Inteligenta Emotionala Daniel Goleman PDF

Inteligenta emotionala DANIEL GOLEMAN z g & a F} 9 0 a ¢ 4DANIEL GOLEMAN este redactor la The New York Times. Principalele teme pe care le abordea- 24 in articolele sale sint inspirate din stiinjele comportamentale si ale funcfionatii creierulut A predat la Harvard (unde si-a Iuat si doctoratul) si fa inceputul carierei sale de ziarist a fost redactor principal la Psychology Today. DANIEL GOLEMAN inteligenta qmotionalz ‘Traducere de IRINA-MARGARETA NISTOR esbs BUCURESTI, 2001Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale GOLEMAN, DANIEL Inteligenta emofional& / Daniel Goleman trad. Trina-Margareta Nistor Bucuresti: Curtea Veche Publishing, 2001 424 ps 20 cm (Carfi cheie; 28) ISBN 973-8120-67-5 1. Nistor, Trina- Margareta (trad) 159.942 ‘Coperta colectiei de DAN PERJOVSCHI Coperta de DAN STANCIU DANIEL GOLEMAN, EMOTIONAL INTELLIGENCE Why it car matter more than IQ Copyright © 1995 by Daniel Goleman, Published by arrangements with Bantam Books © Curtea Veche Publishing, 2001, pentru prezenta versiune in limba romana ISBN 973-8120-67.5 Tipografia MULTIPRENT last tesa Stas, roca fc ossaans Pentru Tara, izvor de infelepciune emotionalProvocarea lui Aristotel Oricine poate deveni furios — e simplu. Dar sit te tn- {furii pe cine trebuie, cit trebuie, cind trebuie, pentrie ‘cea ce Irebuie si cu trebuie— nu este deloc usor. ARISIOTEL, Etica nicomalsct Era o dups-amiaz& de august insuportabil de clduroass la New York, 0 zi din acelea cind tofi oamenii transpira abundent, cea ce fi face s& se simté extrem de inconfortabil si de ursuzi. Ma intorceam la hotel si, urcindu-ma intr-un autobuz de pe Ma- dison Avenue, am fost luat prin surprindere de sofer, un barbat de culoare de virst4 mijlocie, care avea un zimbet plin de entu- ziasm si care m-a intimpinat cu un prietenos: ,Buna ziua! Ce mai faceti?” Cu acest salut fi intimpina pe tofi cei care urcau in autobuz, strecurindu-se apoi prin aglomeratia din mijlocul ora- sului. Fiecare pasager era la fel de mirat ca si mine, dar fiind in- tt-0 dispozitie morocinoasa datorits vremii mult prea cilduroa~ se, putin i rispundeau, vreme ce autobuzul abia se tira pe asfalt, incetul cu incetul ave loc o transformare aproape magic’. Soferul ne-a prezen- tat, spre binele nostru, un monolog, un comentariu plin de via~ 84 despre ceea ce se intimpla in jurul nostru: era o vinzare extraordinara la un magazin, 0 superba expozitie la un muzeu sau are ati auzit de ultimul film care tocmai a avut premiera la ci- nematograful din colt? Incintarea sa referitoare la nenumiratele posibilitati pe care le oferea acest oras era contagioasa. Pin’ s& coboare din autobuz, fiecare se scuturase de acea carapace ursu- z& cu care urcase, iar cind soferul le striga: ,Cu bine si s& aveti o 2i grozaval”, fiecare rispundea zimbind. ‘Amintirea acestei intilniri o pastrez de aproape douazeci de ani, Pe vremea cind am mers cu acel autobuz din Madison Ave- nue, tocmai imi terminasem doctoratul in psihologie — dar psihologia de la acea vreme dadea foarte putina atenfie felului cum se putea produce o asemenea transformare. Stiinta psihologiei stia de fapt foarte putine sau aproape nimic despre mecanica emotiilor. Si totusi, imaginindu-mi raspindirea unui virus al8 Provocarea lui Aristotel uunei stiri de bine ce trebuie s& fi facut valuri prin oras, incepind cu pasagerii acestui autobuz, am constatat cA soferul era un fel de impiciuitor urban, un soi de vrajitor, c&ci ii statea in putere 88 transforme acesti Oameni posaci si iritabili in fiinfe deschise la suflet si imblinzite Printr-un contrast clar, iat citeva stiri respective viarele saptiminii + Lao scoal’ din cartier, un pusti de noua ani a fost cuprins de furie 51 a umplut cu vopsea toate bancile scolii, calculatoarele si imprimantele, vandalizind totodati si o masina din parca~ rea scolii. Motivul: cifiva colegi din clasa a treia il facusera pbebelus’, iar el a vrut s3-i impresioneze. + Opt tineri au fost ranifi in urma unei altercafii dintr-un club de rap din Manhattan, unde, dupa o serie de imbrinceli, s-a tras in mulfime cu pistoale automate de calibrul 38, Raportul arata ca asemenea incicente ce pornesc de la lucruri aparent minore, percepute ca o lipsa de respect, au ajuns sa fie tot mai des intilnite fn ultimii ani in intreaga fara + Conform unui raport, in cazul vietimelor minore sub doispre- zece ani, 57% dintre criminali sint parinfii lor naturali sau pa- infil vitregi. In aproape jumatate din cazuri, parintii sustin c& Jai incearcd doar sa-si disciplineze copii”. Bataia fatala porneste de la ,,infractiuni” cum ar fi faptul c& acel copil e blocat in faja televizorului, plinge sau si-a murdarit scutecele. + Un tinar german este judecat pentru ca a omorit cinci turcoai- ce mai tinere saut mai putin tinere intr-un incendiu pe care ka provocat in timp ce acestea dormeau. Apartinind unei grupari neonaziste, el s-a justificat spunind ci nu-si gasea niciodat 0 slujba, bea prea mult si totul din vina strainilor. Cu o voce care abia se auzea, el a pledat: ,,lmi pare cumplit de riu pentru ceea ce am facut si mi-e ingrozitor de rugine.” In stirile de fiecare zi apar o multime de astfel de rapoarte despre dezintegrarea civilizatiei si a sigurantei, despre atacuri violente datorate unui impuls mirgay, ce actioneaza sub influen- {a furiei ucigase. Stirile doar reflecta la scar mai mare acel sentiment cutremurator c& emotiile au fost scapate de sub control atit in propria noastra viata, cit si in a celor din jur, Nimeni nu este ferit de acest val imprevizibil de iesiri necontrolate si regrete; el patrunde in viata noastra intr-un fel sau altul Provocarea Ini Aristotel 9 in ultimii zece ani, sa inregistrat o revarsare constanta de asemenea incidente, care portretizeaza trésaturile unei stupiditai emofionale, ale disperarii si neglijenfet in familii, comunitati sau in viata in comun. In ultimii ari s-au cronicizat minia si disperarea, fie cA e vorba de tacuta singuratate a copiilor incuiati in casa cu televizorul in locul unei bone sau de durerea copiilor abando- nati, neglijafi, maltratafi sau de atmosfera violentelor conjugale. O stare emotional proasti ce se rispindeste continuu poate fi constatata in statisticile ce indica 0 crizi in lumea intreaga, precum si din amintirile valurilor de agresiune — adolescenti inar- afi la scoal’, neinfelegeri pe sosele, care sfirsesc cu schimburi de focuri, fosti angajati nemulfumisi care isi masacreaza fostii colegi. ‘Maltratarea emofionalt, atacul armat si stresul posttraumatic sint sin- tagme ce au intrat in vocabularul de zi cu zi al ultimilor zece ani, precum si urarea care din vesela: ,Va urez o zi buna!” s-a trans~ format intr-una lipsita de gust: ,Fa-mA si am zi buna!” ‘Aceasté carte este un ghid ce urmareste si dea sens la ceea ce nu are sens. Ca psiholog si ca ziarist in ultimii zece ani la New York Times, am urmirit progresele stiintifice legate de injelegerea irafionalului. De la acest nivel am fost izbit de doua tendinfe opuse, una care portretizeaza cresterea dezastrului din viata noastr emofionala si cealalta care ofera citeva remedii pline de speranta. DE CE TOCMAI ACUM ACEAST? EXPLORARE Ultimii zece ani, in ciuda lucrurilor rele, reprezinté insa si un progres fara egal in privinfa studiilor stiintifice asupra emotiilor. Cel mai important este faptul c& putem s& vedem cum lucreaz creierul, si asta datorita unor metode inovatoare, cum ar fi noile tehnologii ale imaginilor creierului. Pentru prima data in istoria ‘omenirit a devenit vizibil ceea ce era un mister profund: felul in care opereaz& masa de celule complicate atunei cind gindim si simtim, ne imaginam sau visim. Fluxul de date neurobiologice ne face 88 intelegem mai clar felul in care centrii de emotie ai creierului duc la minie sau la lacrimi gi cum alte parti ale creierulut ne indeamna si ne izboim sau si iubim, canalizindu-ne spre bine sau spre rau. Aceasta claritate fara precedent in privinfa felului cui funetioneaza emotiile gi esecurile aduce in prim plan no} remedii pentru crizele noastre emotionale colective10 Provocarea lui Aristotel A trebuit s astept pind acum pentru ca recolta stiinfifics 88 fie suficient de bogata ca sa scriu aceasta carte. Aceste puncte de vedere vin atit de tirziu, in parte pentru ci locul sentimentelor in viata mintala a fost surprinzator de neglijat de catre cercetitori de-a lungul anilor, lésind emotiile asemeni unui continent neexplorat la nivelul psihologiei stiintifice. In acest spatiu gol au grabit s4 aparé o multime de cari pline de intenfii bune, cu sfaturi bazate pe pareri dovedite clinic, dar lipsite de orice baz stiinfifics. In prezent, stiinta este in sfirsit capabila sa alba o voce autoritara in privinta acestor intrebari insistente si complicate despre pirfile cele mai irationale ale psihicului si si realizeze o harté de o anumita precizie a sufletului omenesc. ‘Aceasta realizare a harfii este o mare provocare pentru cei care subscritt unei viziuni inguste in privinta inteligentei, susti- nind c& IQ-ul [de la Intelligenice Quotient — coeficient de inteli genta] este un dat genetic ce nu poate fi schimbat in functie de experienfa de viata gi ca destinul nostru este in mare masura determinat de aceasti aptitudine. Acest argument ignori problema cea mai provocatoare: ce putent schimba pentru a-i ajuta pe copii nostri si le fie mult mai bine in via? Ce factori sint in joc, de exemplu, atunci cind o persoana cu un IQ mare se zbate din greu, in vreme ce o alta, cu un IQ modest, se descurca surprin- ZAtor de bine? As sustine cA diferenta consta cel mai adesea in capacitatea numit& aici inteligenfat emofionald, care include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini, asa cum vom vedea, le pot fi insuflate copiilor, fapt care le va acorda 0 sans& mai mare, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetic’. Dincolo de aceast’ posibilitate, se desluseste 0 necesitate moral presanta. Acestea sint vremuri in care structura societ’- {ii pare a se descilci cut o vitez mai mare ca niciodat, acum cind egoismul, violenta si séracia spiritului par sa isi aib’i radacinile in bunatatea viefii noastre comune. lata un argument pentru importanta inteligenfei emofionale, element esential al legaturii dintre sentimente, caracter $i instincte morale. Exist tot mai multe dovezi ci aptitudinile fundamental etice din viata isi au originea in capacitatile emofionale pe care le au la baza. Pentru unii, impulsurile sint emofii de nivel mediu; saminta impulsurilor este 0 dorinfa arzatoare de exprimare prin actiune. Cei care sint sclavii impulsurilor — asadar, cei lipsili de autocontrol — au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a Provecarea lui Aristotel um controla impulsurile sta la baza voinfei si a caracterului. In mod similar, ridacina altruismuhui se giseste in empatie, in capacitatea de a citi emotiile celorlalfi: a nu simi nevoia sau disperarea celuilalt inseamna o lips’ de afectiune. Si daca exist doua atitu- dini morale de care timpurile noastre ar avea nevoie, ele sint cu siguranta autoinfrinarea si compasiunea CALATORIA NOASTRA in aceasta carte eu sint calauza intr-o calatorie ce va scoate la iveala idei nebanuite despre emofii — un voiaj ce are ca scop 0 mai bund infelegere a momentelor celor mai complicate din existenta noastra gi a lumii care ne inconjoara. Sfirsitul calatoriei consti in infelegerea a cea ce inseammna — sia felului cum — s& dam inteligen} emofiilor noastre. AceastA infelegere in sine poate ajuta intr-o oarecare masura; cunoasterea acestui tarim al sentimentelor are un efect similar cumva cu acela al impactului pe care il are un observator la nivel cuantic in fizic’, modificind ceea ce e de observat Calatoria noastra incepe in Partea intii cu noi descoperiri despre arhitectura emofionala a creierului, care ofera o explicatie pentru momentele cele mai nefavorabile din viata noastra, ace lea cind sentimentele coplesesc ratiunea. injelegerea interacfiu- hii structurilor creierului care comand momentele de furie si frici — sau de pasiune si bucurie — dezvaluie multe despre fe- ul in care dobindim obiceiurile emotionale ce pot submina cele mai bune intent, precum si ceea ce putem face pentru a ne stipini impulsurile emotionale cele mai distrugatoare si mai demo- ralizatoare, Cel mai important este cd datele neurologice suge- reazii ci ar exista o adevaratd fereastra de oportunitati pentru formarea obiceiurilor emofionale ale copiilor. Urmatorul popas important din c&latoria noastra, Partea a dloua a acestei carti, consti in a vedea felul in care datul neurologic joaca un rol esential in flerul fundamental de a trai numit inteligenta ensofionala: de exemplu, faptul c& sintem capabili si ne stipinim un impuls emotional; s ghicim sentimentele cele mai ascunse ale celuilalt; sa tratam cu cel mai mare tact o relatie — sau cum spunea Aristotel, capacitatea rara ,s8 te infurii pe cine trebuie, cit trebuie, cind trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie.” (Cititorii care nu sint atrasi de detaliile neurologice s-ar putea 5 doreasca si treack direct la acest capitol.)12 Provocarea lui Aristotel Acest model largit a ceea ce inseamné sa fii ,inteligent” pune emotiile in centrul aptitudinitor necesare pentru viafa. Partea a treia examineaz citeva diferente-cheie pe care le genereazi aceasté capacitate: felul in care aceste calitati pot intretine cele ‘mai de pref relafii ale noastre sau cum inexistenta lor le poate coroda; felul in care fortele pietei care remodeleaza stilul nostru de munca pun un pret far precedent pe inteligenta noastra ‘emofionala, pentru ca de ea depinde succesul la slujba; si cit de otravitoare pot fi emofiile noastre atunci cind ne pun in pericol sAnatatea fizic’, de exemplu fumatul figard de la figara, sau cum ne poate ajuta echilibrul emotional si ne aparam sanatatea i binele personal. ‘Mostenirea genetica il inzestreaza pe fiecare dintre noi cu © serie de emofii care determina temperamentul, Circuitul creierului presupune ins& o maleabilitate extraordinara; temperamentul nut este un destin. Aga cum se arati in Partea a patra, lectiile emotionale pe care le invatam in copilarie, acasa si la scoalé, mo- deleaz’ circuitele emofionale, facindu-ne mai usor adaptabili — saut inadaptabili — la fundamentele inteligentei emosionale. ‘Aceasta inseamna ci adolescenta si copilaria sint ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emotionale esentiale care ne vor domina intreaga existent Partea a cincea exploreaza hazardul care ii asteapt pe cei ce au esuat in stapinirea domeniului emofiilor — felul in care defi- cientele de inteligenti emofionala sporesc spectrul de risc, ceea ce duce la depresii sau violent ori la tulburari de alimentatie sau consum de droguri. De asemenea, sint prezentate date con- crete in legatura ct primele scoli care fi invata pe copii ce inseamna capacititile emofionale si sociale de care au nevoie pentru a ramine pe calea cea buna in viafai Poate c& lucrul cel mai tulburator din intreaga carte este sondajul efectuat asupra unui mare numar de piringi gi profesori si care indica tendinfa mondial a generafiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emofionale decit in trecut: sint mai singuri si mai deprimafi, mai furiosi si mai nestpinii, mai emo- tivi si mai inclinafi s8 se ingrijoreze din orice, mai impulsivi si mai agresivi Daca exist intr-adevar un remediu, eu cred ca el consta in felul in care ji pregatim pe tineri pentru viata. In prezent, lism. la intimplare educatia emotional a copiilor nostri, cea ce duce la rezultate si mai dezastruoase. O solutie ar fi o noua viziune in Provocarea Iui Aristotel 13 privinta a ceea ce pot face scolile spre a forma complet elevii, punind la treaba in acelasi timp mintea si sufletul. Calatoria noastra se sfirseste prin vizitarea unor scoli unde se fin cursuri inovatoare, ce vizeaza si le ofere copiilor datele esentiale refer toare la inteligenfa emotional’. Eu prevestesc ci va veni o zi cind invajamintul va include in programa sa obisnuiti studierea acestor calitafi umane incalculabile cum ar fi constiinta de sine, autocontrolul si empatia, precum si arta de a asculta, de a rezolva conflictele si de a coopera In Flica nicomahica, Aristotel isi pune intrebari filozofice referitoare la virtute, caracter si 0 vial’ mai bund, provocarea sa constind in stpinirea prin inteligenté a viefii noastre emotionale. Pasiunile noastre, atunci cind sint bine exercitate, sint inte- lepte; ele ne ciliuzesc gindirea, valorile si supraviefuirea. Din pacate, pot insé s4 o ia razna cu usurinta, ceea ce se si intimpla deseori. Asa cum constata si Aristotel, problema nu consta in existenta emotiilor, ci in felul in care adecoiim emotiile gi exprimarea lor. Intrebarea este cum putem s dim inteligent& emofi- ior noastre — si s& readucem civilizatia pe strazi si afectiunea in viafa comuna?PARTEA iNTIiL Creierul emotionalPentru ce exista sentimentele? BBine nu port veden dectt ew suftetul; ceen ce este esen- sial este invizibil pentru ool ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, Micul Pring $4 analizim ultimele clipe ale lui Gary si Mary Jane Chaun- cey, un cupltt complet devotat fetitet lor de un: drea, care era condamnaté la un scaun rulant, in urma unei pa- ralizii, Familia Chauncey se afla intr-un tren Amtrak ce s-a pra- busit intr-un riu, dupa ce un slep lovise si slabise un pod de ca~ Ie feratd din Louisiana. Gindindu-se mai intii la fiica lor, cei dot au facut tot ce-au pulut ca s-o salveze pe Andrea atunci cind apele au navalit in trenul scufundat; ei aut reusit s8 o imping’ pe © fereastra cAtre salvatori, dupa care, cind vagonul s-a dus la fund, au pierit! Povestea Andreei si a parintilor ei, al caror ultim act eroic a fost s& igi salveze copilul, surprinde un moment