EPISTOLA CATRE COLOSENI Introducere A piitrunde in cartea [Coloseni] propriu imbrécata intr-un limbaj inspirat, a lasa -zisd, a regandi gdndirea ei inspirati, lumina $i puterea gandirii ei sa umple sufletul $i sé modeleze viaja — este o innobilare de o viata intreaga si pentru eternitate, “ T. Locul unic in Canon Cele mai multe din scrisorile tui Pavel au fost adresate unor adunari din centre urbane mari sau importante, cum ar fi Roma, Corint, Efes sau Filipi. In schimb, Colose era un ora§ a céruj glorie apusese deja. Chiar adu- narea de acolo nu a ajuns sa fie binecunoscu- ta in istoria bisericii. Pe scurt, daca nu ar fi fost aceasi epistola inspiratd, adresat& cres- tinilor de acolo, Colose nu ar avea rezonanta astdzi decat pentru cercetatorii istoriei antice. Desi localitatea in sine este insignifianta, scrisoarea trimisd credinciogilor de acolo este foarte importanta. Impreund cu Toan | si Evrei 1, Coloseni | prezinta cea mai minu- nat expunere a Dumnezeirii absolute a Domnului nostru [sus Cristos. Intrucat doc- trina aceasta este fundamentala pentru intreg adevarul crestin, valoarea ei nu poate fi subliniata indeajuns. Scrisoarea confine, in acelasi timp, i portante indrumari referitoare la relatii dintre oameni, religia cultica si viata cresti- na, UL. Autorul ‘Nu exist dovezi cd cineva ar fi constestat paternitatea paulina a epistolei catre Colo~ seni, inainte de secolul al nouasprezecelea — intr-atét de completa’ este structura de dovezi pozitive. Dovezile externe sunt deose- bit de puternice. Printre cei ce il citeazi pe Pavel ca autor se numara Ignatius, Tustin Martirul, Teofil din Antiohia, Irineu, Cle- ment din Alexandria, Tertulian si Origen. Atat canonul lui Marcion, cat si cel Murato- rian accepta autenticitatea cartii Coloseni. Dovezile interne pornesc de la simplul fapt cd de trei ori autorul epistolei afirmd c& este Pavel (1:1, 23; 4:18) iar confinutul con- corda cu aceste afirmatii. Expunerea doctri- nei, urmata de transpunerea in practic’ a acestei doctrine, la capitolul indatoriri, este 0 809 —R.C. Lenski trdsatura caracteristicd a apostolului. Poate cd cea mai convingatoare dovada de autenti- citate este puternica legdturd cu Filimon — epistold acceptata unanim ca fiind paulina. Cinci din persoanele mentionate in acea scurta epistold figureazi si in Coloseni. Chiar gi un critic de genul lui Renan a fost impresionat de paralela dintre aceste doua epistole. Or, se stie ci Renan a avut indoieli cu privire la Coloseni, Argumentele formulate émpotriva paterni- tatii pauline se axeazi pe chestiuni de voca~ bular, pe doctrina privitoare la Cristos si pe aparentele referiri la gnosticism. Cu privire la primul punct enunfat, noul vocabular cu care facem cunostinja in Coloseni inlocuieste unii din termenii preferai cu care se exprima Pavel. Salmon, carturar britanic de orientare conservatoare, combate sugubat acest punct de vedere cu contra-argumentul urmator: Nu pot subscrie la doctrina potrivit creia un om, atunci cdnd compune 0 noua lucrare, nuare voie, sub amenintarea pierderii identi- tatii, s4 foloscasca termeni noi, pe care nu i-a mai folosit in alté lucrare.“' Cu privire la Cristologia cuprinsa in Coloseni, ea se imbi- né perfect cu aceca de la Filipeni si loan si numai cei ce ar dori s4 transforme Dumneze- irea lui Cristos intr-o evolutie a paganismu- lui veacului al doilea se vor poticni de aceas- 18 doctrina. Cat priveste gnosticismul, carturarul scofian de orientare liberali Moffatt credea ca faza incipienta de gnosticism prezentata in Coloseni ar fi putut exista in primul veac.” Astfel, paternintatea paulind a cari Colo- seni st& pe o temelie solida. II, Data Inscrisé in ,Epistolele din inchisoare, Coloseni ar putea fi produsul intemnijarii de doi ani a lui Pavel in Cezarea (Fapte 23:23; 24:27), Dar, intrucat evanghelistul Filip a810 Coloseni fost gazda lui acolo, pare neverosimil ca apostolul s& nu-I fi pomenit in aceasta carte, avand in vedere ce crestin curtenitor si delicat era Pavel. Unii au sugerat si posibilitatea intemnifarii apostolului la Efes, desi aceasta variant este mult mai putin probabild. Cei mai multi considera ins ci aceasti scrisoare, impreuna cu Filimon, a fost scrisi pe la mijlocul intemnifarii lui Pavel la Roma, prin anul 60 d.Cr. (Fapte 28:30, 31). Din fericire, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pentru a intelege cartea de fata nu este nevoie s4 cunoastem imprejuréirile in care a fost compusa. IV. Fondul si tema cartii Colose era un oras din provincia Frigia, inregiunea cunoscuti azi sub numele de Asia Mica, situat la 16 km est de Laodiceea, la 20 km sud-est de Hierapolis (vezi 4:13). Fafa de Efes era situat la o suta saizeci de kilometri est, la intrarea unei trec&tori din munfii Cad- mieni (0 vale ingusta de circa 18 km), pe tra- seul militar ce stabilea legdtura dintre Eufrat gi Occident. Colose era situat pe valea raului Lycus (Lupul), al carui curs era indreptat spre vest, fiind afluent al raului Maeander, in care se varsa dupa ce acesta strabatea Laodiceea. ‘Acolo apa de la izvoarele fierbinti din Hiera- polis se uneste cu apa rece provenita de la Colose, producand acea stare de.,caldicel de la Laodiceea. Hierapolis era atat o stafiune balneard, ct $i un centru religios, in timp ce Laodiceea era metropola din valea respectiva. In perioada anterioara NT, Colose cunoscuse © inflorire deosebita. Se crede cd denumirea oragului provine de la termenul .,colossus", inspirat de formafiunile de calcar, ce se pre" zentau sub forme fanteziste. ‘Nu stim exact cum a ajuns Evanghelia la Colose. In punctul in care Pavel le scrie co- losenilor aceasta scrisoare, el inci nu-i cu- noscuse pe nici unul dintre credinciosii de a- colo (2:1). in general se crede cd Epafras ¢ cel ce a dus vestea buna a mantuirii in acest rag (1:7). Mulfi cred ca el a fost convertit prin Pavel, in timpul sederii de trei ani a a- postolului la Efes. Frigia ficea parte din Asia Proconsulara. Pavel a fost in Frigia (Fapte 16:6; 18:23), dar nu si la Colose (2:1). Din textul epistolei deducem cé o invaga- turd fals4, cunoscuti ulterior sub denumirea de gnosticism, incepuse si ameninte biserica din Colose. Gnosticii se filleau cu cunostinge- le lor (din grecescul gndsis, .,cunoastere"). Adepfii acestui curent pretindeau c& poseda informafii superioare celor detinute de apos- toli si incercau s& creeze impresia c& nimeni nu putea fi cu adevarat fericit, decat daca era initiat in tainele cultului lor. din gnostici negau adevarata laturé umani a lui Cristos, propovaduind ca ,,Cris- tosul ar fi fost 0 influentd divind, care ar fi emanat din Dumnezeu si s-ar fi odihnit asu- pra Omului, Isus, la botezul Lui. Apoi susti- neau cd Cristosul acesta L-ar fi parasit pe Isus cu putin timp inaintea rastignirii Lui. Asadar, conform teoriei acestora, Isus a murit, dar nu si Cristosul. Anumite variante ale gnosticismului susti- neau c& intre Dumnezeu si materie exist di- verse nivele sau grade de fine spirituale, Ei adoptau acest punct de vedere in efortul de a explica originea raului, asa cum arati si A. T. Robertson: ‘Speculajia gnosticilor se axa, mai cu seamé, asu- pra originii universului si existenfei raului. Ei presupuneau cd Dumnezeu este bun si totusi rau incadrul existengei. $i totusi, Dumnezeul bun nu aputut crea materia rea. Prin urmare, ei postulau ‘oserie de emanatii, eoni, spirite gi ingeri care s-ar fi interpus intre Dumnezeu si materie. Ideea era c&un eon ar fi provenit din Dumnezeu, altul din acest eon, gi asa mai departe, pana cand s-ar fi aflat la o distanti suficient de mare de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu sa nu fie contaminat de creajia materiei rele, dar suficient de aproape incat s& aiba fora de a executa lucrarea.* Fiind convingi ca trupul este inerent paca tos, unii gnostici practicau ascetismul, acel sistem de renuntare de sine sau chiar auto-tor- turare, in efortul de a atinge o stare spirituala ‘mai inalta. Alfii treceau in extrema cealalta, traind in satisfacerea tuturor plicerilor tru- pesti, afirméand ca trupul nu are nici o impor- tan sau c& nu afecteaza viaja spirituala a omului! Se pare c& urme ale altor doua erori pu- teau fi intalnite la Colose: antinomianismul si iudaismpul. Antinomianismal este invafitura potrivit céreia sub har o persoana nu trebuie s& practice stapanirea de sine, ci poate sa dea curs tuturor poftelor si dorintelor trupului. Tudaismul de genul Vechiului Testament degenerase, atingand forma unui sistem de indeplinire a unor ceremonii, prin care omul spera s4 poatd obfine neprihanirea inaintea lui Dumnezeu. Erorile care existau la Colose continua sa se manifeste gi in vremea noastra. Gnosticis- mul a reaparat in snul curentelor: Christian Science, Teosofie, Mormonism, Martorii lui Tehova, Unity $i al altor sisteme. Antinomia- nismul este caracteristic tuturor celor careColoseni sil spun cA, intrucat traim sub har, putem face ce dorim, trdind oricum. Judaismul a fost inigial 0 revelagie de la Dumnezeu, ale carei forme siceremonialuri au avut menireadea-iinvata pe oameni adeviruri spirituale sub forma unor arhetipuri, asa cum reiese din epistola catre Evrei si din alte parti ate NT. Dar aceas- tH invapiturd a degenerat, devenind un sistem in care formele propriu-zise au ajuns sé cape- te valoare, sensul lor spiritual fiind, in gene- ral, ignorat. Iudaismul isi géseste corespon- dentul modern in numeroasele sisteme reli- sioase de vremea noastra, care propoviiduiesc cd omul poate obtine bundvoinga lui Dumne- zeu prin propriile sale fapte, ignordnd sau duind starea sa de pacat $i nevoia mantu- clusiv din partea lui Dumnezeu. In Coloseni, apostolul Pavel contracareazi. cu miiestrie aceste erori, prin etalarea glori- ilor Persoanei si lucrarii Domnului nostru Isus Cristos. Epistola aceasta se aseaména uimitor de mult cu scrisoarea lui Pavel catre Efeseni. Este ins 0 asemnare din care lipseste ele- mentul repetitiei. Efeseni ii priveste pe cre- dinciosi asezati cu Cristos in locurile ceresti. Pe de alta parte, Coloseni ii priveste pe pi- mint, in timp ce Cristos, Capul lor Glorificat, se aflé in cer. In Efeseni accentul se pune asupra faptului cd credinciosul este in Cris- tos, in timp ce Coloseni il prezinté pe Cristos, nadejdea slavei, in credincios. In Efeseni accentul cade pe bisericd, in ipostaza de »Trup* al lui Cristos, .,plinatatea Celui care implineste total in tofi" (Ef. 1:23), De aici si sublinierea unitafii Trupului lui Cristos. In Coloseni, pozitia de cap a lui Cristos este expusa pe larg in capitolui 1, impreuna cu necesitatea de a ne fine strangi de Cap (2:18, 19), de a-l fi supusi. Cincizeci si patru cele 155 de versete ale cartii Efeseni sunt similare cu cele din Coloseni. SCHITA CARTII I. DOCTRINA PRE-EMINENTEI LUI CRISTOS (Cap. 1, 2) . Salutul (1:1, 2) . Mulfumirile si ragaciunea lui Pavel pentra credinciosi (1:3-14) ). Slujba incredinjata fui Pavel (1:24-29) A. B. C. Gloriile lui Cristos, Capul Bisericii (1:15-23) D. E, . Suficienta lui Cristos in fata pericolelor filosofiei, legalismului, misticismului si ascetismului (2:1-13) (cap. 3.49 . INDATORIRILE CREDINCIOSULUI FATA DE CRISTOSUL PRE-EMINENT A. Noua viafaa credinciosului: dezbracarea de omul vechi i imbracarea cu omul nou 1-17) (4:2-6) mo ow . Salutari gi indruméri . Comportamentul adecvat pentru memibrii casei crestine (3:18-4:1) . Viafa de rugdciune a credinciosului si marturia data de el prin faptd si prin viu grai . Amanunte despre unii din asociafii Ii Pavel (4:7-14) Comentariu 1. DOCTRINA PRE-EMINENTEI LUI CRISTOS (Cap. 1, 2) A. Salutul (1:1, 2) 1:1 Pe vremea cand a fost redactat Noul Testament, © scrisoare incepea de obicei cu numele autorului. Tot aga si Pavel se prezinta ca apostol at lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu. Un apostol era un trimis special al Domnului Isus. Pentru a li se confirma mesajul propovaduit, apostolii au primit puterea de a sivarsi minuni (2 Cor. 12:12). In plus, citim cf atunci cand apostolii si-au pus, in unele cazuri, mainile peste credinciosi, a fostdaruit Duhul Sfant (Fapte 8: 15-20; 19:6). Astazi nu exista in lume apostoli in sensul strictal cuvantului i este o mare nechibzuin- {aca cineva sd pretinda cA ar fi succesor al primilor doisprezece apostoli. Multi interpre- teaz4 Efeseni 2:20 in sensul ca Jucrarea celor inzestrati cu darul distinctiv de apostoli si profeti a avut de a face, in principal, cu inte- meierea bisericii, in contrast cu lucrarea evanghelistilor, pastorilor si invayatorilor (Ef. 4:11), care continua gi in dispensatia actuala. Pavel isi deriva apostolia din voia lui$12 Coloseni Dumnezeu (vezi si Fapte 9:15; Gal. 1:1). Nu a fost 0 ocupatie pe care gi-a ales-o singur sau pentru care sé fi fost instruit de oameni, dupa cum aceasta funcfie nu i-a fost incredinfati prin ordinarea oamenilor. Nu a provenit ,,de ia oameni (ca sursa), nici prin oameni (ca instrument), ci intreaga lui misiyne a fost desfigurat cu convingerea solemnd cé Dum- i |-a ales sa fie apostol. Pe cand redacta aceasta scrisoare langa Pavel se afla Timotei fratele noastru. Este bine sa observam aici 0 totala lipsa de oficia- lism in atitudinea lui Pavei fara de Timotei. Ambii erau membri ai unei fratii comune gi nici macar nu se punea problema unei ierar- hii, de felul celei care exista astézi in randu- rile demnitarilor bisericesti, cu tituri pom- poase si vesminte specifice. 1:2 Scrisoarea aceasta se adreseaza sfinti- lor si fratilor credinciosi in Cristos care sunt in Colose — doua denumiri frumoase care se aplica in NT tuturor crestinilor. Sfinti —asta inseamnd cdi sunt desparfifi de lume si alipiti la Durnnezeu, urmarea acestui act trebuind sa se manifeste prin viata lor sfanta, Frati credinciosi arati cA sunt copii unui Taté comun prin credinta in Domnul Isus; sunt frati si surori care cred. Crestinii mai sunt numifi discipoli (ucenici) si credinciosi, in alte locuri din NT. In Cristos se refera la pozitia lor duehov- niceasca. Cand au fost mantuiti, Dumnezeu i-a agezat in Cristos, ei find acum ,,acceptati in Preaiubitul.* Urmarea este c ci au viafa si natura Lui, de acum inainte nemaifiind va- Zuti de Dumnezeu ca niste copii ai lui Adam saul ca oameni nendiscuti din nou, ci acceptati pe deplin, cum este Fiul Sau, Sintagma: in ‘Cristos comunica 9 incarcatura de intimitate, acceptare si siguranta ce depaseste orice ca- pacitate a minjii omenesti de a o pricepe. Amplasarea geograficd a acestor credinciosi este indicat de sintagma: care sunt in Co- lose. Poate niciodata n-am fi putut citi despre acest oras, daca evanghelia nu s-ar fi predicat acolo, aducand sufletele la mantuire. Pavel ii saluta acum pe sfinti cu frumosul salut: Har voua si pace de la Dumaezeu, ‘Tatal nostru si de la Domnul Isus Cristos. Nici o alta aliturare de cuvinte nu ar putea exprima mai plenar binecuvantarile aduse de crestinism decat formula: har si pace. Har era un salut destul de raspandit in lumea elénd, dupa cum pace era un salut obisnuit la evrei, ambele cuvinte fiind folosite atat la in- talnire, cat si la despartire. Harul ni-L infati- seaza pe Dumnezeu coborandu-Se la nivelul omenirii pacatoase si pierdute, cu nesfarsita iubire si compasiune iar pacea rezumd toate rezultatele viefii unci persoane, atunci cand aceasta accepti harul lui Dumnezeu, ca dar fara plata. R. J..Little spune: ,Harul poate insemna multe lucruri, fiind aidoma unui cec in alb. Pacea este negresit 0 componenté a mostenirii crestinului, pe care nu trebuie sa-1 lasém pe Satan sd'ne-o répeasca.* Semnifi- cativa este si topica: intai este harul, apoi pacea. Daca Dumnezeu n-ar fi luat initiativa, actionand sub impulsul iubirii $i indurarii Sale fat de noi, am zacea si azi in pacatele noastre. Dar slava Lui, ci a avut aceasta initiativa, trimitandu-L pe Fiul Lui sé moara pentru noi, drept care acum putem avea pace cu Dumnezeu, pace cu semenii nostri $i pacea tui Dumnezeu in sufletele noastre. Dar de indata ce am fiicut aceasta afirmatie, ne dam seama cat de neadecvate sunt cuvintele noas- tre pentru a putea defini suficient profunda realitate pe care o exprima ele. B. Mulfumirile si rugaciunea lui Pavel pentru credinciogi (1:3-14) 1:3 Dupi ce i-a salutat pe sfintii acestia cu cuvintele ce au intrat in vocabularul defi- nitoriu al crestinismului, apostolul face incé un gest caracteristic—se pleacd pe genunchi, cu multumiri si rugaciune pe buze. Se pare ca apostolul intotdeauna isi incepea rugaciu- nea cu laude adresate Domnului — pilda pe care bine ar fi daca ne-am insusi-o. Rugaciu- nea lui este adresaté Iui Dumnezeu Tatil Domnului nostru isus Cristos. Rugdciunea este privilegiul nespus de mare de a fi primiti in audiena la Suveranul universului. Pe bund dreptate cineva ar putea intreba: ,.Cum poate un biet om indrazni sd stea inaintea infricosi- toarei si marefei prezenfe a Dumnczeului Preainalt? Raspunsul il gasim in insusi textul versctului: slavitul si maiestuosul Dumnezeu al universului este Tatal Domnului nostru Isus Cristos. Cel Preainalt este acelagi care s-a apropiat de noi, devenind intim. Datoriti faptului cd credinci Cristos se imparta- sesc din viafa Lui, Dumnezeu este acum si Tatal nostru (loan’20:17). Noi ne putem a- propia de El prin Cristos. Rugandu-ne nein- cetat pentru voi. Luatd separat, aceasta sins tagmé nu pare iesit’ din comun, dar sensul ei e amplificat de observatia ci Pavel isi expri- mA aici interesul pentru oameni cu care incd nua avut prilejul sd se intélneasca. Compara- fia aceasta cu propria noastra dificultate de a ne aduce aminte de rudele si prietenii nostri, inaintea tronului de har! Ce lista uriaga deColoseni 813 persoane pentru care obignuia si se roage tre- buie si fi avut apostolul Pavel! El se ruga nu numai pentru cei pe care ii cunostea, ci $i pentru crestinii din departari, ale cdror nume i-au fost aduse la cunostinta de alfii. Cu ade- varat, viata de necurmata rugaciune a aposto- lului Pavel ne ajuté sé-1 infelegem mai bine. 1:4 El auzise despre credinta in Cristos Isus a colosenilor si despre dragostea lor fata de toti sfin{fi. Mai intai el mentioneaz eredinta lor in Cristos Isus, acesta trebvind a fie intotdeauna punctul nostru de plecare. In lumea contemporana exist4 multi oameni religiosi, care vorbesc intruna despre dragos- tea lor pentru alfii. Dar daca ii descosi mai indeaproape, constati cl nu au nici o eredinta in Domnul Isus. Or, 0 asemenea dragoste reprezinté un gol imens si o totala lipsa de sens. Pe de alta parte, sunt cei care marturi- sesc cu buzele credinta lor in Cristos, dar degeaba cauti ca nu vei gasi nici o dovada a dragostei lor in viata lor. Pavel pune sub inceritatea credinfei lor. Trebuie sa existe credinga adevarata in Man- tuitorul, si aceasta credinta trebuie demonstra- 14 printr-o viata de iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri. Pavel spune ca credinfa este in Cristos. ‘Trebuie si luim bine seama la acest lucru. Domnul Isus Cristos este prezentat intotdeau- na in Scriptura ca tinta credingei, obiectivul spre care este indreptati aceasta. Cineva poate avea credinja nemarginita intr-o banca, dar credinja aceea este valabilé doar in ma- sura in care banca respectiva este fiabila. Ori- cata credinjd ai avea in banca respectiva, a- ceasta nu va putea asigura depozitele bancare, daca banca nu este gestionaté cum trebuie. €redinja in sine nu este suficienta. Credinta respectiva trebuie sd fie axat pe Domnul Isus Cnistos. Intrucat El nu poate da gres nicioda- 48; nici o persoand care-si pune increderea in El nu va fi dezamagita niciodata, Faptul ci Pavel a auzit despre credinta si dragostea lor aratd c& ei nu erau niste cre- dinciogi ascungi. De fapt, NT nu oferd prea multe incurajart celor caré si-ar propune s& trdiasc o viata de ucenic secret. Invajatura Cuvantului lui Dumnezeu este ca daca cineva L-a primit cu adevarat pe Méntuitoral, atunci acea persoand nu va putea sd nu-L mérturi- seasca in public pe Cristos i mantuirea pe care i-a adus-o. ragostea colosenilor ii cuprindea pe toti sfingii. Cu alte cuvinte, aceasta dragoste nu avea nici o umbra de sectarism sau de margi- nire locala. Colosenii nu-i iubeau doar pe cei din partasia lor, ci oriunde gaseau credinciosi adevarati, isi revarsau fara rezerve toata caldura dragostei lor peste ei. Asta ar trebui sé ne fie invapimant ca si dragostea noastrii s& nu aiba un caracter ingust si sd nu se mar- gineasca la cei din propiul nostru cere de partdsie local sau numai la misionarii din fara noastra. Trebuie sa dam cinste oilor lui ‘Cristos din orice loc unde s-ar gasi acestea, manifestindu-ne, ori de cate ori posibil, dragostea fata de ele. 1:5 Nu este-prea clara legatura acestui versetcu textul precedent, Trebuie el legat de versetul 3? Noi dam mulpumiri... din pricina nadejdii care va este pastrata in ceruri? Sau legatura trebuie stabilité cu versetul Dragostea voastra pentru tofi sfintii, dit pricina nddejdii care va este pastrata in ceruri? Ambele interpretari sunt valabile. Apostolul avea motive s4 mulfumeasca nu numai pentru credinfa si dragostea lor, ci si pentru mostenirea de care vor avea ei parte in vitor. Pe de alta parte, tot att de adevarat este si faptul ca credinja in Cristos Isus si dragostea pentru tofi sfintii sunt exercitate in fumina binecuvantérilor care ne asteapta. in orice caz, putem vedea cu tofii c& Pavel enumera aici cele trei virtuti cardinale ale viefii crestine: credinfa, dragostea si nadej- dea, pe care le gasim gi la | Corinteni 13:13 sila I Tesaloniceni 1 Lightfoot spune: ~Credina se reazema pe trecut; dragostea acfioneaza in prezent; iar nadejdea ne in- dreapta privirile spre viitor.