STEAUA DOBROGEL Be ER Gheorghe BAIISAN in lucrarea sa “Dobrogea” (1928), Simionescu afirma despre spafiul dobrogean si despre etniile care-I populau: “O adevaratd corabie a lui Noe este pimantul dobrogean ... Acelagi amalgam se observa st printre oameni. Nu este numai babilo- nia in spatiu, de Ia titari ih restrangere si gigduti cu origine enigmatic, pant Ja italienii care au mentinut vioiciunea lor meridionald in satul Cutaloi, E mai ales variafiunea in timp. In Dobrogea mai mult decét oriunde, se gisesc suprapuse civilizatiuni stinse, strivechi, straturt istorice continudnd pe cele geologice”. Aflata la riscrucea vanturilor istoriei, la interferenta intereselor diferitelor imperii, Dobrogea a fost sia rimas, pana in strifundurile sale pamént romanesc. Populatiile care i-au ras- colit praful au rimas vremelnic sau au plecat spre alte orizonturi, elementul autohton fiind cel care a asigurat continuitatea, in ciuda tuturor Vicisitudinilor. Primii locuitori ai Dobrogei, citati_ in miarturiile istorice au fost getii. Herodot (in cartea IV cap.93 - 96) ii numea “poporu! cel mai curajos din triburile tracice” gata a muri in lupti, datoritd credintei lor religioase ck dup moarte vor trai o noua viata, mai fericita. In expeditia sa contra scitilor (513 1.Cr,), regele persilor, Darius , a intilnit o puternicd rezistenti din partea triburilor trace, chiar dac& acestea erau fosrte dispersate si aveau fiecare un conducdtor pro- priu, fara un teritoriu bine delimitat. Firi a impartisi admiratia istoricului grec, poetul latin Ovidiu, cel care a trait exilat la Tomis timp de 8 ani, ni-i prezint’ intr-o aurd mai putin favorabili : “neamuri silbatice, mai cruzi decat orice popor din lume, mai intotdeauna pomiti spre galceava si varsare de singe, ficdn- du-si singuri dreptate cu cufitul, pe care il purtau nélipsit la brau”, Asta, datorit& necontenitelor niviliri si jafuri in coloniile pontice care, de frica lor erau inconjurate de ziduri si porti mereu ferecate. Cum altfel ar fi putut gandi o fire sen- sibil& ca aceea a poetului, exponentul unei civ: lizafii cu mult mai avansate... Agricultori si cresc&tori de cai iuti, getii au fost singurul popor stabil din Dobrogea, pani la venirea romanilor. Pentru a rimane statornici, cu siguranti c& lupta era cea de-a doua ocupatie de bazi. Dobrogea a fost provincia care a intrat prima sub influenta imperiului roman; cand Dacia a fost cucerit’ de romani, acestia aveau peste 100 de ani de sedere in Scythia Minor. Ei au intarit limesul dunarean, au construit numeroase castre, drumuri de legituri, au mod- emizat asezirile, pe care le-au ridicat la rang cu adevirat urban (cannabae, civus sau municipium). fn timpul st{p4nirii romane Dobrogea a avut 0 perioada de inflorire, lucru dovedit de prosperi- tatea porturilor marine si de amploarea comerfului, la fel ca si num&rul mare de monede, bitute de la Traian pana Ja Constantin cel Mare, care au circulat in Dobrogea. Procesul de romanizare a fost puternic si, dup% afirmatiile lui M-DIonescu (1904) “am sémbure romanesc trebuie sd fi existat in Dobrogea, inaintea colonizirii ei cu romani, venifi din stinga Dundcii”. Acest sambure tre- buie sa fi fost suficient de putemic pentru a sezista numeroaselor raiduri pustiitoare ale bar- barilor. Asa se face ci la 1164, Manuil Comnenul, pomind rizboi umpotriva ungurilor, se foloseste de “nenumératd mulfime de Viahi” (N.Banescu). in toat perioada dintre sec.VI-XIV se manifest un permanent aflux de populatie de pe stanga Dunarii spre Dobrogea, fenomen cunos: cut si pe toati perioada ocupatiei otomane. Primii veniti s-au asezat imediat lang’ fluviu, inaintand pas cu pas, spre inima provinciei. Un rol determinant I-a