1.1.3, RENASTEREA Treptat flagmentele antice nu mai sunt 0 curiozitate ci devin embleme ale unei istorii- patrimoniu. Artisti sunt influentati de arta antica, dar si condusi de propriul talent. Exista o preocupare a epocii, inclusiv a politicii, pentru figura umand, pentru stabilirea unor reguli ce guverneaz lumea din perspectiva umanisti. Corpul uman este idealizat si reprezentarile sale realist transpuse. Caracteristic Renasterii este descoperirea omului, transformat de umanisti ca della Mirandola in demiurgi capabili s& schimbe natura, pe care o reprezinta in acelasi timp. Ficino vorbeste de frumusete in asemanarea corpului cu ideea, reprezentarea Perfecta a corpului fiind o evident& imagine a lui Dumnezeu. Vor ajunge iar la stabilirea de canoane, ca si antichitatea. Alberti invitd artisti s& imite natura, dar si s& 0 corecteze, si 0 ‘ntreacé. Apar astfel doua tendinfe contradictorii- studiul si imitarea naturii versus teoretizarea si construirea canoanelor. Sculptura isi céstig’ acum independenta de arhitectura, o batalie in care primul mare invingator a fost Donatello. Donatello se simte in largul su si-n redarea tridimensionalului si-n cea a basoreliefurilor, si-n marmurd, gi in bronz sau in lemn, Prin el, in Florenta sculptura se naste din nou, Este autorul primelor statui rond-bosse ale Renasterii, definind chiar prin lucrarile sale un nou tip de sculptura monumentala al cérei concept va rimane neschimbat pana in sec. XX. La profetii sai observam energia pe care putemic definitele chipuri ale acestora 9 emand, contrastul dintre capetele puternic modelate si partile vizibile ale corpului, draperia cu falduri grele ale cérei volume ne dau impresia de greutate, Acum suprafefele lucrarilor sale sunt calme, generoase, monumentale. Accesoriile putine creeazi un usor si subtil joc de Uumbre, pe volumele sale lumina alergénd in voie, dezvaluindu-le. $i cel mai tare se remarcé subtila sugerare a diferitelor stari pe care personajele sale le tréiesc. Donatello este primul ce intelege, apreciaza si foloseste “neterminatul” (il non Jinito)- uneori intt-o maniera chiar romantic. Deslusim la el redarea unor wrastturi emotive puternice, chiar «psihopatologie modern&» dupa spusele unui cercetator. Refuzaisfatul lui Alberti de a rimane in zona gratiosului sia suavului, «David» si «Sf. George» sunt dowd mari capodopere ale artistului florentin la care putem remarca in primul rand forta pe care o degaja gi puternica impresie de realism. fntr-un echilibru de facturd clasicd, cu usoare dinamizari de suprafata ale corpului, statuile par a imprumuta ceva din calmul specific grecilor peste care ins se va suprapune trairea interioard atét de bine urmaritt de Donatello. Personajele par a avea o intens& viata intima ce rézbate afara impriménd o senzatie de viata volumelor. Acest dinamism interior va atinge cote maxime in lueraile lui Michelangelo, un adevarat maestru al redarii tririlor personajelor sale. Mai echilibrate, si astfel mai clasice, mai calme si statice, compozitiile lui Donatello se constituie in capete de pod pentru sculptura renascentisté, spre care viitorii mari artisti igi vor intoarce deseori privirile catre ele, primul fiind mai sus pomenitul Michelangelo. Donatello, «Sf. George» 26natura spirituali- un interior ce transmite intregului volum forté gi viata. Vorbind de una din ultimele sale lucriti: «Maria Magdalena» inregistrim redarea unei_decadente si decrepitudini a corpului nemaivazut8 pind atunci, Suprafata «méncati» a volumelor ne aduce aminte de operele de maturitate ale lui Giacomerti. Nelinistea si 4 E emotiile redate atét de puternic ne duc Ins cu gandul la expresionism, Sculpteté pentru baptisteriul din Florenta, «Maria Magdalena» i intruchipeaza in termeni paroxistici 0 expresie mistica de credint’ si i; Penitenta indepartati de jideile neoplatoniciene. indeamné chiar 5 credinciosul la 0 fervoare religioasa ce aminteste de Sf. Francise din cae Assisi. Incd o data dinamismul lucririi izvoriste din interior fiind admirabil sustinut de exteriorul atat de framantat, La Donatello si mai apoi la Michelangelo vorbim de interiorul si exteriorul lucrérii nu fntr-un sens fizic cum 0 vom face mai tarziu Pentru cele minimaliste spre exemplu, ci intr-un sens abstract, de Donatello, «Maria Magdalena» Luca della Robbia, prolific si foarte apreciat in timpul sdu, este in schimb un «clasie», opus romantismului lui Donatello, Opera sa din teracot& pictaté este un amestec de picturdl cu sculpturg, intr-un moment in care sculptura cocheta cu culoarea, iar pictura simula sculptura, Se punea atunci problema suprematiei uneia din cele doua arte si de asemenea integrarea lor in arhitecturd. Solutia gasité de Luca della Robbia va mulfumi pe multi din comanditarii vremii, astfel incét i nepotul acestuia, Andrea della Robbia, si mai apoi cei cinei fi ai sti vor dezvolta stilu O tema «la moda» este eevestra- atat in picturd edt si sculpturd, tema preluatd tot din antichitate. Cele mai reusite exemple sunt de acum deja clasice: Gattamelata lui Donatello si Colleoni a lui del Verrocchio- ele impun ideea de stabilitate, de putere, de maretie si victorie. Incearca a realiza acest Iucru imprumaténd volumelor o parte din echilibrul si maetia pe care le aveau in arta romana, reprezentind in acelasi timp ideea de fort stapaniti, finuté sub control. O mai buna cunoastere anatomicé ii va apropia de realitate $i Leonardo da Vinci a incercat a tealiza 0 ecvestr’, dinamizind chiar pozitia- ridicdnd calul pe doua picioare- dar modelul nu s-a mai pastrat pana tn zilele noastre. iin: ‘Andrea del Verrocchio, «Colleoni» PaIeee eee eee ee De la sareofagele antice, trecand prin gisantele Evului Mediu, ajungem la monumentele funerare ale Renasterii- ridicate la nivelul unei portretizéri dramatice, cu. decoratii arhitecturale ce marcheazi tranzitia cétre 0 nowa epocd- cea @ mormédntului adosat, cu teme traditionale precum moartea si viata, virtuile... reprezentate acum prin. statui independente. Influenta compozitiei piramidale folosita de Michelangelo la morméntul lui Tulius Il ristoama toate regulile devenind mai tarziu sursd pentru arta barocd funerard.