hence Msntett tarts POLY BIO s|- a arnceneenseneapecead i hed en ISTORII ; Studiu disuse adceee si note : x ae {8 VIRGIL C. POPESCU P : \ i ; + }STUDIU INTRODUCTIV Evenimentele povestite de Polybios in istoria sa uni- Versalii!s-au desfiigurat in decursul epocii elenistice si repu- blicii_ romane, si anume in secolele II—II ten. Pentru © mai bunk fnfelegere a valorii operei polybiene, socotim c& este bine si prezentiim mai intti o scurtS schit’ istorick arpa lumii ‘grecesti si romane in aceasti perioadd. ._ 4m istoria lumii vechi, elenismul constituie 0 epock dis- tinctd, care cuprinde trei secole gi care incepe de la domnia lui Alexandru Macedon si sfirgeste o dati cu cucerirea romanilor a ultimului stat: elenistic, Egiptul ?. ~ . Istoria greac3 anterioari elenismului se identifica cu istoria comunititilor grecesti ale patriei-mame gi cu a terito- riului colonizat *, Elenismul insi cuprindea o infinitate de fri, aproape toaté lumea civilizati din acea vreme, din jcilia pind in India si din Nubia pind in Regatul bosforan si Scitia. Elementul grec a dat impuls dezvoltarii ulterioare a civilizatiei in toate tirile. Elenismu] a avut o larg influent’, care s-a exercitat la apus pind in Italia si Spania, iar in ras&rit pin’ departe, legiturile economice ajungind pin’ in China. Au laat nasteré fn aceast’ epocd idei $tiintifice, filozofice si etice care au st&pinit lumea multe veacuri. Progrese insemnate s-au rea- lizat si in domeniul economic, in formele vietii politice, in constiinta socials si in cultura 4. ‘ 7 ios, I, 8, 1; 10, 51; I, 1, 1-2; 9. 1 Bed AD? Ranovie? Blenismul st rolul sia {toric Editura do Stat pentru literatura stiintifies, Bucuresti, 1958, p. 14, epoca ele- nisticd se Gntinde din anul $36'pind tn anul 80 ten, Beloch (Grlechische Geschichte, IV, 2, Berlin, 1925, p. 782) considers sfirgitul _ epocii elenistice in anul 217 fen. oind romani au pitruns ‘pentru “primis. ‘oar, pe tetitorlul Peninsulei Balcanice si fncepe astfel a roman’ a istoriei antice. Altii socoteso perioada clenisticd de | snoartea. lui Mavedon (828 fen.) pind la data distrugerii Gorintulut (146 tiem) sau pink la batalla do la Actium (81 ten). ety eee tie W. W. Tarn in Hellenisiio Cioitisa / Hon, ed, a 8a, Londra, 1952, Ranovici spune ci este formala, M. Rostovtzeff, The Social and Economic History of the Hel-ae fb cs eG VIRGIL @, ‘POPESCU ; Tn epoca elenistick, datoritd amesteculir elentloy. intro of si, tn parte, cu popoarele orientale, barierele etnice ‘ce gg sprijineau pe raporturile natural-gentilice gi tribale, care vontinuau fined sd diinuiascd, au fost simtitor : ._° Tntensificarea multiplelor leg&turi din lutea greack ¢ determinat gi formarea unui dialect unic, numit coine: (xowv4), . care este, ca forme gramaticale, sintactice, o conttuare dialectului atic, dar care fn lexic a p peel multe cuvinte din cel ionic. Incetul cu incetul noul dialect a, eliminat din litera. tur pe cele locale, cu toate striduintele aticigtilor de a reinvia ee pastra formele.clasice ale ‘dialectului atic5, Aceasté limb’ comun& tuturor. grecilor a devenit nu numai limba piturilor culte din Grecia, ci gia celor din {rile Orientului si, in acelasi timp, limba ‘de circulatie universals ‘in acele {&ri. Cu ajutorul ei, popoarele din Orient s-au putut impartasi din cultura greacd; tot cu ajutorul acesteia ele gi-au adus contributia ‘lor Ja -cultura elenistica *. In aceast’ limb’ comuna, ‘asa cum voi’ ardta mai tirziu, este scrisi gi opera’ istoricd a lui Polvbios, care, povestind evenimentele din secolele III—II i.e.n:, se.adreseazi nu numai grecilor culti, ci tuturor oamenilor, de orice neam, cunoscitori ai Beh grecesti. a Macedonia, G1 Macedonia, care suferise pe una Roma ae colle Ti luptelor pentru. tron ale diadohilor si Dien. din cauza invaziei. gallilor, se. gasea : slabitS ‘in vremea cind a ajuns la con- ducere Antigonos Gonatas (276 i.e.n.). Lunga domnie a lui a fost o perioad’ de intirire internd si externd a statului macedonean. In timpul domniei urmasilor acestuia, Domewon j (239-229), Antigonos Doson (229—221), . Filip al V-lea (221—179) si Perseu (179—168) 7, regatul macedonean reu- Ipnistic World, 1, VI, Oxford, 1959, consideri elenismul nu numai wa fenomen\ ‘cultural $i istoric, ci si o unitate politica si eoonomicd. ®Lucian de Samosata (sec.- II an) @ §atirizat pe atlcigti fn lucrarea sa. Lexiphanes. : In limba greack gisau compus operele lor gi soritor! ee ene decit cal elon, ca,.de pildi, cei doi tnsemnati seriitori ebraicl Phila din Alexandria ‘si Josaphus’ Flavius (vezi A.B. Ranovied op. ofy 825), + Ra ea V. S. Sexgheev, Istoria Grecied antice, Editura do Stat: Buciayogtl; 1981, p, 818snes + gtuptu IntROBUCTIV 4 geste si domine Marea Egee, Hellespontul 41 insulele, lupttnd cu Egiptul, eu Sirla, cu Pergamul gi, in sfixgit, cu Roma; Tn primul rind, Macedonia cautt si-si menfint thegemonia asupra Greciei, care tn decursul secolelor IlI—II t.e.n. trece f= mari frimintiri sociale gi politice. In aceast vreme au foe Nistumiri, schimb&ri de stipinitori, riscoale’ ale sclavilor; eee ale ammatelor de meércenari. Confiscirile, exilérile, ele agrare, anulirile datoriilor au influenfat putemic viata Greciei. Timp de mai multi ani, Grecia a fost un teatru permanent de lupte interne, care au adus ruin’ materialt oraselor. Macedonia a izbutit ‘s% supund multe cet&ti din Grecia, iar pe altele si le atragi de partea sa. Sprijinul dominatiei. macedonene 11 constituiau ‘piturile avute ale populatiei, care se temeau de rriscoalele poporului. In oragele supuse se trimiteau, ‘de obicei, gamizoane macedonene. In toati aceast’ vreme, tendinta de dominare a Mace- doniei a intimpinat o puternick rezistenta exercitatd de cittre izanii politicii ‘antimacedonene. Rizboiul lamiac (323322), care se terminase ‘cu’ infrin- gerea grecilor de clitre macedoneni, ididuse o putemic’ lovi- tur’ libert&tii Greciei. Cu toate acestea, cetitile grecesti n-au renunjat Ja lupta pentru independen{a si drepturile lor. De aceea, fn decursul sécolului al IfI-lea, Macedonia a dus lupte fnversunate cu liga etoliand si cu cea aheeani. ° Liga etoliand fusese infiintatd Ja ‘sfirsitul secolului. ‘al _IV-lea ten. *, Ea s-a dezvoltat repede si la sfirsitul secolului al IlI-lea Sen. reprezenta o federatie, care ‘cuprindea nume- 7 yoase comunit&ti din Grecia centrali, citeva regiuni din Pelo- pones (Elida, Messenia). si unele insule din Marea Egee. Organul ei suprem era adunarea poporului (synodos, ecclesia), care se intrunea o dat% pe an in oragul Termon din Etolia, “eentrul federatiei, Adundri extraordinare ins aveau lee “si in alte orase, ca, de pilda, la Naupactos. Adunarea poporului era organul Jegiuitor suprem, avind totodat& gi dreptul de a sdeclara rizboi gi de a incheia pace ; tot ea alegea pe marii demnitari. Pentru redactarea legilor votate de ea, exista un colegiu al ‘nomografilor. oy e pean univertald, vol. II, Editura Stiintifics, Bucuresti, a \ \ ok \8 ~ VinctL ©, PoPiscU In intervalele dintre sesiunile sinodului, functiona un icon. siliu mai restrins, totusi destul de numeros, It care nu era ales de adunarea poporulul, ci de diferitele orage: membre ale uniunii, proportional cu efectivele militare ca care contribuiau. i ‘ Conducerea administrativa se afla in mfinile demnitarilor alesi de adunarea rului ; puterea rems 0 avea stra- tegul, ajutat de un hipparh pentru treburile militare si de un secretar pentru cele civile; pe lingd acestia mai erau sapte vistiernici. Cirmuirea centrali avea in competenta el numai chestiunile privitoare la intreaga federatic. In cea ce pri- veste chestiunile locale, orasele se bucurau de autonomie, c&ci, intrind jin ligi, ele ‘si pistrau vechea organizare ; tirania fnsi, acolo unde a existat, a fost desfiintata. i Tendinja de a-si lingi sferele de influent’ fn Grecia a fScut ca liga etoliand si cea aheeand si fie adesea in lupth una impotriva alteia, ficind apel la ajutor din afar’. Ahaia, un finut mic din nordul Peloponesului, reusise s& formeze de timpuriu o ligt alcdtuité din 12 orase°. Destri- mindu-se in urma intrigilor Macedoniei, s-a refacut pe la anul 284 fen. Garnizoanele macedonene. au fost alungate, jar tiranii sustinufi de Macedonia risturnati*®, In fruntea ligii aheene se afla colegiul demiurgilor, cu doi strategi alesi t periodic, iar din anul 245 cu un singur strateg ; urmau apoi hipparhul, navarhul si secretarul. Centrul ei era oragul Aigion, iar organele supreme erau syncletos si synodos, la care puteau lua parte cet&tenii oraselor membre in virsti de cel putin 30 de anit, Synodos era convocat in mod regulat de dova ori pe an pentru alegerea magistratilor si pentru examinarea chestiunilor curente ; syncletos. se intrunea numai in cazuri grave, cind era vorba de examinarea unor probleme deosebit de importante. Orasele care ficeau parte din federatie aveau drepturi egale si nu exercita nici unul hegemonie asupra celorlalte; aveau un sistem unitar de. moned&, mésuri- $i greut&ti si un for judecktoresc comun #*, Liga aheeant a * Polybios, Il, 88, ‘Istoria ligit aheen leserisi pe larg tn cartea 2 the ‘Az Poobios pen perioada al he fw ofa , care i * memori ibe fs Aree eee ese ‘mult timp in fruntea git : 48 Ibidem, XKIX, 24, 6, 8 Ibidem, Il, 31,sTuDIU INTRODUCTIV 9 a la o Msemnati fnflorire sub conducerea lui Aratos 171—218), cunoscut nu numai ca strateg, ai si ca autor al ie unor memorii ‘8, E] a aldturat uniunii oragul Sicyon tn urmg unei lovituri de stat, ,,Aratos din Sicyon — serie Polybios'4—, fn virsti de douizeci de ani, eliberind patria de jugul tiraniei un vintutea gi curajul sku, o didu statului aheeni- lor, c&ci chiar de la inceput el se indrigostise de guvern- mintul lor.. Mai tirziu, fiind ales. pentru a doua oark strateg '®, lud prin surprindere Acrocorintul, pe care il stépinea Antigonos, si astfel sclip% pe peloponesieni aS o mare teama ; dup& ce eliberi pe corintieni, ii introduse in confederatia aheenilor. In timpul aceleiasi magistraturi se stridui ca si orasul megareenilor si se aliture aheenilor.. Dupa ce facu $n scurt{ vreme'un mare progres in realizarea planului pro- pus, Aratos rimase mai departe in fruntea aheenilor 1” si igi indrepti toate gindurile gi actiunile citre un singur fel, si anume s& alunge pe macedoneni din Pelopones, si distruga monarhiile gi si asigure fieciruia libertatea comuna gi stra- bund. Cit mai trai Antigonos Gonatas, avu de luptat impo- triva activititii acestuia si impotriva licomiei etolienilor, reu- sind s& conduci. totul cu indeminare, desi etolienii si mace- donenii ajunseser4 cu nedreptatea si indrazneala lor pind acolo, fncit incheiaserA o aliant& intre ei pentru imparfirea neamu- lui aheenilor. Dup& moartea lui Antigonos, cind aheenii incheiari o alianti cu etolienii si ti sustinura energic in r&zboiul impotriva lui Demetrios, -rivalititile si dusmaniile se stinseri pentru moment si, incet-incet, se strecuraré in sufletele lor senti- mente de intelegere gsi de prietenie. Cum Demetrios a domnit numaj zece ani si a murit in timpul primei expeditii a roma- nilor in Illyria, se ivira imprejurari favorabile pentru reali- zarea proiectelor de la inceput ale aheenilor. Caci monarhii din Pelopones, descurajati, pe de o parte, de pierderea lui % Polybios, II, 40. 