GHID PRACTIC | PENTRU EDUCATORII $I PARINTIT COPIILOR CU TULBURARI DE ATENTIE SI HIPERACTIVITATE | (SINDROM ADHD) |1. Ce este sindromul ADHD? Deficitul atentional si hiperactivitatea / impulsivitatea (attention deficit hyperactivity disorder - ADHD) este una din cele mai comune tulburari de comportament ale copilariei gi se estimeaza ca ea afecteaza 3-5% dintre copiii scolari. Aceast& tulburare cuprinde simptome cum ar fi: incapacitatea de a sustine si concentra atentia, dezvoltarea inadecvata si inegala a diverselor nivele de activitate, distractibilitate, impulsivitate. Existé tendinta de a atribui toate dificultatile ce le au copiii in invatare $i comportament, carentelor educationale sau problemelor de atitudine din partea copiilor. Aceste directii explicative igi au originea intr-o serie de traditii. De-a lungul timpului, oamenii au folosit expresii ca: “obraznic”, ,,lenes”, ,,risfitat”, fara a se gandi insa la cauzele ce determina comportamentul copiilor, sau la dificultatile de invatare. Pentru individul comun, comportamentul e o problema de alegere, control si vointa, si de aici decurge prezumtia ca toata lumea are aceste abilitati. De aceea, comportamentul unui copil cu ADHD poate fi dificil de inteles, dar persoanele cu ADHD difera (neurobiologic) de individul comun, si aceast& diferenté Ti perturba abilitatea de a-si inhiba, de a-si controla si directiona comportamentul in acord cu cerintele situationale ale mediului. Elevul cu ADHD care alearga la geam pentru a vedea masina care claxoneaz nu e cu nimic mai responsabil pentru aceasta incdlcdre a regulilor decdt copilul nevazator pentru faptul ca nu vede tabla. in ultimul timp, s-a accentuat tot mai mult convingerea ca un comportament este determinat de factori externi. Existé 0 acceptantad tot mai crescuta a faptului ca att dezvoltarea creierului copiilor la diferite nivele, c&t si intarzierea in dezvoltarea acestuia conduc la imaturitati pe plan comportamental, ce nu sunt consecinte ale influentei mediului Important pentru copiii cu dificultati comportamentale si de invatare este tratamentul acestei imaturitati cerebrale. Este cunoscut faptul ci in cazul acestor copii, doar consilierea si terapia comportamentala nu sunt suficiente.in gradinite (mai ales in grupele pregiititoare), in scoala (mai ales in clasele primare), acasé, in mijlocul familici, educatorii, invatatorii, parintii isi pun multe intrebari in ceea ce priveste copilul care deranjeaza prin comportamentul sau, perturba activitatea in grupul din care face parte, nu reugeste sa facd fata sarcinilor ce i se dau, nu poate finaliza sarcinile, este deosebit de distractibil, nu poate sta linistit Educatorii, invafatorii doresc sa scape” de micul ,,nastrugnic” pentru a-si putea desfasura activitatile in clasd si nu incearcd s& inteleagd de fapt ce se intémpla cu acest copil. Parintii incearca la randul lor, prin tot felul de metode (restrictii, pedepse, sanctiuni) s& facd ceva pentru ca acest copil sa se schimbe, si poatad face fata activitatilor la gradinita, la scoala, iar ei, ca parinti, si nu primeascd mereu critici la adresa copilului lor. Conditia esentiala pentru a putea pune diagnosticul de ADHD este existenta unui model (pattern) persistent de neatentie si / sau hiperactivitate / impulsivitate, observat in mod frecvent si mai sever ca intensitate decat la ceilalti copii cu nivel comparabil de dezvoltare. a, Neatentia - se concentreaza foarte greu asupra unui singur lucru ; - se plictisesc intr-o sarcina dupa numai cateva minute ; - pot sa acorde atentie in mod automat activitatilor placute jor: - concentrarea atentiei fn mod deliberat si constient in organizarea gi finalizarea unei sarcini sau invatarea unui lucru nou este dificil’. b. Hiperactivitatea - persoanele hiperactive par mereu in mis¢ - nu pot sd stea linistiti : » se foiesc pe scaun ; se misca prin clasa ; dau din picioare ; ating totul ; VV YW se apucd de multe lucruri deodata.c. Impulsivitatea - persoanele impuisive sunt incapabile s&-si ajusteze reactiile imediate sau s& gandeasca Inainte de a actiona : » fac comentarii inadecvate; > le este greu sa-si astepte randul in timpul jocurilor, » iau jucdria altui copil; > lovesc un alt copil atunci cand sunt suparati; > alearga pe / in strada fara a fi atenti. Nu tofi cei care sunt hiperactivi, au un deficit atentiona! si nu toti cei ce sunt impulsivi au o tulburare de atentie. Conform manualului DSM TV (Diagnostical and Statistical Manual Manual Statistic si Diagnostic) semne ale neatentiei sunt : usor distras de imagini gi sunete irelevante ; nu acorda atentie detaliilor si face greseli din neatentie ; rareori urmeaza cu grija si in mod complet instructiunile ; pierde sau uiti obiecte ca : jucarii, creioane, carti sau instrumente necesare unei sarcini. Semne ale Aiperactivitatii si impulsivitéii sunt : nu resimte oboseala, deseori da din mAini sau picioare ; alearga, se cafara sau isi pardseste locul, in situatii in care i se cere sa fie linistit ; da raspunsuri inainte de a asculta intreaga intrebare ; are dificult&ti in a-si