615: »S-a facut, deseori, observatia cd teroarea poate conduce la modul absolut doar niste oameni care sunt izolati unii fat de altii si cd deci una din preocuparile principale ale oricdrei guvernari tiranice este de a provoca o asemenea izolare. |...] Ceea ce numim izolare in sfera politici se numeste singuratate in sfera relatiilor sociale. Izolarea si singuratatea nu sunt acelasi lucru. Eu pot fi izolat - adic& intr-o situatie in care nu pot actiona, pentru cA nu este nimeni care sa vrea s& actioneze cu mine ~ fara a fi singuratic ; si eu pot fi singur - adicd intr-o situatie in care eu, ca persoana, ma simt parasit de orice tovarigie omeneasca — fir a fi izolat. Izolarea este acel impas in care oamenii sunt impinsi atunci cand sfera politica a vietilor lor, acolo unde ei actioneazi impreund urmarind un tel comun, este distrusa”. ARISTOTEL, Politica, VII, 4, 1326a-b, editie bilingva, traducere, comentarii si index de Alexander Baumgarten, studiu introductiv de Vasile Musca, IRI, Bucuresti, 2001, p. 387: wExist4 si o anumiti masura a marimii cetétilor, asa cum este pentru toate celelalte animale, plante sau instrumente. Caci niciunul dintre acestea nu ar dispune de propria putere daca ar fi excesiv de mic sau de mare, ci uneori ar fi in totalitate lipsit de propria natura, iar alteori ar fi gresit intocmit. De exemplu, o navi de o palma nu va fi deloc o nava, dar nici una de doud stadii si, fie din cauza ca este mica, fie pentru cd este mare, ea va naviga prost. La fel, o cetate cu o populatie prea mica nu este autarhici, desi o cetate trebuie s& fie astfel. Apoi, una cu o populatie prea mare este autarhici in nevoile sale, aga cum este un neam, dar atunci ea nu mai este o cetate, deoarece Constitutia ei este dificil de realizat. Caci cine va fi strategul unei multimi excesiv de mari, sau cine {i va fi crainic, de nu va avea vocea lui Stentor? Din acest motiv, cea dintai cetate potrivitd pentru o comunitate politica este in mod necesar cea compusi dintr-o multime suficient de mare pentru ca ea sa fie mai inti autarhicd in vederea unei vieti bune. Este chiar posibil ca aceast4 cetate si fie si mai bun’ cu o multime mai mare. dar, asa cum am spus, acest lucru este limitat. Este usor de aflat din fapte care este limita acestui exces : c&ci treburile cetayii se impart intre conducatori si cei condusi, iar in sarcina con- ducXtorului cad ordinele si judecttile. Dar pentru a judeca in procese si pentru a distribui magistraturile dupa merit, cetdtenii trebuie s& se cunoasca intre ei, sA stie ce calit&ti au. Caci acolo unde acest lucru nu se petrece, judecatile si cele relative la magistraturi vor merge in mod necesar prost. Nu este corect sé ne pripim in privinta acestor doua aspecte, desi acest fapt se petrece in mod evident in cazul unei populatii prea numeroase. Pe urma, strainilor si metecilor le-ar fi usor s& puna mana pe dreptul la cetdtenie, deoarece nu este greu ca ei sd treacd neobservati, din cauza multimii excedentare. Este asadar evident ca aceasta este limita optima a cetatii: excesul care conduce la o viata autarhicd inseamna o multime atat de numeroasa incat sA poata fi cuprinsa cu privirea”.POLITICA a Raymond ARON, Democratie si totalitarism, traducere de Simona Ceausu, All, Bucuresti, 2001 [1965], pp. 17-20: »Termenul politicd se foloseste cu sensuri multiple. [...] S-ar putea pune o oarecare ordine in acest haos fixand atentia asupra a trei echivocuri fundamentale [...]. Cel dimtai echivoc este cel care rezulti din faptul c& termenul politied este folosit pentru a traduce dou’ cuvinte englezesti care au fiecare un inteles precis [...] policy si politics. Numim policy 0 conceptie sau o actiune in sine a unui indi- vid, a unui grup sau-a unui guvern. [...] Un alt sens, politica — politics in englezi, se aplic’ domeniului in care rivalizeaz sau se opun diversele politici (in sensul de policy) [...]