4 Thidem, Il, 48—44. spas sais y Len. ” pe anii 245 si 218 Aratos a ocupat de sasesprezece ori funotia de strateg (realegerea in acest nu era iingedat decit dupa tre- rerea unui an)} insS, potrivit, alirmatiel lui Povbles, pel a rémas mai departe in fruntea aheenilor®, pastrindu-si influenta si tn perioadele in care niu putes candida (vei A. B, Ranovici, op. ett, p. 974),ViRotL ¢. popsdu Demetrios, care era pentru ei un fel de chorégos gi sustinitor! cu bani, pe de alt& parte. infricogati de eens Aratos, care le cerea si lepede tiraniile, promitind/mari daruri gf onoruri celor ce se vor supune ordinelor sale gi amenintind' pe cei care refuzau cu minia gi rizbunarea cea mai mare a aheenilor, fncepuri siise supuni, si lepede tiraniile, sk-4i elibereze patriile si sX\se uneascX cu statul aheenilor. Aga- dar, Lydiadas din Megalopolis, chiar in timp ce era in viati Demetrios, previzind cu iscusinti si cu infelepciune viitorul, renuntase de bunivoie la: tiranie si trecuse de partea con- federatiei. Aristomachos, tiranul argeenilor, Xenon al hermio- nienilor si Cleonymos al phliasienilor renunjari atunci la puterea lor de monarhi si se uniri cu statul democratic al aheenilor“. i 4 : Liga etoliand s-a aliat apoi cu Macedonia impotriva ahee- nilor, avind de partea ei si pe Sparta, care nu renunja la pretenfia de veche conducitoare in -Pelopones. In Sparta, situatia fusese foarte proast’ pe la mijlocul secolului al IV-lea fen. Concentrarea p&mintului in miinile unui mic numar de persoane gsi ruinarea spartanilor au avut drept urmare sc&derea fnsemnat’ a numérului cet%fenilor care se bucurau de drepturi depline. Numai o septime’ din spartani aveau p&mint; ceilalti erau. oameni siriciti, care cereau reimpartirea pimintului si anularea datoriilor. Pentru remedierea acestei situatii-se simtea nevoie de o reforma. Aceast& reform4 au incercat s-o infiptuiascd regii spartani Agis al IV-lea si Cleomenes al III-lea. Agis (245—241) a prezentat adunarii poporului propunerea de a se anula datoriile si de a se face o reimpartire a pamintului. El insusi, impreuné cu prietenii sai, a fost primul care a aplicat aceasté reform’, punindu-si averea si pimintul Ja dispozitia statului. Reforma inceputd, mirginindu-se ins% pentru moment la anularea datoriilor, n-a putut fi dus% pin’ la cap&t. Agis a fost nevoit si plece tn campanie si, in lipsa lui, adversarii reugir’ s& anuleze reforma gi s& trimith jn judecat’ pe reformator dup’ inapoierea lui fn’ patrie, sub. , invinuirea c& di dovadi de tendinje de tiranie. Agis a‘ fost ‘ condamnat la moarte gi spinzurat (in anul 241 fen.) 18 | # Plutarh,. Agis, 20. asSTUDIU_INTRODUCTIV i un ‘A doua tncercate a fost fXouth tn timpul domniei lui , Cleomenes al II-lea (2885—221 f.e.n.). Acesta, fntorcindu-se in Spare dupi o campanie tncununati de succes impotriva ligi eene, a dat o lovituri de stat, a desfiimtat eforatul gi a cexilat pe unii dintre cetitenii’ cel mai bogati, ostili reformel. Dup aceea a fost facuth reimpirfirea p&mintului si anularea datoriilor. Concomitent cu aceste m&suri, Cleomenes ducea o politick extern’ energic’ si chiar agresiv, continuind riz- boiul impotriva ligii aheene **. Invadind teritoriul orasului Megalopolis, spartanii lau devastat gi au luat o prada Snsemnati *. : Influenta reformei infiptuite a inceput si se simtd curind i tm afara hotarelor Laconiei. Mantineenii au chemat in ajutor pe Cleomenes *!, care a infrint armata aheean& si a fScut un mare numir de prizonieri. Miscarea sociali a luat o amploare din ce. in ce mai mare in Pelopones; poporul cerea anularea datoriilor si reimpartirea pamintului. Cleo- menes a cucerit mai multe orase ale ligii aheene, iar altele i s-au aliturat 2%, Aceasti situatie grea pentru liga aheean’ a determinat pe Aratos, strategul ligii, s4 inchefe aliant& cu regele Macedoniei, Antigonos Doson, prin mijlocirea megalo- politanilor **, Cleomenes a continuat lupta impotriva Mace- doniei sia ligii aheene. In cele din urmi inst, armata lui a suferit o infringere totali ling Sellasia 24 (221 f.en.), jar el a fugit in Alexandria, Ja aliatul siu Ptolemaios al II-lea Evergetes unde a murit peste citiva ani. Antigonos a restaurat fn Sparta vechile yinduieli: pminturile au fost date inapoi fostilor proprietari, iar eforatul a fost reintrodus. Grecia a intrat din nou sub puterea Macedoniei. Tn anul 220 ie.n., Filip al V-lea (221—178 i.e.n.), regele Macedoniei, impreund cu liga aheeané si cu alte orase grecesti, a declarat rézboi ligii etoliene, La acest r&zboi, cunoscut sub numele de, 1 sat saliatilor” *, a luat parte si Sparta ca aligti a etolienilor, Rizboiul a luat sfirgit prin pacea de la ® Poly bios, Il, 4649. 2 Tbidem, II, 55. * Thidem, Il, 58. # iIbidem, Il, 58) * Ibidem, I, 47—49. +4 Ibidem, Il, 65—89. % Ibidem, 1, 8,19 oe ‘VIRGIL ©, POPESCU ' Naupactos (217 f.en.)*%, Mai tirziu, in primul rizboi donean (215—208 ien.), liga etoliank gi Sparta s-au alia cu Roma (211) si au luptat mai departe ¢mpotriva lui Fillp al V-lea, fn timp ce aheenii erau de partea Macedoniej*, Ostilititile au luat sfirsit prin pacea de la Phoinice, in Epir (205 fen.) 28, Tn timpul celui de-al doilea rizboi macedonean (200—197 ‘e.n,), romanii au reusit si atragi de partea lor mai intii liga etoliani (tn anul 199 ‘.e.n.), apoi pe cea aheeand (in anul 198 en.); Ei nu puteau ierta lui Filip al V-lea intelegerea dintre el si Hanibal. Cind Filip si Antioh al Ill-lea, profitind de lupta politick si social’ din Egipt, au incheiat o conventie pentru impirtirea posesiunilor egiptene, romanii, chemati fn ajutor de Rhodos si Attalos, regele Pergamului, au declarat rizboi Macedoniei. Trupele romane, sprijinite de aliati, au infrint pe macedoneni la Kynoskephalai (Karadag), in Tesalia (anul 197 i.e.n.). As a Istoricul Polybios descrie manifestarile de entuziasm ale grecilor, cind, la un an dupi lupta de la Kynoskephalai, cu prilejul_ serbarilor istmice Ja Corint (anul 196), consulul Titus Quintius Flamininus a dat decretul®® cu_privire la libertatea oraselor grecesti de sub dominatia lui Filip. Bucuria a fost atit de mare, incit crainicul a trebuit s&-l citeasc&d a doua oar’. Dar libertatea proclamati de Flamininus n-a fnsemnat altceva decit supunerea de. fapt a Greciei de citre Roma. Indats dup& incheierea serbirilor istmice, comisia sena- torial de pe lingi Flamininus a trecut la instaurarea ordinii th Grecia ; ea a procedat la reimpirtirea regiunilor grecesti far& st find seama de dorinta poporului sau de- drepturile istorice. Astfel romanii au stabilit dup% aprecierea lor gra- nifele statelor grecesti, trecind unele orase ligii aheene, altele eelei etoliene, altele regilor illyrilor’sau vecinilor lor *. * Vezi Mauri Hol 4 dhe Helens, Pn, Boll eany, Rome, la Gréce et les monar-' 1» p. 165, Buca 181, p Pen Eh Borla Romet ante, Baiture. de S| ezi M, Holle aux, op. cit, p. « ® Vexi Poly biog, XVINL, 46, 5 a Vex A,B: Ranovici, op. clt,, p, 207, esPay stUbIv_INTRODUCTIV’ 1B Git fe Sparta, fn anul 102 f.e.n, a fost anexath d strat Bhilopoinen Ja liga aheeant 4, care gi-a aia relatiile de prietenie cu Roma, tre anii 192 si 188, romanii au fost ocupati cu rAzboiul impotriva lui Antioch al Ill-lea, rizboi care s-a terminat cu _ victoria romanilor, urmati de paced de la Apameea, Dupi~ aceasti victorie, influenta Romei in Grecia s-a intensificat gi mai mult, fapt care a ficut si creasct nemultumirea maselor fati de cercurile cirmuitoare proromane. Chiar %n sinul ligii aheene, bine intentionat din punctul de vedere al romanilor, a apirut un partid de opozitie, care s-a ridicat in apirarea ilor ligii, drepturi care si-i asigure o oarecare inde- pendent fn treburile interne. Asemenea stiri de spirit au Inceput sk ingrijoreze pe romani cu atit mai mult, cu cit Macedonia ‘si revenise de pe urma infringerii si Filip incepuse si-si extinds din. nou posesiunile. Macedonia se pregiitea pentru un nou conflict cu romanii. Dupi moartea lui Filip, aceste pregitiri au fost continuate de fiul siu, Perseu, care, folosindu-se si de curentul antiroman care do- mina in cercurile democratice din Tesalia si Beotia, ciuta si ajunga la rizboi cu. romani. Dar Roma nu putea s& permit acest lucru. Senatul incepu s&-i aduci lui Perseus tot felul de invinuiri si ti declara’ razboi. Acestuia i se aldturara Illyria si Epirul si repurta la inceput o serie de succese. In unica bitilie hotdritoare de la Pidna din anul 168 {.e.n., armata sa insd fu infrint& de trupele romane, conduse de Lucius Aemilius Paulus, si soarta Mace- doniei fu astfel hotarita. De data aceasta, romanii au pus capat existentei statului macedonean. Macedonia a fost impérfiti in patru districte izolate. In toate orasele, partizanii Macedoniei au fost persecutati. Potrivit unei relatiri a lui Pausanias®*, peste o mie de aheeni, printre care si Polybios, au fost trimisi la Roma ca re Infringerea Macedoniei, amestecul romanilor in treburile interne ale oragelor grecesti, ruinarea populatiei din cauza eg. ios, XXII, 6; 10, m Baweantas, Vii 10, 74a, ae eueeet.4 “yinn 6. popitsctd tzboaielor neintrerupte au determinat’ inrdutifirea atmosfer in- Grecia, Nemultumirea maselor’ po] ulare din Macedonia a d ibilitate unui oarecare Andriscos, care igi facuse: apari aici dindu-se drept Filip, fiul lui Perseus, si pund tepede stipinire pe tari gi si infring’ fin citeva rinduri detasamentele romané. Romanii trimiseri impotriva Iui o oaste numeroasi, sub comanda lui Quintus Caecilius Metellus, care invinse pe falsul Filip (148 f.e.n.). Macedonia isi pierdu pentru totdeauna autonomia si fu prefacut in provincie romani, la care furk incluse si Epirul gi Illyria de sud. In acest timp, in orasele Greciei erau animozit&ti_intre rtizanii si adversarii romanilor.’ Acestea ficuri s& izbue- neasci un rizboi impotriva romanilor, declansat de aheeni cu consimfimintul si sprijinul pasiv al citorva alte state elene. Strategul Critolaos c&zu intr-una din’ lupte. Diaios, care-1 inlocui, obfinu la fneeput oarecare succese, dar in batalia cu consulul Lucius Mummius, data ling’ Leucopetra, Ja Istmul Corintic38, el fu infrint si soarta Ahaiei pecetluitd, si o data cu ea si‘soarta intregii Grecii. i Corintul fu ars pind la temelie (146 fen.) si toate bunurile ridicate si vindute. Toate ligile care simpatizau cu liga aheeani — cea eubceand, beojian’, focidiand gi Jocriana — furi dizolvate. Orasele au fost subordonate autoritatilor pro~ vinciei romane din Macedonia si o dat& cu aceasta inde- } endenta Greciei a incetat si mai existe. 2 , Polybios, care, alituri de Publius Comelius Scipio Aemi- lianus, asistase la distrugerea Cartaginei (146 f.e.n.),.s-a fna- poiat in Grecia dup’ dezastru sia vazut cu ochii sii Corintul fumegind, iar pe soldatii romani jucind arsice pe tablourile | marilor maestri, care ziceau acum azvirlite la pamint™. Roma a invins cu armele Grecia, dar aceasta, la ‘rindul ei, a biruit pe invingitoare din punct de vedere spiritual. | Eecsople influente grecesti in literaturé se “iseao:‘chiae dia, Kee ae iat In secolul al II-lea’ are loc vizita Mallos la Roma gi a renumitei soli a filozofilor | AD). Influentej elenismului nu i s-au putut dpune nici Cato’ Maior, soverul pizitor al vechilor tradifii romane, i nicl % Polybios, % Tbidem, wee ® atted: TN Bed) STUDIU_INTNODUCTIV 16’ edictul care a alungat pe filozofii gi retorii grec! din Roma * (161 f.e.n,), Superioritatea culturii elene era recunoscuth de cei, mai tnaintati dintre romani, care cfutau s& gi-o insy- yeasct. In acelasi timp voiau ca numele roman s& fie cunoscut in sferele cultivate ale lumii, Grecii contribuiau la aceasta, vorbind de trecutul legendar al romanilor (Hellanicos, Ti- maios). Polybios vrea s§ arate in lucrarea sa cum au reusit Fomanii si cucereasck lumea in mai putin’ cizeci si trei de ani*, \ 1, OMUL Polybios este unul dintre cei mai mari reprezentanfi ai istoriografiei antice. EI se trigea dintr-o familie cu vazi din Megalopolis, orag in sudul Arcadiei **. Tatal su, Lycortas, fiul Tui Tearidas, era prietenul lui Philopoimen, céruia i-a succedat ca strateg la conducerea ligii aheene. Data nasterii lui Polybios nu e sigur $’. In schimb, despre sfirsitul lui stim dintr-o informatie transmis’ de Lucian din Samosata, ci a murit la virsta de 82 de ani, in urma unui accident de cilarie. Longevitatea de care s-a bucurat i-a permis si lucreze la perfectionarea operei sale istorice, inre- gistrind adaosuri si rectific&ri, potrivit stirilor care fi par- yveneau. Un ultim exemplu de, acest fel se afl in cartea a Ill-a, capitolul 89, care oferd si un punot de orientare pentru. cunoasterea datei morfii lui Polybios. Aici istoricul aratt lungimea drumurilor parcurse de Hanibal de la coloa- nele lui Hercule pind in nordul Italiei, In paragraful 8 al capitolului mentionat, e] spune ci lungimea.drumului de la Emporion pind la Ron este de 1 600 de stadii, cu adaosul: 7 # Polybios, 11,5. : %* Datele privitoare la viata hi Polybios se gases, in primul rind, tn indicatiile pe care le da el insusi in opera sa yi, tn al doilea xtnd, “fn citeva inscriptii si in note Ja Plutarh, Pausanias, Lucian din Samosata, Stephanus din Bizant, Suidas i alti. 37 Ip privinta datei nagtertl ui Polybios s-au emis diferite pest “potrivit c¥rora aceasta ar fi antre anii 211 gi 198 fen.; dupi Suidas ar fi cu cftiva ani inginte de 220 Len, Vezi si P, Pédech, Notes sur Id biographie de Polybe (Btudes claselques, XXIX, nr. 2 1961, p. 145),18 VIRGIL C, POPESCU wC&ci aceasté distanti a fost’ misurath acum prin pagi marcat{ cu grijX de ciitre romani cu pietre miliare 4 opt: fn opt’ stadii“. . Aceste cuvinte ® n-au putut fi scrise inainte de anul 199 en, In adeviir, in acest an, dupi victoria din 121 fen, lui Cn. Domitius Ahenobarbus asupra arvernilor la Isara, Domitia a pI fi cel mai devreme miasurat3, terminati dd construit si @¥vizuti cu pietre miliare, Prin urmare, isto ricul nostra era in viati in anul 120 f.e.n. Tinind seama di informatia Msati de Lucian ci Polybios a triit 82 de ani, data’ nasterii lui cade pe la 201—200 Len. Aceasti datt sq potriveste foarte bine cu toate celelalte infonmatii pe care Iq putem obtine din opera tui. Polybios a primit o bun’ educatie literard si filozoficd si, pe ling& aceasta, a luat parte Ja viata politic’. Prima infor- 3% Ukert (Geographie der Griechen und Romer, II, 250), M.C.P Schmidt (De Polybii geographia, 1875, p. 10), Dindorf si Bat tner-Wobst (in editiile lor), R. Harstein (Uber die eee zeit der Geschichten des Polybios, in .,,Philologus“, XLV [1886] p. 717, $i Nooheinmal. tiber_der Abfassungszeit der Geschichten des Polybios,s fn ,,Philologus“, LIII [1894], p..757) si De Gubernatis (Polybii Histor., TIL, 89, in ,,Bolletino di filologia classica“, XV, 1908, p, 52 sq.) au socotit pasajul III, 39, 8 ca interpolat. In schimb, invatatil Lau socotit un adaos introdus in text chiar de autor. Astfel, R. Thom men (Uber die Abfassungszeit der Geschichten des Polybios, in .He mes“, XX [1885], p. 216 sq, Cuntz) l-a socotit autentic; Th. Mom msen gi O. Hirfohfeld tau sustinut autenticttatea ¢i 1-au ment nat in ,,CIL“ (V, p. 885; XII, p. 666); Unger (,,Philologus*,. XL [1882], :p. 615 sq., Cuntz) l-a socotit de asemenea_autentic ; la fel Di- dot si Hultsch in editile lor. Cuntz (Polybius und. sein. Werk, Teubner, Leipzig, 1902, p. 22) a respins in mod convingitor ipotezq interpolirii, De Sanctis (Storia dei Romani, IM, 11, Torino, 1 p. 213), citind pasajul mentionat, adaugé; ,,C& ultima propozitie in denti ar fi o interpolare este 0 ‘Graipunere arbitrari“. Konrat Zie gler (Paulys Realencyclopidie der Klassischen Alterthumswissenschaft, XXI, 2, p, 1445) se aldtura prerii lui Cuntz. 