“* In versetul acesta nadejdea nu inseamnd atitudinea de asteptare sau de nizuire dupa un Jucru, ci se refera la obiectul sperat. Aici ‘inseamna implinirea sau consumarea mantui- tii noastre, cand vom fi dugi in cer gi ne vom lua in primire mogtenirea vesnica. Colosenii auzisera despre aceasté nadejde, probabil cind Epafras le vestise evanghelia. Ceea ce au auzit ei este redat de sintagma: cuvantul adevarului evangheliei. Evanghelia de aici este descrisa ca mesajul unei vesti bune adevérate. Poate c& Pavel se gandea la inva- {fiturile false ale gnosticilor, cand scria aceste cuvinte. Cineva a definit ,adevarul* drept ceea ce afirmé Dumnezeu despre un lucru (loan 17:17). Evanghelia este adevarata pentru cd este cuvantul lui Dumnezeu. 1:6 Adevarul evangheliei ajunsese pana la coloseni, ca de altfel pana la marginile lumii cunoscute pana atunci. Afirmafia nu irebuie luata in sens absolut, intrucat nu se poate deduce de aici cd absolut tof oamenii. din lumea de atunci au auzit evanghelia. Mai814 Coloseni degraba ar putea sd insemne, cel putin partial, co seama de oameni din orice natiune au auzit vestea bund a evangheliei (Fapte 2). Versetul ar mai putea insemna cd evanghelia este destinata tuturor oamenilor si c& se ves- tea peste tot, fara ingradiri intenfionate. Pavel descrie si rezultatele inevitabile pe care le produce evanghelia. In Colose gi in toate celelalte parti ale lumii in care ajunsese sii fie vestité evanghelia, ea a dat roada si a crescut (textul marginal’ NKJV). Se face aceasta afirmatie pentru a se sublinia caracterul su- pranatural al evangheliei, c4ci in natura de obicei rodirea si cresterea nu au loc concomi- tent. De multe ori planta respectiva trebuie curajata pentru ca sé dea rod, caci daca este lasaté si creased in voie, va acapara toati seva, repartizind-o frunzelor si rarnurilor, si nu rodului. Dar evanghelia infaptuieste am- bele procese simultan: da roada in mantuirea sufietelor si zidirea sfingilor, raspandindu-se, in acelagi timp, din oras in oras gi de la near Ja neam. Este exact efectul pe care l-a avut evan- ghelia in viata colosenilor din ziua c4nd ei au auzit i au cunoscut harul lui Dumnezeu in adevar. In biserica din Colose s-a produs © crestere numerica, dar $i o dezvoltare du- hovniceasca in viata credinciosilor de acolo. Se pare cd evangheliaa facut, intr-adevar, pagi uriasi in primul veac, ajungand in Euro- pa, Asia gi Africa, cu mult peste limitele unde credeau unii cé se va opri. Dar nu exi temeiuri 4 credem cA a strabatut tot paman- tul. Harul lui Dumnezeu descrie aici foarte adecvat mesajul evangheliei. Prin ce am putea rezuma mai framos vestea bund decat prin adevarul minunat, potrivit caruia harul lui Dumnezeu se revarsa peste oameni vino- vafi, care nu merit dec&t mania lui Dumne- zeu! 1:7 Apostolul precizeaza cd de la Epafras au auzit credinciosii mesajul evarigheliei, a- jungand s& cunoascd acest mesaj in expe- Tienfa lor practicd de traire. Pavel il laud pe Epafras, definindu-| drept preaiubitul nostra rob impreuna cu noi si credincios slujitor al lui Cristos pentru ei. Nu gisim la aposto- lul Pavel nici urma de amaraciune sau gelo- zie. Pe el nu-| deranja faptul ca si alfi predi- catori aveau parte de elogieri. Ba mai mult, el insusi este primul care isi exprima aprecie- rea fata de alfi stujitori ai Domnului. 1:8 De la Epafras a auzit Pavel de dra- gostea colosenilorin Duhul. Nu eraaici doar un sentiment uman de afectiune, ci o iubire autentica faji de Domnul si copiii Lui, pe care o produce Duhul lui Dumnezeu ce salasluieste in lduntrul credinciogilor. Aceasta este singura referire la Duhul Sfant din aceas- ta epistola. 1:9 Odata incheiat capitolul mulfumirilor, Pavel incepe acum sé fac mijlociri concrete pentru sfinti. Am amintit deja cat de cuprin- ZAtor era orizontul rugaciunilor lui Pavel. ‘Trebuic acum sa amintim gi faptul ca cererile formulate de el se raportau intotdeauna la nevoile specifice ale copiilor lui Dumnezeu din orice localitate. Apostolul nu se ruga la modul general. Patru par sa fie cererile expri- mate cu privire la coloseni: (1) ca ei sA capete pricepere duhovniceasca: (2)sd aiba opurtare vrednic’ de Domnul; (3) si aiba parte din plin de putere gi (4) sa fie cupringi de un duh de multumire. Cererile formulate de Pavel nu sunt parci- monioase ori meschine — fapt care reiese mai cu seamé din versetele 9, 10 si 11, prin folosirea unor cuvinte cum ar fi: orice, orice lucru, tot felul de, cu toata puterea, pentru orice rabdare.... (1) orice fel deintelepciune si de pri¢epere duhovniceasca (v. 9). (2) Si fifi placuti in orice Iucru‘* (v. 10). (3) vin orice lucrare buna‘* (v. 10). (4) Cu toata puterea" (v. 11), (5) Pentru orice rabdare si indelunga ingiduinja™ (v. 11). De aceea de la inceputul versetului 9 sta~ bileste legitura cu versetele anterioare, sensul sintagmei find: datoritd vestilor aduse de Epafras (v. 4, 5, 8). De prima data cand a au- zit despre acesti sfinti scumpi de la Colose gi credinfa, dragostea si nédejdea lor. apostolul si-a faicut un obicei sd se roage pentru ei. Mai intai s-a rugat ca ei sd fie unplugi de cunoas- terea deplina a voii lui Dumnezeu, in orice fel de injelepciune si de pricepere dubovni- ceascd. Apostolul nua cerut ca ei sé fic mul- fumiti cu pretentiile de cunoastere trimbitate de gnostici, ci a dorit ca credinciogii coloseni si aiba parte de deplina cunoastere a voii lui Dumnezeu pentru viata lor, asa cum este aceasta descoperit’ in cuvantul Su. Cunoas- terea acesta nu esie de natura lumeasca ori carnalai, ci e caracterizata de infelepciune si pricepere duhovniceasea — adic de inte- lepciunea de a aplica cunostinjele dobandite in modul cel mai adecvat si de pricepere de a vedea care lucturi sunt dupa voia lui Dum- nezeu §i care sunt contrare acesteia. 1:10 Intre versetul 10 si 9 exist o foarte important legatura. De ce voia apostohul Pavel sd fie colosenii umpluti cu cunoasterea voii lui Dumnezeu? Pentru ca ei si devind are predicatori stralucifi sau invafitori senza-Coloseni 815 sionali? Ca s& atraga dupa ei mulfimi mari de adepti, cum Piceau gnosticii? Nicidecum! Adevdrata infelepciune si pricepere duhovni- ceasca are menirea de a-i invrednici pe ores- tinj sd umble intr-un chip yrednic de Dom- nul, s8-I fie plicufi in orice lucru. Gasim aici o lectie importanté despre cdlduzire. Dumnezeu nu ne descoperd voia Sa pentrua ne satisface curiozitatea, dupa cum nuo face pentru a ne gdila ambitia sau orgoliul. Mai degraba. Domnul ne araté voia Sa pentru viafa noastra pentru ca noi sé-I fim placuti in tot ceea ce facem. Aducand rod in tot felul de fapte bune. lata © utild atentionare ca desi nu suntem méantuifi prin faptele bune, negresit suntem ins& mAntuiti pentru a face fapte bune. Uneori avem tendinfa ca prin sublinierea totalei nevrednicii $i ineficacitafi a faptelor bune de a méantui sufletul s4 cream impresia cd cres- tinii nu cred in valoarea sau necesitatea fapte- lor bune. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevar decat o atare interpretare trunchiata! Aflam de la Efeseni 2:10 ca: ,,.noi suntem lucrarea Lui si am fost creafi in Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu lea pregatit mai dinainte, ca sé umblam in ele.“ Si iardsi la Tit 3:8, Pavel ii scrie lui Tit: ~Adevarat este cuvantul acesta si vreau s& stérui cu tarie asupra acestor Iucruri, pentru ca cei care au crezut in Dumnezeu si caute s& fie cei dintai in fapte bune“. Pavel nu dorea doar ca ei sé aducé road in orice Iucrare buna, ci si s creased in cu- noasterea lui Dumnezeu. Cum se realizeaza acest lucru? Mai intai de toate, se face prin studierea consecventa si atenti’ a cuvantului lui Dumnezeu. Apoi se capata prin ascultarea de invatiturile Sale, slujindu-L cu credincio- sie —- acest element din urmé fiind un gand foarte proeminent aici. Pe masurd ce facem aceste lucruri, suntem adusi la o stare de cunoastere mai deplina a Domnului. ,,Atunci vom cunoaste, daca vom persevera in cunoag- terea Domnului* (Osea 6:3, KIV). Observati repetarea cuvintelor care se refer la cunoastere in capitolul | si modul in care fiecare menfionare novi a lor ne trans- mite un gand si mai profund. In versetul 6, ei au cunoscut haral lui Dumnezeu.“ In verse- tul 9, ei aveau deja .,cunoasterea voii Sale“, pentru ca in versetul 10 s& ni se spund ci ef cresteau in cunoasterea lui Dumnezeu*. Am putea spune ca prima cunoastere se refera la mantuire, a doua la studierea Scripturilor iar a treia la slujirea si la trairea viefti crestine. Doctrina sau invafatura san&toasa trebuie sa conducé neaparat la o purtare corespunzitoa- re, care se va exprima prin slujirea si asculta- Tea noastra de Domnul. 1:11 A treia cerere a apostolului este ca sfinjii sd fie intariti cu toatd puterea, potri- vit cu taria slavei Lui. (Observati din nou progresia: umplufi, vr. 9; aducdnd rod, v. 10; intarifi, v.11). Viaya cresting nu poate fi tai doar in virtutea energiilor naturaleale omului, ci este nevoie de o tarie supranaturala. De aceea Pavel doreste ca credinciogit s& cunoas- ca puterea Fiului inviat al Ini Dumnezeu, dar ‘nu s€ opreste aici, ci vrea ca ei s-o cunoascd potrivit cu taria slavei Lui, El nu cere ca aceasta putere si fie din taria slavei Lui, ci potrivit cu ea, Taria slavei Lui este nemar- ginit& gi tot asa este gi cadrul rugaciunii, cum araté $i Peake: ,,.Dotarea cu putere nu se face doar pe masura nevoii receptorului, ci si dupa masura puterii divine disponibile.“* De ce dorea Pavel si aiba crestinii aceasti putere sau trie? Pentru ca sd sdvargeasci mhinuni spectaculoase? Sau pentru ca si invie mortii, si vindece boInavii sau si scoati ii? Din nou, raspunsul este Nu‘. Ci este nevoie de putere pentru ca copilul lui Dumnezeu sa aiba orice rabdare si inde- lungi ingiduin¢a [rabdare], cu bucurie. Trebuie sé dim toati atentia acestui cuvant! Pentru ca in multe zone ale crestinatagii con- temporane se pune un mare accent pe asa- zisele miracole, cum ar fi vorbirea in limbi, vindecarea bolnavilor si alte lucruri senzatio- nale. Dar faji de toate acestea, asistim in epoca noastra la un miracol mult mai mare: acela dea vedea cum un copil al lui Dumne- zeu sufera rabdator si-I mulfumeste lui Dum- nezeu in.mijlocul tuturor incercdrilor! La I Corinteni 13:4, indelunga rabdare este asociaté cu bundtatea. Aici ea este legata direct de bucurie. Noi suferim pentru cf nu ne putem smulge din gemetele (si suferintele) de care are parte creatia. Pentru a ne pastra ins& bucuria in lduntrul nostru si bunatatea fata de aljii este nevoie de puterea lui Durn- nezeu, aceasta flind o izbanda in viaja de credinja. Deosebirea dintre rabdare si inde- lunga rabdare este, dupa unii, deosebirea dintre a rabda fard murmur gi a rabda fara sa te razbuni. Harul lui Dumnezeu a realizat unul dintre obiectivele supreme in viata credinciosului care stie s& sufere cu rabdare sisi-L laude pe Dumnezeu chiar in mijlocu] ‘unei incercari de foc, 1:12: Multumind din acest verset se re- ferd la coloseni, nu la Pavel (in original ver- bul este la plural). Pavel se roaga ca ei si fie816 Coloseni nu doar intarigi in toate privinfele, ci si sé aiba un duh.de mulpumire, pentru ca niciodata sa nu inceteze si-gi exprime recunostinga fajade Tatdl, care i-a invrednicit sd aiba parte de mostenirea sfintilor in lumina. Ca fii ai lui ‘Adam, noi nu eram potrivifi s& ne bucurim. de gloriile cerului. De fapt, daca ar fi posibil ca oamenii nemantuisi sa fie dugi in cer, einu imi bine acolo, ci ar fi cuprinsi de cea mai adnca mizerie. Ca sa poti aprecia cerul trebuie s& fii potrivit pentru el. Chiar si noi, credinciosii in Domnul Isus, nu suntem potri- viti pentru cer prin noi insine, Singura nadej- de de slava pe care o avem acum se giseste in Persoana Domnului Isus Cristos: ‘Ma reazem pe meritele Sale, Alt reazem n-am, Nici chiar in locurile ceresti, in fara lui Emanuel. —Anne Ross Cousin Cand Dumnezeu il mantuieste pe cineva, imediat il inzestreaza cu caracterul adecvat pentru cer. Acest caracter adecvat este chiar Cristos, Nimic nu mai poate fi adaugat la a- ceastd desavargire. Nici macar o viaja intrea- 24 de ascultare si de slujire aici pe pamant mul va putea face pe cineva si fie mai potri- vit, mai adecvat pentru cer decat in ziua can a fost mantuit. Nadejdea noastra de slava se gaseste in sangele Lui. In timp ce mostenirea este in lumina gi ,,pusd deoparte in cer“, noi, credinciosii avem aici pe pamAnt Duhul Sfant ca,,garantie a mostenirii noastre.“* Prin urma- re, ne bucuram, gandindu-nelace ne asteapti in viitor, in timp ce inca de pe acum ne bucu- ram de .parga Duhului.* 1:13 Invrednicindu-ne s& avem parte de mostenirea sfintilor in lumina, Dumnezeu ne~ a eliberat de sub puterea intunericului si ne-a strimutat in imparatia Fiului dra- gostei Lui (cf. 1 Ioan 2:11). Acest luca poate fi ilustrat prin experienfa copiilor lui Israel, asa cum o gisim consemnaté in Exod. Ei o dusesera greu in Egipt, sub loviturile de bici ale stépanilor de sclavi. Dat printr-un act minunat al interventiei divine, Dumnezeu i-a izbvit din groaznica robie i i-a condus prin pustie spre fara figaduingei. Tot aga sinoi, ca ‘pAcdtogi eraum robi ai Satanei, dar prin Cris- tos am fost izbaviti din ghiarele sale, fiind acum supusi ai impérafiei lui Cristos. Impara- fia Satanei este caracterizata dé intuneric adica de absenfa luminii, caldurii si bucuri pe-cénd imparifia lui Cristos este caracteriza- ta de dragoste, care presupune prezenta tutu- ror celor trei elemente: lumina, caldura $i bucurie. . Manii, impardjia lui Cristos e vazuta in Scriptura in céteva aspecte diferite. Cand a venit prima oard nt, El a oferit nafiunii Israel 0 impérijie literal, ludeii doreau izbavirea de sub asuprirea romana, dar nu voiau sd se pocdiasca de pacatele lor. Cristos nu putea domni decat peste un popor aflat intr-o relatie spiritual corecta cu El. Cand Domnul Isus le-a aratat acest lucru israclifilor, acestia L-au respins pe Regele lor, ristignindu-L. De atunci Domnul Isus a revenit in cer si acum asistim la imparafia in faza ei tainicd (Mat. 13). Asta inseamnd cd imparagia nu se poate -vedea sub forma yizibild. Regele este absent, Dar tofi cei care Il accept pe Isus Cristos in aceasta epoca Il recunosc ca Stapanitor de drept al lor, fiind astfel supusii impardgiei Sale. in viitor, cand Domnul {sus va reveni pe paméant, {gi va stabili imparatia, a carei capitala va fi Ierusalimul, si va domni o mie de ani. La sfarsitul celor o mie de ani, Cristos ii va zdrobi sub picioarcle Sale pe tofi dus- i, prednd imparafia iui Dumnnezeu Tatal. Si astfel se va inaugura imparatia vesnica, care-va continua de-a lungul intregii vegnicii. 1:14 Dupé ce a mentionat imparatia Fiului dragostei lui Dumnezeu, Pavel se lanseaz4 acum intr-unul din cele mai mareje pasaje din cuvantul lui Dumnezeu privitoare la Persoana si lucrarea Domnului Isus. Ne este greu s& stim-dacd Pavel si-a incheiat ru- giciunea sau dacd aceasta continua in verse- tele de fafi pe care urmeaza sé le studiem. Nu are ins prea mare important’, pentru ca si daca urmitoarele versete nu sunt o rugaciune, ele negresit sunt o adevarata inchinare. Sturza scos in evidenti cA ,,in acest pasaj uimitor, care.I] preaméreste pe Isus Cristos mai mult decat oricare alt pasaj, numele Lui mu apare nici o singura dati, sub nici o for- ma. Degi acest Jucru este, int-o privinta, remareabil, nu trebuie si ne mire. Caci Cine altul decat binecuvantatul nostra Mantuitor ar putea fi obiectul descrierii ce ni se infayi- seazii privitilor? Pasajul ne aminteste de intrebarea pe care i-a pus-o Maria gridinaru- lui: ,,Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde ‘L-ai pus si ma voi duce s4-L iau* (Ioan 20:1- 5). Asadar, nu I-a spus pe nume, deoarece nu era nevoie, mintea fiindu-i preocupata de o singura Persoana. Cristos-ne este infétisat mai intai drept Cel in care avem rascumpararea, iertarea pacatelor. Rascumpirarea descrie actul prin care am fost cumparati de pe piata de sclavi a pacatului. E ca si cand Domnul Isus ar fi pus oetichet cu preful asupra noastra. CatdeColoseni 817 mare a fost valoarea ce ne-a acordat-o? In re- alitate, El a spus: Pun un pret asa de mare pe ei incat sunt dispus si-Mi vars sangele, ca sé-i cumpat." Intrucat am fost curnparafi cu un pref atét de mare, ar trebui sd ne fie clar cd nu mai suntem ai nostri; am fost cumparafi cuun pret. Prin urmare, nu mai trebuie sé tra- im viafa dupa bunul nostru plac. Borden din Yale a scos in evidenta ca daca ne luam viata, ficand ce dorim cu ea, ne insusim un luca ce nu ne aparfine, fiind, prin urmare, hofi! Nu numai cd El ne-a réscumpatat, ci ne-a dat iertarea pacatelor. Asta inseamna ca Dumnezeu a sters datoria acumulatd de pica- tele noastre. Domnul Isusa platit plata pentru aceste pdcate pe cruce: de-acum nu mai ¢ nevoie s& se facd nici o plats. Contal a fost achitat gi inchciat, iar Dumnezeu nu numai cd ne-a iertat, ci ne-a indepartat pacatele, cum este rasiritul departe de apus (Ps. 103:12). C. Gloriile lui Cristos, Capul Bisericii (1:15-23) . 1:15 In umaatoarele patru versete, fl gasim descris pe Domnul Isus: (1) in relatia Sa cu Dumnezeu (v. 15); (2) in relatia Sa cu creatia (v. 16, 17); si (3) in relafia Sa cu biserica (v. 18). Domnul este descris aici drept chipul Dumnezeului Celui nevazut. Chipul trans- mite cel pufin doud idei. Mai intai, gandul ci Domnul Isus ne-a invrednicit s4 vedem cum este Dumnezeu. Dumnezcu este Duh gi, prin urmare, invizibil. Darin Persoana lui Cristos, Dumnezeu S-a facut pe Sine vizibil ochilor muritorilor. in acest sens Domnul Isus este chipul Dumnezeului Celui nevazut. Oricine L-a vazut pe El L-a vazut pe Tatal (vezi Joan 14:9). Dar cuvantul chip transmite gi ideea de sfeprezentant*. Dumnezeu I-a agezat initial pe Adam pe pamant ca sé-I reprezinte intere- sele, dar Adam a dat gres. Prin urmare, Dum- nezeu L-a trimis pe singurul Siu Fiu nascut in lume ca Reprezentant al Sau, ca ‘si Se ocupe de interesele Sale si si-i facd cunoscuta omului inima Sa plind de iubire. In aceasta privingé, Eleste chipul lui Dumnezeu. Acelasi cuvant chip este folosit si la 3:10, unde se spune cd credinciosii sunt chipul lui Cristos. Cristos mai este si Cel intai-nascut peste toat creatia sau peste toate fiintele create. Ce inseamna asta? Unii invatétori falsi suge- reaza ci Domnul Isus este El insusi o fing’ creaté, c& a fost prima Persoand creati de Dumnezeu, Ba unii merg pana acolo incat s4 tecunoasca cd El este cea mai mareapa dintre creaturile care au iesit din mana lui Dumne- zeu. Dar nimic nu ar putea contrazice mai direct invafatura cuvantului lui Dumnezeu decat aceste pareri. Sintagma: Cel ini it are cel:-putin trei ingelesuri in Scriptura. in Luca 2:7, se foloseste in sens literal, cand Maria L-a nascut pe primul ei Fi nascut. In Exod 4:22 insd termenul e folosit cw sens figurat. Israel este fiul Meu, intaiul Meu nascut.“ fn versetul acesta nu se exprima deloc ideea unei nasteri fizice. ci Domnul recurge la termenul de intai nascut pentm a descrie locul aparte pe care-l ocupa poporul Israel in pla- nurile i scopurile Sale. In fine in Psalmul 89:27 termenul ,,intai nascut“e folosit pentru a desemna un loc de superioritate, de supre- mafie, avand un caracter unic. Acolo, Dum- nezeu spune c& il va face pe David intaiul Sau nascut, mai presus de regii pimantului. David a fost in realitate ultimul fiu ndscut al lui Iese, dupa trup. Dar Dumnezeu a hotérat sé-i acorde un loc de suprematie unicd, de primat si de suveranitate, Oare nu este exact acesta gandul subliniat la Coloseni 1:15 — Cel intai-nascut peste toata creatia? Domuul [sus Cristos este Fiul unic al lui Dumnezeu. Intr-o privinf’, toi credinciosii sunt fii ai lui Dumnézeu, dar Domanul Isus este Fiul lui Durenezeu intr-un sens care nu se aplicd la nimeni altul. El a existat dinainte de toatd creafia si ocupd o pozitie de suprematie peste ea. Sintagma: Cel intai-ndscut peste toata creatia nu are aici nimic dea face cu nasterea, ci inseamna, pur si simplu, cA El este Fiul lui Dumnezeu in virtutea unei relafii eteme. Este un titlu de prioritate a pozifiei, si nu doar a timpului. 