al unui curaj aproape mitic. Fara indoial, asemenea dovezi de sacrificiu parintese pentru copii s-au repetat de nenumarate ori in istocia omenirii sau in preistorie si de nenumarate ori de-a lungul evo- lugiei speciei noastre?. Privit din perspectiva biologilor evolutio- nigti, un asemenea sacrificiu de sine parintese sta la baza ,succesului reproducerii” in trecerea genelor Ia 0 noua generatie. Dar din perspectiva parintelui care ia o decizie disperata intr-un moment de crizd nu este nimic altceva decit iubire Ca privire aruncati asupra scopului si puterii emotiilor, un asemenea act exemplar de eroism parintesc sta marturie pentru rolul altruist al iubirii — si pentru toate celelalte sentimente pe care le traim — intr-o viata de om!. Acest lucru sugereazd c& sentimentele noastre cele mai profunde, pasiunile sau lucrurile dupa care tinjim sint caliuze esentiale gi ca specia noastra isi datoreaza in mare parte existenta capacitatii umane de a iubi, ‘Aceasta este 0 putere extraordinara: doar o jubire puternict — nevoia absoluta de a salva copilul iubit — poate determina un parinfe si-si anuleze instinctul de conservare. Din punct de ve~18 Creierul emotional dere al intelectului, sigur c& sacrificiul lor de sine a fost unul irational; din punct de vedere sufletesc, a fost singura alegere pe care o puteau face Soctobiologii subliniaza intiietatea sufletului fafa de minte in asemenea momente cruciale, atunci cind se pune intrebarea de ce, de-a lungul evolutiei, emofiei i-a fost incredinfat un rol atit, de important in psihicul uman. Fi spun ca emofiile ne calauzese in infruntarea situatiilor dificile si a indatoririlor mult prea importante spre a fi lasate doar in grija intelectului — primejdia, 0 pierdere dureroasa, perseverarea in atingerea unui scop in clu- da frustrarilor, legatura cu un partener de viafa, cladirea unei fa- milli, Fiecare emotie in parte ofera o dorinta distineta de a actiona; fiecare ne arata directia cea buna in abordarea provocarilor inerente ale vietii#, Cum aceste situatii s-au repetat mereu de-a lungul istoriei evolufiei noastre, valoarea supravietuirii repertoriului nostru emofional a fost atestata de faptul cé s-au impri mat in structura noastra nervoasa ca nigte tendinfe automate, innascute ale sufletului omenesc. ‘Acea perspectiva asupra naturii umane care ignora puterea emofiilor este una intristator de ingusta. Denumirea in sine de Homo sapiens, specia care gindeste, duce pe un figas gresit in aprecierea locului pe care il au emofiile in viafa noastra, asa cum constata recent stiinfa. Dup& cum stim cu tofii din experienfs, atunci cind trebuie si ne modelim hotaririle si actiunile, sentimentele conteaza in egal masura — si uneori chiar mai mult — decit gindurile. Am mers mult prea departe cu sublinierea im- portantei rafionalitafii pure — adic a cea ce masoara 1Q-ul — viata onvului. La bine sau la rau, inteligenta poate s& nu mai aiba nici o important atunci cind sentimentele ii iau locul. CIND PASIUNILE COPLESESC RAJIUNEA A fost 0 adevarata tragedie a erorilor. Matilda Crabtree, 0 fetita de paisprezece ani, i-a facut o ghima tatilui ei: a sarit dintr-o debara si a fipat ,Bau” atunci cind parintii ei s-au intors la unu noaptea dintr-o vizita la nigte prieteni. Bobby Crabtree si sotia sa stiau ca Matilda armas la niste prieteni peste noapte. Au- Zind zgomote prin casa, Crabtree a scos pistol de calibra 35 si a dus in dormitorul Matildei, si vada despre ce e vorba. Cind fetiga a sarit din debara, Crabtree a impuscat-o in git. Matilda Crabtree a murit douasprezece ore mai tirziu’, Pentru ce exista sentimentele? 19 Frica este 0 adevairat& mostenire emotional’ in evolusia omului. Ea ne mobilizeaz& si ne aparam familia de primejdii; acest impuls I-a indemnat pe Bobby Crabtree si puna mina pe arm si SA caute intrusul pe care il binuia ca bintuie pe acolo. Frica a primat atunci cind Crabtree a tras inainte si-si dea seama exact in ce trage, inainte de a recunoaste vocea fetifei sale. ‘Asemenea reactii devenite automatisme sint deja gravate in sistemul nostru nervos, spun biologii specialisti in evolutia spe lor, deoarece pentru o tunga si crucial’ perioada din preistoria umana ele au asigurat supravietuirea. Chiar mai important este faptul ca ele stau la baza principale sarcini a evolutiei: a putea da nastere unor urmagi ce vor putea duce mai departe aceste predispozitii genetice — o trista ironie, acest lucru a dus la ma~ rea tragedie a familiei Crabtree. Dar in vreme ce emofiile noastre au fost ghidate inteligent in lunga perioada a evolutiei, noile realitafi ale civilizatiei prezente au aparut cu 0 asemenea repeziciune, incit evolusia nu mai fine pasul cu ceea ce se intimpla in jur. Intr-adevar, primele legi si date etice, cum ar fi: Codul Hammurabi, Cele zece porunci ale evrei- lor sau Edictele impitratului Ashoka pot fi descifrate ca incercari de a stépini, a supune si a domestici viata emotional. Sau, aga cum. descria Freud in Disconfort in culturd, societatea a trebuit s& int’- reasca anumite legi pentru a stapini excesele emofionale, care altfel ar fi mult prea nesabuite. In ciuda acestor constringeri sociale, pasiunile coplesese ratiunea iar si iar. Aceste date ale naturii umane apar din insasi arhitectura fundamentals a vietii mintale. In termenii biologici care staut la baza descrierii circuituhti neuronal al emotiilor, ne nastem cu ceea ce a functionat cel mai bine pentru ultimele 50 000 de generafii umane si nu pentru ultimele 500 — si categoric nu doar pentru ultimele cinci. Evolutia deliberat lenta care a modelat emotiile noastre si-a facut datoria de-a hingul a milioane de ani; ultimii 10 000 de ani, chiar dacd au fost martorii unei rapide forme de civilizatie umani si ai unei explozii demo- grafice de la cinci milioane la cinci miliarde — au lisat pufine urme in tiparul biologic al vietii noastre emofionale. De bine, de réu, evaluarea fiecarei intilniri personale $i reac- flile noastre in raport cu aceasta sint modelate nu doar de jude- cAji rafionale sau de propria noastra istorie a viefii, ci si de trecutul nostru indepartat ancestral. Aceasta ne face uneori si avem porniri tragice, ca in cazul tristei intimplari din casa fami-20 Creierul emotional liei Crabtree. Pe scurt, ne confruntim mult prea des cu dileme postmoderne, cu un repertoriu émotional modelat de nevoile imediate ale Epocii pleistocene. Aceasta afirmatie sta la baza su- /biectului pe care il tratez. Impulsurile care duc la fapte intr-o zi de primavara timpurie, pe cind mergeam cu masina peo sosea, printr-o trecstoare montana din Colorado, dintr-oda- tu un val de fulgi de zapad& mi-a acoperit masina, Nu mai vedeam nimic in fats, fulgii de z3pada ma faceau ca orb. Apasind piciorul pe frind, am simfit Gum ma cuprinde teama si am ince put s8 aud cum imi bate inima. ‘Teama s-a transformat intr-o adevarata frici: am tras pe dreapta, asteptind si treac& ninsoarea. O jumatate de or mai tirziu ninsoarea s-a oprit, vizibilitatea a revenit si mi-am continuat drumul — oprindu-ma citeva sute de metri mai incolo, unde o ambulanta il ajuta pe un pasager dintr-o masina ce intrase in plin in automobilul din fafa, care mergea prea incet; ciocnirea blocase soseaua, Daca as fi continuat si merg prin zapada aceea orbitoare, probabil 4 a5 fi intrat si cu in ei. Frica preventiva ma obligat atunci s& ma oprese si poate ck mi-a salvat viata. Ca in cazull unui iepure ce impietreste de groaza atunci cind zareste o vulpe trecind — sau ca un mamifer pre- istoric speriat de un dinozaur —, am fost cuprins de o teama interioara care m-a facut s& ma opresc, sa fiu mai atent si s4 ma fe- resc de 0 posibils mare primejdie. in esenti, toate emofiile sint impulsuri ce te determina s& ac sionezi, planuri imediate de abordare a vietii, planuri pe care le avem innascute. Radacina cuvintului emotie este motere, verbul Iatinesc care inseamna ,a misca” plus prefixul ,,e", adica ,,a te da lao parte”, stugerind ci tendinta de a actiona este implicita in. orice emofie. Aceste emofii duc la fapte, lucru ce poate fi cel mai usor observat la animale si copii. Doar la adulfii_,civilizaji” gasim aceasta mare anomalie pentru regnul animal, emofiile— r3- dacina impulsurilor de a acfiona — desprinse de reactia cea mai fireasca’ In repertoritsl nostru emotional, fiecare emotie joac’ un rol tunic, aga cum releva semnatura biologicd distinctiva (vezi Ane- xa A pentru detalii in legatura cu emofiile ,,fundamentale”). Cu noile metode de a patrunde in trup si in creier, cercetatorii au Pentru ce exista sentimentele? a descoperit mai multe detalii psihologice despre felul in care fiecare emotie pregateste corpul pentru o reactie diferita’ + Cind te minii, singele circula mai repede in miini si fi este mai 1usor 88 insfaci o arma sau si lovesti un dusman; bataile inimii crese si se degaji hormoni precum adrenalina, ceea ce genereaza un plus de energie suficient de puternic pentru o fapt& in forts, + Cind ti-e fried, singele strabate muschii cei mari, cum ar fi cei din picioare, si iti este mai usor sa fugi — si sa te albesti la fa- (4, pentru c& singele isi opreste cursul (creindw-ti afta inghejat singele in vene”). In acelagi timp, trupul parali- zeazi, chiar daci doar pentru o clip’, poate si pentru a lisa timp ca omul sa evalueze situafia si s& constate dac& nu cumva cea mai buna solutie este o ascunzatoare. Circuitele din centrele emotionale ale creierului acfioneazé un flux de hormoni ce pune trupul in stare de alert, faicindu-l gata s& actioneze, iar alensia se fixeaz’ asupra amenintarii imediate, pentrua vedea mai bine ce reactie trebuie adoptat’ + Printre schimbirile biologice cele mai importante din statea de fericire se numara o activitate sporila a centrului creierului, care inhiba sentimentele negative si incurajeazé cresterea energici, linistind cea ce ar putea genera ginduri de ingrijora~ re, Nu exist insd 0 modificare fiziologic’ radicals care 8 duca la pasivitate, ceea ce face ca trupul sé-si revind mai rapid din aparitia emotiilor suparatoare. Aceast& configurafie ii ofe- 4 trupului un fel de odihna general, precum si dispozitia si entuziasmul pentru a indeplini diferite indatoriri si de a se strédui pentru o mare varietate de scoputi + lubiren, sentimentele de tandrete si de satisfactie sexuala determina o trezire parasimpaticd — contrariul psihologic al acelei mobilizari de tipul , lupta sau fugi” provenite din fricd sau mii- nie. Modelul parasimpatic, dublind ,,reactia de relaxare”, re- prezinti un set de reactii ale corpului ce genereaza o stare de calm si multumire care faciliteaza cooperarea + Ridicarea sprincenelor a surprindere permite marirea razei vizuale si totodata patrunderea luminii in retina in cantitate mai mare. Acest fapt ofera informafii suplimentare despre un eveniment neasteptat, facind sa fie mai usor ce inteles exact cea ce se intimpla si punerea la cale a celui mai bun plan de actiune. + in lumea intreags, exprimarea dezgustului arata la fel, transmi- find acelasi mesaj: e ceva agresiv ca gust sau ca miros sau me-22 Creierul emotional taforic. Expresia de dezgust a fefei — buza de sus curbat& intr-o parte, in vreme ce se strimba usor din nas — sugereaza 0 incercare primordiala, asa cum observase Darwin, de a inchide narile atunci cind apare un miros neplacut sau de a scuipa 0 mincare nociva. + Principala functie a tristetii este ajutorul dat pentru adaptare in cazul unei pierderi importante, cum ar fi moartea cuiva apropiat sau o mare dezamagire. Tristetea aduce o scAdere a energici si a entuziasmului fata de activitatile vietii, in special fata de divertisment sau fafa de placeri, iar adincimea et si in- trarea in depresie duce la o scidere a metabolismului. Aceas- 8 retragere introspectiva creeaz& ocazia de a jeli o pierdere saul o speranga goal si de a constientiza consecinfele acestora pentru viata cuiva, iar pe masura ce energia revine, se contu- TeazA noi inceputuri. Aceasta pierdere de energie se poate 83-1 fi finut pe oameni tristi — gi vulnerabili — in apropierea casei, unde erau mai in siguranta. Aceste inclinafii biologice de a actiona sint modelate ulterior de experienja noastra de viafa si de cultura noastra, De exemplu, pierderea unei persoane dragi duce oriunde la tristefe 5i mihnire. Dar felul cum ne manifestim mihnirea — cum sint eta- Jate emofiile sau cum sint ele retinute pentru clipele de singurs- tate — e structurat de cultura si tot aga anumite persoane din Viafa noastra intra in categoria ,foarte dragi”, fiind jelite. Perioada de inceput a evolufiei, in care aceste reactii emosionale prindeau forms, a fost fara indoiala o realitate aspra, pe care majoritatea oamenilor au indurat-o ca specie inc’ din zorii istoriei noastre consemnate. Era 0 perioada cind putini sugari supraviejuiau si pufini adulfi treceau de treizeci de ani, cind animalele de prada puteau ataca in orice moment, cind variafii- le intre secet4 si inundafii reprezentau diferenja dintre foamete si supraviefuire. Dar odaté cu progresele din agricultura, chiar 3i in societajile umane cele mai rudimentare sansele de supra- Viefuire au crescut enorm. in ultimii zece mii de ani, de cind aceste progrese s-au inregistrat in lumea intreag’, ameninfarile feroce care au finut populatia umana in sah au inceput sa fie st&- Pinite. Toate aceste amenintari au creat si reactiile noastre emotionale atit de preticase pentru supraviefuire; pe masura ce ele au Palit, a Inceput s& dispara insa si armonia parfilor repertoriulti nostru sentimental. Daca in vremurile trecute declangarea furiei putea constitui un moment crucial pentru supravieluire, accesul Pentru ce existit sentimentele? 23, la armele automate pina si al copiilor de treisprezece ani a transformat acest fapt intr-o reactie prea adesea dezastruoasa® Cele dou’ minfi ale noastre O prieten’ imi povestea despre divorful ei, o desparfire dureroasa. Soful ei se indragostise de o femeie mai tinara, de 0 co- lega de la birou, si brusc a amunfat-o ca o va pardsi pentru a se muta cu cealalta. Au urmat luni amare de dispute nesfirsite pentru casa, bani gi copii. Acum, la citeva luni dupa evenimente, ea tocmai imi declara ca a inceput sa-i placa aceasta independenta si ci se bucura sa fie iar pe propriile-i picioare. ,,Pur si simplu nu mA mai gindesc la el — nu imi mai pasé“, a marturisit ea. Dar cind tocmai spunea asta, ochii i s-au umplut de lacrimi. Acel moment al ochilor inlacrimati ar putea trece usor neob- servat. Dar printr-o injelegere empatica, ifi dai seama imediat cA atunci cind cineva licrimeaza inseamné cé este trist, in ciuda a ceea ce spune, si lucrurile sint la fel de usor de priceput ca atunci cind citesti cuvintele de pe o pagina tiparita. Unul este un act al minfii emotionale, celalalt este un act al mintii rationale. De fapt, avem dou minfi, una care gindeste $i una care simte. Aceste doué moduri fundamental diferite de cunoastere interactioneaza pentru a crea viata noastra mintala. Mintea rational este modul de comprehensiune de care sintem cel mai constienfi: mai proeminent in starea de trezie, operind cu ginduri, capabil s8 cintareasca si sd reflecteze. Dar pe ling& acesta mai exista si un alt sistem de cunoastere, unul impulsiv si foarte puternic, chiar daca uneori ilogic — mintea emotionalé. (Pen- tru o descriere mai detaliata a caracteristicilor mintii emotionale, vezi Anexa B.) Dihotomia emotional /rational aproximeaza distinctia populara intre ,inima” si ,minte“; atunci cind sti ,in inima ta” c& un lucru este bun ai o altfel de convingere — cumwva un tip mai profund de convingere — decit atunci cind sti ci un Iucru este bun din punct de vedere al minfii rationale. Exist’ o variatie stabila a raportului rafiune-emofie in controlul asupra minfii; cu cit un sentiment este mai intens, cu atit mintea devine mai dominant emofionald — si deci mai ineficient& din punct de vedere rational. Aceasta este o ordine a lucrurilor care pare s8 dureze din erele indepartate ale evolujiei — a avea emofii, si anume intui- fii care cilduzesc reactia instantanee in situaliile in care viafa ne este in pericol si in care a ne opri si ne gindim la ce sa facem ne poate costa viafa este un avantaj.24 Creierul emotional Aceste doua minfi, cea emotionala si cea rationala, actionea- 2A de cele mai multe ori in strins8 armonie, impletindu-si caile alit de diferite pentru a ne cilauzi prin lume. De obicei, exist’ un echilibru intre mintea emotionald si cea rationala, in care emotiile alimenteaza si informeaza operatiile mintii rationale si ‘mintea rationalé rafineaza si uncori se opune emotiilor. Si totw minfile noastre, cea emofionala si cea. rational’, sint facultati semi-independente, asa cum vom vedea, fiecare reflectind 0 operatiune distinct, dar conectat’ a circuitului creierului ‘in multe sau in majoritatea momentelor, aceste dou minti distincte sint extrem de rafinat coordonate; sentimentele sint esentiale pentru gindire, iar gindirea pentru sentimente. Inst atunci cind intervine pasiunea, se creeaz8 un dezechilibru: mintea emofionala preia controlul, inecind mintea rationala. Uma- nistul din secolul al XVI-lea Erasmus din Rotterdam scria satiri- zind tensiunea perena dintre ratiune si emotic® Jupiter impart malt mai mult pasiane det rafiune — pot cal ‘lo aporalca id cn de Ia Ela facut sexist di rant fa fos ce se opun puter solitare a Raia minia s desma In ce trasurd Raflunen poate prevent forfle acestora dou in viaia de ai Cais omulul ete destal delimpeste. Raji face angurul hier Se care este in stare, volindw se 9 repetindurs formate de vittate, Greme ce cellaif del orimit a nalba gi snt tot mal 2gomotos al preniv pind ce Conductor for boseste, enna st capituleas CUM S-A DEZVOLTAT CREIERUL Pentru a infelege mai bine puterea emotiilor asupra gindirii — si de ce sentimentele si ratiunea sint vesnic gata de razboi —, sa [udm in considerare felul in care a evoluat creierul. Creierul omului, cu kilogramul sau si jumitate de celule si de neuroni, este de trei ori mai mare decit al verilor nostri de pe scara evolutiei, primatele non-umane. Dup& milioane de ani de evolutie, creierul a crescut de la baz spre virf, centri superiori s-au dezvoltat ca prelucrare a centrilor de jos, parfi mult mai vechi ale creierului. (Dezvoltarea creierului in embrionul uman reface traseul evolutionist.) Partea cea mai primitiva a creierului este comuna tuturor ce- lorlaite specii care au un sistem nervos peste minim, trunchiul creierului aflindu-se in jurul virfului maduvei spinarii. Aceasta radacina a creierului regleaza functiile de baza ale vietii, cum ar fi respiratia si metabolismul celorialte organe ale corpului, con- Pentru ce exista sentimentele? 