3 'Nu se stie cu precizie care au fost studiile gi profesorii lui, Din opeta sa istoricl se vede ci a muzica (IV, 20), s-a interesat 44 medicini (XII, 25a, 2) si de, astronomie (IX, 15—16) sia studiat geome tria (IX, 26 a, 4) si geografia, De asemenea el di dovads de terea poetilor, tragicilor, oratorilor, filozofilor si istoricilor, din Redi versuri din Homer, citeazi din Simonide, Pindar, pee Heracil, Platon ft Aristotel, discutt: doctrinele is reseazi pentru subiectele tratate, numeste Thucydides (VII, 11, 8). gi Xenafon (VI, stoicd a avut 0 deosebits influent’ asupra lui, find tios (vezi R, von Scala, Die Studien des Polybius,STUDIU INTRODUCTIV ; "0 matie pe care o di Polybios despre sine “ este ct a asistat lao discutie intre Philopoimen gi strategul Archon tn anul 187 sau 18441, E] mirturiseste c& isa displicut o exprimare a luf Philopoimen atunci cind a auzit-o si chiar mai ¢trzfu, ,in virsti: Maintatt“, O astifel de observatie nu e ceva surprin- zXtor la un copil inteligent in virsti de 14—16 ani *, Polybios a avut o mare admiratie pentru Philopoimen gi i-a devenit emul, Biografia lui Philopoimen, scrisi de Plutarh, are ca izvor eEcpe © biografie aminuntit&’ a acestui barbat scrisé de Polybios, care insi nu s-a pistrat. De aceea informatia ldsati de Plutarh “4 c& Polybios a purtat in procesiune solemn’ spre Megalopolis urna lui Philo- poimen, otrivit la Messene in anul 183, provine dintr-o méarturisire chiar a lui Polybios 4. Tn anul 180, aheenii au trimis o solie la Alexandria la curtea regelui Ptolemaios al V-lea Epiphanes. In aceastd aa condusi de Lycortas, aheenii au mai delegat si pe tos, fiul lui Aratos din Sicyon, si ,,pe Polybios, desi era Net tindr decit virsta ceruti de legi* *. & Delegatia despre care este vorba aici n-a mai plecat insé in Egipt, pentru ci intre timp a sosit vestea despre moartea regelui Ptolemaios. Polybios era un fel de fnsotitor al tatilui siu in aceasti misiune, care nu era pentru niste tratative insemnate, ci avea mai mult un caracter reprezen- tativ. Acesti oameni erau trimigi ,,ca sd aduc& multumiri regelui pentru armele pe care Je trimisese mai inainte si pentru bani gi, in acelasi timp, sé primeascd navele gi s& o 1 ios, XXII, 19. a Bolybios, Won ais (187186) (De Sanctis, Polio, ta neiclopedia Italiana“, XXVIL, p. 625). . ae pete ies op. ct E. Mioni, Poliblo, p. 5, umnind Be Do Sanctis, po cS fn son Ne Polybios avea ,,citoa 24 i“, fri fnsd entare conving&toare, __ anit 58 insk 0 arene tn An Sent gerenda. st respublice, p. 701 urm. : yea Asistide lui Cistene, Cimon tui “Aristide, Phooion tui Syila si Po- bios ‘ui Philopoimen“. 1 rr tes plea Pieris Bao won o nostru numit ,,copil , un Canin spriinal evaludrit date, nagterii Iui pe Ja 201200 ten, Sei o astfel de numire este potrivits pentru un b&iat de 17—18 ani. feel @ Poly bios, XXIV, 6, 6: Honipiovredrepov Svea ig xard tabs sbuovg Fuxtag, Virsta ceruté de lege era de 80 de ani tmpliniti, dup& cum spune tot Polybios (XXIX, 24, 6). Agadar, fn anul 180 avea Tai putin de 30 de ani, adic’ vreo 20-21 de ani, etnaA ARY Hee ye EL a! 18 VIRGIL G, POPESCU S 3 aib& griji de® transportul lor“ 47, ${ tn continuare, Polybiog une. c& a fost ales si el, pentru cd tattl stu retnnoise ianta ligii aheene cu Ptolemaios, iar pe Aratos avindu-se’ tn vedere vechile relatii-ale familiei lui cu regii Egiptului, Tintrul Polybios avea gi sarcina de a supraveghea transportul darurilor regelui. % Dupi ce a implinit 80 de ani, adick minimul de virsta cerut de lege; tn anul 169 i.e.n. Polybios a fost ales hipparh al ligii aheene*®, in timp ce Arhon era strateg. Astfel el a) ajuns unul dintre. cei mai inalti demnitari_politici. Tn aceast& vreme, ca $i tatil sau, el duce o politica pru- dent, de strict’ neutralitate intre cele dou% mari puteri adversare, Roma si Macedonia, conceptia si pozitia sa de clas& fiind aristocratic’ si conservatoare. Este politica parti- dului aristocratiei, combitut de Callicrates si de partidul democratic, care c&utau alianta: cu romanii. Aceast&: politica moderati isa fScut suspect in ochii romanilor si ia atras dugminia lui Callicrates. oe In prim&vara anului 169, cind se prevedea’o victorie a romanilor in razboiul cu. macedonenii, partidul lui Lycortas sia schimbat politica si a obfinut hotirirea aheenilor de a lupta de, partea yomanilor. Arhon a primit ‘mstircinarea de a aduna armata necesari si de a o conduce, iar lui Polybios isa incredintat misiunea de a merge in fruntea unei delegatii la consulul Marcius Philippus, care comanda armata romani, pentru a-i face cunoscutd hot&rirea aheenilor si js se inte- ~ Jeag& asupra timpului si locului adunarii trupelor 4°, Dupa convorbiri, delegatii trebuiau sd anunte aheenilor rezultatul, iar Polybios s& aib& griji de aprovizionarea trupelor in timpul deplasirii lor spre locul operatiilor militare. Delegatia a cSutat si zboveasc3 pe drum, astfel cd n-a mai gasit armata oe ee oie a ah hippah tama 168, det dt arece Polybios a ajuns hi an A plinirea _virstei de 30 de ” adicd la 81—32 de ani, Geoares 2 trait 82 de ani (vezi Lucian, Maorobioi, 22) si, potrivit notel i spre via Domitia, a murit dup ‘anul 120, deci in 119 sau 18 sone anul 202 (120-+82=202) este terminus post quem pentru data ae a fan 0) ora ae lata nasterii sale este intre anii § * 110+82=201 sau 169+81=200 si 118+82=200). Alte datir propuse, pu stau pe temeinri sigure gi nu sint sufigient angumentate # Poly bios, XXVIII, 12,, :avubtu wrhobuetly 49 roman fn Tesalia, Intre timp, romanif, forfind trec&torile care duc spre Macedonia gi fnaintind in marg victorios, pi- trunseseri fn Pieria gi siliserX pe Perseus si se retrag’.'Cind delegatii’ ajunser’ tn tab%ra consulului roman, acesta igi exprim& multumirea pentru hotiirirea aheenilor, dar le spuse c& puteau si crute stridaniile si cheltuielile pentru c& afutorul lor nu mai era necesar ®°, Delegatii, cu exceptia lui Polybios, se tntoarser’ in Ahaia, ca si anunte cele discutate, pentru a se anula miasurile luate in vederea trimiterii ajutorului. ~ Polybios rimase toat’ vara in tabira lui Marcius Philippus tn Macedonia, pind ce acesta, aflind c& Ap. Claudius Centho, consulul care opera in Egipt, a cerut ajutor de la aheeni, trimise pe Polybios in patrie, dindu-i dispozitii s& aibX grija ca aheenii si amine trimiterea acestui ajutor, spunind cd Appius ar fi cerut trupe fri si fie nevoie. La adunarea ligii convocat’ in Sicyon pentru deliberare, Polybios se gisi intr-o situatie dificil’. Nu era usor si nici fri primejdie ca, pe baza unui simplu ordin verbal al consulului Marcius, s& se impotriveascd f&tis unei cereri scrise a unui consul roman pentru trimiterea de ajutor. De aceea, in sprijinul opozitiei sale, invocé hotarirea sénatului ca nimeni si nu dea ascultare poruncilor magistratilor romani, daci acestea nu erau date'in baza unui ordin al senatului; or, despre acest lucru nu se pomenea nimic in scrisoarea lui Centho. In felul acesta i-a scutit pe aheeni de cheltuiala enorma care ar fi fost necesari pentru trimiterea ajutorului, dar in acelasi timp a dat prilej dusmanilor séi politici si-1 ponegreasc3 in fata lui Centho 4, In anul 168, regii egipteni Ptolemaios al IV-lea Phtio- metor gi Ptolemaios al U-lea Evergetes ceruri ajutor aheeni- Jor impotriva primejdiosului atac al lui Antioh al IV-lea Epiphanes, regele Siriei. Aceast& cerere prilejui o noua cearti a partidelor. Amintind de tratatul de alianti cu Ptolemeii care era in vigoare, Archon, Lycortas gi Polybios sustinurt trimiterea unui ajutor de 1000 de pedestrasi si 200 de c&- Brasi, Adversarii politici ins’ — Callicrates, Diophanes, Hyperbatos gi Andronidas — se opusert, spunind ci. toate sezeryele trebuiau pistrate pentru romani tn vederea, luptei ® Poly bios, XXVIII, 18, 4-6, 5 Ibidem, XXVIII, 18, 9-16, asViRCiL 6. POPESCU decisive tmpotriva macedonenilor, Avurit loc dezbateri fur noase, ‘ntti la ° ponent aheenilor in Corint, apoi phy adunare a ligii tn Sicyon *, i “In cele urma tumfard filoromanii, cXci invocary scrisoare anterioar’ a lui C, Marcius Philippus, prin car aheenii erau invitati s& intervind pentru o impdciuire intr regele Egiptului si regele Syriei, De aceea se hotirt, 4 aN s& fie trimisi Archon, Arcesilaos si Ariston ca mediatoy In iulie 168, consulul roman L. Aemilius Paulus invinses tm lupta de la Pidna falangele macedonene si facuse si s ibuseascS ultimele metereze ale independentei macedone. nilor. Partidul filoroman este peste tot in situatia. cea mai avantajoass’ si orasele se gribird si trimitd solii pentru a] felicita pe consulul .invingator. 4 Liga aheean’ trimise reprezentant al ei pe Callicrates *, care denunti consulului pe prietenii nesiguri sau prea putin zelogi. El ti prezent& o list cu peste 1000 de aheeni pe car Si invinovitea de prietenie cu macedonenii. Doi delegati romani ceruri adunirii ligii si-i condamne pe cei care at refuzat sprijinul armatei romane. Adunarea hotiri ca cei ba- nuiti si fie trimisi in Italia, pentru a se. justifica iaintea senatului. - Printre cei 1000 de aheeni care, cu toate stdruintele ligii, pind Ja urm& n-au mai fost judecati la Roma, se afla si Polybios. E] nu avu ins& soarta celorlalti, care furd internati in diferite orase din Etruria, ci ramase in Roma. Aceasté favoare s-a datorat prieteniei sale cu cei doi fii ai lui Lucius Aemilius Paulus, invingatorul de la Pidna, si anume cu Q. Fa- bius Maximus Aemilianus si P. Cornelius Scipio Aemilianus. Polybios a devenit indrumétorul si sfatuitorul lui Scipio ®*, Freeventind societatea Scipionilor, el a cunoscut si.s-a im- Prietenit cu reprezentantii cei mai de seam& ai aristocratiei romane. In casa Scipionilor a cunoscut desfigurarea vietii Politice si sociale .a statului, a avut prilej sX studieze obice-) iurile, s& cerceteze trecutul republicii si si-i prevad& viitorul. ® Poly bios, XXIX, 28-95. ybios, . . ® Ibidem, XXX, 18. % Ibidem, XXXI," 23-24, Pausanias (VII, 30) spune o Scipio a Tout ori de cfte ori a ascultat de Polybios, tn timp oe, dat greg. a ficut ceva contra sfatului inteleptului stu preceptorSTUDIU INTRODUCTIV on Din adversar al interventiei romane fn treburile grecesti, a devenit un adimirator al romanilor. Cu toate cf Polybios era formal-un detinut la Roma, asu- pra ciiruia sta amenintarea unui eventual proces, a frecventat totusi societatea’ cea mai inalt’ si intimpl&tor’ a avut in- fluent chiar si asupra evenimentelor politice ; aceasta rezults limpede din rolul pe care |-a jucat in sprijinirea lui Deme- trios 55, fiul lui Seleucos. Acesta era unul dintre ostaticti care Antioh, fratele siu, trebuise si-i dea in urma tratatului de pace incheiat cu romanif. Polybios #1 cunoscuse cu prilejul unei vindtori fn imprejurimile muntelui Circaeus ** si, de- venindu-i prieten, se stridui si-] ajute st fugi din Roma si s& se intoarck in Syria, unde ¢ntre timp murise Antioh al IV-lea gi fusese ales rege un copil, Antioch al’ V-lea Eupator. Tn Syria situatia era destul de grav3, pentru ci un amba- sador roman, Gn. Octavius, fusese ucis in timpul unei riscoale a poporului, Senatul avusese o atitudine foarte rezervati faji de oamenii trimisi de tutorele regelui pentru a-l dezvinoviti si nu diduse un raspuns.clar. In urma celor aflate,, Demetrios se adresi lui Polybios, pentru a se sfatui dac& era cazul s& apeleze din nou la senat pentru a cere eliberarea sa. Acesta 1] sfitui s{ nu mai incerce inci o data, ci si-si pun% speranfa numai in propriile sale hotiriri. De- “metrios ‘nu urmé acest sfat, ci, indrumat de Apollonios, unul dintre prietenii sii, voi si foloseasc& inci o dati calea legal& “si interveni pe ling& senat, dar cu acelasi insucces. Regretind ch nu-si ascultase prietenul si, dup% ce obfinu noi informatii asupra situatiei din Syria, se hotart s& fugX pe ascuns din Italia si s& se intoarcd fn regatul su. Pregitirile acestei fugi sint descrise am&nuntit de istoric 5’. Pentru a-i putea da un ajutor real, Polybios se folosi de prietenia sa cu ambasadorul égiptean, Menyllos, care pregiti corabia ce avea sd inles- neascd fuga. Intre timp, Polybios se tmbolnavi si nu mai putu s& participe la executarea planului pus la cale. Din intimplarea aceasta descrist de istoric, se poate vedea care era’ situatia lui in timpul captivititii. El era in