jucat procesul de aSTEAVA DOBROGEL NR 1-2, 2001 eT transhumanfa, cAnd, cu precizie de metronom si urménd un calendar strivechi, pistorii din Dacia au pendulat spre lunca Dunirii si spre Dobrogea. “in timpul nvilirilor barbare totul a fost ruinat .. dar au mai rimas pimanturile, care si fries oamenii si turmele, si imensele bilti din delt; 0 populatie vagi si amestecat a continuat si tri asc pe acest pamént care nu apartinea niminui. Acestia erau uneori barbari, ca slavii, cura dar erau mai ales ciobanii romani, care cobora in fiecare an din Carpati pentru a ciuta peste Dunire pisuni pe marginea mari” (“Dobrogea - 50 de ani de viata romaneasea”, 1928). * In acele vremuri satele erau rare si mici, pitite in vai, in poienile din piduri, la adXpost de ochii navalitorilor. “Pe vremea aceea lumea era rari; unde gi unde a i ® wang "G taror @ eo on coe tent Pio Ne Gree Turaala ay Cerna) Sta ecrens rene am rn, ( Gontaiai row am Og Fo © Sate nerecentate et Romaer arcetens , Ponabree romdailor crfelers Jo SeBald sea A cael 13s, Byes x fan Sammon Gee Citys ~ Sr Giese cc ee emus Gri a sey Oa ee esr vee vreo stan& ori de vreo tarla de oi, bacii si ciobanii te fineau la ei, douii, tei zile, iar la plecare te umpleau cu toate bunitifile, s4 ai la drum .. (LG.Mocanu in Analele Dobrogei, VIII, pag.45). Venirea “cojenilor” si “mocanilor” in satele “dicienilor” a continuat cu si mai mare amploare, inclusiv dup% ce Mircea cel Mare « pierdut provincia (1417). Unele evenimente din ‘Farile Romane (1477, 1514, 1785 si 1844) au adus valuri noi de romani. Dup% moartea lui Mihai Viteazul procesul a fost si mai amplu, ast- fel incat domnitorul Radu Serban s-a vazut nevoit si alcituiascd armati gi sii se deplaseze in Dobrogea spre a-i aduce inapoi pe cei plecati de pe mosiile boieresti, tentativd esuatd dup’ con- flictul de la Deni, unde faranii au opus 0 rezis- tenti organizata si darz’. othr agezare de om, incolo pigune cat vezi cu ochii. Cand, dup’ zile intregi de cilitorie, dai de Cu cat darile si opresiunile la care erau supusi romanii din Dacia erau mai mari, cu atat )) aSTEAUA DOBROGEL NR. 12,2001 numirul celor care migrau spre Dobrogea era mai mare. Intraté sub ocupatia ofomana, Dobrogea este colonizat’i mai ales incepénd cu sec.XVI, cu elemente din Anatolia si ulterior cu tatari sau alte populatii musulmane din imperiu. “Popor cuceritor, dar fird inifiativa cre- atoare romani si fird si vie in numele unet inalte cultuzi ca cea mediteranee - turcii desfiinfeazd $i suprima. O mare parte din populafia autohtoni este nevoité a se refugia peste Dundie ... (turcii - nn.) ti schimba aproape in totul toponimia, isi aleg centre de resedintit Ia Silistra si Babadag, infiinfeazé c&teva térguri orientale precum Bazargicul, Medgidia si Mahmudia si constienti de rolul strategic al acestei peninsule fafi de fatile de Ja nord, o transforma intr-o tabaré de concentrare 4 armatelor, o intiiresc cu cetifi ca Silistra $i Enisala gi fi dau rolul unui drum de osti, pentru orientarea cérora se ridicd prin mijlocul stepei gorgane _céil4tuzitoare”. (C.Bratescu, “Dobrogea - 50 de ani de viata romaneasca”, 1928). Desi si-au exercitat stipanirea asupra intregii provincii dintre Dunare si mare si mult peste hotarele ei, turcii s-au agezat mai ales in regiunile paduroase ale Podigului Babadagului si in judetul Constanta, tatarii ocupand stepa deschisa; romAnii au fost impinsi c&tre Dunire, unde izvoare istorice ii pomenesc tot mai des. fn judequl Tulcea, satele locuite exclusiv de turci erau numai Carjelari si Mesteru. Imperiul otoman a dus o politic de incurajare a colonistilor din Dobrogea. Ei aveau tot interesul sii sporeasc& numirul locuitorilor din Dobrogea, pentru a