* Michelangelo, Michelangelo, «Bacchus» Michelangelo va fi obsedat de nud, de exaltarea frumusetii prin animarea corpului. Dragoste pe care am descoperit-o indiscutabil pentru prima oara la greci, ale céror forme deja apreciate in epoca, au constituit fra indoialé punctul de plecare al lucratilor sale. Dar volumele lui Michelangelo se diferentiaza clar de cele antice, atat de echilibrate si calme, prin tumultul lor interior ce, ca si la Donatello, rézbate in afara cu o fort mult mai mare. Siluetele sunt alungite si poartd in ele o gratie ce prefigureazi manierismul. Ba mai mult in al siu «Bacchus» descoperim prima lucrare ce renunté la frontalitate, putand fi admirata din toate partile- lucru ce-i conferd un plus de dinamism si realism. Cunoasterea destvarsita a anatomiei este dusd mai departe si manipulata de artist pentru a-i imprima corpului uman © stare de agitatie, o stare conflictual, acesta pardnd a fi surprins intr-o inclestare (a se vedea sclavii). Trupurile infitisate sunt complet nude, dezbricate de orice detaliu (vestimentar sau de alta natura), pentru a oferi artistului ocazia s& portretizeze personajul pe deplin, 54 facd corpul uman si trliasca. Intreaga sa opera este 0 od& adus& omului. ‘Souchal, «Sculpture», vol. Il, Ed. Taschen, Koln ‘conform B. Ceysson/ G. Brese-Bautier/ M. F. dell’ Arco! 1999Michelangelo, Peta» Michelangelo, «Pieta Rondantnin Pentru a ilustra drumul lung parcurs de artist am ales doua Piete, prima si ultima, aceasta in urma rmasi chiar neterminata. In lunga sa vial opera sa a cunoscut mai multe etape dezvaluind puterea I elangelo de permanenta innoire, de neobosita cercetare. in 1499 putem vorbi chiar de patetism, de cdutarea efectelor dramatice pe care le obfine cu ajutorul unui bogat si complicat joc de falduri, o scent teatrala in care personajele par a poze pentru noi. Maiestria talentului sdu, a deplinei stipénirii a anatomiei, redarea realisté a Graperiei si a corpurilor, emotia degajata de fetele protagonistilor, compozitia volumelor si echilibrul admirabil dintre suprafetele agitate si cele linistite impresioneaza fird indoial, In 1564 renungd insé la teatralitate in favoarea unei atmosfere intime, unde personajele par surprinse de cAtre privitor. Dispare si dramatismul si spectacolul unor haine bogate si chiar a unor corpuri desavarsite anatomic, formele sale indepartandu-se de realitate, In schimbul reproducerii realiste Michelangelo obtine redarea impresionanta a unui sentiment, a unei stdri- in care Maria este o mama obisnuitd ce si-a pierdut copilul- aducdind astfel 0 sceni istorica aproape de spectator, incluzdndu-| si pe acesta, reusind o mai profuunda transmitere ‘a mesajului. Compozitional lucrarea se dezvolti pe verticalA, crednd o impresie de inaltare, contrara celei din 1499 cénd volumele par a relafiona cu paméntul. Formele linistite in parent la suprafata, sunt strabatute de un fior interior, de o durere ce rézbate pe chipurile lor. Artistul combina finitul si non finitul inci de la bun inceput, aici aceasti tehnica ajutindu-| s4 pun accentul pe anumite volume pentru o frumoasd altemare a jocului de suprafefe. in multe privinte pare o opera de art& moderna, artistul reusind s& treacd peste studiul anatomic cét mai realist al vremii, pentru o mai puternica simbolisticd. Personajele par a fi imbétranit odatd cu artistul, pe fetele Mariei si a lui Isus din a doua pieté {ungul drum parcurs de acesta pare a se reflecta induiosator, iar grupul sfant poarti acum nu doar povara durerii mortiici si pe cea a destinului lor. «Probabil cea mai miscdtoare din toate Pietele sale pentru profunda, dar refinuta intensitate dramaticé, (Pieta Rondanini] posed’ o calitate moderna uimitoare. Figurile subtiri, elongate, ce par a se prabusi sub povara durerii si mortii, si lipsa oricdrei incercari de slefuire a suprafefelor deliberat lasate neterminate, o transforma intr-o lucrare de exceptie a vremii sale si capodopera a oricarei perioade. Este o lucrare de un inalt lirism.»« “Loretta Santini, «Michelangelo», Ea Plurigrat, Nami 1997 29Aproape un nud modem prin volumele sale simplificate si epurate de prea multe detalii, prin contrastul cdutat dintre formele mici si cele mari, nudul lui Antonio Rizzo anun(& manierismul prin formele sale alungite si elegante. Reuseste sf pastreze totusi ceva din mudurile , poate prin clasica sa compozitie si posturd, dar si din influengele gotice. Aduce oarecum aminte de cealalté Eva analizaté mai sus, cea din Germania Evului Mediu, aceasta fiind ins mai clasica. Este considerata de unii drept cea mai frumoasa sculptura venefiand de see. XV, si uma din cele mai reusite reprezentari feminine din statuara renascentist8, putind fi ugor confundata cu o reprezentare a zeifei Venus.