legitur’ cu fii de conduc&tori greci care se aflau in Roma si cu amba- sadori din risérit cu care mergea la vinitoare. Cooperarea 55 Este vorba de viitorul rege Demetrios I Soter. %© Polybios, XXX, 22, 8, 7 Ibidem, KXXI, 19-28,22 VIRGIL ©, POPESCU la o afacere politiok atit de important’. ca fuga Jui Bem trios din one era, fireste, cu puting’ numai in inteleger cu influentii sui protector din partida Scipionilor. El trebuj s& se fi bucurat deo mare libertate de a merge prin tmp; jurimile Romei. Este pufin probabil c& ar fi putut sh [sat sk cil’toreasci in Italia inainte de amnistierea comun} a deportatilor (anul 150)%*. Pentru eliberarea lor a venit de mai multe ori cu cereri oficiale liga aheeand, dag s-a lovit mereu de refuzul senatului®?, Abia in anul 154 Publius Cornelius Scipio Aemilianus, fntorcindu-se _ vic rios din Spania, interveni pentru eliberarea celor 300 d aheeni care mai erau.in viafi dup 17 ani de la deportarg Eliberarea lor a fost obfinut% cu. greutate. Multi senator erau impotriva si au avut loc’ discutii indelungate. Scipi cistigase ins% mai dinainte pe Cato Maior, care pina atung fusese adversarul amnisti Dupi o lung’ dezbatere senatului, Cato se ridicd si zise: .,Ca si cum n-am ave altceva de ficut, stim aici o zi intreagt si. discutdm dacf vreo citiva mosnegi greci trebuie dusi la groapi de cio de la noi sau de cei din Ahaia“®, Interventia glumeatd lui Cato faicu si se decid’ eliberarea aheenilor deportati Ficindu:se abstractie de gluma Ini Cato, reiese cd era vorba de oameni care imbitriniseri, dovad& si numirul lor, care scizuse de la o mie la trei sute de oameni. Desigur c& fused seri deportati din orasele aheene conducatori ai partideloy nedeclarate prietene romanilor, deci oameni care trecusera de 50 de ani, iar dup& 17 ani de exil atinsesera sau depasiser: virsta de 70 de ani. Dup&. citeva zile de la sutcesul obfinutj Polybios se pregitea si se prezinte la senat pentru a-i cerg ca exilatii, dup& tntoarcerea in patric, s4 redobindeasei onorurile si drepturile pe care le avuseser& in trecut. Fling cerut’ plrerea lui Cato, acesta, zimbind, zise c& Polybio fi pare ca un Ulise care ar yrea si se reintoarcd fn peste " Aceasta este opinia adoptati de Ziegler (op. ait. P. 1 De pirere contrari este Mioni (op. cit, p. 18), de asemenea si C24 dona (Polibio di Megalopoli, Storie, vol. I, p. XL), care se spr pe ‘concluziile dui De cameti cu pave clitoris Jat Fo a a ta tt, 3 Eh Os tn 150 COCA, ge) 3 ee See Stn 158 KRU, 1 OS 5 $1. ; 14), h ® Polybios, XXXV,, 6; anias, VIL, 10; Pluter) Catd Ma BR a. , 6; Pausanias, VIL | :stub twrnobuerty 06 ciclopului, ca si-si caute ciiciula gi centura uitate acolo, La scurt timp dup% fntoarcerea aheenilor in patrie, consulul Manilius trimise o scrisoare prin care cerea s4 fie trimis Polybios la Lilybaion, in Sicilia, pentru ca sé fie folosit in interes public, : Se pregitea expeditia impotriva Cartaginei si era nevoie de un consilier expert in treburile militare. Polybios, dind urmare acestei chemiri, plect la inceputul verii anului 149 fen. Cind ajunse in Corcira, fi 'sosi 0’ noua scrisoare, de data aceasta de la’ amindoi consulii, prin care fi comunicau c& intre timp cartaginezii diduser% ostaticii ceruti; rizboiul fusese evitat si venirea lui nu mai era necesari. Din aceast’ cauzi se reintoarse in Pelopones®, Nu mult dup’. aceea, armata roman’ trecu in Africa si incepu razboiul. Polybios ‘fu adus acum pe teatrul ‘de rizboi. In aceastt vreme-a vizi- tat pe regele Massinisa, poate ca insotitor al lui Publius Cornelius Scipio Aemilianus, si a avut o convorbire cu el. Intrucit batrinul rege a murit la inceputul anului 148 i.en., Polybios trebuie si fi sosit in Africa incd din anul 149 ®, Polybios a rimas dupi aceea in Africa, in preajma lui Scipio, si a fost prezent la asediul si la distrugerea Carta- ginei (anul 146) °°. Intr-unul din anii precedenti ® intreprin- sese o c&litorie de cercetare in vest si in sud, cu 0 flot& pus la dispozitia lui de Scipio ®. Nu se poate determina cu siguranté punctul final al acestei c&latorii. In timpul sederii lui Polybios in Africa, situatia in Gre- cia era ingrijoritoare, Aheenii fusesera tmpinsi de niste conducitori nesocotiti la razboi impotriva Romei ®*. Polybios s-a intors in patrie dup& distrugerea Corintului gi a avut prilej s&-vad& cu ochii lui dezastrul oragului 7. El s-a folo- sit de influenta sa pentru a ajuta pe compatrioti. A reusit s& impiedice inl&turarea statuilor Ini Philopoimen, ca pre- supus dusman al romanilor, si s& obin’ retrocedarea’ statuilor © Poly bios, XXXVI, 11, : ® Dupi De Sanctis gi E. Mioni, convorbirea ar fi avut log fn anul 151 sau 150 fen. Ziegler combate insk aceasti . presu- Punere. i! ios, XXXVIIL, 19 si urm, vin a 148 Len,. Sup iar dup& Ziegler tn anul 147. ® Plinius, Naturalis Historia, V, 9, ” Poly bios, XXXVIII, 2 " Thidem, XXXIX, 2.24 VIRGIL 6. Poriscu lui Achaios, Aratos gi Philopoimen, care fuseser’ scoage f Pelopones si se aflau in drum spre Roma. Drept mulfum aheénii i-au ridicat o statuie de marmurt Cei zece dey gati ai senatului, care dupi sfirgitul operatiilor militare sera fnsiircinati cu orinduirea treburilor in Grecia, sg folosit de sfaturile lui Polybios, Ca rasplat’ pentru merite lui, delegatii romani au hotirit st-i revind lui Polybios parte din averea lui Diaios, care urma s& fie vindut’ la i citatie dup% ce acesta tsi curmase zilele. Polybios a ref zat fnsi darul si a indemnat pe prietenii sdi s4 nu ia nimi din averile confiscate si vindute la licitatie. Unii n-au ascul tat de sfatul lui; alti insX l-au urmat si au dobindit, ag dup& cum afirmi Polybios®, o mare trecere la concetifg nij lor. In prim&vara anului 145 fen., cei zece delegati i terminari misiunea si, intorcindu-se la Roma, incredinta lui Polybios sarcina de a vizita oragele si de a aplana cert rile’ existente tntre oameni, pind ce acestia aveau sd se dé prind&’ cu noua ordine. Polybios si-a indeplinit aceasta m siune ¢i, in urma activit&tii sale de pacificare, si-a dobind recunostina elenilor, astfel ci in diferite orase au fost rid cate statui in cinstea sa7°. Dupa indeplinirea sarcinii, 4 merge’ la Roma pentru a face cunoscut senatului rezultai misiunii sale 7, apoi s-a intors in patrie, unde si-a petre ultima parte a vietii. % Poly bios, XXXIX, 3. © Ibi XXXIX, 4. 7 Pausanias mentioneaz’ o statuie a lui Polybios in Pal (VIII, 44, 5) si stele-xelief in Mantineea (9, i), Tegeea (48, 8) si la Megalopolis. In inscriptia in versuri de pé acestea din cum’, | spune c& el a cutreierat toat’ lumea, a fost un aliat al romanilor $1 potolit minia lor tmpotriva elenilor (VIII, 38, 8). In inseriptia do Sela din sanotuaral Despoinei de la Acacesion so arita of Elada % fi ajuns $n nenorocire dack ar fi urmat in totul pe Polybios #, @ alunecat, prin el singur ar fi gisit ajutor, In alti parte (VIL Pousanias spume of lui Polybios i s-a tnoredinfat sarcina de @ Sone ‘ostadulie a dos da log! oa urmare, & corer com odintoars, ate de Ba Tha riage al alec, sage tate spectral ridioath pentru ol alent, gisits In Oli "1 F itor. 1 Poly bios ex eae aio steld-relief din Cle!StuDIU INtRoDUCTIV 26 / A mai luat parte la campaniile lui Scipio din Iberia gf la cucerirea Numantiei™, A célitorit prin Gallia si a stri- batut Alpii pentru a cunoaste drumul parcurs de Hanibal si_ca sk culeagi informatii de la localnici. Despre cilatoriile sale, el spune urmitoarele: ,,Am infruntat primejdii si os- teneli tm cillitoriile noastre in Lybia, in Iberia, in Gallia si pe marea care scald& in afar aceste tinuturi, ca $4 indrep- tim greselile celor dinaintea noastri si si facem cunoscute elenilor aceste parti ale lumii“ 78, Cit priveste cilitoria prin Alpi, el spune: ,,Noi ins% scriem cu incredere despre aces- tea, pentru ci am aflat intimplirile chiar de la martori ocu- lari si pentru ci, din dorinta de a cunoaste si de a vedea, am cercetat aceste locuri si am strabitut drumul prin Alpi“ "*. Polybios mentioneaz’ c& a fost si in Alexandria”, in timpul domniei lui Ptolemaios al Il-lea Evergetes (Phys- con), si a mers in repetate rinduri la Locroi Epizephyrioi 76. A murit la virsta de 82 de ani, in urma ‘unui accident, c&tre anul 119 sau 118 77, Un portret in relief descoperit in satul Karnesi, pe pamin- tul vechiului Cleitor, a fost socotit de cercetdtori7® drept portretul lui Polybios. Relieful depaseste marimea natu- ral 79; lupt&torul este infatisat frontal, cu capul intors spre dreapta, in mina -stingi cu o lance, iar Ja spatele lui, pe pimint, se afl{ un scut rotund si un coif cu egreti mare. IL, OPERA In afari de Istoria sa universal’, Polybios a mai scris citeva lucrari, din care ins& nu s-a pastrat nimic. ” Cicero, Ad. fam. V, 12, 2. 2 Bolybios, i 38, 79. 1 Tbidem , 1 Gide VEL, 7075 Polybios, XXXIV, 14. *Polybios, XI, 8, 18. Despre célitorille lui Polybios a tratat aminuntit Cuntz (Polybios und sein Werk, Teubner, Leipzig, 1902, pp, 16 urm.. si 50 urm.), precum gi De Sanatis (Storia dei Romani 1, 1, pp. 200 usm), 7 Lucian, Macrobiol, 22, 5 ™ Milohh6fer, in ,,Arch. ae , 1881, pp. 154 gi um. % Initimea 2,18 mi lpimea 1,11 m,: / vitelt, 6, PoPHsCt. Q1, Polybios incepe s& vorbeasck de, acs seas etrskegtl ligt aheene, § cu aceastl ocazle anit teste ct a mai scris despre el o lucrare in tret cart, fntitulagy Viata lui Philopoimen, tn care ardta originea, educatia si fap. tele cele mai insemnate ale acestuia. Era, dup% mi autorului isusi, 0 lucrare de biografie apologetic’, umn. de elogiu retoric destul de departat de impartialitatea rigy, roasi a istoriei. ~Viata lui Philopoimen, scrisi de Plutarh, se sprijink pe biografia compusi de Polybios, din care n-a mai ajuns ninjip pink la noi. Dupa toate probabilitatile, aceasta biografie en., comiastici a lui Philopoimen ‘este prima lucrare a lui Pol bios, ap&rut% curind dup& moartea eroului (anul 188) %, In cartea a IX-a, cap. 20, istoricul face o digresiune asy pra strategiei, spunind c4 viitorul strateg trebuie si cunoasci matematica, deoarece ii éste necesar& ‘inainte de toate h| asezarea, masurarea, intinderea sau stringerea taberei. Apoi| adaug& ci despre acestea a scris, mai amanuntit intr-un Tra tat de tacticd *, 3 Geminos ® \citeaz& o lucrare a lui Polybios cu titlul De locuirea in zona ecuatoriali mept tH mept lonuepwiy olxhaews. Despre aceasti lucrare nu se stie nimio acum, Unii® presupun cd ar fi un capitol al c&rtii @ XXXIV-a ‘a Istoriilor, unde este vorba de geografie. Dupl “altii ins ® este posibil ca Polybios, in urma studiilor sale fa] domeniul geografiei, si fi compus o lucrare speciala cu tith amintit, din care apoi a luat si a introdus citeva bucdti eartea a XXXIV-a, . ¥ Tntr-o serisoare adresat& lui L. Lucceius *, Cicero men: fioneazi o lucrare a lui Polybios intitulat’ Rézboiul numan- tin. Aceasté monografie a lui Polybios nu mai este pomenit’,, de altfel, nicdieri. Ea trebuie si fi fost scrist curind dupa = isla Tooige Aeitan Tacin', Sig’ Ms menfonewsk AETiAN 2 In Bleayorh ele r& gawdueva,) 16, 19. : wRonrresgnatdt Phill, OXKY (1882), 118 in ,,] yi Fisgles, Fotjbice (ioclneyctaae oor } So’ Choora, ik fem Vig, 2, {eg STUDIU INTRODUCTIV ' i Pe RIN P ROUEN eB fmapoierea din. Spania, Opera de cXpetenie a lui Polybios este inst Istorit (‘Ioroplat) ‘a ouprindea 40 d¢ cérti, Subi- ectul gi limitele povestirii sale stnt expuse de autor in pri- mele cine! capitole ale oirtii a trefa. Planul initial al operei a fost s& expunS evenimentele dintr-o perioad’ de cincizeci, si trei de ani, si anume de la inceputul celui de-al doilea razboi punic (220 fen.) pink la pribusirea regatului, miace- donean fn urma luptei de la Pidna (168 i.e.n.). Autorul gi-a propus si arate cititorilor cum si din ce cauze a ajuns Roma, fn aceast% perioad’ de timp, st&pinitoarea lumii de atunci. Ulterior, cind opera era terminat&, evenimentele importante care au survenit l-au determinat pe istoric s4 continue Jucra- rea, addugind intimplarile pind Ja anul distrugerii Cartaginei (146) si pind la r&zboiul din’ aceeasi vreme din Grecia, im- preund cu distrugerea Corintului. In aceast& intindere in timp, sint descrise evenimentele din-Italia, Grecia, Africa, Spania gi Asia. Istoriile lui Polybios nu s-au pastrat in intregime..Din cele 40 de cirti au ajuns complete pind la noi numai pri- _mele 5, iar urmitoarele in extrase de origine diferita **. % Dintre manuscrisele Istoriilor lui Polybios cunoscute azi, unéle cuprind numai primele vinei cirti, altele cuprind gi f te din (clelalte c&rti pe Jing& primele:cinci gi, fin sfirgit, altele contin numai fragmente ; VATICANUS 124, din secolul al XI-lea sau al XII-lea, colectionat de Fr, Hultsch, continind primele cinci cirti, este eel mai vechi si mai demn de tnoredere (A). BRITANNICUS 11728 (fost FLORENTINUS), . transcris dup& manuscrisul A in 1417 (B). = MONACENSIS 157, din secolul al XTV-lea, provenind din .biblio- teva Jui Matthias ‘Corvinus (C). MONACENSIS 388, din secolul’ al XIV-lea, numit de Schweig- haeuser AUGUSTINUM (D), PARISINUS 1.648, din secolul al XV-lea, numit REGIUM A (€). CONSTANTINOPOLITANUS 