28 trolind totodata reactiile stereotipe si miscarile. Acest creier primitiv nu poate fi facut sa gindeasea sau s8 invete; el este progra- mat dinainte sa regleze funcfionarea corpului ca atare gi s8 reac- fioneze pentru a asigura supravietuirea. Acest tip de creier a fost unicul in Epoca Reptilelor: imaginaji-va un sarpe care sisiie pentru a semnaliza amenintarea unui atac Din forma cea mai primitiva, trunchiul creierului, au aparut centrii emotionali. Milioane de ani mai tirziu, in plan evolutiv, din aceste zone emofionale s-au dezvoltat zonele de gindire sat mneocortexul”, respectiv, bulbul cu circumvolufiuni care formeaza straturile superioare ale creierului, Faptul cA creierul care gindeste s-a dezvoltat pornind de la trasstura emofionel& spune multe despre relafia dintre gindire si sentiment; a existat un creier emotional cu mult inainte sa existe cel rational. Cea mai veche radacina a viefii noastre emofionale st& in simful olfactiv sau, mai precis, in lobul olfactiy, in celulele care preiau si analizeaza mirosurile. Orice entitate vie, fie c& este vor~ ba de ceva nutritiv, otravitor, de un partener sexual, de un animal de prada sau de o victim’, tottll are o anumit’ semnatura molecular distinct ce poate fi purtati de vint. In acele vremuri primitive, mirosul era un simt de o importanfa capital pentru supravietuire. De la lobul olfactiv au inceput sA evolueze centrii strivechi ai emotiei, dezvoltindu-se suficient pentru a inveli in final partea de sus a creierului. In fazele sale rudimentare, centrul olfactiv era format din straturi foarte subfiri de neuroni care imprew. na analizau mirosul. Fiecare strat de celule absorbea mirosul, il analiza, impartindu-I pe diverse categorii relevante: comestibil sau otravitor, disponibil din punct de vedere sexual, dusman sau hrana. Un al doilea strat de celule transmitea mesaje prin sistemul nervos, informind trupul ce are de flicut ca reactie: si muste, s scuipe, si se apropie, sa fuga sau si urmireasca!, Odata cu aparitia primelor mamifere, au aparut noi straturi cheie de creier emotional. Acestea au infasurat trunchiul creierului, arditind ca un fel de inele cu partea de la baz lips, unde ii facea cuib trunchiul creierului propriu-zis. Pentru c& aceasti parte a creierului se infasoara in cercuri si margineste creierul se mai numeste si sistem limbic, de la limbus”, care in latind inseamn& ,,inel”. Acest nou teritoriu neural a adus emotii tipice pentru aceasta dezvoltare a repertoriului creieruluil, Cind setea © puternicti sau intr-un moment de furie, cind sintem indragos~26 Creierul emotional titi pind peste urechi sau morti de frica, sistemul limbic este cel care preia de fapt comanda, prinzindu-ne in strinsoarea sa. Pe masura ce a evoluat, sistemul limbic si-a rafiniat doua instrumente extrem de eficiente: invatatul si memoria. Acest progres revolufionar a permis unui animal sa fie mult mai destept in alegerile sale de supravietuire si s4 isi modeleze cu grija reac- jiile, pentru a se adapta cerinfelor mereu in schimbare, fara a reacfiona de fiecare data invariabil si automat Ia fel. Daca un anumit aliment ducea la imbolnavire, el putea fi evitat data viitoa- re, Decizii cum ar fi ce anume trebuie mincat si ce nu continuat. 88 depinda in mare masura de miros; conexiunile dintre bulbul olfactiv si sistemul limbic au preluat sarcina de a face distinctie intre mirosuri si de a le recunoaste, comparind un miros actual cu unul din trecut, distingind astfel intre bine si rétu, Acest luctt sa facut prin ,rinocefalon’, intr-o traducere exact: ,,creierul nasului”, parte din circumyolutiunile limbice si baz rudimen- tard pentru neocortex, creierul care gindeste. ‘Acum 100 de milioane de ani, creierul mamiferelor a evoluat spectaculos. Situate deasupra celor doud straturi subfiri de cor tex — regiunile care planifica gi infeleg ceea ce este simfit, coor donind miscarile —, alte citeva noi straturi de celule nervoase s-au addugat spre a forma neocortexul. Spre deosebire de corte~ xul cel vechi in doua straturi, neocortexul oferea o latura extra- ordinar4, intelectuala. Neocortexul lui Homo sapiens, mult mai mare decit la orice al- t& specie, a dat trasitura distinctiv uman3. Neocortexul este locul in care salasluieste gindirea; aici se afld centrii care pun cap la cap si infeleg cea ce percep simfurile, Acest lucru adauga unui anumit sentiment cea ce gindim despre — si ne permite sé aver sentimente in legitura cu diverse idei saw cu arta, sim- bolurile, imaginile. De-a lungul evolutiei, neocortexul a permis o find ajustare judicioass, care fara indoiala ci a creat enorme avantaje in capa citatea organismului de a supraviefui in conditii potrivnice, f&- ind posibil ca urmasii s&i s& transmita prin gene acelasi circuit neural. Supravietuirea se datoreazA talentului neocortexului de a crea strategi si planificsr pe fermen lung, precum sf alte ter tipuri mintale. In afara de asta, triumful artelor, al civilizasiei si al culturii sint la rindul lor rodul neocortexului. ‘Aceasti now’ adaugire la creier a permis nuantari in viata ‘emotional. De exemplu, iubirea. Structurile limbice genereaza sentimente de placere si de dorinta sexualé — emofii care hra- i | | | Pentru ce exista sentimentele? 27 nesc pasiunea sexual. Dar adaugarea neocortexului si a cone- xiunilor sale la sistemul periferic au permis si dezvoltarea legaturii dintre mama si copil, lucru ce sta la baza unitatii familiet si a implicarii pe termen lung in ingrijirea copilului, fapt ce a facut posibila dezvoltarea umana. (Speciile care nu au neocortex, cum ar fi reptilele, nu au instinct matern; cind ies din owa, puii trebuie sa se ascunda pentru a evita s4 nu fie cumva mincati de membrii propriei specii.) In cazul oamenilor, legatura protectoa- re parinte-copil permite 0 maturizare ce dureaza pe toats perioada copilariei — timp in care, de altfel. creierul continua si se dezvolte. Pe masura ce avansim pe scara filogeneticd de la reptile la maimute sila oameni, creste si volumul neocortexultti; odata cu aceasta crestere, se formeazi o anumits geometrie a conexitini- lor circuitului creierului. Cu cit aceste legaturi sint mai nume- roase la nivelul creierului, cu atit sint posibile mai multe reactii Neocortexul permite subtilitati si complexit3fi ale vielii emotionale, cum ar fi capacitatea de a avea sentimente fad de sentimentele noastre. La primate exist’ o mai mare legatura intre neocortex si sistemul limbic decit Ia orice alte speci — dar si mai semnificative sint legaturile de la cameni —, care sugereaz& de ce tem capabili s8 dim dovada de o mult mai mare gamé de reactii in raport cu emotiile noastre, reusind sa le nuantam. in vreme ce un iepure sau 0 maimuta au doar citeva reactii tipice restrinse la frica, neocortexul uman, mai mare ca dimensiune, permite si un repertoriu mai larg — inclusiv sunatul la Polifié. Cu cit sistemul social este mai complex, cu atit flexibilitatea este mai importanta — si nu exista un sistem social mai complex decit cel al lumii in care traim!. Acesti centri superiori nu stipinesc insa intreaga noastr’ via- $8 emotional; in chestiunile sufletesti esenfiale — si mai ales in urgenfele emofionale — se poate spune ca ele sint lasate in grija sistemului limbic. Avind in vedere cA partea cea mai mare a centrilor superiori ai creierului au inmugurit din zona periferi- ‘4 sau s-au extins in functie de ea, creierul emofional are un rol crucial in arhitectura neurala. Fiind radacina de la care s-a dezvoltat noul creier, zonele emotionale sint intrepaitrunse de miria- de de circuite legate intre ele si care strabat neocortexul. Acest lucru da 0 enorma putere centrilor emotionali, putind astfel sé influenteze fanctionarea rest creierului— inclusiv a centri jor gindiriiAnatomia unui blocaj emotional Viaja este 0 comedic pentru cei care gindese $1 0 bra- ‘gedie pentru cei care au sentimente HORACE WALPOLE Era o dupa-amiaza fierbinte de august din 1963, chiar ziua in care reverendul Martin Luther King, Jr si-a tinut discursul inceput cu ,Eu_ am un vis” in cadrul marsului din Washington, or- ganizat in favoarea drepturilor omului. In acea zi, Richard Ro- bles, un spargator inrait care tocmai fusese eliberat conditionat dup’ o pedeapsa de trei ani, luata in urma a peste 0 suta de spargeri, a incercat s4 facd rost de niste heroina, spunea el c& pentru ultima data. Voia sa renunfe la viata de delinevent, va sustine el ulterior, dar avea nevoie disperata de bani pentru iu- bita hui si pentru fetita lor de trei anigori. Apartamentul pe care La spart in acea zi aparfinea tui Janice Wylie, 0 tindra de douszeci si unu de ani, documentarist la revista Newsweek, si lui Emily Hoffert, douazeci gi trei de ani, in- vatitoare. Desi Robles alesese un apartament aratos din cartie- rul de est al New York-ului tocmai gindindu-se c4 nu este nimeni acasa, Wylie era acolo. Robles a amenintat-o cu un cutit si a legat-o. Cind s8 plece, a venit Hoffert. Ca s reuseasca si fuga, Robles a legat-o si pe ea. Ani de zile mai tirziu Robles povestea ci atunci cind 0 lega pe Hoffert, Janice Wylie La avertizat ca n-are scipare: isi va aminti cum araté si va ajuta polijia sa-i dea de urma. Robles, care promisese ci este ultima lui spargere, a intrat in panica in asemenea masuri, incit si-a pierdut complet controlul. Intr-un moment de nebunie, a Insfacat o sticla de suc si le-a lovit in cap pe femei pind au lesinat, dupa care, prins de o cumplita furie, dar si de frica, le-a injunghiat de nenumsrate ori si le-a hAcuit cu un cugit de bucatarie. Amintindu-si de acest moment, doudzeci si cinci de ani mai tirziu, Robles se plingea: ,Pur si simplu o Iua- sem razna. Am simfit c-mi explodeaza creierul.” Anatomia uri blocaj emotional 29 Pina in ziua de azi, Robles a avut tot timpul si regrete aceste citeva minute de furie dezlintuitd. $i in prezent el este tot in in- chisoare, dupa treizeci de ani, pentru ceea ce a ajuns sa fie cunoscut drept ,,crimele impotriva fetelor cu studi” ‘Asemenea explozii emotionale sint o forma de blocaj neural. in aceste clipe, dup’ cum sugereaza dovezile, un anumit centru din creierul limbic declara c& este vorba dle o urgent, concen- trind tot restul creierului asupra acestei realitati care nu suferd aminare. Blocajul apare intr-o clipa, declangind o reactie drama- ticd inainte ca neocortexul, creierul care gindeste, s& aib vreo sansa s8 analizeze complet intr-o fractiune de secunda ce se intimpla si s& hotarasca ce e de facut. Trasatura principala a aces- ‘tui blocaj este ca odata cu trecerea momentului respectiv cei astfel posedati nw jau seama ce Ii s-a intimplat. ‘Aceste blocaje nu sint izolate. Ble sint incidente ingrozitoare, care duc la crime violente, ca in cazul omoririi fetelor cu studi in aceasta forma catastrofala — dar mai putin intensa — se pe trec multe, in mod similar, destul de frecvent in mintea noastra incercati s& vA amintiti cind ,,v-ati pierdut busola” pentru ultima data, descarcindu-va pe cineva — pe partenerul de viata sau pe copil sau pe soferul altei masini — intr-o asemenea misur’, incit ulterior, dupa un moment de reflectie si de gindire, vi s-a parut nepotrivit. Mai muit ca sigur ci era tot o forma de blocaj, 0 preluare neural a controlului, care, aga cum vom vedea, isi are originea in nucleul amigdalian, un centru al creierului limbic. ‘Nu toate blocajele limbice sint tulburatoare. Atunci cind cineva este atit de impresionat de o gluma incit il cuprinde un ris aproape exploziv, aceasta este tot o reactie limbic’. Acest lucru se manifesta si in momentele de bucurie intensa: cind Dan Jan- sen, dup’ mai multe esecuri care -au marcat profund, a luat in sfirgit medalia de aur olimpica la patinaj viteza (cea ce jurase 38 faci promiindu-i acest lucru surorii sale aflate pe patul de moarte), in cursa de 1000 de metri la Olimpiada din Norvegia din 1994, sofia sa a fost atit de coplesita de emotie si de fericire, incit a trebuit dusé de urgent la cabinetul medical al patinoarului. LOCUL TUTUROR PASIUNILOR La oameni, nucleul amigdalian (de la cuvintul grecese vamygdala”, care inseamna ,migdala”), are forma unui ma- nunchi de migdale, find alcatuit din structuri conectate ce se30 Creierul emotional afla in creier, in spatele inelului limbic. Fxista dous amigdale, cite tuna de ambele piirfi ale creierului, localizate in interiorul capului Nucleul amigdalian uman este relativ mare in comparatie cu cel al rudelor noastre mai apropiate de pe scara evolutiei, primatele. Hipocampul si nucleul amigdalian erau cele dou’ zone cheie ale primitivului,creier al nasului" si care, pe masurs ce au evoluat, au dat nastere cortexului si apoi neocortexului. Acum, aceste structuri periferice stau la baza invatarii si a memoriei: nucleul amigdalian este specializat in chestiuni emotionale. Da- €3 nucleul amigdalian este desparjit de restul creierului, rezultatul este incapacitatea de a mai distinge semnificatia emotiona~ 18 a evenimentelor; aceasta stare se numeste uneori ,orbire afective’ Lipsa trisaturii emotionale duce la disparitia sentimentelor, Un tina? al cérui nucleu amigdalian au fost indepartat chirurgi- cal pentru a putea stipini severe atacuri de apoplexie a devenit complet neinteresat de cei din jur, preferind sa se izoleze fara nici o relafie umanai. Desi era perfect capabil si converseze, el nu-si mai recunostea prietenii apropiati, rudele, nici macar mama si riminea perfect calm si senin atunci cind vedea tulbura- rea lor in fala indiferentei lui. Fara nucleul amigdalian el parea sisi fi pierdut sentimentul recunoasterii, precum si toate sentimentele fata de sentimente!. Nucleul amigdalian actioneaza la nivelul memoriei afective, lucru foarte important in sine; viata fara nucleul amigdalian este o viafd lipsit de un sens personal. De nucleul amigdalian se leaga nu numai afectiunea; orice pasiune depinde de el. Animalele cArora le-a fost scos nucleul amigdalian sau le-a fost sectionat nu se mai tem si nu se mai infurie, isi pierd dorinfa de a se intrece sau de a fi cooperante, nu-si mai gisesc locul in cadrul speciei lor; emofile sint tocite sau absente. Lacrimile, 0 caracteristici exclusiva a oamenilor, sint declangate de nucleul amigdalian si de o structura apropia~ 18, girusul cingular; fiind refinute, lovite sawin vreun alt fel atin- se ugor, aceste zone ale creierului pot determina oprirea plinsu- lui, Fara nucleul amigdalian nu exista lacrimi de tristefe care sa fie domolite. Joseph LeDoux, un neurospecialist de la Centrul de Stiints Neural al Universitajii din New York, a fost primul care a des coperit rolul cheie jucat de nucleul amigdatian in creierul emotional’, LeDoux face parte dintr-o noua generatie de neurospe- Cialisti, care au pus bazele unor metode inovatoare si unor teh- Anatomia unui blocaj emotional 31 nologii pe masur’, acestea aducind o mare precizie in stabilirea organizarii creierului in functiune, dind la luminé adevarate mistere ale mintii omenesti, ce pareau impenetrabile celorlalte generatii de oameni de stiinfi. Descoperirile sale referitoare ia circuitul creierului emotional aveau si indeparteze o idee pro- conceputd in legitur’ cu sistemul limbic, punind mucleul amigdalian in-centrul actiunii si plasind celelalte structuri periferice in roluri cu totul diferite’ Cercetarile lui LeDoux explica felul in care nucleul amigdalian poate prelua controlul asupra a ceea ce facem, chiar in vreme ce creierul care gindeste, neocortexul, este inc pe cale si ia © hotirire. Asa cum vom vedea, sufletul inteligenfei emofionale const in felul in care functioneazA nucleul amigdalian si cum interactioneaza cu neocortexul RETEAUA NEURALA Ceea ce intriga in infelegerea puterii emotiilor la nivelul vie~ {ii mintale sint acele momente pasionale pe care le regretim ulterior, de indata ce lucrurile reintra pe un fligas normal; intrebarea este cum de am devenit irafionali atit de usor. De exemplu, o tinird a mers doua ore pina la Boston ca si ia 0 gustare si s8-5i petreaca ziua cu iubitul ei. In timpul gustarii, el i-a oferit un cadou pe care ea si-l dorea de luni de zile, o gravura greu de gasit si cumparat tocmai din Spania. Dar incintarea ei a disparat complet cind, la sugestia ei ca dupa masa si mearga impreun’ Ia un matineu la cinema pentru c4-si dorea si vada in mod spe- ial un film, prietenul ei a uluit-o de-a dreptul spunindw-i c& nu-si va putea petrece ziua cu ea pentru ci are antrenament la fotbal. Jignita si neincrezatoare, ea s-a ridicat in lacrimi, a iesit din restaurant si, dintr-un gest impulsiv, a aruncat gravura la gunoi. Luni de zile mai tirziu, reanalizind incidental, nua regre- tat c& a plecat, ci cd a rimas fara gravura. S-a descoperit recent ci in asemenea momente — cind reactia impulsiva 0 copleseste pe cea logic’ — nucleul amigdalian are un rol crucial, Semnalele ce sint receptionate de catre simturi i dau nucleului amigdalian posibilitatea s& scaneze fiecare ex- petien}& in parte, distingind problemele. Astfel, nucleul amig. dalian are un rol extrem de important in viafa mintals, este un