* Antoni Rizzo, «Eva» Grupurile statuare sunt in general lucrate separat gi apoi asamblate, ceea ce duce la o fragmentare a compozitiei si un aspect de scend de teatru. La Nanni di Banco, contemporan cu Donatello observam o clara influenté a artei grecesti, detectabila si-n postura simetricd si staticd a personajelor, si-n draperia bogatd-n falduri Niccolo dell Area ins, 55 de ani mai tarziu se apropie de manierism si chiar de baroc prin exagerarea migcarilor, prin redarea pateticd a durerii Aceasti transformare rapidi de stil, pe care am observat-o mai devreme si in opera unui singur artist- Michelangelo, este semnul unor vremuri mult mai dinamice, cu schimbari rapide de stare ce vor veni. Ritmul in care se vor produce de acum in colo modificdrile de stil creste mereu pentru a ajunge in sec, XX la un maxim, in care ele se vor suprapune. Nanni di Banco, 4 sing detaliu “ «Lamentation aver the Dead Christy Niccolo dell Arca confer B. Ceyisow G. Brose Bauiev iF. del Avo! F. Soudhal, Soalpuren vol Tl Ed Tess, Kon 19991.1.4. MANIERISMUL Quattrocento redescoperise regulileclasice, adevéral corpului, unitatea si rtmul. Seulptura a webuit sé asimileze regulile picturii, proportii si perspectiva, ca si pretioasele sale adjuvante: linia si culoarea. Manierismul va oscilaintre fantastic gi «manierd»- genul ideal creat de maestri ca Rafael si Michelangelo. Trec de la Herculi musculosi la trupuri longate, férd greutate, la grupuri spiralate, ondulete si corpuri rasucite, sinuaase, punind tun deosebit accent pe migcare. Se ciocnese simbolismul, studiul anatomic, continuitates clasica, realismul detaliului si o atmosfera onirica. Decoratiunile sunt folosite in exces Pentru obfinerea unui efect de complexitate. Repertoriul este larg: de la farani la clasicele zeite, statui regale, Piete, Christi, sfinti- 0 diversitate ce simbolizeaza o arti in cautarea Propriului sine. Renasterea dovedise o clara si sigurd cunoastere a sinelui, calm- complexitatea tulburdtoare a manierismului nu e oboseala ci creatie. Arta antica rémane ‘otusi modelul urmat, att la nivel tematic edt si ca abordare plastica, Bartolomeo Arsmanat, «Ops, zellaabundenteD> Marmura, alabastrul si bronzul, deseori combinate cu aur, sunt in continuare cele mai nobile, mai scumpe si mai rare materiale. Piatra, lemnul si teracota suporté deseori interventii de culoare, Folosit pe scart larg, stucco (un amestec de ipsos, var si céteodata Praf de marmura), usor si ieftin, ajunge s& acopere peretii palatelor si bisericilor, atat la interior, dar si la exterior. Pentru obtinerea diverselor efecte utilizeaza excesiv 9 paleta larga de culori si combinarea materialelor, si mai ales stucco. 4Giambologna (profesorul principalilor sculptori din secolul urmator) este cel. mai reprezentativ artist manierist. Una din primele sale lucrdri reprezentative, desi de dimensiuni relativ modeste este «Mercur 2buritor» remarcata prin formele dinamice, gratioase si elegante si observabila din 360 unghiur, lucrat& sub influenta artei lui Michelangelo. Grupul statuar «R&pirea sabinelor», una din cele mai cunoscute si mai reusite lucriri ale sale atrage atentia prin geometria liniilor de fort, contrastul de expresii si varictatea volumelor ce se contracti-n jos ca apoi si se deschid’-n afaré- combinate constituind un tur de fort si un punct de referinté in relatia esteticd a formelor cu spatiu. O coordonaté compozitionali de maxima important’ este linia serpentinat’ ce constituie axul central al lucraii precum si disponibilitatea vizuala de 360 unghiuri pe care o ofera. Accentul pus pe anatomia corpurilor este evident, precum si trimiterile la Michelangelo. Giambologna se remarca totusi prin originalitatea si complexitatea compozitional a grupului si prin impresia de miscare si dinamism conferité acestuia. Giambologna, «Répires Sabinelor» Giambologna, «Mercur Zburitor» Giambologna a influentat profund arta europeand si, in mod evident, mai ales pe cea a urmatoarei epoci- barocul. «Rapirea sabinelor» a constituit o veritabila sursd de inspira pentru geniul sculpturii secolului urmator: Bemini, Putem observa deja ci cuceririle viitorului au ridacinile infipte in trecut, si depasirea limitelor nu este posibilé fird acesta Fundament, origine, trecutul igi face intotdeauna simtita prezenta in viitor. Pentru a mai mentiona cateva nume importante ale epocit: B, Cellini- aurar, medalist, sculptor, designer, scriitor; Jacopo Sansovino (la Venetia) intre echilibrul clasic si manierism; Primaticcio (in Franja) influentat de pictori in alungirea formelor, cu gesturi elegante, posturi rasucite, serpentinate ce va adopta o nou gramatic’ omamentald: ghirlande, masti grotesti, copii... Intr-o lume artistic’ marcat de filosofie, realitatea nu era reproducerea fidela a naturi i. Se incercd nu numai reprezentarea imaginii exterioare ci si a adevarului interior in concordanta cu formele si ideile platonice (pentru exterior- negative direct dupa model, pentru interior- studii anatomice).1.1.5. BAROCUL aie: ‘Bernini, «Fantina celor patra riurin Barocul urmareste relatia sculpturii cu natura- fuziunea luminii, apei, aerului. Giordano Bruno si Copernicus redusesera omul la 0 scaré mai