4.1.3, PIGMENTII ASIMILATORI Celulele asimilatoare conjin un ansamblu de pigmenti, care inter- vin in procesul de fotosintezd, cunoscuji sub denumirea de pigmenti asimilatori. 4.1.3.1, CLASIFICAREA PIGMENTILOR ASIMILATORI Pigmenfii asimilatori ai plantelor sint incadrati, pe baza_parti- cularitajilor Jor de structura, in trei grupe: grupa pigmentilor clorofi- lieni, grupa pigmentilor carotenoizi si grupa pigmentilor ficobiolini. Dintre acesti pigmenti asimilatori, pigmentii clorofilieni au o impor- tanja exceptionalé in procesul de fotosintezé. Pigmenfii carotenoizi insojesc pigmentii clorofilieni in celulele asimilatoare ale tuturor plan- telor, iar cei ficobilini se intilnesc impreund cu ceilalti pigmenti Ja al- gele albastre-verzi si la algele rosii. Pigmen{ii clorofilieni. Din grupa pigmentilor clorofilieni fac parte: clorofila a care se gaseste in celulele asimilatoare ale tuturor planielor fotosintetizante, clorofila b care se intilneste la plantele superioare si algele verzi, clorofila c caracteristica pentru diatomee gi algele brune, clorofila d care a fost semnalaté la unele alge rosii si clorofila ¢ care se gaseste in algele galbene-aurii, La bacteriile autotrofe fotosinteti- zante au fost semnalate bacterioviridina la bacteriile verzi, bacterio- clorofila a la bacteriile purpurii si verzi, iar bacterioclorofila b intr-o tulpind a unei bacterii purpurii apartinind genului Rhodopseudomonas. Din punct de vedere chimic moleculele de clorofilé reprezinté gruparea prostetic’ a unor cromoproteine, In urma tratamentelor cu solvenfi organici din aceste cromoproteine se elibereaza clorofilele, procedeul find utilizat la extragerea pigmentilor din materialul ve- getal. 100Caracteristica esenfiala Clarvhlea = Capting SNM a clorofilelor 0 reprezinta prezenja in structura lor a ex cn=ch, , unui nucleu —_tetrapirolic, Yon | care are in centru un atom S Q de magneziu legat de atomii de azot ai celor patru nuclei ~ pirolici prin dowd valenje § chimice si prin doua legaturi fizice (fig. 4.2) Nucleul tetra- pirolic are dimensiunea de aproximativ 10 A si posed’ o serie de radicali reprezen- taji_ prin grupari_ metilice (—CH,), _grupari__etilice ¢ (—CH=CH,), precum si trei 4 grupari_ esterificate, dintre 1 care una cu metanol, una cu c=0 un alcool nesaturat numit fi- bn, tol (cu. formula bruté ri CygHjgOH) gi una Incorpo- cH raté intr-o functie lactonica d-cny ce formeazi un al cincilea mas Z ciclu, ad&ugindu-se la cei foralita b« Som patru nuclei pirolici (I—IV). ‘Cs5Hi O¢NsMg HAC” = _ Fitolul, care se leaga de cel tee: * Scu-on, - * de al patrulea nucleu pirolic, i 07 are dimensiunea de 20 A. Brot Non, Structura molecularé a CHycR-0-C7n Fy (ON pigmentilor clorofilieni dife- ay TS ciwces ra prin natura gruparilor ata- / ™ aE? 3 gale de nucleul tetrapirolic. BO Clorofila b difera de clorofila oe a prin faptul ci nucleul piro- HCC le TI poseda in locul gruparii DCH-CHs metilice (—CH,) 0 grupare Hy Ve Mig. 42. Structura moleculelor de clorofilé a giclo- aldehidicd ace Desi rofili b (dupi A. Nougar ede, 1969). sub aspectul structurii cele- lalte clorofile difera putin de clorofila a, aceste deosebiri sint suficiente pentru a le conferi o serie de proprietafi caracteristice pentru fiecare din ele. Cunoasterea structurii moleculelor de clorofile se datoreste stu- diilor efectuate de H. Fischer si indeosebi de R. Willstatter, céruia in 1915 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru cercetari in domen‘ul coloranfilor din plante, in special asupra clorofilelor. Sinteza totala a clorofilei a fost realizata de R. B. Woodward caruia, pentru aceste cercetari si pentru sinteza unor alfi compusi naturali, i s-a de- cernat Premiul Nobel pentru chimie in 1965, Pigmentii carotenoizi. Toti pigmentii din aceasta grupé deriva de la caroten, care are formula bruté CyFlss. Acesti pigmenti au culoarea 101Hye. cit Wye, he ¢-ctc-geCi-cHCH-GHct-cH-c-cHae-cHect-cHiee-ciecai-ch et, ‘ HCY C-cm en, GH Hyo-CgLsCU, Mo. eto W tyes At ‘ «et Hg?) DE-CIRCH-CnCH-CHecHE-G=CHL-CHCH-CHl=¢-CHeCH-Cii-g-CH-CH-E “Che nc toi, diy én, Cay Gry Hye-E oon My ~ B-carctemt My yc, CHy cy Hye" e-CieHL-cH-cHMCh-onCH- CHC; Cliae-CHECH-CHeE-CH=CH-CHKE CCH CH Hes 6-cm et city city iy oy Cas = ‘F- carctenut Fig. 4.3, Structura molecular’ a pigmenfilor carotenoizi (dup A. Nougaréde, 1969) rosie, portocalie sau galbena. Ei se pot g&si exclusiv in cromoplaste, dind coloratia portocalie caracteristica pentru radacinile de, morcov sau colorafia rosie caracteristicd pentru fructele de tomate. In cloro- plaste reprezinta aproximativ 1/6-a parte din cantitatea totalé de pig- menti asimilatori. Cei mai importanti caroteni sint: a-carotenu!, p-carotenul si y-caro- tenul. Dintre acestia a-carotenul se giseste in frunzele multor plante si in anumite alge, fiind carotenul principal in algele rosii si in algele verzi din Ordinul Siphonales. Carotenul principal din toate celelalte plante este f-carotenul, iar y-carotenul este carotenul principal din bac- teriile sulfuroase verzi, dar se gaseste in cantitati mici si in unele plante. Acesti caroteni au aceeasi formula chimica bruta si sint stereo- izomeri, deosebindu-se intre ei numai prin dispunerea moleculelor in spatiu (fig. 4.3). In afara de caroteni, din grupa pigmenfilor carotenoizi fac