fel de santinel’ psihologica, ce infrunta toate situatiile, toate perceptiile, avind in gind dear o singura intrebare, dintre cele32 Creterul emofional ‘mai primitive: ,E oare ceva ce nu-mi place? Care ma jigneste? De care ma tem?” Dacd lucrurile stau aga — daca in. momentul respectiv apare un da” —, nucleul amigdalian reactioneaza instantaneu asemeni unor cabluri de transmisie neurala ce tele- grafiaza un mesaj de criza catre celelalte parti ale creierului. fn arhitectura creicrului, nucleul amigdalian este un fel de serviciu de urgenta: este mereu gata sa transmit apeluri de urgent’ catre pompieri, politie sau vecini cind sistemul de alarma al unei case semnaleaza probleme ind se aude semnaltl, 4 spunem, de fricd, se transmit urgent mesaje catre toate parfile importante ale creierului: acest Tucru genereaz& secrejii de hormoni de tipul ,.upté sau fugi", mobilizind centrii miscarii si activind sistemul cardio-vascular, mugschii si organele interne’. In urma semnalului nucleului amigdalian, sint activate si alte circuite, cum ar fi secrefia unui hormon pentru starile de criza, norepinefrina, care sporeste reactia zonelor cheie ale creierului, inclusiv a celor care determina ca simfurile s& fie mai treze, punind practic creierul in alert Semnale suplimentare ale nucleului amigdalian determina trunchiul cerebral si transforme fata, dindu-i o expresie de teama, 5% ingheje celelalte migcari ale muschilor, sa sporeasca ritmul cardiac, s& creasca tensiunea arteriala si sa incetineascd respirafia. Alte semnale indreapta atenfia asupra sursei proprit-zise a fri- ii si pregatesc muschii sA reactioneze in conformitate cu aceasta, Simultan, memoria corticala este determinata si gaseasci orice informatie utila in acea stare de criza, reactionind in conformitate cu precedentele existente. $i toate acestea sint doar o parte a unui intreg sir de schimbari atent coordonate, pe care le orchestreaz nucleul amigdalian prin zonele de comanda de la nivelul creierului (pentru 0 prezentare mai detaliata, vezi Anexa C). Releaua extinsa a nu- ‘cleului amigdalian, format din conexiunile neurale, permite ca in timpul unei crize emotionale s& capteze si sa directioneze mare parte a restului creierului — inclusiv mintea rational, SANTINELA EMOTIONALA Un prieten povestea despre faptul ci a fost in vacanta in An glia si ca a luat o gustare la o cafenea de pe malul unui canal Mergind apoi la plimbare si coborind treptele ce dadeau spre ca~ Anatomia unui bloca) emotional 33 nal, dintr-odata a vazut o fata ce privea fix spre ap& cu 0 expresie de groaza pe chip. Inainte de a-si da seama ce face, s-a aruncat in ap& — cu haina si cravata pe el. Doar dupa ce a ajuns in apa a realizat cé fata se uita gocati la un comis voiajor care cizuse in canal — gi pe care astfel el I-a putut salva, are ce |-a fiicut sa sara in apa inainte si stie de ce? Raspun- sul este mai mult ca sigur nucleul amigdalian Printr-una dintre cele mai frapante descoperiri din ultimit zece ani, cercetarile lui LeDoux au aratat cd, in privinta emofiilor, arhitectura creierului ofera o pozitie privilegiat’ nucleului amigdalian, care devine un fel de santinelé emotional capabil sa blocheze creierul®, Studiul sau a aratat c& semnalele senzoriale de la ochi sau de la ureche merg mai intii in creier la talamus si apoi — printr-o unica sinapsé — la nucleul amigdalian; un al doilea semnal de Ia talamus este indreptat spre neocortex — ‘acea parte a creierului care gindeste. Aceste increngaturi fi permit nucleului amigdalian sa inceapa s8 reactioneze inainfea neocortexului, care aranjeaza informatiile ce trec prin mai multe niveluri de circuite ale creierului, inainte de a fi percepute pe de-a-ntregul si de a initia un réspuns mult mai fin decupat. Cercetirile lui LeDoux sint revolufionare in ceea ce priveste injelegerea vielii emotionale, pentru ca sint primele care pun in evidenfa caile neurale ale sentimentelor, care inconjoara neocortexul. Aceste sentimente care iau calea directa a nucleului amigdalian sint de obicei cele mai primitive i mai puternice; acest circuit explica puterea emotiei de a coplesi rationalul Conform teoriei conventionale, in neurostiint’, ochiul, ure- chea si alte organe senzitive transmit semnalele la talamus si de acolo la zonele de prelucrare senzoriali din neocortex, unde semnalele sint reunite in obiectele asa cum le percepem noi. Semnalele sint triate dupa semnificatie, astfel incit creierul recunoaste ce este fiecare obiect in parte gi ce inseamna prezenta sa. Din neocortex, sustine vechea teorie, semnalele sint trimise c3- tre creierul limbic si de acolo este radiata reactia potrivita catre exeier gi restul trupului, Cam asa functioneaza de cele mai multe ori — dar LeDoux a descoperit un mic grup de neuroni care duce de la talamus direct la nucleul amigdalian, adaugindu-se celor care ajung pe drumul mai larg al neuronilor catre cortex. Aceastii poteca mai ingusta si mai scurti — un fel de alee latu- ralnicd neural — fi permite nucleului amigdalian sa primeasca34 Creierul emotional directe de la simfuri si s& aiba o reactie inainte ca ele sa fie inregistrate complet de cAtre neocortex Aceasta descoperire detroneaza ideea c4 nucleul amigdalian depinde integral de semnalele de la neocortex pentru formula- rea reactiilor emofionale. Nucleul amigdalian poate declanga o reactie emofionald prin intermediul caii de urgenta, chiar daci este inregistrat si un circuit reverberativ paralel intre nucleul amigdalian si neocortex, Nucleul amigdalian este cel care ne indeamna sa trecem la fapte, in vreme ce neocortexul, mai lent — dar mai bine informat —, desfasoara un plan mult mai amanun- fit de reactie. LeDoux a rasturnat vechea conceptie privind caile strabatu- te de emofii prin cercetarile sale asupra fricii la animale. in cadrul unui experiment crucial, el a distrus cortexul auditiv al s0- bolanilor, dupa care i-a expus la un sunet similar insofit de un 30c electric. Sobolanii au invajat repede s& se teama de acest su- het, chiar daca el nui putea fi inregistrat de neocortexul lor. In schimb, sunetul a luat drumul direct de la ureche la talamus si apoi la nucleul amigdalian, sérind peste nivelurile superioare. Pe scurt, sobolanii au invatat s& aib& 0 reactie emotionala fara vreo implicare corticalé: nucleul amigdalian a perceput, retinut si orchestrat independent frica lor. Din punct de vedere anatomic, sistemul emotional poate actiona independent de neocortex”, mi-a spus LeDoux. ,,Unele reactii emofionale si memoria emotional pot fi formate fara nici © participare constient& cognitiva.” Nucleit corticali pot ada- posti amintirea si repertoriul de reacfii pe care le avem, fara si ne dam prea bine seama de ce actiondm astfel, pentru ca scurta: tura de la talamus la nucleul amigdalian ocoleste complet neocortexul. Acest ocol pare si-i permit nucleului amigdalian si devina depozitul unor impresii emotionale si amintiri despre care n-am stiut niciodata totul in mod constient. LeDoux avan- seaza idea c& rolul subteran al nucleului amigdalian la nivelul memoriei este cel ce explica, de exemplu, un experiment uluitor, in care oamenii au dobindit o anumit4 preferinta pentru forme geometrice ciudate ce le-au fost trecute atit de rapid prin fata ochilor, incit n-au ajuns sd fie constienti citusi de putin ca le-ar fi vazut®t ‘Alte cercetéri au aritat cX in primele miimi de secunda din momentul in care percepem ceva nu numai ca intelegem inconstient despre ce este vorba, dar si hotarim dacé ne place sau nu; Anatomia unui blocaj emofional 35 Taare REACTIE: LUPTA SAU FUGI Rita cardiac si tensioren arterial crese, Muschi et mart re presittesepontra 9 actine rapid Un sennat vizual ajunge de la retin mai fut a talamtus, unde este tradus an limbajul creierudui. Mare parte a mesajului nierge apoi la cartexul vizual, unde este analizat gf evaluat ea infeles si réspuns potrivit; dact acest rtspuns este ‘emotional, semnalul merge la nucleul amigdatian, pentre a action centri erto- Hionali. Dar a parte mai micd a semstalulut initial merge de fa talarnus direct la inucleut amigdatian inty-0 trasmisie rapida, care permite o reacfie rapida (desi ‘mai putin precist). Astfel, nucleul amigdalian poate declansa 0 reactie emosio- ald nainte ca respectioii centri cortical afi neles in totalitate ce se intinnpl sinconstientul cognitiv” particip nu numai la constientizarea idlentitatii a cea ce vedem, dar si la opinia despre acel lucrw’. Emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent de mintea noastea rational SPECIALISTUL [N MEMORIE EMOTIONALA Opiniile inconstiente sint 0 forma de memorie emofionala: ele sint inmagazinate in nucleul amigdalian. Cercetarile lui Le- Doux si ale altor specialisti in neurologie pot sa sugereze acum.36 Creierul emotionat c& hipocampul, care a fost considerat multé vreme structura cheie a sistemului limbic, este mai implicat in inregistrarea gi in crearea unei semnificafii pentru tiparul* perceptiv decit in reac- siile emotionale. Principalul rol al hipocampului este s& asigure ‘0 memorie cit mai ascufita a contextului, ceea ce este absolut vital pentru semnificatia emofionala; hipocampul este cel care re: cunoaste semnificalia diferita, s8 zicem, a unui urs aflat la gra- dina zoologica fata de a unuia ce se gaseste in propria-ti curte. in vreme ce hipocampul isi aminteste fapte seci, nucleul amigdalian reine partea emosionala care insofeste acele lucruri. Daca incercm sA trecem cu o magind de pe o banda pe alta pe sosea, abia reusind sa evitim 0 ciocnire frontala, hipotalamusul Tefine datele specifice ale incidentului, ca, de exemplu, pe ce banda ne aflam, cine era cu noi sau cum arata cealalts magina. Nucleul amigdalian va fi ins cel care va da oricind mai apoi senzafia de team, in momentul in care vom mai trece printr-o situafie similara. Sau cum spunea LeDoux: ,hipocampul este extrem de important in recunoasterea unui chip ca fiind al unei verigoare, de exemplu. Dar nucleul amigdalian este cel care va adauga si ideea c, de fapt, nu ne place persoana respectiva.” Creierul foloseste o metodai simpla, dar foarte abili de a inzes- tra registrul emofional al amintirii cu o potent speciala: acelasi sistem de alarma neurochimica care determina corpul si reactio~ rneze prin lupti sau fuga in situatiile amenintitoare inregistrea7 in memorie clipa respectiva cit se poate de viu'. Intr-o stare de stres (anxietate sau emofie intensa, respectiv bucurie), un nervy care porneste de la creier ajunge la glandele suprarenale, determi- nind 0 secrefie de hormoni, epinefrine $i norepinefrine, care circula prin corp, dind semnalul ca este o stare limit’. Acesti hormoni activeaz4 seceptorii nervului vag; in vreme ce nervul vag transmite mesaje de la creier pentru a regia inima, el le transmite si inapoi la creier, generind epinefrine si norepinefrine. Nucleul amigdalian este locul principal din creier unde se duc aceste sem- pale; aceste semnale activeaz’ neuronii din nucle! amigdalian, care semnalizeaza altor regiuni ale creierului, in asa fel incit si sporeasca amintirea a cea ce se intimpla. ‘Aceasta trezire a nucleului amigdalian se pare c& imprima in memorie majoritatea momentelor de intensa activitate emotional cu un grad suplimentar de forta — de aceea ne amintim Tn original: pattrn (N. re) Anatomia unui blocaj emotional 37 mai ugor, de exemplu, unde am mers la prima intilnire sau ce fa- ceam atunci cind am auzit la stiri cd a explodat nava spatiala Challenger. Cu cit trezirea nucleului amigdalian este mai intens’, cu atit amintirea este mai puternicd; experientele care ne sperie sau ne ingrozesc cel mai muult in viata sint dintre cele mai de ne- sters amintiri, Aceasta inseamné ca in creier exist, prin urmare, doua sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu incarcktura emotionala. Un sistem special pentru amintirile emofionale are o logica bine gindita in evolutie, bine- ineles, inzestrind animalul cu amintirile vii a cea ce-l amenin- #8 sau ii place. Dar amintirile emofionale pot fi calauze gresite in prezent. ALARMELE NEURALE DEMODATE Unul dintre dezavantajele acestor alarme neurale este cA mesajul urgent pe care il transmite nucleul amigdalian este uncori, daca nu chiar foarte des, iesit din uz — mai ales in raport cu existenfa social fluida in care trim noi, oamenii, Ca sediu al memoriei emofionale, nucleul amigdalian scaneaza experienta respectiva, deci o analizeaz’ comparind ceea ce se intimpla in momentul prezent ex cea ce s-a intimplat in trecut, Metodele de comparare sint de tip asociativ: atunci cind un element cheie al situafiei prezente seamana cu ceva din trecut, putem s& numim acest lucru ,potrivire”. Acest fapt explica de ce circuitul e confuzi reactia apare inaintea unei confirmari complete. Se comanda in graba o reactie la prezent in functie de amintiri intipa~ rite demult, impreuna cu gindurile, emofiile si reactiile dobindite ca abordare a unor evenimente ce sint doar vag aseminatoare, insd suficient de apropiate pentru a alarma nucleul amigdalian. ‘Astfel, o fost infirmiera din cadrul armatei, traumatizata de nenumaratele rani oribile pe care le ingrijise in vreme de rizboi, a fost cuprinsa dintr-odata de un fel de groaza, ura si panic& — o repetare a reactiilor ei de pe terenul de lupta, declansats dupa le zile pe neasteptate atunci cind a deschis usa de la o debara in care copilul ei ascunsese un scutec urit mirositor. Citeva elemente disparate ale acelei situatii au fost suficiente pentru a detecta similitudini cu o primejdie trecuta si astfel nucleul amigdalian sa proclame starea de urgent. Problema este ca pe linga amintirile emofionale care au puterea necesara de a genera asemenea crize, reactia poate veni in egalé masura de la felul cum a fost abordats o astiel de situafie in trecut.38 Creierul emofional Imprecizia creierului emotional in asemenea momente se adauga faptului cd mulle amintiri emotionale putemice provin din primii ani de viata, din relatia copilului foarte mic cu cei care fi poarta de grijé. Acest lucru este adevarat in special in cazul evenimentelor traumatizante, cum a® fi bataile sautindiferenta. In primii ani de viafa, alte structuri ale cteierului, in special hipocampul, care are un rol crucial in amintirile noastre narative, si neocortexul, locul in care sint adpostite gindurile rafionale, trebuie s8 se dezvolte in totalitate. La nivelul memoriei, nucleul amig- daiian si hipocampul lucreaza in colaborare; fiecare inmagazinea- 24 si recupereaza informatiile speciale de sine stitator. In vreme ce hipocampul recupereaza informatiile, nucleul amigdalian ho- Liniste dacd informatiile au si valente emofionale. Dar nucleul amigdalian, care se maturizeaz4 foarte rapid in creierul sugaru- hui, este format de fapt in totalitate inca de la nasterea copilulut. LeDoux se intoarce la rolul nucleului amigdalian in copilarie pentru a susfine o idee care a stat la baza gindirii psihanalitice: si anume cé interacfiunile primilor ani de viafa formeaza un set dee lectii emotional bazate pe deprinderi si nemulfumiri din contactele dintre copilul foarte mic si cei care au grija de el’ Aceste lectii emotionale sint atit de puternice si totusi atit de di- ficil de inteles din punctul de vedere al adultului,incit, crede Le- Doux, ele sint inmagazinate in nucleul amigdalian sub 0 forma neprelucraté, fiind un fel de tipare fara cuvinte ale vietii emotionale. Pentru c& aceste prime amintiri emotionale se fixeaza inainte ca respectivii copii si aib’ cuvinte pentru experienta lor, atunci cind aceste amintiri emotionale sint declangate ulterior in viaJa, nu mai exist o potrivire cu gindirea articulata in ceea ce priveste reactia care ne cuprinde. Unul dintre motivele pentru care putem fi inselati de iesirile noastre emotionale este faptul ca ele dateazs adesea dintr-o perioada timpurie a existentei noastre, Gind lucrurile erau neclare si nu aveam inca vocabularul necesar pentru a infelege evenimentele petrecute. Putem avea un sentiment haotic, dar nu si cuvinte pentru amintirile care lau creat. CIND EMOTULE SINT RAPIDE $I. CONFUZE Era cam trei dimineata cind un obiect enorm a cizut prin tavanul din coltul dormitorului meu, impristiind in incapere cea ce se afla in pod. Intr-o secunda, am sarit din pat si am iesit din Anatomia unui blocaj emotional 39. camer ingrozit, ca nu cumva s4 cada intregul tavan. Apoi, dindu-mi seama ca sint in siguranta, am tras prudent cu ochiul in dormitor, pentru a vedea ce a dus la acest dezastru — si aveam 88 descopar ca lucrul ce mi s-a piruta fi fost tavanul darimat ma era altceva decit 0 gramada de cutii pe care sofia mea le inghe suise intr-un colf cu 0 zi inainte, dupa ce le triase din debara, si care acum cazusera pe jos. Nu cizuse nimic din pod: pentru ca nu aveam pod. Tavanul era intact, ca si mine, de altfel. Faptul c& am sarit din pat pe jumatate adormit—ceea ce poate ca mar fi salvat sa nu fiu ranit daca intr-adevar ar fi c&zut tavanul —ihistreaza puterea nucleului amigdalian de a declanga o anumit actiune la care recurgem in situafiile de urgent, in momentele vitale, inainte ca neocortexul s8 aib& timp 5 inregistreze in intregime ce s-a intimplat. Traseul starii de urgent’ care merge de la ochi sau de la ureche la talamus si apoi la nucleul amigdalian este crucial: se economiseste timp intr-o situatie de urgent, mai ales cind este necesard 0 reactie instantanee. Dar acest circuit de la talamus la nucleul amigdalian nu transmite decit o mica parte din mesajul serzorial, partea cea mai mare din el luind drumul principal catre neocortex. Deci, ceea ce se inregistreaza in nucleul amigdalian wie drumnul direct este in cel mai fericit caz.un semnal brut suficient doar pentru un avertisment. Sau cum sublinia LeDoux: ,Nu e nevoie sa stii exact ce este un anumit lucru pentru a-fi da seama ci poate fi periculos."