1:16 lavasatorii falsirecurg la versetul 15 (in special in versiunea KJV) pentru asu: ca Domnul Isus ar fi o fiinta creata. De obicei insd invataturile eronate pot fi combatute chiar cu textele diri Scriptura invocate de adeptii cultelor deraiate, cum se intémpla si in cazul de fafa. Versetul 16 afirma conelu- dent c& Domnul Isus nu este o creatura, ci In- susi Creatorul. In versetul acesta afiim ca toate lucrurile—intregul univers al lucruri- Jor — au fost create nu numai de El, ci si prin El si pentru El. Fiecare din aceste pre- pozitii transmite un alt gand. Mai inti, citim ca de El au fost create toate lucruritle— i- deea ce decurge de aici fiind c& puterea de a crea era in Fiinfa Sa. Ela fost Arhitectul. Mai jos, in acelasi verset, afidm ca toate lucrurile au fost create prin El — adic El a fost Agentul in procesul creafiei. El a fost Per- soana Dumnezeirii prin care s-a savarsit actul818 Coloseni creatiei. in plus, toate lucrurile au fost create pentru El. El este Cel pentru care air fost create toate ucrurile — insusi felul creafiei. Pavel se straduieste si sublinieze cd toate lucrurile au fost create prin Cristos, fie lu- crurile din cer, fie lucrurile de pe pamant. Aceste cuvinte nu mai las4 nimanui vreo por- tif sa afirme ca desi El a creat unele lucruri, El insusi ar fi fost creat, initial. ‘Apoi apostolul afirma c& creatia Dommnu- luia cuprins lucruri vazute si nevazute. Ter- menul vazute (sau ,,vizibile“) nu necesité nici oexplicatie. In schimb, Pavel a fost constient cd termenul nevazute (sau ,,invizibile“) va stimi curiozitatea noastra, ceea ce J-a de- terminat si procedeze !a o defalcare a sen- surilor termenolui. Asadar, intre lucrurile in- vizibile figureazé tronurile, stapanirile, prin- cipalitatile si puterile. Noi credem cd acesti termeni se refer la fiinte ingeresti, desi nu putem face distincfie intre diversele ranguri ale acéstor fiinge inteligente, Gnosticii sustineau ca exista diferite ran- guri sau categorii de fiinfe spirituale, de la Dunnnezeu la materie gi c& Cristos ar apartine uneia din aceste categorii. Pe de altd parte, Martorii lui Jehova afirma ca inainte de a fi venit in lume, Domnul ar fi fost un inger creat, si anume chiar arhanghelul Mihail! In acest verset insd Pavel combate viguros aceste idei absurde, afirmand in termenii cei ‘mai clari cu putinga cd Domnul Isus Cristos este Creatorul ingerilor— de fapt, al tuturor fiinfelor, fie’ vazute, fie nevazute, 1:17 Eleste mai inainte de toate sitoate se mentin prin El. Pavel spune: ..E] este inainte de toate lucrurile.* In Biblie se folo- seste adesea timpul prezent pentru a se de- scrie atemporalitatea Dumnezeirii. Astfel, Domnul Isus a spus: ,,tnainte de a fi fost Avraam, Eu SUNT“ (Loan 8: ‘Nu numai cd Domnul Isusa existat inain- te de a fi fost orice creafie, ci in El toate se mentin. Asta inseamna ca El este Susfinato- rol universului si Sursa miscarii sale perpetue. Chiar pe cénd S-a afiat aici pe pamant, El a fost Cel care a controlat legile prin care funcjioneazi universul nostra, in conditii optime. 1:18 Stapanirea Domnului Isus nu aco- pera doar universul natural, ci se extinde si la domeniul spiritual. El este Capul trupului, al Bisericii. Toti credinciosii in Domnul Isus din actuala dispensatie formeaz4 impreuna ceea ce se numeste trupul lui Cristos sau biserica. Dupa cum trupul uman este vehi- culul prin care se exprima o persoané, tot asa Trupul lui Cristos este vehiculul prin care a gasit El cu cale s& se exprime fata de lume. . Si El este Capul acelui trup. Capul transmite ideea de indrumare, dirijare si control, El coup’ locul de pre-eminenta in cadrul biseri- ci. Eleste ineeputul. Prin asta noi infelegem inceputul noii creafii (vezi Apo. 3:14), sursa vietii spirituale — adevar exprimat si de folosirea sintagmei Cel intai-nascut dintre cei morti. Si aici trebuie si avem grija s& subliniem cd prin asta nu se infelege c& Dom- nul Isus a fost primul care a inviat din morgi, deoarece au mai existat cazuri de inviere in VT, precum gi in NT. Dar Domnul Isus a fost primul care a inviat din morti, pentru ca dupa aceea sd nu mai moard; Ela fost primul care a inviat cu un tmup slavit gia inviat ca si Cap al unei noi creafii. Invierea Sa este unica, find garantia c& toti cei ce-si pun increderea in El vor invia si ei. Invierea Lui Ii proclama supremafia in cadrul creatici spirituale, dupa cum arata foarte frumos Alfred Mace: Cristos nu poate ocupa locul secund nicaieri. El este , intaiu] nascut peste toatd creatia" pentru ca Ela creat totul (Col. 1:15, 16). El este in acelagi ‘timp intaiul nascut dintre cei mort in legatura cu 0 familie rascumparata si cereasca. Astfel creagia siréscumpérarea li acorda onorurile suprematiei, pentru cd este Cine este gi pentru ceeace a facut; ‘pentru ca in toate lucrurile El si aibé pre-emi- nenfa. El este primul peste tot." Domnul Isus are astfel 0 dubla pre-emi- nenfi: mai intai in cadrul creafiei si apoi in bisericd. Dummezeu a decretat ca in toate lu- crurile EL si aiba pre-eminenta: Ce rispuns adecvat e acesta pentru tofi cei care atat pe vremea lui Pavel, cat si a noastra ar cduta si L deposedeze pe Cristos de Dumnezeirea Sa, facandu-L doar o fiinta creatd, oricat de inalt ar fi rangul la care L-ar aseza ei! Citind cuvintele: ca in toate lucrurile El si aiba pre-eminenta, este cit se poate de nimerit s& ne intrebam: ,,Are El oare pre~ eminenga, locul suprem, in viata mea?* 1:19 Darby traduce versetul 19 in felul urmator: ,,Caci in El toata plinatatea Dumne- zeirii a gasit placere s& locuiasca.“ Versiunea King James ar putea lasa sd se inteleaga ca, launmoment dat, Tatalui (observati folosirea lor cursive pentru cuvintele ce nu in textul original grec) Lar fi facut placere s& faca si locuiasca toata plinatatea in Fiul. Sensul real este c& plinatatea Dum- nezeirii intotdeauna a locuit in Cristos, Ereticii gnostici propovaduiau ca CristosColoseni 819 a fost un fel de ,punct intermediar“ spre Dumnezeu, 0 verigd necesaré din cadrul langului. Dar, in viziunea acestor oameni, ar fiexistat dupa El alte verigi mai bune. Cualte cuvinte, par s4 spund acestia: ,.Nu v4 opriti! Continuati, pan vei atinge plinatatea.* »Nicidecum*, raspunde Pavel. ..Cristos este E| Insusi plinatatea desavarsita, deplina com- pletete!* . Toata plinatatea /ocuieste in Cristos. In o- riginal se foloseste un verb care desemneaz © locuire permanenti,? nu doar o sedere temporara. 1:20 Intre versetul 19 gi 20 exista urma- toarea legatura: ,,Caci I-a facut plicere Zatd- Jui ca prin El (prin Cristos) s& impace toate lucrurile cu Sine... dupi ce a facut pace prin sangele crucii Lui.“ Cualte cuvinte; nu numai cd a fost buna placere a Dumnezeirii ca toatd plinatatea sd locuiasca in Cristos, (v. 19), ci sica Cristos s4 impace toate lucrurile cu Sine. in st verset sunt menfionate doud reconcil (1) Reconcilierea Iucrurilor (v. 20) si (2) reconcilierea persoanclor (v. 21). Prima se afia incd in viitor, pe cand a doua e deja la trecut, pentru tofi cei ce au crezut in Cristos. RECONCILIEREA A reconcilia inseammnia restaura la relafia sau norma corecté sau a face pace acolo unde pana atunci exista vrajmasie. Biblia niciodata nu spune c& Dumnezeu ar avea nevoie sé se impace cu omul, ci intotdeauna araté cé omul trebuie s4 se impace cu Dumnezeu. Mintea fireascd este dusmanie fafi de Dumnezeu (Rom. 8:7) si din aceasta cauzd, omul trebuie s& se impace. Cand a intrat pacatul in lume, omul s-a instrdinat de Dumnezeu. El a adoptat o atitu- dine de ostilitate fata de Dumnezeu. Prin urmare, a trebuie sa se impace. Dar pacatul a afectat toaté creatia, nu numai familia omeneasca. 1. Anumifi ingeri pacatuisera in trecut. (Dar nu exist nici un indiciu cd ingerii aces- tia vor fi impacafi vreodata. Ei sunt ,,pusi deoparte in lanuri vesnice sub intuneric, in vederea judecafii acelei mari“, luda 6.) La lov 4:18 Elifaz afirma ci Dumnezeu le gaseste greseli ingerilor Sai. 2. Creatia animala a fost si ea afectata de patrunderea pacatului in lume: ..De asemenea si creatia asteapti cu o dorinta infocati des- coperirea fiilor lui Dumnezeu. C&ci creatia.a fost supusd deserticiunii... Céci stim ea pana jn ziua de azi, toata creajia suspina si sufera durerile nasterii* (Rom. 8:19-22}. Faptul ca animalele sufera de boli si dureri, fiind supu- se morfii, este o dovada cd nici ele nu sunt scutite de blestemul pacatului. 3. Paméntul a fost blestemat de Dumne- zeu dup ce a pacatuit Adam (Gen. 3:17) — fapt evidentiat de prezenta buruienilor, a iior gi a palamidei. 4. In cartea lov, Bildad ne spune co pana si stelele nu sunt curate in ochii lui Dumne- zeu (lov 25:5), deci se pare ca pacatul a afectat si sfera stelelor. 5. La Evrei 9:23 ni se spune ca insugi ce- mul a trebuit sd fie purificat. Noi nu cunoas- tem deplina semnificatie a acestei afirmatii dar am putea deduce ca lucrurile ceresti au fost intinate prin prezenja Satanei, care are acces la Dumnezeu ca paras al fratilor (lov 1:6, 7; Apo. 12:10), Unii cred cd acest pasaj se referd la locuinga lui Dumnezeu; altii cred cd este vorba de cerurile in infelesul sferei astrilor. Acestia din urma cred c& Satan are acces la Dumnezeu in spatiul stelar. in orice az, tofi sunt de acord cé tronul lui Dumnezeu mu este intinat de pacat. Unul din scopurile mortii lui Cristos a fost dea face posibild impacarea tuturor persoane- lor gi lucrurilor cu Dumnezeu. Pentrua reali- zaaceasta, El a trebuit s4 indeparteze vrajma- sia gi instraéinarea. Acest lucru El La realizat eficient prin rezolvarea spre deplina satisfac- fie a lui Dummezeu a chestiunii pacatului. Scopul reconcilierii este redat de Coloseni 1, dupa cum urmeazai: (1) Tofi cei ce cred in Domnul Isus sunt deja impacati sau reconci- liati cu Dumnezeu (v. 21). Desi lucrarea de impacare a lui Dumnezeu este suficients pentru toaté omenirea, ea intra in vigoare sau devine efectiva doar in cazul celor care se prevaleaza de ea. (2) in cele din urmi, toate Tucrurile vor fi impacate, fie lucrurile de pe pamant, fie cele din cer (v. 20). Asta se refera la creafia animala si la lucrurile fara viatd, care au fost intinate de pacat. Darnu se refera la Satan, la alti ingeri c4zufi sau la oameni necredinciosi. Pierzarea lor vesnicd este prezentata fliri echivoc in Scriptura. Se spune ci reconcilierea se extinde la ~lucrurile de sub pamént**. Este o deosebire intre reconciliere $1 subjugare. Aceasta din ur- ma este descrisd la Filipeni 2:10: Pentru ca in Numele lui Isus sd se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamént si de sub pamant.* Sau, cum traduce Darby: ,,al fi- infelor ceresti si paméntesti si infernale.* ‘Toate fiingele create, chiar ingerii cazuti, vor820 Coloseni fi obligate, in cele din urmé, s& se plece in fata Domnului Isus, dar asta nu insearnnd cd vor fi vreodat impacate. Subliniem aceasta pentru c& unii s-au folosit de Coloseni 1:20 pentru a propaga invajatura falsa a mAntuirii universale — potrivit careia Satan insugi, in- gerii cdzuti si oamenii necredinciosi vor fi cu tofii impacati cu Dumnezeu, in cele din uma. Textul din Scriptura de care ne ocupam limiteaz gradul de rispandire a reconcilierii prin sintagma: lucrur: de -pe pamént sau fucruri din cer. .Lucrurile de sub pamant,“ (tucrurile infernale) nu sunt cuprinse.t 1:21 Pavel le aminteste colosenilor ca impacarea in cazul lor este deja un faptimpli- nit. inainte dea fi convertiti, colosenii fusese- 1a pacdtogi din randul ne-evreilor, instrainati de Dumnezeu si vrajmasi ai Lui in gandirea lor, datorité faptelor rele (Ef. 4:17, 18). Ei aveall 0 nevoie disperata de a fi impacafi, drept care, Domnul Isus Cristos, in harul Lui nemérginit, a luat initiativa. 1:22 El ia impacat in trupul Lui de carne, prin moarte. Nu prin viafa Sa s-a facut aceasta, ci prin moartea Sa, Sintagma: trupul Lui de carne inseamna ca Domnul Isus a infaptuit impacarea prin moartea Sa pe cruce, intt-un trup uman real (iar nu ca fing spirituala, ca un duh, cum afirmau gnostic’ Comparati Evrei 2:14-16, unde Intruparea h Cristos este declarati o condifie necesara riscumpérarii. Or, gnosticii negau acest fapt. ‘Minunatul rezultat al acestei impacairi este redat de cuvintele: ca s4 va prezinte inaintea Lui sfinti, curagi si fara vind. Ce har minu- nat, ca pacdtosii nelegiuiti sa poata fi izbaviji de trecutul lor, fiind stramutati intr-un tram atat de binecyvantat! Cum se exprima i C. R. Erdman: ,.In Cristos gisim un Dumnezeu care este aproape, care are grija, care aude, druia i pasa, care se indura si care mantuies- te Deplina eficacitate a impicarii realizata de Cristos cu privire la ai Sai se va vedea atunci cand vom fi infatisati inaintea lui Dumnezeu Tatél fra pacat, fard pata si fra nici o acuzé la activul nostru, cand, inchinan- du-ne, [1 vorn recunoaste bucurosi pe Cristos a fiind Cel Vrednic (Apo. 5). 1:23 Acum apostolul Pavel adaugd unul din numeroasele daca! din aceste texte, care s-au dovedit foarte descumpanitoare pentru multi copii ai lui Dumnezeu. La prima vede- te, versetul ar parea sd spuna cd ramanerea noastr in starea de mantuifi ar depinde de raménerea noastra in credinfa. Dac asa ar sta lucrurile, atunci cum vom putea impaca acest verset cu alte texte din cuvantul lui Dumnezeu, cum e cel de la Joan 10:28, 29, care declard cd nici o oaie a lui Cristos nu va pieri niciodata? CAutand-un raspuns la aceasta intrebare, am dori s4 spunem de la inceput ca siguranta eterna a credinciosului este un adevar bine- cuvantat, ‘prezentat cu claritate pe paginile NT. Dar Scripturile ne invatd, asa cum o fac in versetul de fat’, si faptul c& credinta ade- viratd intotdeauna are calitatea de perma- nen}, de statornicie sic 0 persoand care a fost nascutd cu adevarat din Dumnezeu va merge, cu credinga, pana la capat. Continua- rea este dovada realitapii. Desigur existé intotdeauna pericolul alunecarii si abaterii de Ta calea cea dreapt, dar crestinul chiar dac& ‘mai cade, se ridic& din nou (Prov. 24:16). El nu se dezice de credinta lui. Duhul lui Dumnezeu a gasit cu cale sa insereze de multe ori conjunctia ,,daca* in pasajele din cuvantul lui Durnnezeu pentru a-i soma pe cei ce rostesc numele lui Cristos, punand la incercare realitatea mérturiei lor. De aceea, nu am dori sd stirbim cu nimic prin cuvintele noastre tdigul acestor versete, dupa cum s-a exprimat cineva: ,,Aceste «dac& di Scriptura au darul de a-i examina pe crest aflafi in lume, prezentandu-i apoi ca pe uni care au trecut cu brio examenul sufletului.* Pridham comenteaza si el pe marginea provocarii gisite in aceste versete: Cititorul va constata, in urma studierii atente a ‘Cuvantului, c4 Duhul are obiceiu} sd aldture celor mai plenare si absolute afirmafii ale harului-a- numite atenfionari sau avertismente ce presupun un egec total din partea unora care sunt credin- ciosi doar cu numele... Avertismentele care di zgarie in urechi pe cei nesinceri tp marturia lor sunt ins& sorbite cu recunostinja de sufletele eVlavioase... Scopul tururor invétaturilor de felul celor prezentate aici este de a incuraja credinta, iar pe de alti parte, de a condamna, prin antici- pare, pe cei nepasatori si increzatori in forfele Jor, care mérturisesc doar cu buzele,'? Negresit gindindu-se la gnostici, aposto- Iul ii indearnna pe coloseni sd nu nu se abata de la nidejdea care insofeste Evanghelia sau pe care inspira Evanghelia. Ei trebuie si ramand statornici in credinga de care au auzit de la Epafras, intemeiati si neclintifi in ea. Terai Pavel spune despre evanghelie c& a fost predicata la orice faptura (sau ,intregii creajii*) desub cer. Evanghelia se intregii creaiuni, dar inca nu a ajuns literal-Coloseni 821 mente la toate creaturile. Pavel argumenteazi. aici necesitatea proclamarii mondiale aevan- gheliei ca marturie de autentificare. El vede in aceasta dovada ci ea este adaptabild la nevoile intregii omeniri, de pretutindeni. ‘Versetul nu inseamni cd toate persoanele din Jumea de atunci au auzit evanghelia. Aceast misiune nu se incheiase inca, ci eraun proces aflat in plina desfigurare. Mai trebuie subli- niat ca evanghelia a ajuns pana la marginile lumii biblice, adicd in toate colpurile lumii Mediterane. Pavel se numeste slujitor, termenul nea- vand nici o conotatie de oficialitate; nu deno- 18 nici un post sus-pus, ci o pozifie de slujire, in smerenie. (In latina minister, de unde. si termenul modern de ,,ministru, adicd slujitor al publicului. in engleza curent termenul de minister are intelesul de cleric, pastor sau slujitor al amvonului, n.tt.). D. Slajba incredintata lui Pavel (1:24-29) 1:24 Ultimele sase versete din capitotul J descriu slujba lui Pavel. Mai intai, ea s-a desfasurat intr-o atmosfera de suferinté. Scriind din inchisoare, Pavel poate spune cd acum se bucura in suferinjele sale pentru sfinti, adica, din pricina lor. Ca slujitor al Domnului Isus Cristos, el a fost chemat s& indure nespuse greutati, prigoane si suferinfe. Toate acestea au fost pentru el un privilegiu — privilegiul de a completa ce Jipsea in suferingele lui Cristos. Ce vrea sd spuna apostolul prin asta? Mai intai, nu poate fi o referire la suferinjele ispdsitoare ale Domnu- lui Isus Cristos pe cruce, caci acestea au fost ispravite odata pentru totdeauna si nimeni nu mai poate Ina parte la ele. Dar exist un sens in-care Domnul Isus inca mai sufera. Cand Saul din Tars a fost doborat la pamant pe drumul spre Damasc, el a auzit 0 voce din cer, spunand: ,.Saule, Saule, de ce Ma prigo- nesti* Saul nu fusese constient cd-L perse- cutd pe Domnul —el nu-i persecutase decat pecrestini. Darel a afiat c& persecutindu-ipe credinciogi, el L-a persecutat pe Mantuitorul or. Capul din cer resimte suferintele Trupului Sau de pe pamant. Astfel, apostolul Pavel considera toate suferinfele pe care crestinii surit nevoifi s& le indure din pricina Domnului Isus ca parte integranta din suferintele lui Cristos care au mai ramas. Aici sunt incluse suferintele din pricina neprihanirii, suferintele de dragul Lui (purtand ocara Lui) si suferinfele din pricina evangbeliei. Dar suferingele Ini Cristos se refer nu numai la suferintele pentru Cristos, ci descriu si acelasi fel de suferinte pe care le-a indurat 3i Mantuitorul cénd s-a afiat pe pamant, desi pe o scard mult mai mica, Suferinjele indurate de apostolul in trapul sau au fost din pricina trupului lui Cristos, adica pentru biserica Lui. Suferintele oame- nilor nemantuigi sunt, into anumitd privinga, fara sens, cdci nu se atinge nici un grad ridi- cat de demnitate. Ele nu sunt altceva decat o anticipare a chinurilor iadului, pe care le vor indura pe veci de veci, Nu tot asa este cu suferinjele crestinilor. Cand acestia sufera pentru Cristos, intr-un sens foarte real Insusi Cristos suferi cu ei. 1:25 Shujitorul ei am fost facut ew, Pavel deja a folosit aceasta sintagma la sfarsitul versetului 23. Acum insa o repet, cu o anu mita deosebire. Apostolul avea o slujba du- bla: intéi, fusese imputemicit s4 predice evanghelia (v. 23); si in al doilea rand, fusese trimis s4 predea invatZtura minunatei taine despre biserica (v.25). Gasim aici invatamin- te de mare pret pentru orice slujitor adevarat al lui Cristos in sensul ca nu se asteapta de la noi doar sé-i conducem pe oameni la Cristos, prin evanghelie, si apoi sé-i abandondm, lasdindu-i si se descurce cum pot. Dimpotriv, nise cere s& canaliz4m eforturile de evanghe- lizare in directia formarii de biserici nou- testamentale locale, in care convertitii si poata fi ziditi in credinta cea mai sfanti, transmitandu-ti-se inclusiv invatanura si ade~ ‘varul despre biserica. Domnul vreaca bebelu- sii Lui 8 fie indrumagi spre stajii de hranire, unde sa li se asigure o nutrifie indestulatoare si unde sd poatd creste. Astfel in Coloseni 1 am vazut (1) cele doua aspecte ale pre-eminenfei lui Cristos, (2) cele dou aspecte ale impacdrii realizate de Cristos $i (3) cele doud aspecte ale slujbei lui Pavel. Aici, in versetul 25, cand Pavel spune: »Al carei slujitor am fost facut eu,“ el se teferd la slujba sa cu privire la biserica, si nu la evanghelie, cum reiese din sintagma urma- toare: Potrivit administrarii (sau ,dispensa- tiei*) pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru yoi. Un administrator are datoria si ingri- jeascd de interesele sau de proprietatea altuia. Pavel era administrator sau ispravnic