Conform SPAS 8316/77 (85) prin "teren de Sundare® se intelege volumul de rocé” sa. "paminturi" influenjat de anetre4rile transmise de fundatii, el putind fi aledtuit din — roci compacte (eruptive, metamorfice sau sedimentare ce natu- PH stincossd) sau roci dezagregate (piminturi). Deoarece unele teranuri de fundare prezint& manifestiri speciale gi cu o dinamic& variabila, acestea-eau fost cuprinse in sfera “te- renurilor dificile" CAPgl. DEFINITIA SI CLASIFICAREA PAMINTURILOR DIFICILE Prin “p&minturi difici se inteleg acele terenuri de fandare sau pe care se construiese noi cdi de comunicatie, care datorité compozitiei lor chimico-mineralogice, a carac- teristicilor geotehnice precum gi a interactiunii cu ape aau agentii atmosferici prezint& comportéri speciale ta inc&rcdrile transmise de constructii sau chiar sub propria lor sarcind geologic&. Bin aceast categorie am selectionat citeva care au o mai larg rdspindire pe reataua rutierd gi in general a c&ilor de comunicatie din R.S.R. gi care din punct de vedere granulometric fac parte dintre “aleurite" gi “pelite* gi‘ anume: 1. Pamigturile sensibile @ umezire froci aleufitice) - P.S.U. 2+ argikele ce prezint& fenomene “de contractie omflare” (mai pe&itice) P.u.c.u. 1.1. P&minturile senaibile la umezire (roci aleuntice) - PSU. Definifii gi generalituti PUminturile sensibile la umezire sint acelea care sub actiunee inc&rc&rilor transmise de fundatii gge numai sub propria greutate se taseazd suplimentar, atunci eind umi- ditatea lor cregte peste anumite limite. Atunci cind umezirea lor este intens4, tasarce suplixentara se produce destul de ruse, espatind caracter de prabugice.Seon) pBin prébugire pémintul nu-gi epuizeazt tastirile in totalitate, el coninuind si se taseze fn timp dupA ume- zire, in cutarea unijstiri de echilibru, prin menifestarea proprietatilor sale reologice. , Trebuie notat ck murimea gi durata de manifestare - a tasdrilor suplimentare depinde de natura gi grosimea stre- tului sensibil de umezire, de gradul de umezire al pimintu- lui, de m&rimea gi forma suprafetei incarcate, etc. Din trupa p&minturilor sensibile la umezire cu r&spindire larg& in RSR, depozitele loessoide formate din loessuri sau din p&minturi loessoide ocup4 un loc important. Dup& modul fin care se taseazi, terenurile de fundare formate din p&minturi sensbbile la umezire se impart in dou& grupe: - grupa A, cuprinzind terenurile care la umezire nu se taseazi sub sarcina geologic&, dar care prezintd defor- mari sub actiunea inc&rctrilor exterioare. In aceast& grup& intr& gi terenurile deformabile dispuse in strat subjire la care, degi deformatia specifics eate mare, totugi tasarea to- tal (absoluta) nu depigegte limita impusd p4minturilor dare fac parte in aceast& grup&. - grupa B, cuprinzind terenurile care 1a umezire suferdé tasiri numai sub actiunea sarcinii geolosice sau, in pralelg cu aceasta, suferg deformari determinate gk de acti- unea incirctrilor exterioare. Propriet&tile depozitelor loessoide care au o in- fluent’ asupra tasSrii ddr suplisentare se formeaz& in con- ditii geomorfologice, geologice, hidrogeologice gi de chinism proprii. Ca propriet&ti caracteristice aie depozitelor loesso- ide se pot cita: porozitatea ridicata (peste 45%), cu prec&dere macroporozitatea, rapida lor inmuiere sub actiunea apei, con- finutul ridicat de particule prifoase (peste 50%), permeabi- litatea relativ ridicat&2, lipsa unei stratificatii fine, men- jinerea in taluguri verticale de mari in<imi, cuiosrea gal- ben deschis& cind aint useate etc.