° Drumul direct prezinta un enorm avantaj la nivelul timpului creierului, care se masoara in miimi de secunda. Nucleul amigdalian al sobolanului poate genera o reactie in raport cut 0 perceptie in dowasprezece miimi de secunnda. Drumul de la talamus Ja neocortex si apoi la nucleul amigdalian dureazA cam dublu. ‘Trebuie ined SX se faci masurdtori similare in cazul creierului uman, dar in mare, ritmul este mai mult ca sigur acelagi in termeni evolutionist, supraviefuirea depinde de acest drum direct, pentru ca astfel s-a ajuns ca ea 58 fie de mai lung’ durati, permitind reactii rapide si optiuni care economisese G- teva miimi de secunda cruciale in reactia fata de pericol. Aceste miimi de secunda ar fi putut tot asa de bine 88 salveze viejile stramosilor nostri protomamifere si probabil de aceea exist’ aceste tipare in creierele mamiferelor, inclusiv in al dvs. si al meu. De fapt, in vreme ce acest circuit poate juca un rol relativ limitat in viata mintal’ a oamenilor, redus doar la crizele emofionale, mare parte din viata mintala a pAsarilor, pestilor si rep-40 Creierul emotional tilelor graviteazé in jurul lui, pentru c& insisi supraviefuirea lor depinde de o analizare permanent’ a pradatorilor sau a prazi- lor. ,,Acest creier primitiv minor la mamifere este creierul principal la nemamifere”, spune LeDoux. ,E1 ofera o cale foarte rapida de declansare a emotiilor. Este ins un proces rapid si dez- ordonat: celulele sint rapide, dar nu foarte precise.” Oasemenea imprecizie, de exemplu la 0 veverifa, e buna deoarece o determina sa se ascund, fugind la cel mai mic semn c& in preajma ar putea fi vreun dusman, sau sa se arunce pe orice lucru comestibil. Dar in cazul vielii emotionale a oamenilor, aceasta imprecizie poate avea consecinte dezastruoase pentru relatiile noastre, deoarece inseamna, vorbind la figurat, c putem sa ne repezim la cineva sau sa fugim de cineva de care nu este cazul (de exemplu, o chelnerita a scpat din mina tava cu sase comenzi atunci cind a zarit o femeie care avea o claie de par Tosu si cre} — asemeni celei pentru care o parasise fostul ei sot). ‘Asemenea greseli emofionale aflate in stadiu inifial se bazea- 24 pe sentimente prioritare in raport cu gindirea. LeDowx numeste acest hicru ,,emotie precognitiva”, 0 reacfie bazata pe informatii fragmentare senzoriale, care nu au fost stocate complet si nu au fost integrate intr-un obiect recognoscibil. Este o forma bruta de informatie senzoriala, ceva de genul Cum se cheamd me- lodia, in care, in loc $8 se fac o judecata rapida a bucatii muzi- cale pe baza a doar citorva note, se ajunge la o perceptie integra- 14 prin citeva incercdri, Daci nucleul amigdalian simte aparind un tipar senzorial de import, el trage o anumita concluzie, de- clansind reacfii ine inainle de ai confirma realitatea pe de-arntregul — sau chiar deloc. Nu e, deci, de mirare ca de fapt mu putem patrunde suficient de bine in intunericul emofiilor noastre explozive, mai ales atunci cind inca sintem sclavii lor. Nucleul amigdalian poate reactiona intr-o criza de furie sau de fricd inainte ca insusi cortexul sa-gi dea seama ce se intimpla si de ce o asemenea emotie este declangata independent sau anterior gindirii. MANAGER EMOTIONAL Fetita unei prietene, Jessica, de ase anisori, dormea pentru prima dati la o prietend de joaca, si nici macar mu era prea limpede care era mai emotionata, mama sau fiica. in vreme ce mama se straduia s4 nu se bage in seama faptul ca este nelinistits, Be Anatomia unui blocaj emotional aL apogeul a fost atins la miezul nopti, cind se pregatea de culca- re si a auzit telefonul sunind. A aruncat periuja de inti si sa repezit la telefon, cu inima batindw-i sa-i sara din piept, imaginindu-si-o pe Jessica in tot felul de ipostaze cit se poate de ingrozitoare. Mama a insfaicat receptorul gi a strigat: , Jessica!” — in timp ce 0 voce de femeie tocmai spunea: ,,A, cred ca am gresit muma- mul...” jin acel moment, mama si-a revenit si, politicoas’, pe un ton stipinit, a intrebat: ,Ce numar ciutasi?” ‘Atunci cind nucleul amigdalian functioneaza pregatind 0 reactie impulsiva nelinistita, o alt parte a creierwlul emotional permite o reactie mai potrivita si mai corecta. Amortizorul creierului trece de la nucleul amigdalian, care parca a minfit, la ce- Yslalt capat al circuitului major, spre neocortex, la lobii prefrontali, care se afla chiar in dreptul frunjii. Cortexul prefrontal pare ¢# functioneaza atunci cind cineva e speriat sau Infuriat, linis- tindu-se sau stipinind sentimentul pentru a actiona mai eficient in situatia data sau atunci cind o noua instiinfare cere un cu totul alt rispuns, ca in cazul mamei ingrijorate care raspunde la telefon. Aceasta zona neocorticala a creierului are o reacfie mai analiticd sau mai potrivit8 in raport cu impulsurile emotionale, modulind nucleul amigdalian si alte zone limbice. De obicei, zonele prefrontale guverneaza reactiile noastre emofionale inc’ de la inceput. Nu uitati c& cea mai mare proiec- jie a informafiei senzoriale ce provine de la talamus nu merge la nucleul amigdalian, ci la neocortex sila numerosii centri de pre- Tuare gi de analizare a cea ce a fost perceput; aceste informatit si reactia noastra in raport cu ele sint coordonate de lobii prefrontali, care sint locul in care se planifics gi se organizeaz& ac- fiunile in raport cu un scop, inclusiv cele emofionale. in neocortex, o serie de circuite in cascada inregistreaza si analizeaz in- formajiile, le inteleg si, prin intermediul lobilor prefrontali, or- chestreazii o reactie. Dac in timpul acestui proces se simte nevoia unei reactii emofionale, ea este dictaté de lobii prefrontal, care lucreaza in strinsd legatura cu nucleul amigdalian si cu alte circuite din creierul emotional. ‘Aceasta progresie care face loc discernamintului in cazul reactiei emofionale este un aranjament standard, cu o singura ex- cepliv semnificativa, in cazul urgentelor emotionale. Cind se declanseaza 0 emofie, in citeva clipe lobii prefrontali analizeazaa2 Creferut emopionat proportia riscuri/avantaje si, din miliarde de reactii posibile, este aleasa cea mai buna! in cazul animalelor, cind s& atace $i cind si fuga. In cazul oamenilor... cind s& atace, cind s& fuga — si, de asemenea, cind s3 fie impaciuitori, cind si convinga, cind sa caute simpatie, cind s& fie ca un zid, cind sa creeze sentimente de vinovatie, cind s& pling’, cind s4 braveze, cind sa fie dis- prefuitori — s.a.m.d,, intreg repertoriul de posibilitati emotionale. ‘Reactia neocorticala este mai lent in creier decit in mecanis- mul de deturnare, pentru c& presupune mai multe circuite. De asemenea, poate s& fie mai judicioasa si mai tent, avind in vedere ci sentimentul este precedat de o gindire mai profunda. Cind suferim 0 pierdere si ne intristam sau sintem fericiti dup ‘un triumé, o reusita sau cugetim la ceva ce a spus sau a facut cineva, iar apoi ne simtim jigniti sau ne infuriem, inseamna ca neocortexul este la datorie Ca si in cazul nucleului amigdalian, féiré funcfionarea lobilor prefrontali, in mare parte viafa emotional s-ar néirui; daca lipseste infelegerea faptului ci un anumit lucru merit’ 0 reactic emotional’, nu va mai exista nici o emofie. Rolul lobilor prefron- {ali in emofii a fost banuit de cétre neurologi inc din anii 1940, atunci cind se ajunsese la 0 vindecare disperata — si din pScate prost utilizata — printr-o ,rezolvare” chirurgicala a bolilor mintale: lobotomia prefrontal care (adesea la intimplare) indeparta © parte din lobii prefrontali sau, altfel spus, legatura dintre cortexul prefrontal si creierul inferior. Atunci cind inc’ nu exista nici un fel de medicatie eficienta pentru bolile mintale, lobotomia era incurajata ca solufie a gravelor tulburari emofionale — respectiv, taierea legaturilor dintre lobii prefrontali si restul creierului pentru ,indepartarea” disperarii pacientilor. Din pacate, aceasta metodai avea si-i coste pe pacientii respectivi viata emotional, pentru cd aceasta pur si simplu dispSrea si ea. Circuitul cheie fusese distrus. Deturnarea emotionali presupunea doua dinamici: declansarea nucleului amigdalian si incapacitatea de a activa procese- le neocorticale care de obicei echilibreaz3 reactia emotional’ — sau restabilirea zonelor neocorticale in cazul unei urgenfe emofionale!. in asemenea momente, mintea rafionala este coplesit’ de cea emotionala. Felul in care actioneaza cortexul prefrontal ca manager eficient al emotiei — cintarind reactiile inainte de a tre~ ce Ia fapte — este tocmai potolirea semnalelor de activare trans- mise de nucleul amigdalian si de alti centri periferici — asema- Anatontia unui blocaj emotional 43 nator cu felul in care un parinte opreste un copil impulsiv sa se agite, spunindwi sa se poarte cum trebuie (sau s4 astepte cut rab dare) ca sa i se dea ceea ce doreste™ Se pare ca lobul prefrontal sting este comutatorul cheie care poate ,,inchide” emotiile tulburatoare. Neuropsihologii care stu- diaza dispozitiile pacientilor care au suferit accidente la lobii frontali au ajuns la concluzia cd una dintre sarcinile lobului frontal sting este s& actioneze ca un termostat neural, reglind emofiile neplacute. Lobii prefrontali drepti sint locul in care se gasesc sentimentele negative cum ar fi frica si agresivitatea, in vreme ce obi stingi reusese sa stapineasca aceste emotii primitive, probabil inhibind lobul drept"*. in grupul nostru de pacienti care su- feriser’ atacuri cerebrale, de exemplu, cei ale ciror leziuni se aflau in cortexul prefrontal sting erau inclinafi s& vada numai nenorociri si si se teama permanent; cei cu leziuni in partea dreapti erau ,exagerat de veseli"; in timpul examenelor neurologice, glumeau si parea ci nu le pasa de nimic". Apoi a aparut, cazul sofului fericit: un barbat al carui lob prefrontal drept fusese partial indepirtat in urma unei operatii la care s-a recurs da- torts unei malformatii a creierului. Sofia le-a spus doctorilor c& dupa operatie soful a suferit o schimbare radical de personalitate, in sensu c nu se mai supara asa usor $i, in plus, ea se Su- cura si pentru faptul c& era mai afectuos"®. Pe scurt, lobul prefrontal sting pare a fi parte a circuitului ne. ural care poate bloca sau incetini orice, in afara de emofiile negative prea puternice. Dac nucleul amigdalian actioneaza adesea ca 0 supapa de urgen{a, in schimb lass lobii prefrontali sa fie parte a comutatorului creierului care poate ,inchide” emotiile neplicute: nucleul amigdalian. propune, lobii prefrontali: dis- pun. Aceste legaturi prefrontal-limbice sint extrem de importante pentru viata mintala nu numai in reglarea find a emotiilor; ele sint esentiale pentru o navigare la nivelul deciziilor celor mai importante din viata. ARMONIZAREA EMOTHLOR SLA GINDURILOR Legaturile dintre nucleul amigdalian (gi structurile limbice aferente) si neocortex sint central luptelor sau al tratatelor de co- operare dintre minte si suflet, dintre gind si sentiment. Acest circuit explic’ de ce emotia este atit de importanté intr-o gindire44 Creierul emotional eficients, atit in luarea hotiririlor infelepte, cit gi in ingdduirea unei gindiri limpezi. Sa luam in considerare puterea emofiilor de a intrerupe gindirea, Neurologii folosesc termenul de ,memorie funcfionala” pentru capacitatea de atentie care refine in minte faptele esentiale pentru a rezolva o anumita insércinare sau problema, indiferent daca este vorba de anumite trisaturi ideale pe care le-ar cduta cineva atunci cind viziteazé mai multe locuinte posibile ori despre elementele de rafionament in rezolvarea unui test, Cortexul prefrontal este acea regiune a creierului care rispunde in mod direct de memoria funclionala!”. Circuitele de la creierul limbic la lobii prefrontali mai dau seama si de faptul ci semna~ lele de emotie puternica — nelinistea, minia yi altele asemenea — pot crea o stare neural ce poate sabota capacitatea lobilor pretrontali de a menfine activ’ memoria. De aceea, atunci cind sintem supara{i din punct de vedere emofional, spunem: Nu .ot gindi impede — i din acelasi motiv o stare permanen- ta de disconfort emotional poate crea deficiente in capacitatea intelectual a copilului, schilodindu-i posibilitatile de a inva. ‘Aceasta deficiena este mai subtila si nu poate fi intotdeauna inregistrata prin testele de inteligent4, chiar daci ele ne indica prin unele masuratori neuropsihologice precise agitatia si im- pulsivitatea continua a unui copil. Intrun studiu, de exemplu, $-a dovedit ca problema unor biieti de scoala primara, care desi aveaut tn coeficient de inteligenta peste medie, totugi nu dideau rezultate prea bune la scoal, putea fi explicata prin testele neuropsihologice care au indicat o proasta functionare a cortexului frontal, Li erau impulsivi gi nelinistiti, adesea distrugaitori si cu probleme — cea ce sugera o proasta funcfionare a lobilor prefrontali in raport cu nevoile limbice. In ciuda potenfialului lor intelectual, acestia sint copiii cu cele mai mari riscuri, in sensul ‘ca pot avea esecuri profesionale, pot ajunge alcoolici $i deline- venti — nu pentru ca intelectul lor ar fi deficitar, ci pentru ci nu reusesc s8-si stapineascé viafa emotional. Creierul emofional, separat de zonele corticale inregistrate in testele IQ, controleaz’ in egal masurs momentele de furie si de compasiune. Aceste circuite emotionale sint modelate de experientele din copilarie si aceste experiente sint cele care stau la baza reactitlor noastre in momentele de pericol. Trebuie s8 ne gindim gi la rolul emofiilor in cazul hotaririlor celor mai ,rafionale’. in citeva lucrari cu implicafii multiple in Anatomia unui blocaj emotional a infelegerea vietii mintale, dr, Antonio Damasio, un neurolog de la Universitatea din Jowa, de la Colegiul de Medicina, a facut studii atente asupra felului in care pacientii au de suferit in ca~ zul unor probleme de circuit prefrontal-amigdal””, Hotarirea lor este profund viciata — chiar daca nu apare nici o deteriorare la nivelul 1Q-ului sau al capacititii lor cognitive. in ciuda inteligentei lor intacte, ei fac alegeri dezastruoase in carierd sau in Viata personal sau chiar pot zibovi obsedant de mult asupra tnei hot’riri cit se poate de simple, cum ar fi stabilirea unei intilniri. Dr. Damasio susfine ci hotiririle lor sint atit de nefericite pentru cA au pierdut accesul la invatstura de tip emotional. In punctul de legatura dintre gind si emotie, circuitul prefrontal-a- migdal este o poarta extrem de important pentru ceea ce ne place sau ne displace de-a lungul unei intregi vieti. Odata intre- Tupts memoria emotional de la nivelul nucleului amigdatian, indiferent ce gindeste neocortexul, nu mai sint declansate reac~ siile emofionale asociate in trecut imprejurarii respective — totul devenind de o neutralitate absolut. Un stimul cum ar fi un animal favorit sau o cunostin{a antipatica nu mai genereaza nici atractie, nici aversiune; acesti pacienfi au ,rtitat” aceste lectii emotionale, pentru ca nu mai au acces la Jocul in care sint inmagazinate in nucleul amigdalian. ‘Asemenea dovezi I-au determinat pe dr. Damasio sa ia 0 pozitie neintuitiva, conform cAreia sentimentele sint practic iniis- pensabile pentru deciziile rationale; ele ne indreapt pe drumul cel bun, iar logica seaca va putea face apoi cum e mai bine. In vreme ce lumea ne confrunta adesea cu o mare posibilitate de solufii (Cum ar trebui s& va investiji fondul de pensii? Cu cine ar trebui sa va cisatorifi?, lectiile emotionale pe care ni le-a dat viata (cum ar fi amintirea unei investitii dezastruoase sau a unei desparfiri dureroase) ne trimit semnale care ne determina si lua o hotirire, eliminind unele posibilitai si scofindu-le in evidenta pe altele. Astfel, dr. Damasio sustine c& acest creier emotional este implicat in rationamente in aceeasi masura ca si creierul gindirii. Asadar, emotiile conteaza intr-un rationament. In acest balet al sentimentelor si al gindurilor, capacitatea emofionala ne c3- lauzeste hotaririle de moment, lucrind in colaborare cu mintea rationala, ajutind — sau dimpotrivs — gindirea. fot aga, creie- Ful gindirii joaca un rol de conducitor la nivelul emotiilor — ini Creierul emotional afara de acele momente in care emofiile scap’ de sub control si creierul emotional o ia razna. intr-un fel, avem doua creiere, dowd minti — si dowa feluri diferite de inteligenta: cea rafionald si cea emofionala. Felul cum reusim in viata este determinat de ambele — nu conteaza doar iQ-ul, ci si inteligenta emotional. Intr-adevatr, intelectul nu poate functiona Ia capacitate maxima fara inteligenta emotionala De obicei, complementaritatea dintre sistemul limbic si neocortex, dintre nucleul amigdalian si. lobii prefrontali di seama de faptul ca fiecare este partener egal in viaa mintala. Atunci cind acesti parteneri interactioneaza bine, inteligenta emosionald iese la suprafajai — si totodata si capacitatea intelectuals. ‘Acest lucru rastoarna vechea teorie a existenfei unei tensituni intre rafiune si simfire: noi nu vrem si renuntam Ia emolii si s& ii dam ratiunii locul care i se cuvine, asa cum a procedat Eras- mus, ci sil descoperim un echilibru inteligent intre cele dou. Ve~ chea paradigma sustinea cd exist’ o rafiune ideal’ care a seapat de emofie. Noua paradigma ne indeamna s& armonizim mintea si sufletul. Pentru a face asta asa cum se cuvine la nivelull existenfei noastre, trebuie ca mai intii 8X infelegem mai exact ce inseamna s8-fi folosesti in mod inteligent emotiile PARTEA A DOUA Natura inteligentei emotionale| | 6 eb Cind a fi destept e o prostie De ce anume David Pologruto, profesor de fizic& la un liceu, a fost injunghiat cu un cutit de bucatarie de unul dintre elevii lui cu rezultate excelente la invatitura este inca un lucru discutabil Dar faptele, asa cum au fost ele prezentate pe larg, sint urmatoa- rele: Jason H,, elev in anul doi, cu zece pe