25, din secolul al XV-lea, ‘colec- fionat de Bittner-Wo bst (3). " Manuscrise care cuprind excerpte sint ; URBINAS 102, din secolul al XI-lea sau al XII-dea, tn care se ta antiqua (F), VATICANUS 73, palimpsest din secolele X—XI, cuprinzind ex- gerptele rept pane (M), PEIRISCIANUS (azi TURONENSIS 980), din secolul al XI-lea, suprinzind excerptele rept dperiic xat xaxlag (P), © SCORIALENSIS I, 11, din seoolul al XVI-lea, tn care se alld excerptele mel Empovddy (Q), 1 ge28 VIRGIL C, POPESCU Subiectul pe care istoricul si-a propus si-1 trateze 4 numai cu cartea a treia. Data aleasd ca punct de Plecare a istoriei este marcat3, dupa cum spune autorul, de te a trei evenimente cunoscute de toti: r&zboiul lui Hanibal, razboiul ,,aliatilor“ si r&zboivl pentru Coelesyria, Prim, dou& cirti servesc drept introducere la intreaga lucrare cuprind relatarea pe scurt a evenimentelor anterioare aceste, date, petrecute intre anii 264221 i.e.n., adic’ perioada Dre mului. rizboi punic. In felul acesta, pe de o parte, Polybiog informa pe cititorii greci asupra unei perioade mai putin cy. noscute din istoria’ Occidentului, iar pe de alti parte legy inceputul Istoriilor sale de sfirsitul lucr&rii-lui Timaios, se oprise la anul 264 j.e.n. Partea principala a Istoriilor con tinua opera lui Aratos. din Sicyon, care mergea pin§ anul 221 f.e.n. 4 In cartea I, dupa un prooemium, istoricul aratd pe scut formarea treptaté a puterii romane pina la izbucnirea pri mului rizboi punic si trecerea romanilor pentru prima oari| in Sicilia; acest rizboi este expus destul de amanuntit % cartea se termind cu povestirea rascoalei mercenarilor carta: ginezi din Africa. ¢ af “Cartea a Il-a cuprinde trei parti principale: a) prim razboi illyric, care a asigurat romanilor controlul in Adria tica, b) razboiul cu gallii, c) istoria ligii aheene, constituir gi dezvoltarea treptat, politica sa extern’ si razboiul pe care liga, condusi de Aratos, impreund cu Antigonos, regele Mi cedoniei, l-a purtat impotriva lui Cleomenes, regele Spart Acest r&zboi s-a terminat cu victoria aheenilor si a maced nenilor in lupta de la Sellasia (221 i.e.n.). Cartea a III-a cuprinde al doilea razboi punic pind h Cannae. Dupa o examinare aménuntit’ a cauzelor yizboiulul se expune asedierea Saguntului, déscrierea marsului lui Hay nibal din Spania pind in cimpia Padului, cu traversarea Piri PARISINUS, . Gr. i ald, , cuprinzind sprite we sosertrmatvons fro ah seat a ee fn care se afl& excerptele. rept mpéofevav . eOvsv wei : . npc gains cit care ao: aft oxcerpta Constantinian Re9t meeepeStUptu INTRODUCTIV ‘ , 9 neilor si Alpilor. Urmeazi bitiliile de la Ticinus, Trebia si Trasimenus, expuse de autor cu precizie stiintificé. Cartea a III-a se termini’ cu bitdlia de la Cannae (216 f.e.n.). C&rtile a IV-a si.a V-a cuprind evenimentele din Grecia, din Asia si din Egipt in decursul olimpiadei a o sut& patru- zecea, Rizboiul ,,aliatilor“, purtat de symmachia creati de Filip al V-lea, regele Macedoniei, impotriva etolienilor, este descris de la origine pind la pacea de la Naupactos (217 f.en.), care coincide aproape cu infringerea romanilor la Trasimenus. Tn acelasi timp se descrie razboiul dintre Rhodos si Bi- zant — cu o digresiune asupra topografiei Bizantului gi in- formatii asupra Pontului Euxin —, evenimentele din insula Creta si din Sinope; se trece apoi la istoria Egiptului cu venirea la domnie a lui Ptolemaios al IV-lea Philopator si la istoria Syriei cu urcarea ‘pe tron a lui Antioh al Il-lea, pre- cum gi la descrierea razboiului care a izbucnit intre acesti doi regi pentru st&pinirea Coelesyriei. Cartea a V-a se incheie cu bitalia de Ja Raphia si cu victoria egiptenilor (217 i.e.n.). Cartea a VI-a ®’ reprezinta 0 digresiune privitoare la con- stitutia romana gi asupra organizatiei militare romane. Incepe cu un rezumat al teoriilor despre dezvoltarea statului, despre cele trei forme fundamentale de stat, formele bune si for- mele de degenerare, schimbarea lor ® si formele mixte, ca, de exemplu, constitutia lui Licurg. Constitutia romana ar fi © form’ mixt&, alcituiti armonios din elemente monarhice (consulii), aristocratice (senatul) si democratice (poporul, tri- bunii), In continuare se d& o interesanti expunere a organi- Zatiei armatei romane, prezentat& de un specialist. Apoi con- stitutia roman’ este comparati cu a Thebei, a Atenei, a Cretej, a Spartei, a Cartaginei gi cu utopiile politice ale lui Platon, Sint date exemple de cinstiri ale eroilor la Roma, iar la sfirsit se arat& statornicia romanilor dup& infringerea de Ja Cannae, tc at Cartea a Vi-a s-a pistrat cam jumitate fn extrase fatinse, ® Veai Poly biog, XII, 9, 10. Lae$0 vihatt 6, PoPEscU \ i entele cirtilor VII-XVI® se reia povestire, uence meant de la anul 215. Povestirea celui de-al lea rizboi punic merge pint la sfirgitul cirfii a XV.g (anu 202). In acelasi timp sint aritate expeditiile din Asia ale i Antioh al Thea fmpotriva lui Achaios, care se tetminx cu victoria acestuia din urma (anul 218). Profitind de situatig din Egipt, Filip al V-lea incearcd in aceast& vreme si-si ey, tind’ dominatia asupra posesiunilor’ egiptene din regiuney Marii Egee. Etolienii fac alianfé (anul 211) cu romanii ty razboiul impotriva lui Filip, care se incheie printr-o pacy separat% a etolienilor (anul 206) si printr-un tratat intre Filip si romani (anul 205). Au mai luat parte la acest r&zboi Atta. los, regele Pergamului, care cduta si-si int&reascd si sisi extind’ dominatia in Asia Micd, si rodienii,. care -isi vedean primejduiti suprematia maritima de nizuinta de expansiune ® macedonenilor. Strategul Aratos moare in aceasti vreme (anu | 218) si liga aheeand incepe s4 decada, pin& ce Philopoimen o reabiliteazi mai ales din punct: de vedere militar. Dupé al doilea rizboi punic, romanii sint gata s& -intervin’ th Grecia. Razboiul al doilea macedonean este povestit in cat tea a XVIII-a , la sfirgitul cireia se araté inceputul conflic: tului cu Antioh. Cartile XX, XXI si XXII cuprind deseri ® Din cartea a VII-a se pistreazi cam un sfert, cuprinzind nimentele din anii 215—214; cartea a. VIII-a s-a pistrat pe jumitate | cuprinzind evenimente din anii 213—212; cartea a IX-a, rimash aproape pe jumitate, contine evenimentele din anii 211—210; a X-a, pastrati tot cam jumitate, trateazi evenimentele din anii 208; cartea a XlI-a, rimasi cam o treime, evenimentele ani 207—206 ; cartea a XIl-a, pastratd cam pe jumitate, este destinat griticéit istoricilor alt vooks gta apeniel la ct cartea a [-a s-a pierdut in cea mai mare parte, putinele fragment rimase cueinind ereasnettsleh® anului 204 fen. ; caren Sa a vestesto dntimplirile din an f.en.; cartea a XV-a, pe jumState, pe cele din anul 202 f.en.; cartea a XVI-a, ramasi cevt Mai mult deo treimé, ouprinde evenimentele din ani, 201200 Lem Din cartea a XVII-a nu s-a mai pistrat nimic; ea relata intimp! din gx 190108 tog, is ae In cartea a a, rimasi pe jumitate, sint povestite © miontelo anilor 197196 iem.; cartes a XIX-a, cuprinzind . evenim tele din anii 195104 fen, este aproape in intregime pierdut’. “ Din cartes a XX-a, piorduts in cea mai mare parte, au rims. fragmento continind evenimente din anul 192; cartea a XXI-a EePe.Be, Jumilate, cuprinde evenimentele din anii 100168; om * Putinele fragmente ri resteste event din anit 187—-164 ;"cartea a KMLa, platath Ge aioe maul, TellSTUDIU. INTRODUCTIV ot = xézbotilat tmpotriva etolienilor gia lui Antioh, infrint,la esia, ‘ ; in urma acestui rizboi se stabileste dominatia romanilor, tn Asia. In cirtile care urmeazii este povestit razboiul lui Eu- menes al II-lea gi Ariarathes impotriva lui Farnace din Pont. » Apoi, dup% o mentionare despre restabilirea unitdfii si despre dezvoltarea statului roman, sint ardtate alte doud evenimente, gi anume expeditia lui Antioh al IV-lea Epiphanes in Egipt si rizboiul lui Perseus cu romanii. In cartea a XXVII-a® se arat& inceputurile celui de-al treilea rizboi macedonean, a c&rui povestire este continuatS in cartea urmatoare si se termind cu infringerea lui Perseus in bitalia de la Pidna..Cu aceasta bitulié, in care Paullus Aemilius este inving&tor, se incheie perioada de cincizeci si trei de ani pe care Polybios se deci- sese s-o trateze cind a inceput s4 scrie istoria.sa. Dar eveni- mente de o deosebit% important’ survenite dup aceasta perioad’ de timp |-au indemnat si-si continue istoria i dup4 data pe care si-o propusese la inceput. Astfel, el deserie rizboiul romanilor impotriva celtiberilor, a§ cartaginezilor im- potriva lui Massinisa si distrugerea Cartaginei ; in Asia, raiz- boiul lui Antioh impotriva lui Prusias: si al lui Ariarathes impotriva fratelui stu vitreg Orophernes, care-l ‘izgonise de Ja domnie, si moartea lui Seleucos, regele. Syriei, dupa o qeazi evenimente din anii 188182; cartea a XXIV-a, din care au imas putine fragmente, povesteste evenimente din ani 181—180; tartea a XXV-a, rimasi in misurd tot aya de mici, cuprinde eveni-~ mente din anii 179—176; din cartea a XXVI-a s-a pastrat foarte nupin (anul 175). t : vo erat Te XXVII-a, cu relativ putine fragmente rémase, confine evenimente din anii 171—170 fien,; cartea a XXVIll-a, pastrati tot aga de fragmentar, expune evenimentele anului 169 ten; cartea a XXIX-a, de asemenea rimasi fragmentar, confine evenimente din ‘aml 168 Z.en,; cartea a XXX-a, rimasi cova mai mult de, un sfert, expune intimpliri din ani 167—164 ten, ; oartea a XXXI-a, cam de acceagi bem pavestesté evenimente din anii 163—160 fen, Cele- lalte césti, din’ care s-au pastrat putine teases, trateazi re. eve- nimente din anil urmitori : cartea a XXXIIa, anil 150-156 fens Carton, RMXILIna, anit 155—152 fen. ; (oartea a XXXIV, deserierea clcumenci); cartea’ a XXXV, anii 151—150 fem. ; cartea a XXXVI-a, anii 149—148 f.em,} cartea a XXXVIIn (din care a r&mas o scurté not), anul 147 fie, ; cartea a XXXVILI-a, anul 146 fen.; cartea 4 XXXIX-a, anli 145-144 fem. ; cartea a XL-a este pierduti,VIRGIL ©, POPESCU 82 ‘ } ultima parte a istoriei domnie de ie Ee cu Tanenl care se poe %) ea j ae "Coriutului (146). Lucrarea se incheie cu un fe teomerea In ceea ce briveste compuneres’ gt Redactarea rei istorice, partea care cuprin fi, Epblicsres—nimentele_ pind la bitdlia ape a fost aren spanks ie pa 146 fen i: vesteste intimplarile pi anul 146 ferish po unm le acestea autorul a facut adiugini os rioare. Astfel, in primele clirfi se glisesc adaosuri care au fog introduse dup& anul 146 i.e.n. De pild’, in cartea a I, autorul aratd motivul pentru care se indepirteaz’ de la mul plan, anuntat anterior, si continua istoria pind la di gerea Cartaginei si.a Corintului %, iar tn alt loc mentioneay numirul de 40 de carti al intregii lucrari 5. Cel mai ‘tirzy adaos il constituie nota care pomeneste de construirea ie Domitia si poate fi datat& in jurul anului 120 fen, oe O parte din lucrare a fost publicati de autor ; Tucrares }{ intreagi insi a fost publicati dupi moartea lui. In carta|! a XXXIX-a™ se jgiseste un pasaj in care se mentioneas|! cinstirea lui Polybios atit in timpul viefii cit si dup% moarte f! Editorul a g&sit de cuviinti si introduc’ o scurtd apreciere asupra autorului in locul unde acesta ariitase in cfiteva ct vinte contributia sa la orinduirea Ahaiei. i In timpul exilului stu in Roma, Polybios a fost impre sionat de puterea romani si de institutiile marii republic] Examinind aceste institutii si stind de vorb& cu o serie fruntasi ai vietii Politice romane, si-a putut limuri o seri de probleme cu privire la ultimele evenimente grecesti, care el insusi luase parte, si, in general, asupra cauzelor pro fos ale seabird predominarii romane peste lumea cunoscutt, aceea el in istori i 2 vrea si arate in istoria sa cum au reusit F ht Taogetratle Fouts Pentru stabilirea unor faze precise de gle Je * Spotetice. Un exemplu edifjcator este inceroa fee peaqueur (Polybios, Leiprig, 1913, pp. 261—279) de a s es Kedactiri, E) Mioni (op. of, pp, 40-48) ree iat lweur si sustine o oes op unick ey % a apa nay bio 3, Ill, 4-5, " Tbidem, I Te, RR 7STUDIU INTRODUCTIV 88 ca fn mai putin de cincizeci gi trei de ani s% cucereascs lumea ®, Polybios a vrut si dea operei sale un Tdeea de istorle caracter de universalitate, adick s& im- universal britiseze in povestirea sa toate po- poarele de pe p&mint ajunse pin& atunci la lumina istoriei %, Astfel lucrarea lui este prima isto- rie universald, in sensul c& ea cuprinde toate t&rile cunoscute. Universal& tn acest sens fusese gi istoria lui Ephoros, pe care Polybios il amintegte 1°, si chiar a lui Anaximenes, pe care nu-l mentioneaz&. Dar in operele acestora evenimentele gre- cilor si ale ,,barbarilor“ si, in ins%si istoria greaci, evenimen- tele patriei-mame si ale coloniilor erau juxtapuse, fAri nici o legaturi organick ; nu era deci istorie universal’ in sensul adevarat al cuvintului, ci un conglomerat de istorii particu- lare. In istoria lui Polybios, legtura dintre evenimentele din Italia, Iberia, Sicilia, Africa, Grecia, Macedonia, Asia, Siria si Egipt era dati de politica romana ; aceasta activa cu mij- loace pasnice sau razboinice, supunindu-le pe toate Romei, astfel cd ea era in opera un fir conducdtor sau o idee domi- nant&. $i sinteza dintre conceptia de istorie a Romei si de istorie universal3, in timp ce didea aceleia o valoare noud, acesteia ti didea o organicitate la care nu fusese capabila pind atunci si se ridice. Uneori aceastd sintezi nu este rea- lizat& perfect. Asa se intimpli, de exemplu, in cele doud c&rti introductive sau in c&rtile IV—V, unde autorul n-a reusit s& faci bine legitura dintre evenimentele din rdsirit sicele din apus. Dar acestea erau lipsuri aproape inevitabile si dovedesc cit de greu era de a realiza contopirea in aceast& oper3. Ca incercare de istorie uniyersali, ea a rimas unicd in antichi- tate, cu singura exceptie, poate, a istoriei lui Poseidonios, care, continuind pe Polybios, avea inaintea lui exemplul cu privire la firul conducdtor cu care si lege povestirea eveni- % Vezi Polybios, 1,1, 5. % Tbidem, I, 8, 4; III, 82; V, 8288 ; VIII, 4, 1 Thidem, V, 88, 2. Critica modernk a precizat c& Ephoros n-a seri o istorie a intregii lumi, ci a avut meritul de a intelege unitatea culturii elenice si de a povesti istorla particular’ a tuturor statelor Stevesti, ca gi cum ar fi format o unitate national’. 