in sen- sul ca méreful adevar despre biserica i-a fost incredingat lui, in mod deosebit. Desi taina ‘Trupului fui Cristos nu i-a fost revelata doar hui, totusi el a fost ales s& fie cel care si transmit acest adevar scump Neamurilor. in el se cuprinde pozitia unicd a bisericii in relatia ei cu Cristos $i cu dispensafiile, biseri- ca avand constitutia ei proprie, nidejdea si822 Coloseni destinul ei distinctiv, precum gi célelalte adevaruri numeroase privitoare la viaja i ordinea ei, pe care Dumnezeu le-a ineredingat lui Pavel si celorlalti apostoli. CAnd spune el: pe care Dumnezeu mi-a dat-o pentru voi, ii considera pe coloseni cre- dinciogi neevrei. Apostolul Petru fusese trimis si predice poporului evreu, in timp ce lui Pavel i se incredintase o misiune similara, destinata ins in principal neevreilor. Una din cele mai dificile sintagme din acest capitol este: ca s4 intregesc Cuvantul Tui Dumnezeu. Ce vrea s& spund Pavel cu asta? Mai intai, stim ca nu se referd la inche- jerea cuvantului lui Dumnezeu, prin adauga- rea ultimei carji, cea de fata. Dupa cate stim ‘Apocalipsa, redactata de Ioan, a fost ultima carte care a completat alcatuirea NT, pe plan calendaristic. Atunci care e sensul spuselor fui Pavel, ca intregeste cuvantul lui Dumne- zeu? Mai intai, a intregi inseamna a declara pe de-a-ntregul, a face cunoscut. Astfel, Pavel declarase tot sfatul lui Dumnezeu. In al doilea rand, am dori s4 sugeram c4 Pavel a intregit sau implinit cuvdntul lui Dumnezeu din punct devedere al doctrinei. Marele adevaral tainei [bisericii] formeaza cheia de bolté a revelatie’ NT. Intr-un mod cat se poate de real, ea completeaza salba de subiecte tratate de NT. Degi alte cari au fost scrise la o daté ulterioa- ra celor redactate de Pavel, totusi ele nu contin alte taine noi ale credinjei care s& nu fi fost deja tratate de apostolul Pavel in scrie- rile sale. Intr-un sens foarte real, revelatiile privitoare la taina bisericii intregesc cuvantul lui Dumnezeu. Nimic din ce s-a adaugat mai tarziu nu a mai fost nou in acelasi sens. 1:26 Faptul ca intregirea de catre Pavel a cuvantului lui Dumnezeu a avut de a face cu taina reiese din versetul de fafa, anume taina finut’ ascunsi din veacuri si.din generafii, dar descoperita acum sfintilor Sai. In NT 0 taina este un adevar nedescope- rit anterior, dare care a fost facut cunoscut acum fiilor oamenilor prin apostolii si profetii NT. Este un adevar la care omul nu putea ajunge nicidecum prin propria sa inteligenfa, dar pe care Dumnezeu in harul Lui a ingaduit 8 fie facut cunoscut. Versetul acesta este unul din multele din NT care ne invata ci adevarul privitor la biseric& nu era cunoscut in perioada Vechiu- lui Testament, cdci fusese finut ascuns de veacuri si de generatii (Ef. 3:2-13; Rom. 16:25-27). Astfel este gresit si afirmam ca biserica ar fi inceput cu Adam sau cu Avra- am. Biserica a inceput in ziua de Rusalii, iar adevarul despre bisericd a fost descoperit apostolilor. Biserica in NT nu este totuna cu Israelul din Vechiul Testament, ci este 0 Tealitate cu totul si cu totul noua, ce n-a existat in prealabil. Obérsia Israelului se identifica cu_mo- mentul chemarii lui Avraam de catre Dum- nezeu, din Ur, din jara haldeilor, cand acesta a renunfat la celelaite popoare si la pacatele si idolatria acestora. Dumnezeu a ficut 0 nafiune din simanta lui Avraam, distinct de toate celelalte nafiuni si separaté de ele. Biserica este exact reversul acesteia, fiind 0 uniune de credinciosi din toate rasele si najio- nalititile, reuniyi int-un singur Trup si des- parfifi moral si duhovniceste de tofi ceilalti. Faptul ca biserica nu este continuatea [sraelu- lui se poate vedea dintr-o seama de lucruri, de pilda din analogia cu ,.smochinul", folosit4 de Pavel la Romani 11, pentru a aratat ci natiunea Israel igi pastreazA identitatea dis- tinct, dar cd orice evreu care crede in Cristos devine membru al bisericii (Col. 3:10, 11). 1:27 Adevarul acestei taine poate fi rezumat dupa cum urmeaza: (1) Bisetica este Trupul lui Cristos. Tofi credinciosii sunt madulare ale Trupului, find destinafi sa fie partagi vegnici la slava lui Cristos. (2) Dom- nul Isus este Capul Trupului, asiguréndu-i viafa, seva, alimentajia si cdlauzirea. (3) Evreii mu beneficiazi de nici un tratament preferential cdnd vine vorba de intrarea in s4nul bisericii, dupé cum Neamurile nu sunt deloc dezavantajate in aceasta privinja. Atat evreii, cat si Neamurile devin madulare ale Trupului prin credinfé, formand un singur om (Ef. 2:15; 3:6), Faptul cd Neamurile pot fi mantuite nu a fost un adevar ascuns in VT; dar faptul cé Neamurile convertite vor fi impreuna madulare ale Trupului lui Cristos, c& vor fi alaturi'de El in slava, domnind cu E] — ei bine, acesta a fost un adevar necunoscut in VT. ‘Aspectul anumit pe care il. subliniazd Pavel in legaturd cu taina bisericii in versetul 27 este faptul c4 Domnul Isus este dispus s& locuiascd in inima Neamurilor. Cristos in voi nijdedea slavei. Aceste cuvinte au_fost adresate colosenilor, deci unor Neamuti, ne- evrei, drept care F. B. Meyer exclama: ,.Fap- tul ca El a consimtit si locuiasca in inima unui copil al lui Avraam a fost considerat un act minunat de condescendenjé, dar apoi faptul ca Si-a facut Jocuinfa in inima unui ne- evreu — ej bine, asta a fost incredibil!* $i totusi exact asta presupune taina: ,,cd adic&Coloseni 823 Neamurile sunt impreund mostenitoare cu noi, alcatuind acelasi trup, luand parte cu noi laaceeasi figdduinga in Cristos prin evanghe- lie“ (Bf. 3:6). Pentru a sublinia importanta acestui adevar, apostolul nu se mulfumeste sa spune ,,taina” sau ,gloria acestei taine*, ci bogatiile slavei tainei acesteia, comasind o sma de cuvinte, pentru a imprima in citito- ri epistolei sale faptul c& acesta este un ade- var slavit, care trebuie tratat de ei cu toati atentia. Care este Cristos in voi, nidejdea sla- vei. Cristos care locuieste in credinciosi este nadejdea lor de slava. Noi nu avem alt titlu de proprietate, alt drept de a merge in cer decat Mantuitorul nostru insusi. Faptul ca El locuieste in noi face ca cerul sa ne fie atat de asigurat de parca deja ne-am afla acolo! 1:28 Sintagma pe El [I predicdm este semnificativa. Desigur, El se refera la Dom- nul Isus Cristos (v. 27). Pavel spune ca predi- cao Persoana. Cu alte cuvinte, nu si-a pierdut timpul cu politica sau filosofie, ci si-a con- centrat mesajul asupra Persoanei Dommnului Isus Insugi, pentru ca si-a dat seama ca cres- tinismul este Cristos. Avertizandw-lpe orice om si invaténdu-l pe orice om in toata infelepciunea, ca si-} putem prezenta pe orice om desavarsit in Cristos Isus. Avem aici alte detalii despre slujba preaiubitului apostol, ce vestea cuvantul de la om la om. Pe cei nemantuifi ii avertiza de groaznica manie care va veni si-i invafa pe sfinti marile adevaruri ale credingei crestine. Apoi vedem accentul pe care il punea apostolul pe lucrarea de consolidare, imediat urmatoare convertirii, El resimfea o mare responsabilitate fata de cei pe care fi indrepta spre Mantuitorul. El nu se muljumea sd vada sufletele mantuite si apoi s4-si ia la revedere. El dorea si-l prezinte pe orice om desivarsit, in Cristos Isus, Pavel se inféiseaza pe sine ca un preot ce aduce jertfe lui Dumnezeu. Jert- fele de aici sunt barbati si femei. in ce condi- fii fi oferd el Domnului? Sunt ei slabi? Sav nigte bebelusi in Cristos? Adevarul. e ca apostolul fi vrea si fie crestini maturi, dez- voltafi, adulfi. El vrea ca ei si fie ancora in adevar, Aver noi pe inima aceeasi povari pentru cei pe care i-am indrumat la Cristos? 1:29 Tocmai spre atingerea acestui tel muncea Pavel din greu, alaturi de ceilalti a- postoli. $i totusi el igi dadea seama ci nu ‘cea toate acestea cu fortele proprii, ci potrit lucrarii Lui, care se arata cu putere in el. Cualte cuvinte, el si-a dat seama cd numai in mésura in care era invrednicit de Domnul putea el s&-L slujeasca. E] era constient de faptul cd Domnul lucra in el cu putere, in calatoriile pe care le flicea Pavel, din loc in loc, s&dind biserici si hranindu-i duhovniceste pe sfintii lui Dumnezeu. Versetele 28 si 29 sunt deosebit de utile pentru noi in traducerea Phillips: Asadar, natural, cd il vestim pe Cristos. Noi ii avertizam pe toti cei intélnigi de noi si-i invagan pe tofi cafi putem tot ceea ce stim despre El, pentru ca, dac& este posibil, si-l aducem pe fiecare om la maturitatea deplina in Cristos. In vederea acestui Iucra muncese eu tot timpul, cv toati tiria pe care mi-o di Dumnezeu. E. Suficienfa lui Cristos in fata pericolelor filosofiei, legalismului, misticismului si ascetismului 2:1 Versetul acesta este strans legat de ultimele doua versete din capitolul 1. Acolo apostolul Pavel descria straduingele sale de a-1 infaisa pe fiecare credincios intr-o stare de maturitate in Cristos, prin predare si predica- te, Aici straduintele sale sunt de alti natura, find definite drept un mare conflict pe care ill poarta apostolul in rugciune in folosul unora pe care inca nu i-a intalnit in . Din prima zi cand a auzit despre coloseni, Pavel s-a rugat pentru ei si pentru cei din Laodiceea, precum gi pentru alfi crestini cu care nu a avut inca prilejul si facd cunostinta (vezi Apo. 3:14-19, unde este descrisd starea trista in care s-a afiat mai tarziu biserica din acea localitate). ‘Versetul 1 este o mangaiere pentru cei ce nu auavut niciodati privilegiul dea se angaja in slujba publica. Invagatura pe care o des- prindem de aici este ca nu trebuie si ne sim- fim limitati de ceea ce putem face in prezenta altora oameni. Noi putem si-L slujim pe Domnul in intimitatea cdmarutei noastre, pe genunchi, la rugaciune. Daca ajugem totusi 84 slujim in public, eficacitatea noastra depin- de, in mare masuri, de partasia personal gi st4ruinfa noastra inaintea lui Dumnezeu. :2 In acest verset ni se prezintd confinu- tul exact al rugaciunii lui Pavel. Prima parte a tugiciunii este pentru ca sa li se incuraje- ze inimile. Pe coloseni fi pastea pericolul invataturilor gnosticilor, cea ce inseamna cA incurajarea de aici inseamna confirmare sau intarire. A doua parte a rugaciunii este ca ei si fie unifi in dragoste. Daca sfintii vor trai in par- tasie curata, sfanta gi plind de iubire uni cu alfii, atunci vor prezenta un front comun im-824 Coloseni potriva oricéror atacuri ale vrajmasului. De asemenea, daca inimile lor vor fi pline de cail- dura iubirii fati'de Cristos, El le va descoperi adevairurile mai profunde ale credinjei cresti- ne, Este un principiu binecunoscutal Scriptu- rii, cd Domnul descopera secretele Sale celor care fi sunt apropiafi. De pilda, Ioan este a- postolul care se rezema la pieptul lui Isus si nu intémplator lui i s-a dat mareata revelatie a lui Isus Cristos. in continuare Pavel s-a rugat ca ei si capete toate bogatiile sigurangei depline a intelegerii. Asta pentru cd pe masura ce cApatan tot mai multi infelegere a credintei cregtine, cu att mai convinsi erau de autenti- citatea ei. Cu cat erau crestinii mai bine ancorafi in credinfé, cu atét mai mic era pericolul alunecarii in invafaturile false din ‘vremea aceea. Sintagma siguranta deplina apare in trei ipostaze in NT. (1) Deplina asigurare a cre- diet —noi ne bizuim pe cuvaniul lui Dum- ezeu, pe marturia Sa fara de noi (Ev. 10:22). @ ‘Siguranja deplind a inyelegerii—noi stim si suntem asigurafi (Col. 2:2). (3) Siguranya deplina a nddejelii— intm pe ciirarea crestina plini de nddejde cu privire la apunessl final al drumului acestuia (Evrei 6:11). Punctul culminant al ragdciunii ht Pavel il constituie cuvintele: ca si cunoascd deplin taina lui Dumnezeu, att pe Tatil, ct pe Crristos. Ce vrea si spuna Pavel prin indem- nul ca ei 4 cunoasta taina lui Dumnezeu... sia lui Cristos? Trebuie precizat cd Pavel Continua sa se refere la adevarul despre bise- ric&—Cristos, Capul Trupului, si tofi credin- ciosii, madulare in acest Trup. Dar. aspect particular al tainei avut in vedere de este cépetenia lui Cristos. El doreste ca Coa si recumoasca acest adevar. El stie ca daca ei igi vor da seama de méreatia Capului, ei nu vor fi abatufi de la calea dreapta de gnosti- cism sau de alte culte nelegiuite care fi ame- ninfau. Pavel vrea ca sfinfii si se hraneasca din Cristos, s4-I utilizeze resursele, sa-si taga seva din El in orice situaii de criza. El dores- te ca ei si vada ca Cristos, cum arata Alfred Mace, ..este in ai Sai, avand toate atributele dumneze- inii si al nermérginitelor si nespus de maretelor Tesurse, pentru:ca ei Si mu mai trebuiascd si apeleze la cineva din afara Lui, in nici o privinta. Lor Dumnezeu a binevoit s& le facd cunoscute BOGATILE slavei. ACESTEI TAINE printre Neamuri: ADICA CRISTOS iN VOI, nadejdea slavei* (Col. 1:27). Adevarul acestei afirmatii, cunoscut in mod deplin, constituie antidotul sigur si imbatabil la orgoliul laodicenilor, la teologia rafionalista, la religia traditionala, la mediile si spiritismul posedate de demoni, precum si la orice forma de opozitie sau plasmuire."* 2:3 in Cristos sunt ascunse toate como- rile intelepciunii si cunoasterii. Desigur, gnosticli se laudau c4 poseda o infelegere mult superioard celei pe care o gasim pe pa- ginile revelatiei divine. Intelepetunea lor era ins ceva ditional la ceeace se gisea in Cris- tos sau in crestinism. Dar aici Pavel spune ca toate comorile intelepciunii si cunoasterii sunt ascunse in Cristos, Capul. Prin urmare, credinciosii nu au trebuinja sa treacd de ceea ce este scris in Scriptura, Comorile afiate in Cristo sunt ascunse de necredina; si pana gi credinciosul trebuie s8-L cuncascé pe Cristos in mod intim, pentru a putea patrunde in aceste comori. Cristos este in credincios in calitate de Cap, de centru gi izvor de resurse. Prin caracterul vast al bogifiilor Sale nepatrunse, prin bog’tia Sa pre- eminenté de infinité marefie, prin tot ce este El esenfialmente ca Dumnezeu, prin tot ceea ce a re- alizat El in cadrul creafiei gi al rascumpararii, prin gloriile Sale personale, morale gi oficiale, EI face si nu mai existe loc in credincios pentru toa- tapleiada de profesori, autori, medii, critici i tofi ceilalti- care s-au aliat impotriva Sa. (Select) Dar versetul acesta confine comori mult mai mari decat se pot observa Ja prima ve- dere. Toata cunostinta se gasesfe in Cristos. E] este intruparea adevarului. El a spus: ,,Eu sunt calea, adevarul si viata. Nici un lucru adevarat nu va fi niciodata in contradictie cu cuvintele Sale sau cu faptele Sale. Deosebirea dintre cunoastere (cunostin¢a) si intelepciu- nea fost expliacata in felul urmator: Cunoas- terea este infelegerea adevarului, pe cand intelegerea este capacitatea de a aplica ade- varul invafaturilor insusite. 2:4 Intrucat toatd intelepciunea si cunoas- terea sunt in Cristos, crestinii nu trebuie sa se lase amagiti de cuvinteleinduplecatoare ale exponentilorcultelor deraiate. Cand un om nu poseda adevarul, va cduta si-si facd adepyi printr-o prezentare vicleand a mesajului. Este exact ceea ce fac ereticii, in mod curent, formulandu-si_argumentele de la simple probabilitati si cladind un sistem de invapaturi pe simple deductii. Pe de alt& parte, daca un om predica adevarul lui Dumnezeu, atunci el nu ate nevoie si se bizuie pe elemente cum ar fi elocinfa sau dibacia argumentelor sale. Adevarul poseda in el insusi cele mai imbata-Coloseni 825 bile argumente; ca un leu, el stie s& se apere, magistral. 2:5 Versetul acesta arata cat de intim era familiarizat apostolul Pavel cu problemele si pericolele ce-i pandeau pe coloseni. El se infatigeaza ca un ofiter militar, care isi pri- veste trupele aliniate, gata s4 fie inspectate. Celelalte doua cuvinte: buna voastra ran- duiala si taria credingei voastre sunt in original termeni imprumutagi din limbajul militar. Primul descrie alinierea ordonata a unei companii de soldati, iar al doilea scoate in evidenfa frontul comun pe care il prezinta acestia. Pavel se bucura cand vede (in duh, nu in trup) cu cata statornicie raman colosenii fideli cuvantului lui Dumnezeu. 2:6 Aici Pavel ii incurajeazé s4 continue cum au pornit initial la drum, adica prin credinta. Dupa cum L-afi primit pe Cristos Isus Domnul, asa sa si umblati in El. Ac- centul se pune aici pe cuvantul Domn. Cu alte cuvinte, ei au recunoscut cd in El gasesc resursele depline, suficienta totala la orice nevoie a lor. El a fost intrutotul de ajuns nu numai pentru mantuirea lor, ci si pentru toate aspectele viefii crestine. Acum Pavel ii deamna pe sfinti si continue s& recunoascd domnia lui Cristos. Ei nu trebuie sa se abaté de la Et prin acceptarea in cugetul lor a unor invafaturi omenesti, oricat de convingatoare ar parea acestea. Termenul umblare este folosit adesea cu referire la viata crestina, referindu-se la actiune si inaintare pe aceasta carare. Nupofi umbla si in acelasi timp rama- ne pe loc. Tot asa este si in viata cregtina: fie mergem inainte, fie inapoi. Dar de stat pe loc nu putem sta! 2:7 Pavel recurge mai intai la o metafora din agricultura, apoi la una din arhitectura. Sintagma inradacinati se refera la ceea ce sa intimplat la convertirea noastra. Ni se prezinta imaginea in care Domnul Isus Cris- tos intruchipeaza solul, in care se infig rada- cinile noastre, tragandu-si toat seva din El. Desigur, aici se subliniazé si importanta de ane infige rédacinile adanc in El, pentru a nu fi:zduncinafi (Mat. 13:5, 20, 21). Apoi Pavel recurge la analogia cu ocladi- re. Zidifi in El. Aici Domnul Isus este ase- muit cu o temelie — Stanca veacurilor, pe Care suntem zidifi noi (Luca 6:47-49). Noi am fost inradacinati o data pentru totdeauna, dar suntem zidifi intruna. Si intariti in credin¢a sau .confirmati*. Idea care se desprinde de aici este 2 unui proces continu, care se desfagoara pe tot parcursul vietii crestine. Epafras le predase colosenilor notiunile de baza ale crestinismu- lui, Acum, pe masurd ce ei inaintau pe cara rea credinjei, aceste adevaruri scumpe erau confirmate si adeverite in inima gi in viata lor. Subliniind reversul acestei situatii, 2 Petru 1:9 araté cai esecul de a inainta in viata duhovniceasca duce la indoiala si la pierderea bucuriei si 2 binecuvantarii evangheliei. Pavel incheie aceasta descriere cu cuvi tele: sporind din belgugin ea cu multumii El nu-i vrea pe crestini sd fie niste posesori ai docti corecte, dar reci, ci doreste ca ei sa fie captivati de adevarurile minunate ale evangbeliei, pentru ca din inimile lor s4 se reverse lauda si mulfumitea cdtre Domnul. Mulfumiri pentru binecuvantirile crestinis- mului constituie antidotul minunat impotriva otravii doctrinei false. Arthur Way traduce versetul 7 astfel: ,.Fiti ca niste pomi bine inrddacinati, ca niste cla- diri ce se ridicd mereu, simtindu-va invaluigi de prezenta Lui, ba mai mult (cdci in acest scop a fost educatia voastra): sd fiji neclintiti in credinja voastra, plini pana Ja refuz de mulpumiri.* 2:8 Acum Pavel este gata sa se ocupe di- rect de erorile (ratacirile doctrinare) care ii a~ meninjau pe credinciosii din valea réului Ly- cus, unde, asa cum ardtam, era situat orasul Colose. Luati seama ca nimeni sa nu v3 re cu filosofia si cu o amagire degarti. vataturile false le rapesc oamenilor tot ce ede valoare, inlocuindu-le. cu lucruri de nimic. Filosofia inseamni textual: ,,iubirea infelep- ciunii* si nu este rea, in sine, ci devine rea atunci cand oamenii cauta infelepciunea in afara Domnului Isus Cristos. Aici termenul e folosit cu scopul de a descrie incercarea omului de 2 afla si cerceta, prin sforfarile propriului sau intelect, acele lucruri care pot fi cunoscute doar prin intermediul revelatiei divine (1 Cor. 2:14). Este 0 intelepeiune rea pentru ca preamireste rajiunea umand, ase- zAnd-o mai presus de Dumnezeu si pentru c& se inchind creaturii, mai mult decat Creatoru- lui. Acest gen de ingelepciune rea este carac- teristica liberalilor din vremea noastra, care fac atdta tapaj de intelectualismul si rafiona- lisrmul lor. Amagire desarti se referd la invagiturile false si lipsite de valoare ale celot cate pretindeau c& ofera adevaruri secrete unui cere intim de oameni. Dar in realitate aceste invafaturi erau lipsite de orice valoare, atragandu-i pe oameni prin recurgerea la mobilul curiozitafii si gadilandu-le vanitatea, intrucat —nu-i asa? —apartin unui cercales, elitei unui numar restrans.826 Coloseni Filosofia si amagirea desarta pe care le ataci Pavel sunt dupa traditia oamenilor, dupa_ princi de bazi (invataturile incepitoare) ale lumii, iar nu dupa Cristos. Prin .,traditia oamenilor se injelege aici invataturile religioase nascocite de oamel i temelie adevaratd in Scriptura. (Prin traditie se infelege incetafe- nirea unui obicei, a unei datini, care a pornit de la o chestiune de convenient ‘sau care a servit scopurile unei anumite imprejurari.) Principiile de baz ale lumii se refera la ritualurile, ceremoniile si rinduielile iudaice, prin care oamenii sperau s4 capete bunavoinfa Jui Dumnezeu. Legea lui Moise igi slujise scopul, ca arhetip al lucrurilor ce aveau s4 vind. Ea fusese un gen de $coald primara, pregatitoare a inimii pentru Cristos Ce avea sa vind. Dar a reveni acum laea ar insemna si se facd jocul invafétorilor falsi, ale cSror uneltiri vizau si-L inlocuiasea (in inimile credinciosilor] pe Fiul lui Dumnezeu cu un sistem perimat. (citat din lucrarea: Daily Notes of the Scripture Union) Pavel voia ca colosenii sé pund la incer- care toate invafiturile, pentru a verifica daca erau sau nu in acord cu doctrinele lui Cristos. Aici ne va fi de folos s4 recurgem din nou la traducerea lui Phillips: ,,Aveti grija si nu vi” strice nimeni credinja prin intelectualism sau prin teorii care, degi sund foarte elevate, sunt, in realitate, lipsite de sens, Pentru cA toate acestea sunt, in cazul cel mai bun, intemeiate pe ideile oamenilor despre natura lumii, ele nesocotindu-L pe Cristos!