mic8, o rotifa a universului, detronandu-I de pe pozitia sa inaltt. Se ajunge astfel a se pune acum accent pe natura si pe principiile sale: schimbare si dinamism neobosit. Fénténa «Trevin din Roma, executati un secol mai tarziu, este apoteoza interpretirii baroce a valorii apei. Lumina este un alt clement natural celebrat de sculptorii baroci-dirijat, folosit, modelat. Sunt inspirati de figuri poetice precum: alegoriile (folosirea unei imagini care s& trimita la 0 alta), hiperbolele (deformarea proportiilor, sublinierea materialelor, rafinarea tehnicii pind la obtinerea pretiozititii, marirea energie), oximoronii (0 intémplare calculata, un haos controlat, un dinamism multiaxial- 5 axe). Cauté similitudini in lucrurile nesimilare Dinamismul ¢ creat de modularea plastica si organica a materialelor. Un simbol folosit tl reprezintd coloanele rasucite- cel mai cunoscut exemplu flind baldachinul creat de Bernini pentru biserica «Sf. Petru» din Roma. Bernini demonstreaza cum fortele centrifugale si centripete pot coexista, cum fiecare grup poate fi plasat pe linia find dintre flings si nefiinta, in pragul dramatic al adevarului, fictiunii verosimilitudinii- atét de eficient incdt $i moartea si para vie si dinamic&. Manifestul schimbarii de atitudine e una din lucrdtile de inceput ale lui Bernini «Apollo si Daphne» in care sentimentele exprimate sunt schematizate coreografic in dinamica alegoriilor metamorfozelor. Mitul clasic al lui Daphne si Apollo e reinterpretat in cheie moderna ca un avertisment moral. Formele par a curge, a se insera elegant in spatiu, a pluti chiar. Se creeaz@ o unitate continua a volumelor, ce nu dau nicio clipa impresia de rupturd, de fragmentare si nici de efort sau greutate, Totul, masa si timpul, par suspendate. Dinamica fine de aceasti dati de miscarea lind a corpurilor si nu de o tensiune interioara ca la Michelangelo. Ritmul vertical creat de alternanta de lumin- umbra, de succesiunea egal si paralela a fragmentelor corporale adauga farmec si mister grupului Bernini, «Apollo si Daphne—— a Bemini gaseste c& limitele sculpturii sunt prea inguste- nizuieste spre 0 sculpturé- spectacol, magie. Clasicismul inca pluteste deasupra tuturor- ca punct de pornire avem arta ca imitare si arta ca idee, iar la Bernini le gasim pe amandoua. Dous lucrari in care spiritul scenografic al lui Bernini atinge apogeul sunt «Extazul Sfintei Tereza» si «Constantinn- unde prezenta draperiilor si a razelor creeaza atmosfera si unitate spatiald. $i intr-un caz si-n celalalt volumele sunt tumultoase, involburate, dinamice pand la atingerea unui punct maxim de dramatism, Sentimentele ating paroxismul. Suprafata puternic agitata creeazi teatrale jocuri de lumind-umbra, conferind chiar o impresie de picturalitate si, similar efectului produs de dantelariile gotice, un efect de usurare a volumelor. Personajele par a trdi, sunt surprinse in plin& miscare. Centrul de greutate al blocului de marmura, in ambele cazuri, cade in afard- creand astfel o putemnica impresie de instabilitate si in acelasi timp de dinamism. Dinamism sugerat prin folosirea combinata a mai multor trucuri fie ele de natura scenograficé, volumetrica sau de suprafapi — de subliniat este torusi c& toate aceste trucuri sunt de natura externa. Bernini, «Constantin» Pe aceleasi coordonate de dinamism teatral, dar firé aranjamentele scenografice se incadreaza si o alta vestité Iucrare a sa «Rapirea Prosepinei» in care Eros si Pathos devin unul, lucrare inspiraté de studiul siu asupra artei elenistice, ca si «Apollo si Daphne», Compozitional —_prezintai numeroase similitudini cu «R&pirea sabinelor» a ui Giambologna, modularea plastic’ fiind de facturé manierista, dar predilectia pentru astfel de teme «amalen, precum si dinamismul exagerat sunt elemente «clasic-baroce», Bemini «Rapirea Prosepineiin Franta, Louvre si Versailles constituie doua centre importante ale barocului, ce se gisesc totusi sub influenta Italiei. Celebrarea naturii la Versailles cunoaste uneori forme paroxiste ~ arta ia nastere din elemente naturale (materialul) si aspira apoi sa-i imite curgerea, ritmul. Suprafaja este tratata diferit in functie de materialul redat: vegetatie, carne, bijuterii, par, draperii... Redau o gama larg de emotii, semn al unei cunoasteri anatomice complexe. Exist o mai mare unitate spatial& creat de combinarea inteleapts a artelor: arhitecturd, sculptura, pictur, perspectiva. F. Girardon, unul din numele mari in epoca sa, practica un baroc temperat, unde regulile corecteazi emotiile, iar Nicolas Poussin incearca s& impace sculptura clasica cu impresiile picturale lasate de operele tui Carracci.» Lucrarea Iui Pierre Puget, «Milo din Crotona», are ca semn distinctiv prezenta unui gol pe centrul comporitiei, punct de plecare pentru aceasta. Un fin balans, intre masa volumetrica ce «aden grea in afard si golul ce 0 echilibreaza, face din acest grup statuar prima lucrare tn care putem vorbi cu adevarat de un ritm de gol-plin, Directia centripetala e data de figurile tensionate, sinuoase. Dinamismul résucit al lui Bernini si exuberanta carala tipic rubensiana e transformatd intr-un model complicat de linii si planuri, ce transpun greutatea in afar sau induntru, intr-o impacare a migearii centripete cu cea centrifuga, Daca la toate acestea adaugim si observatia find a starilor sufletesti si redarea