ASEZARE GEOGRAFICA, LIMITE, TARMURI Continentul european isi are prima origine, probabil’, a topicului in sumerianul ,ereb" , apus, pentru popoarele Orientului Mijlociu el find situat geografic in vestul spatiului lor de viefuire. Mult mai apropiat& de forma actual, este denumirea greceasc’ Europa” preluatt de la numele nimfei omonime (fiica Telephassei si a Iui Agenor). ,Europos”, fn aceeasi limba, semnifica asfintit, sumbru, nedeslusit, iar forma ,euros” defineste un parametru dimensional, Jatimea. Opindim c& atributul pozitionarii geografice a continentului, spre vest, spre apus, att fn raport cu lumea greact, dar mai ales in raport cu cea sumeriang sau feniciand a prevalat in atribuirea denumirii sale. Din punct de vedere al extensiunii spatiale, Europa apartine grupei continentelor mici, suprafata sa abia atingand 10.034.000 km? ceea ce reprezint’ doar 1/15 din desfésurarea uscatului terestru, Fara a exista o corelajie direct, desfasurarea continentului va condifiona marimea si diversitatea bazei de susfinere a sistemului regional propriu, precum $i capacitatea sa de adaptare (ezilienta) Ja presiunea dezideratelor de dezvoltare in perspectiva. Ca pozitie geograficd, Europa este sitvati integral in emisfera boreal avand ca extremititi, in nord, Capul Nord (71°08, fn sud Capul ‘Tarifa (36°), situat in partea meridionala a Peninsulei Iberice; la vest Capul Roca (9°34” longitudine vestic) iar spre rasirit Muntii Ural (67°30° longitudine estic8). Continentul european are forma unui trapez cu latura mare, longitudinal’, de cca 6000 km iar inaljimea de peste 4000 km. Efectele acestei localizlti pe glob sunt extrem de acut resimfite le nivelul climei, potenfialului bio-pedogeografic, cat mai ales in ceea ce priveste condifiile de habitat si derulare a activitatilor umane. Ea s-a instituit intr-un factor geografic resimfit favorabil sub aspectul fenomenelor si proceselor de antropizare, precum si in standardul de civilizafic atins de comunitatea umand aferenta, Limitele sale sunt deosebit de evidente in partea nordica, vesticd si sudic& unde contactul transant cu apele Occanului Arctic, Atlantic (prin intermediul matilor adiacente) si Marii Mediterane elimini orice echivoc in calea trasérii, Singura limita continental, cea estic&, urmeazi culmea ‘Muntilor Ural, respectiv cursul fluviului cu acelasi nume, fiind si ea ugor de reperat peisagistic. (Desi evident, tocmai aceasti limiti a generatB umeroase opinii divergente, in sensul existenjei unui singur contineny Eurasia -, in cuprinsul c&ruia Europa ar deveni o simpli peninsulA etc), Térmurile Europei sunt extrem de articulate ceea ce se reflect ih Jungimea lor apreciabila (37.900 km) depasind cu mult pe cea a firmurilo, Americii de Sud, spre exemplu, un subcontinent mult mai exting Fragmentarea extrema a liniei farmurilor se datoreaz§ actiunii unuy Gonglomerat de condi genetice fntre care evolutia paleogeogratica, structura geologic’ si particularitajile sistemelor de modelare geomorfologica si-au pus 0 pecete profunda, Astfel, farmul nordic, asociat Peninsulei Kola, Peninsulej ‘Scandinavia, insulei Novaia Zemlea si Arhipelagului Spitzbergen este intens franjurat de prezenja fiordurior, golfurilor, limanelor gi lagunelor. intlnin aici ambele tipuri majore de jarmuri, inalte si joase, cu numeroase forme specifice. Fiordurile sunt bine dezvoltate datoriti glaciafiunii cuatemnare care 4 sculptat vai prelungi imundate in post-glaciar. Ele apar in perimetral structurilor morfologice inalte fm vreme ce in zona fasiilor litorale joase bund limanele si lagunele ‘Tarmal vestic are o lungime apreciabild, o fragmentare deosebita i_ un bazar nuanfat de macro si microforme. El urmeazd litoralul Peninsulel Scandinavia, se insinueaz& adine spre est prin intermediul bazinului Mini Baltice, include Arhipelagul britanic si bordeaza fajada vestica a Frantei g Peninsulei Iberice. Fiordurile, estuarele, deltele, lagunele se asociazi sectoarclor de farm cu rias, skjars sau watt ceea ce fi conferd o spectaculozitate aparte. Fiordurile se dezvoltd, in manier& ilustativd, pe Jitoralul atlantic norvegian, precum si in nordul si vestul Scotiei. Tot ca efect al actiunii ghetarilor, de data aceasta al celor de platforma propriu-zigi, ese Harmu} cu skjars caracteristic Marii Baltice unde apele inunda spafiile inter- morenaice determinnd aparitia unui labirint de canale $i insule miniaturale. Estuarele s-au format pe seama structurilor litologice friabile, mai usor de erodat, ale campiilor si podigurilor litorale, la gurile unor fluvii de mare potential (Loire, Sena, Garonne, Tamisa) prin actiunea unor mares Puternice. O delta in usoard distructie, din cauza acelorasi maree, este cea 4 Rhinului. Tarmul cu rias defineste litoralul extremitafii nord-vestice a Peninsulei Iberice unde miscarile epirogenetice negative au dus la inundarea ‘nei suprafete vechi de nivelare, iat cel cu watt litoralal german $i olandez al Marii Nordului. Tarmul sudic si sud-estic al Buropei este dominat de prezena celor trei mari peninsule, Ibericd, Italic& si Balcanica, la care se adaugi o entitate 8de acelasi tip, dar mult mai restrans dimensional, Peninsula Crimea, Alternanta sectoarelor inalie si joase este omniprezent’, indeosebi in sectoarele spaniol, francez gi italian, dar $i in perimetrul pontic. Apar deltele (Ebru, Rhon, Po, Dunare, Volga), lagunele (inclusiv pirmul cu lido specific sectorului venetian al MArii Adriatice), limanele (Mar Menor, Razim, Nistrului), golfurile (Genova) sau mérile asociate (Marea Marmara, Marea de Azov). Nu lipsesc athipelagurile insulare (Baleare, maltez, egeean) i insulele (Sardinia, Sicilia, Corsica, Cipru). Un tip de frm aparte, extrem de pitoresc, este cel dalmatin, unde apele Mari Adriatice au invadat culoarele interioare ale unei catene mauntoase litorale generind un peisaj Jabirintic de canale, insule, golfuri, promontorii, In schimb farmul vuleanic apare cu totul izolat in cazul insulelor Lipari EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA Europa nu este o ,lume veche” numai prin prisma civilizatiei sale ci si prin varsta structurilor ei geologice si morfologice. In cuprinsul su se imbricd actualmente doud tipuri de unitati, de platformd si de orogen, care-i definesc arhitectura reliefului si-i conditioneaza trasiturile majore ale peisajului fizico-geogratic, Unitatea de platforma are extensiunea cea mai larga, ocupand peste 23 din suprafaja uscatului continental. Este constituité din scuturi si orogenuri vechi, intens nivelate si aplatizate, suprapuse pirfii nordice, estice, centrale si, partial, vestic& a Buropei. ,Paleo-Europa” include Scutul Baltic, Platforma Rus&, Peninsula Scandinava, nordul si centrul Arhipelagului britanic, cea mai mare parte a Peninsulei Iberice. Structuri vechi apar insular si in partea centralé sau sudic’ a continentului, izolate (precum Masivul Dobrogei de Nord) sau inglobate in unitatea de orogen carpatic ori alpin. In cadrul acestei unitifi se detaseaz o serie de subunitati intre care cea precambriand, caledoniana si hercinicd relevd tristturi ce se impun mentionarii. Subunitatea precambriandi corespunde celor mai vechi structuri aparfinand scuturilor Laurasici, respectiv Scutul Baltic (Fenoscandic) $i Platforma Rusa, In matricea lor geologic’ predomina sisturile cristaline cu intruziuni granitice, cuarfitele, micasisturile ce apar la zi in scutul ucraineanEr sau in Podisul Finlandez, Rocile precambriene suport adesea cuverturi de Frei mal tinere, paleozoice sax mezozoice, precum cele din vestul Platformel Ruse. Subunitatea caledoniand se extinde in vestul si nord-vestul continentului, elementele sale de referinta avand orientarea generala sud- west = hnord-est impusé de prezenja soclului rigid al celor doua seutun anterioare, dar si de paralelismul evident cu structurile caledoniene fingenetice din Apallachii de Nord, de care au fost conectate pint la formarea Auanticului de Nord ineepand cu palcozoicul mediu (acum cea 300 mitioane ani), fntdinim elemente ale subunititii On nordul insulei Irlanda, Scotia, Alpii Scandinaviei sub forma unor masive faliate, peneplenizate si, in ultimul caz, reinaljate. Fundamental Campiei Germano-Polone apattine, de asemenea, in cea mai mare parte, caledonianului dar formatiunile vechi sunt acoperite cu strate groase de depozite ulterioare, indeosebi cuaternare Subunitatea hercinicd s-a dezvoltat la sud de precedents int-o Continuitate a proceselor orogenetice specifice erei paleozoice. Ea constituie asa numita ,Mezoeuropa”, atribut adecvat att sub aspect temporal cat si al Potifiei geografice. Edificile hercinice, constituite, la réndul lor, din roci ristaline intens metamorfozate, dar si din stive groase de caleare reeristalizate (Platoul Causses), ocupa centrul si sudul Irlandei, partea centralé a Angliei (Muntii Penini), Podisul Central Francez, Vosgii, Padurea Neagré, ‘munfii patrulaterului ceho-moray (Sudefi, Sumava, Metalic) Podisurile Armorican, Ardeni, Boemiei, Lysa-Gora, Meseta spaniolé si munpi ce 0 incadreaza spre vest si sud-vest, masivele hercinice germane, munfii Macin $i Ural. Este 0 unitate extrem de fragmentat, dislocatd $1 k ‘ntrenata, indeosebi periferic, in tectonica formatiunilor ulterioare. k Unitatea de orogen (,,Neceuropa”) are o desfasurare mult mai } restrinsd' in comparatie cu precedenta, respectiv doar 1/3 din uscatul : ¢Outinental, Cu toate acestea, elementele sale se impun decisiv tn peisaj sub forma unor lanfuri i masive muntoase de o mare complexitate genetied structural, dar si a unor bazine tectonice interioare extinse (panonic, ttansilvan). Ea ocupé partea meridional a Europei argumentind astfl translafia evolutiva dinspre nord spre sud, Apartine ,Neceuropei” in primul rind Jantul muntos Pirinei-Alpi- GuPaliBalcani, cu ramificafile sale sudice (Cordiliera Betic&, Apenii Dinarici). El reunesteniste atribute unice pentru reieful european th ceva oo Priveste altitudinea, masivitatea, diversitatea si complexitatea structurilor 10a ee geologice (roci cristaline, sedimentare, vulcanice; panze de incdlecare, tectonicd accentuat), Orogenul alpin, considerat de numerosi cercetitori ca cel. mai complex de pe glob, avand la baz un mecanism extrem de complicat de falii transformante, s-a constituit, in funcjie de teoriile orogenetice la mod, intr-un teren fertil de exemplificare a acestora. Astfel, modelul clasic al gcosinclinalului si-a gasit aici un camp prielnic de iJustrare in studiile Jui Haug (pentru sectorul vestic si central) respectiv Aubouin pentru cel estic, dinaro-egeean (M. Bleahu, 1989). Conform teoriei respective (sustinuta, printre alfii, de Kober, Staub, Stille) Alpi sunt un produs al fenomenelor desfigurate intr-un sant tectonic (geosinclinal), al Mari Tethys, interpus fntre Africa si Europa hercinic8, unitifi rigide care prin presiune tectonica au determinat inaljarea catenei muntoase. Pentru Tylor, Alpii s-au format prin deplasarca Europei spre sud, in vreme ce pentru alti autori (Argand) Africa, prin deplasarea sa spre nord, a exercitat presiunea necesara orogenezei in geosinclinalul initial incepand cu anul 1973 geneza Alpilor este interpretata prin prisma tectonicii placilor. Astfel, Alpii sunt un orogen de coliziune fntre doua continente (Europa si Africa) separate, incepfnd cu triasicul superior, de un rift in expansiune ce va atinge 80 km léfime in jurasicul inferior. De-a Jungul su vor apare ofiolitele, roci-etalon pentru fenomenele de subductie, ce vor separa prin praguri viitoare bazine de sedimentare (valaisian, piemontez) in care se vor depune flisurile (alti roci-indicator pentru subducti) si calearele, Dupa Kraus (citat de Bleahu, 1989) in edificarea Alpilor se pun in evident urmitoarele etape: ~ preorogend — a sedimentirii calcarelor triasice; - faza de orogen profund, cu punerea in loc a ofiolitelor jurasice si depunerea de fliguri in cretacic ~ paleogen; ~ faza de orogen inalt ~ miocend; - post-orogen ~ ridicarea plio-cuaternerd. Conform opiniei lui Trumphy (citat de Bleahu M. 1989) scenariul este mai nuanfat, Orogeneza debuteazi prin subsidenta platformei sudice a Laurasiei cu acumularea calcarelor si dolomitelor tiesice intr-un bazin de sedimentare fragmentat tectonic de praguri si bancuri submerse. Ulterior, in sudul si estul bazinului de acumulare, se manifest’ un vulcanism de slabi intensitate, generat de un rift avortat. Latimea bazinului de sedimentare in care se va contura orogenul alpin este de aproximativ 420 km. fn triasicul superior, pe directia est-vest, se pune in evident riftul si masa de ofiolite rtaustro-alpine, in miocen — faza neo-alpind - se pun in loc Panzele helvetice, Tot in faza neo-alpind se edficd Subaipii frances, si Munfij Jura, Rosa ~ cristalin, ofiolite, ssturi albasue ca dover certe ale subductiei), Alpi sudici (constitu din calcare mezozoice) gf depresiunea Po, (eeria poansondri formulata de Molnar si Tapponnier ~ 1977, citai M. Bleahu, 1989) se bazeaza pe fenomenele specifice linilor de alunecare, Cu deplasarea maselor dinspre zonele cu presimni puternice (de coliziune) spre cele unde presiunile sunt slabe (zonele de subductie). In acest caz se Gonsiderd c4 placa africand avea o proeminenta (Poanson) cu rol de , placa Alpii Centrali si aparijia cordilierelor latorle (Cordiliera Betica-Alpii parte) nab eeninli pe deo parte, respectiv Muni Dinacet de cealalta Fre) sub forma a doi lobi laterali, De mentionet of Pentru unii autor CTrumphy) poansonul aftican era 0 excrescenta a continentului propriu-zi uneori separat de el prin ,transformanta calabrezi”, iar pentru ali Biju- Duval si Dercourt,citai de Bleahu, 1980) Apulia” era o prelungire, spre proves niloliei de azi, tow! desfisurénduse intraup context generat de tnui alt bazin (Vardar), spre est, unde se vor edifica Alpii, Dinaricii, iEUROPA Sf BS IBERIA] yy ot ‘, AX ‘wu oo es a S t AFRICA Fig.1. Geneza Alpilor conform teoriei poansondirii, Orogenul carpatic este, ca varsta, apropiat de cel alpin, structurile sale find conturate ins anterior la periferia pArtii sudice a blocului precambrian est-european. Dealtfel arcuirea sa reflect cu fidelitate conturul, din perioada respectiva, a plécii menfionate gi rezisten{a opusi de unele masive hercinice (indeosebi cel dobrogean) desftsurarii sale liniare Scenariul evolujiei Carpatilor debuteaz cu evidentierea, in triasic, a unui bazin oceanic (carpato-balcanic) pe fondul aparifiei si actiunii a unui ‘mare numar de microplaei separate de rifturi de-a lungul cdrora s-au pus in loc ofiolitele din Carpafii Occidentali (Trasc&u-Metaliferi) Sub imboldul Presiunilor exercitate dinspre vest - sud-vest de placa african, oceanul carpato-balcanic s-a restrans i inchis simultan cu formarea si incdlecarea panzelor de sariaj (Getic in Carpatii Meridionali, Codru in Muntii Apuseni) (Velcea, V. 2001). Placa est-european’, moldava, gi cea moesica, de varst& precambriand, s-an subdus sub placa transilvano-panonic& determinand, prima, in Carpatii Orientali, cutarea formatiunilor de flig exter si aparitia celui mai lung lant vulcanic din Europa, Vihorlat-Ozs-Calimani-Harghita, de