astepta randul sau a-gi pastra locul inure ceilalfi. Comportamentele, pentru a fi diagnosticate ca simptome ADHD, trebuie I, s& apara inainte de 7 ani si s4 dureze cel putin 6 luni: ll. s& fie mai frecvente si mai severe decat la alti copii de aceeasi varsta ; IIL. s& constituie un handicap real in cel putin doua arii ale ietii copilului : scoala, acasa, serviciu (la adulti) sau activitati sociale.Asadar, daci munca sau relatiile nu sunt afectate de aceste comportamente, nu se va pune diagnosticul de ADHD, La fel, in cazul unui copil care este hiperactiv la scoala iar intr-un alt mediu se comporta normal, nu se va pune diagnosticul de ADHD, Pe o perioada de cel putin 6 luni, la copiii cu ADHD au fost prezente cel putin 8 din urmatoarele comportamente 1 v we frecvent dé din maini sau din picioare in timp ce st& pe scaun (la adolescent se remarca sentimentul de neliniste in timp ce sti asezat); are dificultati in a sta timp indelungat pe scaun cand acest lucru i se cere; i se poate distrage atentia cu usurinfa de catre alti stimuli; are dificult&ti in a respecta regulile jocului, in a-si astepta randul randul; raspunde la intrebari inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in totalitate; are dificultati in a trece de la o activitate la alta nu pentru ci nu a inteles ci pentru c& nu a terminat activitatea inceputd prima data; are dificultéti de concentrare a atentiei in indeplinirea unei activitati sau chiar in timpului jocului; trece freevent de la 0 activitate la alta, fara a o termina pe prima; nu se poate juca in liniste; adesea vorbeste excesiv; .adesea intrerupe sau se amentecd in jocul altor copii, deranjandu-i; adesea pare c& nu asculta ce i se spune; adesea pierde obiecte care ji trebuie la scoala sau in alte activitati (jucrii, creioane, caiete); adesea se angajeaza in activitati periculoase fizic fra sa tind seama de consecinte.Aceste simptome, care prezente mai pregnant in timp, vor cauza tulburarea, apar inainte de 7 ani si trebuie sa fie surprinse cel putin in doua din mediile de desfaigurare a activitatilor copilului (acasa, scoala). ADHD este o tulburare fundamentaté neurobiologic, caracterizati prin niveluri inadecvate a trei comportamente observabile | neafentie, impulsivitate si hiperactivitate. Pentru ca rareori prezinta hiperactivitate, copiii care apartin tipului predominant neatent pot fi trecuti cu vederea sau considerati “lenesi sau nemotivati”. Semnele si simptomele tulburarii de atentie si hiperactivitate in functie de varsta a. Hiperactivitatea, impulsivitatea si inatentia in perioada de sugar. La sugar aceste simptome se exprima deseori prin perturbari ale somnului, probleme alimentare, neliniste, iritabilitate excesiva si plans. Perturbarile de somn pot sa fie sub forma unor perioade scurte de somn, iar la trezire si apara reactia de tresdrire urmat& de plans. Problemele de alimentatie include: supt inconsistent, plans, nevoia de a fi alimentat des si pufin. Deseori se alimenteazi inconsistent, »ciuguleste”, ceea ce creeazi probleme in relatia maméa-sugar Iritabilitatea crescuta, nelinistea, plansul fac dificilé consolarea acestor copii. Uneori pot dezvolta comportamente de autoconsolare sau autostimulare precum sugerea degetului, legdnatul, balansul , sau lovirea capului, Dupa varsta de 8 luni, cand merg ,,de-a busilea”, sunt intr-o continua migcare si indiferenti la prezenta sau absenta mamei, ori a unor pericole. Copilul poate fi hipertonic (prea vioi) si sa-i displaca sa fie tinut in brate. Armonia relatiei parinte copil e astfel perturbata. b. Perioada de copil mic si prescolar Copiii mici gi prescolari, in mod normal sunt hiperactivi, isi concentreaza atentia pentru o perioada scurté de timp si sunt deseori impulsivi. Studiile efectuate au aratat cd in conditii de joc nu sunt diferente in ceea ce priveste activitatea intre grupul copiilor hiperactivi si alte grupuri de copii. Situatia se schimba ins& in cazul activitatilor impuse, organizate, tn care copiii hiperactivi nu-si pot stay pani 7 _activitatea ; ei sunt mereu pe fuga”, isi schimba frecvent sarcinile , care par astfel lipsite de scop. (nu stau la masa in timp ce mananca, se misc atunci cand privese la televizor). S-a constatat tn cazul acestor copii o intarziere in dezvoltarea coordonarii motorii fine gi a limbajului, Perturbarile de somn pot s& continue gi la aceasti varsta; somnul este putin agitat, perioadele de somnsunt scurte . Observatiile si datele descriptive araté c& acesti copii tsi schimba activitatea intr-un mod impredictibil: ies pe strada fara un motiv aparent, fi lovesc pe alti copii fara sa fie provocati, smulg jucariile din mainile altor copii. Acest comportament deseori periculos induce probleme de disciplina. Acesti copii sunt deserisi de cdtre parinti ca fiind neascultatori, insensibili la lauda sau pedeapsa iar pedepsele aplicate nu au avut nici un efect pozitiv. Sunt usor distrasi de stimulii din mediu gi nu finalizeaza activitatile pe care le incep. ce. Perioada scolara Prin hiperactivitate se intelege imposibilitatea de a sta locului atunci