parte si o serie de carotenoli (luteolul, violaxantolul, fucoxantolul si spirilo- xantohul) care posed& grupari alcoolice si se numesc xantofile. Dintre acestea, Juteolul este carotenolul principal al plantelor superioare, al- gelor verzi si algelor rosii. Violaxantolul este al doilea carotenol, ca importan{a, in frunzele plantelor. Fucoxantolu! este principaiul caro- tenol al diatomeelor si algelor brune, iar spiriloxantolul se giseste la bacteriile purpurii. Pigmentii ficobilini, Din grupa pigmentilor ficobilini fac parte: fico cianina, ficoeritrina si aloficocianina. Ficocianina se intilneste la algele albastre-verzi si are o culoare albastra, pe care o imprima acestor or- ganisme, dar a fost identificata si in algele rosii. Ficoeritrina este de culoare rosie si se gaseste in algele rosii, iar aloficocianina a fost ga- sitd in algele albastre-verzi si in algele rosii. 102Acesti pigmenti_ au grupari_prostetice. destul de aseménatoare din punct de vedere chimic cu clo- rofilele (fig. 4.4). Ei po- sed patru grupari piro- lice, care nu mai formeazé insé un nucleu tetrapiro- lic si sint lipsiti. de metal (magneziu) si de fitol. Hoog coon CHy CH, CHs CH; Hs bi chy bey by CH, CHy du, ee Pe ea ee ee N c NOC oO mo oH OH HOW Fig. 44, Gruparea prosteticd a ficobilinei (dupi 0. H. Bocha, 1968).4.1.4, MECANISMUL FOTOSINTEZEI Cercetarile referitoare la mecanismulfotosintezei au intimpinat dificultati enorme, care parfial nu au. putut fi inldturate nici pind in prezent, din cauza imensei complexitafi a acestui proces fiziologic. Progrese mai importante in directia elucidarii mecanismului fotosintezei s-au inregistrat de-abia in ultimele decenii ale secolului nostru, in urma unui mare numar de experimentari de 0 deosebita finefe si pre- cizie, a c&ror destasurare a fost favorizaté de realizarile din diferitele ramuri ale stiinfei (predominant in fizici si chimie) si ale tehnicii. Aceste progrese au permis in esenfé rezolvarea urmétoarelor probleme impuse de cercetari: a. Separarea sistemului de reactie al fotosintezei (a cloroplastelor) de celula vie, prin folosirea tehnicilor de ultracentrifugare diferentiali, care au permis efectuarea de experimente direct pe cloroplaste izolate sau fracfiuni ale acestora. b. Urmarirea distribufiei CO, utilizat in fotosinteza in substanjele zultate in urma acestui proces, prin folosirea tehnicilor bazate pe utili- zatea radioizotopilor (in special a CO, sau a ionilor bicarbonat marcati cu ¥C), a tehnicilor de separare pe cale cromatografica a produsilor fotosintezei si a tehnicilor de autoradiografiere a cromatogramelor ob- finute pentru depistarea produsilor primari, intermediari si de acu- mulare ai fotosintezei, dupa prezenfa radiocarbonului in moleculele lor. c. Elaborarea unor instalafii cu un inalt grad de automatizare pentru cultivarea plantelor utilizate in experimentdri (in special a algelor uni- celulare), in condifiile unor parametri strict constanfi, fapt ce permitea reproductibilitatea experimentelor ori de cite ori era necesar. Potrivit conceptiei actuale asupra mecanismului fotosintezei, pro- cesele caracteristice acestui fenomen fiziologic se desfasoari tn ca- drul a doud faze: 0 faz de lumina gi o faz de intuneric, — Faza de lumind consté dintrm ansamblu de reacfii in care esentiala este reacfia fotochimict, deoarece pe baza ei se realizeazd transformarea energiei luminii solare in energie chimic’, inmagazinata in substanfele organice produse in timpul fotosintezei, — Faza de intuneric consta in ansamblul de reacfii. ce permit fixa- tea CO, peo substanta acceptoare, regenerarea acestui acceptor si sin- teza substantelor care contin carbonul preluat din CO, absorbit. Existenfa acestor doua faze in cadrul mecanismului fotosintezei 1 fost sugerata de un mare numar de experimente ingenioase: Cercetdrile referitoare la coeficientul de temperaturd al fotosinte- ei, Dupa datele lui Van't Hoff, prin ridicarea temperaturii cu 10°C ‘iteza reacfiilor chimice se dubleaz4, Qyo fiind egal cu 2 sau fn jurul cestei valori. Pentru reactiile fotochimice ridicarea temperaturii cu 0°C nu duce la o astfel de marire a vitezei de reactie, Qy fiind egal u unitatea sau ceva mai mare decit unitatea. Prin determinarea coeficientului de temperatura al fotosintezei s-au bfinut rezultate diferite chiar si la acelasi material vegetal, in functie 2 valoarea intensitatii luminii 1a care erau expuse plantele (fig. 4.13). \ cazul cind iluminarea este slaba, prin ridicarea temperaturii inten- tatea fotosintezei creste foarte putin, Qj fiind aproximativ egal cu 1,1. 