varsti neogena (badenian’). Cea de-a doua a generat lanful masiv al Carpatilor Meridionali 13‘ar ambele au dus Ja formarea Subcarpaflor. Diferentierile structurale inte anumite sectoare ale Carpajilor se datoreaz& ritmurilor si intensitafl Giferite imprimate de tectonica regional sub impulsul actiunii ‘unoy ‘microplaci (moesied, dobrogeand, transilvand, panonica) dar si a formény unor azine tectonice de mari dimensiuni (panonic, -transilvan) Contorsionarea excesivai a lanfului carpatic a fost determinata, deci, atat de jecul microplacilor interme si externe cét si de procesele orogenetice de edificare a Alpilor si Dinaricilor care au influenat, in primal rang, fenomenele de edificare si pozitionare a Carpatilor Occidentali. In acelasi bazin oceanic, carpato-baleanic, se deruleaz orogeneza Balcanilor in care o placd egeand colizioneazd cu placa moesicg determinand cutarea si exondarea depozitelor acumulate. Glaciatiunea reprezinta fenomenul cu cel mai important impact asupra modelirii reliefului in cuaternar. Pozitia geograficé a Europei a favorizat_ deavoltarea $i actiunea indelungati a ghefarilor de calota generati de cele doua centre localizate in nordul Scandinaviei si insula Novaia Zemlea Calota glaciara a avansat de la nord spre sud acoperind, in faza maxime)_ extensiuni, Scandinavia, nordul i centrul platformei Ruse, Campia Germano-Polond, Arhipelagul britanic. Limita meridional a fost identificata la sudul Londrei, nord Viena, Kiev, sud Moscova. O caloti 8 extinsd acoperea, de asemenea, Munjii Alpi iar una de dimensiuni reduse Pirineli (Fig. 2). In celelalte masive mumtoase, intre care Carpati, glaciafiunea s-a manifestat prin prezenta ghetarilor de vale si circ, e Calota glaciari nordic a cunoscut 3 faze evolutive: Elster, Saale si Vistula. Pentru glaciatiunile Saale si Vistula s-au idemtificat trei stadii_ Hanovra, Rehburg i Wartha , respectiv Brandemburg, Frankfurt pe Oder si e Pomeranian. E In Alpi, glaciajiunea a avut 4 faze: Gunz, Mindel, Riss si Wurm (denumite dupa o serie de rduri, afluenfi ai Dundtii, din Podisul Bavariei) _ paralelizate, ultimele trei, cu fazele calotei nordice. Limita extremd a calotci alpine a atins zona Sigmaringen unde a determinat o curbura accentuati a r cursului fluviului mentionat. e Pentru Muntii Carpaji opiniile cele mai avizate (Urdea P., 2000) _ converg spre acceptarea a doua faze, Riss si Wurm, cu o serie de stadii (Il pentru Riss si III pentru Wurm). Limita ghefarilor de vale a coborat, in faza de maxima extensiune a glaciatiei carpatice, pind la 1400 m in Retezat, ‘Stadial IV wurmian s-a limitat la ghejari de cire menfinuti Ja peste 1800 m in Munfii Retezat si, desigur, si in alte masive, in primul rand in Tatra fnalta, | IActualmente, glaciajia este prezenti prin ‘calots din Arhipelagul Spitzbergen (58 000 ka), cele de mai mick dimensiuni din Novaia Zemlea, reeds gt Alpii Scandinaviei, precum si prin ghefai de cre (in Pirinei) sav vale (in Alpi) tea Fig. 2. Extensiunea glaciajiei in Eurept (dupa Takoviev, 1956, cu rrasificri), limita fozei Elster; 2, limita fazei Saale; 3, limita fazei Vistula (W-stadiul Wertha, R-stadiul Rigs Brstadiul Brandemburg, P-stadiul Dumeraanian, $s-Sanpausselka), 4, direcia deplasin ghefii in faza Elster; 5. ‘nectia deplasiri fn faza Saale, 6 calota glaciard din Alpi si Pirinei. Dintre cei mai cunoscuti ghetari alpint se numéri Mer de Glace (414 xem?), Altesch (24,7 kam lungime, 86.8 kn extensiune), Ghefarul Rhonului (10 km lungime, 17 km? suprafafa), Hufi (7 km lungime, 13,7 km? Gesfagurare), Grindelwald (5,5 km Tungime, 10,1 km? extensiune), Mer de Glace, ete. © caracteristicd a evolufiei actuale este retragerea continua 2 ghefarilor alpini, fenomen accentuat Sndeosebi dup& anul 1 850 (cand s-a Sfargit ,mica er8 glaciara”). Astfel, din eet 2 244 ghetari inregistrafi in 15Elvetia la data respectivl 249 au displrut, Retragerea Himbii altor gfle,evidenté (Altesch cu 3,3. km, Ghejaral Rhonului cu 2,5 km a diminuarea grosimii $i a suprafetei ocupate se amplific8, age Priveste voleanismal actual el se manifests izota, fn slang (ekla, Katla) si bazinul mediteranean (Etna, Vezuviu, Strombol}) RELIEFUL Este rezultatul evolutici paleogeografice, structurii_si constitu) {tologice, tectonicii si varietdtii sistemelor de modelare. Astfel, evolu Paleogeograficd a impus nu nomei edificarea unor anumitetipuri de struct (Ce platform sau orogen) ci a imprimat intensiati si ritmuri extrem Pantate evolutiei sale. In mod similar, prezenfa unei game variate de ros (Gare si moi, masive sau stratficat, solubile si insolubile, orizontale so inclinate) a condus Ja un comportament difert in interrelafia ou facten Modelator, rezultnd totaitea tipuri sau subtipuri de relief litologic sa Stuctural, Tectonica substratulu g-a pus, la randul ei pecetea asupra macy sar amieroformelor de relief, ezultind formele de tip horst sau graben, Culoarele sau depresiunile tectonice etc. In fine, dar nu in ultimal tind : portanfii morfogenetica, sistemele de modelare sunt responsabile . devenirea in timp a reliefului Prin negarea sau modelarea formelor sal ralore si minore. Modelarea glaciar8, fluvial, in regim arid te, a genera forme inedite, de mare specificitate, | Europa este cel mai jos continent ~ 300 m altitudine medie — datorti jitensiunii mari a c&mpiilor si dealurilor. Treptele sale de relief i pone Jor este urmatoarea’ i > e&mpii joase, pana la 200 m altitudine 57% ~ _ cAmpii inalte, dealuri gi podisuri jase (500 m) -279% [ > Podiguri, dealuri $i munti josi (500-1 000 m) — 10% ~ _ munfi (peste 1.000 m) ~6 %. Amplitudinea maxim’ atinge 4 838 m (4 810 m~ Mont Blane 5 ~ ‘m nivelul Marii Caspice), I Munfii Europei Au virste diferite (caledonieni, hercinici, alpini) si tnalyimi de pénd I 4810 m, Alcétuiese lanuri cu lungimi apreciabile (Alpi i 16Balcani, Apenini, Dinarici, Alpii Scandinaviei, Ural) dar pot apare si ca masive izolate (munfii Peninsulei Crimeca, din insulele Sicilia, Sardinia, Creta), Orogenezei caledoniene ii apartin munjii din partea de vest - nord- vest a continentului, din Islanda, Marea Britanie si Scandinavia, - tn Islanda — munfii Donegal si Wicklow fragmentati si separati de depresiuni de tip graben; ~ In Scotia, Muntii Caledonici sunt despar{iji de Mungit Grampiani, situati in sud, prin succesiunea de euvete lacustre de origine tectonica (Loch Linhe, Loch Oih, Loch Ness) unite prin Canalul Caledonian; - Mungii Scofiei de Sud au aspect de podisuri peneplenizate, varful Ben Newis (1 343 m), cel mai fnalt din Marea Britanie, fiind grefat morfologic pe un vechi aparat vulcanic; ~ Munfii Scofiei de Sud (843 m in vf. Merrick) se continu’ spre miazizi cu Munjii Cheviot (816 m) ~ Aparfin, de asemenea, orogenului caledonian si Mungi Cambrieni (1 085 m) din vestul Angliei ale céror structuri au orientarea sud-vest — nord-est, asemanatoare cu a masivelor susmenfionate, in Scandinavia, Munfié (Alpii) Scandinaviei au peste 1 500 km lungime, fiind orientai © NE-SV si prezinté urmatoarele ristturi morfologice: + Telief in culise datorat fragmentirii excesive tectonice si refelei hidrografice care dau sectoarelor de culmi orientari diferite; ~ altitudini cuprinse preponderent intre 1 500-2 000 m, exceptie varfurile Galdhopiggen (2 469 m) si Glittertind (2 452 m) situate in sud si varful Kebnekaise (2 123 m) in nord = in centru se dezvolté o zona mai joas (Depresiunea Trondheim sau Nidrosia); ~ constitufia litologicd alcatuité din granite, gnaise, micagisturi, calcare cristalines ~ morfologie tributara sistemului de modelare glaciar si periglaciar; ~ aspect de podisuri netede numite Kjolen, in nord si helduri, in sud; ~ puternicd asimetrie a versantilor: cel vestic este abrupt si fnalt, cel estic cu pante prelungi; ~ versantul vestic este intens fragmentat de fiorduri (cel mai lung din Europa, Sognefjord, numit si ,regele fiordurilor”, cu 204 km si 1 308 m adancime; ,regina fiordurilor” este Ulvick, cu o stafiune turistica renumita); 7-, lirnul atlantic este jalonat de 0 fisie de cAmpie joss sy formata prin abraziune marina (Stranflat), Mun(ii si podisurile hercinice formeaza aliniamente astfel orig {neat alcdtuiesc un vizibil W cu 4 laturi (Vandermotten, C., 2000): Prima laturd, orientat, in general, NV-SE este compusd din \4 Penini, Cornwall si Devon din partea centrala si sudici a Angliei; i Kerry din. sadul -Irlandei, Podisul Armorican din Peninsula Bretag, sectoral vestic al Podisului Central Francez: Al doilea sector, cu dezvoltare SV-NE, este constituit din fragny estic al Masivului Central, Vosgi, Padurea Neagri, Podisgul Ardey Masivul Sistos Renan; A treia latura, orientata din nou NV-SE, include masivele de mai : extensiune si altitudine Harz, Padurea Boemiei, patrulaterul ceho-m (unde cele 2 ditectii se imerfereaza), Lysa Gora, Podisul Donepk $i My Mécin. Se observa marea fragmentare a acesteia si decalajul spatial d- clementele constitutive; Ultimul segment al W-ului este aledtuit din culmea unitard a Mug. Ural, cu o dispunere relativ nord-sud. Ca trisituri morfologice, Mungii Kerry (in sudul Irlandei) rele relief de tip jurasian, cu anticlinale si sinclinale paralele dat corespondenfei dintre forme $i structura, in timp ce Muntii Penini (968) varful Cumberlot) sunt intens peneplenizafi si fragmentati, avand unor podisuri racordabile in plan major. fn sudul Angliei, muntii Corny si Devon abia depiisesc 500-600 i, O structuré mult mai complexa releva Masivul Central Fran unitate inconjurati de culoare si depresiuni joase, tectono-fluvi (Acvitania, Lanquedoc, culoarul Rhonului). Aici formatiunile cristaline intens faliate, de-a lungul falilor activitatea vulcanicd neogend ge stratovulcani (Mont Dore ~ Puy de Sancy ~ 1 886 m, Cantal ~ 1 856 m, de Dome ~ 1 456 m). in sud $i sud-vest se dezvolti o groasa cuvert caleare mezozoice cu un exo si endocarst de amploare in Platoul Cau (Cheile Ardechului, pe Tarn, 47 km lungime, eu celebrul Pont du I'Arc) Muntii Vosgi si Pidurea Neagra au aspect de horsturi ce delimit srabenul. Rhinului pe o.Jungime-de-cea 160 km. Altitudinea-maxi apropie de 1 500 m (Feldberg, 1 493 m). Santul tectonic al Rhinului a i asimetria inversd a celor doug masive, versantiiexteriori fiind prelung cei de interfata abrupt. In Padurea Neagra, ghetarii cuaternari ce acopel masivul Feldberg au sculptat cuvete ce adapostese lacuri (Titisee, Feld 18iar rupturile de pant au generat cascade (Triberg, 162 m fnaltime; Toldtnav, 100 m). Periferic se descarc& acvifere mineralizate precum cele de la Baden- Baden, Bad Bellingen, Bad Krozingen etc. Vaile se descarcd divergent, spre vest si est, avénd profile inguste (cheile Glottertal, Ravenna), cu numeroase repeziguri si marmite de albie. ‘Masivele hercinice Hardt (687 m), Rhon (958 m), Pédurea Turingiei. Jura Suabé, Jura Franconiand (884 m), Masivul Sistos Renan (880 m), Eifel, Taunus, Harz (1142 m) au extensiuni modeste si o prezenfa discret fn peisaj. Majoritatea lor sunt alc&tuite din roci cristaline, metamorfozate intens, cu excepfia masivelor Jura Suaba si Jura Franconian& unde relieful este sculptat in roci sedimentare, Ca forme frecvent intalnite menfioném cuestele si butonierele. Reteaua hidrografica s-a Incastrat freevent in formafiunile lor cristaline generdnd defile sau chei inguste, Tzolat apar formatiuni vulcanice tertiare (masivul Rhon), Produsul orogenezei hercinice este si sistemul muntos din partea central-estici a Peninsulei Balcanice reprezentat prin Mungii Rodopi (2 925 m in VF, Musalla) gi continuarea acestora spre nord-vest in masivele Rila si Pirin (Vf. Vikhren, 2 914 m) respectiv spre est, in masivul de mai joasé altitudine, Istrangea. Rezistenta opusa de acesta a determinat orientarea est- vest a Balcanilor si marea curbura a lanjului carpato-balcanic din Valea Timokului, In sfarsit, hercinicului i se atageazii o mare parte a reliefului Peninsulet Therice, constituit din podiguri (Meseta, Estremadura, Portugaliei) si muntii imercalati sau limitrofi acestora (vestul Mungilor Cantabrici, Sierra Guadarama, Sierra Gredos, Sierra Gata, Sierra Toledo, Sierra Morena). Peneplenizarea, fragmentarea si degradarea reliefului sunt accentuate, sistemul de modelare bazat pe alterare-dezagregare punfndu-si pecetea asupra macro si microformelor. De asemenea, relieful insulelor Sardinia si Corsica are ca substrat litologic masive hercinice cristaline cu altitudini ridicate (2 710 m in Vf. Cinto din Corsica). Muntii mezo-neozoici constituie, peisagistic, unitatea cea mai bine evidentiatd, atét ca extensiune spatiald cat si ca inaltime sau masivitate. Din aceasti grup fac parte Pirineii, Muntii Iberici, cordilierele Betica si Catalana, Alpii, Carpatii, Apeninii si Dinaricii (inclusiv prelungirile acestora spre sud, muntii Pindului si Peloponesului). ALPIL 19Reprezint& cel mai important si complex lan} muntos al contine, Guropean, Se impun in peisaj prin altitudinea si masivitatea lor & datoritd depresiunilor, podisurilor si culoarelor marginale ( Perialpina”) reprezentate de: 1. Depresiunea Rhon-Saone este localizaté tntt-um graben hi 600 km in care s-a grefat si a evoluat rejeaua hidrografica a Rhonului; 2, Mungii Jura au altitudini modeste (1 723 m in varful Crete Neige), fiind alctuiti, predominant, din calcare mezozoice Pe seama cig s-a dezvoltat un relief exo si endocarstic Teprezentativ, Masivul a fost afy Ge laciatia cuaternar® conservand in morfologia de detaliu o serie Gircun. Este domeniul de dezvoltare a reliefudui jurasian tipie, genera, impunerca in peisaj a structurii (crestcle corespund anticlinalelor, iary sinclinalelor) prin intermedjul unei refele hidrografice striet adaptate, § vest si nord-vest muntii fac trecerea spre Podigul Jura, eu aspect ‘monoclin ; 3. Podisul Elvetiei, este inconjurat Ia sud, vest si est de o nunfoase. Spre nord el trece abia sesizabil in Podisul Bavariei. A f totalitate acoperit de ghetarii cuaternari. in consecinta prezinti numew civele tectono-glaciare ce adipostese lucuri (Leman, Bodensee, Zi Neuchatel, Luzern). De-a lungul vailor Rhin si Aare se afirma on sect cAmpie veritabila cu altitudini cuprinse intre 400 — 500 m. La oi Alpilor se dezvolté un sector piemontan de 700-800 m inalfime din do detritice terfiare, glaciare si fluvio-glaciare, 4. Podisul Bavariei se desfasoara in continuarea, spre nord si Podisului precedent (pozitie explicabilé prin suprapuneres lor pest depresiune de Vorland alpin, cu fundament de flis si de molaca peste a0 depus formatiuni glaciare, fluvio-alaciare si fluviatile (Caloiane Ni colab., 1982) avnd ca limita culoarul Dunari. Calota glaciard alpi acoperit partea sudic& si centrala a unitafii (pana la latitudinea local Sigmaringen), fapt atestat peisagistic de valurile de morene are abun ndeosebi, im fasia contactulai cu Alpii Bavariei unde. tn depresiunile excavatie extrem de numeroase sau intre valurile de zona predlpy ‘morene, sunt cantFig. 3. Unitdtile morfologice ale Munyilor Alpi (dup Caloianu, N. si colab., 1982) lacuri de dimensiuni mai mici (cel mai extins fiind Chiemsee) si numeroase rmlastini. Podigul a devenit un veritabil laborator de studiv al cronologiei glaciatiei alpine, fazele acesteia fiind denumite dup& cele patru rauri care-] traversea7a, de la sud la nord (Gunz, Mindel, Riss si Wirm). 