cdnd mandnca, povestesc sau desfisoara activitati scolare. in timpul jocului hiperactivitatea cregte si ia expresia unor contacte fizice dure (imping, trag, lovese partenerii de joacd); provoacd cu ugurinti batai cu alti copii Potrivit unor cercetatori, impulsivitatea la aceasta varst& poate fi divi: in impulsivitate_cognitivd, sau stilul de rezolvare al problemelor si impulsivitate comportamentald. Stilul cognitiv impulsiv se caracterizeazi prin superficialitate, inconsistenté in rezolvarea temelor scolare, si prin absenta unui program structurat de munca scolara. Ei pot sé esueze intr-o serie de jocuri care reclam& o anumita strategie. Impulsivitatea _comportamentala e caracterizata printr-un comportament necontrolat, fara a se tine seama de consecinte. Deseori se expun pericolelor , se catér pe stalpi, escaladeazd balcoane sau au un comportament social inadecvat. (iau fara permisiune jucariile sau lucrurile altor copiii). Pe masura ce crese comportamentul poate deveni mult mai problematic i periculos.d. Adolescenta Hiperactivitatea la adolescenti ia alte forme in comparatie cu grupele de varsté antericare. De exemplu sunt implicate grupe musculare mai mici: lovesc ritmic cu degetele, isi migcd piciorul, isi modifica pozitia pe scaun, se foiesc; sunt in continuare agitati si fram4ntati. Existd o descrestere a motilitatii grosiere, ei pot sta locului in timp ce servesc masa si nu alearga in inc&pere asemeni copiilor mici Din aceste considerente unii autori considera ca simptomele sunt limitate la perioada copilariei. Diferite studii au aratat ca 20-30% din adolescentii hiperactivi pot s4 nu mai prezinte probleme pe viitor, iar 70% continua sa aiba dificultati. Deseori acestia se implica in activitati sportive (daci coordonarea miscarilor nu e afectata sever), sau merg mult cu bicicleta; igi schimba frecvent locul, rareori ramanand intr-o pozifie constanté pentru o perioadd lungi de timp. Astfel hiperactivitatea persisté si implica miscari ale unor grupe musculare mici ce se exprima prin agitatie si framantare. Intrarea in adolescent poate cresie periculozitatea actelor impulsive, cauzind probleme adolescentului si familiei, Ei devin wliderii” clasei, fac glume inadecvate pe seama colegilor sau profesorilor, avand in general un comportament social inadecvat. Pot conducd masina fara a poseda permis, sau $4 aib& conduite agresive fata de colegi, profesori sau parinti, sé consume alcool si drog. Stilul cognitiv impulsiv persist’ gi afecteazi capacitatea de rezolvare a problemelor, iar rezultatele scolare sunt slabe. Tulburarile de atentie persisté si in adolescenta si se exprima prin distractibilitate, egec in efectuarea unor sarcini complexe , tulburari de concentrare a atentiei in activitati particulare gi schimbari frecvente ale activitatii ce conduc la stima de sine scazuta. Simptomele pot ramane si in viata aduita.Definitia din DSM IV ofera un model mult mai comun, obisnuit gi probabil mai putin distinctiv. Asa cum de-a lungul timpului s-a oscilat in a da diferite denumiri sindromului, au existat ciutari, cercetari pe baza cdrora s-au facut numeroase studii asupra cauzelor ADHD- ului v Infectii si complicatii avute in timpul sarcinii sau al nasterii, care provoaca leziuni minore, uneori nedetectabile, la nivelul creierului De aici si primele denumiri date bolii. Anumite traume la nivel cerebral care ar putea explica unele cazuri de tulburari de atentie - dar este vorba de un numar mic de cazuri - teorie care a fost respinsa. Cauze de natura alimentara — ce tin de dieta - zaharul rafinat si aditivii din alimente, care i-ar putea face pe copii neatenti si hiperactivi - teorie contestaté Fumat, alcool, toxine, droguri - consumate de mame in timpul sarcinii, care pot fi daunatoare dezvoltarii creierului fatului Consumul de alcool in timpul sarcinii conduce la greutate scdzuta la nastere, deficit cognitiv si defecte fizice. Cocaina pare sa afecteze dezvoltarea normal a receptorilor pe creier, iar acest lucru ar putea conduce la ADHD. Toxinele din mediu - cum ar fi plumbul - pot perturba dezvoltarea creierului sau ii afecteaz’ procesele, ADHD-ul are tendinfa de a apare in familie, deci este posibil si existe influente genetice. De obicei, copiii cu ADHD au cel putin o ruda apropiati cu aceeasi tulburare, cel putin 1/3 din tatii ce au avut ADHD in copilarie au copii cu ADHD. Caracteristicile neurobiologice ale ADHD sunt e metabolism redus al glucozei la nivelul ariilor cerebrale implicate in controlul atentiei si al activitatii motorii, ceea ce indic& un nivel mai scazut al activitatii cerebrale in aceste ari, acest fapt puténd cauza neatentie, distractibilitate si incapacitatea de a inhiba raspunsurile inadecvate. © deficiente la nivelul neurotransmifatorilor . Acestia actioneaza in ariile cerebrale care regleaza inhibitia motorie si controlul si 14care se proiecteaza in arii ale lobilor frontali care organizeaza si regleaz4 comportamentul intentional de atentie. © Modele (patternuri) anormale ale undelor cerebrale Deficitul cel mai mare este prezent in ,.functiile