3 — Polybios — Istoriimnentelor din ristrit gi din apus, ale grecilor, ale romani si ale barbarilor. Tn. timpul lui s atit mai strinst, cu cit dominatia mult fn lumea mediterand. 4 ; ‘ © $-a spus ci Polybios si-a insusit conceptia despre ‘univer, salitate din doctrina stoicl, al cdrei cosmopolitism, Care tin, dea si infriteasc& oamenii din toate farile, era penta pete tre oamenii instruiti din Roma atunci cind, dupa cdderey dinastiei macedonene, dup% distrugerea preponderentei poli. ticii Syriei si a domniei ptolemaice, romanii ajunseser’ si fie in fruntea politicii mondiale. Stoicismul predica 0 ome. nire care si nu mai fie impértith in cet&ti si tari si nici de osebiti prin drepturi particulare, ci tofi oamenii si fie socotiti ca din aceeasi fark gi concetifeni, o singura societate cao singur’ lume, toate neamurile formind o singuré turm4 care paste in aceeasi pajiste* 14. ‘ Polybios nu arati in: istoria sa aceasta comuniune ome J: neasc3. Cind vorbeste de Roma, el vede mai ales trupe in mars, armate in lupta, cetateni-soldati si analizeazi mai ales raporturile dure si intransigente dintre invingitori. si invingi, dintre un singur popor care domind si mai multe supuse Z ascult&toare, ©” e Nu trebuie si i se atribuie lui Polybios conceptii care i-au fost straine.. Universalismul stoic va c&uta s&-1 aplice mai tirziu in opera sa Poseidonios din Rhodos ; nu stim i cu ce rezultate 02, Diodor, in proemiul lucrarii sale Bibliotheca historica, | reluat si si-a insusit motivul istoriografiei stoice ; acesta rémas fns4 pur exterior si inoperant, astfel c& istoria lui fntors la ceea ce fusese istoria universalé a lui Ephoros: adunare de istorii particulare nelegate intre ele. Acelasi luct) se pare c& se poate spune si despre compilatia cu numele de Istoriia lui Nicolaos Damascenos 198, oa Poseidonios, aceasté legdtur& se fAcuse o ia roman& se int&rise gi mj 10,2 7 ae oo veterum fragmenta, I, a , . 3% Vert E. Mioni, Polibio, Padova, 1949, pp, 2894; K. Rei hardt, Poseidonios, Miinchen, 1921, pp. 19-88; ohn ti Charakterhopfe I, 1919, p. 36 sq. bed 10%, - oe Veri De Sanctis, Polibio (Enciclopedia italiana, XXVIl asrupiv_INTRODUCTIV 86. Opera istorict a lui Polybios se mirgineste la fapte pri- vind politica si r&zboaiele popoarelor, cu explicarile ata tillor si.J&muririle geografice pe care el le socoteyte necesare pentru intelegerea lor. In acest sens o numeste el o istorie pragmatics 1%, In aceast& privinté el ne in oe Istorie recare masura, exem| lui Thucydi- peapaetiel des, ‘lepartinducse th mare parte de istoriografia posterioar’ si acordind po- liticii interne locul pe care inci nu-l dobindise in opera isto- ricului amintit, Polybios cauté si faci o expunere aprofundat4 _a_faptelor si Istoriile lui nu mai sint eruditie istorici sau cronic& localé’ sau o, simpli adunare de mate- riale, ci reuneste toate. aceste elemente, facind 0: selectie rational a faptelor si addugind critica oricirui document. EI vrea s& povesteascd actiunile oamenilor, astfel ca lucrarea sa si fie o adunare de. lectii practice folositoare cititorilor. Ca si. Thucydides, Polybios vrea si istoriseascd fapte con- ane sau_petrecute cu putin re u -au_-putut..s&. le povesteasc4_sau_n-au - exp! auzele sisi le .evidentieze .efectele : A fost alea: de noi istoria: pragmatic’, in primul rind, pentru ‘c& innoieste necontenit scena si are nevoie de o nou&d povestire, fntrucit cei vechi nu au putut si ne povesteascd evenimentele ; in al doilea rind; pentru c& acest fel de istorie a fost cel mai folositor dintre toate in vechime si mai ales in prezent, de- coarece in zilele noastre experienta $i artele au facut atit de mare progres, incit in orice ocazie oamenii studiosi pot s& se conduc’ dup’ metode stiintifice“ 1°. Cit priveste obiceiuri, ristici_personale, Polybios -nu.se.ocup&. de le_ ele. stricte ale interesului stu pentru. eveni-_ mente polit e. QO anecdota, ca aceea a razbunarii reginei 419 Tbidem, VII, 11. sti Veri Cicero, De legibus, 1,2, 5. » 8 Polybios, SIL, ‘2Be; nT § idem, MII, 9; 4—5: = & 4 Cy citeva' secole in urmi, Lucian din S W om) a scris'p I alee b an din Samosata (sec. i Foly Bias aotitaats Gunn trebute St 9@: scrie istoria.. AE ober" 8 5 Thidem, IL, 476,STUDIU INTRODVOCTIV 297 aetna eT EA D Istoricul este dator si respecte adevirul, care este luming istoriei "8, st fie impartial in expunerea faptelor 9/ fark adao- suri, Cea mai mare greseali fn istoriografie este neadevarul ; istoricul care introduce lucruri neadevirate tn opera sa tre- buie sk dea operei sale orice alt nume in afari de acela de istorie 110, \ -Respectul_pentru-adevir-9i-obieetivitate-ti-impune-istori- cului_si_se eee ne a jae tapinge st posterit&tii numai lipsurile si greselile persoanelor despre_care serie, iar calititile- i faptele se dana de laud’ s& le dimi-_ nuezé saul Si Te treaci sub.ticere. Inalta pretuire pe care o acord& Polybios adevarului se vede din urmitoarele cuvinte ale lui (XIII, 5, 4—6) : ,,Mi se pare c& natura a ales pentru oameni adevirul drept zeitatea cea mai mare si i-a dat cea mai mare putere. Asadar, desi totul lupti impotriva lui si uneori toate se dau de’ partea minciunii, nu stiu cum el prin el insusi p&trunde in sufletele oamenilor gi uneori isi arataé indat& puterea,, alteori insi rimine mult timp: in intuneric, dar in cele din urmi invinge prin: el insusi: si doboara min- ciuna“. Polybios fi reprogeaza ‘lui Timaios 12° cd, fiind orbit de patimd,’ arat’ numai-defectele Iuj Agathocles. si ti trece sub t&cere calitatile ; procedind ‘astfel, s-a facut vinovat de minciund, pe care el insusi a denumit-o cea mai gravi - greseala in istorie 121, Timaios denatura intimplarile sau le descria dup% placul ” su, gi istoricul care este prins cu minciuna o singurd datd nu merit nici o incredere , Apoi ¢l isi umple cirtile cu disoursuri imaginare +" si nu scrie ceea ce a fost spus in realitate, ci ceea ce ar fi trebuit 6& se spun’ 24, 4® Lumina adevarului fn istorie este comparati de Polybi z jlor (I, 14, 6): ,Dupé cum un animal dack { se sot echt» mu mai este bun la’ nimic, tot astiah dock din istotio so iee eu Parte adevirul, eet co piatoe eae Ke pevptis nefolositoare”, ipiul respectiirii adev rie veat I, 14, 1-8 £m Tid ate OS rts 8-9; MB Oy Mea ue eS , XI, 254, 2, 8 Ibidem, XIt, 28, 4, ™ Ibidem, X11, 258, &,ey . Vitatt, 6, POPESCU Polybios, preocupat de reldtarea, faptelor reale, judecy gi_alte genuri literare, socotind drept criterii de evaluarg- adevirul, realitatea gi contributia pe care o aduc la edy, catia oamenilor 185, Nu acord& incredere spuselor poetilor 14, nu pretuieste tragedia, ,,pentru ci este triumful arbitrar al irealitit si, introducind fapte miraculoase si facind si in, tervini deus ex machina, adaugi la inceputuri false yq sfirsit inational“"*7, De aceea condamna istoriografia care introduce tn povestire dramatismul. Criticindu-] pe Phylar. » Care in expunerea evenimentelor din timpul razboiului lui Cleomenes cautX si ‘impresioneze pe cititori zugravind scene zguduitoare si fantastice. Polybios aratk care este. de. | osebirea dintre istorie si tragedie: ,,Datoria istoricului este | nu si-l uimeascd pe cititor, povestind in istoria sa fapte impresionante, nici si caute vorbe care ar fi putut si fie Pronunfate si si enumere ceea ce ar fi trebuit si urmeze sau | s& insofeasci fiecare intimplare despre care se vorbeste, ~ gum_fac autorii de tragedii, ci sX mentioneze in intregime (faptelesivorbele potrivit adevarilui lor) chiar dack ar fi cu totul obignuite. Cici scopul istoriei si al tragediei nu este acelasi, ci cu totul opus. Intr-adevir, acolo trebuie, prin vorbele cele mai curgitoare, si uimeasci si s4 incinte pentru un moment pe auditori, aici inst, prin fapte si vorbe adevirate, trebuie si invete si s& convingi pentru toatd vremea pe cititorii dornici de inva{dturi. Pentru c& la poetii tragici domneste verosimilul, chiar daci este neadevar, pentru a ami&gi desf&tind pe spectatori; la istorici insi adevarul, pentru folosul iubitorilor de invatStur&“ 128, Predominarea retoricii isocratice facuse ca istoria si treac’ din miinile oamenilor politici in cele ale retorilor, de la experienta concreti a viefii traite la eruditia bibliofililor. Polybios ride de acesti literati '°, pentru cd el vrea ca un istoric si invete sd-i cunoasci pe oameni in actiune; in 448 Polybios scoate in evident’ in mai multe loouri rolul_educativ istoriei. Ea este cea mai bund incdpatoare: I, 1, 1-8; 35, 1—10; 4, 7-8; 31, 1-18; 57, 9; VIL, 11, 2; XII, 25>, 2-3; XVII, %8; 24; XXX, 6 8 si unm. , 16, 14, olybsrubtu inrRobuveTIV “a urma experientei dobindite tn contact cu realitatea s& gtie - s& evalueze evenimentele, si fi vizitat locurile despre care vorbeste si si fi suportat oboseala si cheltuiala unor dungi cal&torii fn cercetarea adevarului. E usor s& se stabileasc’: ee fntr-o localitate care are o biblioteci bund gi, stind ot ee si fac cercetiri gi sd critice pe scriitorii Urmind conceptia lui Aristotel 8, care este contrary celei a scolii epicureice, Polybios pune virtutea in viata ac- tiv’ petrecutd in lupta politic’, tn armata, in magistratura si in c&litorii si nu pretuieste viata petrecutd numai in ii- nistea studiului sau departe de activitatea public&. El repeta cuvintele lui Ephoros : ;,Dac& ar fi posibil ca istoricii ingisi si fie de fat la toate evenimentele, aceasti forma de cu- noastere ar intrece cu mult pe toate. celelalte“. Continuind si arate care sint -calititile unui bun istoric, el scrie mai departe: ,,Platon. spune **? ci. societatea omeneascd va merge bine atunci cind filozofii vor fi regi sau regii vor fi filozofi. $i eu as spune ci istoria va fi cum trebuie atunci cind oamenii politici vor incepe si scrie istorie... sau cind cei care se asazi si o scrie se vor gindi ci experienta politica este necesari pentru istorie. Mai fnainte inst nu va fi nici un rigaz pentru ignoranfa istoriografilor“ 1, - Polybios -aducea istoriografiei_grecesti, redus& la eruditie sau la retoricd, un aer nou care provenea de pe cimpul de batélie sau din lungile cilatorii pe uscat si pe mare, o expeérienta dobindit’ in diplomatie, in magistratura, i arme ; aducea mai ales garantia de a servi cu fidelitate adevarul si de a expune simplu. faptele aga cum s-au pe- trecut in realitate, explicindu-le cauzele care le-au produs si legindu-Je in acelasi timp de celelalte evenimente contem- porane #94, 10 1 Poly bios: Xt 20, “ans a, 14-28; S181, Cf, si Cicero; De |, VL, 19: pVirtutis enim laus omnis in actione constitit* Ciel toath laude virtutii a constat tn actiune"). 