linie, invata la Liceul Co- ral Springs, Florida, si era ferm hotarit si mearga mai departe la Facultatea de Medicina. Si mu la orice facultate — visa sa ajunga Ja Harvard. Dar Pologruto, profesorul lui de fizie’, fi daduse lui Jason doar 80 de puncte din 100 la un chestionar. Crezind c& nota — un biet 9 — i-ar putea pune in primejdie visul de o viata, Jason a luat un cutit de bucatarie, I-a adus la scoala si in timpul unei confruntrari cu Pologruto in laboratorul de fizic’ gi-a in junghiat profesorul in claviculd, inainte de a se fi pornit 0 lupta intre cei doi Un judecator La gasit pe Jason nevinovat, pentru c& ar fi suferit de o criza de nebunie temporara in timpul acestui incident —o comisie formata din patru psihologi si psihiatri au declarat sub juramint ca in timpul confruntirii baiatul fusese nebun. Ja- son a sustinut cd el intentionase sa se sinucida din pricina rezul- tatului de la test gi se dusese la Pologruto sé-i spuna ca se omoa- 18 din pricina notei proaste. Pologruto a povestit altceva: ,.Eu cred e& a incercat s& ma omoare cu cufitul” pentru ca era furios din pricina notei proaste. Dupa ce a fost transferat la 0 scoala particular, Jason a terminat liceul doi ani mai tirziu ca sef de promotie. Luind numai 10, a terminat cu medie maxima. Desi Jason a obtinut asemenea rezultate spectaculoase, fostul lui profesor de fizic’ David Polo- gruto s-a plins c& fason nu si-a cerut niciodata scuze si nici mu sta asumat réspunderea pentru faptul c& La atacat!50 Natura inteligentet emotionale Intrebarea este cum a fost cu putintd ca o persoana atit de in teligenta si comita un act irational — atit de prostesc? Raspun- sul: inteligenta academica are foarte putin de-a face cu viata emotionala. Cei mai destepti dintre noi pot cédea prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate; persoanele cu un IQ ridicat pot deveni piloti uluitori de prosti atunci cind se afl la cirma propriei lor vieti. Unul dintre secretele psihologiei este relativa incapacitate a notelor, a 1Q-wlui sau a altor evaluari in ciuda popularitatii lor aproape mistice, de a prevedea fird gres cine va reusi in viata. Cu siguranta ca exist’ o legatura intre IQ si performantele in viata, in cazul unor grupuri largi de persoane. Mulfi dintre cei cu un IQ scazut sfirsesc prin a ocupa slujbe modeste, iar cei care au un IQ mare att tendinfa s8 devina persoane bine platite — hucru care insd nu este valabil intotdeauna. Exist foarte multe excepfii la regula conform careia IQ-ul determina succesul — de obicei, fiind mai multe exceptii decit cazuri care se potrivesc cu regula. In cel mai fericit caz, IQ-ul contribuie cam cu 20% la factorii care determina reusita in vi 1%, fapt care ii lasa pe ceilalti 80% prada altor forte®. Asa cum nota un observator: ,Cea mai mare parte a locurilor pe care si le giseste cineva in societate este determinat de factori care mu aut Tegatura cu IQ-ul, pornind de la clasele sociale si ajumgind pina la noroc.” Chiar si Richard Herrnstein si Charles Murray, a caror carte, ‘The Bell Curve (Curba lui Bell), acorda o important capital’ TQ-u- lui, recunosc acest lucru; cei doi subliniaza: ,,Pe un elev in anul intié de liceu care are peste 500 de puncte la testul SAT de matematica poate sa nu-I impings inima sa devina matematician, dar daca vrea s& se ocupe de 0 afacere, si devina senator american sau s& cistige un milion de dolari poate n-ar trebui si-si lase la o parte visurile... Legaitura dintre punctajele la teste si aceste reu- site este diminuata de totalitatea altor caracteristici pe care el le aduce la viata.’ Eu sint preocupat de cheia acestor alte caracteristici”, respectiv, de inteligenta emotional: capacitatea de a fi in stare s8 se motiveze $i sa persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapini impulsurile si de a amina satisfactiile; de a-si regla starile de spirit side a impiedica necazurile s8-i intunece gindirea; de a fi starui- tor si de aspera, Spre deosebire de IQ, care are o istorie de aproape 100 de ani de cercetari aplicate pe sute de mii de oa- Cind a fi destept ¢ 0 prostie 51 meni, inteligenfa emotional este un concept nou. Nimeni nu poate spune exact in ce masura variaz de la o persoana la alia de-a lungul unei vieli. Dar din datele existente reiese c& poate fi Ja fel de puternica si uneori chiar mai puternicé decit 1Q-ul, iar in masura in care exist mulfi care sustin c& IQ-ul nu poate fi schimbat prin experienta sau studii, in Partea a Cincea voi ard- ta cd acele competente emotionale de o importanta crucial’ pot fi dobindite si imbunatatite pornind de la virsta copilariei — cu condifia si facem efortul sa fi invafaim pe copii. INTELIGENTA EMOTIONALA $1 DESTINUL Imi amintesc de un coleg de an de Ia Colegiul Amherst care Tuase 800 de puncte la testul SAT si la altele similare inainte de a intra la facultate. In ciuda extraordinarelor sale capacitati inte- Jectuale, mai tot timpul isi pierdea vremea, se culca tirziu si lipsea de la cursuri, pentru ck dormea pind la prinz. Tau trebuit aproape zece ani ca sa-si ia diploma. IQ-ul explica intr-o mica masurd destinele diferite ale celor care promit in egal masurd, urmeaz& cam aceleasi studi si au. ‘cam aceleasi sanse. Cind 95% dintre fostii studenti la Harvard ai promotiilor anilor 1940 — vremuri in care cei care aveau un IQ mare mergeau la scolile Ivy League mai mult decit in prezent — au fost analizati la virsta matura, s-a constatat c& aceia care avu- sesera cele mai bune rezuliate la testele de la facultate nu au reusit cel mai bine si in viata, comparativ cu colegii lor cu rezultate mai proaste, mai ales cind a fost vorba de salariu, de produc- tivitate sau de statutul lor in domeniul respectiv. N-au avut nici cele mai mari satisfactii in viata si nici cele mai fericite relatii cu prietenii, cu familia sau in dragoste! Un studiu similar pentru virsta adult s-a facut si asupra a 450 de bitieli, majoritatea copii de imigranti, dou treimi prove- nind din familii care traiau din ajutor social gi care au crescut in Somerville, Massachusetts, pe vremea cind ,,cumplita mahala” era la doi pasi de Harvard. O treime dintre ei avea un IQ sub 90. Din now, IQ-u! a avut o mica relevant pentru felul in care s-au descurcat cu slujba sau in restul existenfei lor; de exemplu, 7% dintre cei cu IQ-ul sub 80 au fost someri zece ani sau chiar si mai amult, dar asta s-a intimplat si cu 7% dintre cei cu IO-ul de peste 100, Bineinteles ca a existat o legatura (asa cum exist, de altfel,52 Natura inteligentei emotionale intotdeauna) intre IQ gi nivelul socio-economic la virsta de par truzeci si sapte de ani. Dar capacitatea dobindita in copilarie de a gestiona frustrarile, de a-si stipini emofiile si de a se intelege cu ceilalti a fost factorul de diferentiere cel mai important. Sa ne aplecdim insa si asupra datelor unui studiu in curs, efectuat asupra a 81 de absolvenfi ai promotiei 1981 ai liceelor din Mlinois. Evident ca ei au avut media cea mai mare. Dar in vreme ce au continuat sa se descurce bine si la facultate, luind note excelente, cam pind la treizeci de ani nu au ajuns s& ating& decit un nivel mediu de reusita. La zece ani dupa absolvirea li- ceului, doar unul din patra se afla la cel mai inalt nivel in profe~ sia pe care si-o alesese si multi nu se descurcasera prea grozav. Karen Arnold, profesor de pedagogie la Universitatea din Boston, unul dintre cercetitorii care au urmarit destinul absol- ventilor, dadea urmatoarea explicafie: ,Cred ca am descoperit persoanele «ascult&toare» care stiu s8 reugeasc’ in acest sistem ‘Absolventii se zbat la fel ca noi tofi. Atunci cind stim despre o ersoana ci a absolvit o facultate, stim doar c& a reugit cu bine acolo unde tot ce a facut s-a masurat in note. In schimb, nu stim nimic despre felul in care reactioneaza la vicisitudinile viefii.”* Si aceasta este problema: inteligenta la invafitura nu te pre- ateste pentru viltoarea — sau pentru ocazitle — cu care te in- tilnesti la nivelul vicisitudinilor vietii. Un IQ ridicat nu este garanfie de prosperitate, prestigiu sau fericire in viata, pentru c& scolile noastre si cultura noastra se concentreaza asupra capaci- tifilor de invafatur’, ignorind inteligena emofionald, un set de trésituri — unii Lar putea numi caracter — care conteaza imens {in destinul nostru personal. Viata emotionala este o dominant care poate fi, precium matematica sau cititul, gestionata cu mai mult sau mai pufin talent si care presupune un set unic de competente. Masura in care cineva abordeaza aceste competente este de o important’ major’ pentru injelegerea faptului cio persoana poate reusi in viaga, in vreme ce 0 alta persoanii, cu o inteligenta egalA, sfirgeste intr-o fundatura: aptitudinile emotionale sint meta-abilitifi, ce determina cit de bine putem folosi talentele pe care le avem, inclusiv inteligenta pura Desigur ci existd multe cai spre reusita in viata si multe domenii in care celelalte aptitudini sint rasplatite. In societatea noastra bazaté tot mai mult pe cunoastere, capacitatea de a stapini tehnica este categoric importanta, Exista si o gluma pe care © spun copii: ,Cum Va fi strigat peste cincisprezece ani nesuie- Cind a fi destept e 0 prostie 53 vital de acum?” Raspunsul ,Sefu’*. Dar chiar gi in ce privest pe .nesuferifi inteligenta emotionala oferd o sith arate hone de mune’, aga cum vom vedea in Partea a tvia, Devecile sontn €2 persoanele care se descurca din punet de vedere emotional care igi cunnosc gigi stapinesc bine sentimentcle sl care ceclenesc si abordeaza eficient sentimentele celorlalf-- sint tn stanly ng orice domeniu al viet, ie ct este vorba de relaille sentiment le 5 intime, fie ce respectarea regulilor neserise care guvernea. 24 reusita in politica organizatorica. Cel care au capactifi mos fionale bine dezvoltate au 5i mai multe sanse 2h fe baulfumti tm Vial pi eficiensi, 8-31 stapineasca obiceiurile mintale cate stat la baza propre! lor productivitti; cei care aussi pot controla viata emotionala si duc batalit interne ajung sas! saboteze capacitatea dea se concentra asuipra muncil $1 asupra une! gindi clare UN ALT FEL DE INTELIGENTA Pentru un observator intimplator, micula Judy de patru anisori poate parea o flint’ izolata printre colegii ei de joacd mai so- Ciabili. Ea st deoparte, nu participa intens la joaca si nu este niciodata in centrul atentiei. In schimb, este un fin observator al politicii sociale din gradinita ei si poate este chiar cea mai sofisticata dintre copii atunci cind este vorba s& analizeze felul cum simt ceilalfi. Sofisticarea ei nu a fost evident pina ce educatoarea lui Judy nu i-a adunat pe toli copilasii de patru ani pentru a intra in Jo- cul Clasei. Jocul Clasei — un fel de cas a papusilor care copiaz’ sala de graidinita si unde apar figurine care in loc de cap au mici fotogratii ale copiilor de gradinit’ si ale educatorilor — este de fapt un test asupra perceptiei sociale. Cind educatoarea i-a cerut lui Judy si aseze fiecare fetita si fiecare baiefel in acea parte a incaiperii in care le place lor cel mai mult sa se joace — colful ar- tistic, cel cu cuburi s.a.m.d. — Judy a facut-o cu o acurateje extraordinard. Atunci cind i s-a cerut s aseze fiecare baietel si fiecare fetita alaituri de cei cu care le place cel mai mult s& se joace, Judy a dovedit ca ii poate gasi pe cei mai buni prieteni ai fiecaruia Acuratejea lui Judy dezvaluie faptul ca ea define o hart sociala perfectii a grupei sale de la gradinia si un nivel de percep fie exceptional pentru o fetita de patru ani. Acestea sint capaci tatile care ulterior in via}a Ti vor permite hui Judy sé devina o ve-54 Natura inteligentei emotionale deta in orice domeniu in care sint necesare , calitati in abordarea camenilor” —~ de la vinzri la management si diplomatie. Acest talent stralucit al lui Judy in domeniul social a fost re- marcat atit de timpuriu si datorita faptului ca ea a invafat la gri- dinita Fliot-Pearson din campusul Universitatis Tufts, unde a fost aplicat Proiectul Spectrum, o programa de invatimint la nivel international pentru descoperirea diverselor tipuri de inteligenfa. Proiectul Spectrum recunoaste c& repertoriul capacititilor umane merge cu mult dincolo de cei trei R, adic’ dincolo de limitata impértire asupra cireia scolile se concentreaza in mod. traditional, de abilitatea in privinta cuvintelor gi a cifrelor. Acest, proiect scoate in evident faptul ca talente precum cel al lui Judy — 0 perceptie a socialului — sint extrem de importante, iar edu- cafia trebuie 88 le hrneasca in Joc s& le ignore sau si le frustreze Incurajindu-i pe copii sa-si dezvolte o intreaga gama a capacits- filor de care va depinde reusita lor sau incurajindu-i doar sa le foloseasca pentru a se implini in indiferent ce ar face, scoala devine un factor important si in ,,predarea” capacititilor de a se descurca in viata. Spiritul vizionar si ciktuzitor al Proiectului Spectrum este Howard Gardner, psiholog la Harvard School of Education”. A sosit timpul”, mi-a spus Gardner, ,s ne largim notiunea de spectru al talentelor. Cea mai importanta contributie si unica pe care educatia 0 poate aduce Ja dezvoltarea copilului este s4 il ajute s& se indrepte spre un domeniu in care talentele sale s& fie Git mai in favoarea lui, in care 5 fie mulfumit si competent. Am pierdut complet din vedere acest lucru. In schimb, am supus pe toati lumea unei educafii conform careia nu pofi reusi altceva decit s8 fii profesor universitar. li evalum pe tofi conform unor standarde extrem de inguste ale succesului. Ar trebui si petre- cem mult mai putin timp pentru a-i inregimenta pe copii si mult mai nvult ajutindu-i sa-si identifice talentele date de Dumnezeu $i 54 si le cultive. Exista sute gi sute de modalitati de a reusi si capacitati total diferite ce pot ajuta la asta.”* Bineinfeles ca Gard- ner vede cel mai bine limitele vechii gindiri asupra inteligentei El subliniaza faptul c& epoca de glorie a IQ-ului a inceput in rioada primulut rézboi mondial, cind dona milioane de ame cani au fost alesi prin intermediul primului test in scris, inventat chiar in vremea aceea de Lewis Terman, un psiholog de la Stanford. Acest lucru a durat decenii, care au fost etichetate de Gardner drept ,,felul de a gindi Ia nivelul IQ-ului": ,acesti Cind a fi destept ¢ 0 prostie 85 fie c& sint destepti sau nu, aga s-au nascut. Nu putent modifica prea mult situatia, iar testul nu spune altceva decit da- A faci sau nu parte dintre cei destepti. Testull de admitere la facultate se bazeaza pe un singur tip de aptitudine, care ifi determina viitorul. Aceasté modalitate de gindire a pus stapinire pe societatea noastra.” Cartea lui Gardner din 1983, care a avut un mare impact, Frames of Mind (Cadrete minfii), a fost un manifest impotriva 1Q-ului; ea propunea ideea c& nu exist un singur tip monolitic de int 18 care si stea la baza reusitei in viat’, ci un spectru larg de inteligente cu sapte posibilitati. Lista lui inclucea si cele doua tipuri de inteligenta standard, respectiv cel al invatiri, inteligenfa ver- bala si logica matematica, dar inclucea $i capacitatea spatial’, de exemplu, esentiala in cazul unui artist plastic sau al unui arhi- tect; geniul chinestezic era evident in flexibilitatea fizica si in gra- fia Marthei Graham sau a lui Magic Johnson; si talentusl muzical al lui Mozart saut YoYo Ma. Completind aceasta lista, apar cele cloud fatete a ceea ce Gardner numeste ,,inteligentele personale”: capacitatile interpersonale, cum ar fi cele ale unui mare terapeut precum Carl Rogers sau ale unui lider mondial precum Martin Luther King, Jr., si capacitatile ,intrapsihice”, care pot aparea, pe de o parte, in intuifiile lui Sigmund Freud sau, mai putin evident, in multumirea interioara ce se poate obfine atunci cind cineva reuseste si fie in acord cu adevaratele lui sentimente. Cuvintul operativ in privinta inteligentelor este snultipli modelul lui Gardner merge mult mai departe decit concepiu! standard de IQ, ca factor singular si invariabil. El recunoaste ca testele care ne-au tiranizat cit am fost la scoala — de la cele de capacitate, care ne-au impartit intre cei care au fost indreptati spre scoli tehnice si facultate si pina la cele preuniversitare, care au stabilit ce colegi vom putea urma — se bazeaza pe o notiu- ne limitata a inteligentei, care este desprinsa de adevaratele ca- acitati si abilitati ce conteaza in viata peste si dincolo de IQ. Gardner recunoaste c& cifra sapte este una arbitrara inp: vinfa tipurilor de inteligenf3; nu exist’ un numar magic referitor la multiplele talente umane. La un moment dat, Gardner si echipa sa de cercetitori au extins cele sapte posibilitati la douazeci de tipuri de inteligent3. Inteligenta interpersonala, de exemplu, a fost impértitd in patru capacitati distincte: spiritul de conducere, capacitatea de a cultiva relatiile si de a pastra priete- niile, aceea de a rezolva conflictele si de a face analize sociale,56 Natura inteligentet emofionate adica aceea in care Judy excela la doar patru ani. Acest punct de vedere care prezinta multele fafete ale inteligenfei ofera o imagine mai ampli asupra capacititii copilului si asupra potentia- Tului sau pentru reusit’ decit IQ-ul standard. Atunci cind elevit Programului Spectrum au fost evaluafi conform Scalei de Inteli- genta Stanford-Binet — cindva, standardul de aur al testelor IQ “651, din nou, conform unui set de intrebari ce urmarea s8 ma- soare spectrul de inteligenfe asa cum le definise Gardner, nu au existat legaturi semnificative intre rezultatele copiilar la cele dous teste. Cei cinci copii cu cel mai mare IQ (intre 125 gi 133) au dezvéluit diverse profiluri in raport cu cele zece trasaturt importante masurate de {estul Spectrum. De exemplu, dintre cei Ginci copii ,cei mai destepfi”, conform testelor IQ, unul era foar~ te bun in trei domenii, trei in dou gi cel