Ernest Hemingway, Batrénul si marea BATRANUL $I MAREA (S.U.A., 1952) Ernest HEMINGWAY (1898 — 1961) © Autorul si opera sa Hemingway s-a nascut in iunie 1898 in Oak Park, lang Chicago. Dupf terminarea liceului, este reporter la ziarul ,,Kansas City Star”. Participa la Primul Razboi Mon- dial ca sofer pe o ambulanti a Crucii Rosii, mai intai in Franfa, apoi in Italia, unde va fi rénit. Dup& terminarea razboiului, isi petrece mult timp in Spania, Africa, Florida, fiind un mare admirator al coridelor, al vanatorilor din savane si al pescuitului. Participa la Razboiul Civil din Spania in calitate de cores- pondent de pres al Agenfiei americane ,North American Newspaper Alliance”, pe lang& armatele republicane; la bordul iahtului s&u, ,,Pilar”, patruleaz& in largul coastelor Cubei in urmarirea submarinelor hitleriste; n calitate de corespondent al revistei ,,Coilier’s”, participa la luptele date de Armata a 3-a american’ in Franta gi Germania, intrand in Paris tnaintea armatelor aliate. Se stabileste in Cuba in 1945, pe 0 proprietate lang& Havana, pana cand regimul politic de acolo fl sileste s& plece. Se sinucide la Ketchum, Idaho, la 2 iunie 1961, dupa ce fusese internat intr-o clinica, din cauza unor stiri depresive si a pierderii memoriei. Scriitorul Ernest Hemingway este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai »Generatiei pierdute” (,,The Lost Generation”), scrisul sau fiind influenfat de Ezra Pound si Gertrude Stein, care l-au indrumat in efortul stu de a ajunge scriitor. A scris gase romane: Soarele rdsare, soarele apune (1926; in traducere romaneasca, Fiesta), Adio, arme! (1929), A avea si a nu avea (1937), Pentru cine bat clopotele? (1940), Peste réu in addncul pédurii (1950) si Batrdnul si marea (1952), 50 de nuvele gi numeroase articole, Nuvelele sale au aparut in trei culegeri importante: /n vremurile noastre (1925), Barbagi fara femei (1927) si Castigdétorul nu ia nimic (1933). fn 1954 i se decerneazi Premiul Nobel, ca o recunoastere a ,,desivarsitei sale mAiestrii in arta naratiunii moderne, recent demonstrate si in Batrdnul si marea. © Geneza si aparitia romanului. Traduceri romanesti Desi Batrénul si marea a fost publicat in 1952, subiectul romanului ap&ruse in preocuparile autorului inci din 1936. in aprilie 1936 Hemingway a publicat un articol in Esquire”, intitulat Ape albastre, Scrisoare de pe Gulf-Stream, undeErnest Hemingway, Batraénul si marea protagonistul este un pescar ce fusese atacat de rechini in larg. Acest articol st& la baza viitorului roman, care va avea un mare succes de presi. Dupa aparitia cirfii, ziarele incep s& publice fotografi si interviuri pe care le-ar fi dat pescarul real (cel din articol), dar bineinfeles c& acestea difera de la o publi- catie la alta, Publicul simjea nevoia sa-l identifice pe pescarul din carte cu cel pe care-l viizuse Hemingway, dar 0 asemenea identificare era imposibild, pentru c& singurele referinte se afla in inssi lumea fictiva a cArfii. Traducerea roméneasca a cérfii i aparfine lui Radu Lupan (Editura Tineretului, Bucuresti, 1960). @ Rezumat Batranul Santiago pescuia de 84 de zile fir s& fi prins nimic. in primele 40 de zile il insofise in larg un baiat, Manolin, la care finea ca si cum ar fi fost copilul lui. Parintii baiatului fi interzisesera si mai pescuiasca cu batrénul pentru c& era att de lipsit de noroc. Se temeau, probabil, c& nenorocul il va urmari si pe baiatul lor dac& va mai sta in preajma batrénului. Cu toate acestea, baiatul continua s4 vind la batran, si-l ajute s& tragi barca la mal, s4-si duc& uneltele de pescuit in coliba saracdcioasé, i aducea chiar gi de mancare. in urmatoarea zi, a 85-a de cand nu mai prinsese nimic, batranul se hotaraste sa iasi din nou in larg, Manolin este din nou cu el, urandu-i noroc. Totul pare s& fie normal, Pescarul se indeparteaz& usor de mal, sperand ca ziua care abia incepea si-i aduc& pestele pe care il asteptase atdta. Scriitorul surprinde gradat indepartarea batrénului de frm: mai intai las& in urma uscatul, apoi se indeparteaz& tot mai mult de alti pescari care se aflau in larg si ajunge intr-un loc numit ,,Fanténa cea mare”, cunoscut de tofi pescarii. Acest loc este inca o legaturd cu lumea de care tocmai se indeparteaza; dupa ce il depaseste ins, Santiago este cu desavarsire singur. fn cea de-a 85-a zi, bitranul se incumetd s& ias& foarte departe in larg, caici numai asa ar fi putut s4 prind& un peste mare. Singurii si fnsofitori sunt albatrosii, dup& zborul crora poate si-si dea seama in ce directie se indreaptd. Santiago este acum la fel de singur cum era Iona in adancul burtii chitului. Dar iatai c& pestele care se lasase asteptat atftea zile se prinde in undifa lui. Este un peste urias, cum experimentatul pescar nu mai vazuse niciodata. Deocamdati nu are cum si-l omoare si pestele il trage pe batran in