8 #3 Platon, Republica, V, 4730 mm Polybios, XI, 28, 8 gi 5. _ 34 Ibidem, TH, 82, 6; E. Mioni, op. cit, p. 20. i4a vinctt, 6, Popxsco Filozofia istorich —-Polybios fi mai reproseazA lui Timaiy a lui Polybios c& nu are culturé filozofick 5. Filoz, fia pe care o cere Polybios nu ageea a umei scoli anumite, ci este mai degrab&é un @. samblu de vederi generale asupra legilor care conduc 4p. Winfuirea faptelor istorice. Se vorbeste uneori de stoicismy lui, de relatiile lui cu Panaitios. Nu trebuie si se exagerez fas% in aceasti privinta. Spiritul filozofic, asa cum il inje. lege Polybios, nu esté legat de nici o doctrina ; el se redury la citeva notiuni foarte importante, dar in acelasi_ timp foarte simple, care sint mai degrabi: semnul. unei. intel gente cu adevirat stiintifice decit acela al unui adept al stoicismului eclectic al’ lui’ Panaitios sau al altcuiva 436 © Pentru Polybios, utilitatea cea mai mare a istoriei sti in descoperirea cauzelor care leagt evenimentele unele cu altele. El afirm% ci principiul cauzalitatit gaseste o aluzie si la Herodot, care. cerceteazd motivele’ vechii dugminii dintre eleni si barbari 187; de el se preocup in. numeroase rinduri Thucydides #8, care vrea si -studieze si Tegiturile cauzale ale faptelor pentru a le face inteligibile mintii ome-| nesti. ,,N: nu. trebuie. observat si-cereetat-cu mai. multi grijé decit oa iecirui e ent, pentru_c& din_lucrun neinsemnate iat stere adésea cele mai mari evenimente, dar la orice Tau este _ duit primele-izbucniri* ™. “In princpht cauzal Polybios distinge trei, momente: caurd (alta), pretext (mpdpaoic), inceput ( Soxn ), | caut’ si arate deosebirea dintre ele, cit de departe a inceputul de cauzd si de pretext si cum vine mai inti cal si pretextul, iar ultimul este inceputul **°. In povestirea eve nimentelor, Polybios arat fiecare: dintre cele trei momente stabilite, Astfel, el arati ci distrugerea Saguntului est? inceputul celui de-al doilea rizboi punic'; pretexte sint pre BE Poly bios, XIl, 95, 6: dgirdaugbe & olybios, XII, 25, 6: 49 OT OU" og (,este wt spore Hete ib alban ilotobch"), Veet Poly be, Histoire, Era Tent Btebli, traduit et commenté par Paul Pédech, Paris, 1961, p. 1% (Comment ot MC Histoire de roca e roiset, Histoire la littérature if V, 276, Pars, 1928 5 E, Mi cit, pp. 60-66 (Panezio db Rods Dende oe ueydides 1, 22; VI, 6 ; melyBioe nna 1 Toidem, TH, 67,STUDI INTRODUCTIV, |_| ry testele aduse de Hanibal fn fata delegatilor romani", inst adeviratele cauze se intemeiazi pe ura lui Hamilear tmpo- triva Romei si pe suplirarea Cartaginei din cauza_ pierderii Sardiniei **, Pentru cercetatea (genezei evenimentelor, Polybios ; fo- loseste expresiile cum (ndc), cind (néte), de unde, (n6Sev), si cauti si arate modul, timpul gi cauza fieckrei acfiuni. »V&zind cX-cei mai multi trateazi separat rizboaiele, ca si unele fapte care au avut loc in: acelasi timp, dar niment, dup& cit stiu, nu s-a gindit si examineze economia generala a fntimplirilor —.cind si de unde au inceput si cum s-au sfirsit —, am socotit ci este cu totul necesar si nu neglijam gi sX nu Jasim s& treaci neobservati cea mai frumoasa si mai folositoare lucrare a soartei* 143. Astfel arat& Polybios’ motivul ‘care I-a determinat sa scrie © istorie universal’. $i mai. departe spune: ,,Voi incepe aceast% carte cu intiia trécere a romanilor'in afara tarmu- rilor Italiei.., De aceea va trebui s& spun cum, cind si cu ce prilej, dup ce au sfirsit’ rizboaiele din Italia, au’ inceput si treacd in Sicilia“ 144, | Prima’ perioad’ _a .primului rzbor punic este! “descrisd~ mai am§nunfit de Polybios..,,pentru casi “nu raéming cunoscut inceputul si si se stie cum, cind si din’ ce pri au pornit romanii-pe mare intlia oard’* #5, ae "Tn istoria sa, Polybios vrea s& arate ,,cum, cind si din ce cauz# au ajuns sub’ stipinirea romanilor toate regiunile cunoscute ale lumii“ 1°. Principiul cauzalititii trebuie s& fie avut in vedere de autorul unei istorii, fiindcd partea ei instructiva std mai ales tn stabilirea raportului dintre: cauzi ‘si efect. ,,Atit scriitorii, cit si cititorii istoriilor trebuie s fie atenfi nu atit la. povestirea faptelor insesi, cit la imprejurarile care au precedat, ‘au insoftit sau au urmat faptele.; Caci, daci se elimin’ din istorie cauzele, mijloacele si scopurile care au determinat evenimentele, precum si ce rezultat, fericit sau 4 Polybios, IU, 15, 18 Thidem, Il, 9—10, 18 Ibidem, I, 4, 3—4, 48 Ibidem, 1, 20, 8. +48 Thidem, Il, 1, 4.“a VIRGIL ©, POPESCU : , nefericit, au avut, ceea ce rimine din ea este numaj yy spectacol declamatoriu“ 4”, “eel »Cel care trece sub ticere... cauza... ripeste tocmai cee, ce este caracteristic istoriei” “*, spune Polybios tn critigy sa adust -istoricului Timaios. Istoricul care nu cerceteagy cauzele este oa un medic care nu cunoaste originea bolilor, | nLa ‘ce este de folos bolnavilor un medic’ care nu cunoagt, cauzele stirii bolnave a trupului? $i care este folosul aduy de un om politic care nu,poate si-si dea seama cum, cing si de unde a luat nastere fiecare fapt istoric? Caci, de bund seam, nici acela nu va da niciodati ingrijire trupuluj cum trebuie, nici omul politic nu va fi in stare s& con. duc& asa cum se cuvine treburile fard cunoasterea celor ar&tate“ 149, Polybios vrea si studieze evenimentele, si vada cauzele si urmirile ; el nu atribuie niciodat’ unei interventii divine deznodimintul evenimentelor, respinge miraculosul 1 face apel intotdeauna la ratiune. Numai cind nu ajunge si determine cauzele unor intimplari survenite contrar oricarei astept&ri sau din motive necunoscute (epidemii, cutremure) le atribuie soartei (tbxy), care reprezinti irationalul, -ne- cunoscutul, limitele dincolo de care; nu poate s& treact mintea omeneasca. In cadrul problemei cauzalitatii, Polybios acordd o mare important& cunoasterii constitufiei unui stat. ,,Ceea ce fn cint& si aduce folos celor doritori de invatiturd este tocmai cercetarea cauzelor si a ceea ce este mai de seam’ in fie care moment istoric, Structura constitutiei unui stat trebuie socotit’ cea mai insemnatd cauz% a reusitei orickrei actiuni. C&ci din ea, ca dintr-un izvor, nu numai c& tisnesc toate planurile si inceputul oriciror lucrari, dar tot din ea sé trage si sfirgitul“ 151, De mai multe ori in-istoria sa, Polybios anun{i ci va trata in mod special déspre constitutia romanf, care, spune el, opin’ acum a ramas, ca si! zicem asa, aproape necunot “7 Polybios, III, 81, 11—12, #8 Ibidem, XII, 25%, 4; of, p. 45 sq, . ue dbiaem, Ill, 7, 5—6, A » Il, 47, 6-8; 48, a9 i. M1 Ibidem, VI, 2, 8—10. 3 1V, 40, 1-83 XVI, 1%Stubtu inthobUcttv b cuti din pricina celor cate au scris despre ea. Intr-adevir, unii n-au avut cunostinte, iar alfii au facut o expunere ne- IXmuritt si cu totul nefolositoare“ 15%, : Cartea a VI-a, consacrati acestui subiect, constituie o pate importanti din opera. sa ‘8, Aici el trateazi pe larg lespre constitutia romand si organizarea militar’ la romani, precum si despre constitutiile altor state ;. constitutia roman& este comparati cu cea a Thebei, a Atenei, a Cretei, a lui Platon, a Spartei, a Cartaginei. Polybios expune in rezumat © serie de teorii despre originea ‘si dezvoltarea statului, de- ee trei forme fundamentale de guvernamint, formele bune lup& pirerea lui (monarhia, aristocratia ‘si democratia) si ‘Yormele rele (tirania, oligarhia si ohlocratia), care reprezinti degenerarea celor bune. Cit priveste constitutia romana, despre valoarea ei si locul ei printre celelalte constitutii, se prezinti dou% pireri antitetice. Dupi una ea este o constitufie mixtd, formati din monarhie, aristocratie si democratie (consuli, senat, tribuni- L popor) * si de aceea nesupusi cauzelor de decadent’ care se intilnesc la constitutiile simple; are un caracter de sta- bilitate si este in masur% si reziste nu numai la perturbirile provenite de la pericole din afar’, ci si la primejdii pe care Je poart’ cu ea pacea si siguranta. Dup& cea’ de-a doua, Prezentat’ tot in cartea a VI-a, -constitutia romana este supus& la aceleasi schimb&ri care se intilnesc gi la celelalte constitufii; cea mai mare inflorire a cunoscut-o ‘in timpul rizboiului cu Hanibal, cind predomina, prin intermediul senatului, elementul aristocratic; corupindu-se ins& aristo- crafia si aci oprimind, aci lingusind plebea, se poate cu siguranfi prevedea ci orinduirea se va schimba si ci, sub frumoasele nume de libertate si de democratie, va sfirsi prin a ajunge multimea si predomine si va fi cea mai rea form’ de guverndmint, ohlocratia 155, Ambele pireri despre constitutia romand sint tncadrate intr-o teorie generali asupra constitutiilor, Supozitia ambelor doctrine este ct existd trei feluri de constitutii bune si trei rele, Dup& una dintre cele dou& doctrine, fiecare din con- 4 Polybios, I, 64, 2-8, Vezi si III, 2, 6; 87, 9; 118, 11-19, #8 Vezi XXXV, 22, Polybios, VI, 11, 11-12, 48 Ibidem, VI,'57,48 Vinatt, ¢, PoPiscu stitutiile bune risct netncetat si se transforme tntr-o form de constitutie rea (monarhia fn tiranie, aristocratia in oi Garhie si democratia in ohlocratie) 1°. O astfel de este evitatk tnst de constitupile mixte, unde puterea mona, hic, a optimatilor si a poporului se echilibreaz4, impieg, cindu-se reciproc de a trece limitele 17. O asemenea const, tufie a dat Spartei Licurg gi la o constitufie mixt& au ajuny treptat romanii in urma experientei dobindite in decursy vremii, firX interventia unui legislator 5°. Aceste constity. fii, asem&nitoare din punctul de vedere al stabilit&tii, po fi comparate in privinta eficientei lor mai mari sau maj/ mici, mai ales cu privire la primejdiile din afard. Astfel legislatorul Spartei a avut griji de politica intern’, nu insj | gsi de cea externa 1°; iar la Cartagina, care are 0 constitutie mixt&, institutiile sociale si militare, sint cu mult inferioare celor de la Roma 18, Dup& cealalt&. teorie ins4, teoria. evolufiei_.ciclice- ( éve xbxX@atg ), Care este in dezacord cu_prima,.cele sase_con- stitutii formeazi un ciclu care se refnnoieste mereu ; se trece continuu de la una Ja alta far4 putinti de oprire. Astfel, de la monarhie, datoritd evolutiei ei, se ajunge la. tiranie, pe care o rastoarn& si o inlocuieste aristocratia, de la aristocra. fie la oligarhie, care este de asemenea inlocuité de democw- fie, de la democratie la ohlocratie, pentru.a se trece api, printr-o necontenit’ rotatie, din nou Ja monarhie **!, Dacd se la care a ajuns un stat in evolutia lui con stitutionali, se poate deduce la ce forme de constitutie va ajunge in vremea urmitoare 1. Nici constitufia yomand mv va putea-scipa_de aceasta lege a’ evolutiei 1, {Ps ~-vremea y4zboiului cu Hanibal ea era in culmea infloriril,cind pre domina aristocratia, in timp ce Cartagina.era_in declin ™. Se poate deduce deci care va fi evolutia orinduitii~const tufionale a romanilor dup’ apogeul-ei- ——— 4 Polybios, VI, 4, 487 Tbidem, VI, 11; 18. 448 Ibistuptu_INtRODUOTIV a“ Al&turarea acestor doui teorii contradictorii expuse in aceastk carte este explicatti de unii cercetitori prin ipoteza c& a Vi-a carte a avut dou& redactiri*"’, Dintre acestea, cea dintii oglindeste impresia pe care i-a facut-o lui Poly- bios ormduirea romani fn timpul exilului stu in Italia, iar a doua reflect impresii si pireri pe care le-a avut mai tirziu, legate, probabil, si de tulbur&rile care au avut loc be vremea Gracchilor. Conceptiile filozofice .despre constitufii i-au servit Jui Polybios mai ales pentru a incadra teoretic si a preciza cele dou& vederi politice pe care le-a avut cu privire la con- stitutia romana. Succesiunea formelor de guverndmint era, dup& Platon si Aristotel, un loc comun in stiinfa politic’ ; Polybios insusi declari ci doctrina schimbarii naturale suc- cesive a constitutiilor a fost expusi de Platon side alti filo- zofi, dar pentru; cX o astfel de tratare multora nu le este accesibili, voieste si expunti sumar aceasti doctrina si s-o adapteze pe cit este cu. putinjd la inteligenta. comund 1°, Peripatetic’ si in special inspirgtd de Dicaiarchos pare s& fie doctrina lui despre valoarea ‘si’ despre stabilitatea constitu- fiei. mixte ; stoic’ si in special dup% Panaitios pare insd doctrina despre evolutia ciclicd (anacyclosis). a constitutiilor, care se asociazi bine cu doctrina stoic’ despre migciri de revolutie cosmice 17, 185 Vezi De Sanctis, op: cit., III, I, 1016p. 209; Encicl. ita- Hana, XXVIL, 629; ,Rivista di filologia olassica", LXV, 1987, pp., 8384, E. Mioni (op. cit., pp. 49-79) cautd si demonstreze ‘urmStoarele teze: 1) ,,Cartea a VI-a, chiar dac& n-a iesit din pana autorului ca un singur bloc cum 0 avem noi, fri intenpolri si adaosuri, substanfiale, prezinté o unitate a ei indivizibil&. 2) Teoria despre constibutia mixti si cea despre anacyclosis nu sint contradictorii intre ele, of pot coexista fark a trebui si ne gindim la elaboriri sugcesive $i firs a acuza autoral de incoerenti. 