. Cel de-al doilea echivoc se datoreaz’ faptului c& acelasi cuvant desem- neaza in acelasi timp realitatea si constiinta acelui fapt, Se vorbeste de politica in egali masura pentru a desemna conflictul dintre partide si cumoasterea acestui conflict. [...] Cel de-al treilea echivoc, cel mai important, rezulti din faptul ca denumim prin acelasi termen, politic’, pe de o parte un sector particular din ansamblul social si, pe de alta parte, ansamblul social insusi, observat dintr-un anumit punct de vedere. [...] Orice cooperare intre oameni presupune o autoritate ; or, modul de exercitare a autorit&tii si alegerea guvernantilor constituie esenja politicii. Politica este caracteristica major4 a colectivitatii in ansamblul sau deoa- rece este conditia oricdrei cooperari intre oameni”. Isaiah BERLIN, Adevdratul studiu al omenirii. Antologie de eseuri, editie ingrijitt de Henry Hardy si Roger Hausheer, traducere din englez’ de Radu Lupan, Editura Meridiane, Bucuresti, 2001 [2000], p. 89: »Printre problemele care constituie miezul teoriei politice traditionale sunt cele, de exemplu, care privesc natura egalititii, a drepturilor, a legii, a autoritatii, a conducerilor. Noi solicitim analiza acestor concepte sau ne intrebam cum functi- oneazd aceste expresii in limba noastra, sau ce forme de comportament prescriu sau interzic si de ce si in ce mod, Cand punem intrebarea, care este poate cea mai fundamentala dintre toate problemele politice, De ce ar trebui cineva sé asculte de alicineva ?, nu intrebim De ce ascultéi oamenii ? - un lucru pe care ni lar putea [muri psihologia empiric, antropologia si sociologia, si nici Cine asculed pe cine, cand si unde si impingi de ce cauze ? ~ care ar putea s& aiba un rispuns pe baza unei dovezi extrase din aceste domenii sau din altele similare. Cand tnurebim de ce ar trebui un om sd asculte, cerein sd ni se explice ce e normatiy in asemenea nofiuni ca autoritatea, suveranitatea, libertatea si s& ni se justifice validitatea lor jile politice. Acestea sunt cuvinte in numele c&rora se dau ordine, oamenii |, S¢ duc razboaie, se creeaz3 noi societiti si sunt distruse altele vechi - expresii care au un mai mare rol ca oricare altele in viata noastri de azi”. James BUCHANAN, Limitele liberiditii. Iutre anarhie si Leviathan, waducere de Liviu Papuc, Institutul European, lasi, 1997 [1975]. p. 237: wIncrederea in politict etalati de secolul XX, cel putin pan’ in anii 1960, izvoraste pana la urmi din pierderea credinjei sale in Dumnezeu, insogiti de igno- ranta in ceea ce priveste functionarea efectiva a alternativelor organizationale. Oamenii secolului al XVI-lea si cei de la inceputul secolului al XIX-lea par sa fi22 INTRODUCERE iN $TUNTA POLITICA avut mai multd infelepciune, dar si aici este sugerat scepticismul. Poate ca jude~ catile lor erau bazate pe o observare mai indeaproape a guvernelor, iar atitudinile lor negative ar fi putut sd reflecte nu atat increderea lor intr-o alternativa nongu- vernamentali, cat respingerea incercarilor etatice de a oferi soluria”. Dominique COLAS, Sociologie politique, Presses Universitaires de France, Paris, 1994, pp. 2-3: »Polisemia termenului politicd a fost de atatea ori subliniaté incat uneori s-a putut ajunge Ja dizolvarea notiunii [...]. Ca adjectiv, politic(a) wimite in principal Jao activitate particulara a unor indivizi (alesi, reprezentanti) sau institutii (partide, grupuri, state). Ca substantiv, cuvantl feminin (politica) trimite la un ansamblu de activititi si la un spatiu specific de competitie pentru cucerirea si exercitarea puterii: viata politica. [...] Termenul poate fi definit si la masculin (poliricul), intr-un sens weberian, si anume, asa cum spunea Philippe Braud, ca un cémp social dominat de conflicte de interese reglementate de o putere care asumd ea insdsi monopolul coercitiei legitime. Cele trei fatete nu sunt antinomice, ci mai degraba complementare. A vorbi despre politic implica o viziune globala si savant a feno- menului si mai ales o cercetare sistematicd a ceea ce-] determina. Se trece astfel de la descriptiv la explicativ”. Michel FOUCAULT, Ce este un autor? Studii si conferinge, traducere