** 2:9 E minunat si vedem cum apostolul Pavel mereu ii readuce pe cititori la Persoana lui Cristos. Aici el real unul din cele mai sublime si mai ne-echivoce versete din Biblie asupra Dumnezeirii Domnutlui Isus Cristos. ‘Caci in E} locuieste trupeste toata plinata- tea Dumnezeirii. Observafi acumularea intenfionat& de dovezi ale faptului ca Cristos este Dumnezeu. Mai intai, avem Dumnezei- rea Lui: ,.Caci in El locuieste... trupegte.... Dumnezeirea.“ in al doilea rand avem ceea ce s-anumit amplitudinea Dumnezeitii: ,Caci in El locuieste trupeste toata plindtatea Dum- nezeirii.“ In fine avem ceea ce s-a numit absoluta completete a Dumnezeirii: ,,Caci in El locuieste trupeste toatd plinatatea Dum- nezeirii.“ (Acesta ¢ raspunsul efectiv la diversele forme de gnosticism care neaga Dumnezeirea Domnului Isus — Christian Science, Martorii lui Iehova, Unity, Teosofia, Christadetphianism, etc.) Vincent spune: ,,Versetul confine doua afirmafii distincte: (1) Ca plindtatea Dumne- zeirii locuieste etern in Cristos...; (2) c& plina- tatea Dumnezeirii locuieste in El... ca unul care are un trup omenesc."** Multe din cultele deraiate mentionate mai sus recunosc cA 0 anumita forma de divinitate.a locuit in Isus. ‘Acest verset identifica toata plinatatea Dumnezeirii in El, in caracterul Sau uman. ‘Argumentul e clar: daca exist o atare sufi- cienga in Persoana Domnului Isus Cristos, ce rost mai are s4 ne muljumim cu invafituri care fi diminveazé pe El sau I] ignora? 2:10 Apostolul continua efortul de a imprima in cititorii sai atotsuficienta Dom- ‘oul Isus Cristos, precum si pozitia perfecti pe care o au ei in El. Este o minunaté expre- sieaharului lui Dumnezeu faptul ca adevarul din versetul 10 il urmeazi pe cel din versetul 9. in Cristos locuieste toata plinatatea Dum- nezeirii trupeste, iar credinciosul este com- plet in El. Desigur, asta nu inseamna c& in credincios locuieste toata plinatatea Dumne- zeirii. Singurul in care a locuit, locuieste si va locui in veci toata plinatatea Dumnezeirii este Domnul Isus Cristos. Dar ceea ce ne invata acest verset este c& credinciosul are in Cristos tot ce-i trebuie pentru viafé si evlavie, Spur- geon ne ofera o bund definitie a completetii noastre, spunand cd noi suntem (1) completi, fara ajutorul ceremoniilor iudaice: (2) com- pleti fara ajutorul filosofiei; (3) comple rs ‘far inventiile superstitiei; (4) completi, fara meritul uman. Cel in care suntem completi este Capul oricarei domnii si stapi i. Gnosticii erau foarte preocupati de tema ingerilor, asa cum se atata mai incolo, in capitolul de fara. Dar Cristos este capul peste toate fiintele ingeresti. si ar fi o mare gregeala sA ne ocupam de ingeri, cand Insusi Creatorul ingerilor este {inta iubirii noastre, Cel ou care avem o alea- s& partasie. Circumeizia era un ritual caracte- istic al iudaismului — acea operafie chirur- gicala minora, aplicata copilului de parte barbateasca. Pe plan duhovnicesc, semnifica moartea fafa de firea veche sau indepartarea naturii rele, corupte si nendscute din nou a omului. Din nefericire; evreii au ajuns sa fie mai preocupati de ceremonia fizicd propriu~ zis, neglijandu-i injelesul duhovnicese. In incercarea de a obtine bunavoinfa lui Dum- nezeu prin ceremonii si fapte bune, ei afir- mau, de fapt, cd in firea veche ar exista sufi- ciente lucruri bune care s&-I fie placute-lui Dumnezeu! Or, realitatea este total diferita,Coloseni 827 adevarul find cd nimic bun nu,locuieste in firea veche. In versetul de fafa nu se are in vedere circumcizia fizica, ci cea duhovniceasca, ce fi caracterizeaza pe toti cei ce si-au pus cre- dinta si increderea in Domnul Isus. Lucrul acesta reiese din sintagma: circumcizie nefa- cuta de maini. Adica: fiecare credincios este circumcis cu circumcizia lui Cristos. Prin circumcizia lui Cristos se infelege moartea Sa pecrucea Golgotei. Ideea subliniati de verset, este cd atunci cand Domnul Isus a murit, gi credinciosul a murit. El a murit fata de pacat (Rom. 6:11), fata de lege, fai de eul sau (Gal. 2:20) si fafa de lume (Gal. 6:14). (Cir- nua fost facut de mana, in sensul c& mainile omenesti mu pot avea nici un rol in aceasta circumeizie $i, desigur, nici un merit, Ontul nu poate obfine circumcizia prin ‘meritele sale; nu © poate merita, cdci este in intregime lucrarea lui Dumnezeu.) Astfel el s-a dezbracat de trupul pacatelor firii pacd- toase. Cu alte cuvinte, cand este mantuit cineva, el se asociaza cu Cristos in moartea Sa, renungand la orice speranfi de a mai iga sau merita mantuirea prin eforturile firii vechi. Samuei Ridout scrie in aceasta privinjé: .Moartea Domnului nostru nu numai ca a indepartat rodul, ci a condamnat insagi radacina care dadea acest rod." 2:12 Pavel trece acum de Ia circumcizie la botez. Dupa cum circumcizia reprezinta moartea fatd de firea veche, tot asa botezul reprezinta ingroparea omului vechi, cum citim: fiind ingropati impreuna cu El in botez, in care afi fost inviati impreuna cu E}, prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, care L-a inviat dintre cei morti. Invagatura din aceste verset const in faptul cd noi nu numai c4 am murit cu Cristos, ci am fost si ingropafi cu El. Asta semnifica botezul nos- tru, Aceasta a avut loc la convertirea noastra, dar am exprimat-o in marturia publicéi pe care am dat-o, cand am intrat in apa botezului. Botezul este o ingropare, ingroparea a tot ce eram, in calitate de copii ai lui Adam. In botez noi recunoastem cA nimic din noi ingine nu ar putea fi vreodatd dupa voia lui Dumne- zeu siastfel noi indepartim din fafa lui Dum- nezeu aceasta fire veche, pe veci. Dar lucru- rile nu se opresc Ja ingropare, céci noi nu numai cd am fost rastigniti Cristos si ‘ingropafi cu El, ci am fost iati pentru a umbla in noutatea vietii, Toate aces- tea. au loc la convertire, facéndu-se prin credin¢a in lucrarea lui Dumnezeu, care L~ a inviat pe Cristos dintre cei morti. 2:13 Apostolul Pavel aplicd acum toate aceste lucruri in cazul colosenilor. Inainte de convertirea lor, ei erau morti in greselile lor. Asta inseamna cd, datorita pacatelor lor, ei erau morfi duhovniceste faté de Dumnezeu. ‘Nu inseamné insa cd duhurile lor erau moarte, ci doar faptul ca in duhul lor nu se inregistra nici o tresarire fata de Dumnezeu si cd ei nu puteau face nimic pentru a obtine bunavointa tui Dumnezeu, Nu numai cd ei erau morti in pacate, dar Pavel spune cd erau necircumcisi in firea lor paciitoas’. Necircumcizia se refera adesea in NT la Neamuri. Colosenii erau ei insisi Neamuri, adic& ne-evrei, nefficand parte din poporul ales al lui Dumnezeu pe acest pamant. Prin urmare, ei se situaseri pe o pozitie de distantare fats de Dumnezeu; dadusera frau liber poftelor firii vechi, Dar cand au auzit evanghelia si au crezut in Dom- nul Isus Cristos, ei au fost inviafi impreund cu Cristos si toate greselile lor au fost iertate. Cu alte cuvinte, intregul stil de viata al colo- senilor s-a schimbat; toata istoria lor de paca- tosi a luat sfarsit, ei find acum creaturi n in Cristos Isus. Ei traiau realitatea invierii. Prin urmare, ei trebuiau si-si ia ramas bun de la tot ce-i caracteriza inainte ca oameni cu- fundati in firea veche. 2:14 Pavel descrie in continuare un alt lucru pe care il cuprinde lucrarea lui Cristos. Asters inscrisul care era impotriva noas- tra prin poruncile lui si l-a luat din cale, pironindu-l pe cruce. Prin inscrisul care era impotriva noastra, prin poruncile iui se infelegea legea. Intr-o privinté, Cele Zece Porunci au fost impotriva noastrd, condam- nandu-ne, pentru cd noi n-am putut si le respectiim intru total. Dar apostolul Pavel nu se gandeste numai la Cele Zece Porunci, ci gi la tegea, ceremonial care i-a fost dati Israelului. In legea ceremoniald, existau tot felul de porunci cu privire la zile sfinte, la alimente gi la alte ritualuri religioase. Toate acestea ficeau parte din religia prescrisi a iudeilor, Ele indreptau privirile spre venirea Domnului Isus, find umbre ale Persoanei si lucrarii Sale. In moartea Sa pe cruce, El le-a dat pe toate acestea la o parte, fintuindu-le pe cruce i anulandu-le, cum se anuleazé o nota de plata atunci cand este achitatd sau cum se exprima Meyer: ,,Prin moartea lui Cristos pe emuce, legea care ii condamna pe oameni si-a pierdut autoritatea penal, intrucat Cristos, prin moartea Sa, a indurat pentru om bleste- mul legii, devenind sfarsitul legii‘!* Kelly exprimi aceeasi idee: ,Legea nu este moarti, dar noi am murit fafa de ea.“828 Coloseni Se prea poate ca limbajul lui Pavel in a- cest loc s se refere la practica straveche de aafisa intr-un loc public dovada scrisd a unei datorii publice, ca toti s& stie ca creditorul nu mai putea avea nici o pretentie de la datomnic. 2:15 Prin moartea Sa pe cruce. urmati apoi de invierea si indltarea Sa la cer, Dom- nul Isus a cucerit si puterile raului, facand un spectacol public din ele si triumfand asupra lor. Noi credem ca este acelasi triumf descris de Efeseni 4, unde se spune ci Domnul Isus acondus captivitatea captiva. Moartea, ingro- parea, invierea si indljarea Sa au constituit triumful slavit asupra tuturor ostirilor iadului si Satanei. Trecand prin atmosfera, in drumul ‘Sau spre.cer, El a trecut chiar prin taramul celui care este prinful puterii vazduhului. Poate ca acest verset aduce 0 deosebita mangaiere celor care au fost convertifi de la demonism, dar care s-ar putea si mai fie obsedai de frica de duhurile rele. Nu mai avem de ce sa ne temem, daca suntem in Cristos, pentru c4 Ela dezarmat domniile si stapanirile. 2:16 Incdo data apostolul Pavel este gata s& aplice in practica afirmatiile sale. Am putea rezuma cele ce urmeaza in felul urma- tor: Colosenii au murit fata de toate eforturile de aT fi plcuti lui Dumnezeu prin firea veche. Ei nu numai c& au murit, ci au fost si ingropati si au inviat impreuna cu Cristos la o noua viata. Prin urmare, ei trebuie s-o rupa definitiv cu iudaizatorii si cu gnosticii, care incercau sé-i atragé inapoi chiar la lucrurile fafa de care au murit colosenii. Deci nimeni sd nu va judece cu privire la mancare sau la bautura, sau cu privire la o zi de sarbi- toare sau luna noua sau sabate, Toate religiile omenesti fi fac pe oameni robi faa de randuieli, reguli, indatoriri si un calendar religios. Acest calendar cuprinde de obicei zile sfinte anuale, apoi celebrari lunare legate de luna noua sau zile sdptimanale de sarba- toare (sabaturile). Sintagma: ,,Nimeni sé nu va judece* inseamnd ca nu exist temei ca ‘uncrestin sd fie judecat de alfii daca consuma came de pore sau dacd nu fine sarbatorile religioase sau zilele sfinte. Unele culte dera- iate, cum ar fi spiritistii, insist ca membrii lor s& se abjind de la consumul de came. Veacuri de-a randul romano-catolicii nu au avut voie sé consume came vinerea. Multe biserici pretind abstinenfa de la anumite alimente in timpul Postului Mare. Alfii, ca ‘mormonii, spun cd 0 persoana nu se inca- dreaza in normele lor daca consuméa ceai sau cafea. lar alii, in special adventistii de ziua @ saptea, insistd ci trebuie finut Sabatul, pentru a-] fi plicut lui Dumnezeu. Crestinul nu se mai afla sub robia nici uneia dintre aceste randuieli. Pentru o tratare mai ampla alegii, Sabatului si legalismului, vezi exrcur- sul de la Matei 5:18, 12:8 si Galateni 6:18. 2:17 Sarbatorile religioase iudaice erau 0 umbra a lucrurilor viitoare, dar trupul (substanta) este al Iui Cristos. Ele au fost instituite in VT ca un fel de anticipare, ca imagini prefiguratoare. De pildi, Sabatul a fost dat ca un arhetip al odihnei de care aveau sa aiba parte toti cei ce aveau sd creada in Domnul Isus Cristos. Acum, dupa ce a venit Domnul Isus, ce rost mai are s& se ocupe oamenii de umbre? E ca si cum ne-am ocupa de fotografie, cand persoana din fotografie se affa langé noi. 2:18 Este dificil sa cunoastem sensul e- xactal acestui verset, pentru cd nu suntem de- plin familiarizati cu invagaturile gnosticilor. Probabil inseamna ci oamenii acestia pre- tindeau ca sunt atét de smeriti incat nu in- drazneau sd se apropie de Dumnezeu in mod nemijlocit. Poate cd gnosticii sustineau cd tre- buie s& se apropie de Dumnezeu prin ingeri, si astfel, in presupusa lor smerenie, ei se inchinau la ingeri, iar nu Domnului. Avem. © situatie similar in !umea contemporand. Exist romano-catolici care spun ca nu con- cep si se roage direct lui Dumnezeu sau Domnului Isus, adopting, in schimb, moto-ul: La Isus prin Maria." Asta pare a fi o falsa smerenie din partea lor, constituind un act de inchinare in fafa unei fiinfe create. Crestinii nu au voie sé permit nimanui si-i vduveas- Ade rasplata lor, prin practici atat de nebibli- ce, Cuvantul lui Dumnezeu spune limpede-ca, exist un singur Mediator intre Dumnezeu si oameni, Omul Cristos Isus“ (1 Tim. 2:5). ‘Apostolul Pavel adaug’ aici o sintagma greu de infeles: amestecdndu-se in lucruri pecare nu’ je-a vazut. Gnosticii pretindeau c& poseda taine adanei si mistere si c& pentru ca cineva s& poat cunoaste aceste taine, trebuia sa fie inifiat. Poate cA secretele acestea constau din asa-numitele ,,vedenii*. In vre- mea noastra presupusele vedenii constituie un element important in ereziile mormonismului, spiritismului, catolicismului si swedenborgia- nismului. Cei ce faceau parte din cercul intim erau, natural, foarte mandri de cunostingele Jor secrete. Prin urmare, Pavel adauga: um- flat de o mandrie desarta, prin gandurile firii pacdtoase. Ei adoptau o atitudine de superioritate fafa de alfii, crednd impresia: fericirea se putea dobandi doar prin descifta-Coloseni 829 rea acestor taine ascunse. Am putea face 0 parantez4 aici, subliniind c& aceasta e si caracteristica celor mai multe societati secrete din vremea noastra. Crestinul care umbla in partisie cu Domnul lui nu va avea nici tim- pul, nici inclinatia de a se ocupa de aceste organizafii. Important este sa observam aici cd diver- sele practici religioase ale acestor oameni erau efectuate dupa cum gaseau acestia de cuviinjd, fird s& aiba nici o baz scripturald. Ei nu actionau in supunere fafa de Cristos, ci erau umflati de o mandrie desarta, prin gandurile firii lor pacatoase, intrucat faceau cum voiau ei, independent de Domnul; cu toate acestea, comportarea lor parea smerita si religioasa. 2:19 Netindndu-se strans de Capul. Domnul Isus Cristos este numit aici Capul Trupului. ,.A se fine de Cap“ inseamna a trai constienfi cd Cristos este Capul, extragindu- ne energia si seva pentru toate nevoile noastre din resursele Sale inepuizabile, si toate lucru- rile fiicdndu-le spre slava Lui. Inseamna si privim la Domnul nostru, Cel din slava, cand avem nevoie de tirie si calauzire, si si rama- nem mereu in contact cu El. Lucrul acesta este explicat in continuare in urmétoarea sintagma: din care tot trupul, hranit gi strans unit, prin incheieturi si legaturi, cregte cu cresterea lui Dumnezeu. Diversele parfi ale trupului uman sunt legate intre ele prin incheieturi si ligamente. Trupul la randul Jui este legat de cap. Trupul solicits calauzire $i indrumare de la cap. Exact ideea subliniaté de apostolul Pavel aici. Madularele Trupului lui Cristos de pe pamént trebuie si gaseasca toate satisfactia gi suficienta lor in El si s4 nu se lase amagite sau abatute de afgumentele aparent convingatoare ale inva- {atorilor acestora falsi. ~.. Jinandu-se strans de Cap subliniaz’ necesitatea bizuirii, clip&-de-clipa, pe Dom- nul. Ajutorul primit ieri nu mai ¢ de ajuns pentru nevoile zilei de azi. Nu putem macina ‘gradu cu apa ce s-a scurs peste baraj. De ase- menea trebuie subliniat aici cd acolo unde ccrestinii se tin de Cap, vor intreprinde actiuni spontane care vor fi coordonate cu cele ale altor m&dulare din Trupul lui Cristos. 2:20 Principiile de baz ale lumii (sau sinvagaturile incepatoare ale lumii‘ se refer la:datini si ritualuri. De pilda, ritualurile din VT. erau elemente rudimentare ale lumii in sensul c& propagau principiile elementare ale ligiei, adic abecedarul, notiunile de bazi (Gal. 4:9-11). Poate ca Pavel se gandeste i la ritualurile gi datinile asociate cu practica gnosticismului sau a altor religii. In mod deosebit, apostolul se ocupa de ascetism, care a derivat din iudaismul ce si-a pierdut deja valabilitatea inaintea lui Dumnezeu sau din gnosticism ori din orice alt cult deraiat, care niciodata ny a avut valabilitate naintea lui Dumnezeu. Intrucat colosenii au murit im- preuna cu Cristos, Pavel ii intreaba de ce mai doreau ined s4 se supuna unor reguli de acest gen. A proceda astfel inseamna a vita cd au rupt orice Jegaturi cu Jumea. Poate cd in mintea unora se ridica aici intrebarea: »Daca un crestin este mort fata de randuieli, de ce refine totusi practica botezului si a Cinei Domnului? Raspunsul cel mai evident este cd aceste dou’ randuieli ale Bisericii Crestine sunt clar expuse gi prescrise de NT. Dar ele nu sunt ,,mijloace ale harului*, care ne-ar face mai adecvafi pentru cer sau ne-ar ajuta s4 capatém: bunovinja lui Dumnezeu. ‘Mai degrabé, ele sunt simple gesturi de ascul- tare fag de Domanul, prin care indic&m identi- ficarea cu Cristos si ne amintim de El in moartea Sa, Ele mu sunt atat de mult legi care trebuiesc respectate, cat privilegii de care se cuvine sa ne bucuram. 2:21 Vom intelege versetul acesta mai bine dacd vom adauga cuvintele: ,,cum ar fi* la inceput. (Sau ,,ca acestea, ce apar la sfar- situl verserului 20 in edifia folosita de tradu- cator.) ,Oare de ce —ca gi cand afi trai mai departe in lume—va supuneti la regulamen- te caacestea(v. 21); Nu atinge, nu gusta, nu lua?“ In mod bizar, unii sustin cd aici Pavel le-ar porunci colosenilor s4 nu ia, sa nu guste, sd nu atinga, cand, de fapt, sensu versetului este exact contrar, Trebuie mentionat aici ca unii cercetatori competenti, cum ar fi William Kelly, cred c& topica ar trebui inversat’, in felul urmiator: Nu lua, nu gusta, nici macar mu te atinge de ele“ Cu alte cuvinte, topica sugerat ar de- sctie gravitatea tot mai mare pe care o presu- pune practica ascetismului. 2:22 Sensul versetului 21 este completat de versetul 22, Acestea sunt interdictii si prohibitii inventate de om, cum reiese din dupa poruncile si invataturile r. Sd fie oare aceasta esenfa adeva- ratei religii? Oare la asta se reduce totul, la méancari sau la bauturi? Sau, dimpotriva, religia adevarati-se ocupa cu Cristosul Cel Viu? Weymouth traduce versetele 20-22 ast- fel: Dacé afi murit cu Cristos si ati sedpat de noriuni=830 Coloseni le de bazii ale lumii, de ce atunci—ca si cind viata voastra ar apajine in continuare lumii —va supuneti unor precepte de genul: ,Nu lua cutare lucru™; ,.Nu gusta acel lucra’; ,.Nu te atinge de acesta*— care se refera la lucruri ce au menirea de a fi consumate, fiind pietitoare — ascultnd astfel doar de niste porunci si invayaturi ome- nesti? 