1 temperaturi mai mari de 35°C fotosinteza se micsoreazi din cauza ectului de inactivare al acestora, La iluminare puternica fotosinteza it7 creste puternic in intensitate a Foand eens cu ridicarea temperaturii atingind un optim fntre 30—35°C, iar valorile lui Qyy sint aproximativ egale cu 2. Peste temperatura optima, intensitatea fotosintezei se micsoreazi, de asemenea, puternic ca urmare a efectu- lui inactivator al tempera- iurilor supraoptimale. Deose- birile inregistrate in inten- lumii sloba Meniloteacelaind a fetes a a @ a 0 40 sitatea fotosintezei la dife- i. kis! Gecnial a Toc Tite iluminari in functie de g- 4-18. Variatille intensitatil fotosinteze! fn functie tomperaturé se explicd prin de temperatard (dupa C.'S Preaek, 1962). foto cx tn Tumsinty intend la temperatuni sctizute reac- fille de intuneric (sensibile 1a temperatura ca si reacfiile chimice) se desfasoari maj lent, limitind fotosinteza, In lumina slaba intensitatea fotosintezei se mentine aproximativ constanta la ridicarea temperaturii datorité faptului cé lumina este cea care limiteazi fenomenul, agentii formafi la lumina find in cantitate insuficienta pentru a asigura cu vitez& crescinda desfasurarea reactiilor chimice odata cu ridicarea tem- peraturii, ceea ce a sugerat existenta in cadrul mecanismului fotosinte- zei a unor reacfii de lumina (fotochimice) si a unor reactii pentru care lumina nu este necesara (termochimice). Desfdsurarea fotosintezel In Jumind intermitentd. Cercetarile efec- tuate de H. T. Brown si F. Escombe (1905) si de 0. Warburg (1919), au dus a stabilirea faptului c& randamentul fotosintezei este mai mare in lumina intermitentt decit fn lumina continua. In experi- mentele efectuate cu suspensii de alge unicelulare s-a constatat a pen- tru o anumita cantitate de lumina administrata plantelor, acestea degaja in fotosintezi mai mult O, daca lumina este administralé sub forma de iluminari scurte, decit dac& se tecurge la o iluminare continua. Ule- rior, R. Emerson (1932) a ardtat ci randamentul cel mai bun se objine in cazul cind perioadele de iluminare, care au fost de 10% secunde cu o lumina cu intensitatea de 100000 tucsi, sint intrerupte de perioade de intuneric cu durata de 1/50 secunde. Daca perioadele de intuneric sint mai scurte randamentul scade, iar daca sint mai mari nu se mai objine nici o crestere a randamentului, el réminind constant. Aceste date atest faptul c& in cazul cind perioadele de intuneric du- reazi mai putin de 1/50 secunde, o parte din agenfii formafi in timpul fazei de lumina nu pot fi folosifi fn reactiile fazei de intuneric, energia Juminoasa fn exces pierzindu-se din cauzi c& agentii formafi nu se pot desciirca in cadrul reactiilor de intuneric. Experimentele de preiluminare. S-a stabilit ci in cazul cind se fin plante superioare sau alge timp de o ora Ja intuneric intr-o atmosferai lipsité de CO, si dupa aceea li se administreaz’ CO, marcat cu 4C, plantele reactioneaza diferit fn functie de faptul dac sint expuse inainte de administrarea “CO, Ja lumina sau sint menfinute in continuare la intuneric, In cazul cind sint expuse Ja lumina pentru 10 minute, deci dac& sint supuse unei preilumindri, dupa administrarea substantei mar- 112cate i repunerea Jor 1a intu- neric ele absorb puternic "CO, _— Aaministrare de “CO (fig. 4.14). Tn cazul cind mu firagfers,) | ‘ ne hasitd ae COp se recurge ins la preiluminare inainte de administrarea “CO,, ele absorb dioxidul de carbon cu o intensitate foarte scazuta, Din aceste experimente rezulta c& jesuturile asimilatoare pot forma in timpul uminarii sub- stante care favorizeazé fixarea CO, in cadrul reactiilor de in- tuneric. Fixarea gi reducerea CO, sint insé reacfii de intune- ric “fatrucit plantele pot fixa CO, si in condifiile menfinerii ASCO; fsa? A oittunerre 10-0 10 20 30 to erluminare de 10 mnute YW lor in intuneric prelungit. a0 00 a0 ee Reactia Hill, Experimentind — fipunere 40 fatunerie contiawy cu suspensii de cloroplaste, “ompul minute) R. Hill (1937) @ constatat c&i Fly. 414. 'Experimentele de preituminare (dup in solutii de oxalat feric — PB snet ig J. Ee BEmaeh 1008). K,Fe(C,0,), — acestea produc O; la lumina. Reacfia are Joc in lipsa CO, si in timpul ei Fe%* se re- duce Ja Fe?+, Oxigenul produs provine din sciziunea moleculelor de apa, iar reducerea fierului se face cu ajutorul hidrogenului rezultat din sci- ziunea moleculelor de apa, intregul proces desfésurindu-se dupa reacti: Jumind 4 Fett +2 H,0 4 Fett 4 4JH* +O, Aceasta reactie poate avea loc si in prezenta altor reactivi, care ulte- rior au primit denumirea generala de reactivi Hill, dupa urm&toarea schema generala lumink 2A442H,0—"". 2 an, +0, in care A reprezintd o substanfé din categoria reactivilor Hill. Reactia Hill prezinté o deosebita importanta prin faptul ca are unele asemandri cu fotosinteza fatrucit se desfasoaré numai la lumina, prin aceea ci demonstreaza ca formarea O, si reducerea CO, aparjin unor faze diferite ale mecanismului fotosintezei si prin faptul ci demonstreaza c&, in faza de lumind a fotosintezei are loc sciziunea moleculelor de apa care participa, aléturi de CO,, ca materie prima in fotosinteza. 44.4.1, PARTICULARITATILE FAZEI DE LUMINA ‘A FOTOSINTEZEL Faza de lumina a fotosintezei, cunoscuta si sub denumirea de faza Hill, cuprinde acea parte a reactiilor specifice mecanismului fotosin- tezei in care intervin lumina $i pigmenfii asimilatori. 