de Bogdan Ghiu si Ciprian Mihali, Idea Design & Print, Cluj, 2004 [1969], p. 16: »Occidentul va fi dominat de marele mit dup’ care adevarul nu aparjine nici- odat’ puterii politice, puterea politica este oarba, adevarata cunoastere este cea pe care o detii cand te afli in contact cu zeii sau cand iti amintesti de lucruri, cand privesti marele soare etern sau cand deschizi ochii spre ceea ce s-a petrecut. Odata cu Platon incepe un mare mit occidental: existd antinomie intre cunoastere si putere. Daca existé cunoastere, trebuie s4 renunti la putere. Acolo unde cunoaste- Tea gi stiinta se afla in adevarul lor pur, nu mai poate s4 existe putere politica. Acest mit trebuie lichidat [...] Puterea politica nu este absent4 din cunoastere, ea este intrejesuta cu cunoasterea”. Francis FUKUYAMA, State Building ; Governance and World Order in the Twenty First Century, Profile Books, 2005, p. 2: »Menirea politicii moderne a fost si atenueze puterea statului de a-si conduce activitatile sale catre scopuri considerate legitime de catre cetitenii pe care ii ser- veste, si anume s& determine regulile de exercitare a puterii conform domniei legii”. Marce] GAUCHET, ,,De la teocratie la democratie”, traducere de Cristian Preda, Polis, nr. 2/1995 [1992], p. 78: «Procesul care scoate de pe orbita sacrului politica Occidentului modern nu reprezinta o simpl& secularizare sau laicizare, altfel spus, o simpla restituire a omului siesi. E yorba, dimpotriva, de o dinamicd in cadrul careia ceea ce altidata se petrecea prin medierea alteritajii religioase se converteste, se metabolizeaza, oarecum, in lumea profana. [...] Noi nu incetim, de fapt, si reabsorbim alteritatea religioasa in noi insine printr-o migcare continua, chiar de-am deveni straini fata de noi insine”.POLITICA, 23 Jakub KARPINSKY, ABC-ul democrafiei, waducere de Constantin Geambasu, Humanitas, Bucuresti, 1993 [1990], p. 1: .Astazi, domeniile si tipurile variate ale activitatilor politice fac obiectul acti- vitatii unor institutii distincte. Juristii care se ocupa cu dreptul constitutional ela- boreaza principiile de separare si coordonare a unor astfel de institutii. in statele contemporane se depun eforturi in vederea separdrii luarii deciziilor in domeniile legislatiei, administratiei, activitatilor judecitoresti, politiei. Dar aceste domenii care sunt astizi separate candva nu erau despartite. [..] In afara de diferentierea si delimitarea domeniilor si genurilor puterii, evolutia vietii politice cuprinde si procesul depersonalizarii si institutionalizirii. Acest proces consti in separarea dintre persoana si functia pe care o detine”. Seymour Martin LIPSET, Political Man: The Social Bases of Politics, ediyie revazuta si adaugita, The Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, 1981, p. 452: »Numerosi analisti [...] sugereazi e& expansiunea unor mari organizatii biro- cratice, un aspect endemic al societ&tii industriale moderne, fie ea capitalist sau socialisté, reduce sfera libert&tii individuale pentru c&i oamenii din organizatii trebuie s4 se supuna pentru a putea reusi. Acest aspect este uneori legat de dimi- nuarea intensitajii conflictului politic, pentru cA politica este vazut& ca transfor- méndu-se in administrare, pe masuri ce managerul si expertul domina guvernarea si lumea afacerilor”. Pierre MANENT. Ceratea omului, traducere de Joana Popa si Cristian Preda, nota despre autor de Cristian Preda, Babel, Bucuresti, 1998 [1994], p. 249: ~Omul modern triieste in Istorie; el se intelege si se defineste el insusi ca fiinga istoricé. [...] a actiona sia gandi in conformitate cu Istoria, si nu in confor- mitate cu Natura sau cu Legea ~ iatd care este datoria si privilegiul omului modern, [..] El eviti legea care fi este data i cttuti legea pe care si-o d& singur [...] si fardi de care ar fi tocmai jucria naturii, a lui Dumnezeu sau a propriului siu uecut”, Chantal MILLON-DELSOL, Les idées politiques au XXieme siecle, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, p. 4: Eroarea