spori contributia acestor locuitori la realizarea veniturilor Inaltei Porti, pentru nevoia de brafe de munci, iar in cazul unor etnii (cérchezi, cazaci) pentru manifestarea lor fAtis antiruseasc3, ceea ce constituia un motiv in plus de sigurant& intr-o regiune nesiguri. Erau incu- rajati mai ales etnicii romani, cei mai stabili, dupa cum relateazi D. Sandra (“Mocanii din Dobrogea” - 1946), citand pe mos Gheorghe Spanu. “Sub turci era bine cé, in afaré de dijmé, nu te intreba nime de nimic. Stuful era fara bani, Temnul fart bani, iar pim4ntul puteai lucra cat voiai cd nu te intreba nime. Numai siguran{a lipsea. Nu stiai in care zi trebuie sd iei Iumea in cap $i si-fi lagi tot ce ai. Dac ar fi fost si sigu- ranjé am fi trait sub turei ca in raiul lui Dumnezeu’. Aceasté nesiguranti era cauzati de prezenta populatiilor de cazaci si cerchezi sau ‘{Mtari, specializagi in jafuri si pridiciuni, mai ales in timpul rizboaielor, pe timp de pace find pasnici si muncitori. Ei erau numifi “carjalii” yi erau temuti de populatia romaneasc’. Corupfia si abuzurile administratiei turcesti, ca si lipsa de miasuri impotriva celor care comiteau farddelegi, faceau ca asezirile si nu fie stabile, ciile de transport devenind nesigure, chiar si cele pe Dunare sau mare. Conflictele militare dese aveau un rol devastator asupra asezdrilor si populatiei. Un localnic povestea unui calugar calator prin Dobrogea : “$i-atunci cine poate, fuge peste Duniire, iar pe care il prind turcii fi duc cu dangii in fara Jor, vitele ni le ménancd, satele le dau foc si simanéturile le pustiesc. Dup ce trece rizboiul, cari mai riméneau vii iarisi ne intorceam Ia vetrele noastre si ne Ficeam pe diriméturi bor- dee, si iar ne apucam de gospodirie. Gandeste acum, cand ne mai putem not indrepta? Se mai intémpld ined gi alt nevoe. Dupa fiecare risboi incepe ciuma care ne mai seceri si ea. Atunci iar ‘Hisiim toate si fugim care incotro poate, si ne ascundem pe sub diréméitari de dealuri, prin paduri si balfi, si ne temem unii de altii, frate de frate, si fagim unii de alfii ....” (AD.Culea “Qlobrogea”, 1928). R&zboaiele ruso - turce, cel al Crimeii si apoi cel din 1877 - 1878, au avute efecte devas tatoare asupra Dobrogei. Numai in prima jum tate a sec, XIX au fost trei conflicte pustiitoare, in urma cirora au disparut 65 de sate, intre care Mahmudia, Bestepe, Topolog, Nalbant, Nufiru sau altele care nu s-au mai refacut. Razboiul ruso - turc din 1828 - 1829 a fost cel mai devastator dintre toate. Hector de Béan, insotind trupele rusesti, numiira 150 de case rimase in picioare in Isaccea, 500 in Babadag si doar 20 in Tulcea, oragul fiind , practic , dezafectat. Cu toate acestea, elementul romanesc nu (|STEAVA DOBROGEL NR. 1-2, 2001 a dispirut niciodata, aga cum 0 dovedesc documentele. Dece? Pamantul parea nesfary populatia rar si cei prigoniti in aliX parte sperau intr-un trai mai bun “la ture”. Asa cum remarca agentul_—_polon Korsak... “apdsarea boierilor roméni a populat mai multe sate ale acestui finut...” Uneori opre- siunile strdine din Ardeal au determinat trecerea muntilor si a Dunarii, mai ales de catre tinerii care erau luati cu forta la armati, dup cum glasuieste un cantec “Munte, munte, piatri seaci Lasé voinicii sa treaca; _ Sd treacé la ciobinie Si scape de citinie ...” M.Sadoveanu (“Privelisti dobrogene”) ne povesteste cum slujbasii portii ficeau impro- prietirirea roménilor din Dobrogea, dup% ce slujbagul Tespectiv era tratat ca un pasa. de cel care dorea pimént : “$-apoi din mosia mnatitului sultan, care era cat se vede cu ochii, mésura turcul dupa nevoie si didea si inttcire scrisi si gospodarul se plo- conea gi didea si el bacsig, dupa putere, pentru facerea