executive”, care sunt asociate in special cu controlul functiilor motorii (planificare si inhibit ) $i memoria de Iucru (MSD - memoria de scurté durata), care este evident afectata in timpul efectuarii sarcinilor prescolarilor, scolarilor si adolescentilor. Problemele de planificare motorie si inhibitie nu sunt in mod tipic asociate cu dizabilitatile de invatare, desi o combinare a deficitelor in controlul motor, al perceptiei, al vorbirii $i atentiei este decelabila la copiii cu ADHD. ~ Funetiile executive Atentie sustinuta Slaba concentrare_ Reflecfie (a gandi inainte | de a actio actiona impulsi v) | Autoors ‘Autoorganizare _ | _Autocontrol, | Cognitie sociala Bundvointa | Memoria de scurti duratt_| ADHD NU e cauzat de: impulsivitate © prea multd vizionare a televizorului, dlergii alimentare sahdr in exe eeece scoli sau educatie proasta viatd familiald sdracd « interactiuni reduse cu copilul3. Cum se stabileste diagnosticul in cazul copilului ca ADHD? 3.1. Cum recunoastem un copil cu sindrom ADHD? Diagnosticul trebuie pus foarte prudent si doar atunci cfnd nu exista alte conditii favorizante, suspiciuni (acestea trebuie eliminate pentru ca interventia sd poata fi corespunzatoare si cu rezultate eficiente). Trebuie si excludem: handicapul mental, handicapul fizic, paralizia cerebrala. Totusi, este posibil ca in baza unui diagnostic complex, un copil cu handicap mediu, cu probleme de concentrare si impulsivitate, care sunt excesive pentru nivelul lui intelectual, sA poata beneficia de interventie specific’ ADHD pe Tinga alte interventii terapeutice. 3.2. La cine apelim? Cui ne adresim? a. Culegerea informatiilor despre comportamentul copilului acasa, la scoala (chestionare: parinti, invafatori, educatori). b. Examinarea atenta a copilului pentru a elimina suspiciunile legate de alte conditii favorizante ale comportamentului. c. Aplicarea unor teste psihometrice specifice, performante, care s& evidentieze ariile de dezvoltare afectate. d, Teste neuroelectrofiziologice care si ofere date despre functionarea creierului. B Culegerea informatiilor Este foarte important ca informatiile culese de la parinti si educatori (Invatatori, profesori) sa fie cat mai complexe, cat mai variate gi s4 surprinda cat mai fintit comportamentul copilului, adica aria, domeniul in care copilul intémpina dificultati. Totodata este la fel de important de apreciat cAnd au constientizat problema, in ce context, ce sta la baza ingrijorarii lor. Indiferent de specialistul care face evaluarea, se impune apelarea la metode gi instrumente de evaluare multiple. Acestea includ(1) interviuri cu parintii sau cu copilul, pentru a determina natura dificultatilor copilului si pentru a elimina alte cauze. precum probleme medicale, emofionale sau familiale ; | (2) observarea directa a copilului in diferite circumstante, (3) o baterie de teste psihometrice si de performanta ; (4) comportamentul copilului in diverse situatii Parintii trebuie si ofere date, informatii despre: Educatorii (invatatorii, profesorii) ofera date, informatii despre: informatii de Ja parinti, educatori si de Ja altii despre | antecedente heredo-colaterale nastere boli comportamentele copilului acasa comportamentele copilului la gradinita, scoala (informatii pe care ei insisi la obtin de la educatori, invatatori) alte tratamente anterioare sau curente comportamentul copilului la scoala participarea lui la activitatile scolare, la indeplinirea sarcinilo: scolare i relationarea sociala (cu colegi, cu invatatori, educatori) comunicarea verbala si nonverbala reactiile, atitudinile fata de ceilalti date cu privire la evaluarea copilului = cum este evaluat, = cum face fata evaluarii, * cum priveste rezultatele evaluarii sale (pozitiv sat negativ, avand in vedere ca are o stima de sine scazuta) in care domenii prezinta probleme mari Toate aceste date oferite de educatori trebuie-sa fie stipulate i rapoarte, fige, chestionare, completate zilnic pentru a oferi o oglinda : fiecdrei zile, care va scoate in evidenté exact comportamentel5. Interventia in mediile freeventate de copilul cu ADHD 5.1 Copilul cu ADHD si probiemele de comportament A. Modificarea (schimbarea) comportamentului cu ajutorul pirintilor Cei mai multi parinti practic modificarea comportamentului far sa realizeze acest lucru. Ei fac acest lucru recompensand copilul pentru un comportament bun si pedepsindu-l pentru un comportament ru. Unii parinti au nevoie de ajutor pentru a face modificarea comportamentului in cel mai eficient fel posibil. Pasul J. fdentificarea comportamentului. Primul pas in programul de modificare a comportamentului este de a observa comportamentul copilului si de a-l identifica in vederea schimbé Pentru acest lucru se recomanda sa se evite afirmatiile generale despre copil ca de exemplu: ,,Ea este imposibila!”, si in schimb, parintii sa se focalizeze pe lucruri specifice pe care copilul le face si care ii ingrijoreaza sau ii supara, de exemplu: nu se imbraca dimineata, se bate cu fratele sau sora lui ete. Pasul 2. Ce fel de comportament este acesta? Exista doua