utopiilor totalitare a fost aceea de a fi crezut c& politica este un mod de a face - un act de creatie pornind de la un model construit mental. Orice teo- tie a statului de drept va tinde sa arate ca politica este un mod de @ acfiona: un act legat de o alegere nesigur’, in absenta oricdrui model. Daca politica totalita~ rismului e utopica, politica statului de drept este eticd : nu in sensul c& ar fi morala, ci in sensul c& reprezinta o alegere particulara care trebuie realizat intr-un mod aleatoriu”. Michael OAKESHOTT, ,.Educatia politica”, traducere de Camil Ungureanu si Cristian Vasilescu, Polis, nr. 3/1998 [1990], pp. 17 si 21: Politica este activitatea de participare la angajamentele generale ale unei aso- cieri de persoane care, in ceea ce priveste recunoasterea pe care o dau in comun modului de participare la angajamente, compun o singuré comunitate. A vorbi despre o asociere de persoane lipsita de traditii comportamentale recunoscute sau24 INTRODUCERE {N STHNTA POLITICA, despre una care dispune de angajamente care nu sugereaza nicio directie de schim- bare si care nu necesiti imbunatitiri inseamna a vorbi despre niste oameni inca- pabili de politic. [...] Mai mult, educatia politica nu este numai o problema de intelegere a unei tradi ci inseamna si invajarea modului cum sa participi la conyersatie: este in acelasi timp initiere intr-o mostenire fajd de care avem un interes vital si exploatarea sugestiilor sale”. PLATON, ,.Republica”, 389b-c, in Opere, vol. V, traducere, interpretare, imuriri preliminare, note si anexd de Andrei Cornea, Editura Stiintificd si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, p. 160 »Mai mult decat orice trebuie pretuit adevarul. Daci am vorbit cu dreptate adineauri spunand ca, in sine, minciuna este nefolositoare zeilor, iar oamenilor le este folositoare doar in chip de leac, e vadit ci ea tebuie incredinqaté medicilor, dar c4 particularii nu webuie sa se ating& de ea. [...] Se cuvine deci ca doar cfr- muitorii cetatii s4 minta, fie pe dusmani, fie pe cetifeni, avand in vedere folosul cetitii; tuturor celorlalti ins& nu li se da voie s4 mint’. Vom zice ca un particular care a mintit pe carmuitori a Piptuit o greseala egal si chiar mai mare decat un bolnav care n-ar spune adevarul medicului sau decét un sportiv care nu |-ar spune antrenorului, in privinta starii corpului lor, ori decat cineva care nu spune carma- ciului starea corabiei si a marinarilor, in ce fe! el sau vreunul dintre coechipieri isi fac treaba”. Karl R. POPPER, Societatea deschisd si dusmanii ei, traducere de D. Stoianovici, vol. 1, Humanitas, Bucuresti, 1992 [1945], p. 21: Multi cred c& o atitudine cu adevarat stiintificd sau filosofica fata de politica sio intelegere mai adanca a vietii sociale in general trebuie si se bazeze pe studi- erea $i interpretarea istoriei omenirii. in timp ce omul de rand considera contextul vietii sale si importanta experientelor sale personale si a framantirilor sale marunte ca pe niste lucruri de !a sine injelese, despre cel ce se consacra studiului societé- {ii gi despre filosof se spune c& trebuie sa priveascd lucrurile dintr-o perspectiva mai inalt&. in ochii acestora, individul uman apare ca un simplu pion, ca un instrument oarecum insignifiant in evolutia de ansamblu a omenirii. Actorii cu adevarat importanti pe Scena Istoriei sunt, intr-o atare perspectiva, fie Popoarele Mari si Marii lor Conducatori, fie Marile Clase sau marile Idei. in oricare din aceste alternative, sociologul sau filosoful social va incerca s& inteleag’ sensul piesei care se joacd pe Scena Istoriei; va incerca sa inteleagit legile dezvolt istorice. Daca izbuteste, el va fi, desigur, in masurd sa prezicd evolutiile viitoare. El ar putea atunci s4 aseze politica pe 0 temelie solid’ si s4 ne dea sfaturi practice, spunandu-ne care actiuni politice au sanse de reusiti si care nu, Avem aici o descriere concisd a unei atitudini pe care eu 0 numese istoricism”. Pierre ROSANVALLON, Le sacre du citoyen. Histoire du suffrage