acestora atat Ia nivelul chipului edt si al trupului obtinem o imagine completa. Pierre Puget, «Milo din Crotona» ‘conform Germain Bazin, «Classique, Baroque et Rococo, Ed. Larousse, Paris 1963, 35Barocul italian si cel spaniol au cfteva puncte comune dac ne gindim la cuvinte precum agitatie, incdrestura emotional& si compozitionals, artificii scenogratice, unitatea spatiala, spirale, sinuozitati... Exista totusi la italien 0 permanenta raportare la arta clasic care spaniolilor le lipseste. Cei din urma tind s& aureascé suprafetele pe care le transforma in adevarate broderii tridimensionale. Coloristic si volumetric ei depasese orice limita Incercéind s& trezeasc& extazul credinciosilor, creénd o viziune greu de inteles pentru o minte moderna intre contemplare, adulatie, viziune gi drog. Pierre-Etienne Monnot si Pierre Legros cel Tani, Jose Benito de Churriguera, Morméntul Iui Gregory al-V-lea, Roma Altar, Salamanca Barocul are in centru o esteticé ce considera arta ca un mijloc de exprimare a pasiunilor sufletesti. Psihologia a fiicut considerabile progrese in aceea vreme si problemele sufletesti devin preocuparea tot mai multor psihologi. Biologii stabilesc primele principii ale ionomiei umane, artisti si criticii scot tratate despre expresia acesteia, cel mai celebru apartinandu-i francezului Charles le Brun, Toate aceste sentimente sunt duse la extrem, reprezentirile fetei find insorite de cele ale corpului. Cautarea obsesiva a redarii acestora in cadrul lucratilor de arta este una din triséurile principale ale epocii. Barocul a aparut datorita achizitilor secolului trecut si a interesului manierismului pentru miscare, elegant’, mister. Maxima dupa care se conduceau era «Carpe Diemy-« Trieste clipa», pentru c& ei considerau c& totul este efemer si trebuie s& te bucuri de fiecare moment, Asta fi duce la conceptul de miscare- totul se transforma, se metamorfozeaza. Deoarece partea material este trecétoare incep a da o importanté crescanda emotiilor, sentimentelor, vietii spirituale. Temele abordate sunt in general religioase, dar se pune ‘acum accentul pe scenele de cruzime, patos si suferint. Una din temele predilecte este iubirea, de naturd umand, camala sau de naturé divina. Reprezentarea spatial, crearea unei uunitati spatiale, dinamismul compozitional, migcarea exprimata prin linii curbe sau spiralate, eliminarea simetriei, vibrarea suprafetei prin jocuri de lumind-umbra si linii ‘ondulate, multiaxialitate- sunt coordonatele principale ale barocului, citit ca fenomen european. “conform Germain Bazin, «Classique, Baroque e Rococo», Bd. Larousse, Paris 1963 36ROCOCO-UL Lambert-Sigisbert Adam si Nicolas-Sebastien Adam «Triumfal fui Neptun gi al Amfitritein Rococo-ul este stilul pitoresc, decorativ, in care lumina si culoarea sunt in prim plan, al c&rei ton a fost dat de arta de curte. Este un baroc mai elegant, mai gratios, fluid, mai teatral, dramatic, pretios, ostentativ si deticat. Ca gi in baroc limita dintre omament gi figurativ riméne oarecum vaga. Rococo-ul aspira cAtre o simfonie. Inventivitatea, inovatile, efectele uimitoare sunt apreciate. Sunt voci care afirma c& nu ar exista sculpturd rococo, si c& acesta ar apartine doar bijutierilor! Este o societate ce se reface dupa rAzboaiele sec. XVI, ce nu se rupe totusi brusc de traditie: vocabularul iconografie ramane acelasi. Vechiul sistem de forme gi valori este aplicat doar cu mai mult& libertate. Rococo- ul este in principal o arti decorativa si sculptura isi va ocupa locul ei. Este un stil vibrant ce are nevoie de volum ca si de culoare gi lumina. Aparitia colectionarilor, a unui public ‘mai larg cu acces la arta, duce la micsorarea dimensiunilor lucrérilor, reduse pentru a trai in spatii, decoruri mai mici si pentru a deveni mai ieftine. Se vor diversifica subiectele, materialele. Domind incd sentimentul religios. Scarile palatelor, fatadele, gradinile, parcurile, fntanile mai abundente inc& din secolul trecut, cascadele, bazinele cu apa, piefele sunt toate spatii umplute cu statui. Prezenta apei ca sursd a viefii este un decor incomparabil pentru sculpturd, pentru c& reflecta si mareste formele sale ‘Nicola Salvi, «Fontana di Trevis 37Exist doua teorii despre stilul rococo. Prima il deserie ca pe o continuare a barocului, pentru cd linia de baza ¢ tot ondulat, curb. Dar totusi in see. XVIII isi va schimba ritmul, dac& in baroc era mai zigzagata, mai accidentatd, in rococo este mai calma si mai gratioasé (gratiosul- categorie esteticd des intélnité in epoca). O a doua teorie descrie rocaco-ul ea pe un stil diferit de baroc, de la care preia totusi anumite elemente, find cu toate acestea 0 expresie a aristocratiei, pe cénd cealaltd era a monarhiei. Cert este cd nu apare ca o reactie impotriva barocului, ci ca o continuare. Filosofia vremii spunea cd timpul se scurge inexorabil, cA viata pe pémént e trecdtoare si trebuie traitd. Se bucura iubind si jucéndu-se. Este timpul serbatilor, al artificiilor, al exuberantei. Giacomo Serpota, «Alegoria Norocului» Nivolas-Sebastien Adam, «Prometeu» Sculptura va fi predilect omamentala sau cu rol decorativ. Formele sunt elegante si gratioase, mai mult ca altédatd. Ritmul rimfne in continuare vibrant si involburat, dramatic, dar isi inmoaie marginile, devenind mai sinuos, mai curgator. Lumina si umbra continua sé joace un rol important, contribuind