de-al cincilea corespun- dea doar uneia dintre trasiturile importante ale Spectrum. ‘Aceste puncte tari erau imparfite astfel: patru dintre punctele tari ale acestor copii erau plasate in domeniul muzical, dowd in domeniul artelor vizuale 51 unul in infelegerea social, unul in logica si dowa in limbaj. Nici unul dintre cei cinci copii cu IQ-uri mari nu erau ,tari” in ce priveste migcarea fizica, cifrele sau tehnica; migcarea fizica i citrele erau chiar punctele slabe in cazul a doi dintre cei cinci, Conchizia lui Gardner a fost ca: ,scala de inteligenfa Stan- ford-Binet nu putea prezice reusita la nivelul activitatilor Spec- trum.” Pe de alta parte, rezultatele la Spectrum le-au dat parin- filor $i profesorilor un indiciu clar referitor la domeniile fata de care Copiii vor arta un interes spontan si in care se vor descur~ ca indeajuns de bine, incit s4 dezvolte o pasiune care intr-o bund zi s& ajunga dincolo de pricepere, catre maiestrie Gindirea lui Gardner referitoare la multiplicitatea inteligenfei continua si se desfagoare. La zece ani dupa publicarea teoriei sale, Gardner a oferit aceste rezumari pentru inteligentele per sonale: Inteligenta iterpersonal este capactaten de a itelege pe cial (esnimet molvcara um cers sm se poate capers Kent de vinar. politcieni profesor, medic de cic 9 ide APralgios coe influent clad cel mal adesea sintindivizi cu un fel oicat ae intelligent interpersonal nteligenfairaperson- rete capaciatecorelat, orienta spre interior. Fsteacen ca pacite des Forma'un model plin de acurstee i de veridtate a inate idem in sare od floss acest model pentranactona ef Cind a fi destept'e 0 prostie 7 intr-o alta interpretare, Gardner observa c& miezul inteligenfei interpersonale presupune ,,capacititile de a discerne si de a rispunde in modul cel mai nimerit la starile, temperamentele, motivafiile si dorinfele altora”. La inteligenta intrapersonala, cheia cunoasterii de sine, el mai include ,accesul la propriile sentimente, capacitatea de a discemne intre ele si de a le stapini in cdlduzirea comportamentului”™! SPOCK VS. DATA: ATUNCI CIND CUNOASTEREA NU ESTE DE AJUNS Exist o dimensiune a inteligentei personale indehing scoa- 8 in evident, dar putin explorat in studiile lui Gardner: rolul emofiilor. Asta se datoreaza poate si faptului cé, asa cum imi sugera Gardner, lucririle sale sint determinate profund de un model al mintii cognitiv-stiintific. Astfel, punctul stu de vedere asupra inteligenfelor pune accentul pe cognitiv — infelegerea de sine si a altora in ce priveste motivahiile, obiceiurile de munca $i folosirea acestor informatii in conducerea propriei vieti si pen- truta te infelege cu ceilalfi. Dar ca si in cazul domeniului chinestezic, unde excelenta fizick se manifest’ nonverbal, domeniul ‘emofiilor se extinde, la rindul siu, dincolo de limbaj si de cognitiv. Desi se acorda ‘un spatiu amplu descrierilor inteligenfelor personale din perspectiva rolului pe care acestea il joaca la nivelul ‘emofiilor si al st8pinirii lor, Gardiner 5i cei care au lucrat cu el nu awurmarit in detaliu rolul sentimentuluiin cazul acestor inteligenfe, concentrindu-se asupra cunostinfelor despre sentiment. Aceas- ta concentrare poate neintentionata las neexplorat vastul ocean al emotiilor, care fac ca viata interioara si relatiile sa fie atit de complexe, de constringatoare si adesea incurcate. De asemenea, las loc descoperirilor atit in sensul in care exista inteligent& in ‘emoti, dar si in sensul in care inteligenta poate fi dati! emotitlor. ‘Accentul pus de Gardner pe elementele cognitive la nivelul in(eligentelor personale reflecta zeitgeist-ul psihologiei care i-a format punctele de vedere. Accentul exagerat pe care psihologia il pune pe cunoastere chiar si in domeniul emotiilor este in parte datorat unor capricii din istoria acestei stiinfe. Pe la jumatatea acestui secol, psihologia la nivel universitar a fost dominata de behavioristi, dupa modelul lui B. F. Skinner, care considera ca doar comportamentul poate fi perceput obiectiv din exterior gi, prin urmare, poate fi studiat cu acuratete stiintifica. Behavioris-38 Natura inteligenfei emofionale tii au reglementat toata viata interioara, inclusiv emotiile, care nu era la indemina stiinfei. Apoi la sfirsitul anilor 1960, a aparut ,,revolujia cognitiva”, accentul in psihologie indreptindu-se asupra registrelor mintale, al stocéirit de informafii si al naturit inteligenfei. In continua- re insi emotiile nu puteau fi abordate. Teoria traditional accep- tat de savantii cognitivisti considera inteligenta ca fiind rezul- tanta unui proces la rece al faptelor. Totul este hiper-rational, precum Mr Spock din Star Trek, arhetipul octetilor informatio nali lipsifi de orice fel de sentimente si care intrupeaza ideea c& emofiile nu au ce ciuta la nivelul inteligentei, ele doar stricind imaginea unei viefi mintale. Savantii cognitivisti care au imbratigat acest punct de vede- reat fost sedusi de calculator ca model operativ al mintii, uitind c& in realitate materia creierului este scaldaté intro budincé dezordonata pulsind de produse neurochimice i nu se apropie fn nici un fel de siliciul ordonat si aseptic din care a fisnit metafora calauzitoare pentru minte, Modelele predominante care cir- cul printre savantii cognitivisti referitor Ia felul in care mintea proceseaza informatia au fost lipsite de recunoasterea faptului 4 rationalitatea este ghidaté — si poate fi biruita — de sentimente. Modelul cognitiv este in acest sens privire sardciti a minfii, adic& una care nu reuseste s& explice Sturm und Drang-ul sentimentelor care dau savoare intelectului. Pentru a ramine la aceasta viziune, savantii cognitivisti au fost nevoili, ei ingisi, 58 ignore relevanta pentru modelele minfit create de ei a speranfe- lor personale sia temerilor, a neintelegerilor in csnicie sau a in- vidiilor profesionale — ei au indepartat sentimentele care dau savoare vietii dar si momentele de criza si care, In fiecare clip’, influenteazA exact in msura in care (cit de bine sau cit de slab) sint prelucrate informatiile. Versitunea stiintific’ unilateral conform careia ar exista o via} mintala fara influenje emotionale — care a calauzit ultimii optzeci de ani de cercetari asupra inteligentei — se schimba treptat, pe masurd ce psihologia a inceput si recunoasca rolul esenfial al sentimentelor in gindire. Precum personajul Data din Star Trek: generatia urmatonre, psihologia incepe si aprecieze puterea si virtutile emotiilor la nivelul viefii mintale, dar si primejdiile pe care le reprezinta. La urma urmei, asa cum vede Data lucrurile (spre marea lui mirare, in masura in care poate simti aga ceva), logica lui rece nu reuseste sa giiseasca solufit unzane. Uma- cnceseie nents enn a Sh RE NE SENET EE Cind a fi destept © 0 prostie 59 nismul nostru este cel mai evident la nivelul sentimentelor. Da- ta incearca sa simta, dindu-si seama c4 rateaza ceva esential. El vrea prietenie gi loialitate; precum Omul de Tinichea din Viijito- nul din Oz, lui ii lipseste o inima. Lipsindu-i sinful liric ce insofeste sentimentele, Data poate cinta sau scrie poezii cu 9 mare virtuozitate tehnica, dar fara a trai pasiunea. Lectia dupa care Data tinjeste sint tocmai valorile mai inalte, cele ale sufletului omenesc — credinga, speranta, devotamentul, iubirea —, care lipsese cu dessvirsire unui punct de vedere rece, strict cog) Emofiile imbogatesc; un model mintal care le ignord este unl saracit, Atunci cind l-am intrebat pe Gardner despre accentul pe care il pune pe gindurile asupra sentimentelor sau pe metacunoastere, mai mult decit pe emofit insele, el a recunoscut c& a avut tendinfa sa aborcleze inteligenta din perspectiva cognitiva, dar mi-a spus totodata: ,Cind am scris prima data despre inteligen- {ele personale, de fapt vorbeam despre emotii, in special potrivit ideii mele de inteligenga intrapersonala — una dintre compo- nente fiind acordarea din punct de vedere emotional cu sine Semnalele sentimentelor viscerale sint cele care devin esenfiale pentru inteligenfa interpersonal. Dar atunci cind a fost dezvok tata in practicd, teoria multitudinii inteligentelor a evoluat, concentrindu-se mai mult pe metacunoastere” — adlicd pe constientizarea procesului mintal al cuiva — ,,si mai putin asupra intre- gii game a capacitatilor emotionale.” Chiar si asa, Gardner apreciaz importanta crucial’ a acestor capacitati emotionale si relationale aflate la baza vietii. El subliniaza c&: , Multi dintre cei care au un IQ de 160 lucreaz pentru cei cu un IQ de 100, in cazul in care cei dintii au o slaba inteligen{a intrapersonali, iar a celor din urmé este ridicata. In lumea reali, nu existé o inteligen{ mai importanta decit cea interpersonala. Daca n-o ai, nu vei sti cu cine sa te casdtoresti, ce siujbx si-ti jel s.a.m.d. Trebuie s8 ne formam copii la nivelul inteligentelor personale inca din scoli.” EMOJULE POT FI INTELIGENTE? Pentru o intelegere mai completa a felului in care s-ar putea face asemenea pregatiri la nivelul copiilor, trebuie s4 ne oprim si asupra altor teareticieni care i-au urmat Ini Gardner — cel mai celebru find psihologul de la Yale, Peter Salovey, care a reusit si60 Natura inteligentei emofionale prezinte in detaliu felurile in care putem da inteligenta emotiilor noastre!®, Acest efort nu este unul nou; de-a lungul anilor, chiar gi cei mai inversunati teoreticieni ai IQ-ului au incercat uneori si aduc’ emofiile in zona inteligentei, fara a socoti cA intre ,emofic” 9i_,inteligenta” exist o contradictie inerenta in termeni. Astfel ELL. Thorndike, un eminent psiholog care a avut la rindul sau un cuvint de spus in popularizarea notiunii de IQ in anii 1920 si 1930, propunea intr-un articol din Harper's Magazine jideea ci un anumit aspect al inteligenfei emotionale, inteligenta _sociala” — care este capacitatea de a-i intelege pe ceilalti si de ‘factiona cu infelepciuine in relafiile interumane” — este in sine tun aspect al IQ-ului unei persoane. Alsi psihologi ai vremii au acordat o conotatie mai cinica inteligentei sociale, considerind-o capacitatea de a-i manipula pe ceilalti — de a-i determina st fa- cca ceea ce vrem, indiferent daca sint cu adevarat dispusi sau nu. Dar nici una dintre aceste conceptualizari ale inteligentei socia- Je nu i-a influenfat pe teoreticienii IQ-ului, drept pentru care, in 1960, a aprut un manual de o mare important’, care cuprindea teste de inteligenta ce declarau inteligenta sociala drept un concept ,inutil” Dar inteligenta personal nu poate fi ignorata tocmai pentru ca are o laturé intuitiva si una de bun simf. De exemplu, cind Robert Sternberg, alt psiholog de la Yale, le-a cerut oamenilor si descrie o ,persoana inteligenta”, capacitafile de a se descurca in practicé se numarau printre principalele trasaturi incluse pe lis- 44. Studiul mai sistematic al lui Sternberg a facut sa revina la. concluzie a lui Thorndike: anume ca inteligenta sociala este altceva decit inteligenta academica si ca este 0 parte extrem de importanta in a-i face pe oameni s4 reactioneze bine in situafiile practice cu care sint confruntati in viafa. Printre inteligentele practice care sint, de exemplu, foarte apreciate la locul de mun- c4, se numara i acea sensibilitate care le permite managerilor eficiengi s4 intuiascé mesajele implicite”. in ultimii ani, un numir tot mai mare de psihologi au ajuns la concluzii similare, fiind de acord cu Gardner, si anume c& ve~ chiul concept de IQ, care se concentreaza pe lingvistica si mate- maticd si care reprezenta un factor predictiv al succestlui la scoal sau ca profesor, in cazul in care testul IQ era trecut cu bine, s-a dovedit ca este din ce in ce mai ineficient, pe masura ce viafa ipi continua cursul dincolo de porfile institutiilor de inva- famint. Acesti psihologi — printre care se numara si Sternberg Cind a fi destept ¢ 0 prostie 61 si Salovey — au incercat s8-si formeze o imagine mai larg’ asupra inteligentei, reinventind-o la nivelul necesitatilor pentru re~ usita in viata. Pe aceasta linie se ajunge din nou la aprecierea la just valoare a inteligentei ,,personale” sau emotionale. Salovey include inteligentele personale ale lui Gardner in de- finitia de baza pe care a dat-o inteligentei emotionale, extinzind aceste capacitati la cinci domenii principale": 1, Cunoasterea emofiilor personale. Constientizarea de sine — re. cunoasterea unui sentiment atunci cind el apare — este piatra de temelie a inteligenfei emofionale. Asa cum vom vedea in Capi- tolul 4, capacitatea de a supraveghea sentimentele de la un moment la altul este de o importanfa cruciala pentru o patrundere psihologied gi o infelegere de sine. Incapacitatea de a observa adevaratele noastre sentimente ne las prada acestora. Cei care au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sint pilofi mai buni ai existentei personale, avind un sim mai sigur asupra felului in care reactioneaza in privinta deciziilor personale — de Ja persoana cu care se casatoresc pina la slujba pe care si-o ia. 2. Gestionarea emofiilor. Stpinirea emotiilor in asa fel incit sa fie cele potrivite reprezintai capacitatea de a construi constientiza- tea de sine. Capitolul 5 va examina capacitatea de a ne calma, de ane scutura de anxietate, de depresie si de irascibilitate — si consecinfele incapacitatii de a avea aceste calitati emotionale fandamentale. Cei care nu reugesc s4 se stépineasca sint confruntafi permanent cu dezamagiri si disperari, in vreme ce aceia care exceleaza in aceasta directie se pot reechilibra mult mai rapid in urma obstacolelor si a necazurilor din viata. 3. Motivarea de sine. Asa cum vom arata in Capitolul 6, punerea emofiilor in serviciul unui scop este absolut esential pentru a- acorda atentia cuvenita, pentru motivarea de sine, pentru stipi- nire si creativitate. Autocontrolul emotional — aminarea recom- penselor si inabusirea impulsurilor — sta la baza reusitelor de tot felul. Capacitatea de a fi,,pe faz" duce la performante iesi- te din comun in toate domeniile. Cei care au aceasta capacitate au tendinfa sa fie mult mai productivi si mai eficienti in tot ceea ce intreprind. 4. Recimoasterea ensofllor in ceilalfi. Empatia, o alt’ capacitate care se cladeste pe baza constientizarii de sine emotionale, este fundamentul ,,capacitatii de intelegere a celorlal}i’. Capitolul 7 va investiga ridacinile empatiei, costul social al surzeniei emotionale si motivele care duc de la empatie la altruism. Cei care62 Natura inteligenjei emofionale sint empatici sint mai atenti la semnalele sociale subtile ce indica de ce au nevoie sau ce vor ceilalti. Aceasta fi face s8 fie nvult mai potriviti pentru profesiunile care presupun grija fata de ceilalti, cum ar fi profesorii, agentii de vinzari sau cei din domeniul managementulu 5. Manevrarea relafiilor, Arta de a stabili relatii inseamng in mare parte capacitatea de a gestiona emotiile celorlalti. Capitolul 8 se ocupa de competenta social, dar si de incompetenta la acest nivel si de capacitatile specifice implicate. Acestea sint capacitafile care contribuie la 0 mare popularitate, la spiritul de conducere si la eficienta in relatiile interpersonale. Cei care exceleaz’ in aceste abilitati se descurca bine in tot ceea ce inseamna inter- actiunea pozitiva cu ceilalti; acestia sint adevarate vedete pe plan social. Evident ci oamenii au capacitati diferite in fiecare dintre aceste directii; unii dintre noi, si zicem, isi pot stapini mai bine propria neliniste, dar sint relativ incapabili sé calmeze pe altcineva la supirare. Baza nivelului capacitatii noastre este fara indoiala determinats neuronal, dar asa cum vom vedea, creierul este extrem de plastic, invatind mereu. Lipsurile la nivelul capacitatilor emotionale pot fi remediate: agadar, in mare masur, in toate aceste directii conteaza obiceiurile si reactiile, care, atunci cind se face efortul cuvenit, pot fi imbunatasite, IQ-UL $I INTELIGENTA EMOTIONALA: TIPURI PURE 1Q-ul si inteligenta emotional nu sint competente contradic- torii, ci mai degraba separate. Cu tofii amestecim intelectul cu acuitatea emotionala. Cei care au un IQ ridicat, dar o inteligen- {8 emotionala scézuta (sau un IQ scazut si o inteligenta emotio- nalii riclicata) sint, in ciuda stereotipurilor, relativ pusini. Intr-a- ovat, exista o oarecare corelare intre IQ si anumite aspecte ale inteligenfei emofionale — desi suficient de ingusta pentru a face clar faptul ca, in mare masurd, sint entitafi independent. Spre deosebire de testele IQ familiare, nu exist deocamdata nici un test care sa stabileascé ,scorul inteligentei emotionale” si s-ar putea s4 nici nu existe vreodata. Desi exist ample studi referitoare la fiecare component’ in parte, unele, cum ar fi empa~ tia, sint mai bine testate prin mostrele abilitstii propriu-zise ale unei persoane — de exemplu, punind-o sa determine sentimen- soponenn err rnin te PER Cind a fi destept ¢ 0 prostic 63 tele cuiva in funcfie de expresia fefei, aga cum este ea inregistrata, 88 zicem, pe o casetd video. Totusi, folosind o anumité masu- 18 pentru cea ce el numeste ,elasticitatea eului”, ceea ce este similar inteligentei emotionale (incluzind principalele competente sociale si emosionale), Jack Block, psiliolog la Universitatea Berkeley din California, a facut © comparatie intre dou’ tipuri teoretic pure: cei cu un IQ mare versus cei cu aptitudini emotionale mari. Diferentele sint graitoare Tipul pur de IQ mare (asta inseamna lasarea la o parte a inteligentei emotionale) este o caricatura a intelectualului care se poate adapta la nivel mintal, dar este incapabil s4 se adapteze la lumea personal. Profilurile difera usor de la barbati la femei Barbatul cu un IQ mare — nu e nici o surpriza — dovedeste 0 larga gama de interese intelectuale si de capacit’{i in aceast& directie. El este o persoand ambitioasa si productiva, previzibil8, stapinitoare