de bine : céfiva galbeni, o bucaté de stofi framoasé, o pereche de cizme rosii”. ‘In 1851, LIonescu de la Brad a gisit in Dobrogea o populatie format’ de 4.493 familii turco - thtare, 3.656 familii romanesti si 1.194 familii bulgare. Bulgari au locuit in Dobrogea in numeroase local- itti, mai ales in ultima parte a stXpanirii otomane, in unele sate ei formand marea majori- tate a populatiei. Venirea lor este legati de incercarea Rusiei de a coloniza Bugeacul (1829) cu bulgari, dup% ocuparea Basarabiei, prin aducerea a 4.000 de familii bulgiresti care s& inlocuiasca ttarii plecati. In judetul Tulcea ei au ocupat mai ales satele din zona Babadagului (Baia, Caugagia, Ceamurlia de Jos). In 1850, conform — afirmafiilor lui K.FPeters, traiau in Dobrogea 25,000 de suflete, grupare in 1.194 familii. In 1900 numarul Jor atingea peste 38.000 de per- soane, din care 26.000 in judetul Tulcea. Dup& 1877, apoi dupa rzboiul din 1913 gi schimbul de populatie cu aromanii din Cadrilater, numiarul lor s-a diminuat dras- tic, retrigandu-se —intre granifele actuale ale Bulgariei. Este dovedit faptul ci migratia bulgarilor spre Dobrogea.s-a realizat tarziu, lucru conformat de profesorul sofiot Miletici (1902) care afirma : “Sd credem ca in Dobrogea, afar de orase, este si populafie veche bulgaré, ar fi sd ne ingelim singuri”. Gagiuzii, a ciror orig- ine este incerti, au locuit in judetul Tulcea fn sate precum Beidaud, Stejaru, Agighiol, Izvoarele. Ei purtau costumatie turceasca dar erau crestini. Cei din Izvoarele vorbeau o limba aseminatoare cu greaca. Dupi unii autori, ei ar fi ramasitele cumanilor crestinati inainte de venirea turcilor. Dupé alfii, ar fi vechi greci care au folosit limba turci. Dup% 1850 numirul lor s-a imputinat, multi migrand spre sudul (cazacii, ucrainenii, rusii - lipoveni) au venit in Dobrogea inci de pe vremea lui D.Cantemir (inceputul sec.XVID), impingi de persecutiile religioase, ca urmare a faptului cd erau con- siderati eretici de o&tre biserica crestind, pentru c4 au refuzat “indreptirile” promovate de mitropolitul Nicon. In Dobrogea ei au gisit intelegere din partea populatiei locale si incurajare din partea autoritatilor otomane si s-au stabilit mai ales in delta, pe malul lacului Razelm gi de-a lungul Dunirii. Spre sfarsitul sec.XVIII au sosit cazacii de pe Nipru, agezati intre lacul Razim gi bratul Sf.Gheorghe, rutenii (circa 1.000 de familii de ruteni din fimuturile austriece)y ma- lorusii $i haholii, populatii bine organizate in tabere militare, conduse de cipetenii. In 1879, in Dobrogea erau 8.561 lipoveni si 5.736 cazaci. Cerchezii erau un grup etnic musulman originar din muntii Caucaz, care a ajuns in Dobrogea prin anii 1862 - 1863, fiind adusi de turci pen- tru c& erau fideli portii, uraindu- i pe rusi, cu care avuse rizboaie timp de 30 de ani, cat a rezistat statul cerchez condus de Chan - Samil. Cele mai mari concentrari cercheze au fost in satele Slava Cerchezi (500 familii), Horea, Turda, [saccea, Mihai Bravu, unde au dovedit deosebite calit&ti de mestesugari, cinste si corecti- tudine in afaceri, ins& in timpul rizboaielor s-au dedat la jafuri EP |)STEAUA DOBROGEL abuzuri care au insp&imé atare masuri, incAt nu li s-a mai permis s revin’ pe continent dup& 1900. Germanii din Dobrogea au venit dinspre Rusia, dupa 1841, in trei etape. Primul val (1841 ~ 1870) a sosit in judetul Tulcea, formand colonii la Mircea Vodi, Atmagea, Tulcea, Malcoci, Ciucurova si Cataloi, Venirea lor a fost cauzat’, se pare, de legea ruseasc’ de colonizare a Ecaterinei a [l-a, poate si din cauza secetelor repetate. Unmitorul val (1873 - 1883), ca si cel de- al treilea (1891 - 1899) a vizat mai ales judetul Constanta, plecarea