feluri de comportamente: comportamente bune, pe care dvs. doriti sé Je fncurajati si comportamente_nedorite indeyirabile), de care vreti sa scape copilul dvs. jn exemplul anterior, comportamentul bun pe care vreti sa-l incurajati este acela de a se imbraca dimineata, iar comportamentul nedorit pe care vreti sa-l eliminati este acela de a se bate cu fratii lui \n mod ideal, este intotdeauna cel mai bine sd-\ invatati pe copil 9 abilttatc folosttoare care s& Wnlocuiasc’s: comportamental nedorit; De exemplu, daca un copil se bate cu fratit lui, incercati s& va gindifi la srcomportament alternativ care sa-l implice pe copil pentru a-l inlocui pe cel nedorit (faptul ca se bate...): copilul impreuna cu frafii lui sa aranjeze jucariile din camera lor, etc. Pasul 3. Examinati antecedentele si — consecintele comportamentului. Acest fel de a analiza si considera comportamentul este cunoscut uneori ca fiind ,,metoda ABC”, A. antecedentele: de fapt sunt acei factori declansatori care incurajeazé comportamentul nedorit. B. comportamentul; el trebuie definit cu atentie. C. consecintele, sunt acele lucruri care se intémpla din cauza comportamentului Este important sa se gaseasci care consecinte (particulare) mentin un comportament, de exemplu: ce il face /7l mentine pe copil sa se comporte in acest mod. Tot in exemplul dat anterior, daca de fiecare data cand copilul cu ADHD isi loveste fratele sau sora, primeste atentie din partea parintilor (parintelui) — chiar dac& aceasta atentie nu este de calitate buna cum ar fi faptul ca parintele striga la copil — atunci aceasta atentie a parintilor poate s& recompenseze gi s4 intareascd comportamentul Copiilor le place atentia. Si daca doar acest fel de atentie ~ negativa — pot primi, ei vor continua sa se comporte in asa fel incat sa primeasca aceasta atentie. B. fncurajarea comportamentului bun in asa fel incat el sa poata fi recompensat. Adesea, copiii cu ADHD ara (demonstreaz) un comportament dorit atét de putin timp, incat périntii intampina dificultati s4 gaseasca ceva ce poate fi recompensat. Un mod de a incuraja comportamentul bun este de a demonstra (de a arta) copilului comportamentul respectiv in speranta ca el iI va imita. Unii copii sunt mai dornici sa imité comportamentul decat altii.Copilul_dvs. poate copia (imita} parintele cu care se identifica cel mai mult (cel mai tare) si dvs. ar trebui si trageti foloasele acestui fapt (s& profitati de situatie). De exemplu: daca dorifi ca cl s& se aseze gi s4-si facd temele, cel mai bine ar fi daca tatal s-ar aseza la 0 masa s-si faci treaba lui (si lucreze ceva) si ar invita copilul sa stea la aceeagi masa si sa-si facd si el temele pentru acasa. Copiii_de_asemenea tind s4 imite alti copii. Este folositor s& incurajati copilul dvs. s& aiba contacte cu acei copii care reprezinté modele bune, pe care i-ar putea imita. Un alt fel de a incuraja un comportament bun este prin modificarea mediului din jurul copilului. Daca unui copil fi trebuie mai mult timp sa se imbrace, atunci asigurafi-va ca hainele lui sunt asezate la indemané, aranjate in asa fel incat si-i fie usor si le imbrace. De asemenea, asigurati-va ci in camera este cald si cd totodata exista cat mai putine lucruri (elemente) care fi distrag atentia. in cazul in care comportamentul corect apare bruse, ar trebui s& exploatati imediat momentul gi s& recompensati pe loc (imediat) copilul Fiti atenti si prindeti? momentul cand copilul dvs. demonstreazi un comportament bun pentru cd acesta s& fie recompensat C, Cum se recompenseaza un comportament bun Cum trebuie sé va recompensati copiiul? Cel mai simplu mod de a recompensa copilul ar fi s&-1_ldudati prin: nbet, putina emotie, cuvinte incurajatoare de felul .,Foarte bine!”; ,,Ce repede te-ai imbracat!”; ,,Bine citit” etc. Observati ci acest Bine sau Bun este folosit pentru a descrie comportamentul si nu copilul. Aceste cuvinte subliniazi ceea ce dvs, laudati si nu reflect in nici un fel valoarea copilului. Aceste simple recompense verbale ar trebui date intotdeauna si de multe OT suMl Mai Pulermice decd{ readizeaTd Pari. Aiveor aceste, yecompense Verbale Wu sunt suficientes. aCu cat este mai mare copilul cu atat este nevoie de mai mult decat o simpl& recompensa verbala. Asifel, veti putea oferi recompense concrete ca de exemplu: un poster cu un artist sau cantaret preferat de copil, un abtibild pentru mana, o bomboana, banane, o jucdrie, un joc sau o plimbare, etc. Cu copiii mai pretentiosi ar fi bine s4 aveti un sistem de recompense care sa contind un numar mic de cadouri la inceput ca apoi s& puteti da ceva mai mare, mai mult. ins& fifi atenti la capcana de a face cadouri prea mari sau prea scumpe. Este bine s& se aplice mecanismul ,,raspuns — cost (pret)” prin care copilul poate pierde unele atentii, cadouri atunci cand apare un comportament indezirabil (nedorit). Copiii cu. ADHD adesea au beneficii din sistemul de recompense cand ei primese chiar de la inceput toate atentiile, darurile pentru o zi sau chiar pentru o saptémana, pentru ca ei pot vedea astfel recompensa imediat. Chiar