8 — Fislologia plantsior 113Desi natura reacfiei fotochimice a fotosintezei nu este cunoscuta, pind in prezent este cert faptul ca pigmentii asimilatori intervin in scindarea moleculelor de apa, care se soldeaza cu formarea de protoni de hidrogen si cu degajarea de O, (ca in cazul reactiei Hill), precum si faptul ca acceptorul final al hidrogenului rezultat in urma sciziunii moleculelor de ap este NADP*, Rolul NADP* in aceste procese a fost stabilit de D, I. Arnon (1954—1960) care, in cadrul unor experimente efectuate pe suspensii de cloroplaste izolate din frunzele de spanac, a evidenfiat reducerea NADP* fn prezenfa luminii la NADPH + H’* si formarea de ATP din ADP si fosfor anorganic (P,): 2ADP +2P,-+2NADP* +2H,0—™™ 2 ATP + 2NADPH +H" +0, Aceste experimente demonstreaz& c& in faza de lumina a fotosintezei are loc reducerea unei substante acceptoare de hidrogen pe ‘seama sci ziunii moleculelor de apa si formarea de ATP printr-un proces de foto- fosforilare, care duce la inmagazinarea unei parfi a energiei luminii absorbite, sub forma de grupari fosforice macroergice. © imagine mai detaliaté asupra particularitatilor fazei de lumina a fotosintezei a rezultat in urma experimentelor lui R. Emerson (1941), care a observat la culturile de Chlorella o sc&dere brusc& a intensitafii fotosintezei in cazul cind suspensiile eran iluminate doar cu radiatii rosii de lungime de unda mare (de la extremitatea speotru- lui solar), Aceasté constatare sugera existenja unui sinergism intre lungimile de und& mari si cele mai mici ale spectrului. Reluind expe- rimentele, Emerson (1957) a aratat ca in cazul cind acestor sus- pensii de alge li se administreazé radiafii cu lungimea de unda de 700 nm se obfine o intensitate a fotosintezei relativ redusd. Daca inst li se ad- ministreaz concomitent si 0 radiatie cu o lungime de und mai micé de 670 nm (de exemplu 0 radiafie cu 1 — 650 nm) are loc o crestere a intensitatii fotosintezei pind la o valoare care depaseste suma valo- rilor inregistrate in cele doua radiafii administrate separat (fig. 4.15). Aceasta intensificare a fotosintezei la aplicarea simultand a doua ra- diatii cu lungimi de unda diferite (700 nm si 650 nm) este cunoscula sub denumirea de eject Emerson si a sugerat ipoteza c& in procesul de fotosinteza participa doua reactii fotochimice — doua sisteme foto- chimice — deoarece lucrurile se petrec ca si cum produsul primei Teactii ar fi cedat si folosit in cea de t a doua reactie. aa SO Gilonind~ Cercetarile ulterioare au reliefat f suolinentaré faptul c&, in grana cloroplastelor, clorofila a pare si existe sub dou’ forme: una care are maxima de . absorbtie la 700 nm gi o forma cu tates maxima de absorbjie la 690 nm. e Aceste doud forme nu corespund la doua specii de clorofila a diferite din punct de vedere chimic, ci pro- 0 680 ngnreuisiny 1 — prietatile lor de a absorbi’ radiafii de lungimi de unda diferite se dato- ee ee aoiten nN Gevine Tesc aranjamentului diferit al mole- jee. 1968). culelor lor si al celor proteice si li- bots 114 new mpidice in interiorul cloroplastelor. Aceste doua clorofile corespund la doua sisteme fotochimice (fotosisteme), denumite sistemul fotochimic I si sistemul fotochimic II, Sistemul fotochimic I este alc&tuit din mole- cule de clorofilé a cu maxima de absorbjie la 700 nm si probabil din- tr-un pigment accesoriu, dar acest lucru nu este sigur. Sistemul foto- chimic Hf contine pe ling& moleculele de clorofilé a cu maxima de ab- sorbfie de 690 nm si alti pigmenti asimilatori: clorofila b, pigmenti caro- tenoizi, iar in cazul algelor albastre-verzi si algelor rosii conjin si pigmenfii ficobilini caracteristici acestora. Fiecare dintre aceste sisteme fotochimice poseda cite un centru de reacjie care functioneazé ca 0 pomp de electroni, intrucit molecu- lele de clorofil& a constituite in centrul de reactie emit electroni de inalta energie cind ajung in starea de excitajie si revin la starea fun- damentala acceptind electroni cu potenfial energetic normal. Cea mai mare parte (circa 9914) a moleculelor de clorofilé a din cadrul acestor sisteme fotochimice, iar in cazul sistemului fotochimic II si celelalte molecule de pigmenti asimilatori care intra tn componenta lui, au un rol comparabil cu acela al unei antene, care consta in oaptarea radia- fiilor de lumina si transferarea energiei acestora moleculelor din centri de reactie. in cazul sistemului fotochimic II, reducerea moleculelor de cloro- fil a din centrul de reacjie se face prin intermediul unei substante necunoscute care confine mangan si care ia electroni de la moleculele de apa ce participa ca materie prim& fn fotosintezé, transformindu-se in protoni de hidrogen si In oxigen. Aceasta parte a reacfiilor fazei de lumina, care duce la scindarea mo- leculelor de apa in H* si OH- sau in 2 H* si 1/2 O,, reprezint& etapa cea mai putin cunoscuta si cea mai ipotetica. a mecanismului fotosin- tezei. In cazul sistemului fotochimic I, rolul de reduc’tor al moleculelor de clorofilé a din centrul de reactie este indeplinit de citocromul f, iar cel de oxidant de c&itre o proteina care confine fier (ferredoxina). Dupa R. Hill si F. Bendal (1960), cele doua sisteme fotochi- mice, al cror centri de reactie func- fioneazd ca o pompa de electroni, sint legate in serie si nu in paralel (fig. 4.16), electronii emisi de sis- temul fotochimic TI find preluati de plastochinona si transmisi prin intermediul unui lant de citocromi Fotosistemul IT (citocromul b, $i citocromul f) la sis- rig, 4.16, Reprezentarea schematicd a trans- temul fotochimic I, ale cdrui mole- _portniui de electroni in fotosintera cule de clorofila a din centrul de ate de pigment; CR, — cent de sectic; reactie sint readuse astiel la starea choad Gy Gh Gey stabila. Electronii emisi de sis- “GEi (bi, ol njors, 1070, odious. fev) § & Energia eieetronitor raphe yy BD feredtaisa SFP — davopeo: 