-3- Depozitele loessoide ocupé in R.S.R. (vezi plansy 4 ) © suprafagi de circa 40.000 km2, adic& circa 17% din suprafata intregii tari. Pe respectiva hartaé (planga A) se observa c& aceste depozite acope#& o parte din Cimpia Rom&n&, din Dobrogea centralaé sau de sud gi din podigul Moldovei. asemenea p&min-~ ~ turi mai apar in Banat gi Crigana, in nordul Dobrogei gi in zona subcarpatic&, dar numai pe suprafeje restrinse gi sub al< titudinea de 4oo m, Grogimea uneori veriabils a loessurilor gi pémin- turilor loessoide de la un punct la altul, datoritaé depunerii lor fn locuri cu relief accidentat, creeaz&i in plus implicatii importante la proiectarea fundatiilor gi la exploatarea cons-- true fiilor. 1.2. argilele ce prezint# fenomene de*contractie- umflare" (roci pelitic) - P UC M Definirea, provenienja si comportarea argilele cu umfléri gi contractii mari, dafemite gi “argile contractile" (conf. 1913/1282), expansive sau active, aint péiminturi argiloase foarte active adicd care prezint& proprietatea de a-gi modifica sensibil volumul, atunci eind umiditatea lor variaz&; acest fapt impune prevederea de m&suri deosebite la proiectarea gi executarea fundatiilor constructii- lor gi a terasamentelor. Aceste paminturi pot fi identificate prin determin&ri de laborator conf. stas 1913/12-82. Toate p&minturile argiloase active stint potential capabile de umfliéri gi contractii importante la variagiile de umiditate. Aceast4 capacitate de umflare-contractie gt mani- fest& ins4 numai atunei cind conditiile locale prilejuiesc ma- nifestarea activd a potentialului de umflare-congtractie a p&mintului. ~ Din punct de vedere geologic acest tip de argile sint de doud tipuri:a] formajiuni de zoni temperata (de la sfirgitul terfarului gi inceputul euaternarului), constituite din de- pozite glaciare, lacustre gi merine vechi, de naturdé marmoapd. calcarcase%, decaléifiate prin ep&lare gi imbogiijite in colo-. izi. Din aceast& categorie fac parte majoritatea argilelor contractile din $ara noastra. b) formatiuni de clim& cald&, bogate in materii A organice provenite din evolutjia biodinamic& a solului de ori- gine glaciaré sau aluvioner&, care au suferit in timp o im portant& evolutie pedologic’, devenind argile fisurate, cu porozitate gi plasticitate foarte mare, adic’ prezentind structura secunders (rejele de fisuri cere separg masa lor in buc&fi poliedrice cu fete lustruite). Din aceast% categorie fac parte depunerile argiloese gi organice din lunca gi delta Dun&rii, de pe cursurile unor riuri gi cele lacustre (argile erase). Adeseori argilele contractile provin din marne ar- giloase la care, prin solificere, calcarul a fost levigat gi depus mai spre adincime, astfel incit de sus in jos se pot separa pakbuu orizonturi (numerotate ABC DE), fiecare cu anumite propriet&ji specifice. In continsare vom arate citeva caracteristici specifice fiectrui orizont. orizontul_ A_ -bogat in substante organice (humus) are culoare neagr& gi este purt&tor al rid&cinilor de plante orizontul B - cu poten.ial de umffare-con.tractie mare, bogat in particule coloidale (minerale-argiloase), de culoare eafenie-rogcata; orizontul C: lipsit de potential de umflare-contrac: fie, bogat tn carbonat de calciu, mai albicios,cu coneretiuni calcar cas: ontul D: roca mami (marne argiloase); orizont nealterat. In ceea ce privegte’comportamentul argilelor con- tracti/le la variatiile sejemiee de umiditate putem menjiona urmdtoarele:-5- ~ in perioadele sectoase, apar in teren crép&turi de contractie sub forma unei retele poligonale ce str&bat ori- zonturile A.yi B, pin le suprafata orizontului C provocind = fisurarea