cu accentele lor puternice Ia efectul general Volumele par a nu mai cunoaste limite- nici ale gravitatiei, nici ale compozitiei. Indiferent de materialul folosit se observa aplecarea, daca nu chiar obsesia, pentru virtuozititi tehnice Alegoria este la ordinea zilei- nimic nu era reprezentat direct, totul era ascuns sub haina iverselor simboluri, legende, avand mai multe grade de complexitate. Cu 0 piatd tot mai larga de amatori de arta, tematica se extinde, iar dimensiunile scad. Nu inseamna c& reduc si din abundenta detaliilor si din gradul de slefuire al suprafetei- totul este urmarit cu minutiozitate, lucru ce tinde a sc&dea din monumentalitatea obiectului. Cauti a se apropia ct mai mult de realitate, atingind un grad inalt de desavarsire in redarea diverselor ‘materialitati, Sunt evident preocupati intr-un grad mai inalt de exterior si de aparentele sale decat de interior- volumele au o traire de suprafata. Daca sec. XVII a apartinut curtii regale, acesta va tine de aristocratie. O societate rafinata va patrona sec, XVIII, mare amatoare de art, nu numai cea a prezentului cét si cea a ‘wecutului, Numarul amatorilor de arta se inmulteste si creste astfel si numarul comezilor. Dar deseori acestea sunt de dimensiuni mai reduse, pottivite interioarelor. Detaliile se ‘inmultese gi compozitile devin mai aglomerate. 38Et Monarhiile absolute au totusi nevoie de simboturi- si desi nu statul a mai fost principalul comanditar al vremii acesta a continuat totusi sf achizitioneze céteva mari opere de arti printre cele mai cunoscute si mai uimitoare fiind eovestra francezului Falconet aflaté in Rusia. Accentul cade pe libera inspiratie, pe mod’, pe constantele interactiuni ale formelor, volumelor, umbrelor, si chiar culorilor. Prezinta un spectacol viu, vesel, ocazional solemn- oglinda a societitii vremii, Raspundeau rapid modei, creativi- un decor potrivit «trai viettin, dovedese preocupare pentru cunostintele tehnice, rafinamente, pentru spectacol, amuzament si un efort de a se armoniza cu alte expresiiartistice. Sculptura obtine cel mai ‘nalt efect in cadrul arhitectural (stucco se dovedeste ideal pentru decorarea spatiului dintre desene, de pe tavane...), care la randu-i avea nevoie de sculptur pentru a trai din plin (avea o relatie similara si cu pictura). Vorbim oare din nou de o dependenta a sculpturii? este o falsi problema. Inainte de a ajunge in fazele sale extreme, rococo-ul servea bine cerintelor sculpturii de proiectare a formelor in spatiu, volume ce se migcd, fird a inceta a se adapta noilor circumstanfe sia se reinventa. Sculptura a adus secolului XVIIT 0 frumusefe vitala, un sarm ineomparabil ce capteaza gi azi 39NEOCLASICISMUL Aparitia neoclasicismului in Franta este stréns legat& de momentul izbucnirii revolutiei de la 1789 si a résturnarii monarhici. Liderii revolutiei se vor sluji de clasicism pentru a rispandi idealurile revolutionare ale burgheziei. Este de altfel demna de urmarit legatura regimurilor totalitariste, impunerea autoritiii lor prin acest stil deja verificat- 0 norma acolo unde exista ierarhie, Anglia a fost clasica si conservatoare de la inceput si pana la fast, influenténd de asemenea arta francezd. Un rol exceptional in formarea gustului o are si descoperirea oraselor Pompei si Herculane- vor aduce in prim plan imagini cu eroi tomani. Ideile estetice ale lui Quatremere de Quency despre imitarea si copierea, nu interpretarea, artei perfecte a culturii grecesti, vor gsi de asemenea ecou in epocd. Sunt organizate numeroase colectii de arti antic ajuténd la dezvoltarea unui gust in aceasta directie. «La Marseilaise» Cunoaste doui faze importante de dezvoltare, Prima este legat de aparitia, pregatirea si formarea neoclasicismului in strans& legaturd cu revolutia, fiind faza cea mai activl. A doua este faza academista cénd idealurile revolutiei sunt uitate si arta e supusé regulilor se retetelor. Va dura pana pe la mijlocul sec. XIX, secol in care toate celelalte curente vor constitui contrareactii la arta academista, dupa cum si neoclasicismul a fost o reactie la arta senzual& a rococo-ului. Observam cum istoria artei este alestuita din cicluri, perioade in care predomina miscarea, urmate de perioade tn care calmul si incremenirea detin suprematia, o alternare a ritmurilor, a doud opusuri menite si-si urmeze una alteia precum. ziua urmeaza nopti.Estetica neoclasic& pomeste de la conceptul de frumos ideal, readucand in discutie idealul frumosului din antichitate. Acesta e sinonim cu perfectiunea, exprimata prin ordine, imetrie, claritate, armonie- elemente prioritare tn arhitecturd, sculpturd, pictura. Pentru a obfine aceasté perfectiune, acest ideal vesnic, unic, trebuie pastrate regulile- se va stipula astfel obligativitatea pastrarii unor norme. Va rezulta astfel academismul Bereel Thorvaldsen, «Jason si ldna de aur» ‘Antonio Canova, «Venus st Martey Despre Canova, David spunea ca «arta sa divinizeazi forma si-si transforma publicul in admiratorin. Sub influenta barocului venetian pe care I-a cunoscut de tnar, el va fi un neoclasie ce nu va renunta totusi la migcare, la formele gratioase i finisajele impecabile. Un alt maestru al timpului, Thordvaldsen, este mult mai atras de antichitate, pe care o va studia in Italia- statuile sale caracterizate prin nemiscare, sunt pline de un ritm calm (va fi mult admirat in