5. Campia Padului (Lombardiei), 12 bordura sudic& a Alpilor, s-a format intr-un vechi golf al misii Adriatice, colmatat de réurile viguroase organizate pe versanti Alpilor. Are o lungime de 360 km pe directia vest- test, o altitudine sub 100 m in centru si 300-500 m la contactul cu muntii. Ca desfagurare, se extinde pe circa 46 000 km’, La contactul cu Apeninii apare tun glacis extins. Fluvial Pad (Po) curge printr-o albie suprainaljata de depunerea masiva de aluviuni, indiguirile fiind singurul remediu impotrive revarsarilor. in zona litorala prezinta un farm deltaic jos si mlastinos. ‘Alpi propriv-zisi, se dezvolti sub forma unui arc impozant, cu convexitatea spre nord avand latura externa cu 0 lungime de 1 250 km iar cea intern’, sudicd, de 750 km. Latimea edificiului muntos este cuprins® fntre 125-265 km (maxima in zona centralé). Suprafafa regiunii, montane depageste 220 000 km’. jPasul Altari fi separ’ de lantul Apeninilor iar pasul Vraja de Dinarici. Limita in raport cu Carpafii este trasata de cdtre culoarul Dun zona Bazinului Vienei. Principalele caracteristici ale Muntilor Alpi su - masivitatea accentuatd, determinata de ipsa unor depr imerioare extinse; - altitudinile ridicate: Mont Blanc (4 810 m), Monte Rosa (4 63 Matterhorn (4 565 m); ~ fragmentare ridicata prin vai longitudinale (Gail, Rhon). Nici o transversala n-a reusit si ferestruiasca unitatea montana in totalitate; ~ extrem de complecsi sub raport structural si mork {predominanja rocilor cristaline, metamorfice si sedimentare; intensa); ~ simetrie structurala: cristalin (sisturi, granite, gnaise) in cey sedimentar mezozoic intern (calcare) i sedimentar mezozoic $i neozoic: exterior (calcare si molasa). Cristalinul apare deshumat de sub pina ferestrele tectonice Engadine, Mont Blanc, Gran Paradiso, Tauern. Comp vulcanice apar izolat in vecinatatea lacului Como; - prezenta a nu mai pufin de sapte pinze de sariaj formate in oliga (helveties, penina, austrice, dinaride) (Fig. 4) ane Teberroes Poceensteck Fig. 4. Masivul Roggenstock cu cele 7 panze specifice Alpilor. (dif Trumpy. 1985, in Bleahu, M. 1989). I. Panza helvetic’, II Unitate mélange. IIL. Flig eocretacic, IV. Panza de Klippe, V-Pinza cu ofiolit radiolarite, VI. Panza austrica inferioara, VII Panza austrica superioara~ un relief glaciar iJustrativ sub forma de creste, circuri si vai glaciare suspendate, Limita actuala a zapezii persistente este situati la 3 600 m altitudine in sud si 3 200 m pe versantul nordic, unde modelarea glaciara continua = in Alpii Dolomitici, Bavariei, Austriei, Julieni ~ carst dezvoltat in calcare de mare grosime, cu pesteri de mari dimensiuni (Eisriesenwelt, Postojna); = umanizarea mai redus& datoritd accesibilitaii limitate si resurselor (indeosebi cele subsolice) relativ putine. Abia in ultimul secol, datorita turismului, spafiul alpin a fost populat mai intens; ~ Alpi alcdtuiesc, din punct de vedere structural, doud compartimente distincte: Alpii Occidentali si Alpii Orientali separate de o linie ce uneste cuveta tectonic& a lacului Maggiore cu obargiile Rhinului.. Alpii Occidentali — sunt mai complecsi structural, mai inal, cu cei mai rmulfi ghefari. Sunt lipsifi, in general, de semnele nei subductii veritabile (ofiolite cu o dezvoltare complet, lips parfiala a magmatismului de subductie). Relieful carstie abunda mai ales in Alpi Savoiei (unde este localizat avenul Jean-Bernard cu cea mai mare denivelare din lume ~ 1 602 'm sau splendida pester Choranche, ingenios amenajatd turistic). Prezinti trei arcuri cu convexitatea spre nord din care fac parte integrant& urmatoarele masive: - primul are, spre interior sau sudic ~ Alpii Ligurici, Cotici, Graici (Vf. Gran Paradiso ~ 4 061 m), Penini (Monte Rosa ~ 4 638 m; Matterhorn ~ 4 565 m), Lepontini; = arcul median ~ Alpii Maritimi (Vf. Pelat — 3 053 m), Provensali, Dofinezi, Savoiei (Mont Blanc ~ 4 810 m), Elvetiei, Bernezi (Jungfrau ~ 4 166 m), Glaricis - arcul exterior (spre nord) ~ Prealpii francezi gi Prealpii Elvetici. Alpii Orientali televa 0 larga dezvoltare a formatiunilor mezozoice. Panzele lor s-au constituit pe seama elementelor plicii superioare, africana, sub care a avut loc subductia. Sunt alcatuiti, de aserenea, din 3 arcuri dupa cum urmeaza: ~ arcul sudic: Alpii Lombarzi, Alpii Venetiei, Alpii lulieni; = arcul median: Alpii Retici (Vf, Bernina — 4 052 m), Alpii Norici, Alpii Stirici; ~ arcul nordic, exterior: Alpii Bavariei (Zugspitze - 2 964 m), Salzburgului (Dachstein - 2 996 m), Alpii Austriei. 23Relieful carstic este reprezentativ in Dolomiti, Salzburgului unde s-au dezvoltat sisteme endocarstice da Csriesenwelt, Dachstein), iar formele glaciare definesc peisajul de peste 2 500 m altitudine. CARPATH Se desfigoaré fntte Dundre, la vest, care-i separa de Alpi g schimb lafimea este mai redusd, 180 km, valoarea ex i in Tatra, Indltimea maxima este atinsd in Vi Gerlachovka, 2 localizat, de asemenea, in Tatra fnalta, Ca genezi, Carpatii s-au format inaintea Alpilor, debutul oro a avind loc in eretacicul mijlociu, in faza austricd si continuand inc Stperior cu faza laramica, respectiv in tetiar cu faza savic, stiricd g (Caloianu, N. si colah., 1982). La originea aparitiei lor stax iar prin subduetia placi Roménesti, Evolujia orogeneza alpind, respectiv a eterminand orientarea actual a compartimentului montos pe Girectia Re sagmentarea sa in tei unit distinete (Muntii Apuseni, Muni Rused s| Muntii Banatului), precum si decolarea pinzelor de sara), in tertiar, pe Tanga individualizarea_masivelor ‘montane, i ‘ompartimente interne ce au dus la contu1 Gepresiuni precum Bazinol panonic, Bazinul transilvan, Liptovska ke depresiunile Barsei si Petosani etc. Ridicarea lanjului vulcanie a dlepresiunile de baraj ale Maramuresului, Giurgeului si Ciucului, fn ta transilvan si Subcarpafi datoritt tectonieti active se manifest’ e Ca particularitati ale lantului carpatic mentiondm: ~ bazarul petrografic din care sunt aledtuiti ilustrat de pred deopotriva a rocilorcristaline (metamorfice), vulcanice si sedimentaryFis 5. Carpati si campiile dundrene (dupé Caloianu, N. si colab,, 1982) Coustitule veritabile aliniamente revelator dezvoltate fn partea nordica a Carpatilor Orientali (cristalinal ca ax& central deavoltaté din Tatra si pana ji Valea Trowsului), sedimentaral flisoid spre exterior iar stractarile Yulcanice spre interior, afirmate si ele in muntii vuleanici ai Slovacies Vihorlat-Oas-Calimani-Harghita; ~ fragmentarea excesivi datorat depresiunilor interne numeroase si culoarelor de vai transversale care, spre deosebire de Alpi, Feusesc asi traverseze (Olt, Jiu, Mures, Dundre); - dublarea, indeosebi spre exterior, a Janfului muntos cu o structura eogend cutatd (Subcarpatii); ; prezenta a tei platforme de nivelare (Boriscu, Réu-Ses, Gomovita) Paralelizate in endocarst cu tei niveluri de pesteri polictaate: - relieful glaciar este mai putin elocvent, el conservindu-se doar in Cexpatii Meridionali si Tatra (cu totul izolat gi in alte masive) Vailor, morenelor sau circurilor glaciare:Oas-Gutdi- calimani-Gurghiu-Harghta. In asociere cu alte fort il gasim, de ase ‘n munfi Metaliferi si Viadeasa din Carpi Occidentali ai Romaniei; > relieful carstic este, de carst de latitudine si altitudine mi nuantati de forme exo si endocarst este ridicat atat la suprafaya, unde densitatea dotinelor, uvalelor depresiunilor carstice este apreciabila, eat, 51 subteran unde s-au dezve pester $i sisteme endocarstice de marj dimensiuni (Pestera Vantului 20 kim lungime; Pestera Humpleu, sistemel Groapa de la Barsa, siste Platoului Scatisoara-Ocoale etc),= umanizarea accentuati a spajiului montan datorit& accesibilitiii Fidicate si varietajii resurselor solului (agricole, forestiere, turistice) si subsolului (zdcdminte nemetalifere, sare, c&rbuni ete.) Mungit Bateani inttegesc, spre estul continentului, lantul alpino- carpatic. Au o orientare vestest si 0 Iungime de cca 600 km. Sunt alcdtuiti din doua culmi paralele, Stara Planina si Sredna Gora, separate de depresiuni tectonice cum ar fi Karlovo si Kazanlik. Stara Planina, situatd in nord are inaltimi mai mari (2 376 m in varful Botev). La peste 2.000 m apar forme glaciare (circuri si vai ineipiente). Spre nord, Balcanii sunt flancati de structuri de tip subbalcanic continuate, spre Dunde, cu Podisul Prebaleanic Mungii Dinarici, edificati odati cu Alpii, sunt 0 continuare a acestora la sud de pasul Vrafa. La rindul lor, Dinaricii se prelungese spre sud cu Munfii Pindului si Munfii Peloponesului. In Dinarici (altitudinea maxim: in VE. Durmitor, 2 522 m) predomina calcarele mezozoice pe seama cdrora au fost modelate platouri calcaroase extinse numite ,planine”, dar si un carst constituit din poli (Livno, Lika, Popovo, Cerknica, Kosovo), pester, chei si canioane, Dimpotriva, in Muntii Pindului predominé depozitele de fli. Culmea vestica@ Dinaricilor include relieful de tip dalmatin din zona IMoralului adriatic unde cutele strénse, paralele cu farmul, au generat creste $i insule separate de vai sau canale inundate. Munjii Pindului continua spre sud Dinericii avand o structura mai complexa: partea esticd, mai fnalt& (Vf, Smolica, 2 637 m, Muntele Olimp, 2 917 m ~ cel mai inalt din Peninsula Balcanica) este de varsta hercinicd yar cea vesticd mezo-neozoicd. La contactul celor dou& tipuri de structuri fragmentarea este excesiva fiind materializata in culoare sau depresiuni {ectonice ocupate, unele, de lacuri extinse (Ohrid, Prespa). Extremitatea sudic& a edificiului muntos este constituita din Muntii Peloponesului, ce depasesc 2.400 m inaltime si se rasfird digitat in peninsulele litorale. Munsii Pirinei s-au format la contactul placii iberice cu cea europeana, comprimand, indltand si deversind depovitele acumulate intr-un san{ tectonic ce scurcircuita ,oceanul piemontez” cu Atlanticul. Structura acestor munfi este relativ simpl& lipsind sariajele, cutarea este moderata pe fondul Prezenfei rocilor cristaline (unele apartinénd placilor intrate in coliziune) si sedimentare, Calcarele sunt larg raspandite iar relieful carstic bine dezvoltat (Avenul Pierre Saint Martin ~ unul dine cele mai adénci din lume, dar gi celebrele pesteri cu picturi preistorice Niaux, Lascaux, Labastide). Se impun ‘n morfologie prin relieful glaciar specific, dominat de prezenta circurilor Munsii Apenini constituie coloana vertebral a reliefului Peninsulei Utalice, culminand la peste 2 994 m in varful Gran Sasso d'ltalia. Se a7subdivid in trei sectoare, Apeninii nordici, centrali si sudici, dg structurd petrografica si caroiaj tectonic. Astfel, in nord predomi, strpuns uncori de corpuri vulcanice. Este singurul compartiment af glaciatiune, mérturie find numeroasele lacuri glaciare intalnite le 800 m altitudine in Apeninii centrali domin& calearele iar fragmentarea accentueaza generdnd frecvente culoare $i depresiuni. Apeninii sudici sunt de 0 mare complexitate litologica si sty vuleanismul fécéndu-si pregnant simfitd prezenta (Vezuviu). ‘eetonicd este intensa dovada find seismicitatea ridicata a regiuny apar, pe langi rocile sedimentare si vulcanice de varst&. mezozo) neozoicd, formafiuni cristaline precambriene apartindind oa apulian, Podisurile Europei Ocupa 27% din continent si sunt localizate in partea nordic’ si a Europei. Principalele podiguri europene sunt: Baltic, Armorican, J Elvetiei, Bavariei, Boemiei, Lysa Gora, Lublin, Volino-Podolic, 4 Spaniol&, Moldovei, Transilvaniei, Prebalcanic, Dobrogei... Ment podigurile Elveties si Bavarici, interrelationate cu spatiul alpin, a analizate anterior. Podisul Baltic se suprapune in intregime Scutului Baltic, ste precambriand reprezentativa pentru devenirea intregului continent eur Are 0 altitudine medie de 200-500 m (in Munfii Hibini, din Peninsula atinge 1 191 m iar in masivul Haltiatunturi, din Fenoscandia, 1 324 m)} © peneplend larg valurité, retezatd in cristalin si acoperita cu dé ‘cuatemare (glaciare, fluvio-glaciare, litorale, lacustre). ‘a subdiviziuni majore deosebim Podisul Suediei si Podigul K Finic. Podisul Suediei se extinde la est de Alpii Scandinaviei, ca premontan al unei fasii alungite nord-est ~ sud-vest flind strans leg acordul su cu unitatea muntoasé, Podigul in inspre bazinul Golfului Botnic. El se subdivide, 1a randul sau i compartimente: Podisul Norland , Depresiunea Suediei Centrale $1 ‘Smaland,Podisul Norland ocupa nordul Suediei. Relieful siu are aspectul unui monoclin orientat spre est. Teritoriul acestuia este afectat de migcari izostatice pozitive determinate de eliberarea de sub calotd glaciara ce a lisat in urma topirii depuneri de materiale specifice. Este brizdat de o retea densa, vanara de ape. La contactul cu muntele sunt localizate depresiuni de convergent hidrograficd unde, asemenea si cuvetelor sculptate de gheata din restul podisului, sunt cantonate lacuri Depresiunea Suediei centrale s-a conturat in perimetrul unui fost brat marin post glaciar. Relieful su este relativ accidentat datorita pragurilor si cuvetelor constituite fie din depozite morenaice fie din reminiscentele mai dure ale subsolului. in cuprinsul su sunt localizate, in cuvete tectonice, lacurile Vanern, Vattem si Malaren reprezentative prin functia lor peisagistica si rezervele de apa dulce cantonate. Podisul Smaland intregeste, fn partea sudica, unitatea major’, avand altitudine redusa, 100-300m. Este bombat in centru si intens fragmentat de vai divergente. fn cuprinsul sau apar, ‘upraimpuse fundamentului arhaicsi Proterozoic, structuri paleozoice si mezozoice plus un sistem dens de falii orientate divergent. Podigul Karelo-Finic defineste morfologic estul Fenoscandiei, Fragment al scutului baltic, este usor ondulat, cu altitudini medii de 300-400m, cu masive izolate numite tunturi (Haltia, 1 324 m). Supus actiunii ghejarilor wreme indelungata, numarul depresiunilor de excavatie ce adipostesc lacuri este de ordinul zecilor de mii. Dimpotriva, vaile au curs abia schitat datorité energiei de relief scdzute, duritijii substratului si organizirii hidrografice Ceficitare impusa de densitatea mare a cuvetelor lacustre. Subasmentul este brazdat de numeroase falii orientate NV-SE. Diferentierile structurale se reflect in morfologia formelor: pe granite apar dealuri domoale, pe cuartite culmi mai abrupte. Spiniile de berbec si drumlinurile dezvoltate pe zeci de Kilometri amintese permanent de activitatea de eroziune, transport. si depunere a ghetii. Un element morfologic de notorietate este dublul lant de ‘morene (cu o iniltime ce poate atinge 200m si o I4time de 4 km!), numit Salpausselka, prezent in partea sudic& a Finlandei. $i acest podis sufer& actualmente 0 izostazie pozitiva de cca 1m/100 ani. Podisul Armorican aparjine, ca varsti, unitatii hercinice intens Peneplenizata. Are infajisaree unei suprafeje dominata de dealuri joase (200. 