constructiilor le care nu sau luat m&suri corespun~ 2&toare; fenomenul fiind mai pronuntat le terenurile puter- ~- nic insorite mai ales acolo unde au stagnat apele atmosferice (ochiuri de ap&, b<i de mic& adincime) - in perioadele ploioase criputurile incep 8& se Anchid&; inchiderea crap&turilor pornegte, atit de jos, da- toritA umezirii, prin ape infiltraté a stratelor inferioare, eft gi de sus, unde stratele supericare se umfli prin umezire uneformé; crdpturile radmin partial deschise de 1a un ciclu - sezonier la altul; ca urmare, deformajiile terenului aun caracter neuniform giyperivadele umede, conducind 1a evolugia degrad&rii constructiilor. Din punct de vedere al rdspindirii in RSR (veRi harta, planga B) putem afirma c& argilele contractile se in- tilnese aproape in toate regiunile geografice gi fn special in zona dealurilor subcarpatice sau a celor cegprmeaz’ podigul Transilvaniei Ping in prezent au fost identi icate urmitoarele zone: - in zonele subcarpatice gi piemontane din Olteni+ (Turnu Severin, Motru, Strehaia, Filiagi-Tirgu Jiu, ?odari, Craiova, Robinegti alg etc), din ituntenia (Slatina, Pjtegti, Voila, Mija, Jomnegti - Chiajna, Beciu, Scfeni, tderile, Razvadul de jos, Ploiegti, Valéa C&lugsreasc, Vintileasca, Buzdu, Burgegti, R@nnicu Surat, etc) din Banat (Jebel, Berzovia, Verneg, Buziay, Birda, Breslev4t, Digchea, etc.) gi izolat in Moldova gi Dobrogea; - in podigul Transilvaniei, mai ales in partea sa dinspre nord (Cluj-Felesc, B&zboieni, Selva-Vigeu , Baia Mare, Baia Sprie, Simfeul Silvaniei, S4magu, Taga, Mediu) Beclean, Dej, Jibou, Zaluz, Brad, Zerind, Bistrifa, Singeorz-b&i, Ahireg, Turda, Aiud, Hunedoara, Siseria, Ordgtie, Deva, Hateg, Apold, Sibiu, cena tureg, Yaleg-Tilinca, Cisnidie, Victoria, Sfintu Gheorghe, etc);- fn zonele colinare dinapre cimpia de vest) Oradea, Alegé, Tinca, Beésigg, Lunca Teusului, Minerdu, Me- diegul Aurit, ete.) ; . - {n zonele de lunc& gi terase ale unor rfuri, mai ales fn podigul Moldovenesc (Bahlui la Iagi, Trugegti, Stveni, Ifeani, Piciorul Lupului, Vaslui-Birlad, Cresna-Hugi, Buhdegti- Roman, Tirgu Bujor, Rogiegti, Luctcegti-Mcinegti etc.) precum gi in unele zone din lunca gi delta Duntrii. CAP.2. COMPOZITIA CHIMICO-MINERALOGICA A UNOR "PAMINTURI DIFICILE" DE TIPUL "PSU" SI “PUCM" SI INFLUENTA ASUPRA COMPORTAMEN- TULUI ACESTORA ZN DIFERITE SITUATII SI SUB SARCINA 2.1. P&minturkle sensibile le umezire(k.S.U.) 2.1.1. Compozitia chimict gi mineralogica 2.1.1. Compositia chimict gi mineralogic# Am ardtat in cadrul capitolului am terior e& din grupe péminturilor sensibile la umezire fac parte depozitele loessoide formate din loessuri sau din p&minturi loessoide. Drept componenti principali ai acestora pot fi eonsiderati Si02 gi A1l203, Fe203 (sesquioxizii) care intr& atit in compozitie fractiunii grosiere cit gi in cea a frac- tiunii fin dispersate. Raportul intre SiO, gi sesquioxizi variaz& dup& regiune in functie de geneza acestor paminturi. astfel confinutul cel mai ridicat de SiO, este caracteristic depozitelor loessoide umede din zonele nordice iar continutul cel mai ridicet de sesquioxizi este caracte- ristic loessurilor din zonele cu climat mai cald al cimpiilor aluvionare. In compozitia depozitelor loessoide exist& un procent redus de s&ruri ugor solubile in api (0,05 - 2,5 %) degi in unele depozite loessoide sirdturate se poate intilni un continut de 25% gi chiar mai maré de sulfati, clerati sau carbonati. a-@- Confinutul global de sulfati in cele mai multe ca~ zuri este cuprine intre 0 gi 5%. In unele formatiuni se in- tilnese orizonturi intregi de