universel en France, Gallimard, Paris, 1992, pp. I1-12, 106 si 455: ,Un.om, un vot. Ecuatia e simpli si ni se impune cu forta evidentei. Egalitatea in fata urnelor este pentru noi conditia prima a democratiei, forma cea mai ele- mentara a egalitatii, temelia indiscutabild a dreptului. [...] Sufragiul universal estePOLITICA 28 de acum inainte conditia indispensabil& a oric&rui sistem politic, [...] Daci demo- cratia este atat un regim (puterea poporului), cat si o religie (celebrarea unei mitice societati a egalilor), ea isi afla in ideea sufragiului universal dubla sa matrice. [...] Notiunea de universalitate a sufragiului nu este de Ja sine inteleas’, dovada fiind si faptul cd expresia sufragiu universal nu este folositi deloc in 1789. |...] Altfel spus, democratia a triumfat ca religie, dar s-a impus foarte tarziu ca regi”. Bertrand RUSSELL, History of Western Philosophy and Its Connection with Political and Social Circumstances from the Earliest Times to the Present Day, Routledge, Londra, 1991 [1946], pp. 174, 196 si 203: »Politica \ui Aristotel este $i interesantd, si important’ — e interesant& deoarece’ ne infatiseaz’ prejudecatile grecilor educati din timpul sau si e important’ ca surs4 4 mai multor principii care vor fi influente pan& la sfarsitul Evului Mediu. [...] Autorul nu il mentioneaz deloc pe Alexandru si nu pare deloc constient de trans- formarea profunda a lumii pe care o realizase acesta. Intreaga carte se refer’ la cetatea-stat si nimic nu pare s& indice decaderea ei [...]. $i mai surprinzdtor este faptul ci Alexandru a avut o asa mic4 influent asupra lui Aristotel, ale cdrui speculatii despre politica au neglijat in mod stupid faptul c& epoca imperiilor Iuase locul epocii cetatilor-stat. M4 tem c@ Aristotel se gandea la Alexandru ca la un ‘bdiat trandav si incdptanat care nu a injeles niciodaté nimic din filosofie. Pana la urma, contactele dintre acesti doi mari oameni par sf fi fost la fel de putin roditoare ca si cand ar fi trait in lumi diferite [...] Una dintre intrebarile lui Aristotel era cat de mare trebuie sii fie 0 cetate. Pentru el, marile cet&ti nu sunt niciodati bine guvernate, intrucat 0 multime prea mare nu poate fi disciplinat’. O cetate trebuie Si fie suficient de mare incat s& fie mai mult sau mai pufin autosuficient’, dar nu prea mare pentru o guvernare bazati pe legi. Ea trebuie si fie suficient de mic& ‘ineat cetijenii si se cunoasc bine unii pe altii, altfel alegerile si procesele nu ar putea fi drepte. Teritoriu! trebuie sii fie atat de mic incat si poata fi vazut in intre- gime din varful unui deal”. Giovanni SARTORI, Teoria democragiei reinterpretatd, traducere de Doru Pop, prefati de Dan Pavel, Polirom, Iasi, 1999 [1987], p. 61 : »Distincyia dintre politic pur lipsit de idealuri, pe de o parte, si un politic impur dominat de idealuri, pe de alté parte, stabileste niste granije gregite. Distinctia esentiala se face mai curand intre (a) 0 perspective conflictualé asupra politicului si (b) 0 viziune pasnica, fegalista asupra politicului. in primul caz, puterea controleaz’ persuasiunea, forta stabileste drepturile si soluyionarea conflictelor este facuta prin infrangerea inamicului - a celuilalt vazut ca hostis. in al doilea caz, forta este pastrata in rezervi, ca ultima ratio, ca un motiv ultim gi dezagreabil, iar solutio- area conflictelor se face prin intermediul infelegerilor, al curtilor de justitie si al procedurilor juste”. Fernando SAVATER, Politica pentru fiul meu, traducere de Cornelia Radulescu, Humanitas, Bucuresti, 1999 [1992], pp. 13 si 31-35: »Grecii antici (niste tipi destepti si curajosi, pentru care stii ci am o admi- ratie special) il numeau idfotes pe cel care nu se baga in politica; cuvantul26 INTRODUCERE IN STINTA POLITICA insemna persoana izolati, care nu are nimic de oferit celorlalti, obsedaté de méruntisurile propriei sale case si manipulat’ in detinitiy de tori. [...] Deci mesajul cartii pe care incepi sa o citesti este si el un pic agresiv si obrazni pentru ca se poate rezuma