dac&é au primit recompensele, prin aplicarea acestur sistem, copiii trebuie cAteodata si renunte la unele daruri (pe care le-au primit deja) ori de cate ori ei manifesté un comportament nedorit Sistemul functioneaza bine pentru acesti copii mai ales ca ei trebuie sa munceasca pentru acele daruri retrase (luate) si pe care le pot primi de ja parinti doar intr-un moment viitor. Pentru copiii cu ADHD se recomanda c4 darurile, jucariile, posterele, timbrele, ab{ibildurile sa fie disponibile chiar de la inceput. Parintii trebuie sa revizuiasca sistemul de recompensare imediat ce programul de modificare a comportamentului a inceput mai ales daca acel copil asteapté de prea mult timp recompensa sau daca primeste prea multe recompense. Este bine s& mentineti sistemul de recompense palpabile. conerete pana cand copilul pierde interesul pentru ele, Jucru ce se va intampla din momentul in care comportamentul dorit a fost insusit pentru o perioada de timp. De asemenea, mentineti laudele chiar dacé nu mai folositi recompense concrete.D. Cum se descurajeazd un comportament indezirabil (nedorit) Descurajarea comportamentului nedorit (indezirabil) cauzeazd parintilor dificultati si confuzie. Faria ca s& realizeze, uneori parintii recompenseazi comportamentul nedorit sau folosesc metode ineficiente de eradicare, de descurajare (de dezradacinare) a acestuia. Cea_mai_comund, ineficient’_metoda este aceea_de a certa copilul (de _a-! ocari), Asadar, certarea copilului nu este deloc o metodd buna pentru c& pentru multi copii orice atentie din partea parintilor functioneaza c& o recompensa. Copii prospera prin atentie, ei cer atentie si intotdeauna dorese mai multa atentie, Ei prefera lauda dar si orice alt fel de atentie cum ar fi certarea lor. Unii parinti recurg fa lovirea (pocnirea) copiilor lor, dar ei observa ca acest lucru nu ajuté prea mult timp. Acest lucru fi face pe parinti si fie foarte suprati deoarece ei considera lovirea copiilor cd fiind cea mai extrema cale pe care o aplica. Motivul pentru care lovirea copiilor nu functioneazd ca metodé este pentru ca ea este 0 masura extrema in sine si este neplacuta atat pentru copil ct si pentru parinti, si copiii realizeaz acest lucru. Dupa lovirea copiilor, parintii se simt vinovati. C4nd durerea provocata de lovire (pocnire) a scazut, copilul se poate bucura de simpatia parintelui care este cuprins de remusecari, de pareri de rau. Asadar, lovirea (pocnirea) unui copil poate s& functioneze pe moment, dar de obicei nu anuleazi comportamentu nedorit, care se repeta. E. Sa ne prefacem c& ignoram comportamentul. Ce pot face parintii atunci cand aceste metode traditionale nu functioneazi? cel mai bun lucru este acela de a nu Adesea, parintii observaa Copiii cauté (solicita) atentia chiar si sub forma tipetelor plescaitului, lovirea obiectelor din jur. Prin neacordarea atentiei (retinerea ei) unele comportamente se vor diminua sau chiar vor disparea. Ignorarea comportamentului este un lucru dificil de realizat, de fapt chiar se pune la indoialé dac& parintii pot sa ignore complet comportamentul copilului lor. Oricum, ca parinti, puteti pretinde cd ignorati comportamentul daca acesta nu este prea periculos sau prea suparator. Pentru ca sa reusifi s ignorati comportamentul, va trebui: a) s& va retineti reactiile naturale, firesti (sa le indbusili), s& evitati contactul vizual cu copilul si sa pareti calm: b) apoi va ocupati cu aliceva, o activitate care nu are legatura cu copilul si sa refuzati si va implicati intr-o discutie sau vreo cearta privind acel comportameni pe care incercati sa-l anulati; c) cand copilul a incetat sé mai manifeste comportamentul, invitati-| sa ia parte la ceea ce faceti dvs. (sa facd ceva impreuna cu dvs.) $i conversati normal cu el; d) daca ali inceput sa interactionati cu el din nou, nu va mai aratati supararea. F Momentul de pauza (racorire, izolare), Nu se recomanda ignorarea comportamentelor prea distructive sau posibil periculoase deoarece copilul s-ar putea rani, ar putea strica ceva sau ar putea rani pe altcineva. S-ar putea s& fiti supairat pe copil din cauza acestui comportament indezirabil si prea distructiv si s& va pierdeti controlul lovindu-! sau chiar ranindu-l. In aceste situatii, e bine si indepartati copilul de dvs., sa-i ducefi intr-un Joc unde el nu va primi ca recompensa atentia dvs. Aceasta tehnic&é, metoda este cunoscuté sub numele de ., /ine out”, adicd momentul de pauzd, de rdcorire, izolare. in acest moment de Time out, copilul trebuie sa stea singur.Scopul acestui moment nu este de a crea disconfort copilului (adica o stare neplacuta) sau teama, ci este de a duce copilul intr-un loc unde el primeste o intarire pentru ceea ce face. De obicei cel mai convenabil loc pentru momentul de pauz& este dormitorul copilului (camera copilului). Lasati copilul in camera. pana cand amandoi veti deveni calmi. Cat timp copilul sta singur acolo, ar fi bine s& ignorati tipetele sau strig&tele copilului, si nu le dati atentie. Este important cd sd nu dati voie copilului sd vind inapoi in camera de unde a