115Cuming ey Amar more ictus, pons Otte de 68007 i tedusd~ “gngor \_ ROWS. Ouidoté 207 | “asoch mone Cit bs KC ght, Plastocromindy Myo. ae Regus 7 A Redusé FOrOSISTEMUL I FOTOSISTEMUL I a t wagP cto OS yg Ure MORIN i ——_waoenen A Lloranrsteind Xrerredeuind Hy umes cud marmice ‘de 5900 Fig. 4.17. Detalitle transportulul de electron! in fotosintezi (dup C. P. Whittingham, 1974), temul fotochimic I sint captati de ferredoxina si transferati, prin in- termediul unei flavoproteine, impreun cu hidrogenul rezultat in urma sciziunii moleculelor de apa prin_intervenfia sistemului fotochimic IL la NADP* care se reduce la NADPH + H*, Detaliile modului in care intervin substanfele implicate in transportul de electroni intre cele doua sisteme fotochimice sint prezentate in figura 4.17. Rezulta c& in cursul fazei de lumina, electronii furnizafi de apa sint excitati succe- siv de radiafiile de lumina la nivelul sistemului fotochimic II si apoi la nivelul sistemului fotochimic I. In cursul acestui transfer de elec- troni se produce si 0 fotofosforilare, care const in inglobarea unei pari a energiei luminii in energie chimic& sub forma de grupari fosfo- tice macroergice in ATP, la nivelul transportului de electroni de la citocromul b, la citocromul f, Se crede ca ferredoxina poate sd reducai in aceeasi masura si citocromul b,, fotofosforilarea find astfel posi- bila si fara intervenfia apei si degajarea de O,. In acest caz, este exci- tat doar sistemul fotochimic I si electronii emisi de centrul de reactie al acestuia tsi reiau locul dupa ce au trecut prin ferredoxina, cito- cromul by si citocromul f. Aceasta fosforilare, in cadrul cdreia mole- culele de clorofilé a reprimesc chiar electronii pe care i-au emis, poarta denumirea de fotofosforilare ciclica, spre deosebire de cea neci- clic, in cursul cireia moleculele de clorofili a din centrul de reactie al fotosistemului II, revin la starea stabila pe seama electronilor pro- venifi de la apa. Spre deosebire de fotofosforilarea ciclica, in timpul céreia au loc numai generarea de ATP, fotofosforilarea aciclic& este ‘cuplata si cu reducerea NADP* la NADPH + Ht. Organizarea, din punct de vedere functional, a moleculelor de pig- menti asimilatori din sistemele fotochimice pe de o parte in centri de reactie, iar pe de alt& parte in antene, reprezinté o adaptare care permite realizarea unui randament fotosintetic mai bun deoarece pig- menfii antenelor, care pot absorbi individual doar un numar mic de fotoni pe secunda, colecteazi energia fotonilor absorbifi si o transmit centrilor de reactie, permifindu-le sé pompeze un mare numar de elec- troni de inalta energie pe secunda. In cazul cind fiecare moleculd de clorofilé a ar funcfiona si ca pomp de electroni, fiecare dintre aceste molecule ar trebui s& dispuna de un set propriu de substante care par- ticipa la transportul de electroni caracteristic fiec’rui sistem fotochi- mic. Aceasta ar face ca din lumina care ajunge la pigmentii asimila- tori s& fie absorbiti de c&itre acestia doar o fractiune mica, restul 116radiatiilor devenind ineficiente printr-o absorbjie inutilé de catre mole- culele de substanje care intervin in transportul de electroni. Intr-o astfel de situafie randamentul fotosintezei s-ar micsora pe de o parte prin irautafirea conditiilor de absorbfie a luminii de cétre pigmentii asimilatori, iar pe de alta prin faptul cA moleculele de substanfe care intervin in transportul de electroni nu ar fi folosite eficient intrucit fiecare moleculaé ar transporta un numér mic de electroni pe secunda, desi ele sint capabile s transporte foarte mulfi electroni pe unitatea de timp. Cercetarile efectuate pentru cunoasterea reacfiilor caracteristice fazei de Jumind a fotosintezei, au dus pind in prezent la stabilirea urmatoarelor aspecte mai importante: — In timpul fazei de lumina are loc formarea NADPH + Ht si a ATP, deci reducerea unei substanje acceptoare a hidrogenului prove- nit in urma sciziunii moleculelor de apa si formarea unei substanje care inmagazineaza energia luminii sub forma de legituri fosforice ma- croergice. — Substanjele care se formeaza in cursul fazei de lumina (ATP si NADPH + H*) sint transmise reacflilor caracteristice fazei de intune- ric, servind la fixarea si reducerea CO, pina la un nivel de reducere a carbonului caracteristic celui pe care acest element il are in mole- culele de glucide. — Dintre reactiile fazei de lumina a procesului de fotosintez lu- mina esle necesara numai pentru reactia fotochimica, celelalte reactii putindu-se desfasura si in lipsa luminii in cazul cind declansarea lor nu ar fi conditionata de aceasta. — Reactiile din cadrul fazei de lumina pot avea loc si in absenta CO,, care nu intervine in aceste procese. La bacteriile folosintetizante, reactiile fazei de lumina prezinté anumite particularitati generate de faptul ca sursa de electroni care readuce moleculele de pigmenti asimilatori din starea de excitatie la starea fundamentala nu este reprezentata de moleculele de apa ci de alte substante (de pilda H,S), care diferd dupa tipul de bacterii. Acesti compusi au electroni cu nl 0 energie sulicient de mare ca bacteriile fotosintetizante si nu mai aiba nevoie de un al doilea sistem fotochimic, care sé pompeze electroni de la acesti reduc- tanji ai