ghips, in care continutul de sulfaji se poate ridica pin la 40%. Ca elemente caracteris- tice ale depozitelor loessoide apar de asemenea carbonatii al céror continut variaz& in limitele 0-22%. La loessurile curate, carbonatii apar in cantitate mai mare in cuprinsul fractiunii grosiere a prafului, ier le © pSminturile loessoide acegtia predomind in fractiunea fina. Trebuie mentionat& prezenta legiturilor de humus in cantitati de 0,1 - 0,9%, c& rezultat al proceselor microbiologice pro- duse fin loessuri. . Deci compozitia mineralogic& a depozitelor icesso- ide depinde de particulele mineralogice constitutive. Schele- tul so.id este format din particule minerale, izolate sau sul form& de agregate, avind o compozitie ming alogicd repre- zentat& atit de mineralele primare (cuart, feldspat, calcit, etc) cit gi de mineralele secundare argiloase (montmorillonit, beidellit, caolinit, illit, etc.). Wineralele primare se ga- sesc in cantitate de 60-90% ier grupa mineralelor argiloase reprezint& pind la 30% din cqnginutul mineralogic al rocilor loessoide. Mention&m aici c& loessurile gi piminturile loesso- ide apar sub forme variate in functie de continutul lor de minerale active. Din grupa mineralelor active fac parte mine- raleie fin dispersate (de tipul eaclinitului, micei hidratate, etc) precum gi cele solubile in ep ca ghipsui, calcitul, gallitui, etc. Cantiattatea de mich hidratat’ este cuprins& intre lo gi 90% din cantitatea de fractiune find. In aceast& frac- giune a fost intilnit tntotdeauna montmorillonitul (5-75%), mai rar caolinitul (1-10%), cuerjul fin dispersat¢ (1-5%) gi calcitul dispersat (0,2-12%). De asemenea precizim c& in depozitele loessoide mai pot fi prezente sub forma unor fractiuni fine gi alte ainerale cum stint oxizii gi hidroxizii de fier, a e&ror can- titate este cuprins& intre 0,6 - 2,4%.ota Modificerea umiditatii depozitelor loessoide con- stituie factorul de baz& care are o influent% brusct asupra stabilitagii gi deformabilitatii aeestor paminturi. Dup& ¢ racterul interacjiunii cu apa, mineralele Jepozitelor loesso= ide se pot tmp&rti conform schemei din fig.l. Mineralele care confer& ioessuriler gi piminturiler ioessoide proprietatea de a fi sensibile la umezire sint in primul rind mineralele ugor - solubile fn ap% (1-2%). Dintre aceste minerale locul princi- pal {1 ocup& gallitul cere este difuzat in toaté masa paémin- tului. In conditiile unei umidit&ti reduse, mineralele solu- bile in ap& particip& la formaree structurii de rezistent& a depozitului loessoid sensibil la umezire, ins& la o umezire mai intens& a acestuia, structura depozitului loessoid se distruge bruse. Compozitia mineralogic& gi raporturile dintre can- titatile diferitelor minerale care alcdtuiesc depozitele loessoide determin& intr-un snumit grad capacitstea acestor p&minturi de a se tasa suplimentar sub actiunea apei. Unele din mineralele argiloase ca mica hidcratata, caolinitul etc. sint capabile de a produce gi de a dezvolta tasarea suplimentari, spre deosebire de montmorillonit, mon- tronit, etc. care se opun acestei deforma$ii iar uneori conduc chiar ia umflarea depozitelor loessoide supuse umezirii. Studiile fdcute pind in prezent au permis sh se evidentieze influente continutului de fractiuni argiloase gi respectiv de montmorillonit asupra capacit&$ii de defommare a depozitelor loesscide (fig.2.). Din cele dou& grafice rezult& c& devormatia supli- mentar& specific&, determinat& pentru presiunea de 0,3 MPa variaz& hiperbolic ji descregte odat& cu m&rimea continutu- lui de fractiuni argiloase, iar in cazul montmorillonitului tasarea suplimentard specific& scade liniar odat&é cu eregte- rea continutului procentual al acestuia.