Germania, Scandinavia, Anglia). Formele sculpturale urmarese, cu putine si neimportante excepfii, arta antica, elementele de Jimbaj find comune, Franta, noul lider, spirit democratic, conféré functii noi sculpturii, stramutata deja din biserica si cimitir, devenind acum strins legata de evolutia spatiului public urban, de noile clidiri publice. Se inventeazé monumentul comemorativ cu rol pedagogic. Dupa 1900 intra {in spatiul privat, in atelier, in muzee, colectii, pentru ca dupa al Doilea Razboi Mondial si se reintoarca pe scena publicd a spatiului urban, de aceastt data nu doar in Europa ci si-n America. Ca rezultat sculptura nu mai e astizi doar un obiect pe care si-l privesti, ci poate fii si un spatiu in care sa traiesti. Intr-un timp in care formele artistice isi depasesc tot mai mult si mai frecvent limitele, intersectindu-se si inventénd locul in care realitatea e inscenat- trebuie s4 reflectam mai adnc dacé vrem s8 infelegem prezenta interactiune dintre art si spatiul in care traim. 41.1.8. ROMANTISMUL. Auguste Preault, «Mceluby Romantismul e vo modalitate de simtiren dup& Baudelaire, «o agitatie a sufletuluiy dupa Thore, tensiune dramatica interioara, cu sentimente numite des «sdlbaticen, in cdutarea , cu sentimente duse uneori la extrem. Fenomen cultural-artistic ce explodeaza tn deceniile 2 si 3 ale sec. XIX, romantismul dureazi aproximativ pind dupa 1848. Este 0 atitudine, 0 stare de spirit favorizaté de numeroasele revolutii si miscdri de eliberare, de lupta impotriva modului de viatd al burgheziei ce devenise stipan& a idealurilor revolutiei de la 1789, Este o reactie puternicd tmpotriva neoclasicismului, ce prin faza sa academista devenise expresia modului de viatd burghez Romantismul indisolubil legat de imaginatie, inseamni suprematia sensibilitati, a particularului si individualului, a pitorescului si exotismului, libertatea individului, subiectivism, intelegere simbolicd a vietii, cdutarea esentei. Redau starile si trairile interioare, sentimentele omului, ale lumii sale invizibile guvernata de forte misterioase. Incearea sa socheze, sa aiba un impact asupra privitorului, ce trebuie s&-si cunoascd dramele, s& sufere. «Sublimul» inlocuieste notiunea de «frumos ideal clasic». Gasese surse noi de inspiratie in literatura, in lumea fantasticd a basmelor nafionale. Un gen des intalnit va fi portretul, cu atitudini visitoare, melancolice, cu jocuri puternice de umbra si luming, pentru a evidentia sentimentele, pasiunile, Exist si numeroase scene de lupts intre animale ce scot in relief trairile interioare primare. Se pune accent pe dramatism, cdutdndu-se redarea starilor interioare ale personajului. Obtin aceste efecte printr-o concentrare a expresiei la nivelul portretului, dar si prin atitudinile teatrale ale corpurilor. Formele sunt in general dinamice, strabatute de o fort ascunsa ce le confer un tumult interior. in cazul basoreliefului «Mcelub» se observa chiar o renuntare la studiul anatomic pentru o mai bun& subliniere a volumelor si a sentimentelor. Jocul framantat de umbre creeazé de asemenea o stare de neliniste Jehan Duseigneur, Antoine Etex, ‘Orlando furiosuly «Cain si cop si acuzati de Dumnezeus 21.1.9. REALISMUL Anul 1880 marcheaz aparitia realismului, ce are ca principiu de baza reflectarea realit ‘in datele sale esentiale. Ta nastere tot in Franta, cunoscénd mai apoi o réspandire far precedent, strins legat flind de revolutile sociale, de lupta pentru drepturile democratice si de aparitia proletariatului- 0 nowd clast sociala, Este 0 reactie dura atét impotriva romantismului cét si impotriva academismului. Conform noilor directii arta trebuie s8 se implice in viata sociala, pe care are obligatia moral s& o reprezinte. Se va ridica astfel ‘impotriva imaginarului, fantasticului si idealismului romantic, Se cautd raportarea directa la naturd, se exclude imaginatia artistului ce va fi obligat s4 redea ceea ce vede- chiar dacd e vorba de lucruri uréte, favorizand aparitia unei poetici a vulgarului, a trivialului Vor adopta un nou subiect: clasa muncitoare, introducdnd personaje din categorii umile. in Belgia si Italia gaisim primele monumente dedicate unor oameni simpli. Realismul reflect care 0 noua constiinta sociala sau aparitia unei forte sociale noi? «Ch. Philipon sau Stirbul zimbaet» eGuizot sau Plictiseala» Honore Daumier Cel mai interesant personaj din punctul de vedere al analizei prezente mi se pare Honore Daumier- un artist complex al sec. XIX, cunoscut pentru crticile sale mai mult in domeniul picturii si mai ales al gravurii. imi pare totusi deosebit de important contributia sa in sculpturd, unde aduce caricatura in tei dimensiuni (un stil al cfrui inceput il gsim la Franz Xaver in 1770, Dantan si chiar Ia garguille gotice). Maestru al satirei politice, modelele lui Daumier nu sunt exemple de urmat ci dimpotriva. Critica sa cinica si indulgent nu e totusi demoralizatoare, ci incurajatoare. Busturile lui Daumier marcheazd o rupturé total de tradifia neoclasica. Formele sale sunt departe de a mai urmari un volum definit perfect si clar. Artistul are puterea de a renunta la antficile unei cizelari amanuntite, la o redare in detaliu, alegind a se opri mai degraba asupra unei expresii a formei in general si a suprafefei in particular. Exagerdrile anatomice ciutate pentru a obtine efecte caricaturale i Indeparteazai de