2:23 Aceste practici ale religiei omenesti creeazd toate o aparenfa de intelepciune, int- © religie auto-impusd, 0 falsa smerenie gi asprime fata de trup. Religia auto-impusd inseamné ca oamenii acestia adopta o forma de inchinare corespunzatoare propriilor lor idei despre ce e bine, $i nu dupa cuvantul lui Dumnezeu. Fi par a fi religiosi, dar nu acesta ecrestinismul adevarat, Falsa smerenie a fost explicati deja ~~ anume faptul cd ei se pre- tindeau a fi prea smerifi ca s se poata apro- pia de Dumnezen direct si astfel recurgeau la mediatori angelici. Neglijarea trupului se referd la practica. ascetismului. Este conceptia potrivit cdreia prin auto-privari si auto-tortu- rari, omul ar putea atinge o stare superioaré de sfinfenie. Aceasta practica se intalneste la hinduism si la alte religii mistice din Orient. Care este valoarea tuturor acestor prac- tici? Poate cd ultima parte a versetului 0 e- xprimd cel mai concis: nu sunt de nici un pref impotriva multumirii firii pacatoase. Toate acestea sunt imbracate intr-o fajada a- it frumoasa, dar ele nu sunt de nici.un folos in infranarea complacerti firti vechi. (Pana si bine-intenfionata incercare de cum- patare a lor nu-si atinge felul.) Nici un sistem fals nu a reusit si-l amelioreze pe om. Desi creeaza impresia ca in firea veche ar exista e- lemente care si merite bunavoinfa tui Dum- nezeu, aceste sisteme nu pot infrana pasiunile si poftele camii, ale firii vechi. Atitudinea crestinului este cd noi am murit fata de firea veche, cu toate patimile si poftele ei gi cd de: acum incolo traim spre slava lui Dumnezeu. $i asta o facem nu pentru cd ne e fricd de pedeapsd, ci mai degraba din iubirea pe care Lo purtim Celui care S-a dat pe Sine pentru noi. A. T. Robertson exprima minunat acest gand: ,.Dragostea este aceea care ne eliberea- za s putem face ce este bine. Dragostea ne face sd nu ne fie greu de ales. Dragostea face ca indatoririle s nu ni se para o povara, ci o bucurie. Dragostea face ca partasia si legatura cu Cristos si fie 0 duleata. Dragostea face ca truda in slujba binelui sa fie o adevarata libertate pentru noi.” U1, INDATORIRILE CREDINCIOSULU! FATA DE CRISTOSUL PREEMI- NENT (CAP. 3, 4) A. Noua viata credinciosului: dezbrica- rea de omut vechi si imbracarea cu omul cel nou (3:1-1 3:1 Deci, daca ati fost inviati impreuna cu Cristos, cdutati lucrurile de sus, unde Cristos sta Ja dreapta lui Dumnezeu. Con- junctia daca din acest verset nu exprimé nici ‘© indoiala in mintea apostolului Pavel, ci constituie aga-numitul argument pornind de la, dac&, ce ar putea fi tradus prin intrucdt: sIntrucét afi fost inviasi impreuna cu Cris- tos..." Cum s-a aritat in capitolul 2, credin- ciosul este vazut ca unul care a murit cu Cristos, a fost ingropat cu El sia inviat cu El dintre cei morti. Sensul duhovnicese al tutu- ror acestor cuvinte este ca am rupt-o cu ve- chiul mod de viata, adoptand un fel complet nou de a trai, adicd viaja Domnului isus Cristos Cel inviat. Intrucat am fost inviati cu Cristos, se cuvine acum s& cdutém lucrurile de sus, Desigur, incd ne aflam pe pamant, dar trebuie s4 cultivar lucrurile ceresti. 3:2 Crestinul nu trebuie s& aiba o optica paménteasca. El nu trebuie sd priveasca lucrurile sub aspectul in care se prezinta ele ochiului natural, oi in functie de importanta lor inaintea lui Dumnezcu si in perspectiva etemnitagii. Vincent sugereaza ca ,,a cauta‘* din versetul | marcheaza striduinfa practic’ gi c& gandifi-va din versetul 2 descrie impulsul Iauntric si dispozitia noastré sufleteascd. Sintagma: Concentrafi-va cu mintea (in roméneste: ,,Ganditi-va“, n.tr.) este identica cu cea de la Filipeni 3:19: ,,care igi concen- treazd mintea asupra unor lucruri pamantesti. A. T. Robertson scrie; ,,Viaja botezata seamna cA crestinul urmareste cerul gi se Andeste la cer. Picioarele sale sunt inca pe pamént, dar capul ii este printre stele, El trdieste‘ca un cetafean al cerului aici pe p- in timpul celui de-al doilea razboi mon- dial, un tanar crestin a exclamat triumfator in faja unui slujitor mai varstnic al lui Cristos: wingeleg c& bombardierele noastre au facut prapad asupra oraselor inamicului in cursul nopfii precedente.“ La care, credinciosul mai varstnic a raspuns: ,,Nu stiam ca biserica lui Dumnezeu bombardiere.* Evident, acest crestin privea lucrurile din perspectiva divind, neputénd s& giseascd nici un dram de satisfacefie in macelérirea unor femei si copii. F.B. Hole explicd foarte bine pozitia noastra:Coloseni 831 ‘Complementul identificarii noastre cu Cristos in moartea Lui este identificarea noastr cu El in invierea Sa. Efectul primei acfiuni este de a ne deconecta de lumea omului, de religia omului, de injelepciunea omului, Efectul celeilaite este dea ne pune in legitura cu lumea lui Dumnezeu si tot ce se afid in ca. Primele patru versete ale capitolului Ll] desfisoara privirilor noastre starea de binecuvantare in care suntem introdusi.!* 3:3 Cand Pavel spune ca credinciosul a murit, el se referd la pozifie, nu la practica. Datorita identificarii noastre cu Cristos in moartea Sa, Dumnezeu vrea ca noi sine con- sideram ca unii care au murit impreund cu El. Inima noastra insa este mereu gata si pu- nd la indoiald acest fapt, intrucat ne simtim atat de ,,vii* faya de pacat si ispite. Dar re- alitated minunata este cd pe masurd ce, prin credinfa, ne socotim ca unii care am murit cu Cristos, acest fapt devine o realitate moral in Viafa noastra. Dac tréim ca uni care au murit, atunci viata noastra va fi tot mai mult pe masura vietii Domnului Isus Cristos. Desigur, niciodaté nu vom atinge perfectiu- nea in viaja de acum, dar este un proces care trebuie sé se desfasoare permanent in fiecare credincios. ‘Nu numai cé am murit, ci, in plus, viata noasiri este ascunsi cu Cristos in Dumne- zeu. Lucrurile care-I preocupa si-| intereseazi pe omul lumesc se gisesc peste tot pe planeta pe care trdim. Dar lucrurile care sunt de cea Tai mare preocupare pentru credincios sunt toate insumate in Persoana Domnului Isus Cristos. Destinul nostru este inseparabil legat de'destinul Lui. Gandul subliniat de Pavel aici este ca intrucat viata noastra este ascun- si-cu Cristos in Dumnezeu, nu trebuie sane ‘ocupam de lucrurile marunte ale vietii aceste- ia $i, in special, nu trebuie sa avem de a face cu timea religioasa din jurul nostru. Dar mai este un gand ce se degaja din sintagma: viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu. Lumea nu vede viata noastré duhovniceasca. Oamenii nu ne inte- leg. Lor li se pare ciudat cd noi mu tréim ca ei. Einu injeleg gandurile noastre, motivele sau cle noastre. Dupa cum s-a spus despre Duhul Sfant cd lumea..nici nu-L vede, nici nu-L cunoaste“, tot aga este cu viaja noastra spiritualé: ea este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu. Mai intéi, loan 3:1 ne spune ca: »De-aceea, lumea nu ne cunoaste, pentru cd nu L-a cunoscut nici pe El.“ Adevatrata sepa- ratie de lume std in faptul cd lumea nu-l infelege pe crestin, ci il infelege gresit. 3:4 Pentru a ridica pe culmi noi aceasta descriere a harului i mostenirii credinciosului in Cristos, apostolul isi indreapté acum privi- rile spre revenirea lui Cristos. Cand Se va arata Cristos, viaja noastra, atunci va vefi arta si voi impreund cu El in slava. In vremea de acum noi suntem inviaji cu El gine bucuraim de o biafa nevazuta si neinte- leasa de oameni. Dar va veni ziua cand Dom- nul Isus Se va intoarce s&-$i ia acasa sfintii Sai, Atunci noi ne vom arata impreuna cu Elin stava, Oamenii ne vor intelege atunci si-gi vor da seama de ce ne-am comportat aga cum ne-am comportat. 5 in versetul 3, ni s-a spus cA am murit. Aici ni se spune sa dim morfii madularele noastre care sunt pe pamant. In aceste doua versete avem 0 ilustrare claraa diferentei din- tre pozifia unui credincios $i starea lui. Pozitia lui este aceea a unuia care a murit, Starea lui trebuie sii fie aceea de a se socoti mort fats de picat, prin darea la moarte a madularelor sale care sunt pe pamant. Pozitia noastra este identicd cu ceea ce suntem in Cristos, Starea noastri este identicd cu ceea ce suntem in noi ingine. Pozitia noastrd este darul fara plata al lui Dumnezeu prin credinta in Domnul Isus Cristos. Starea noastra reprezinté raspunsul Ja harul lui Dumnezeu. Aici trebuie sé observim si diferena dintre lege si har. Dumnezeu nu spune: Dac vei trai o viafi eliberata de pacat, atunci ifi voi da o pozitie de moarte impreuna cu Cris- tos", cdci asta ar insemna legea iar pr noastra ar depinde de propriile noastre efor- turi $i —mai trebuie s-o spunem? —nimeni nu ar atinge acea pozitie. Mai degraba, Dum- nezeu spune: ,,Eu le dau fara plata tuturor celor care cred in Domnul Isus 0 pozitie de favoare inaintea Mea, Acum duceti-va si taifi 9 viata corespunzditoare cu o chemare atat de inalta! Acesta e harul! Cand apostolul spune ca trebuie $4 dam lamoarte madularele noastre care sunt pe pa- mant, el mu vrea si spund prin aceasta ci literalmente trebuie sa distragem vreunul din onganele trapului nostra, ci recurge la o expri- mare figurata, aga cum reiese din urmatoarele propozifii. Termenul médulare desemneaza diversele forme de pofte si de ura, pe care le gasim enumerate. Desfranarea se referd in general la rela- tiile sexuale interzise sau la imoralitate, in special la cele dintre persoane necas3torite (Mat. 15:19; Marcu 7:21), Uneori sensul termenului ¢ mai cuprinzitor, fiind: tradus832 Coloseni prin imoralitate sexuala. Necuratie se refera la impuritate in gandire, vorba sau fapta. Aici e vorba de necurafie morala, nu fizica. Pati- mile denota pofte puternice, iesite de sub control. Dorinta rea exprima pofte sau lico- mii foarte puternice, adesea violente. Laco- mia (de bani) se referd in general la lacomie sau la dorinta de a avea mai mult, dar aici se refera probabil la dorinta nesfant de a satis- face apetitul sexual, care este o forma de idolatrie. Lista incepe cu actele propriu-zise, tre- cand apoi la motive. Sunt descrise diversele forme de picate sexuale, fiind urmarite apoi pana la barlogul lor, adicd inima lacoma a omului. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata clar ca nu este nimic gresit in actul sexual in sine. Dumnezeu |-a facut pe omcu puterea de reproducere. Dar pacatul intervine atunci cand acele lucruri-cu care Dumnezeu in dragostea Sa $i-a inzestrat creaturile sunt folosite in scopuri rele gi ilicite. Pacatul sexual a fost principalul pacat al lumii pagé- ne, in vremea lui Pavel gi negresit a ramas gi azi pe acelasi loc. Acolo unde credinciogii nu sunt predati Duhului Sfant, pacatele sexuale adesea patrund in viata lor, provocandu-le caderea. 3:6 Oamenii cred c& pot savargi aceste pa- cate groaznice si totusi sa scape de pedeapsé. Cand cerul pare sé ramana mut in fafa lor, omul merge si mai departe in pacatul sau. Dar Dumnezeu nu Se lasa batjocorit! Mania lui Dumnezeu vine peste fii neaseultarii, din pricina acestor lucruri. Pacatele acestea aduc grave consecinte in viata de acum, cdci oamenii culeg in trupul lor urmarile imorali- tafii sexuale. In plus, ei vor. culege roadele cumplite ale judecatii in ziua de apoi. 3:7 Pavel le aminteste colosenilor ca si ei se complaceaii candva in aceste pacate, inain- te de a fi fost convertifi. Dar harul lui Dum- nezeu a patruns in inima lor gi i-a-izbavit de necuratie. Acest capitol din viaja lor a fost acoperit de sdngele lui Cristos. Acum ei aveau 0 viaji noua, care-si trgea seva din Dumnezeu. Vezi Galateni 5:25; ,,Daca traim in Duhul, sé si umblam in Dubul.* 3:8 Intruc&t ei au fost rascumparafi cu un pref atat de mare, acum trebuie si se lepede de toate aceste lucruri, cade o haind murdara. Apostolul, nu se referé numai la diversele forme de pofte nesfinte enumerate in versetul 5, ci sila genurile de urd rea pe care se pregi- teste si le enumere. Mania este, desigur, un spirit de intens4 antipatie sau animozitate, un spirit de razbu- nare, de vrajba si urd inrédacinatd. Tutimea descrie o forma intensa de manie, probabil manifestata prin iesiri violente si necontrola- te, Riuutatea este purtarea malitioas’ faja de altul, cu gand de a-i face rau sau de a-i stirbi reputatia. Este o antipatie nerezonabilé, in- tretinuta de placerea de a-i vedea pe alfii cd suferd. Defaimarea sau vorbirea de rau, adic cuvinte ascutite, necontrolate, folosite Ja a- dresa altora. Inseamn a certa pe cineva, cu cuvinte aspre, intr-o maniera obraznica. Lim- baj murdar inseamna cuvinte rusinoase, cu referire la lucruri degintate, indecente sau corupte. Un vocabular stricat si necurat. In acest catalog al pacatelor apostolul trece de Jamotive la faptele propriu-zise. Mai intai, in inima omului incolfeste amaraciunea, care se manifesté apoi sub formele descrise mai sus. 3:9 in versetul 9 apostotul spune, de fapt: Fie ca starea voastri sd corespunda cu pozi- fia voastri'“ V-ati dezbracat de omul cel vechi; acum dezbracafi-va de el si in practic’, prin refuzul de a mai mingi. Minciunea este unul din lucrurile ce aparfin omului celui vechi, neavand ce cauta in viata copilului lui Dumnezeu. In fiecase zi din. viaja noastra suntem ispitifi sA denaturam adevarul, fie prin nedeclararea integrala a venitului nostru, pe formularul de impozit, fie prin copier" la examene, fie prin exagerarea faptelor unei relatari. Minciunea isi dubleaz gravitatea, atunci cand prin ea lezim o persoana, prin afirmatii false sau prin crearea unor impresii se. 3:10 Nu numai cd ne-am lepadat de omul cel vechi, ci ne-am imbracat'cu cel nou, care se innoieste spre cunoastere deplin’, dupa chipul Celui care 1-a creat. Dupi cum omul cel vechi se refera la tot ce eram ca fii ai lui Adam, cu natura nendscuta din nou, tot aga omul nou se refera la noua noastra pozitie de copii ai lui Dumnezeu. S-a produs 0 creatie nova iar noi suntem creaturi noi. Scopul urmarit de Dumnezeu este ca acest om now mereu s& creascd tot mai mult dupa chipul Domanului Isus Cristos. Niciodaté nu trebuie s& ne mulfumim cu realizirile obtinute, ci intotdeauna trebuie s4 ne avantim inainte, spre noi culmi de tot mai mare asemanare cu Mantuitorul. El este pilda noastra supremé i regula de viafé pentru noi. In ziua de apoi, cand vom sta inaintea Scaunului de Judecata al lui Cristos, nu vom fi judecafi luandu-se in vedere cu cat au fost viefile noastre mai bune decat ale altora, ci dupa cat de mult s-au racordat vietile noastre la insisi viata Dom- mului Isus.Coloseni 833 Chipul lui Dumnezeu nu reiese din conformatia trupului nostru, ci din frumusefea unei minti reinnoite gi a unei inimi schimbate. Sfinfenia, dragostea, smerenia, blandefea, bunatatea gi ierta- rea — iat elementele din care e alcatuit carac- terul divin. (Daily Notes of the Scripture Union) 3:11 In noua creatie descris& de apostol, nu mai este nici grec, nici iudeu, nici cir- cumcizie, nici necircumeizie, nici barbar, nici scit, nici rob, nici liber, ci Cristos este totul in toi. Diferenfele de nationalitate, religie, cultura si nivel social sunt elemente care nu conteaza. Cat priveste pozitia lor inaintea lui Dumnezeu, toti credincio: la aceiasi nivel si in cercul de partasie al bisericii locale ar trebui sd adoptam aceeasi atitudine. Asta nu inseamna ca nu exist distincfii in cadrul bisericii, Unii au darul de evanghe- list, algii de pastor, iar altii de invatatori. Unii ‘oameni sunt prestiberi in bisericd iar alfii diaconi, Astfel, versetul de fata nu disprequ- ieste distinctiile cuvenite. Tot asa nu trebuie sd interpretim versetul, cum fac unii, in sensul ca distinctiile de mai sus ar fi fost cu totul eliminate in lume. Ni decum, cdci exista in continuare grec $i deu, prin ,,grec* inelegandu-se aici ne-evreii in general. Dupa cum exista cireumeisi si necircumcisi. Prin acesti doi termeni sunt desemnati in Noul Testament evreii si respec- tiv Neamurile. Dar aici termenii se referd probabil la ritualul circumciziei in sine, asa cum era practicat de iudei si nesocotit de Neamuri. ‘Apoi exist in continuare barbari (adic& ‘oameni necultivati) si scifi. Cei doi termeni nu sunt aici in relatie adversativa, Seitii era barbari, dar intr-o maniera mai pronungata, fiind cei mai sdlbatici dintre barbari, Ultimul contrast este intre selavi si oameni Il Prin liber se ingelege cei ce nu au fost nicio- data sclavi, adicd s-au nascut oameni liberi. Pentru crestin aceste distinctii lumesti nu mai sunt importante. Cristos este Cel care contea- zAcuadevarat! El este totul pentru credincios iin toate. El reprezinta centrul gi circumfe- vinfa viefii crestine, cum araté foarte clar $i episcopul Ryle: Aceste trei cuvinte — Cristos este totul — sunt esenfa si substanta crestinismului. Daca inimile noastre le vor imbratisa, atunci bine va fi de su- fletul nostru... Multi fi acorda lui Cristos un anu- mit loc in religia lor, dar nu locul pe care a inten- fionat Dumnezeu sé-L ocupe El. Pentru sufletele acestora, Cristos nu reprezinta,,totul in toate. O, nu! Ci este fie Cristos gi biserica; fie Cristos gi sacramentele; fie Cristos si slujitorii ordinagi; fie Cristos si propria lor pocainja; fie Cristos si propria lor bunatate; fie Cristos si rugiciunile lor; fie Cristos si propria lor sineeritate $i milostenie, pe care se reazema practic sufletele lor.'* 3:12 In versetul 10, Pavel a spus ca ne-am imbracat cu omul cel nou. Acum ne da cateva modalitati practice prin care se poate realiza acest lucru in viafa noastra de zi cu zi. Mai intai, el se adreseaza colosenilor, numindu-i alesii lui Dumnezeu, aceasta flind o referire la faptul c& au fost alesi de Dumnezeu in Cristos inainte de intemeierea lumii. Harul lui Dumnezeu prin care ne-a ales este una din tainele revelafiei divine. Noi credem ca Scrip- tura ne invaga clar cé Dumnezeu, in suverani- tatea Sa, a ales oameni care sa fie ai lui Cris- tos. Noi nu credem c& Dumnezeu I-a ales pe cineva si fie condamnat. O atare invapsturd este in contradictie clara cu Scriptura. Dup& cum credem in harul selectiv al lui Dumne- zeu, tot aga credem in responsabilitatea omu- lui, Dumnezeu nu ii mantuieste pe oameni impotriva vointei lor. Aceeasi Biblie care afirma: ,alesi dupa stiina mai inainte a dui Dumnezeu™ mai spune si: ,oricine va chema numele Domnului va fi mantuit.“ In continuare Pavel fi numeste pe coloseni stasis sipreaiubifi. Sfant inseamna sfingitsau deoparte pentru Dumnezeu gi desparit de fume. Noi suntem sfini in pozitia pe care 0 ocupam inaintea lui Durnnezeu, dar trebuie sd fim sfingi si in manierd practicd, in viata pe care o traim zilnic. Pentru cd suntem focarul iubirii lui Dummezeu, ne face placere s4-I fim plicuti in toate privintele. Acum Pavel descrie harurile crestine cu care trebuie s& ne imbracam asemenea unui vesmant. In primul rand, cu o inima plind de indurare, Apoi bundtatea tebuie si se manifeste printr-un duh altruist fata de altii; printr-o atitudine de afectiune si bunavointa. ‘Smerenia inseamna starea umild, disponibi- litatea de a fi umiligi si de a-i stima pe all considerandu-i mai buni decat nc blandete nu se infelege sl&biciunea, ci taria de a ne lepada de noi ingine, umbland in har fafa de tofi oamenii, curn spune si Vine: Cei mai mulfi cted cd atunci cand cineva este bland asta se datoreaza faptului cd ar fi neajuto- rat, c& nu poate mai mult. Dar Domnul a fost bland pentra cd a dispus de toate resursele nemarginite ale lui Dumnezeu, pe care le-a avut834 Coloseni sub comanda Sa, Descrisi in latura ei negativa, blandejea este contrarul auto-afirmarii si al propriilor interese; este acca stare de echilibru a duhului, in care nu suntem nici exaltafi, nici doborafi de intristare, pur si simplu pentru ca nu ne preocupam de eul nostru.” Daca smerenia este ,,absenta mandriei“, atunci mandria este .absenfa pasiunii. Indelunga rabdare se tefera la ribdare, atunci cand suntem provocafi si la capacitatea de a indura indelung ofensele aduse noua de altii, Este o combinatie de bucurie si atitudine de omenie gi bunatate fafa de alfii, impletita cu perseverenfa in suferinga. 3:13 ngaduiti-va unii pe alti descrie ingaduinta si rabdarea pe care trebuie sa le avem fafa de scadinfele si ciudajeniile fratilor nostri. Atunci cand traim alaturi de alfii, este cu neputinfa s4 nu descoperim punctele lor slabe. Este nevoie de harul fui Dumnezeu in viata noastra ca sa suportim idiosincrasiile altora, dupa cum negresit gi ei au nevoie de harul lui Dumnezeu pentru ale suporta pe ale noastre. Trebuie insi s4 ne ingdduim uni pe altii. lertndu-va unii pe alti, daca vreunul are si se pling de altul, Putine divergente ar exista in randul copiilor lui Dumnezeu, daca acest indemn ar fi aplicat. Trebuie sé-i iertm pe cei ce ne-au jignit. Adesea auzim insa pe unii plangéndu-se: ,,Dar el este cel care m-a jignit!* Este exact cazul in care suntem chemafi s4 iertém, Daca cealalta persoand mu ne-ar fi jignit, n-ar fi gresit fata de noi, n-ar mai fi fost nevoie de iertare! Dac noi am fi fost cei care am gresit, atunci ar fi trebuit sd ne ducem sd ne cerem-iertare. ingaduina presupune sd nu fim ofensati iar iertarea s4 nu finem ofensa, Asta pentru cd nu exista un motiv mai imperios pentru care trebuie sa iertam decat cel enunjat in acest verset: Cum v-a iertat Cristos, asa iertati- va si voi. Cum ne-a jertat Cristos? El ne-a iertat fara s4 fi existat un’ temei — asa ar trebui sa iertam si noi. El ne-a iertat fara plata —asa si iertim si noi! Ela iertat sia uitat— asa sa iertém si noi! Si-n maniera de iertare, si in gradul de iertare, noi trebuie sé urmam pilda binecuvantatului nostru Donn, in aceas- ta minunata atitudine. 