lor din Rusia fiind cauzata tot de ingridirea unor libertifi. In 1928 numirul lor totaliza 10.000 de persoane si erau hamici, ordonati, civilizati, fiind un fel de model pentru celelalte etnii. ‘Tiganii au apirut in Europa prin sec.XV, iar in Romania in timpul lui Alexandru cel Bun (1417). In judetul Tulcea ei au devenit sedentari, find intalniti mai ales in Tulcea, Babadag, dar si in numeroase sate (Nifon, Ciucurova, Trestenic, Niculitel). Multi dintre cei de astizi provin din Moldova si sunt un fel de flagel social, ca pete tot in fara. Grecii au ajuns in Dobrogea, in timpurile modeme, datoriti practicarii comertului, Ei s-au bilit mai ales in oraye (Sulina, Tulcea) dar si “unele sate (Izvoarele). In 1850 erau 4.248 greci in judetul Tulcea, 2.214 dintre ei fiind in Sulina Armenii au provenit mai cu seam& din Turcia si Asia Mici si s-au ocupat tot cu comertul. In 1900 erau circa 2.600 de armeni, cei mai multi in Sulina, Tulcea si Babadag. ‘Asemenea grecilor, armenii au avut mahalaua lor in Tulcea, cu biseric& si locuinfe traditionale, care se mai pastreaz& gi astizi. Cu tot acest amalgam etnic, permanenta elementului romanesc este incontestabila. “Dac pentru alte neamuri care au circulat de Ta sud Ja nord si de la nord la sud, Dobrogea, a fost numai o poarti sau o porfiune dintr-un drum mai lung - pentru romanii din Carpati Dobrogea este insusi termenul final al drumurilor lor’. (M.D.Ionescu - “Dobrogea fa inceputul veacului XX” - 1904). Argumente indiscutabile aduce marele geograf C.Britescu :“Gasim in cele 378 harti ale vechii Dobroge, 3776 mumiri. Din ace: 367 sunt nume de sate, alte 3.409 sunt nume de vai, dealuri, ridicdturi, répi, lacuri, réuri, balti, cruci, cariere, ruini, etc.” ‘Acelasi autor aratS c& dupi originea lor, 2.339 eran nume turcesti si tatirasti, 1.260 roménesti, 145 rusesti, 28 bulgiresti si 6 de alte origini. Deci, topicele romanesti, dupa cele ale stipanitorilor de 460 de ani, erau cele mai numeroase, intrecdind cu mult pe cele rusesti si bulgiresti la un loc. Dup% dob&ndirea independentei si revenirea Dobrogei in granifele firesti ale arii, multe din aceste denumiri s-au pastrat, ca dovada a tolerantei autohtonilor. Este ceea ce sugera regele Carol I, la 14 noiembrie 1878, in jnaltul ordin de zi catre ostagi : “Ostasi, in noua Roménie voi veti gitsi o poporatiune in cea mai mare parte romani, dar veti gsi locuitori si de alt neam, de alti religiune. Tofi acestia, devenind membri ai Statului roman, au drept deopotrivé Ia protectiunea, la iubirea voastrié”. Pe bund dreptate, distinsul profesor Iosif Colcer arita in cartea sa “File din istoria Dobrogei” (1998): “Daci rizboaiele aduceau distrugeri $i nenorociri, deziinfuind patimi gi uri, anii de pace scoteau Ja lumina bogata viafa spiritual a comunitifilor etnice din Dobrogea. Fiecare din- tre acestea igi exprima intr-un fel sau altal nizuinfa spre frumos, cultiva sentimente reli- gioase si indemnul spre stiinfa de carte, pro- movand normele unei bune conviefuiri”. La finele veacului XX, situafia etnici a judeqului Tulcea se prezenta astfel : 236.178 om4ni, 3.776 aromani, 360 macedoromani, 176 maghiari, 135 germani, 1.363 tigani (1), 3.846 ucraineni, un rutean, 18 sarbi, 3 croafi, 20.434 rusi - lipoveni, 46 evrei, 174 t&tari, 5 slovaci, 3.390 turci, 127 bulgari, 1 ceh, 764 greci, 13 polonezi, 36 armerf, 1 gigiuz, 5 ceangti, 3 fiind ou etnie nedeclarat’. Surprinzitor de mic apare in actele statistice num&rul figanilor, insé dup’ 1989 ei au avut libertatea de a opta intre “roman” si “tigan”, alegdnd prima variant’. ‘Acest lucru s-a int€mplat si in cazul ciisi- toriilor interetnice, cand este destul de dificil de ales intre o etnie si alta. EE |)