400 m inaltime) formate din sisturi cristaline paleozoice in asociere cu roci mezozoice. Se subdivide in trei subunitati: Colinele Bretagne, Colinele Normandiei si Colinele Vendee. 29Colinele Bretagne ocupa_, altimetrica maxima in Mangii utate orientate NV-SE. Colinele Normandiei Continua spre est unitatea Precedenta, Altiy idee ae (417m). Se constituie intr-un nod orogratie segional, cy hidrografica radiar divergenta Colinele Vendee se dezvolté ta sud de culoarul larg al Suprabun tectonic unei ari de bombare a fundamentului cristalin. * intr Podisut Armorican si culmea hercinicd @ Muntilor Vg dezvolti ,Bazinul Pariz i (Han sur Lesse), Podisul Boemiei, numit frecvent si altitudini de 600-900 m, este delimitar de nord-vest, Muntii Sudeti, la nord-est si Muntii est de ,,Colinele ccho-morave”, releaua densi de falii si adanci regiunea Blansko unde ayEET spectaculoase (Punkva, Macocha). Depresiunea Praga coincide cu zona cea ‘mai coborata altimetric (200-500 m). Podigul Lysa Gora, un vechi masiv hercinic cu 612 m altitudine maxima ‘in sectorul Lysica, este, de asemenea, alc&tuit din formajiuni cristaline acoperite cu intreaga gama de depozite mezozoice (de la triasic pind Ia cretacic). Monoclinurile structurale au facilitat sculptarea seliefului de cueste orientate cu fruntile spre nord si est. ‘Tot domeniului hercinic ii apartine si Podisul Lublin, situat intre Vistula si Bugul superior, ce s-a dezvoltat ca o structur’ veche de joasé altitudine (300-400m) acoperita cu depozite grouse de loess, Podisul Volino-Podolic, situat intre Nistru si Nipra, are altitudine medie de 200-450m (cea maxima 487m). Fundamental este precambrian (granite, gnaise) si apare la zi in talvegul vailor mai profunde. Peste cristalin apare 0 cuvertura de calcare sarmatiene recifale (toltre) tn care disolutia a sculptat tun microrelief ruiniform. Nu lipsesc nici cuestele si suprafefele structurale. Ca elemente de referinja amintim depozitele gipsifere de cca 20 m grosime ce au generat un pseudocarst unic in lume (pesterile Optimisticesksia, a doua din lume ca lungime, peste 185 km si Ozernaia, de peste 100 km). Podlisul Dobrogei are drept nucleu morfologic Muntii Macinului, un horst hercinic impus in relief in ciuda indltimii reduse (467 m) de catre structurile coborate invecinate (Lunca si Delta Dunitii, in primal rand, dar si podisurile Casimeei sau Babadagului, respectiv depresiunea Nalbantului). Sectorul su sudic este constituit din calcare sarmatiene fngropate sub 0 cuvertura de loess. Ele sunt puternic endocarstificate, pesterile sculptate oglindind in structura speleotemelor oscilatiile de nivel ale Marii Negre in ultimul milion de ani (Pestera Piatra, cu stalactite de 690 000 ani vechime) CAmpiile Europei Campiile, cu o altitudine cuprinsi intre 0 - 200 m, ocupa 57% din suprafafa continentului, Principalele unititi sunt: Campia Germano-Polond, Campia Europei de Est, Campia Roman’ si Campia Panonied, Acestora li se adaugit cAmpii mai restranse ca extensiune cum ar fi Campia Andalusiei, (Campia Padului (Lombardiei), Maritei, Thessaliei, Albaniei etc. Cémpia Germano-Polond se interpune intre Marea Nordului i Marea Balticd, situate la nord si regiunea masivelor si podigurilor hercinice extins& spre sud. Ca limit vesticé sunt colinele Artois iar in est cumpéna de ape 31lordicd a camy 1 baltic, cu numeroase tang le $i nisipurite "ansformate uy “Weeut prin umatoanc faze evo} Sepus argiNordului. Dealtfel, 0 mare parte a podigului suedez, actual gi a Finlandei erau acoperite de ape (Podigul Smaland figura ca 0 vveritabil& insula) fn care s-au depus strate groase de argile; = Marea cu Ancilus (cca 7000 ani {.H.) cand legatura cu Marea Nordului s-a intrerupt, in bazinul baltic conturandu-se un lac, iar cémpia urca spre nord cu peste 40 km; = Marea cu Litorina litorea sinonima transgresiunii flandriene (cca 5000 ani {.H) cAnd s-au pus in evidenfi actualele Taporturi fntre cele dou’ bazine marine, inclusiv prin emersia Peninsulei Tutlanda gi a Arhipelagului danez. Ca subdiviziuni ale cimpiei Germano-Polone deosebim: = Peninsula Tutlanda si Arhipelagul danez ~ 0 cdmpie joas& (170 m altitudine maxima), uniforma, mldstinoast, = Campia Germano-Polond propriu-zis& — fluvio-glaciara; = CAmpia Belgiei, Olandei si Germaniei de Vest constituit’ din tei fagii: cea a polderelor dezvoltate sub nivelul mari; 0 treaptd intermediara de 0-20 m altitudine si reapta mai fnalta, de pind la 100 m altitudine, acoperité cu loess, pe seama cfrvia s-au format soluri brune de p&dure profunde. Campia Europe’ de Fst (Rusi) se extinde pe o suprafata vast intre {Grmal Oceanului Arctic la nord si bazinele caspic gi pontic, la sud, Muntii Ural spre est si culoarul Niprului spre vest. Are in subasment formatiunile cristaline precambriene ale Platformei Ruse, depozite paleozoice, mezozoice si neozoice (inclusiv cuaternare). Fundamentul releva onduldri tectonice majore cu anteclize si sineclize si apare la zi in scutul ucrainean, in zona Kursk se fnregistreaz4 0 cunoscutd anomalie magnetic. Marginal, campia se fnvecineaz& cu unitaji mai noi, hercinice (Ural, Done{) sau mezozoice (Peninsula Crimea). Suprafata netedi a cAmpiei este deranjaté de intercalarea unor podisuri joase (Valdai, Kama, Smolensk, Volgai, Donetk) ramase in peisaj sub forma unor horsturi, domuri sau structuri de varsté precambriand ridicate in pliocen-pleistocen. Au energie redusa de relief, dar prezinta o fragmentare tectonica si hidrografic mai intensa. in functie de trisaturile sale morfologice, Campia Europei de Est (topic mai adecvat decat cel de Campia Rusi, ea extinzindu-se si in Ucraina sau Belarus) se subdivide fn patru compartimente si anume: - Cimpia Dvina-Peciora; - Cimpia MoscoveiCampia Niprutui; Campia pontico-caspica, ne (si acest glaciatiume) cat si sinus n acoperit cu depozite mai noi. in sing Benerind, datorita ritmurilor eroziunii si depunerilor, ipicd se subdivide in comp: mpand de ape joas, greu dec a dezvoltat 1a nord de Mate: vaste depresiuni colmatata cu depozite neogen Pontiene ce apar la zi in versantii viilor). Relieful Prezinta o fragmentare Telativ neteda, diversificarea morfologicd apartindnd dunelor de tipul bareanelor, cu indlfimi cuprinse fntre 5-15 m, dezvoltate dé deflajiei puternice inr-un climat semiarid. Cuvetele ma df lacuri strate. Un areal important este ocupat de del Volga. Cimpia Panonicé a rezultat in urma prébusirii masivului he Merpus intre Alpi, Di Carpal. Este 0 unitate comparimentaté in tei seston: Campia Ti Jessi (Alfold), la contactul cu dealurile piemontane we Carp: Cumaniei, intre Tisa si Dundre (Pusta), idune fluviatile, lacurisGrate, mlastini; Cémpia Bratislavei (160 m inaltime), fnspre vest de masivul hereinic Bakony. Campia Romana se interpune intre Podigul Getic, Subcaspatii Curburi, Podisul Moldovei, la nord i culoarul Dunari, la sud. Inclind spre sud si est, in sensul de retragere a apelor vechiului bazin lacustru. Este rezultatul colmatarii de catre Dunave si afluentii sai a lacului din Depresiunea getica. Prezinta, morfologic, trei sectoare: al campiilor joase, de subsidenti, al cAmpiilor piemontane si al cmpiilor tabulare. Cémpia Andalusiei este situata in coltul sud-vestic al Peninsulei Iberice, are origine piemontana si este strabatuti axial de Guadalquivir. O parte importanté a acesteia se suprapune depresiunii La Mancha. Campia Ebrului (Aragonutui) s-a format intr-un vechi graben ce separa tunitatea montana a Pirineilor de Muntii Tberici. Are un caracter fluvio- lacustru, inclina de la vest la est, iar Ia contactul cu munfii ereste in altitudine pe seama unor trepte de origine piemontana. FENOMENE CLIMATICE SPECIFICE, Europa este singurul continent terestru care apartine, intr-o proportie covarsitoare, climei temperate, delimitatd de izoterma de 0°C in nord si 20°C in sud. Singurele exceptii Je constituie exiremitifile nordic’ si sudica circumscrise unor climate de tranzitie spre cele reci si calde. Parametrii actuali ai climatului sunt consecinja actiunii urmatorilor factori climato-genetici: + pozitia in latitudine; ~ forma uscatului; ~ altitudines, masivitate si orientarea formelor majore de relief: ~ pozitia principalilor centri barici; ~~ Curentii marini. Pozitia in latitudine (36° in sud si 71° in nord) incadreaz’ uscatul continentul in plina zond temperati, paralela de 45° traverséindu-1 axial. Doar extremitafile sale nordice si sudice o circumseriu in domeniul climei subtropical, mediteraneani, si subpolar. De mentionat cd aceste extremitti au forma unor peninsule cu o desfigurare ingusta a uscatului. 35Forma continentului are o influent climaticd importanta pi expunerii mai largi sau mai resiransd a uscatului la actiunea Astfel, fragmentarea excesiva a fatadei vestice i britanic), peninsule (Scandinava, Jutlanda, Bretagne) sau mari ‘itt (Marea Balticd) determina o pitrundere adanca spre est a ii ‘oceanice vestice. {In mod similar, imbucarea excesiva a litoralului sudic sub fo patru mari peninsule (Iberici, Ualied, Balcanicd, Crimeea) p arhipelagurile Baleare, maltez si egeean, conditioneazd o repercutan a influentelor marine asupra uscatului aferent acestora dar $i asuy ‘sii extinse de tarm. Caracteristicile relefuluireprezinta un factor climatogen de ~ altitudine si masivitate; ~ orientarea principalelor catene muntoase; + expozitia $i raporturile dintre formele sale majore, Altitudinea actioneaza intr-o manierd complex, cea mai juantelor sale. Astfel, pre cauaa obstacolelor naturale practic inexistente (spre exemplu pene est a influenfelor oceanice dinspre Cémpia Germano-Polona spre Europeana). Uniformitatea seliefului determina Variatia redusa si Parametrilor climatici pe vaste teritori, Dimpotriva, cresterea altitudinilor in Carpati, Alpi, Balcani sav conduce 1a 0 etajare climaticd evident, de la clima subtropicald areale de la poalele Alpilor Ia cea rece, subpolara, specified supra situate Ia peste 3.600 m deasupra limitei zipezilor persistente. Altitudinea si fragmentarea reliefului induce fenomenul de Fy (reeazd mari contraste topo-climatice inire versantii nordici sce Lor li se adauga indicele de declivitate care face ca anumite sunnah recepteze mai multi energie in comparatie cu cele unde razele so sub un unghi defavorabil, Pouitiacatenelor muntoase tn raport cu litoralul actione: influenfelor oceanice, cum este cazul Alpilor Scandinavies sau Dinarici. Dimpotriva, orentarea marilor lanfuri muntoase ped vest favorizeazi patrunderea acestora spre interior (Pirinei, Alpi, 36Balcani). Aceeasi orientare, ins, se constituie intr-un obstacol de netrecut Pentru masele de aer polar sau tropical care se vor opri la nord $i sud de restele masivelor mentionate. Usoare influenfe submediteraneene vor penetra in sud-est prin culoarele morfologice ale Dinaricilor si Balcanilor, pana in Campia Romana, in sfirgit, prezenta unor depresiuni intramontane largi (Panonica, a Transilvaniei) genereazi un climat de adSpost unde influentele de toate tipurile se atenueaza. Pozitia principalilor centri barici este importanta pentru clima unor vaste regiuni. Astfel, Europa de Est se afl sub influenta anticiclonului siberian de iamna care, in ciuda obstacolului constituit de Muntii Ural, surmonteaza culmile lor joase $i pAtrunde pana in centrul Europei, oprindu. se, fn general, la bariera sinuoasd a Carpafilor (pe care 0 strapunge totusi, uuneori, de-a lungul pasurilor joase ~ Oituz ~ ajungind in Depresiunea Brasov). Al doilea anticiclon este cel al Azorelor, situat fntre 30 si 35° Jatitudine nordic ce se deplaseaz vara spre NE si transport zer oceanic umed. Ciclonul Islandei, arie de joasi presiune, activeaz iarna si pulseaza ser oceanic spre zona temperati. El atrage mase de aer rece dinspre Groenlanda, care se transforma in aer mai umed deasupra Atlanticului de ‘Nord diind iernile bogate in precipitajii din vestul Europei. Ciclonul asiatic, arie de joast presiune, conturata deasupra Podigului Tran, se manifesti mai pregnant vara cand atrage masele de aer ale anticiclonului Azorelor generatoare de umiditate. Tama, deasupra Europei circulatia aerului este gestionata de raporturile dintre anticiclonul siberian i ciclonul Islandei. Atunci cand masele anticiclonului siberian acfioneazd slab, acrul vestic patrunde adane spre est generfind ierni calde si ploioase. Invers, se instaureaza ierni aspre si reci in vestul Europei. Schimbul de mase se deruleazi si de la nord la sud, fntre aerul polar si cel tropical. Bariera Alpilor si Carpatilor separa, totusi, cele dou& mase de ser, calde si reci, ceea ce reduce mult incidenta fenomenelor meteorologice catastrofale (taifunuri, ploi si z8pezi abundente) specifice fazei de intdlnire brusca in zonele de campie joasi (gen America de Nord), Curensii marini afecteazi, indeosebi, fajada vesticé a continentului prin intermediul Curentulai Golfului, un curent cald, benefic pentru Europa, El influenteaza cima arhipelagului britanic si a firmului norvegian ficand Ca acesta si ramana dezghetat tot ‘timpul anului, iar cerealele si se cultive and aproape de Capul Nord. La acecasi latitudine, in America de Nord gi 37Asia de Est, tempera inconjuratoare (Mediteran’, Marea Neagra) se resi de 25-100 km in functie de morfologia litoralelor, Bativa, Influentg imte si ea pe fasii, Mersul principalelor clemente meteorologice Temperatura aerului este dependents de dle miscarea generala a maselor de ner Temperatura medie a junit ianuarie Scade treptat pe directa nceplnd de la +12°C, in zona Gibraltarulu, fa 23°C in Novas a Uralul nordic. eoterma de 0° are un tase, Sinuos, traverséind sudul ik (datorité Golfsteam-ului) pina Is Capul Nord, coboaré des toralului Norvegiei in Peninsuls lutlanda, se indreapta spre Ma unde insofeste cursal Dundrii pina in Dobrogea De aici se orient gudul Crimeii si Caucazul de Nord pana la Marea Caspica. Ba divid, Succesiunea anotimp losferice au, in Beneral, 0 repartitie mo pene Sau minime ilustrative. (ara zone desertice sau cua Precipitati). Doar pe ltoralul nordi¢ ay Miri Caspice Precipitatii este sub 250 ray anual, iar in Podisul Castiliei Noi 3003 Precipitatile se datoreaza maselor de ii, Dinaricii, Apenini, Bergen, 2 145 mm; la Kotor, efectului de foehn,De asemenea, precipitatiile crese cu altitudinea pani Ja 3.000 mm in Alpi, Pirinei si Dinarici. In depresiunile si podisurile inchise (Elvetiei, Panonia, Transilvania) ele scad la 500-700 mm. Regimul precipitatilor este si e] deosebit de nuanjat, Astfel, in partea vesticd ele cad intregul an, in sud predomina iama; in centru apar maxime de primavard si toamnd; in est inregistrim o maxim de vara. Precipitatile sub forma de zipada sunt abundente in partea nordic& a Europei si la peste 2.000 m, in muntii din centrul si sudul su, Ele dureazi fntre 5-10 zile in sud gi pana la 200 zile fn nordul Finlandei Vanturile reprezinté alt clement meteorologic important pentru clima analizata. Ele se clasifica in vanturi regulate si neregulate, respectiv de important regionald sau local. Intve vanturile regulate se inscriu, in primul rand, vansurile de vest ce afecteaza, asa cum o arata si topicul, partea apuseand a Europei. Se remarca prin durati, orientare si intensitate. Au ro] important in caracterizarea vremii umede $i ricoroase din aceasti parte a continentului. Crivéul, 0 ramificatie a anticlonului siberian de iam’, bate in anotimpul rece dinspre nord-est si est afectind Cémpia Europei de Est si podisurile de la vest de aceasta. Actiunea sa se opreste, in general, la Carpati dar acolo unde relieful o permite se infiltreazi mult spre vest (pani in centrul Campiei Romane). In sudul Frantei bate Mistralul vant de o intensitate deosebit’, iar spre Marea Adriaticd dinspre Dinarici se rasfringe Bora. Alte vanturi sunt Simunul resimtit in sudul Europei dinspre Africa, Austrul, in nord-vestul peninsulei Balcanice, Baltdreful etc In zona litoralelor actioncaz’ brizele marine iar in cele muntoase brizele de munte, Exist numeroase areale in care se realizeazA conditiile de actiune a vanturilor de tip fochn (Carpatii Meridonali, Alpi, Pirinei, sierrele iberice etc). Regiunile climatice ale Europei Regiunea climei reci (polaré si subpolard) include arhipelagurile nordice Franz Josef si Spitzbergen, insula Novaia Zemlea, nordul Scandinaviei (inelusiv Peninsula Kola), nordul Campiei Europei de Est si al Uralului. Se caracterizeaza prin: - temperaturi medii anuale negative (doar 3-4 luni din scurta varé polara depasesc 0°C);Continentals continental excesiva Oceanicd este specifies fatadei ul Peninsulei Iberice in Arhipelagul p, Brile de Jos, Tut ase, ierni blande: 1 HPe2i putine (durata ef Atlantic al Norvegi i iei ~ tie de ©Xxpozitie; si iama al precipit tatilor; Zama (0-4°C in Peninsula Bretagne! media lunii iulie jyi Pen awh ISS Ech FER RA. FS Fig. 8. Climatele Europei.