moleculelor de pigmenti. Centri de reacfie ai acestui sistem fotochimic, care contin, in functie de tipul de bac- teri, bacterioclorofilé sau bacterioviri- dina, pompeaza electroni de inalté ener- gie la ferredoxin’, care fi transfera, cu participarea unei flavoproteine, la NAD* (fig. 4.18), Moleculele de pigmenti asimi- {mba latori primesc electroni in locul celor iy, 4.18, Reprezentarea schematicd emisi, de la diferite substante, a céror na- 4 transportului de electroni 1a bac turé depinde de tipul de bacterii, prin in- teriile fotosintetizante: termediul unui citocrom, iar pe traiectul $z,sibeyss oars te arora CF acestui transport de electroni se reali- Sul de racic; RD > feveiosats FP — ty zeaz& fotofosforilarea, care este aciclicé, "odin, Energia eieetronilor(e¥)cu formare de ATP din ADP si fosfor organic (Pa). Transferul de electroni se soldeazi cu reducerea NAD+ la NADH+H* in urma pre- Iuarii protonilor de hidrogen de la substanta donatoare de electroni (in cazul exemplificat, H,S). La aceste bacterii este posibil& si o fosforilare ciclicé in cazul cind electronii emisi de centrul de reacfie al sistemului fotochimic revin de la ferredoxina la moleculele de pigmenfi activi, prin intermediul citocromului, care asigura si transportul electronilor de la substanja donatoare de electroni, O alta particularitate a fazei de Iumin& a fotosintezei bacteriene const in fapiul cé in cursul desfaisu- rari ei nu se produce niciodaté oxigen. 4.1.42, PARTICULARITATILE FAZEL DE INTUNERIC A FOTOSINTEZEI Faza de intuneric a fotosintezei este denumita si faza Blakman, ca © recunoastere a meritelor lui F. F, Blak man, care a intuit inci din 1905, pe baza experimentelor referitoare la influenta temperaturii asupra fotosintezei, existenfa in cadrul acestui proces a unor reactii foto- chimice si a unor reacfii termochimice. Cunostinfele referitoare la reacfiile care au loc in cadrul fazei de intuneric provin, in special, in urma cercetarilor efectuate de M, Calvin, A. A. Benson gi J, A. Bassham, incepind din anul 1946, Aceste cercettiri au fost axate pe stabilirea substanjei accep- toare de CO, si a primului produs al fotosintezei, stabilirea ansamblu- lui de reacfii care duc la regenerarea acceptorului de CO, si stabilirea bilanului acestui proces ciclic. Prin punerea in contact pentru durate de timp diferite a materia- lului vegetal cu sursa marcati de carbon s-au putut detecta produsii intermediari ai fotosintezei prin faptul c&: a. Prin expunerile de lunga durati s-au putut stabili, prin tehni- cile de separare cromatograficd si autoradiografiere a cromatogramelor, produsii de acumulare. In cazul cind substanfele in care a fost incor- porat “C in cursul fotosintezei sint produsi de acumulare, cantitatea lor creste progresiv cu durata expunerii intrucit aceste substanfe sint puse in rezerva. Din contra, cantitatea produsilor intermediari se men- fine in astfel de condifii lao valoare constanta, intrucit pe masura ce se formeaza ei se transforma in alte substanfe. b. Prin expunerile de durata scurtd, pind la fractiuni de secunda, s-a putut stabili care sint produsii intermediari formati. In urma identificarii compusilor produsi in fotosinteza s-a putut re- constitui ansamblul reactiilor caracteristice fazei de Intuneric, pe baza urmatoarelor criterii: apartenenfa lor la anumite clase de substante chimice, concentratia (cantitatea) compusilor respectivi, gradul de com- plicare a structurii lor moleculare si pozifia pe care o ocupa in mole- culele lor atomul de carbon marcat. Pozitia pe care o ocupa radio- carbonul in moleculele acestor compusi s-a determinat prin degrada- tea lor progresiva prin procedee chimice sau cu ajutorul unor orga- nisme cu capacitate fermentativa, prin degradari enzimatice. In cursul acestor cercetiri, fn autoradiografiile cromatogramelor a fost identificat& o substanté cu 5 atomi de carbon fn catena si anume ribulozo-1,5-difosfatul. Experimental s-a dovedit ci aceasta substanta poate fixa CO, fn prezenta apei, In urma fixdrii rezultind dou& mole- cule de acid fosfogliceric. De asemenea, s-a constatat ci in absenta 118Fig. 4.19. Variafiile concen- trafici de ribulozo — 1,5-di- fostat (RuDP) gi acid fost glicerie (APG) Ia Chlorella Ta lumina i intuneric, in prezenfa si absenja CO, (dupa J. A. Bassham gi MO Calvin, 1957). 20000 8 8 Imputsuri{ainet 7 ‘Fmput (seconde) luminii si In prezenja CO, cantitatea de acid fosfogliceric din celulele asimilatoare creste, iar riboluzo-1,5-difosfatul scade, fapt ce demon- streaz& c& acesta din urma nu este regenerat (fig. 4.19). In schimb, la lumina, dar in absenfa CO,, are loc o crestere a cantitafii de ribulozo- 1,5-difosfat si o scddere a celei de acid fosfogliceric, de unde rezulté ca In condifiile in care riboluzo-1,5-difosfatul nu poate fixa CO,, nu se formeaza acid fosfogliceric. In celulele asimilatoare, fixarea CO, pe acceptor (ribulozo-t1,5-di- fostatul) se face in prezenfa apei, in urma fixarii rezultind doua mo- lecule de acid fosfogliceric, care se transforma apoi in aldehid& fosfo- glicerica (fig, 4.20). Reducerea acidului fosfogliceric 1a aldehida fosfo- glicetica, este fenomenul chimic parfial cel mai important al fotosinte- zei, deoarece aceasta reactie imbogajeste catena de atomi de carbon in hidrogen si