la trei cuvinte: nu fi idior! |...] Este posibila 0 soci- etate anarhic’, adicd fara politica? Anarhistii au fird doar si poate dreptate macar intr-un aspect: o societate fara politica ar fi o societate fara conflicte. Dar este posibili o societate umand - nu de insecte sau de roboti - lipsita de conflicte? Sa fie politica oare cauza conflictelor sau consecinta lor, 0 incercare de a nu le face s4 fie atat de distrugatoare? [...] Mie mi se pare ca infruntarea, conflictul intre interesele individuale este ceva inseparabil de viata in compania altora. [...] O societate fri conflicte nu ar fi societate omeneasca, ci un cimitir sau un muzeu de ceara. [...] Atunci politica (si aminteste-i c& este vorba de ansamblul de motive pentru a ne supune si pentru a nu ne supune) consta in a zgazui anumite conflicte, in a le canaliza gi a le ritualiza, impiedicandu-le si creasc& pana la a distruge, ca un cancer, grupul social”. Leo STRAUSS, What Is Political Philosophy ? And Other Studies, University of Chicago Press, Chicago, 1988 [1959], pp. 12 si 21: Prin natura sa, politica e supusd aprobarii si dezaprobarii. alegerii si respin- gerii, laudei sau blaméarii. Esenta lucrurilor politice este de anu fi neutre, ci. de a cere din partea oamenilor supunere, acceptare, decizie sau judecaté. Ele nu pot fi intelese in profunzime dact{ nu ¢ luaté in serios pretentia lor, explicit sau implicit%, de a fi judecate in termeni de bine si de rau, de dreptate si de nedreptate, id est dac& nu sunt msurate cu ajutorul unui criteriu al binelui sau al drepratii. Pentru a judeca asa cum se cuvine, este nevoie de criterii veritabile, Daca filosofia politica vrea si dea seam de propria sa materie, ea trebuie s4 tinda spre cunoasterea autentica a acestor standarde. Filosofia politica este incercarea de a cunoaste atat natura lucrurilor politice, cat si ordinea politic’ dreaptd sau bund. [...] Este impo- sibil s& studiezi fenomenele sociale, inclusiv cele importante, fara sa faci judecdti de valoare. [...] Cine refuza s& distingd un mare om de stat de un mediocru sau un impostor poate alc&tui o bibliografie de bun’ calitate, dar nu poate spune nimic relevant despre politic’ sau istoria politic’. [...] In general vorbind, este imposibil si intelegi o gandire, o actiune sau o opera in lipsa unei‘evaluari. Dac& nu poti evalua in mod adecvat, inseamna ci nu esti pregatit s4 intelegi in mod adecvat”. Max WEBER, Politica, 0 vocatie si o profesie, traducere de Ida Alexandrescu, Anima, 1992 [1926], pp. 13-14: »Se poate face politicd, adicé se poate exercita o influengé asupra impartirii puterii intre diferitele formatiuni politice, fie ca politician de ocazie, fie avand ca preocupare principala sau secundard politica, exact aga cum se intampla in cazul ocupatiilor economice. [...] Politicieni de ocazie suntem cu totii cand ne punem buletinul de vot in urnd sau cand ne manifestim vointa politica in vreun fel: aplaudénd sau protestand la o adunare politica, tinand un discurs politic si in cazul multor oameni legatura cu politica se mirgineste la atat. Pol ocupatie secundaré sunt astazi toti oamenii de incredere sau membrii conducerii unor partide politice, care-si exercité aceste functii [...] numai in caz de nevoie siPOLITICA Pu ‘au frdiesc nici material, nici spiritual in primul rand de pe urma acestei ocupatii... Exist dou’ moduri de a-ti face o profesie din politica: fie s& wraiesti peneru poli- tied, fie bundoara din politica. Aceste contrarii nu se exclud insd total. De regula, Se fac mai degrab’ ambele lucruri deodata. |...) Cel ce triieste pentru politica trdieste Jduntric din asta, fie cA o face din pura plicere de a poseda puterea pe care ‘© exercita, fie c& isi sustine echilibrul interior si respectul de sine din constiinta faptului c& viata sa capata sens flind pusé in slujba unei cauze [...] Din politics, “din profesia de om politic, traieste cel ce cauti si fact din aceasta o surs perma- ‘nent de venituri, iar pentru politic’, cel tn cazul céruia nu poate fi vorba de asa ee