(dup Caloianu, N. si cola. 1982). 1 zona acted: ‘ona subarctic&: 2 - climat de ty climat oceanic (atlantic); 5 — ‘oriental excesiy; zona subtropical (submediterancand); 8 ~ climat de nuanfa oceanicd; 9 ES [ae 3p Oceanic; 3 -climat de tip continental; zona temperata:é - climat de tranzitie; 6 ~ climat continental; 7 ~ Climat ‘limat de nuanfé continentala; 10 - clim montana din cuprinsul diferitelor zone.Climatul temperat continental afecteaz’ o fasic cuprinzind (Cimpiei Europei de Est, incepéind de la arcul Carpatilor la Ural, Este definit de urmatoarele particular ~ temperatura medie a luni ianuarie este de 5 — 10°C: ~ {emperatura medi a luni julie de 18°C, precipita medi de 600 mm (546 mm Ia Moscova); ~ Jama se aflé sub influenta anticiclonului siberian, respeq crivatului; ats direcfia dominanta a vanturilor este dinspre sud si sud-vg Climatul temperat continental excesiv defineste peisajul de step Cimpia pontico-cespicd si sudul Campiei Niprului. Valorile parame sunt: - temperaturile medii ale Iunii de i (minima absoluté ajunge la 40°C); ~ prin sudul Uralului patrunde, iarna, nestingherit, crivatul adi ‘geruri mari gi indelungate; ~ temperaturi medii ale luni julie: 22-24°C; * Precipitatiile sunt reduse: 150-350 mm anual si cad mai ales ;,Vanturi de varé din direojiasud-est, uscate si fierbing. Clima mediteraneand (subtropicala} relevi doua nuanfe dist Fespectiv 0 nuanfi oceanica si o nuanta continental’. Nuanta oceanic’, proprie vestulus Peninsulei Therice (Portugal Zone; Gibraltar, litoralului vestic al peninsulelor Italica $i Balcon \dividualizeaza prin ~ Precipitatii bogate (2.000 mm) in nord si reduse (500 mm) in so san Partea vestic a peninsulei Italia cad 1 000 mm precipi Florenta si Roma; ] maxima plaviometricd se inregistreaza la Kotor, pe litoralul dai (4. 000 mm anual); ca vanturi specifice mention&m Mistralul si Bora, ce determi cideri de temperaturi; Nuanfa continental este mai uscaté si definesle ol Suprafefelor interioare ale celor trei peninsule, Parametrii sai meteoisi ~ cantitate de precipitatii redusa: 300-350 mm (400 mm ta Atena); in Meseta spaniola apare un intens proces de fochnizare a aerului si stabilitate termic’s ~ veri toride gi ierni reci; + temperatura medie a lunii ianuarie: -7 -8°C; + temperatura medie a lunii iulie: 27-28°C; ~ amplitudini termice mai pronuntate (35-40°C). Clima mungilor inalfi este influentat& de altitudine, masivitate si expozitie. Versantii vestici $i nordici sunt mai umezi si prezint& amplitudini termice mai atenuate. Temperaturile scad cu altitudinea in vreme ce precipitatiile cresc (puténd ajunge la 3 000 mm fn Alpi). Creste ponderea precipitafiilor solide, sub forma de zApada, ce favorizeaz’ mentinerea ghejarilor la peste 3 200 m altitudine. in functic de pozitia geografic& si indljimea masivelor muntozse asistim Ia o etajare a climatului de la cel subtropical la clims rece: ~in Alpii Maritimi — climat mediteranean, insolatie puternic&; ~ in Alpii Venefieni ~ nuanf’ continentala cu ierni reci si veri calde gi umede; - in Prealpii Francezi — influent oceanic& dinspre vest; - in Prealpii Elvetieni —foehn urmat de topirea brusca a zdpezii; ~in vai gi depresiuni apar inversiuni de temperaturi si ierni reci. POTENTIALUL HIDROGRAFIC Apa, in diversele sale forme de acumulare, rimane unul din prineipiile fundamentale ale existentei vietii si dezvolt&rii economico-sociale. Resursele de ap devin astfel o conditie indispensabila atft a mentinerii unui standard de dezvoltare atins cat mai ales o oric&rei proiectii # acestuia in viitor. Inveligul hidrosferic al continentului s-a organizat in strans& corelatie cu particularitjile climatice, ale substratului geologic, morfologiei si vegetatiei. Clima a impus tipurile de alimentare, substratul geologic si morfologia modul de organizare si orientarea principalelor drenuri iar vegetatia este un element-tampon in calea scurgerii rapide gi a cresterilor Druste de niveluriReelele hidrografice de suprafats Sunt tributare marilor si oceanelor limitrofe: Mediterana, Oceanul Adantic, Oceanul Arctic si unor bazine marine interioare: Marea Neagra, Marea Caspica. Astfel, in Oceanul Arctic se varsi: Peciora, Mezen, Dvina de Nord, Onega; ~ in Marea Baltic ~ Neva, Dvina de Vest, Niemen, Vistula, Oder, Wartha; - in Marea Nordului - Elba, Weser, Ems, Rhin, Moselle, Meuse, Tamisa, Trent, Ouse; = in Marea Ménecii ~ Sena; ~ in Oceanul Atlantic - Loire, Garonne, Duero, Tago, Guadiana, Guadalquivir; ~ in Marea Mediterandi~ Ebru, Rhon, Pd, Tibre, Vardar, Marita ~in Marea Neagr& ~ Dundre, Nistru, Nipru, Bug, Don; ~in Marea Caspica ~ Volga, Ural, Kuma; Europa prezint& 0 refea organizatf preponderent in zona alpino - carpaticé inal’, devenita astfel un veritabil castel de ape continental, Ea se descarca radiar spre nord, vest si sud. Excepfie face estul continentului unde ariera Uralilor s-a dovedit inexpugnabila pentru rdurile atrase de zonele joase limitrofe cu subsidenfe active, precum si rdurile Scandinaviei sau ‘Arhipelagului Britanic cu obarsiile in zegiunile muntoase aferente Reteaua de drenaj relev4 o evolutic si organizare avansata, Numeroase fluvii, datorita debitului solid apreciabil pe care il transporta, si-au edificat delte cu extensiuni variabile, In aceastd categorie se includ: Uralul, Volga, Dunare, Vardar, Pad, Tibru, Rhon, Ebru, Rhin, Vistula, Niemen, Dvina de Nord, Peciora. ‘Dimpotriva, alte fluvii, descdreate in mari cu maree puternice, au in sectoru! inferior estuare: Tamisa, Elba, Tago, Garonne, Loire, Sen, Releaua naturali existent’, din rafiuni economice de facilitare transportului fluviatil, a fost interconectatii prin canale: = Dunare-Main-Rhin ~ Rhin-Rhon - Volge-Don = Volga-Marea Balticd 44= Garonne-Rhon - Dunare ~ Marea Neagri Regimul de alimentare Reflect interdependenta stransé intre rduri, climé gi relief. in cadrul Europei deosebim urmatoarele tipuri de alimentare: Tipul nordic (subpolar) este caracteristic unor rduri bogate in debit datoriti evapora reduse si aliment&rii din ghetari, zApezi, lacuri si mlagtin. Preainta debite mari vara cand ploilor li se asociaza topirea zipezilor. Intre 5-7 luni prezinté pod de gheata. In aceasti categorie intr raurile din Peninsula Scandinavia, Finlanda, nordul Campiei Est Europene (Peciora, Mezen, Dvina de Nord, Neva) si Islanda. Tipul atlantic include raurile din Arhipelagul Britanic si vestul Europei continentale (Sena, Loire, Garonne) alimentate covarsitor din ploile specifice zonei. Oscilatii de debite mai reduse, maximele inregistrandu-se iama cand aportul de apa creste, Minimele scurgerii apar la sfarsitul verii Raurile nu ingheafi iama, aspect extrem de favorabil navigatiei Tipul central-european (Elba, Weser, Odra, Vistula, Rhin, Dunire) Gefineste réuri mai lungi, ce strabat regiuni variate litologic. in zona ‘montana sunt alimnentate nivo-pluvial, in cea de podis pluvio-nival. Pod de gheaté 1-3 luni. Debite mari primavara, cele minime la sfarsitul verii, Rhinul se alimenteaza din ghejarii alpini. Tipul esteuropean intélnit in cazul fluviilor Dvina de Vest, Prut, Nistru, Nipru, Don, Volga, Ural, ce traverseaz regiuni cu un climat continental excesiv, cu ploi putin frecvente si iemi aspre. Maxima de primavara se suprapune intervalului de topire rapid’ a zipezii. Vara apare scurgerea minima datorit& evaporatiei. Tipul mediteranean este specific raurilor tributare Mari Mediterane. Ele se organizeazi, dar mai ales traverseazd, teritorii cu o clima subtropicala. Prezint& o alimentare bogati din ploile de iarn& si minima in petioada verilor deosebit de cAlduroase, cand unele rauri mai mici seacd (fiumare). Tipice sunt pentru acest regim cele doua rejele din partea central- vesticd a Peninsulei Italice, Amo si Tibru. Caracteristici aseméndtoare releva Ebru, Pad, Adige, Vardar, Marija, Rhonul (in sectoral inferior). Tipul alpin, eu alimentare din 2apezi si ghefari, prezint& maxime de vari si minime de iarné. Apar oscilatii bruste de nivel cauzate de topirea rapida a zapezii. Cursurile superioare ale Rhinului si Rhonului, afluentii de tar Belgia ~ 3¢ Joc/km?, Ital Polonia ~ 1¢ Romania —¢ = 79 loctkm? > tari = 40 locikm loc/km?, Nor Dina numeroase « Astfel, popu odata cu exp culturi sudu suprapune ct estic si centWeBos Parisului, Silezia, Ruhr, regiunea metropolitané a Moscovei. Explicatia densititilor mari poate fi dedusa din paralelizarea lor cu prezenta centrelor si regiunilor industriale (cum sunt cele din centrul si sud-estul Anglici, vestul Germaniei) cu existenfa unor vaste si fertile terenuri agricole (Campia Padului, vestul Campiei Germano-Polone) cu prezenta amenajarilor turistice itoralul spaniol, francez si italian la Marea Mediterana) etc. Revolutia industriala si exodul rural au dus Ja concentrarea populatiei in secolele XIX si XX. Concomitent are loc o imigrare puternicd din interiorul sau exteriorul continentului spre capitale (indeosebi spre principalele metropole colonial (Londra, Paris, Bruxclles, Amsterdam), regiuni industriale, miniere, carbonifere, petroliere. In plan regional, se constata o arie cu densititi mari de populatie ce porneste din nord-vestul Europei, respectiv din central Angliei si se orienteaza spre sud-estul acesteia, pani in Campia Lombardiei incluzind Bazinul Parizian, aglomeratia Rhinului, Podigul Elvetian si marile orage din nordul Italiei. La nivelul entititilor politico-administrative, a statelor, se constatt din punct de vedere al densit&tii populatiei, prezenta a 4 grupe de {ari si anume: - {Bri cu densitate foarte mare (1 000-16 329 loc/km): Monaco ~ 16 329 loc/kim?, Vatican —2 300 loc/km®, Malta ~ 1 165 loc/ki « fari cu densitate mare (100- 400 loc/km’): Olanda ~ 385 loc/kin?, Belgia — 336 loc/km?, Marea Britanie ~ 240 loc/km*; Germania ~ 231 lociksr?, Talia ~ 192 loclkm?, Cehia ~ 130 loc/km?, Franta ~ 108 loc/km?, Polonia ~ 106 loc/km? = tri cu densitate mijlocie (50 -100 loc/km?): Austria ~ 95 loc/km?, Romfnia — 94 loc/km?, Ucraina ~ 85 loclkm?, Bulgari ~ 79 loc/km?, Grecia ~79 locfkm?, Spania ~ 79 loc/km?, Litaania ~ 57 loc/km®; ~ {ri cu densitate mica (3-30 loc/km?): Belarus ~ 49 loclkm®, Letonia ~ 40 loc/km?, Estonia ~ 34 loc/km#, Suedia — 20 loc/km?, Finlanda ~ 15 loc/kir?, Norvegia — 13 loc/km?, Rusia ~ 8,5 loe/km, Islanda ~ 2.7 Joc/km?, Dinamica populafiei, naturala si teritoriala, 2 fost influentata de numeroase condifionari de ordin istoric, economic, social sau cultural Astfel, popularea Europei este un rod al fenomenelor istorice declansate dati cu expansiunea romani ce a integrat in sfera de influenfa a unei mari culturi sudul si partea median a continentului. Al doilea moment se suprapune cu invazia, dinspre est, a slavilor ce vor ocupa intregul sector estic si central-estic. Expansiunea lor va fi perturbata doar de insertia, 67incepdnd cu secolul X, a ungurilor gi rezistenta la asimilare a roménilor. In sfarsit, formarea imperivlui otoman, cu includesea intre granitele sale, pentru multe secole, a parti sud-estice @ Europei, va determine, in primul rand, bulversarea etnic& a Balcanilor (Vandermotten, C., 2000). Dinamica naturali, exprimaté prin raportul dintre cele douk fenomene demografice, natalitatea si mortalitatea, releva o evolutie spasmodica, cu ritmuri accelerate in anumite perioade si mult mai alenuate in altele. In general, natalitatea se incadreaza intr-o evolutie descrescatoare incepind cu maximal atins in secolele XVVIIL-XIX, al exploziei demografice curopene, si pana astizi datorita ridicdrii standardului de viala (facilitat inclusiv prin limitarea dimensiunii familiei tadifionale), a procesului de planificate familial’, a wtilizarii contraceptivelor (pilula, veritabili revolutie ‘in domeniu, apare dup’ 1965), a cresterii varstei la cdsdtorie si divortialitifii ridicate, a comportamentului social modem etc. Enxista gi o serie de praguri cum ar fi cel definit de sciderea drastic& natalitatii dup& 1960 in unele tari din est (Ungaria, Tarile Baltice) datorita industrializarii rapide, conditilor grele de locuire gi liberalizarii avorturilor. ‘Au urmat farile din vest $i sud. Numarul copiilor/femeie scade, in general, de la 2,5-3 (1965) la 1,2-1,8 (1995), Dimpotriva, pentru alte state din aceeasi regiune, cum a fost Romi politicile nataliste au dus Ja un veritabil boom demografic in anii 60-70, dar de scurté duraté, Dupa 1990 fecunditatea cade brusc in est i se stabilizeaza la un nivel cobordt in vest. Actualmente, cu cea mai ridicata natalitate se inscrie Albania (21,6 %e), Islanda (14,9 %e), Irlanda (14,5 %o) Marea Britanie, 12,9%c), Franta (12,4 %e}, Ungaria, 12, 4%). De refinut fecunditatea mai ridicatd din ultimele tei fari dezvoltate, in raport cu cea din numeroase firi in curs de dezvoltare ale continentului, Mortalitatea va cunoaste un prim prag in evolutia sa odata cu sederea din perioada revolutiei industriale cand imbunatatirea conditiilor de ‘rai s-a risfrant pozitiv asupra unor categorii de populatie din ce in ce mai numeroase, Al doilea prag coincide cu asa numita revolufie medical ce a debutat in primele decenii ale secolului XX cand mortalitatea infantil& scade brusc iar longevitatea creste ca urmare a ingrijirii medicale eficiente. Speranta de viafé ajunge la 72-74 ani in vest si 64-66 ani in farile estice. Cu Valori superioare ale acestai parametru se inscriu Ucraina (16,4 %e), Bosnia Hertegovina (14,6 %c), Letonia (14,8 %éc) Rusia (13 %). Valori foarte reduse se inregistreazi in Andorra (4%) si Albania (5,6 Séo) a 8832 na ste Sapexrarnanilor. in uifele sale, in primal cele dou > evolutie bi atenuate Sporul nanural vrmeazd aceeasi curb descendent&, amphticats no stat de valorile oarecum plafonate ale moralitii ci prin sederea continua s aalitatis, Valorile acestoi parametru sunt ilustrate, pentra 0 grupare de state curopene, in tabelul alétarat: Natalitate Mortalitate | Spor natural ‘Tara Soo Foo Franta 124 9.6 Letonia 8,0. 