energie, Hidrogenul necesar acestei reactii este furni- zat de NADPH+H'*, iar energia necesar& reducerii este data de ATP, substanje care se formeazé in cursul reactiilor fazei de lumina a folo- sintezei. In urma identificarij substantelor ce apar pe cromatograme si dupa stabilirea pozifiei pe care 0 ocupa radiocarbonul in moleculele lor, s-a ajuns la stabilirea reactiilor care au loc in cursul fazei de intuneric a fotosintezei (fig. 4.21). Ansamblul acestor reacfii este cunoscut sub denumirea de ciclul lui Calvin. Pe baza acestor cercet&ri, care clari- fica numeroase aspecte ale mecanismului fotosintezei, lui M. Calvin i s-a decernat in 1961 Premiul Nobel pentru chimie. Studiile referitoare la bilanful acestui ciclu (fig. 4.22) au dus la stabilirea faptului cd, la fiecare tur al ciclului, in urma fixarii a trei molecule de CO, pe trei molecule de ribulozo-1,5-difosfat (C;) se for- meazi ase molecule de acid fosfogliceric (C,). Dintre acestea, cinci molecule sint utilizate pentru regenerarea acceptorului de CO,, iar o Hy-C-0-® Hy C-0-© c=0 HCO + [Hy] Hec-0-® q +C0, coon -c- 2H-C-OH ogo a coon i H-c-On LC-OH + [ne]. H-C=0 t b H,-C-0-® c-0-® Rirwovo Avid ities. FS cite Fastaghsers fshaghicericd aaa (40) ah Fig. 4.20, Reacfia de fixare a”CO, pe ribulozo — 1,5-difosfat gl formarea primllor produgi ai fotosintezel (dup A. Pirson gi A. Moyse, 1968). 119lartevdanulti 16:08 se ees a4 MED sn Fg co — OG, Te 1,¢-0®. Nc-c-on Coe 1 no Te cohiaqensd = O-CH | ee HOCH CHLO® H,C-o® snanafel HOH ibulazo- Icio J Fashoglicene — I 1 Git a &: hale | ton mg-08 H,6-08 H,C-0® - fdas. ¢-0 ect ¢o weeo ay non Nf RSL St ; neo vase | com | taf-0€ WE-0B —con HOH Entrare i t ; fish C=O feet cot sj nol Chnaed SO H,C-OH | pitiless A Hyc-0® gow H,C-O#f omer HC-O® c=0 hao igo iss ude 5° “iat HOCH fist gey H,C-0® xeon RCoH neon pele teat ¢ i \ HCOH \ nyc-on —-HCOH neon 1c-0® een, G25 con f ibulozo gees i i Pte “7 nocH HC-0® Setter abo \ 4888 A eo robusta a faset in, 1957). Fig. 421. Cictal carbonului ia fotosinters (dupk J. A. Bassham gi M. Calvin, 1957)Fig. 4.22. Bilangul teoretic al ciclului Jui Calvin: i _~ Sins ea ea ca El -)) “ ay “ey of ve Lf ce i ES) molecula de C, paraseste ciclul, Aceasta moleculé reprezint& sursa pri- mara din care se sintetizeazé toate substantele organice rezultate in urma fixarii CO, in fotosintezd. Acest bilant este pur teoretic, deoarece, pe parcursul desfasurarii reactiilor, din ciclu ies diversi compusi care sint utilizati la sinteza unor hidrafi de carbon, aminoacizi etc. care la rindul lor servesc la sin- teza _altor_—_substante (fig. 4.23). Reacfiile caracteris- tice fazei de lumina se desfasoara in grana cloro- plastelor, care sint sediul pigmentilor _asimilatori, capabili s& absoarba lu- mina, iar reactiile fazei de intuneric au loc in stroma cloroplastelor (fig. 4.24), La bacteriile fotosin- tetizante, reactiile fazei de intuneric par si fie iden- lice cu cele stabilite de Calvin la plantele verzi. in cadrul cercetarilor referitoare la fotosinteza, a atras atentia marea ca- pacitate fotosinteticd a unor graminee de origine tropical, iar dintre plan- tele de cultura cea a tres- tiei de zahar, florii soa- relui si a meiului, Stu- diile lui H. P. Kort. schak, C. E Hartt gi G.B. Burr (1968). la tres- tia de zahar, au dus la constatarea c& modalita- tea de fixare a CO, de c&tre aceasta planta difera de modelul descris de Calvin. Potrivit datelor Aminoocini , otine, ‘getonal osparta’ deme | Troe —e Higrat be corde “a Zaporo:a *ectel WC sedotephulosd Gen ie Proteind Aminocei, Sticolat Te ‘Mind ind Grésini Fig, 4.23. Formarea unor produsi ai fotosintezei dim gubstanfele care participt la ciclul Ini Calvin: APG — ‘acid fosfogliceric (dup C, P. Whittingham, 1974). Pratusi de asimlotie Fig. 4.24. Localizarea reactillor fazei de lumind si fazel de intuneric a fotosintezel in interiorul cloroplastelor: UDP — ribalowo—1S-llostat; APG — acid fosfogiceric; PGA — Zdchian Gsopeich; Gy = produgl ca tel atoml de carbon fa ‘molceli(Gupl W! Ieafener, 1077, modi 124Yascculare fatoare; f — nervurk up 0. Bjorkiman #l J. Berry, 1079). acestuia, in urma expunerii plantelor la lumina in prezenta CO, mar- cat cu “C, pentru intervale de timp scurte (5 secunde), in substantele separate din materialul vegetal 879 din radiocarbon este prezent in acidul fosfogliceric, deci intr-un compus cu trei atomi de carbon in molecula, La trestia de zahar radiocarbonul se acumuleaza fn cantitate mare in acidul malic, deci intr-un compus cu patru atomi de carbon in molecula. La plantele la care CO, marcat cu #C se acumuleaza in cantilate mare in acidul malic, aceasti specializare biochimica este reflectata, fn marea majoritate a cazurilor, atit in structura frunzelor cit si a cloroplastelor. Celulele mezofilului lor poseda cloroplaste cu tilaccide si grana normale, contin amidon putin si sint asezate radial in jurul tecii fasciculare (fig. 4.25). Celulele din teaca fascicularé, in care se inmagazineaz& amidon mult, conjin cloroplaste care au granele slab dezvoltate. Mecanismul de fixare a CO; la aceste plante (fig. 4.26) si pro- cesele care duc la regenerarea acceptorului de CO, au fost elucidate de D. M. Hatch si R. C. Slack (1970), care au stabilit cé CO, este fixat pe acidul fosfoenolpiruvic (PEP) in celulele mezofilului, cu formare de acid oxalil-acetic (Ox Ac) care este redus la malat cu aju- torul hidrogenului provenit de la NADPH+H?