plecat si unde sunteti dvs. pdnd cand el nu a incetat sd mai strige, sd tipe. Daca faceti altfel, atunci copilul va crede ca i s-a permis s& iasi din camera lui /ocmai pentru cd a strigat. De asemenea puteti explica copilului cu voce calma ca nu are voie s& iasa din camera lui pana cand nu inceteaza cu tipetele. Daca copilul nu intelege prin vorbe si nu coopereaza, putefi astepta pana cand apare 0 pauza in plansul \ui sau in tipetele lui si abia atunci sa ii dati drumul sa iasd din camera lui, deci, dupa ce a aparut moientul de Time out. Unii copii pot sa fie foarte distructivi in camera lor, aga cd poate ar fi necesar s se aleagd o alti cdmera pentru acest moment, La fel puteti fi ingrijorat si de faptul ca in acel moment de pauza, de racotire, copilul ar putea sa facd o asociere negativa cu camera lui gi momentul de pauza. Dar din experienta practica se stie cd nu se intampla asa. La sfargitul perioadei de Time out nu cereti copilului sd se scuze si nu incepeti cu reprogurile. Aratati-va prietenos, De cate ori este posibil incercafi s& interactionati pozitiv cu copilul dvs. gi incurajati comportamentul dorit. Nu trebuie tot timpul sa-! antrenati In discutie sau in activitati atunci cand sta cu dvs.. Si nici s&-l rasfitati. Si mai ales evitati sa fiti prea obosit sau prea stresati atunci cand petreceti timpul cu copilul dvs. G. O scurti restrictie, constrangere. in situatiile in care momentul de Time out nu poate fi folosit, exista o alt& cale de a controla comportamentul nedorit, agresiv si 34anume, acela de a fine cu putere, ferm, copilul in brajele dvs, sau de a- itine lui brajele cdt timp numdrati pdnd la 15. Apoi fi lasati libere bratele sau fl ldsati liber din bratele dvs. Daca comportamentul reapare, atunci faceti din nou asa. Aceast&é metoda se numeste ,, Scur/d constrdngere, restrictie”. insd aceasté metoda nu este buna daca copilul este mai puternic din punct de vedere fizic decat dvs. Cand aplicati metoda .,scurtei constrangeri” este bine sa nu vorbiti cu copilul dvs., s4 nu interactionati cu el Ideea acestei metode este de a opri placerea lui de a fugi sau de a se plimba de colo pana colo pentru cateva minute, si nu de a face din acest moment (scurtd constrangere) o forma pozitiva de interactiune. H. Extinetia, stingerea comportamentului. Existi unele situafii in care copilul primeste o recompensa pentru un comportament nedorit. Un exemplu comun este chemarea prelungita, continua a parintelui pe timpul noptii, care de regula se finalizeaza cu aparitia parintelui in camera copilului Retragerea acestei_ recompense se numeste —,,/oxinctic, stingere”. j Sunt 2 cdi de a realiza acest lucru: a) retragerea brusca a recompensei b) retragerea graduala a recompensei Atunci cand copilul striga noaptea dupa parinte se numeste ,,p/dns controlat” si de obicei se finalizeaza cu o recompensa (apare parintele, vorbeste cu copilul, il ia in brate etc). in metoda »plansului controlat”, ca parinte este bine sd ayteplati wi timp din ce in ce mai lung pdnd va veti duce la copil. $i atentiu pe ca o veti da copilului este bine sa fie minima, Odata cu extinctia trebuie sa stiti cé la inceput comportamentul ve fi agravat, se va inrdutati. Acest lucru va dura céteva zile, dar daca dvs. veti fi ferm comportamentul se va diminua cu rapiditate si va disparea. Dupa o perioada de timp variabild, adesea se intampld sa reaparé comportamentul nedorit, ca si cum copilul dvs. incearcd sa vadé (testeaza) daca noile reguli inca se aplica. reC. Strategii efective pentru invafare-predare la copiii cu ADHD a) Diagnosticarea si evaluarea. Pentru un copil care are dificultati la clasa, in scoala cat si la joaca este important ca el sd fie evaluat adecvat inainte de a se formula un plan de management scolar. O astfel de evaluare necesita un medic pediatru specialist in dezvoltare si un psiholog. Nici un plan de management nu trebuie elaborat inainte de a se face evaluarea prin care s& se stabileascd potentialul particular al copilului si dificultatile lui si, de asemenea, s& se identifice cauza sau cauzele problemelor Jui. b) Atitudinile profesorului. Pentru a controla (pentru a stépani) in mod adecvat un copil cu ADHD, profesorul trebuie sa inteleagd cum este un copil cu ADHD; ar trebui s4 cunoasca in profunzime firea copilului. Unii profesori au o abilitate natural ~ empatia (capacitatea de a se transpune in situatia copilului) in relatia cu copiii cu ADHD si yasesc usor 0 cale a scoate ce e mai bun din astfel de copii. Altii, descopera ca sunt foarte sup&rati si frustrati din cauza acestor copii cu ADHD si constata ca metoda lor de predare (stilul lor), 44care se potriveste cu succes celorlalti copii, nu este potrivita copiilor c aceasta tulburare. Un astfel de profesor frustrat si caruia fi este greu s4 ducd pan la capat (sa realizeze) un program de management al comportamentul: sau sd adapteze clas la copilul cu ADHD, ar trebui si ceara ajutort psihologului scolii, Cu ajutoru! consultarii regulate a psihologulu profesorul va putea sa dezvolte strategii mai bune privind acest probleme. c) Acomodarea