48 Germania 92 10,9 Ueraina 93 16.4 Marea Britanie | 12,9 109 Talia 96 99 Romania 11.6 10,5 Grecia, 98 10,1 ‘Ungaria 12.4 14,5 Albania 21.6 5.6 ‘Andorra 2 4,0 Rusia 98. 13.8 [Rusia | 88) Se constatd prezenta unui numar important de state, ce cumuleaza aptoape jumatate din populatia Europei (Ungaria, Gresia Rusia, Htalia, Gonmonia, Ucraine) cu un bilant demografic negativ. Cel mai accentas Smregsizeazd in Ucraina (71%), Letonia (6,8 Ye), Bulgar (6,5 %e), Rosia (45 %z) datorat unui ansamblu de factori economy, sociali, Comportamentali. Valor pozitive semnalam in Albania (16 %) Islanda (8,1 Ge, Macedonia (7.2 %e), Iranda (64 %e) adic in state. cu un potential demografic modest ce mu reugesc, prin sporul Tor natural, st echilibreze pierderile de populate din yarile cu bilan} negativ, fea ce demonstreaza 0 Picftace mai degrabé pesimist&: populaia Europei din punct de vedere al evolutie; naturale stagneaza! TTranvitia demograficd, ca fenomen de mare rezonanta in dinamict populatii terest, incepe, pentru prima data in istoria civilizatici umane, in eoreveatl Earopel odati cu revolutia industrial prin sciderea moral) sererth ameliovdrit igienei publice si progresului agriculturii in cea de-t ‘doua jum&tate a sec. XVII dup’ 1775). seretevea natlitaiintorvine mult mai tain, peste un seco, fn ultima) sfert al sec. XIX.eT Ca urmare a sporului natural deosebit, a rezultat un surplus de populatie siracd ce va emigra spre America de Nord. Europa va avea un bilant negativ pana la 1920, Durata sperantei de viata la nivelul continentuluj este de 70 ani la barbati si 77,9 1a femei, cifrd depasita doar in Australia-Oceania, Intre tari, valorile maxime se inregistreaza in Suedia (77,1 ani la barbafi si 82, 5 ani la femei) urmati de Olanda (75,5 ani la barbafi i 81,8 la femei). Dinamica teritorialé. Miscarea migratorie este un fenomen caracteristic tuturor speciilor de animale si cu att mai mult omului care constientizeazi avantajele deplasfrilor dintr-un loc in altul si le aseaza, adesea, la baza ratiunii sale existenfiale. Ea a avut loc, cu intensitati si repercusiuni diferite, in intreaga perioada de dezvoltare si afirmare a speciei lumane, asa cum 0 atest& migrarea primilor oameni dinspre Africa sau Asia de Vest spre regiunea mediteraneand. Migrarea popoarelor germanice spre sudul si vestul Europei, migrarea slavilor pe directia est-vest, migrarea din Asia si stabilirea in central Europei a ungurilor, stabilirea tureilor in Peninsula Balcanicd sunt exemple edificatoare in acest sens. De mai mare importanfé sunt ins fenomenele derulate in ultimele secole deoarece ele exprima noile raporturi de ordin economic $i social instaurate la nivel continental, dar si intre acesta si alte continente. Astfel, deosebit de relevanté este migrarea, incepand din secolul XVI, a europenilor spre continentele nou descoperite, America, in primul rand, ulterior si spre Australia si Oceania. Ba se realizeazi cu intensitate maxima in secolele XVII-XIX, pe fondul exploziei demografice din Europa, cand pleact spre America peste $0 milioane de curopeni, indeosebi din vest, dar si din tarile central sau est europene. Rezultatul va fi instaurarea rasei albe ca rasd dominant in toate aceste teritorii si a limbii englere si spaniole ca limbi de mare circulafie mondiala. © migrare de mai mic& amploare are loc gi peste Ural unde peste 10 milioane de rusi vor popula intinsele teritorii siberiene. ‘Un alt moment este determinat de destramarea imperiilor coloniale tn prima jumatate a secolului XX cind se intensificd emigrarea spre vechile ‘metropole. Astfel Marea Britanie va fi asaltata de valuri de emigranti din India, Pakistan, Antile; Franja va primi refugiati din Algeria sau Indochina, Belgia si Portugalia din Africa etc, AI doilea rizboi mondial va determina disloc&ri si migr&ri forlate de populatie. Este de ajuns si amintim deplasarea si, din pécate, exterminarea in masi a evreilor, schimburile de populajie dine Germania si Cehia, Germnaia $i Polonia, URSS $i Polonia, dislocarea tatarilor si figanilor din sud-estul Europei etc. grey eeeeraeDupi Rizboi are loc un proces de migrare a germanilor din atile comuniste est-europene spre RFG determinata de saltul economic si social aflat la temelia miracolului german”. Miracol produs si datorita migr’rii Pentru munca a italienilor, spanioilor, grecilor, iugoslavilor, turciler spre Germania in anii 50-70 ai secolului trecut (astfel a ajuns Germania s& aiba astizi_o minoritate tured de cca 3 milioane persoane), De acelasi tip si ou aveleasi cauzalitayi sunt migratile actuale dinspre larileestice, alate in tranzitia post-comunista gi vestul dezvoltat al Europei Tatile {inté, indeosebi pentru romani (estimati la 1,5-2 milioane persoane) sunt Italia, Spania, Franta, Germania. Nu lipsese din accast® migrajie nic bulgarii, polonezii, ucrainenii (aflati pe primul loc intre muncitorii strdini in Portugalia, in 2002 1), basarabenii etc. Facilitaqile acordate prin ridicarea vizelor pentru unele {&ri au stimulat migratiile pentru munca, Alt tip de migratii sunt cele determinate de colapsul unor state tultinationale, exemplele cele mai concludente fiind URSS si fosta lugoslavie. Aici au loc practic redistribuiri de populatie prin migrarea einicilor rusi din fostele republici spre Rusia, a sérbilor din Croafia sau Slovenia spre Serbia ete, Au loc insa si migratii interne, in cadrul aceleagi tari. Cel mai cunoscut flux este cel dintre Mezzogiomno si nordul industrial italian, dintre meseta spaniola si litoralul mediteranean, dintre nord-estul Romaniei si sud-vestul sau. Structura populatiei definesie, prin varietatea de aspecte intalnite, Potentialul uman al continentului, respectiv resursa umand a acestuia, Este un indicator extrem de expresiv, fiind utilizat in orice actiune de planificare a deavoltérii teritoriului, fie ci este vorba de fntregul continent sau de entitati regionale, Structura pe sexe consfineste raporturile dintre numarul femeilor $i barbatilor. Din acest punct de vedere, Europa se inscrie in categoria macro- regiunilor dezvoltate, caracterizate prin dominanja femeilor in raport cu barbatii. Ea poate ajunge la 0 medie de 100 femei/95 barbali ccca ce Presupune existenta unor fari, precum Marea Britanie unde decalajul humerie este si mai pronunfat (100 femei/92 barbati) sau dimpotriva, a Grilor mai slab dezvoltate, dar cu un potential demografie mai redus, cum sunt Albania, Bulgaria, Ucraina, unde raportul tinde spre inversare. Struetura pe varste pune in evidenta o realitate ingrijordtoare: Populatia Europei imbatraneste. in 2040, 25% din populatie va avea varsta este 64-66 ani. fn 2001, din primele 20 de fari ale globului cu cea mai umeroasa populatie peste 60 ani, 17 sunt state europene. Astfel, in Italia 1ponderea acesteia depaseste 24 %., in Grecia este de 23,9, in Germania 23,2 %, Urmeazi. Spania, Franta, Marea Britanie, férile scandinave, Benelux, cu valori de peste 20%. Europa devine astfel ,polul batranetii pe glob, ‘postaz cu variate consecinje negative asupra economicului si socialului su, Pentru majoritatea statelor forma piramidei este de clopot in vreme ce in Suedia, ea are configuratie cilindricl derivat& din ingustarea bazei, si evazarea partii superioare prin cresterea ponderii bitranilor. Putine tari, intre care Albania, sunt definite demografic prin piramide triunghiulare cu baza larga reprezentata de populatie tanar numeroasa. Imbatranirea populatiei are un prim efect in cresterea ratei de dependengéi cu valori ridicate in raportul batrani/populatie activa (ce tinde spre 1/1) si din ce in ce mai sc&zute la polul opus, in raportul tineri/populatie adult’, Fenomenul are conotatii multiple dincolo de raportul statistic: dependenta batrénilor este socialmente neproductiva in vreme ce a tinerilor reprezint& o premisa a dezvoltaii de perspectiva, Structura profesionald pune in eviden(& repartitia populatiei pe cele ‘rei domenii de activitate (primar, secundar, terfiar) dar si cel de-al patrulea, conturat in ultimele decenii, al cercet&rii stiinfifice i tehnologice. Ea oglindeste atat raporturile dintre sectoare, dar si gradul de dezvoltare, modernizare, mecanizare sau robotizare al acestora. In sectorul primar (agricultura, exploatarea forestier’, pescuit) tendinja este de continua scdere. Mecanizarea, chimizarea i biotehnologizarea accentuata a agriculturii, concentrarea puternica a pamantului fn proprietatea unui numér din ce in ce mai restrns de persoane, au determinat o reducere simtitoare a populajiei ocupati in domeniul agricol, ajungand azi la valori minime in Marea Britanie (2,2 %), Suedia (2.4 %), Germania (3,3 %) La polul opus se situeazd Albania (54 %), Republica Moldova (32,7 %), Ucraina (25,3 %), Polonia (23.7 %). Pentru sectorul secundar este caracteristic& 0 descrestere mult mai lent’, desi robotizarea sau cibernetizarea proceselor de productie in industrie progreseazi. Aceasta se datoreaz reconversiilor continue, aparitiei unor noi ramuri gi subramuri industriale ete. Pe de alt& parte, destructurarea industriei in fostele {ari comuniste a dus la disponibilizéri masive de personal care fie a migrat in domeniul serviciilor fie a ingrosat numgrul somerilor. Un numa ‘mai important de populatie ocupatd in acest sector prezinta principalele state industrializate (Germania ~ 37,6 %, Austria- 33 %, Marea Britanie- 26,2 %, Franja 26,6 % respectiv unele state cu o industrie masiva, depasit moral (Rominia - 48,1 %, Ucraina — 39,4 %, Polonia ~ 32,7%). La extrema cealaltd se afld (ari precum Albania -22 %, Olanda — 23,4 %) ete. Rvulatic tistics terilor ecele mulea, 2 Ea dltare, Sectorul tertiar, al serviciilor, cunoaste 0 crestere continua a ponderii populajiei ocupate, ajungind in unele state Ja 60-70 % din total (Olanda, Marea Britanie, Suedia, Franfa, Danemarca) Avem in vedere, fard cxceptie, statele dezvoltate (Belgia, Olanda, Suedia, Franta, Italia, Marea Britanic) unde gama serviciilor si indeosebi turismul atrag un personal numeros, Cu valori_minime apar Albania, Romania, Ucraina, Bosnia- Hertegovina, Macedonia, Republica Moldova etc. Unele fri din avangarda civilizatiei actuale isi creioneaza tot mai accentuat sectorul cercetirii stiintifice si tehnologice (Franta, Germania, Marea Britanie, Rusia)."Tehnopolii” au devenit areale ale inovatiei accelerate consideraté motorul dezvoltirii regionale actuale. Stractura pe medii releva 0 predominare neta a populatiei urbane in raport cu cea rurald in majoritatea tArilor continentului. Fenomenul igi are radacinile in urbanizarea veche si intens4, in industrializarea timpurie ce a condifionat un accentuat exod rural spre centrele urbane, in ridicarea nivelului de trai al populatiei (manifestat plenar in mediul urban), in stilul de viafa considerat optim pentru etapa actual de afirmare a civilizatiei etc. Populatia urband este direct corelatd cu. gradul de de2voltare al oraselor. Ca vatra veche de populare, Europa cunoaste procesul urbanizirii inc din antichitate cand, in regiunea mediteraneand, se afirma primele orase (polisuri). Ele vor fi urmate de habitate asemanitoare aparute la raspantiile de drumuri, dea Jungul cailor comerciale terestre si maritime (oragele- porturi), in locul unor stabilimente militare, fn jurul unor edificii religioase de notorietate. In consecin{&, populaia urband creste vertiginos ajungénd azi Ja valori maxime in Belgia (97%), San Marino (94%). Islanda (92%), Marea Britanie si Olanda (89%), Germania (86%), Danemarca, (85%). La polul opus se situeaz {ri precum Portugalia (35%), Albania (37%). Republica Moldova (49 %) etc, De mentionat c& acest indicator nu este intotdeauna relevant, definirea statutului asezrilor urbane variind de la 0 tard la alta (in Suedia toate agezrile cu peste 200 locuitori sunt considerate rage in timp ce in Spania limita inferioara este de 10 000 locuitori (Erdeli, G., Dumitrache Liliana, 2001).. Cresterea populatiei urbane s-a realizat si ea ritmic. Astfel, la inceputul secolului XVI procesul se afirma in Tarile de Jos, nordul si centrul Italici, in Sicilia, La 1800 0 densitate sporitd upare in centrul si sudul Marii Britani, nordul Italiei, culoarul Rhinului etc. Astazi, mai mult de 70% din populatia Uniunii Europene trdieste in cca 3500 orase de peste 10 000 locuitori. Mai mult de 40% din aceasta Populatie traieste in 200 orase de peste 200 000 locuitori. Exist’ 30 orase B} tmilionare, 15 peste 2 milioane, Orasele si, implicit, populafia lor, contribuie cu 85% din PIB-ul UE. Londra, Paris, Milano, Munchen si Hamburg contribuie, singure, cu 40% din cifra anterioard: Populajia rural predomina atat in farile slab dezvoltate economic Lunde sectorul primar se mentine ine prioritar (cazul Albaniei), fie intt-o serie de state care au pornit pe calea dezvoltarii dar pastreaz’ ine& an fond de populatie agricola insemmat (Portugalia, Romania, Grecia). Valorile sale oscileaza intre 35 % in Portugalia, 37 % in Albania i 3 % in Belgia, 8 % in Islanda etc. Deoarece in Europa, continent inscris din punct de vedere al cezvoltarii pe un palier superior, ruralul tinde sa se inzestreze cu numeroase Valente specifice urbanului prin procesul de ,.rur-urbanizare” (infrastructuri Economice si sociale, servicii) decalajul dintre cele dowd categorii de Populatie scade simtitor. Fenomen ce va duce, in perspectiva, lao “omogenizare si contopire a celor dou’ medi de viata Structura rasiald reflect’ 0 mare omogenitate 2 populate, predominiind covarsitor rasa alba. In cadrul acesteia se diferentiazi inst o serie de tipuri si subtipuri somatice cum ar fi: tipul scandinav, slav sau mediteranean, fiecare cu o serie de Particularitati anatomice distincte. Migratia intercontinentsla asociaza albilor reprezentanti ai rasei negre rezenti in marile metropole (Londra, Paris, Marseille, Amsterdam, Bruxelles, Madrid etc) unde constituie cartiere proprii si releva o natalitate susfinuta, In ultimele decenii creste ponderea rasei galbene (indeosebi chinezi) grupafi in zonele comerciale, inclusiv in térile Europei Centrale (Ungaria, Romania) unde au penetrat dupa caderea vechilor regimuti comuniste, Structura etnica eleva predominanta, in spatiul strict al Continentului, a rusilor (subliniem inc& 0 datd ci avem in vedere numai Populatia de la vest de Muntii Ural), urmati de germani, englevi, francezi, italieni, ueraineni, spanioli, polonezi, romani etc. Structura lingvisticd atest prezenta a patru grupe de popoure: romanice (latine), germanice, slave, fino-ugrice (ungur, finlandezi, estoni), Acestora li se adaug alte popoare sau grupuri lingvistice (greci, albanezi, basci, celti, baltici) ce nu pot fi incadrate unui domeniu lingvistic anume. Limba cea mai