-lo- 2.1.2. Structura gi texture Structura loessuéflor gi piminturilor loessoide este reprezentat& de dimensiunea, forma gi caracterul supra- . fetei elementelor componente (portiunile separate sau agre- gate), de agezarca lor relativ& in ptmintul respectiv gi de caracterul legiturilor dintre ele. Ca urmare a proceselor geologice, elementele struc- turale se distribuie in cuprinsul masei p&mfntului in grupiri variate denumite sisteme de structuri. Ca elemente structurale de baz&i a pirtii solide a p&mintului apar particulele simple, agregatele gi semiagregatele. Susmentionatele sisteme de structuri reprezinta combinatii ale elemenielor de structur&’ dup& anumite legi, avind diferite grade de stabilitate care se pot modifica in timp sub actiunea Jiverselor procese. La depozitele loessoide, in principal sint dezvol~ tate atit agregatele argiloase care constau din minerale pri- mare (cuart, feldspat) de dimensiuni micronice diferite, legate, cu ciment argilos format din mic’ hidratata, montmori- lenit, oxizi gi hidroxizi de fier, bioxid de siliciu, calcit dispers, cit gi agregatele Sormate din carbonati de fier sau mangan, ale ciror materiale de cimentare sint constituite din hematit, piroluzit, hidrohematit, ghips, cuar§ gi gallit. Semiagregatele care ocup& locul intermediar intre particulele simple gi agregate sint formate din granule de nisip sau praf, scoperite total sau partial cu o peliculs de material fin dispersat (argilos, feros sau carbonatat). In prezent, exist& mai multe clasificsri dup& di- mensiuni ale particuleior de p&mint care alcdtuieac depozi- tele loessoide. In tabelul 1 sint reprezentate comparativ diferiteie sisteme de clasificare a fractiunilor granulome- trice ale piminturilor, fiecare fractaune fiind caracterizat& prin anumite diametre limit& stabilite pe baza unor criterii judicios alese.ae Sisteme de clasificare a p&mintului Tebeiul 1 = Sistemul de argili Pref Nisip | Scheletul fractiuni ma om fin grosier mineral granulometrice om mm mm Sietemul in- ternational 0,002 0,002 = 9,02= 0,2 = 2 0402 0,2 2,0 Sistemul ame- rican(Atterberg) 0,902 0,002= = 0, 05- 0,05 2,0 2 Sistemul 0,002 0,02- 0}. 2= chiriga 9,902 0,02 342 2,0 2 Sistemul 0 ,001~ 0, 05- Kacinski 9,901 09,05 - 1,0 a Sistemul STis 0,005 1243 - 74 9,005 0,05 - 0,05 2 In ultimii ani cercet4rile ce s-au efectust au ard- vat €& structura depozitelor loessoide reprezint& o combinere de particule de nisip gi praf inglobate intr-o mas4 fin dispersat& gi cd intre psrticulele de nieip gi praf lipsesc contactele directe. Repozitele loessoide se caracterizeaz&é prin urmitoa- rele clase de structuri: 'g\= granular’ - pelicularg b\— pr&foast - peliculara ‘Cs grenulerd agregata ‘d)- agregati Mentionim in continuare c& depozitele loessoide eu structur4 granularé - peliculara (a) se refer& la nisipu- wile argilosse loesscide gi la argilele nisipoase ugoure, fiind alcituite din semiagregate legate intr-un sistem unic. {Structura préfoass - peiiculerd (v) este caracteristic& fn Principal loessurilor, deosebindu-se de structura granuler& peliculer’ prin fractiunea mirunti a semiagregatelor (in imitele 0,00? - 0,04 mm).Sono Structurile granulare = agvegate (c) predomin& in nisipurile argiloase loessoide gi in argilele nisipoase loesso- ide, ocupind locul intermedier intre structurile agregate gi structurile granulare. Structurile agregate (J), caracteristicé argilelor gi argilelor nisipoase loesscide, dispun de elementul diepere ee este predominant