la clas. Este important cA profesorul sa creeze un mediu propic invatarii pentru copilul cu ADHD. Copilul cu ADHD ar trebui sa fie asezat in fata clasei, lang catedra profesorului, cu spatele la colegi Profesorul trebuie si se asigure c& scaunul copilului face part din scaunele copiilor din clase, este de acelasi tip (nu este diferit d scaunele din clasa). Aceast& pozitie are avantajul (pentru copilul cu ADHD) c acesta este asezat cu spatele la restul clasei si sunt mai putine sanse 7 acest fel ca ceilalti elevi sa-1 distraga de la ore, sa-i distraga atentia. Astfel, vechea idee — mentalitate de a pune un ele neastamparat la sfarsitul randului de banci, in spatele celorlalti cop sau de a-l las& s& stea singur in banca, in spatele clasei, nu mai est valabila in cazul cepilului cu ADHD, este total neadecvata pentru el O alta idee bund este aceea de a aseza cfte un elev bun de parte si de alta a copilului cu ADHD, acest elev bun avand rolul d model. Exemplul (modelul) este de altfel cel mai bun profesor. Copiit cu ADHD in aceasta situatie va avea numai beneficii prin copiere (imitarea) comportamentului acestor copii asezati in imediata Iv apropiere, si totodata, va fi mai putin distras daca colegii lui sunt bine crescuti si au deprinderi bune de munca. Profesorul poate folosi la maximum aceasia situatie d proximitate pentru incurajarea colaborarii dintre copii la predare < invatare.Pe cat posibil, profesorul ar trebui s&-] tina departe de stimulii care 7] distrag pe copilul cu ADHD. De exemplu, sa fie agezat la o distantaé mai mare de dispozitivul de aer conditionat sau de fereastra. Intr-adevar, copiii cu ADHD au nevoie sa fie intr-un mediu interesant dar profesorul trebuie s& evite crearea unui cadru de invatare »prea aglomerat”: aglomerarea de postere informative pe peretii clasei si prea multe obiecte de mobilier, Profesorul ar putea si facd clasa interesanta dar Jinistité prin culoarea ei (nuanta de culoare). Ghiozdanele, gentile ar putea fi asezate in spatele clasei, evitandu-se caile de acces ale copiilor. in acest fel bancile si pupitrele ar fi ordonate si neaglomerate. @ = Terenul de joacd (curtea). Pentru copilul cu ADHD este de asemenea important sa fie ocupat (preocupat) adecvat pe terenul de joacd si are nevoie de supraveghere pentru a nu cauza probleme atit tui cat si celorlalti din jur. Supravegherea e bine sa fie facuta in asa fel incat el s& nu se simta izolat, singur, Daca copilul cu ADHD doreste s4 se joace cu copii mai mici acest lucru i se poate permite pentru ca e] uneori are mai multe in comun cu copilul mic gi se simte fericit intr-o astfel de relatie sociala (de joact). Dac& un copil cu ADHD are probleme in a se intelege (impaca) cu alti copii, atunci este important s& aiba loc o intdlnire intre el si psihologul scolii pentru a discuta impreuna strategii efective de cooperare cu alti copii, Poate ca ar putea sa-i fie greu acestui copil sa aplice ceea ce a discutat cu psihologul, dar o astfel de interventie fi aduce un mare castig. Copiii cu ADHD au de obicei beneficii din activitatile individuale, care nu sunt competitive; de exemplu ei mu se descurcd atat de bine la sport. 46e) Munca cu parintii ca 0 echipaé Profesorul copilului cu ADHD trebuie sa tina legatura in mod regulat cu péarintii copilului si poate chiar folosi .caietul de comunicare” sau ,jurnalul scolar” al copilului. Pentru probleme confidentiale trebuie sa se aranjeze o intalnire speciala intre profesor i parinti. Scopul acestei comunicari dintre parinte ~ profesor este de a se asigura faptul ca fiecare este constient de problemele copilului cunoaste cum progreseaz& copilul si ce pasi se fac pentru a fi ajutat copilul in mediul scolar si acasa. Profesorii pot incuraja parintii s4 ajute copilul cu ADHD in studiile lui, in invatarea sa si sa recapituleze complet temele pentru acasa. Parintii au un rol in asigurarea faptului ca sunt organizate carfile (manualele) pe materii de studiu si ghiozdanul copilului esic pregatit pentru scoala. Parintii, de asemenea se pot asigura de faptul c& sunt transmise profesorului anumite greut&ti pe care le are copilul lor ir efectuarea temelor pentru acasa. Multi profesori sunt in favoarea folosirii .programului de scoala si de acasa bazat pe contingent&” (adica, parintii adniinistreacé recompense acasa fn urma evaluarii profesorului). Acest ,,program de contingenté” nu este adecvat pentru tot copiii cu ADHD din motivele: 1. Copilul cu ADHD are o mare dificultate in a intelege ¢ recompens& intarziata destul de mult si primité acasd pentri comportamentul lui de la scoala. 2, Pare neadecvata situatia ca un copil care a avut ur comportament bun acasaé, dar la scoala a avut un comportamen nedorit, si fie pedepsit acasé de parinti (pe buna dreptate, parintii a trebui in aceasta situatie sa recompenseze copilul pentru purtarea lu buna de acasa). 3. Nu putem avea totala incredere in copiii cu ADHD cz vor aduce acasa notifele si observatiile profesorului se in carnetu de comunicare sau jurnalul scolar al copilului in legdtura cu problemel: acestuia. bei