larg, fri ca el si se poati impotrivi in vreun fel. O zi gi o noapte plutesc alaturi, omul si pestele, améndoi dovedindu-se la fel de putemnici. In cele din urma, pescarul reuseste s-1 rapunti, implantand harponul adénc in inima marlinului. La inceput dorea cu atdta inversunare si-l omoare, acum fi pare rau ca a facut-o. Pestele devenise prietenul lui si il admira pentru frumusetea si puterea sa. L-a ucis ca si il vanda si cu banii obfinuti s4 poat trai, I-a ucis pentru cf era pescar si asta era menirea lui; sunt lucruri pe care bitrénul nu le infelege, care insi nu pot fi schimbate. Pe lume oricine ucide ceva si norocul oamenilor e c& nu trebuie si ucida soarele, luna ori stelele, care le sunt frati, la fel ca si pestii.Ernest Hemingway, Batrénul si marea Dar pentru batran lupta nu s-a incheiat. Abia acum incepe ce e mai gret rechinii vin la pestele urias, dupa dara de sfnge din apa, si pescarul va trebui si-i infrunte, Mai intai il ataca un rechin deosebit de frumos si puternic, dintre aceia care ataci doar daci le este foame, care se hranesc cu peste viu, ca si pescarul, Rechinul e wfrumos, nobil, si nu stie ce e frica”, de aceea batranul il ,,omoard frumos”, stiind c& o face ca si se apere. Apoi fl ataci alti rechini, ,,din aceia scdrbosi, rdu mirositor?”, care se reped chiar gi la om, desi ,nu miroase a sdnge $i nici a resturi de peste”. Pescarul dispretuieste asemenea adversari si nu isi mai pune problema dacé e pacat sau nu s&-i ucizi, Fiecare rechin care se apropie smulge cate o bucat din carnea alba a pestelui, in cele din urm& ram4nand doar scheletul. in incercarea sa de a-si salva pestele, batranul igi pierde harponul, apoi cutitul pe care il legase de o vaslé, in cele din urma luptand doar cu bucata de lemn ascufita. Tot timpul se gandeste la baiat, la cat de mult l-ar fi ajutat dac& ar fi fost cu el. Dar trebuie si se descurce singur. Fiecare rechin isi implant colfii adanc in inima pescarului, care regret ca a plecat atat de departe in larg. Nu numai pestele e pierdut, ci si pescarul, prietenul sau. Vantul suflé puternic si pentru cd acum nu o mai {ine greutatea pestelui, barca alu- necd repede pe valuri, ajungdnd la mal. Batranul, sleit de puteri, las& ce mai rima- sese din marlin langa barca si se duce cu catargul la coliba lui, unde-l gaseste a doua zi baiatul, inc dormind. Manolin izbucneste in plains la vederea lui Santiago, infe- lege cat de mult a suferit si fi promite c& de acum inainte nimic nu il va impiedica sa il urmeze in larg, Baiatul ii da lui Santiago forfa de a trece peste durerea din sufletul séu. Dragostea baiatului fi este batranului suficienté pentru a putea infrunta mai departe orice obstacol. @ Piste de lectura Putem porni in descifrarea simbolurilor textului chiar de la o marturisire a auto- tului: ,,Am fncercat sa fac un bdtrén adevarat, un bdiat adevérat, o mare adevératé $i un peste adevairat si rechini adevarati, dar dacd i-am féicut destul de bine si de adevérati, vor insemna multe lucruri.” (,,Time”, decembrie 1954). Hemingway construieste o poveste adevdrati. La un prim nivel, admirim curajul unui b&tran pescar care, dupa ce a prins un peste imens, este atacat de rechini, Dar aceasta poveste este o paraboli, este ilustrarea cuvintelor pescarului: Un om poate fi nimicit, dar nu poate fi infrdnt”. Santiago este PESCARUL, el este Teprezentativ pentru o intreaga categorie umani, autorul ii pomeneste numele doar la inceput, apoi nu mai are nevoie sa-si particularizeze personajul. El este pescar cum fusese si Sfantul Petru. Marea este lumea prin care trece singur sau alaturi de cineva. Batranul alege sd fie singur si, pana la un moment dat, si este. Pe mare, infruntand rechinii, batranul spune de multe ori: ,,.De-ar fi bdiatul aici!” El chiar este acolo, pentru ca batranul este cu gndul la el, pentru ca baiatul se ingrijoreazd din cauza absenfei sale; exist& intre ei o leg&tura pe care departarea nu o poate distruge. Nu este important c& batranul nu a reusit si salveze pestele, ci faptul c& luptandu-se cu propriile limite, cu singuratatea, cu viata in ultima instant, isi da seama cA nu maiErnest Hemingway, Batrénul si marea este singur gi ci dragostea pe care i-o arata baiatul il va ajuta sa mearga mai departe. Visul batranului de la sfarsitul povestirii ne da certitudinea c& — tipologic — el este un invingator: el isi imagineaza cf se afl tn lumea Africii, unde fusese fn tinerefe, cand i se spunea El Campeén. Leii pe care fi viseaz sunt simbolul victoriei sale de acum, dar gi al viitoarelor victorii. Santiago nu mai este ,,cdstigdtorul care nu ia nimic”, el este ,fermenul ultim al unui proces care-I duce pe eroul lui Hemingway la concluzia cd oamenii nu pot riméne singuri, ca in fond depasirea aliendrii consté in reinte- grarea, in recompunerea in aljii” (Radu Lupan, Hemingway, scriitorul). (loana DRUGA)