vorbité este rusa, celor 108 milioane de rusi, estimati a locui in partea curopeana a acestei |ari cu teritoriul pe dowd continente (Matei, H, Negut, S, Nicolae, I., 2003), adéugindu-li-se peste 15 milioane de vorbitor ai aceleasi limbi din tarile baltice, Belarus, Ucraina, Republica Moldova ete Urmeazd germana (peste 100 milioane persoane, inclusiv din Austria, Elvetia, Polonia, Cehia), engleza, franceza, italiana, spaniola etc. 4 (ang inR struc Oa adve quay mate rapor hemi, ‘Aspe imbo nici Pirin infrur imper sit Mont unde, omul plant: primit mai o prime aseza constr atinsa constiStructura confesionalé confirma statutul Europei de continent crestin, partea sa vesticd aparfinand religiilor catolicé si protestante (anglicand, reformati, protestant) iar estul siu religie! ortodoxe (majoritard in Rusia, Romania, Bulgaria, Grecia, Serbia si Muntenegru). In corelatie cu structura etnic’ apar si alte religii, in primul rand islamismul (Albania, Bosnia-Her{egovina, Kosovo), greco-catolicismul (Romania, Ueraina) etc. afirmare continua 0 av cultele neoprotestante (baptist, penticostal, adventist, martorii lui lehova). RURAL $I URBAN EUROPEAN Vechimea populirii unui spatiu atrage dupa sine, ca 0 condifie sine qua non, 0 vechime asemnatoare a habitatelor care se constituie ca expresie ‘materialé a conexiunii in timp si spatiu a omului cu locul. Diversitatea raporturilor de intercondifionare dintre cele doua elemente se reflecti nemijlocit in bogitia formelor si structurilor pe care habitatele le imbracd. ‘Aspectele mostenite devin suportul metamorfozelor ulterioare menite a imbogiti, a optimiza, a satisface vesnica dorinf& a omului de inedit si unicitate, Primele habitate organizate s-au conturat in grotele preistorice ale Pirineilor, Masivului Central sau Muntilor Carpati acum 40 000 ani cénd, fnfruntind rigorile perioadelor glaciare, omul primitiv a constientizat imperativele unei nevoi fundamentale pentru perenitatea sa: ad&postul. $i l-a glisit atunci in Altamira, Niaux, Lascaux, Trois Fréres, Combarelles, Montespan, Betharam, Ciur-lzbue sau Ghetarul de Ja Vartop. Adicd acolo unde, drept mérturie a eoabitirii Indelungate si intense cu mediul cavernicol, omul a lisat splendide fresce parietale, unelte, amprente palmare sau plantare, Sfirsitul glaciatiunilor a insemnat nu numai 0 victorie a omului primitiv asupra naturii vitrege ci i inceputul edificarii unui alt tip de habi ‘mai ospitalier decat pestera intunecoast si umed’. De aici pang la edificarea primelor gospodirii care prin aglutinare numericd vor genera viitoarele aseziri rurale nu este decat o problema de continuitate si creativitate pe Jinia constructici de adiposturi reclamate si de treapta de evolutie superioara atinsa. Asezirile rurale au, desigur, vechimea cea mai mare inceputul constituirii lor pierzdindu-se in obirgia devenirit civilizajiei umane. Cert 8PTTL TY Taree rémane ins un fapt: continental european, prin diversitatea condifiilor faturale, prin numarul apreciabil al culturilor, prin interferentele spirituale Gervlate de-a lungul istorii, relevai o gam& de habitate rurale extrem de nuanjata. Astfel, din punct de vedere dimensional, intalnim toate categorile osibile de sate, de la nuclesle de tip ering din Muntii Apuseni sau gruparea de iurte ori bordeie ale laponilor, cu un numar mic de gospodari (de laviout {2 cdteva zeci), pana la satele foarte mari din efmpile estice si centrale ale continentului. Cresterea numarului populatiei unor sate s-a constitu fntr-un prim argument al declararii Jor ca orage cea ce a determinat o permanent iesie din sistemul rural. Deoarece ,intarile fn sistem (adied infintaren de no} aseziri rurale) erau mult mai lente si mai redase cantitativ, cresterea continu a ponderii populatici urbane isi are aici prima si cea mai consistent explicatie. domina covarsitor) in polderele olandeze (cu un prot Plantelor), Ardeni, Cimpia Germano-Poloni. Ele afigeazd un nucleu acministratiy unde se grupeaza instituile si infrastructura de coment 3 servicii. Un grad mai pronunfat de risipire este specific agezirilor dt Carpati, zonelor carstice ale Masivului Central, Podisului Karst, Mesctet spaniole, Pe langé tipul de proprietate si scdderea ferilitaii solulu; (ceca ce determina o crestere a maimii fermelor) aici se adauga si enclavele de teren neproductiv cu rol cert in dispersia habitatelor. Aseziri concentrate regisim atat in spatiile montane (Alpi, Apenini, Carpati)cAt i in cele de dealuri sau cémpii joase. In muni ele se culbarese 12 obirsiile valor, i depresioni, la convergenjele hidrogratice. Tipice sunt insA satele din zonele mediteraneene: Sicilia, Mezzogiomno, Grecia, Spania te» unde gruparea stransi a constructilor are mai multe cauze i anume: crearea unui microclimat mai atenuat termic prin umbrirea reeiprocd a edificilor intre ele, ratiuni de apérare, foamea de terenuri, numérul redus al Surselor de alimentare eu apa etc. Dimpotriva, in zonele de cdmpie. si Podisuri joase apar satele cu 0 structurd compact, stimulaté in numeroare {ar de organizarea timpurie a teritoriului si dotarea cu infrastructuri tehmice complexe Bazinul Perigian, Campia Padului, Campia Panonici, Campia Romana). De-a lungul vailor, éramurilor, digurilor, magistralelor de transport f2 Geavoltat satul binar cum este cel din centrul Germaniei, Podigul Boemiei, nord-estul Olandei, Cémpia Europei de Est. 16 a tr im sal Ac rat de: nu cul ay Ro ter: spc ma ing pub det cele mar nore cele soci, fune com,aditiilor virituale rem de egoriile ruparea la doua rale ale inv-un, vanent& area de eslerea a mai a sunt imalier cultura nucleu nt i in Europa de Nord asezirile rurale sunt formate din sate risipite si rasfirate pe malurile fiordurilor. Laponii traiesc in corturi (goati) transportabile, cAptusite cu piei de ren. In zonele de iernare a renilor au bordeie, pe jumatate ingropate in pamént, acoperite cu barne si turba, In extremul nord, apare iglu-ul construit din. blocuri de ghea{ devenit cea mai inedita cas& de iarna a regiunii. {in Europa de Vest s-a cristalizat habitatul de tip burg”, respectiv satul-targ, organizat polivalent ca dotare, cu functii comerciale diversificate. Aceste sate relevi o densitate mare de construcjii in zona central si rarefierea lor treptata spre periferie Pentru regiunea mediteranean’, pe langi satele mici, adunate, descrise anterior, sunt caracteristice satele de deal si interfluviu cu un mare numar de locuitori (Sicilia, insulele grecesti). Amplasarea lor predilecté pe culmi a avut, initial, un scop de aparare. Concomitent, localizarea respectiva a valorificat terenuri slab productive agricol (spre deosebire de satele din Romania, spre exemplu, ce ocupa cele mai fertile terenuri ale vailor si teraselor), iar actualmente se materializeazi int-o atractivitate turisticd sporita prin pitorescul prezenjei lor in peisaj. Astfel de sate au o densitate mare a clidirilor in vatri — ,sate faguri” -, 0 tram& stradala extrem de ingusta etc. Pentru Europa de Est sunt relevante satele mari, adunate, in campii, pe maluri de rauri sau Ja liziera p&durilor. In nordul Campiei Est Europene, puternic impidurit, satele s-au dezvoltat in poieni sau de-a lungul drumurilor. Orasele Europa este al eilea continent, dupa Asia si Africa, unde s-au afirmat de timpuriu, inca din antichitate, oragele. Atena si Roma, considerate printre cele mai vechi centre urbane, au devenit nucleele in jurul cfrora s-au afirmat marile civilizafii ale continentului, cea greaca si romani, Fenomenul translatiei urbane a urmat pe cel al populri teritoriului fnsusi, de la sud la nord, ca urmare oragele mediteraneene vor avea varsta cea mai inaintaté iar cele nordice sunt cele mai tinere. In functie de particularitatile de ordin natural, istoric, economic sau social apar diferentieri in ceea ce priveste evoluia, structura, fizionomia gi funcfiile oraselor europene. De aici rezulta, per ansamblu, un grad ridicat de complexitate a re{elei urbane si a repartiiei lor teritoriale.Astel, oragele nordice, din Feno-Scandia, s-au afirmat intr-un mediu relativ ostil, datorité in primul rand rigorilor climatului la care au trebuit s& se adapteze (Beajeau-Gamier Jacqueline, Chabot, G. 1971). Fapt care n-a impiedicat ins& expansiunea lor pan’ dincolo de Cercul Polar. Densitatea cladirilor in vatra este redusa, aceste orase au nevoie de mult spatiu pentru a putea capta radiatia solard cantitativ redusi din regiunile respective. O alta ‘trasaturi este dati de frecventa utilizare a lemnului in constructii, explicabilé, in primul rand prin comportamentul optim al acestui material la temperaturile scdzute (nu acumuleazA frigorile) dar si prin prezenta masiva 4 padurilor de conifere ale taigalei, ce asigura o materie prima abundenta, Orasele norvegicne, suedeze sau finlandeze sunt tinere, cele mai vechi dateazi din secolul. XI, ca urmare ele posed o zestre arhitecturala mai modest. Predomina orasele portuare, dezvoltate in jurul Marii Baltice, dar $i pe litoralul atlantic norvegian in legaturd stransi cu navigajia gi pescuitul, Ulterior au apart orasele din interior, ing lacuri si implantarile industriale din epoca modernd. Ele au, de regula, o functie industriala calata pe prelucrarea lemnului, minerit, turism, Ca ritm de evolutie se constata 0 crestere lent pana la inceputul secolului XX urmati de 0 accelerare a activitatilor urbane si 0 inmultire a populatiei proprii, Predoming numeric orasele mici si mijlocii, centrele urbane cu peste un milion locuitori requmandu-se la Stockholm, Orasele nord-europene se impun insi prin servicii publice superioare; Orasele Europei central-vestice se definesc printr-o0 mare varietate de aspecte evolutive, structurale si functionale. In primul rnd, regiunea vestic& a continentului se remarcii printr-o urbanizare veche $i intensa. Din punct de vedere al evolutiei, la originea multora dintre ele se aflé castre romane si cetaji antice devenite centre de polarizare urbana in evul mediu prin statutul de_orage tirguri. Un imbold deosebit a fost dat procesului de urbanizare, de Geavoltare a industriei si transporturilor in secolele XVIII-XIX, in plin avant al revolutiei industriale declansatd in aceasta parte a continentului. Apar noi centre miniere si siderurgice, numarul si dimensiunea porturilor creste, comertul se intensifica. In secolul XX asistim la procesul de expansiune extrema a centrelor polarizatoare prin intensificarea exodului rural, la aparifia metropolelor, dat sia ariilor urbanizate de tipul aglomeratiilor, conurbatiilor sau ‘megalopolisurilor (aglomeratia din centrul Angliei, Amsterdam~ Rotterdam) Dupa anv! 1950 se intensific’ preocuparile de planificare a spatiului urban a cAror consecinti este individualizarea ,oraselor dormitor”. sau 8 Ore rede: regu metr capa metr: spat deve categ inten, centr inter, Jone acest. Vech pune dever resurs speci niveltare na asitatea entru a O alta structii, erial la masiva ata. i vechi 1 mai ce, dar ‘euitul. antarile alata stata o rare a americ puitor hublice »oraselor turistice”. Printre trasaturile urbanului vest-european mentionam (Wackermann, G. 2001): = talia demografic’ a devenit mai putin important& in civilizatia serviciilor decat calitatea resurselor umane; - rolul structurant, cu caracter durabil, al marilor metropole in cadrul retelelor de orase: poli de impulsionare majori in procesu) de globalizare. »Locul central” igi pierde din atribute prin conectarea directa la tehnologia comunicatiilor. - terfializarca ansamblului activitatilor, fapt esential urban, aldturat urbanizarii ruralului” a determinat emergenja unor noi forme de organizare a productiei industriale sau de alt tip. A crescut concurenta intre toate tipurile de orase, mari si mici. Noile relatii $i raportari de forta schimba rolul de polarizare si descentralizare, de la local la global, teritorial sau virtual, redefinind locul sistemului politico-administrativ in ceea ce_priveste regularizarea exogené, precum si rolul statului ca partener de negociere ~ in procesul de localizare a activitatilor rolul major al aviilor metropolitane rezid& mai putin in aptitudinea lor de reinnoire cat in capacitatea lor de restructurare a refelelor susceptibile de metamorfozare ~ centrele urbane si nodurile aglomerajiilor au devenit _,vitrine” ‘metropolitane. Ele participa la mondializare prin refele interpuse, situate in spatitle periurbane, unde sunt amplasate unititi cu tehnologie avansata, devenite foarte eficace fn antrenarea economico-sociala. Orasele din categoria respective devin astfel foarte centrale” in raport cu. piata international datorit& refelelor telematice ce nu mai au nevoie de vechile centre istorice ale oraselor. Apare astfel un spatiu periurban de tip interstitial reunind prin cresterea sa aglomeralii bine structurate. Orasele de jonctiune, de tranzitie, ndscute intre vechile orase, din afirmarea periferiilor acestora, devin o realitate, Ca urmare, vechiul spatiu urban se banalizear’ Vechiul City” a decizut in concurenfi cu yexteriorul” devenit un now »Punet focal”; - orasele Europei vestice si sudice sunt saturate fn transporturi, care au devenit un element comun al peisajului urban; ~ au succes strategiile dezvoltarii urbane pe termen lung ~ specializarea oraselor indiferent de talia lor (oragele mici, dar cu ‘esurse umane ridicate calitativ au mari sanse). = mirimea oraselor este neglijabil tn fafa sinergiei fondat pe Specificitate riguroasd, de supracrestere structurat4 in rejele la toate nivelurile (local, regional, national);~ nc Inainte de 1980, in Europa de Vest, orase mici gi mijlocii antrenate in relaji cu universitti si institute de cercetare impundndu-se prin roducfia lor specific’ (Oxford, Heildelberg, Soult); ~ fregilizarea spatiului real de cltre cel virtual prin telematecd $i Internet; ~ din anii “80 Comisie Europeand a stimalat politica refelelor de orase, al dezvoltarii policentrice; ~ organizarea integrata a teritoriului; > performante maxime in axele de dezvoltare (Rhin-Rhon, Po, Frankfurt -Manchen - Milano); Spre deosebire de orasele lumii a treia, cu o crestere anualé quasi- milenaré, dinamica urbana europeand a trecut de la expansiunea cantitativa, prin imigrare, la concentrarea calitativa a semenilor. Este 0 tendinf§, in farile occidentale, generaté de prezenja grupurilor ce domini economia globuluis (Paal Michaela, 2001). In consecinfa, ierarhizarea oragelor europene elev © mare varietate de pozitii datorita taliei lor relativ redusi. De asemenea, nur trebuie mis’ tertializarea gi specializarea lor profunda, ele devenind veritabile .nige specializate" ce le permite ascensiunea rapidé in randul polior. Hall si Hay (citafi de autoarea susmenfionat’) aplicd la scara european tehnica nord-americand de clasificare urbana, pornind de la zonele de crestere demografica. Ei descriu spatiul dintre Amsterdam, Paris si Milano nu numai ca fiind cel mai dens urbanizat ci ca vitor pol al dezvoltirii europene (,triunghiul de aur”); Parisul si/sau Londra fiind pozitionate in fruntea ierarhiei europene Orasele Europei mediteraneene au cea mai mare vechime, majoritatea