gi care este legat, in najoritatea masei sale, sub form’ de agregate numai o parte redisi a granulelor grosiere sint separate prin spatii importante de materialul dispers. .spectul general al o:estor structuri este ardtat ta fig.3. In funcjie de stabilitatea la api a sistemului de structuri gi de predominare a legiturilor fizico-chivice, depo- aitele loessoide se subimpart in suvclaseie 4, 3,C gi D. (care nu au legdturaé cu aceleagi categorii A gi B de cedare la ume- zire). Din subclasele (A) gi (R) fae parte péminturile cu legiturile de coagulere sau de cristalizare solubile in apa dact p&mintul confine mai mult de 2 g s&ruri dizoivabile la lg de pumint. Mai stabil’ la ap’ apere subelasa (C). Pentru gub- clasa (D), care este intermediara intre subelasele (A) gi (C) spare careeteristic tipul mixt de estructura. In funcjie de clasa gi subclasa de structur’, depo zitele loessoide se vor caracteriza dup&é gradul de tasare suplimentserd. Din acest punct de vedere, valorile maxime ale taetrilor suplimentere sint caracteristice depozitelor loesso- ide cu structur’ granular’ - peliculard gi prifoas&—pelicular& care au o porozitate ridicat& (peste 43%) gi care contin o important4 cantitate de agregate legate intre ele cu pelicule argiloase. ua fncercarea probelor de p&mint din aceast% clas& in dispozitive de compresiune, se obtin tasiri suplimentare specifice de 5-6%, chiar pentru presiuni de numai 0,1 MPa-13- sau 14-15% pentru presiuni de 0,3 “Pa. Procesul de tasare suplimentar& la aceste paminturi se produce rapid gi poarté caracterul de prdougire (colaps). Presiunea critic definita ca presiune ce produce o tasare specificd de 1% veriazd la agemenea paéminturi de la 0,05 la o,lo hiPa. Aceast& grupd de p4muinturi corespunde grupei B de sensibilitate la umezire. Depozitele loessoide avind clasa de structur& agre- gath dispun de o slab’ tasare suplimentari; ele contin peste 25% portiowfey argiloase, au o popozitate sub 36% gi de regulé nu se deformaaz& suplimenter subd actiunea greutdtii proprii, in momentul umezirii lor intense. Asemenea piminturi la care de obicei presiunea critict este cuprins& intre 0,2 gi 0,3 MPa fac parte din grupa A de sensibilitate le umezire. Depozitele loessoide cu clasa de structurd granu- lard = agregat& au proprietiti intermediare fagi de cele dou& precedente, fiind variate fn ceca ce priveste compozitia mineralogic’ a fnactiunii argiloase, caracterul de agregare gi stabilitatea la apd. Taserea suplimentar& se produce mai pugin intans decit la cele eu structurd granulara - pelicu- lar& sau préfoasi-peliculars, var mai intens ca la cele de structur&’ agregati. rresiunea criticdS la asemenes p&minturi variaz&é intre 0,1 3i 0,2 MPa. Piminturile eu cele mai mari tasdri suplimentare sub actiunea apei dispun de legSturi structurale slabe (de coagulaie sau de cristalizare) solubile in api, depozitele loessoide cu legdturi structurale stabilie (de cristalizare), nesolubile in ap& se taseaz% foarte putin sau chiar deloc, grupa intermedier& dispune de leg&turi structurale mixte (de coagulere-cristelizere) gi are tasarea suplimenter& va~ riata. Texturae depozitelor loessoide se refer% la ale&- tuirea generaldé deosebita a grosimii stratului de depozit loessoid. Cea mai important& caracteristic4’ a texturii pa- chetelor de loess sau p&minturi loessoide este de reguld absentta unei stratificatii. Alteori ins& factorii de cenez& determin’ aparitia unei stratificatii care se objine prin modificarea pe verticalé a compozitiei granulometrice sau prin intercalsrea unoree lAl~ straturi de nisip, humus, ghips etc. Grasinile acestor straturi pot varia de leeitive milimetri pin& la cifiva metri. Astfel, in zona Galati se @ntilnese loessuét cu intercalatii de soluri fosile de cu- loare brun rogeatt ier in zona Fetegti ge intilnese loessuri cu intercalatii de straturi de nisip. 