3:14 Dragostea cu care ni se spune sine imbracdm sau s4 ne incingem este legatura care leaga toate celelalte virtuti la un loc, pentnia forma desivarsirea. Dragostea men- tine in simetrie toate componentele carac- terului crestin. E posibil ca cineva s4 manifes- te unele virtugi, pe dinafara, fara ins ca si aiba dragostea in inima lui. De aceea Pavel subliniaza aici cd ceea ce facem trebuie facut intr-un duh autentic de dragoste pentru frat nostri. Actiunile noastre nu trebuie si fie facute cu lehamite, ci trebuie sd izvorasca din inima noastrd plind de jubire. In opinia gnos- ticilor, cunostinga era legdtura desavarsirii, dar Pavel corecteaz’ aceasta conceptie, su- bliind ca dragostea e legatura desavarsirii. 3:15 Pacea lui Dumnezeu ar trebui sa fie arbitrul in inima noastra. Daca avem indoieli cu privire la un lucru, ar trebui sé ne punem: intrebarea: .,Va conduce asta la pace“ sau Voi avea eu pace in inima, daca voi da curs actiunii contemplate?* " Versetul acesta este de un mare ajutor in special atunci cand cerem c&lduzire de la Domnul. Dacé Domnul vrea cu adevarat si te angajezi intr-o anumita directie sau actiune, atunci poti fi sigur c&-fi va darui pace in acea lucrare. Daca nu ai pace, atuncimu mai nici un pas pe cérarea aceea, Sau cum s-a expri- mat cineva: ,.Intunericul in directia in care vreau s& merg inseamnd lumina sa stau pe loc.* Cristos ne-a chemat si ne bucuram de pa- cea Sa, atat pe plan personal, cat si in biseri- c&. Nu nesocotiti importanta ultimei parti a versetului: la care afi fost chemati fntr-un singur trup. O modalitate in care am putea avea pace ar fi si traim izolati de alti crestini. Dar Dumnezeunune-a randuit laasta, cine-a asezat in familii. Dumnezeu a lsat ca noi si pe adundm cu alfi crestini, in biserici locale. Desi trdirea aldturi de alfi crestini ne putea pune uneori rabdarea la incercare, totugi in felul acesta Dumnezeu poate face s& se dez- volte in viaja crestinului virtugi care nu s-ar putea forma pe nici o alta cale. Prin urmare, nu trebuie sd fugim de responsabilitatile noas- tre din cadrul bisericii locale, dupa cum, odata ce ni le-am asumat, nu trebuie sa le abandondm, cand vom fi provocati sau iritati de altii. Mai degraba, trebuie sd traim in armonie si compatibilitate cu frafii si surorile noastre de credinfé, fiindu-le de ajutor in tot ceea ce facem si spunem. Si fiti multumitori (sau recunoscatori). ‘Acest indemn apare de foarte multe ori, ca un refren, in scrierile lui Pavel. Ceea ce inseam- na ca trebuie s4 existe un motiv indreptagit pentru care trebuie s4 facem acest lucru- nume faptul cd Duhul lui Dumnezeu conside- ra un duh recunoscator de o mare insemna- tate. $i noi suntem de acord cu Duhul Sfant, recunoscandu-i de asemenea importanja — nu numai petra viaja duhoniceascd a cuiva,Coloseni 835 ci si pentru bundstarea sa fizic’. Medici au constatat ceea ce Scriptura spunea de mul cA o atitudine de bund dispozitie si mulum inti este benefica pentru organism. Dupa cum si reversul este adeve i deprimarea gi duhul de v: obicei credem ca spiritul de mulfumire $i recunostin{a depind de imprejurarile noastre imediate, dar Pavel araté aici cd este un har care trebuie cultivat. Noi avem datoria de a fi multumitori, Dintre tofi oamenii de pe paméant, noi avem cele mai multe motive s& fim mulfumnitori (comparati cu Deut. 33:29). Problema nu constd in faptul c& mu ar exista suficiente lucruri pentru care putem fi recu- noscatori, ci in egoismul din inima noastra, care ne impiedic& si aducem multumiri. 3:16 Exista deosebiri de vederi cu privire la punctuatia versetului 16. Se stie ca in textul original al Noului Testament nu exista pun- ctuatie. Sensul unui verset ca cel de fata de- pinde in mare de semnele de punctuatie intre- buinjate. Sugeram urmatoarea varianti: Cu- vantul lui Cristos si locuiasea in vor din belgug, in toaté intelepciunea, invitandu- va si sfatuindu-va unii pe alfii; cu psalmi, imnurisicantiri duhovnicesti, cantand cu har in inimile voastre Domnului. in felul acesta versetul are trei sectiuni. Prima, se referd la faptul cd trebuie sa lasam cuvantul lui Cristos s4 locuiasca in noi din belsug. Cuvantul lui Cristos se refera la invafiturile lui Cristos, asa cum le gasim in Biblie. Pe masura ce umplem panda la satura- tie inimile si mintile noastre cu cuvantul Lui sfant, cdutand sa ascultam de acest cuvant, in trairea noastra zilnica, cuvantul lui Cristos este ca gi acasa la et in inimile noastre. Al doilea gand care se desprinde este cd in toata intelepciunea trebuie sd ne invafam. si sine indemndm unii pe altii. Fiecare cres- tinare raspunderea fata de fratii si surorile lui in aceasti privinta. Invititura priveste doc trina, pe cand sfatuirea se refer la indatorire. Cu alte cuvinte, suntem datori fata de fratii nostri s& impartasim cu ei cunostinfa din Scriptura gi sd cum sa-i ajutiim prin sfaturi practice si evlavioase. Cand invatitura si sfatuirea se face in infelepciune, existd sanse mai mari ca acestea s& fie primite, decat atunci cand rostim cuvintele apasat, dar fara intelepciune sau fara dragoste. Altreilea lucru este cd prin psalmi, imnuri ji cdntari spirituale trebuie s& cantam cu har ‘sau ,mulfumire“) in inimile noastre Domnu- ui. Prin psalmi se infeleg acele rostiri inspira- hui“ In Coloseni 3: te pe care le gasim in cartea cu acelasi nume, ce erau cdntate in cadrul serviciului de inchin- are in Israel. Pe de alta parte, prin imnun infelegea cantari de inchindciune si de lauda, adresate lui Dumnezeu Tatal si Domnului Isus Cristos, cum este si acesta: Isus! insugi gandul la Tine imi umple inima de bucurie; Der si mai mare bucurie este s8-Ti vad faja Si in prezena Ta si ma odihnesc, — Atribuit lui Bernard de Clairvauc Aceste imnuri nu sunt inspirate in acelasi fel ca psalmii. Prin cantari duhovnicesti se intelege poezia de factura religioas’, care descrie experienta crestina, asa cum se poate vedea din cuvintele urmatoare (redate in traducere aproximativa, n.tr.): , de ce pace ne viduvim adesea, Ce dureri inutile purtim! Toate astea pentru c4 nu aducem. Totut inaintea lui Dumnezeu in rugaciune. — Joseph Scriven Asadar, recurgand la aceasti varietate de cantari, trebuie s cantim cu har sau cu mul- furnire in inimile noastre Domnului. In acest punct se cuvine sa spunem ca crestinul tre- buie sa fie cu multa bagare de seama gi dis- cerndmént in privinfa genului de muzica pe care il utilizeazd. Multi asa-numita muzica crestina din zilele noastre este usoari si ne- lalocul ei. O mare parte a acesteia este total contrara Scripturii $i incd si mai multa este similar cu muzica pop“ sau rock a lumii, care este o dezonoare la adresa numelui lui Cristos. Versetul 16 este foarte similar cu Efeseni 5:18, 19, unde citim: ,.Nu va imbatati de vin — aceasta este destrabalare. Dimpotriva, figi plini de Duhul, vorbind intre voi cu psalmi, cu imauri, cu cantiri duhovnicesti, cantind si intonand melodii in inima voastra Domnu- 6 deosebirea const in faptul c& in locul cuvintelor: ,.fiti plini de Duhul", Pavel spune: ,,Cuvantul lui Cristos 8A locuiascé in voi din belsug.* Cu alte cuvinte, find plini de Duhul $i fiind plini de cuvantul lui Dumnezeu sunt condifii necesare pentra a putea trai o viata plind de bucurie, rodnicie si cu folos. Nu vom fi umpluri cu Duhul daca nu ne vom satura cu cuvantul lui Dumnezeu; iar studierea cuvantului lui Dum- nezeu nu-si va face lucrarea deplina in viata noastra, daca nu ne vom preda din strafundul836 Coloseni fiingei noastre stapanirii Dubului Sfant. Prin urmare, oare nu reiese clar cA a fi umplut cu Duhul insearnna a fi umplut cu cuvantul lui Dumnezeu? Nu este vorba aici de cine stie ce experienfa tainicd, de un moment culminant de mare emotivitate din viata mea, ci, mai degraba, este rezultatul hranirii mele zi de zi din Scripturi, meditand la ele, ascultind de ele gi traind dupa principiile gasite in ele. 3:17 Versetul 17 este o reguld atot-inclu- siva prin care pe putem judeca sau masura conduita noastra de crestini. in special tinerii din vremea noastré au probleme cand e vorba sa decida daca un lucru este gresit sau nu. Dar memorarea acestui verset se va dovedi, probabil, cheia rezolvarii multora din aceste dileme. Proba supremé la care trebuie sa su- punem orice actiune este urmiitoarea: Voi pu- tea eu savarsi acest lucruin numele Domnu- Ini Isus Cristos? Va fi acest lucru spre slava ‘Lui? Ma voi putea astepta eu ca binecuvanta- rea Lui sa'vind peste el? As fi eu gata s& fac lucrul respectiv la revenirea Lui? Observati va rog ca trebuie sd supunem la aceasta proba atat cuvintele pe care le rostim, cat si faptele pe care le sdvarsim. Ascultarea de accastd poruncé ne innobileazi intreaga viata. Scump este secretul pe care-] afla crestinul atunci cand invafa sa facd toate ca pentru Domnul gi spre slava Lui! Din nou, apostolul adauga cuvintele: ,,Aducénd multumiri lui Dumne- zeu Tatil prin El Mulfumiti! Mudfumiri! Multumiri! E indatorirea necurmati a celor mantuifi prin har si estinasi sa petreacd vesnicia in curtile raiului. B. Comportamentul adecvat pentru membrii casei cregtine (3:18-4:1) Pavel le da acum o serie de sfaturi mem- brilor casei crestine. Seria continua pana la 4:1. Sfaturile sale se adreseaza sotiilor si sofilor, copiilor si parinfilor, slujitorilor si stépanilor. La inceput, s-ar prea ci € o trece- re bruscd de la temele de care s-a ocupat Pavel, abordand acum chestiuni atat de mon- dene, din viata de familie. Dar in aceasta trecere exist o semnificatie deosebita. FAMILIA CRESTINA Dumnezeu considerd familia o fort extra- ordinar de importanta in viata crestina: Bine- cunoscuta zicala: Mana care pune in migcare Ieagénul copilului conduce de fapt lumea confine un sambure de adevar, mai profund decat se pare. Familia a fost conceputa de Dumnezeu pentru prezervarea a tot ceea ce este de pref in viata. Pe masura ce tot mai pufind atentie este acordata familiei, in con- textul in care civilizatia noastra se degradeaza cu repeziciune, prima Scrisoare a lui Pavel catre Timotei ne invafa, in mod deosebit, ci Dumnezeu a randuit viata din familie ca mijloc de dezvoltare a calitatilor spitituale, pentru ca celor care sunt potriviti si ocupe pozitii de conducere in biserica sa li se for- meze caracterul doveditor in familie, In versetele urmatoare avem cateva din principiile fundamentale care ne ofera calau- zire in stabilirea unei familii crestine. Stu- diind aceasta sectiune, trebuie sa fim con- stienti de cateva comandamente, exprimate prin ,,trebuie": 1. Trebuie sa existe un altar al familiei — adic un timp in care tofi membrii familiei se aduné la citirea Sfintelor Scripturi gi la ruga- ciune. 2. Tatil trebuie si aiba rolul de autoritate in familie, pe care trebuie sd-l exercite in infelepciune si dragoste. 3. Sofia si mama trebuie sd-si dea seama c4 prima ei responsabilitate fafa de Dumne- zeu $i fata de familie este acasa. In general, nu este infelept ca sofia si aiba serviciu in afara. Desigur, existi si situafii excepfionale. 4, Soful si sofia trebuie sé dea o pilda de purtare evlavioasa copiilor lor. Ei trebuie sa fie uniti in toate privinfele, inclusiv in disci- plinarea copiilor, cand este cazul. 5. Trebuie pstrata unitatea familiei, de- oarece prea adesea exist pericolul angrenérii in activitatea de la serviciu, in viata sociala s chiar in lucrarea crestina. in detrimental co- 3, care sunt privati de afectiune, de pre~ penta parinjilor, de indrumare gi de disciplina. ‘Mulfi parinfi au fost nevoifi sé marturiseasc& cu lacrimi in ochi, cand au fost confruntafi cu un fiu sau o fick rizvratité: ..Si pe cand slujitorul tau facea cate ceva incoace si inco- Jo, barbatul s-a facut nevazut" (1 Regi 20:40). 6. Cu privire la disciplinarea copiilor, trebuie s4 tinem seama de trei reguli de bazii: Niciodata nu avem voie si pedepsim la ma- nie. Niciodatd si nu pedepsim pe nedrept. Niciodati sa nu pedepsim fara si explicam motivul. 7.E bine ca copiii si inveje s poarte un jug in tinerefea lor (Plangeri 3:27), sa invete disciplina muncii gi s4-si asume rispunderi, precum si s4 invefe valoarea banilor. 8. Mai presus de toate, parinjii crestini trebuie si evite s& fie ambifiosi in privinja copiilor intr-o maniera fireasc’, lumeasca, ci necontenit trebuie sa find inaintea lor slujirea Domnului, ca modul cel mai castigat in careColoseni 837 ne-am putea petrece viata. Pentru unii, a- ceasta ar putea insemna slujirea integral pe campul de misfune; pentru alfii, ar putea insemna slujirea Dornnului printr-o ocupatie seculara. Dar si intr-un caz, $i in altul, lucrul pentru Domnul trebuie avut in primul rand in vedere. Fie ca ne aflam acasa, fie la serviciu sau in orice alt loc, trebuie sa fim constienti de faptul ca Il reprezentim pe Mantuitorul nostru si, ca atare, fiecare cuvant pe care-1 rostim gi fiecare fapta pe care o savargim trebuie sa fie vrednice de El gi si fie guver- nate de Elf 3:18 Primul indemn e adresat de apostol sofiilor, care trebuie si se supuna sotilor lor, aga cum se cade in Dornnul. Potrivit planului divin, sopal este capul familiei, Femeii i s-a Tezervat 0 pozifie de supunere fata de soy. Ea nu are voie s4 domine sau s4 conducé, ci s& urmeze conducerea lui, ori de cate ori poate face acest hucru fara a-si compromite loialita- tea fata de Cristos. Exista, desigur, situa care femeia nu poate sa asculte de soful ei si si fie credincioasa, in acelasi timp, lui Cris- tos. In asemenea cazuri, prima ei loialitate este fafa de Domnul Isus. Acolo unde o sora créstina are un sot mai inapoiat, versetul de faja arata ca ea trebuie sa-si ajute sofa sa-gi implineasca rolul ce i s-a incredintat in fami- lie, iar nu s& incerce sa uzurpe pozifia sotului, doar pentru ca este mai inteligenta decat el. 3:19 Ce frumos este echilibrul pe care ni-1 prezint& cuvantul lui Dumnnezeu! Apostolul nu se opreste la sfatul adresat sotiilor, ci arata acum cd si sofii au responsabilitati. Ei trebuie s&-gi iubeasca sofiile, si s4 nu find necaz pe ele. Daca aceste precepte simple ar fi respec- tate, multe din problemele viefii de csnicie le ar fi mult mai fericite in Domnul. in realitate, nici o sofie nu prea va avea obicctii in ascultarea de soul care 0 iubeste cu adevarat. S-a observat ca sofului nu i se spune s4-si oblige sofia sa asculte de el. Dacd aceasta nu asculta, el trebuie s4 se duca la Domnul, sa-I spun Lui. Supunerea trebuie sa fie actul ei de bunavoie, cum se cuvine in Domnul. 3:20 Copiii sunt sfatuigi si asculte de parinjii lor in toate privinfele, c&ci lucrul acesta este plcut Domnului. In toate veacu- rile, familiile au fost sudate de prezenta a doua principii de cApetenie: autoritate si ascultare. Aici avem al doilea dintre ele. Observati c& aceasta ascultare trebuie sa fie nu numai in lucrurile care sunt agreabile, ci stin cele care nu sunt, in mod firesc, plicute. Copiii crestini care au parinfi nemantuiti se gasese adesea intr-o situatie dificila. Ei dorese sa fie loiali Domnului, dar in acelasi timp sunt confruntati cu pretentiile parintilor lor. in general, noi credem ca daca ei isi onoreaza parinfii, Dumnezeu, la randul Lui, fi va onora, Atata timp cat ei locuiesc cu parintii lor, au o obligafie foarte binedefinita de indeplinit. Desigur, ei nu trebuie sa fac& nimic care ar fi contrar invafiturilor lui Cris~ tos, dar de obicei nu li se va cere sa facd acest lucru. Adesea ei vor fi chemafi s& fac’ lucruri care le sunt neplacute, dar atata timp cat ele nu sunt clar gresite sau pAcatoase, ei trebuie $4 se hotlrasca si le facd ca pentru Domnul. In felul acesta, ei pot fi o mérturie bund pentru paringii lor, cdutand s4-i castige pentru ~ Domnul. 3:21 Tatilor li se spune sa nvu-i intérate pe copiit lor, pentru ca acestia s& nu se descu- rajeze. Este interesant ca sfatul acesta se adreseaza tafilor, iar nu mamelor. Oare nu ne dezvaluie pericolul de care e pandit tatal de acomite aceasta greseala in masura mult mai mare decat este mama? Kelly sugereaza ca mamele sunt de cele mai multe ori tentate s8- si rasfete copiii. 3:22 De la versetul 22 pana la sfargitul capitolului, Duhut lui Dumnezeu se adreseaza robilor sau sclavilor. Este interesant sd obser- vam spafiul acordatin Noul Testament sclavi- lor — un fapt care nu este intamplator. El ne arati cé indiferent cat de jos s-ar afla cineva pe scara sociala, poate atinge cele mai inalte culmi in viafa crestind, prin credinciosia sa fafa de cuvantul lui Dumnezeu. Poate cd este in acelasi timp o reflectie a pre-stiinfei lui Dumnezeu cu privire fa faptul c& cei mai mulfi crestini aveau sd ocupe pozitii de sluji- re, mai degraba decat pozipii de autoritate. De pilda, in NT gasira foarte putine instructiuni privitoare la dregatorii nafiunilor. In schimb, gasim o sumedenie de indrumari pentru cei ce si-au consacrat viafa slujirii altora. Sclavii din vremea lui Pavel erau de obicei foarte desconsiderati si, desigur, primii crestini vor fi fost surprinsi de spafiul care li se acorda in aceste Scrisori. Faptul dovedeste insd ca harul lui Dumnezeu se coboard pana la locul unde se afl4 oamenii, indiferent cat de umila ar fi pozitia ocupata de acestia in viata. C. H. Mackintosh face urmatoarea observatie: »Sclavul nu este exclus de la lucrarea lui Dumnezeu, Prin simpul faptcd-gi face datoria. inaintea lui Dumnezeu, el poate impodobi doctrina, aducand slava Jui Dumnezeu.“ Robilor li se spune sa asculte in toate de838 Coloseni cei ce sunt stapénii lor pamantesti — terme- nul ,,paméntesti* constituind o atentionare subtila cA acestia sunt stapani doar in cele paméntesti! Asta pentru cd ei au un Stapan care este mai presus de toti gi care vede tot ce se face copiilor Sai aflafi in pozitii umile. Sclavii nu trebuie s& slujeascd numai cand sunt sub ochii lor, ca cei care cauta si placa oamenilor, ci cu curafie de inima, temandu-se de Domnul. (Pentru a vedea o buna pilda a acestui adevar in VT, deschideti la Geneza 24:33.) In special cand o persoand este asu- pritd, exist tentatia de a incetini lucrul, a- funci cand nu se uité stépanul. Dar slujitorul crestin igi va dea seama ca Stapanul lui se ui- ta intotdeauna gi astfel, chiar daca imprejura- tile sale pamantesti sunt foarte amare, el va lucra ca pentru Domnul. Cu curatie de i ma inseamna cd el va fi dominat de motive curate — adicd va lucra numai pentru a-I fi placut Domnului Isus. Interesant e cA nu gasim in NT nici o pro- hibifie expresd a sclaviei, Evanghelia nu ras- ‘toarna institutii sociale prin revolutie. Dar ori- unde a patruns Evanghelia, sclavia a fost abo- lita. Asta nu inseamna ca aceste instructiuni sunt, astfel, fara insemnatate pentru noi. Tot ce se spune aici se poate aplica foarte bine si la situayia relafiilor dintre patron gi salariayi. 3:23 Orice se face trebuie facut din toata inima (textual: ,,din suflet“) ca pentru Dom- nul, nu ca pentru oameni. In orice forma de slujire crestina, precum gi in toate sferele viefii, existi multe obligetii de lucru care le displac oamenilor. E de prisos sa spunem ci in general evitim asemenea munci. Dar versetul acesta ne invafd lectia important cd pana si cel mai umil serviciu poate fi glorifi- cat si ridicat la rang de demnitate, daca este facut ca pentru Domnul. in aceasta privinta, nu exista deosebire intre lucrarea seculard si cea sacra. Toate lucrdrile sunt sacre. Rasplé- file din cer nu vor fi pentru proeminenta sau pentru succese aparente, nici pentru tatente sau prilejuri, ci pentru credinciosie. Astfel persoane obscure vor fi intr-o pozitie mai buna in ziua aceea, daca si-au indeplinit cu credinciogie indatoririle ca pentru Domnul. Dou motouri atarnate adesea deasupra chiu- vetei, in multe bucatarii, suna astfel: ,.Nu oricum, ci triumfator* si Servicii divine se tin aici de trei ori pe zi.* 24 Dommnul este Cel care ine in prezent evidenga datelor si tot ce se face pentru BI Ti va refine negresit atenfia. ,Bundtatea lui Dumnezeu va rasplati bundtatea oamenilor.* Cei ce nu au decat putine mosteniri paman- testi vor primi in schimb rasplata mostenirii in cer. Sd ne aducem aminte de acest lucru cand vom fi chemati din nou sa facem un lucru neplacut, fie in cadrul bisericii, fie la slujba. Va fi o marturie pentru Cristos, dacd ‘vom reusi sd facem acest lucru fara murmur si daca ne vom da toate straduinjele si facem ct mai bine aceasta lucrare. 3:25 Pavel nu precizeaza la cine se referd in versetul 25. Poate ci se refer la un stépan nedrept, care igi asupreste slujitorii. Poate c& un slujitor crestin s-a saturat si mai asculte de poruncile nedrepte venite din partea aces- tui stapan. ,.Nu-inimic“, spune Pavel, ,.Dom- nul stie tot ce se intmpla, cunoaste problema cu care esti confruntat: sis se va ocupa side ne- drepiatle care ti se fac.