* rezultat in timpul reac- tiilor fazei de Jumina. Malatul format trece in celulele din teaca fasci- culara, unde este supus unei degradari enzimatice in urma careia re- zult acid piruvic (Py) si CO,, Acidul piruvic trece in celulele mezofi- lului si se transforma din nou in PEP (acceptorul de CO,), in urma unei reactii la care participa ATP-ul format in faza de lumina a fotosintezei. In celulele din teaca fascicularé, CO, rezultat in urma decarboxilérii malatului este fixat pe ribulozo-1,5-difosfat (RuDP) si intr in ciclul lui Calvin, Intrucit celulele din teaca fascicularé pot capta CO, si in mod direct, ele produc cantita{i mari de acid fosfogliceric (AGP). O parte 122Produsi de asimilae Produsi de asimiapie MEZOFIL TEACA FASCICULARA Fig, 4.26, Reprezentarea schematich a mecanismulu! de fixare a CO, Ia plantele de tip Cy: ERP — adil tosforolpiruvio; Oxae — acid gxallacetioy Py — acid piravie: HUDF —" rbuloso—i,s-difosiat; APO ~~ acl foalogiceic; PGA'~ sidehisa festoglcerich; "Cy — odusl ed, tei atomi de carbon in iolecult (aap! W. Tarcher, 1977, sodileat). a acestuia poate trece in celulele mezofilului unde se transforma in aldehida fosfogliceric’ (PGA) din care se formeaza, de asemenea, pro- dusi de asimilatie. Aceasté modalitate de fixare si reducere a CO, este cunoscuta sub denumirea de calea C,, care este caracteristicé plantelor de tip Hatch si Slack sau de tip Cy, intrucit in urma fixarii CO, se formeazi sub- stanje cu patru atomi de carbon in catena, spre deosebire de plantele care recurg la calea Cs, caracteristici asa-numitelor plante de tip Cy sau de tip Calvin, la care primele substanfe rezultate in urma fixdrif CO, contin trei atomi de carbon in molecula. In prezent, se cunosc peste 100 de genuri, atit dintre mono- cit si dintre dicotiledonate, care apartin tipului Hatch gi Slack. Numarul aces- tor specii este estimat la ordinul sutelor. Acest tip de fixare si redu- cere a CO, este intilnit la unele specii care traiesc in deserturile aride si in pdurile tropicale umede $i umbroase, deci in condi vorizeaza desfagurarea fotosintezei la nivel normal. Totusi, aceste plante sint capabile de_o asimilatie foarte intensa, deoarece PEP este mult mai reactiv cu CO, dectt RuDP. Aceasta face ca m spatiile interce- lulare ale frunzelor plantelor de tip C, concentrafia CO, si fie foarte mica, fapt ce favorizeaza o difuziune intensa a CO, din atmosfera prin ostiolele stomatelor in spafiile intercelulare, chiar $i fn cazul unor des- chideri mici ale acestora. Ca rezultat al acestei adaptari, in regiunile aride, unde lipsa de ap& limiteaz& fotosinteza, plantele de tip C, pot desfasura o fotosinteza intensé chiar in cazul unor temperaturi ridi- cate, faré si riste deshidratéri care le-ar fi fatale. De asemenea, in zonele tropicale si ecuatoriale, cu vegetatie luxuriant’, aceasta adap- tare le permite sé utilizeze in procesul de fotosintezi chiar si canti- tatile mici de CO, existente in aerul din jurul plantelor, care for- meaza desiguri masive de vegetatie. Capacitatea de fixare a CO, pe PEP nu este o proprietate exclu- sivi a plantelor de tip C,. Multe plante suculente din familiile Crassula- ceae, Cactaceae, Liliaceae etc., fixeazi in timpul nopfii cantitafi mari de CO, pe PEP, cu formare de malat care se acumuleazé in sucul vacuolar al celulelor asimilatoare, al cirui pH scade de la 6 la 4 123av at 2 : Q NADPH+H* ATP (Pr nee Ripe PGA Pre) de asi lafie, Fig, 4.27, Reprezentarea schematich a mecanismului de fixare a CO, la plantele de tip CAM: PEP — ecid fostoenolpiruvic; Py — eed, piruvicy RuDP — nbuloro—t,S-difslat; APG — acid fesloglicericy Pea Yostoglceics (up Wat eles, 1977) (fig. 4.27). Malatul acumulat in sucul vacuolar este metabolizat in cursul perioadei de lumina a zilei, formindu-se CO, si acid piruvic. Acidul piruvic se transforma din nou in PEP, iar CO, este fixat pe RuDP si intré in ciclul Iui Calvin, In cursul acestor procese, pH-ul sucului vacuolar al celulelor asimilatoare creste de la 4 la 6, Vacuolele mari ale celulelor acestor plante servesc deci nu numai pentru acumu- larea si rejinerea apei ci si ca rezervoare de CO, necesar in acti- vitatea fotosintetic&. Separarea in timp a proceselor, care conduc la fixarea CO, in timpul nopfii si la utilizarea lui in fotosintezd in cursul perioadei de lumina a zilei, prezinti un deosebit avantaj pentru plan- tele suculente, care, traind in locuri secetoase, isi asiguré prin aceste mecanisme o buna aprovizionare cu CO, fara a risca pierderi din con- finutul de apa, intrucit au stomatele deschise la minim in timpul pe- tioadei de lumina a zilei, Plantele cu acest mecanism de fixare a CO, se numesc plante de tip CAM (de la engl. crassulacean acid meta- olism), termen care defineste particularitatile metabolismului lor (me- tabolismul acizilor la Crassulaceae). 4.1.5, FACTORII CARE INFLUENTEAZA FOTOSINTEZA. Fotosinteza este influenfaté de un mare numar de factori ai me- diului extern, dintre care unii au o actiune permanent sau periodic limitativa asupra procesului, precum si de unii factori interni, care oglindesc particularitatile de specie sau starea fiziologicé a organismu- lui la momentul dat. 124