Jor punandu-si bazele inc din antichitate. Din aceasté cauz sunt numite adesea .fiicele istoriei”. Majoritatea lor au fost si sunt orase-porturi, in fizionomia si structura Jor cadrul natural pundindu-si o pecete adesea decisiva. Astfel este aspectul de orase amfiteatru dat de afirmarea lor in perimetrul unor golfuri ocrotite (Genova, Toulon, Napoli, Marseille, Monte Carlo, Nisa, Atena). Deoarece conservd, ca vestigii, mucleele antice sau medievale ele au, in zona centrala, strizi inguste care converg spre piata (vechea agora sau forum) inconjurata de edificii monumentale, Accesul auto in perimetrul ceniral este dificil el rezumandu-se la transportul de strict necesitate. Fragmentarca excesiva a terenurilor a determinat gruparea strdnsé a edificilor si etajarea constructiilor pe versanfi. In zona central se conserva monumente de arhitectur& importante (palate, biserici, muzee) devenite obiective turistice de mare interes. Exista ins& si orage industriale 80.si mijlocii du-se prin amatec’ si de orase, I i hon, Po, ai noi (Torino, Milano, Barcelona) cu o trama stradala mai larga si functii complexe. Ca 0 specificitate, datorat& actiunii factorilor climatici favorabili: in aceste-orage lipsesc sistemele de incalzire, cladirile sunt zugravite in alb pentru a avea un albedou cat mai ridicat iar acoperisurile sunt putin inclinate, datoriti precipitatiilor mai imitate. Orasele sud-europene au servicii bazate pe mana de lucru numeroasd; Urbarul Europei centrale reflecta influente si conditionéri variate, induse de fenomenele derulate in geosfera respectiva fn regiunile invecinate (indeosebi cea sudica si vestic&). Astfel, remarcim vechimea deosebiti a nor aseztri de tip urban datorate civilizafiei grecesti la Marea Neagra (Histria, Tomis si Callatis), @ celei dacice si daco-romane din Carpati (Sarmizegetusa Regia, Sarmizegetusa Ulpia Traiana) dar si din Depresiunea ‘Transilvaniei (Napoca, Potaissa, Appulum) sau Depresiunea Panonica (Vindobona - Viena, Acuingum ~ Budapesta). Infloresc ulterior oragele medievale, fic in vatra vechilor edificii antice, fie ca ageziri noi amplasate in vadurile comerciale, la rispantia drumurilor, la intrarea in pasurile sau trecitorile alpine sau carpatice (Belgrad, Szeged, Salzburg, Sighisoara, Brasov, Bistrita, Sibiu), In secolul XX, cea mai mare parte a Europei centrale intra sub impactul consecinfelor celui de-al doilea rézboi mondial, dezvoltind 0 economie planificat’, socialist8. Oragele vor resimti acut strategia dezvoltarii economico-sociale comuniste imbricand multe din trasdturile urbanului est-european (cartiere muncitoresti, precaritatea infrastructurii comerciale, de transport, de agrement, lipsa edificiilor religioase etc), Dup’ 1989 in toate tarile din regiune asistim la o ureconversie” a urbanului in sensul remodelarii arhitecturale (estomparea sau chiar distrugerea vechilor constructii de sorginte stalinista, explozia cartierelor de vile in spafile periferice, remodelarea zonelor industriale etc). Urbanizarea in Europa de Est a urmat coordonate diferite in raport cu cea vestic’ datorité circumstanfelor de ordin natural, istoric, geopolitic si ideologic. In consecin{& ea este o sintezA a unor influente complexe ce se vor regisi in arhitectura si functiile actualelor orage. Predominarea neta a reliefului jos, de cimpie si podis, a facilitat, pe de o parte, expansiunea vetrelor factor valorificat doar in perioada moderna si contemporan’ cénd aptrarea nor astfel de habitate era imaginata altfel decat in evul mediu sau antichitate (cid, acelasi cadru era total defavorabil). Localizarea geograficd atest rage derivate din asezri rurale, agricole, specifice Campiei Est- Europeand; orasele edificate de-a lungul raurilor $i fluviilor unde au jucat gi rolul de porturi comerciale; orase targuri, medievale; orage industriale noi 81situate in bazinele carbonifere, petroliere sau metalurgice. Dac oragele Rusiei vechi ( Kiev - sec. XI, Novgorod - sec.XII, Moscova - XIII) s-au conturat ca vechi cetiti, cele sovietice sunt un produs al industrie} dezvoltata galopant in perioada comunista De remarcat arhitectura gablonarda a acestora dominata de marile ansambluri de locuinte lipsite de orice atribute estetice si cu dotari adesea minimale. Un element pozitiv deriva din amplaserea lor pe locul vechilor cartiere insalubre, deci eliminarea bidonvilurilor. Zonarea lor functionals atest un perimetra industrial localizat periferic, 0 zon comerciald si, eventual, turisticd in centru si cartierele-dormitor in vecindtatea zonei industriale (pentru a limita deplasarile forjei de munca si a reduce costul transportului). Cresterea acestor orase cunoaste un ritm accelerat odata cu fenomenul de colectivizare a agriculturii cand exodul rural se intensifica, dar $i datorita unor politici nataliste cénd sporul natural al populatiei urbane este ridicat. Asifel au ajuns unele orase (Moscova, Kiev, Volgograd, Sankt. Petersburg) la dimensiunile unor metropole reprezentative. Michaela Peal (2001), fntr-un stadiu punctual asupra oraselor curopene, remarea o serie de aspecte precum: ~ specializarea actualé accentuati a oragelor: comer{, turism — orasele spaniole, grecesti, elvetiene, austriece, nord:-italiene; transporturi si telecomunicatii ~ orasele portuare; meiropole financiare gi de asiguriri — orasele nordice (cu exceptia Luxemburgului si Frankfurt pe Mein); servicii ale intreprinderilor productive (in fruntea ierarhiei quaternare) — orasele ltaliei de Nord si cele olandeze; orase_,,selecte” ~ Budapesta, Dresda, Leipzig, Moscova, Kiev, Bucuresti, ~ sensu] evolufiei urmeaza vectorul de la producfia de masi (,periouda fordist®") la tertializare (servicii); ~ orasele primese noi functii datoriti globalizarii, aprovizionarii si desfacerii produselor inafara frontierelor; ~ eliminarea treptati a industri, costisitoare in investitii si sarcini sociale; ~ specializarea functionala actualé in Europa este egala cu cea din America de Nord la 1980 (ciind serviciile dejin peste 80% din economia urbana) cu 0 erestere anual de cca 44%; cresterea se datoreaz’ exploziei serviciilor financiare, asigurarile; ~ individualizarea a dovd mari arii de servicii complementare (formeazi central de gravitatie tertier de fnalté compettivitate internajionala) si anume axa Mari Manecii (ntre Anglia de mijloc si Bazinul Parisian ) respectiv axa Rhin-Alpi (Ruhr-Marea Mediterana); 82 siestew serviciilc terfiar’ 7 Etc. In, definit de extrem di competiti Schema Ine activa, p environ: AD IIL, econo chiar de contradict E Uniunii E, r eficiente $ suprafeye polderele oasste kt dor ~ 0 zonii de indiferenta, de rezerva, intre cele doua axe; ~ evidenjierea unvi fenomen de marginalizare a oraselor scandinave si est-europene. - viitorul metropolelor europene este dependent de concentrarea serviciilor i comercializarea la scara internationala; ~ cheia competitivitayii mondiale a oraselor const in specializarea terfiard inalt diferentiat’, care va determina polarizarea celorlalte activitii Etc. In coneluzie, fenomenul urban actual, la scara intregului continent este definit de urmitoarele tasaturi (Violette Hyzy, 2001): ~ considerarea oraselor ca actori ai spafiului european; un instrument extrem de eficient al organizarii si amenajirii teritoriului; ~ tendinja de descentralizare funefionala radicala ; = 0 coeziune economica si social’ ferma, 0 dezvoltarea durabila, competitivitate sj echilibru teritotial cert (conform principiilor SDEC - ‘Schema de Developpement de I'Espace Communautaire, 1999 In consecin{4, dinamica fenomenului urban european este extrem de activa, polivalent orientata, vizénd tinte de natur§ economica, sociala $1 cenvironmentald optime. TRASATURILE ECONOMIEI EUROPE! Asa cum se contureaza la inceputul secolului XXI si al mileniului Ill, economia Europei prezinta ritmuri diferite de dezvoltare. Se poate vorbi chiar de 0 economie cu doua viteze, una accelerat® in vest si una lent, contradictorie, in central si estul sau, Economia par{ii vestice, suprapusi nucleului de constituire a Uniunii Europene este definita prin: -ritm de dezvoltare susfinut, cuprins intre 3-6 % anual; ~ dezvoltares tuturor ramurilor ca 0 conditie a interrelationtrilor eficiente si a definirii unor lanturi trofice productive proprii; - afirmarea unei agriculturi intensive (inclusiv pe fondu) unor suprafefe de teren mai putin fertile sau cAstigate cu mari eforturi — vezi polderele olandeze); ~ agricultura intens mecanizat®, chimizatd, biotebnologizata; 83- tecerea sustinutdi spre agricultura ecologic’; ~ industrie diversificat% a cdrei evolutie a cunoscut parcurgerea tuturor etapelor afirmarii de la atelierul (manufactura) secolului XVI la platformele industriale moderne sau tehnologia informatiei de astiz1 - renunfarea la industriile energofage, poluante; - delocalizarea industrilor poluante, a celor bazate pe materii prime din import sau pe fort de munca numeroas3; ~ accentul pus pe industriile de varf (electronica, IT); - robotizarea continu’ a proceselor industriale; - cai si mijloace de transport diversificate, moderne, rapide; - piatd de desfacere proprie important, atat prin numirul populafi cat mai ales prin potenfialul de consum al acesteia; ~ susfinerea economiei pe o logistic’ financiar-bancaré. puternict (Europa detine o serie de banci si burse de rezonanta mondial); ~ atentie sporit’ acordata sectorului cuaternar, cercetivii stiintifice si tehnologice ca premisi a afirmarii inovatiei (aparitia de ,tehnopoli”); ~ deficit intem redus (in comparatie cu SUA) si balanfe economice jn general excedentare = prezenfa unei monede proprii, EURO, competitiva pe plan mondial in raport cu monedele de referinta (dolar, yen, yuan). = existenfa unui model propriu de dezvoltare economicd si sociala consolidat si distilat in timp, derivat din imbricarea liberalismului eu concepiele protectici sociale; Economia partii central-estice @ continentului evolueaza la relanti datorit perioadei de tranzitie pe care o parcurge dupa cliderea sistemului comunist si a abandonarii cconomiei etatizate in anii “90 in toate statele din regiune, Metamorfoza ramurilor economice s-a produs cu numeroase convulsii si aspecte negative care franeazi dezvoltarea cum ar fi: : ~ fragmentarea excesiva a proprietitilor agricole in uncle state (Romania este un exemplu ilustrativ in acest sens) prin procesul dé improprietarire a fostilor detindtori de terenuri. Au aparut astfel loturi é mici dimensiuni improprii aplicarii agrotehnicii moderne: = indicele scizut al mecanizirii, cu reintoarcerea frecventd Jt tehnicile agricole traditionale lipsite de rentabilitete; ~ chimizare $i biotehnologizare precare, fort de munc& imbatrénitl - estructurarea industriei prin privatizari abuzive, a managementulil deficitar, disparitiei pictelor de desfacere traditionale, uzura moralé ® intreprinderilor: q~ mijloace si cdi de transport insuficiente, cu indice redus de modernizare (ipsa autostrzilor, tremurilor rapide, acroperturilos modernizate etc); + inflatie galopanta; + lipsa capitalului; + sistem banear fragil; - comer} de tip .second-hand” (in primii ani ai tranzifiel) ce a Fevorizat Buropa de Vest prin epuizarea stocurilor proprii de produse nevandabile si reciclarea celor utilizate deja (vezi comertul cu autoturisme de mana a doua ); ~ »economie de lohn” generata prin valorificarea de c&tre Investitorii din vestul Europei (indeosebi) a forfei de munca ieftind: ; infuzia ent de eapital strdin prin privatizare si investifii ample si durabile; ~ afirmarea ,economiei subterane”; = convulsii sociale generate de reducerea drasticd a Jocurilor de munci si céderea brusca a nivelului de trai al majoritatii populatiei: ~ balanfe comerciale deficitare; - cresterea datoriei externe; ~ probleme de medi numeroase gi complexe: ~ fentomene sociale cu impact negativ (prostitutia, consumul de roguri, criminalitatea ~ inclusiv cea economica si financiara); ; ipsa unor strategii si modele de dezvoltare viabile pe termen lung. Largirea spre est a Uniunii Europene reprezinti un factor de emulafie 51 accelerare a proceselor si fenomenelor economice si sociale din tarile Vizate in scopul racordarii la imperativele aderarii. De asemenea, nu trebuie neglijat nici sprijinul logistic, dar si financiar acordat statelor respective Pentru atenuarea decalajelor existente in raport cu cele din vestul Uniunii, Dealtfel, prin expansiunea spre est, Uniunea Europeana tinde s& devina cea ‘mai puternicd for{& economica a lumii depasind, nu numai demografic (445 milioane locuitori), dar si economic, Statele Unite ale Americii In vederea realizarii acestui deziderat, economia Europei unite tebuie s& surmonteze urmatoarele obstacole care o ameninfa si ii franeaza afirmarea: ~ritmul lent al cresterii la varf (3-6 % in raport cu 15-25 % anual al Chinei, spre exemplu); + stoparea migrérii forfei de munca inalt calificata spre SUA (brain- drain) si investitii masive in cercetarea stiintifica;- insuficienta resurselor energetice, dar gi pentru alte ramuri industriale corelaté cu cresterea continua a costurilor materiilor prime importate; - imbitranirea populatiei; ~ exacerbarea consumului intern frizind adesea risipa de bunuri si resurse; ~ cresterea lent, dar continua, a ratei gomajului; - presiunea imigrationista, indeosebi dinspre Africa si Asia de sud; derivata gi din ,datoria morala” a metropolelor fat de fostele colonii; ~ probleme environmentale cauzate de poluare gi inedlzirea general a climei (semidesertificarea in sud, ploile acide, etc; ~ reducerea decalajelor gi disparitatilor intre vechii membrii CEE gi {Grile recent intrate in Uniune. REGIONAREA GEOGRAFICA A EUROPE! Se dovedeste a fi 0 operatiune deloc facila, toate incercérile de pana astazi dovedindu-se lacunare sau cu o serie de puncte nevralgice ce au deschis calea si au motivat contestirile ulterioare. Cauza, pentru ca orice aspect igi are factorii si catalizatori si inhibitori, trebuie cautatdi in lipsa unor criterii stabile, decantate si distlate prin prisma impactului lor in creionarea caroiajului teritorial. Schimbarea criteriilor (sau chiar a importantei pe care le-o acordam !) conduce invariabil la deosebiri uneori frapante in ceea ce priveste rezultatul final: regiunile propuse ca entititi teritoriale. Pe lingi acest aspect, care apartine in exclusivitate metodologiilor region&rii, au intervenit (in Europa mai mult decat in oricare alt continent) factori de alt& naturd care au influentat, uneori in mod decisiv, procesul decupajelor teritoriale, Avem in vedere, in primul rind, conditionarile de ordin politic care, de-a lungul secolelor, si-au pus o pecete ecisiva asupra regiunilor delimitate. Este de ajuns s& amintim permanentele metamorfoze prin care a trecut continentul de-a lungul secolelor in ceea ce priveste configuratia sa geopolitic& (imperiile roman, turc, francez, austro- uungar, rus; aparitia statelor nationale in secolele XIX si XX; ,regionarea ideologica” din secohil XX cu imparfirea Europei de catre ,cortina de fier” in dowd entititi politice, dar si economice sau sociale, capitalist’ si 86