“* text sunt cupringi, probabil, si . suipants Cte rete principal la slujitori. Lucrul de'mantuialé, ingelaciunea, tragerea chiulului sau alte forme de nesinceritate nu vor raméne neobservate. La Dumnezeu nu exist partinire. El este Stapanul tuturor gi distincjiile de care fin seama oamenii nu ‘inseamma nimic pentru El. Daca sclavii igi ingeala stapanii (cum se pare cA a Picut Oni- sim), ei vor trebui sd dea socotealé inaintea Domnului. 4:1 Versetul acesta ar trebui sd faca parte, logic, din capitolul 3. Stapanii trebuie si acorde robilor ceea ce este drept si cinstit, Ei nu au voie s retina plata ce li se cuvine, ci trebvie sé-i pléteascd bine pentru munca efectuata, Acest luctu se adreseaza direct patronilor crestini. Dumnezeu urate asuprirea celor séraci si darurile unui om care s-a inbo- gafit prin metode inacceptabile de folosire a brafelor de munca, pe care Domnul le respin- i banii, pentru cd nu-Mi place in care i-ai obtinut™ (vezi lac. 5:1-4). Stapdnii nu trebuie si fie arogangi, ci plini de teama, cdci gi ei au un Stépan in cer, Care este drept gi neprihanit in toate caile Sale. jnainte de a incheia acest fragment, este interesant s4 observam de cate ori readuce apostolul Pavel in discuyie aceste chestiuni ce tin de viata cotidiana sub reflectorul domniei lui Cristos, dupa cum urmeaza: (1) Sofiile — cum se cuvine in Domnul (v. 18). (2) Copii — placuti Domnului (v. 20). (3) Slujitorii — teméndu-se de Domnul (v. 22). (4) Slujitorii —ca Domnului (v. 23). C. Viata de rugaciune a credinciosului si marturia data de el prin fapta si prin viu grai (4:2-6) 4:2 Pavel nu oboseste in a-i sfatui peColoseni $39 copii lui Dumnezeu sé fie staruitori in ruga- ciune. Negresit unul din regretele pe care le vom avea in cer va fi cd nu am petrecut mai mult timp in rugaciune, in special cand ne vom da seama in ce masura mare ne-au fost ascultate rugaciunile. Intreg subiectul ruga- ciunii este invaluit de un mare mister, la multe din intrebarile legate de el neexistand raspunsuri. Dar cea mai bund atitudine pe care o poate adopta un crestin este sa nu caute sa analizeze sau sd despice firul in patru sau sa inteleaga tainele cele mai adanci ale rugiciunii, Cea mai bund metoda este sine rugam incontinuu, cu credina simpl, renun- {and la indoielile noastre de ordin intelectual. ‘Nu numai cd suntem indemnafi s& stéruim in rugdciune, dar ni se spune s& si'veghem in ea. Asta ne aminteste imediat de cererea adresata de Domnul! Isus ucenicilor in gridina Ghetsimane: ,, Vegheafi si rugafi-va ca si nu cadeti in ispiti.“ Ei nu au vegheat ins si astfel au adormit. Nu numai c& trebuie s4 veghem sa nu adormim, ci trebuie sa fim cu bagare de seamd si cu privire la posibilitatea ca gandurile noastre s-o ia razna, si ne pier- dem concentrarea, s4 nu mai fim realisti. De asemenea trebuie si veghem ca sA nu fim vaduviti detimpul pe care trebuie sé- Jalocam rugaciunii (Ef. 6:18). $i apoi rugiciunile noastre trebuie si fie insoyite de mulfumiri. Nu numai cd trebuie s& mulfumim pentru raspunsurile primite in trecut la rugaciune, ci, cu credinf4, trebuie si-I mulfumim Domnului si penta rugiciunile la care nu ne-a dat raspuns. Guy King rezumé foarte frumos acest lucru: ,,Dragostea Sa ne doreste binele suprem; infelepciunea Sa ne cunoaste la modul suprem; lar puterea Sane. poate obfine binele suprem pentru noi 4:3 Pavel ii roaga pe coloseni si-gi aduc aminte sa se roage si pentru el si pentru slujit- orii Domnului care sunt cu el la Roma. Ce frumos e s& observam c& nu le cere sa se roage s& fie cliberat din inchisoare, ci ca Dumnezeu si-j deschida o usa pentru predica- rea cuvantului. Apostolul voia ca Dumnezeu sa-i deschida usi. Ce lectie importanta trebuie 84 fie aceasta pentru noi! Este foarte posibil sd ne dam straduinta sé n deschidem singuri usi pentru slujirea crestind. Dar acesta e un pericol ce trebuie evitat. Dacia Domnul ne deschide usi, atunci putem intra cu incredere pe aceste usi, stiind c& El este Cet care ne conduce. Pe de alta parte, daca noi ingine ne deschidem aceste usi, atunci nu mai putem fi siguri cd ne afim in central voii Domnului si curind dupa aceea s-ar putea sii recurgem la metode firesti de a efectua ceea ce noi vom, continua sé numim lucrarea Domnului. Cere- rea concreta a Ini Pavel este ca o usa si i se deschida pentru ca el si vorbeascd despre taina lui Cristos, pentru care se afla el in lanfuri. Taina lui Cristos din acest verset este adevarul despre biserica, si in special aspectal care se poate defini prin sintagma: ,,Cristos pentru Neamuri“. Acesta a fost un aspect special al mesajului evangheliei care i s-a incredinfat lui Pavel si-1 vesteasca. Or, toc- mai pentru faptul ca a indraznit si sugereze cd Neamurile pot fi mantuite in acelasi fel ca judeii au reusit in cele din urma conducatorii iudei sé-I trimita la Roma ca detinut, Existi unii care sustin cd marea taina despre biseric i-ar fi fost descoperita lui Pavel pe cand se afla in inchisoare. Prin urmare, acestia pun mare accent pe ,episto- lele din inchisoae’ , Subestimand, dupa cate se pare, importanta Evangheliilor si a altor carti din NT. Dar din versetul acesta reiese clar ca predicarea tainei a fost cauza intem- nifdrii sale gi prin urmare ii va fi fost desco- perita inainte de arestarea sa. 4:5 El este domic s-o facd cunoscuti, adica s-o predice intr-o maniera atat de lim- pede incat sa fie numaidecat infeleasa de oa- meni. Aceasta ar trebui sé fie dorinta tuturor crestinilor: de a cduta si-L facd pe Cristos cunoscut. Nu exista nici o virtute in a fi ,,a- dane, Noi trebui si c4utim sa castigim masele de oameni si pentru face acest lucru, mesajul trebuie prezentat intr-o maniera sim- pla si clara. 4:5 Crestinii trebuie s& se poarte cu inte- lepeiune fay’ de cei din afard. In purtarea lor de zi cu zi ei trebuie s4-si dea seama ca sunt urmériti foarte atent de necredinciogi. Lumea mai interesat de umblarea sau comportarea noastra, decat de vorbirea noastri sau, cum s-a exprimat Edgar Guest: ,.Oricdnd prefer s& vad, mai degraba decat s& aud o predicd.* Asta nu inseamné cd crestinul nu trebuie si-L Tnarturiseascd pe Cristos si cu buzele lui, dar ideea care se desprinde de aici este ca purta- rea noastra trebuie s& corespunda cu vorbirea noastri. Niciodati nu trebuie sa se poaté spune despre noi: .Numai vorba e de el!“ Rascumparand timpul inseamna ,curn- parénd prilejuri* de a-L sluji pe Domnul. in fiecare zi din viata noastra suntem confruntafi cu prilejuri de a-L marturisi pe Domnul Isus Cristos, spunandu-le oamenilor despre pute- rea Sa de a-i mantui. Pe masurd ce se ivesc aceste prilejuri, noi trebuie si Je prindem numaidecat, Termenu!: ,a cumpéra presupu-840 Coloseni ne ca adesea ne costa acest lucru. Dar oricat de mare ar fi costul, noi trebuie sa fim gata s& vorbim despre scumpul nostru Mantuitor celor care nu-L cunosc. 4:6 Cuvantul nostru trebuie si fie tot- deauna cu bar, dres cu sare, ca sd stim cum trebuie s& rispundem fiecdruia. Pentru, ca -vorbirea noastra sd fie intotdeauna cu har, ea trebuie sd fie curtenitoare, smerita si cristiani ca, Din ea trebuie sa lipseasca barfa, frivoli tea, necurafia si amérdciunea. Sintagma: dreasa cu har poate avea mai multe injele- suri. Unii comentatori cred ca desi limbajul nostru trebuie sa fie curtenitor, el mai trebuie si fie onest si lipsit de ipocrizie. Altii privesc sarea ca element care potenfeazi aroma sau gustul, prin urmare, ei cred cl Pavel vrea si spuna aici cd vorbirea noastra nu trebuie s& fie niciodata stearsi, fada sau insipid’, ci intotdeauna cu folos, mereu vioaie. Lightfoot spune ca autorii pagani foloseau termenul de sare cand voiai sa se refere la vorbirea plina de inteligenta a cuiva. Dar Pavel inlocuieste inteligenta cu infelepciunea. Poate c& modul cel mai bun dea explica sensul aceste sintag- me este de a studia Timbajul folosit de Dom- nul Igus. Femeii prinse in adulter El i-a spus: ~Nici eu nu te condamn: du-te si nu mai pacatui!* Aici avem gi harul gi sarea. Mai intai, harul: ,.Nici Eu nu te condamn.* Apoi sarea: ..Du-te si nu mai pacatui!* Apoi din nou Domnut Isus i-a spus femeii de la fantana lui Jacob: ,.Da-Mi sé beau... Du-te si cheama- 1 pe soful tau." Prima rostire se refera la har, pe cand a doua ne aminteste mai mult de sare. Ca sii stiti cum trebuie s4 rispundeti fiecdruia. Poate ca apostolul Pavel se gan- deste aici in mod deosebit la gnosticii, care se apropiau de coloseni cu doctrine plauzi- bile. Prin urmare, colosenii trebuiau s& fie gata sd le rispunda acestor invatatori falsi cu cuvinte de infelepciune si credinciosie. D. Aménunte despre unii din asociafii lui Pavel (4:7-14) 4:7 Tihic a fost, dupa céte se pare, cel pe care |-a ales Pavel si duca aceast de la Roma la Colose. Maclaren i neaz cat de surprins ar fi fost Tihic daca i s- ar fi spus cA ,aceste suluri de pergament aveau si supraviefuiasca tuturor elementelor de faima ostentativa ale acestui oras, si cd numele siu avea sd fie cunoscut pana la sférsitul timpului, i in toata Jumea.“* Pavel ii asigura aici pe sfingi c&, atunci cand va sosi, Tihic le va spune toate vestile despre apostol. Din nou suntem impresionati de minunata combinafie de -titluri_ pe care apostolul Pavel le confera acestui frate, nu- mindu-] fratele preaiubit si slujitorul cre- dincios, rob impreuna cu mine in Domnul. Cu cat mai de dorit.sunt aceste titluri decat pompoasele apelative ecleziastice acordate oficialilor bisericii in vremea noastra! 4:8 Calatoria lui Tihic la Colose avea sa slujeascd doua scopuri. Mai intai, el avea si Je dea sfinilor o relatare nemijlocita despre Pavel si insotitorii lui la Roma, urmand apoi s& mangaie inimile colosenilor. Aici din now termenul a mangaia are mai mult ideea de a intari sau a incuraja (vezi 2:2) decat aceea de a consola. Slujba lui catre ei urma sa aiba efectul general de a-i ajuta si ia o pozitie hotaraté impotriva invafSturii false ce ficea ravagi in vremea aceea. Menfionarea numelui Onisim ne preanns minunata relatare cuprinsd in Scri- soarea lui Pavel catre Filimon. Onisim a fost un sclav fugar care a céutat si scape de pe- deapsi, fugind la Roma. Dar intre timp a intrat in legaturd cu Pavel, care, la randul lui, a indrumat spre Cristos. Acum Onisim unna sd se intoarcd la fostul sdu stépan, Filimon, la Colose. Imaginafi-va bucuria credinciogilor de la Colose cand vor fi sosit acesti doi frati, cu scrisori din partea lui Pavel! Negresit ei vor fi stat pan seara tarziu, coplegindu-i cu intrebari despre condifiile de la Roma, fiind informati despre curajul de care didea dovad’ apostolul in slujba Mantuitorului sau. 4:10 Nu se cunosc multe despre Aristarh decat faptul c fusese arestat in legaitura cu slujirea sa pentru Domnul, asa cum consem- neazi Fapte 19:29. Acum el este definut impreuna cu Pavel la Roma. Marcu este identificat aici drept varul Iui Barnaba. Acest tanar pomise {a drum impre- und ca Pavel si Barnaba in calatoriile lor misionare. Datorité esecului siu, inst, Pavel adecis ca Marcu sé fie lsat acasa. Dar Bar- naba a insistat 4-1 ia cu el. Acest lucru a provocat o disensiune intre cei doi lucratori crestini mai varstnici. Acum insa e imbucura- tor s& aflam ca esecul lui Marcu nu a fost definitiy, ci cd mai tarziu a recdstigat increde- rea preaiubitului Pavel. Daca Marcu va vizita oragul Colose, sfintilor de acolo li se spune sé-l primeascd bine. Mentionarea lui Marcu, autoru! evan- gheliei a doua, ne aminteste de faptul cd fiecare din noi scrie o evanghelie, zi de Fiecare scriem o evanghelie, céte un capitol pe zi, prin fapte, priviri si cuvinte. Actiunile neColoseni 841 definesc — maj fidel decat cuvintele noastre. intrebarea se pune: ,,Care este evanghelia dupa tine 4:11 Un alt coleg de tucru al lui Pavel este numit Isus, zis si Just. Isus era unnume destul de obisnuit pe vremea aceea, cum este si astazi in unele fari. Este echivalentul grec al numelui ebraic ,.losua‘. Fara indoiala omului acesta i se spunea gi [ust intrucat prie- tenii lui crestini au observat incongruitatea ca ¢] séaiba acelagi numeca Fiul lui Dumnezeu. Cei trei oameni mai sus numifi erau cu tofii iudei convertiti. intr-adevar, ei au fost singurii fosti iudei care au lucrat impreuna cu Pavel pentru imparafia lui Dumnezeu gi care s-au dovedit 0 mangaiere pentru Pavel. 4:12 Cand Pavel se pregateste sé-si inche- ie scrisoarea, Efapfras ij aminteste si adauge propriile sale salutari personale cétre sfinfii preaiubifi din Colose. Epafras, care era de loc din Colose, isi aducea mereu aminte de cre- dinciosi in rugaciunile sale, rugindu-L pe Domnul ca ei sa fie desivarsiti si cu totul siguri in toati voia lui Dumnezeu. 4:13 Pavel depune marturie cd Epaftas a trudit in rugaciune, nu numai pentru cei din Colose, ci si pentru crestinii din Laodiceea si pentru cei din Hierapolis, Omul acesta era personal interesat de copiii lui Dumnezeu pe care ii cunostea. Negresit el avea o lista foarte lunga de nume pe care ie aducea inain- tea lui Dumnezeu in rugaciune si nu ne-am mira daca am afia c& el se raga in fiecare zi pentru fiecare dintre ei. EI se roagi vartos pentru voi tot timpul, ca voi s& stafi tari, cu convingerea nestramutata, total consacrati felului de a face voia lui Dumnezeu‘* (NEB). 4:14 Acum Pavel trimite salutari de la Luca, doctorul preaiubit, si Dima. Gasim. aici un studiu al contrastelor. Luca calatorise cu Pavel o buna bucaté de timp si probabil il slujise atat fizic, cat si spiritual, cand a fost bolnav, cand a fost prigonit si intemnitat. Dima pe de altd parte mersese o vreme cu apostolul, dar pand la urma Pavel a trebuit sd spun despre el: Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m-a pardsit sia plecat Ia Tesalonic* (2 Tim. 4:10). E. Salutari si indrumari (4:15-18) 4:15 Acum sunt trimise salutéri fratilor din Laodiceea, lui Nimfa gi bisericii din casa lui. Citim din now despre biserica din Laodiceea in Apocalipsa 3:14-22. Biserica de acolo a devenit intre timp caldicica fafa de Iucrurile lui Dumnezeu, adoptand o atitudine materialist, de mulfumire de sine. Crezand ca la asta se rezumi toate, oamenii de acolo ‘au si-au dat seama c& sunt goi. Manusorisele nu sunt clare in aceasti privinfi, respectiv daca aici este pomenit Nymphas (un barbat) sau Nympha (o femeie). Dar este suficient s& observam ca in casa aceea din Colose exista obiserica. In vremea aceea crestinii nu aveau edificii somptuoase, ca cele actuale. Dar sunt sigut cd cei mai mulfi dintre noi vor fi de acord c& puterea lui Dumnezeu intr-o bisericé locala este mult mai importanta decat cladirea in sine ori mobilierul elegant. Puterea nu depinde de aceste lucruri fizice; dimpotriva, cladirile luxoase ale bisericiloradesea consti- tuie o piedicd in calea manifestarii puterii duhovnicesti. 4:16 Dupa ce va fi fost citita aceasta epistola la Colose, ea trebuia trimisa bisericii laodicenilor, pentru a putea fi citita si acolo. Negresit iucrul acesta a fost infiptuit, dar din cele citite la Apocalipsa 3. se pare c& laodice- nii nu au finut seama de mesajul ei, cel putin nu pand la capat. Pavel ji indeamna pe coloseni ca si ei s& citeascd epistola care va veni din Laodiceea. ‘Nu putem sti la care scrisoare se refer Pavel aici. Unii cred c& este vorba despre asa-numi- ta ,,Scrisoare catre Efeseni* a lui Pavel. Unele manuscrise stravechi omit cuvintele.,in Efes* din Efeseni 1:1. Asta i-a condus pe unii co- mentatori sa creada cd Scrisoarea catre Efe- seni ar fi fost o scrisoare circulara care trebu- ia citité in mai multe biserici —~ de pilda, Efes, Laodiceea, si apoi Colose. Aceast parere este sprijinita de faptul ca in Efeseni gisim atat de putine referiri personale, com- parativ cu cele faécute in Coloseni.” 4:17 Lui Arhip i se spune sd ia seama bine la slujba pe care a primit-o in Domnul si s-o implineascd. Nici aici nu avem sufi- ciente date pentru a sti la care slujba se referd Pavel. Multi cred insd cé Arhip era fiul lui Filimon gi ca era activ in biserica din Colose. ‘Versetul va c&pata mai multé semnificatie daca in locul lui Arhip vom trece numele nostru $i dacd vom auzi Duhul lui Dumnezeu spunandu-ne: ,,fa seama bine la slujba pe care ai primit-o in Domnul, ca s-o impli- nesti!* Fiecare dintre noi a primit o slujba de la Domnul gi intr-o zi ni se va cere socoteala de ceea ce am facut cu aceasta slujba, de felul cum ne-am achitat de slujirea noastra. 4:18 In acest punct, apostolul a Iuat in mana pana, adaugénd salutul siu personal de incheiere, semnand cu numele ne-evreiesc Pa- vel. Negresit gestul acesta a fost mult ingreu- nat de lanfurile de la maini, dar ele i-au dat842 . Coloseni prilejul si le aminteascd colosenilor si-si aduci aminte de lanturile lui. Sunetul peni- fei care se contopeste cu cel al lanturilor este semnul final c& lanfurile predicatorului nu pot Jega Cuvantul lui Dumnezeu.“" Apoi aposto- lul si-a incheiat epistola cu cuvintele Harul si fie cu voi. Amin. NOTE FINALE ‘(Intro) George Salmon, 4 Historical Introduction to the Study of the Books of the New Testament, pg. 384. (Intro) New Bible Commentary, pe. 1043. X(Intro) A. T. Robertson, Paul and the Intellectuals, pg. 16. 4(1:5)J.B. Lightfoot, Saint Paul’s Epistles to the Colossians and to Philemon,p. 134. 3(1:6) Atat textele NU, cét gi cele M adau- ga gi merge crescand". SU) A. S. Peake, Colossians,“ The Expositor 's Greek Testament, 111:499. (1:14) Cuvintele , prin sangele Sav“ apar cu siguranté in pasajul paralel de la Efeseni 1:7, dar aici ele nu apar nici in manuscrisele cele mai vechi (NU), nici in textul majoritar (M) in limba greaca. ¥(1:18) Alfred Mace; nu dispunem de alte te. 5(1:19) Forma intarita a lui oiked care se foloseste aici (katoiked) sugereaz’ asezarea sau acomodarea intr-o locuinta. 19(1:22) Charles R. Erdman, Epistle of Paul to the Colossians and Philemon, pg. 46. (1:23) Elina are doi termeni pentru ,.da- c&* (ei si ean) $i mai multe constructii grama- ticale prin care se reda tipul de condifie avut in vedere de scriitor sau vorbitor. Aici ef folosit cu indicativul epimeneze este 0 concifie de categoria intai (Pavel consideré de la sine infeles faptul cd ci vor continua). (1:23), Pridham; nu dispunem de alte documente. 13(2:2) Alfred Mace; nu dispunem de alte documente. (2:9) Marvin Vincent, Word Studies in the New Testament, 11:906. '5(2:14) F. B. Meyer. (2:18) Termenul nu este omis din textul NU, dar injelesul rezultant ar fi acelasi. Dac ei au vazut sau mu ceva, totul a fost o deger- taciune fireascd. 17(3:2) Robertson, Jntellectuals, pg. 149. "\:2) F. B. Hole, Pauls Epistles, Volume Two, pg. 105. (3:11) J.C. Ryle, Holiness, pg. 436, 455. (3:12) WE. Vine, Expository Dictionary of New Testament Words, pg. 56. \(4:2) Guy King, Crossing the Border. pg. 2(4:16) Pe de altd paite, intrucdt Pavel a sat trei ani la Efes, e normal s& presupunem cli va fi cunoscut pe atat de mulfi dintre ei incat ar fi fost precar 4 aleaga doar citiva dintre ei, de teama sa nu-i jigneasca pe alfii (4:18) New Bible Commentary, p. 1051. 24:18) Robertson, intellectuals, pg. 211. BIBLIOGRAFIE (Coloseni si Filimon) Carson, Herbert M. The Epistles of Paul to the Colossians and to Philemon. Grand Ra- pids: Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1960, English, E. Schuyler. Studies in the Epistle to the Colossians, New York: Our Hope Press, 1944. Eerdman, Charles R. Epistles of Paul to the Colossians and Philemon. Philadelphia: ‘Westminster Press, 1933. King, Guy. Crossing the Border. Londra: Marshall, Morgan and Scott, Ltd., 1957. Lightfoot, J. B. Saint Paul’s Epistle to the Colossians and to Philemon, Grand Ra- pids: Zondervan Publishing House, reti- parire a ed. 1879, publicata de MacMillan. Maclaren, Alexander. Colossians and Phile- mon," The Expositor’ Bible. Londra: Hodder and Stoughton, 1888, Meyer, H. A. W. Critical and Exegetical Handbook to the Epistles to the Philippi- ans and Colossians. New York: Funk and Wagnalls, 1884. Nicholson, W. R. Popular Studies in Colo- ssians: Oneness with Christ. Grand Rap- ids: Kregel Publications, 1903. Peake, Arthur S. , Colossians,“ The Exposi- tor’s Greek Testament. Vol. 3. Grand Rapids: Wm.B Eerdmans Publishing Co., 1961. Robertson, A..T. Paul and the Intellectuals. Nashville: Sunday School Board of the Southem Baptist Convention, 1928. Rutherfurd, John. St. Paul's Epistles to Colossae and Laodicea. Edinburgh: T. & T. Clark, 1908. ‘Sturz, Richard. Studies in Colossians. Chica- 20: Moody Press, 1955. Thomas, W. H. Griffith. Studies in Colos- signs and Philemon. Grand Rapids: Baker Book House, 1973. Vine, W.E. The Epistle to the Philippians and Colossians. Londra: Oliphants, 1955.