8) Chiar dack au fost doug zefaceri, ele sint fn orice caz anterioare anului 147 si dupi acest an textul rimine neschimbat” (p. 51). : $6 Polybios, VI, 5, 1. _ 1%, Mion (op. cit, pp. 63—75) spune ci Polybios putea si-si ia doctrinele de Ja filozofi anterior’ lui Panaitios, si pentru aceasta arati din ce iavoare puteau fi inspirate Printipalele teorli expuse tn cartes a. VI-a, in special cele din care istoricul putea si-si. extragh doctrinele despre anacyclosis, despre constitutia mixti si despre ori- ginea statelon,48 VIRGIL ©, POPESCU Provedee de expunere In vremea lui Polybios, formele de , punere istoricd se prezentau de obj, in felul urm&tor: prefete lungi la fy ceputul cirtilor sau in capul fiectrei diviziuni mari a lucy tii} naratiune fncadrat& cu indicatii cronologice, intret: de descrieri geografice, de digresiuni erudite, etimologicg, mitice, de discutii si anecdote de toate felurile ; discurs fn care istoricul, preocupat mai putin de adevar decit stil, c&uta si dea dovada de elocinta sa. " Credincios principiului respectarii adevarului in istorig Polybios a respins mai multe lucruri din aceasté mostenire, digresiunile mitice, curiozit&tile amuzante, anecdotele, ‘et. mologiile, discursurile fictive. A pastrat restul, aducing ‘totusi unele modificari 1%, Dintre procedeele pistrate face parte ¢ronologia hi exact’ si minutioasi, avind ca exemplu pe Timaios. Penty c& materia pe care’ isi propusese s-o trateze era foarte th tins%, a adoptat un triplu criteriu in: expunerea ei. Astfel pentru evenimentele dinaintéa olimpiadei a o sut% patn zecea se mi&rgineste la o expunere sumari, care s& ince dreze si si fack mai usor de infeles evenimentele. urmt toare. Pentru olimpiada a o suti patruzecea nu imbini evenimentele, ci le povesteste separat. ,,Am socotit necesat — spune Polybios — s& nu impletim intre ele faptele din aceast4 olimpiad’, .ci si le separdm si si le desp&rtim pe cit este cu putin{’, pind ce, ajungind la olimpiadele urmi toare, vom .incepe si descriem an cu an faptele core punzatoare“ 169, | Asadar, pentru olimpiadele urm&toare povestirea va fi anual si va cuprinde separat evenimentele fiec&rui stat ™ Se g&sesc ins& si unele exceptii de la acest procedeu ¥ care si l-a propus autorul. _O inovatie—importanti a lui Polybios_const& ‘in sup marea_discursurilor. Intr-adevar, prin aceasta. nu_numai respinge abuzul uneéori ridicol al predecesorilor s&i ime peer n ; ‘ uy 18 Veri'A, et M, Croiset, op. cit., pp. 283--284, Polybios, V, 8) om Mea pte? Sh 4S:STUDIU INTRODUCTIV 49 diati, dar renunti la un procedeu traditional, folosit de ‘toti ‘storicii, Inovatia lui era asa de tndr&zneatd, tncit n-a gisit imitatori, cici dupi el s-a revenit Ja procedeul traditional. Motive ‘serioase -de -ordin stiintific il determinau si fact acest lucru. Nu nesocotea marea important% a discursurilor Pronunfate fn realitate, ci, dimpotrivi, le recunostea utili- tatea, considerindu-le ,,ca un fel de ‘rezumat al ‘evenimente- lor si fondul fntregii istorii #71, Dar pe cit de mare este importanta cuvintelor pronunfate, pe atit este mai necesar s& fie reproduse ‘exact. Ins cei mai multi istorici’ nu se preocupau de aceast& respectare a adevdrului, ci refaceau discursurile, imaginindu-le asa cum ar fi trebuit si fie pro- nunfate, Aceasta nu mai_era istorie, adic’ o expunere fidelad a faptelor, ci un exercitiu’ de retorici. Pentru ca si folo- seasc& cititorilor cunoasterea discursurilor, istoricul trebuie, in primul rind, s& reproduc& discursuri pronuntate in reali- tate si, in al doilea rind, s& stie motivele pentru care au fost. tinute si ce rezultat au avut. Aici Polybios a avut in vedere pe Timaios, la care abuzul de acest fel intrecea orice m&surd 172, Dar. reprogul, de, fapt, c&idea deopotriva gi asupra lui Thucydides, care nu are alti, reguli a ade- varului in materie de discursuri decit aceast& lege a re- construirii ideale conform verosimilului. Punctul de vedere al lui Polybios asupra acestui subiect important este la fel ca al celor moderni. Dac& tinem seama de marimea Istoriilor lui Poly bios, —, constatim c& discursurile introduse in ea sint in numar destul de restrins, Primele cinci c&rti, singurele din care putem si ne formim o pirere neindoielnicd, fiind pastrate in intregime, contin discursuri ale lui Hanibal: unul pro- nuntat Ja sosirea in Italia ‘7, iar al doilea inainte de lupta de Ja Cannae 17, unul al lui Publius Cornelius Scipio Aemilia- nus inainte de lupta de la Ticinus ‘%, altul al lui Lucius 411 Polybios, XII, 25a, 3. 418 Thidem, XII, 25 a, 47 Tbidem, III, 63: 41 Thidem, Il, 111. 1% Ibidem, TI, 64, /0. VIRGIL C. POPESCU Aemilius Paullus inainte de bitilia de la Cannae 1 gj, ty sfirgit, un discurs adresat grecilor de Agelaos cu prilejul Pei de la Naupactos. . Celelalte discursuri sau fragmente de di cursuri, care fn majoritate, apartin ambasadelor, nu se dy. parteazi de criteriul general adoptat de, Polybios. Nu » Buseste In opera lui nici un discurs in genul celor ale ly Timaios sau ale lui Thucydides. Se gisesc in schimb rez, mate in stil indirect, care pastreaz4, sensul general al cuvir tarilor, far’ a avea pretentia unei, reconstituiri fidele. Prin aceasta Polybios nu numai ci este inainte fats de. conte, poranii sti, dar Septiest: ae entiohuiate® if, olybios s-a bucurat de o mare pre Poe reacs ‘sims ca istoric, nu insd si ca Titer > ‘Arta de a scrie este insd partea- hi cea mai slab’. Cicero are cele mai elogioase cuvinte despre el ca istoric 178. Cind vorbesté ins’ de istoriografie ‘ca oper! literar’ nu pomeneste nimic despre el 17%. Dionysios din He licarnas spune despre opera lui c& este greu de citit deb * un capat pind la celalalt. ’ : A Limba lui Polybios este xowh Sidrextoc dial comun“ gi nu-se depirteazi mult de cea atich 1% Ea este corectS din punct de vedere atic in fntrebuintarea timput- lor, a modurilor, a propozitiilor principale si secundare, chist gi a optativului, chiar dac& acesta este mai rar folosit dedt Ja aticii clasici. In ceea ce priveste- vocabularul si frazeolo- gia, ea prezinti mari abateri de la limba atic3. Fraza, catt caut% adesea amploarea isocratic4 11, este monotona prin act mularea sinonimelor 1 ; sint gram&dite multe cuvinte inutile, care ar putea si fie suprimate fr& si se piard& ceva din clat tatea ideii, Participii urmeazi dupi alte participii, genitiv’ 7° Polybios, ILI, 108-109, 47 Vezi Av et M, Croiset, op, cit. p, 285. 1 SL aU EL ee eae re ott ain temporibus diligentior“) si ,,bonus auctor th primis" at ea TI 179 Ci ie Gage De oratore, Brutus, Orator, De legibus. P, 6 4 Polybios, V, 41, 6~9 — 42, 12; 0 frazh de 28 de Hint 1 De exemplu: jproiecte i intentii“, yo cetate ea i floriioare”, you curaj qi todr¥zneals", a stadia gi a examnina's tSTUDIU INTRODUOTIV a absolute se afi acumulate cu propozitii relative in peri cade foarte lungi si greoaie, fai echilibru intre p&rti. Sint folosite substantive abstracte derivate din verbe, verbe com-’ puse, perifraze ‘cu ajutorul prepozitiilor in locul cazurilor simple, verbe substantivizate. is Dintre dou% moduri deosebite de a reda o idee simpla, Polybios prefer’ forma ‘cea mai .abstract&, foloseste cuvinte vagi si neexpresive, epitete care merg pe ling& orice, de exemplu adjectivyl 6Aocyepy}c, sau. participiul mpoctpnuévoc 188, S-a aritat de unii, pe bund dreptate, inrudirea acestei limbi cu limba elenistick de cancelarie. Si este firesc si se “intimple asa la-un. om care ‘a fost crescut ca fiu al unui barbat politic si diplomat si care a exercitat el insusi inalte functiuni militare si. diplomatice in liga aheeand. Pe ling’ aceasta, trebuie si se tind seami si de cultura filozoficd a lui Polybios: Stilul polybian se mai‘ caracterizeazi prin evitarea hiatu- lui, care a avut influenf3. asupra alegerii’ si asezarii’ cuvin- telor si mai ales asupra alc&tuirii propozitiei. Perioada in compozitia lui Polybios este 0 consecinti a culturii lui lite- rare, bazat& pe principii isocratice. Cu toate imperfectiunile aritate mai sus, nu se poate tagidui c& stilul lui Polybios nu este lipsit de anumite cali- t&ti: El poate s& ‘captiveze pe cititor mai mult prin seriozi- tatea si obiectivitatea expunerii decit prin mijloace -artistice ale scrisului. Dac& Polybios consider& ca ufilul ** si invaja- tura 85 trasX de cititor din lectura unei opere istorice este scopul principal si nu frumusefea expunerii, nu neglijeaza totusi nici plécutul. El introduce in expunerea sa citate din poefti (mai ales din Homer, Euripide si Menandru), ‘pro- verbe si caut& s-o invioreze folosind metafore si comparatii. In general, Polybios nu exceleazi in arta scrisului, dar; dup valoarea operei sale ca izvor istoric gi ca lucrare gtiin- fifick, el este un mare istoric nu numai din vremea sa, ci acta iat a 48° Numai in primele 5 cirti mpoevpnuévoc este repetat de 223 . u iu Polybion Ill, 4 728) 6 1a VI Ih gy Dea ey XU, 25>, 2-8 ; XVIM, 28, 24; XXK, 6, 8 sq, * "4885 Thidem, I, 1, 1-8; 88, 1-10; TH, 89,ba vinctL 6, PopiiscU din toate timpurile, unul care a adus o valoroass contribys, la progresul istoriografiei. Locul operei lui Caracterul de universalitate si Bray. Polybios in literatura matic ‘dovedesc marea importants i greack gi risunetul ei care o are in evolutia istoriogr: fa literatura universal gnera lui Polybios, ivitd in momen in. care stiinfa greaci atingea punctul ei culminant. Tn toaty istoriografia greact, singura oper’ care st4 aldturi de cea lui Polybios si intr-o oarecare parte o intrece este istoria hy ‘Thucydides 8°, Aceasta o intrece prin uimitoarea lucidi prin patosul profund, prin simful attic al armoniei. Da Polybios are fati de Thucydides avantajul pe care i-l ofey bogata experient& pe care spiritul grec a dobindit-o in cimpsl teoretic si in cel practic. Mai. are! si avantajul subiectului care este complexul de evenimente desfisurate in acea lume mediterani a carei cunoastere, foarte limitatd din timpul lui Thucydides, devenise atunci deplind datoritd mai inti cuceririi lui Alexandru Macedon, apoi cuceririi romanilor. Aceasta arati importanfa pe care o are. opera lui Polybiog din punctul de vedere al continutului ei: Observator striin, pregitit de studiile sale si de viata politica, el a cercetat * institutiile republicane ale Romei in momentul celei mui mari infloriri a lor; le-a descris si le-a analizat cu atit mai atent cu cit nu erau, institutii ale patriei sale si nici bine| cunoscute, cum erau, de exemplu, pentru Fabius Pictor. Ast fel ci trebuia si le explice pentru el insusi si pentru alti prin confruntarea cu diversele institufii care fi erau mai familiare. Marturiile lui despre institutiile romane din cartel a Vica sint pentru noi de o valoare de nepretuit si fars ele ne-ar fi destul de greu si ne dim seama de faptul capital din istoria omenirii care a fost cucerirea romana. Opera lui Polybios s-a bucurat de o deosebitaé conside ratie chiar indaté dup% aparifia ei. A avut un succes mart si durabil si a devenit un indreptar pentru oricine se interes# de perioada trataté fn ea, lisind in umbr& lucrarile altet istorici care expungau partial evenimentele acestei perioad® 4H Pentru o paralelX mai ampld intre Polybios gi Thucydides, vil 3 Mions, op. olf, pp. 127181; veri si De Sancti, op. otesTUDIU INTRODUCTIV 68 Polybios a avut continuatori pe Poseidonios si pe Strabon. Opera sa a fost folosit’ gi de scriitori romani, ca Sempronius Asellio si Coelius Antipater. Cicero, care o prefuia foarte mult!®?, a folosit-o fn repetate rinduri in De republica 18, Titus Livius, folosind opera lui Polybios, compenseazé in parte pierderea atitor cirti ale ei. Istoricul roman urmeaza opera polybiank si, de regul’, o traduce in istoria razboaie- lor Macedoniei si Siriei sin general inistoria relatiilor dintre greci_ siromani. Astfel ck Polybios nu numai ci este izvorul principal al istoricului roman pentru cirtile XXXI—XLV, dar a fost folosit pe Jarg ina treia decadi pentru eveni- mentele din Sicilia, pentru : rizboiul din Africa si, pe cale directé sau indirect, a influentat intr-o oarecare mi- sur& si relatarea celui de-al doilea rézboi punic. Pe de alti parte, Diodor foloseste. opera polybian’ pentru perioada succesiva primului si celui de-al doilea rizboi punic, tran- scriind adesea pasaje. Marcus Brutus a facut un extras din ea 18°, Timagenes a folosit-o de asemenea. Influenta poly- bian&, directi sau indirect, se giseste apoi la Plutarh, in toate Vietile care se referi la acea epoci: Fabius, Marcel- luis, Flaminius, Philopoimen, Aemilius Paullus. Appian (Ibe- rica si Lybica) si Plinius au folosit pe Polybios si chiar Agathias a fost influenfat de el. Opera lui a fost cititi de istoricii bizantini, iar excerptatorii s&i, Constantin Porphyro- genetul si Suidas, au facut extrase din ea. In timpul Renasterii si in secolele urmitoare, opera lui Polybios a fost cercetat&, editati si tradusi in diferite limbi, prima traducere fiind fScuti fn limba lating 1°. 187 Vezi p. 66 si nota 188, 18 Vezi E. Mioni, op. cit, p. 74, care araté ch in De republica Cicero exprim4 in privinfa originii statului aceleagi idei ca Polybios. Despre dezvoltarea neamului omenesc si originea statului la Polybios i Cicero, vezi Schmekel, Die Phi hie der mittleren Stoa, Ber- fin, 1892, p. 72 sq.; Galbiati, De fon ibus M. T. Ciceronis librorum gus manserunt de re publica st de legibus questiones, Milano, 1916, Pp. 225238, 264, despre Polybias oa izvor al lui Cicero, vezi ibidem, pp. 907822’ gi 328940, im Bane * Fricleps ee poy bi. yaterh, ees inque Vincenti Pp : rim jsingue Vincenti Opsopoei in lucem ot Haganoe, 1580 (dupa Codex Monacensis 157, cu traduceye in limba latin’ de Nicolo Perotti). oN: ot : \ VIRGIL 0. POPESCU In limba romana, Polybios n-a fost tradus’ pink a exceptia unui singur fragment 101, In ultima vreme, iq unei culegeri de texte in legitur’ cu trecutul Romniej, ¢. ficut extrase din opera polybiani, aliturindu-se 1g tex original si traducerea in limba romani 17, - Prezenta traducere am facut-o’dup& textul grec a] tiei Buittner-Wobst 198, mentionind fn note locurile unde « consultat alte editii. 1% De ‘ce sorie Polybios istoria? (Pol, 1, 14), trad. 42 wf N. I Barbu tn rev, ,Asonfa", an, III (1943), in. 8—5, PP. at Tzvoare privind’ istorla, Romaniel, comitetul. de redactie Vic, pik Uewou, Virgil C. Papagou, Gheorghe, Stefan, vol. I; Ealture i Poppi hilones, Bake ST rlio eat , i io cur tractavit Th, BotinersWober: erent sy agence, ee: 552-1004 1