o analiza realisté atat de frecvent folosité pana in acel moment. Lucrérile sunt apariit inedite- a se vedea «Ratapoily. Important nu este cunoasterea de aproape a formelor ci impresia generala pe care acestea o produc. Sunt printre primele sculpturi, dupa cele ale lui Michelangelo, cu o putere analitica mare, ce nu sunt lucrate pentru a fi admirate atat de aproape ci de departe, Se observa ins o puterica influent a picturalului in redarea volumetrica. Formele au un puternic suflu intern, dinamizarea extern tinénd mai mult de o suprafatd agitatd decdt de o compozitie a volumelor mari. 431.1.10, IMPRESIONISMUL Impresionismul este 0 miscare artisticd care reuneste pentru o perioada limitat& de timp o serie de personalitati artistice- in general pictori. Parte din acestia sau aventurat si pe tdrdmul tridimensionalului, transpundnd sau nu ceva din ideile impresioniste. La Degas gasim numeroase statuete modelate de dansatoare sau de cai si cai-calareti, doud teme pe care le va urmat si in opera sa bidimensionala, Sculptura va fi doar auxiliarul picturii, ajuténdu-! sa exploreze problemele de forma si migcare pe care le gisea dificil de rezolvat in desen. Preocuparea sa principald va fi migcarea- de aceea si alege ca teme dansul si sportul. Tehnica aleasi de el- modeleul- ii slujeste unei rapide surprinderi a subiectului, de la care cauté a refine in general datele principale, sau, pentru a ne aminti de unde porneste el, impresia general Unele ne pot aduce aminte de operele mai impresioniste ale lui Rodin. Edgar Degas, «Micuta dansatoare de paisprezece ani» Auguste Renoir are o evolutie deosebiti debutnd ca pictor de evantaie si Porjelanuri, cunoscénd dupa aceea o puternicd influent’ a realistilor, devenind apoi impresionist gi spre sfarsitul viefii reintoreandu-se la desen. De sculptura se va apuca cand nu va mai putea stapani bine penelul. Dovedeste sensibilitate in atingetea materialului- acesta fiind ca si in cazul Jui Degas- lutul. Formele sale se vor apropia de cele ale lui Rodin sau Maillol. Observim aceiasi eludare a detaliilor in favoarea unei impresii generale, si suprafata neslefuitd, lsat «proaspatin, generdnd un aspect de schitd ce pastreazi inca ceva din forja si amprenta artistului. Ebose in multe cazuri, compozitiile sale cauté a surprinde «starean general modelului pentru a reda cat mai bine impresia generat de acesta. Auguste Renoir, «Pemele insircinaté Sculptura lui Paul Gauguin este, in cea mai mare parte, de naturd decorativa, exceptie ficdnd céteva statuete de lemn pictat. $i totusi mi se par semnificative lucraile sale datorité unui spirit de simplificare a suprafefelor si a planurilor compozitionale ce se trage cel mai probabil din tematica sa de inspiratie polineziand, cultura pe care nu o va urmari doar in datele sale teoretice ci va imprumuta chiar din structurile sale. Aceste imprumuturi sunt 0 caracteristica a epocii sale in care culturi indepartate erau aduse in atentia publicului si exploatate de catre artisti. in acelasi fel arta afticana si cea chineza vor capta interesul publicului si al artistilor, si poi rand pe rand influenfe din cele mai indepartate colturi ale lumii se vor face simfite. Interesul manifestat de Gauguin si de cdtre alfii pentru arta primitiva, aceste prime incereari mofologice de transpunere a acesteia nu vor trece neobservate de generatiile urmatoare, unul din cele mai cunoscute exemple find Picasso. Paul Gauguin, Baston ciopit mpodobit eu motive potineziene 4Pentru monumentele sale laice (gir, palate, poduri, statui de personalitai..)statul va alege stilul neoclasic, iar biserica se va reintoarce la perioada sa de glorie- goticul, rezultind astfel neogoticul. In casele particulare putem ins& gisi orice de la Renastere, la opulentul baroe, la rococo: materiale scumpe, decoratiuni din abundents, figuri gratioase. Stand in spatiul real sculptura invinge, sfideaz timpul. O atentie deosebita trebuie acordata monumentelor semnificative din fiecare epocd, pentru c& ele au constituit un moment de cotitura in istorie, de innoire si inovatie, dependente fiind totusi de conditiile atasate de comand, de imaginea predominant a omului, de simul sau al spatialului si de st€panirea resurselor tehnice. Este important de subliniat dependenta sculpturii de comanditar, ea fiind una din artele cu libertatea cea mai limitata. Honore Daumier, «mul eu eapul platy Chiar si in acest punct al analizei, in sec. XIX, observiim o permanent raportere si relationare a artei cu cultura si formele Greciei Antice. Slujind ca punct de plecare pentru arta europeana aceasta este chiar si-n zilele noastre Indelung apreciatd, constituind un reper valabil pana la mijlocul sec. XX, cand limbajul artistic va suferi dramatice schimbari, Tupandu-se de antichitate, ajungindu-se chiar la imposibilitatea de a mai aplica aceiasi grila de analiza ca pand acum, Primele modificari importante se vor citi ins& de la inceputul sec, XX: in primul rind in arta lui Rodin, c&ruia Ti voi dedica un scurt subcapitol aparte Anunjand expresionismul, Rodin face saltul cétre arta secolului XX. Va trece de la lucrari de un realism uimitor (de exemplu «Varsta de aur») la tratarea corpului uman pe segmente («Torsul Adelei»). Intreg parcursul operei sale constituie o sursé de inspiratiei_pentru generafiile urmatoare si un ametitor si uimitor tur de forté artista. 45