2.2. argilele ce prezinti fenomene de “contractie- - umflare" (P.U.C.M). 2.2.1. Compozitia chinico-mineralogict 2.2.1. Compozitia chinico-mineralogick 2.2.1.1. Geneza argilelor Pentru a enalizeeompozitia chinico-mineralogic&d a argilelor contractile ce influenteazd direct proprietuyile gi modul de compertare al acestora, trebuie s& aritim unele aspecte ale formarii acestora. Asupra genezei argilelor nu exist& un acord deplin in literatura geologic&. Dup& unii cercet&tori argilele sint “pelite* care s-au format prin dezagregarea gi alterarea rocilor preexistente gi mineralelor primare, fiind transportate de pe uscat fn bazine maxine dar gi pe amii continentale, unde s-au sedimentat. alji autori, dimpotrivd, subliniaz& rolul gi importanya proceselor chimice de formare. Pustalov a propus chiar ca, in locul denumirii de "argils”, s& se foloseasc’ termenii “pelitoliti", pentru formele in care predomin& particulele clastice, gi "di@liti* pentru cele provenite in urme proceselor de precipitere chi- mick. Ceea ce constituie insi o certitudine este faptul c& transformtrile chimice au ava un rol esential in formarea argilelor. In raport cu condi$iile de depunere, argilele coneti- tuie atit formajiuni continentale cit gi formayibni marine. Ble pot fi clasificate in urm&toarele categorii: - argile trensportate gi sedimentate - argilele reziduale - argilite-15- Argilele transportate gi sedimentate pot proveni fie din produse detritive, care datorit% dezegregérii fizice a rocilor preexistente se af14 sub forma unor particule aleurite fie din argile reziduaie, care ulterior alter#rii “in situ“ au fost transportate, fie din produse de precipitajie anorgano- gen& gi biochimick. Dup& cum s-e mai ardtat, la formarea argileior un rol esentjial vevine transZommariler chimice. Sub actiunea apei, tempraturii gi activiistii orgenisnelor, edificiile mi- neralogice(ai-eimpies) primere sint descompuse trecindu-se la edificii minerelogice mai simple. Mineralele argiloase care ciile mineralogice ce intri in sledtuiree constituie ed rocilor grgilosse, se numegte comlinizare gi const&, in esenti, in transformarea chimico-mineralogic&’ a feldspatilor sub ac- fiunea apei. In compozitia argilelor este prezenta, in afara mineralelor argiloase, o alts categorie de minerale secundare neargiloase, cum sint cloritul gi sericitule Argilele reziduale - sint formate prin alterare "in situ". In general, se prezintd sub forma unui material nesortat, alc&tuit din minerale argiloase gi produse rezisten- te din punct de vedere chimic. Compozitia argilelor reziduade variaz& in functie de carecteristicile rocii pe cere se formeazi gi de condifiile de clim& in care a avut loc procesul de alterare. Argilele rezidulae se mai formeaz& in afara procesu~ lui de alterere “in situ" a rocilor preexistente gi sub acti- unea factorilor endogeni in solutii hidrotermale gi pneume- tolitice, ceie dows forme de argil&, degi sint asem&n&toare din punct de vedere petrografic, prezint’ earactere specifice de zécdmint. Argilele reziduale sint freevente, gi se intilnese forme vatiate gi mai numeroase decit in cazul argilelor trans- portate gi sedimentate. Natura rocii supusi alterdrii are o influenta hoturitoare asupra compozit: mineralogice a argi- lelor reziduale. Argilele contractile fac parte din aceast& categorie.