si netulburata de ingrijorari in ceea ce-l priveste. Are tendinfa de a fi critic si condescendent, greu de mulfumit gi inhibat, cu probleme sexuale, inclusiv la nivelul experientei senzuale, inexpresiv si detasat, prevenitor si rece emotional. Prin contrast, cei care att o inteligenta emotionala ridicata sint echili- brati din punct de vedere social, simpatici si veseli, nu cad pra- di temerilor si ingrijorarilor care si-i macine. Au o mare capacitate dea se dedica trup si suflet oamenilor si cauzelor lor, de asi asuma réspunderi si de a avea un profil etic; sint infelegatori $i afectuosi in relatiile lor. Viata lor emotional’ este bogat8 $i nor- mala; ei se simt bine cu ei insist si cu ceilalti si cu universul social in care traiesc. Femeile cu un IQ ridicat au, cum e de asteptat, incredere intelectual’, sint fluente in exprimarea gindurilor, apreciaz’ ches tiunile intelectuale si au o larga gama de interese intelectuale si estetice. De asemenea, au tendinta sa fie introspective, prada ne- linistilor si lucrurilor care le macina, sentimentului de vinovatie si ezita si-si exprime minia deschis (chiar daca o fac indirect) Femeile inteligente din punct de vedere emotional, din con- (74, au tendinta de a fi categorice, de a-si exprima sentimentele in mod direct si de a avea o parere pozitiva despre ele insele; vinta are un sens pentru ele. Ca si barbatii, ele sint simpatice si comunicative, isi exprima sentimentele in mod potrivit (si nu prin iesiri pe care sé le regrete ulterior); se adapteaza bine stre- sului. Inclinatia spre viata social& le face s8 stabileasc’ cu ugurin{4 noi relafii; se simt destul de bine cu sine si sint vesele,64 Natura inteligentei emotionate spontane $i deschise la experiente senzuale. Spre deosebire de femeile doar cu un IQ ridicat, rareori sint nelinistite ori se simt vinovate sau se framinta pentru ceva Sigur c& aceste portzete sint extremele —in fiecare dintre noi exista un amestec de IQ si inteligent emofionala la anumite niveluri. Dar ele ofera o privire instructiva referitoare la fiecare din aceste dimensiuni, in mod separat, ale calitstilor fiecaruia. Pina la un anumit punct, orice om are o inteligenta cognitiva si una emotionala, prin urmare, aceste portrete se contopesc. $i to- tush dintre cele doua, inteligenta emotionala adauga mult mai multe calitati care ne determina si fim cu adevarat oameni, © asemenea constientizare de sine pare si necesite un neocortex activat, mai ales in zona limbajului, acordat spre a identifica si a numi emofile stimnite. Constientizarea de sine nu este 0 forma de atentie care sa se lase purtata la voia intimplarii de c&- tre emofii, reactionind exagerat si amplificind cea ce este perceput. Mai degraba este un mod neutru de a mentine reflectia de sine, in toiul, totusi, al unor emofii turbulente. William Styron pare sa fi descris aceasta facultate a mintii scriind despre depre- ile lui profunde, vorbind despre ea ca find o simfire a unci insofiri de catre un al doilea sine — un observator spectral care nu impartiseste dementa dublului sau si deci este capabil de 0 curiozitate lipsiti de patima in momentele in care camaradul su se zbate."* In cel mai bun caz, observarea de sine permite o constientizare la rece a sentimentelor pasionale sau tulburstoare. in cel mai rau caz, se manifesta doar printr-o usoara distantare fala de experienfa respectiva, un canal paralel al constientizarii, care este meta": planind deasupra sau dedesubtul fluxului principal, constient fata de ceea ce se intimpli mai degraba decit a fi preluat si pierdut in acel flux. Este, de exemplu, diferenfa intre a fiminiat de moarte pe cineva si a gindi totusi: ,Sentimentul pe care il traiesc este unl de minie” chiar in momentul in care el te cuprinde. Din punctul de vedere al mecanicii neurale a constientizarii, aceasta subtila deplasare la nivelul mintalului se presupune ca semnalizeaza ca acele circuite neocorticale suprave- gheaza activ emotia, acesta fiind primul pas in cistigarea unui anumit control. Aceasta constientizare a emoliilor este compe- tenja emotionala fundamentala pe care se cladesc celelalte com- petenfe, cum ar fi cea a autocontrolului emotional. Pe scurt, autoconstientizarea inseamna si fim ,constienti atit de dispozitia in care sintem, cit si de gindurile pe care le avem despre aceasti dispozifie”, dupa cum spune John Mayer, psiho- Cunoaste-te pe tine insufi 07 og la Universitatea din New Hampshire, care, alituri de Peter Salovey de la Yale, a formulat teoria inteligentei emotionale® Constientizarea de sine poate fi vazuta ca un fel de atentie non- reactiva si lipsita de jucecati asupra starii interioare. Dar Maver constat ci aceasta sensibilitate poate la rindul sau s4 fie mai putin calma; gindurile tipice prin care se exprima auitoconstien- fizarea emofionala le includ pe acestea: ,,Ar trebui 8 simt asa"; »Ma gindesc la ceva frumos ca sa-mi ridic moralul”; iar pentru © autoconstientizare mai restrictiva, 0 fraza care permite 0 eva- dare: ,,Nu te gindi la asta acum” — ca reactie la ceva foarte suparator. Desi exist o distinctie logica intre a fi constient de sentimente sia actiona pentru a le schimba, Mayer considera ca din motive practice cele dowa merg de obicei mina in mind: a recunoaste © dispozitie incorecta inseamna s3 doresti si o depasesti Aceasta recunoastere este ins distincta de eforturile facttte pentru a ne impiedica s4 actionam conform unui impuls emotional. Atunci cind ii spunem: ,inceteaza!” unui copil a cirai suparare La determinat sa-si loveasca prietenul de joacé, putem opri lovi- turile, dar minia lui va continua s& clocateasca. Gindurile copilului sint inc’ fixate pe ceea ce a declansat supararea — ,,Dar ‘mi-a furat jucarial” — si minia continua s&-1 stépineasca. Auto- constientizarea are un efect mai puternic asupra sentimentelor pitimase sau de antipatie: intelegerea faptului c& ,,Ceea ce simt este furie” ofera un mai mare grad de libertate — nu doar optiu- nea de a nu actiona, ci si pe aceea de a incerca si-ti treac’, Mayer descoperd ci oamenii aut tendinta de a aborda stiluri diferite de a participa sau de a-si stapini emofiile® * Autoconstientizarea, Constientizarea dispozifiilor in momentul in care ele apar ii face pe oamenii care procedeaza astfel s& aiba o viziune sofisticata asupra Vietii lor emofionale. Claritatea lor referitoare la emofii poate da nastere altor trisaturi de personalitate: sint persoane autonome si sigure pe limitele lor, au 0 sinitate psihologica buna si tendinja de a avea o privire pozitiva asupra viefii. Cind sint prost dispusi, nu mediteaza la asta in toate felurile, iar proasta dispozitie nu devine 0 obsesie, fiind capabili s8 iasi mai usor din aceasta stare. Pe scurt, inteligenta fi ajula sa-si stipineasca emotill. + Inchiderea in sine, Exist oameni care adesea se simt cuprinsi de emotiile lor si nu se simt in stare s8 scape de ele, de parc’ dis- poziliile ar fi preluat controlul asupra lor. Bi sint schimbatori68 Natura inteligentei emotionale si mn foarte constienti de propriile sentimente, drept pentru care se pierd usor in ele, fara a le putea contempla in perspectiva. Ca urmare, nu se striduiesc prea tare si scape de aceste stari proaste, avind impresia c& nu defin controlul asupra vietii lor emofionale. Adesea simt c& sint coplesiti gi cd au scapat emofiile de sub control + Acceptarea. Desi aceste persoane stiu adesea foarte exact cea ce simt, au insa tendinfa si accepte cu ugurin}é dispozifiile prin care trec, fard a incerca s4 le schimbe. Exist doua ramuri ale tipologiei celor care accept: cei care de obicei sint bine dispusi, deci nu sint motivati s8-si schimbe dispozifia in care se afla, si cei care, in ciuda limpezimii asupra starilor lor, sint in- clinati spre stari proaste, pe care le accept intr-o atitudine pasiva, nefficind nimic s& le schimbe, in ciuda disconfortului — acest model este intilnit mai ales la persoanele deprimate, care se resemneaza in fafa disperarii. PATIMASUL $I INDIFERENTUL Sa ne imaginam pentru o clip’ ca ne aflam itr-un avion care zboara de la New York la San Francisco. A fost un zbor lin, dar pe masura ce va apropiali de Muntii Stincogi, se aude vocea pilotului: ,Doamnelor si domnilor, urmeaza niste turbulenfe. Vai rugam ‘si va intoarceti la locurile dvs. si s3 Va punefi centu- rile de siguranté.” Apoi avionul intra in zona de turbulenfe, ca~ re sint mai rele decit tot ce afi intilnit pina acum — avionul este aruncat in sus i in jos si dintr-o parte in cealalta precum 0 min- ge de plaja purtata de valuri Intrebarea este: ce facefi? Sintoti genul de om care se refugia- 24 intr-o carte sau intr-o revista sau care continué sa se uite la un film, adaptindu-se turbulentelor? Sau sinteti dintre cei care reci- tesc instructiunile pentru cazurile disperate sau care le pindesc pe stewardese pentru a vedea daca dau semne de panica? Ori sintefi dintre cei care-si ciulesc urechile spre a auzi dace ceva in neregula cu motoarele? Oricare dintre aceste réspunsuri vi s-ar parea mai firesc, el este un semn asupra felului in care reactionam la stres. Scenariul cu avionul face parte dintr-un test psihologic creat de Suzanne Miller, psiholog la Universitatea Temple, pentru a constata daca oamenii au tendinja de a fi vigilenfi, preocupindu-se de fiecare detaliu intr-o asemenea situafie disperata, sau dac& din contra, Cunoaste-te pe tine insuti Ct in asemenea momente nelinistitoare, incearca s&-si distrags atenfia. Aceste doua reacfii intr-o situatie limita au consecinte extrem de diferite pentru felul in care oamenii igi experimentea- 24 propriile reactii emotionale. Cei care igi creeaza o stare de parca ar fi privati de libertate prin instsi faptul c& trateaza totul atit de atent igi amplifica (ara s& vrea propriile reactii — mai ales daca starea lor e lipsits de o constientizare calma. Rezultatul este ci emofiile lor par si mai intense. Exista si dintre aceia care incearca s8-si distrag’ atentia, nebagindu-si in seama propriile reacfii i minimalizindu-si astfel experienta reactiei emotionale, daci nu chiar si dimensiunea in sine a reactiilor Pornind de la aceste extreme, rezulta c& pentru unii constientizarea emotional este coplesitoare, in vreme ce pentru alfi abia daca exist’. SA ne gindim la studentul care intro seara constat ca in cdmin a izbucnit un incendiu si merge si ia un extinctor si stinge focul. Nimic neobisnuit — in afara de faptul c& in drum spre extinctor si inapoi el merge normal si nu alearga Motivul? N-a simfit c& ar fi vreo urgenta. Aceasti intimplare mi-a fost povestita de Fdward. Diener, psiholog la Universitatea din Ilinois, care a studiat intensitatea cu care amenii isi traiesc emotiile’. Dintre studiile de caz pe ca~ re acest psiholog le facuse, stucentul se remarcase prin faptul c& igi traia cel mai pufin intens emofiile, din cite persoane intilnise Diener. Era esentialmente o persoana fara nici un fel de patimi, ‘care trece prin via fard 4 simt mare lucru, chiar si in cazul unui incendiu, Prin contrast, s& luam si exemplul unei femei de la celalalt capt al spectrului alcatuit de Diener. Pierzindu-si odata pixul preferat, a fost distrusd zile intregi. Alta data, a fost atit de impresionata citind c& se face o mare vinzare de pantofi la pref redus intr-un magazin costisitor, incit a lsat orice altceva, s-a aruncat in magind gi a condus trei ore pina la magazinul din Chicago. Diener constata ca in general femeile traiesc atit emotiile pozitive cit gi pe cele negative mai puternie decit barbatii. Lasind 1a o parte diferenfele de sex, viata emotional este mai bogata pentru cei care observa mai multe. Sporirea sensibilitasii emofionale are drept consecinfa pentru aceasta categorie faptul c& la cea mai mica provocare se dezlantuie adevarate furtuni emotionale, 0 atmosfer’ de rai sau de iad, in vreme ce ceilalti, de la extrema opusa, abia de simt ceva chiar si in cele mai cumplite imprejurari.70 Natura inteligentei emotionale OMUL FARA SENTIMENTE Gary si-a infuriat logodnica, pe Ellen, pentru c&, desi era un tip inteligent, atent si un chirurg care reusise in cariera, mu avea nici un fel de emotii si nici un fel de reactie la orice manifestare sentimental, Gary putea vorbi stralucit despre stiinfe si arte, dar cind era vorba de sentimente — chiar si pentru amiujea. Desi ea se striduise sii stirneasca pasiunea, Gary ra masese impasibil si lipsit de cea mai mica reactie. ,Eu nu-mi ex- prim sentimentele”, i-a spus Gary terapeutului la care Ellen La trimis cu insisten{a. ,,Cind este vorba de viata emotionala”, a mai adaugat el, ,.nu stiu despre ce si vorbesc; n-am sentimente puternice — nici pozitive, nici negative.” Nu doar Ellen era frustrata de riceala lui Gary: pe masura ce i se confesa terapeutului, el si-a dat seama c& este incapabil si vorbeascii deschis cuiva despre sentimentele sale. Motivul: mai inti, ca nu stia ce simtea de fapt. Dupa cite isi dadea el seama, nu se miniase, nu se intristase si nu se bucurase niciodata’. ‘Asa cum a constatat terapeutul, acest vid emofional i-a Ricut pe cei asemeni lui Gary incolori si inodori: ,,Ei plictisesc pe toa- t& lumea. De aceea ii si trimit nevestele ia tratament.” Platitudi- nea emofionala a lui Gary exemplifica cea ce psihiatrii numesc alexitimie, de la grecescul a — care inseamna ,lipss”, lexis, care inseamna ,,cuvint” si fhymos, care inseamna ,emofie”. Acesti oameni nu-si gisesc cuvintele pentru a-si exprima sentimentele. Intr-adevat, ei par lipsiti de toate sentimentele, desi asta s-ar putea datora mai degraba incapacitatii de a-si exprinia emotia decit absenfei totale a emotiei. Aceasta categorie de oameni a fost ob- servata mai intii de psihanalistii care s-au mirat cd exista 0 categorie de pacienfi care nu puteau fi tratati prin nici o metoda, pentru ci nu dadeau semne s& aibA sentimente, fantezii sau vi- se colorate — pe scurt, nu dadeau dovada de o viati emotiona- 1a interioara despre care ar fi putut s8 vorbeasca®. Trasiturile cli- nice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie sentimentele — ale lor sau ale altora — si un vocabular emotional extrem de limitat®, Mai mult, discern cu greu emotiile intre ele sau de senzatiile trupesti, astfel incit pot povesti e& au nervi la stomac, palpitatii, transpiratii sau amefeli — dar nu-si dau seama ca de fapt simt o stare de neliniste. Ei dau impresia c& sint altfel, niste extraterestri care au pi- cat de pe o cu totul alta lume si au fost parasutati in mijlocul Cumoaste-te pe tine insuti na unei societ’ti dominate de sentimente, aga ii descrie doctorul Peter Sifneos, psihiatrul de la Harvard, care, in 1972, a inventat termenul de clexitinie". Alexitimici pling rareori, dar si cind fac, mu se mai opresc. Totusi, sint foarte incurcati daca sint intrebati de ce pling. O pacienta cu alexitimie era atit de suparata du- pA ce a vaizut un film cu o femeie ce avea opt copii si urma si moara de cancer, incit a plins pina ce a adormit. Cind terapeutul i-a sugerat ca probabil a intristat-o filmul, fiindea ii amintise de propria ei mama care suferea de un cancer in ultimul stadiu, meia a inmarmutit complet uluita si a ramas fr grai. Cind e- rapeutul a intrebat-o apoi ce simte, ea i-a rispuns cA se simte _ingrozitor”, dar nu si-a putut clarifica mai mult sentimentele. Si a adaugat ca din cind in cind se trezeste plingind, dar nu stie niciodata exact de ce plinge™ Aceasta este esenta problemei. Alexitimicii nu c& nu ar simti niciodata nimic, dar sint incapabili s8-si dea seama — si mai ales sa se exprime — sau sa explice exact ce sentimente au. Le lipseste in mod acut capacitatea fundamentala de a da dovada de inteligenta emofionala, de constientizare de sine — faptul de a sti ce simfim, ce emofii ne tulbura in interior. Alexitimicii dezmint acea concepfie a simfului comun potrivit creia este mai mult decit clar ceea ce simfim: ei habar nu au despre ce este vorba. Cind ceva — sau mai precis cineva — ii impresioneaza intr-atit incit 8 simta ceva, experiensa in sine fi blocheaza si ii copleseste, deci trebuie evitata cu orice pref. Sentimentele ajung la ei, atunci cind ajung, ca o ametitoare neliniste; sau aga cum spunea pacienta care a plins dupa un film, e vorba despre ceva ,ingrozitor, dar pe care nul poate explica, precizind ce fel de ingrozitor. Aceasta confuzie fundamentala in privinta sentimentelor pa re sa duca adesea la vagi probleme medicale, atunci cind realmente aceste senzatii de disperare emofionala sint traite; acest fenomen este cunoscut in psihiatrie sub numele de somatizare — © durere emotionala poate fi confundata cu una fizica (si este diferita de o boala psihosomatica, in cazul céreia problemele emofionale duc la complicatii realmente de ordin medical). Intr-adevar, mare parte din interesul psihiatrilor fa} de alexitimici este acela de a-i deosebi de cei care vin la doctor pentru a cere ajutor spre deosebire de cei care cad prada unei obsesii sterpe de a 38- si un diagnostic medical si um tratament pentru ceea ce este de fapt o problema emotionala.72 Natura inteligentei emofionale In vreme ce nimeni nu poate spune inc’ precis ce anume produce alexitimia, dr. Sifneos propune ca explicatie o deconectare intre sistemul limbic gi neocortex, in special de centri vorbirii, coea ce s-ar potrivi foarte bine cu ceea ce am aflat despre creicrul emofional. Pacienfii cu atacuri grave de apoplexie la care aceasta deconectare a fost realizata printr-o operatie chirurgi- cal cu scopul de a-i elibera de aceste simptome, observa Sifne- ‘03, devin insensibili din punct de vedere emojional, asemeni celor cu alexitimie, care sint incapabili sa igi exprime sentimentele in cuvinte si sint lipsiti de 0 viaja imaginara. Pe scurt, desi circuitele creierului emotional pot reactiona prin sentimente, neocortexul nu poate tria aceste sentimente 51 nici nu le poate nuan- fa prin limbaj. Henry Roth observa in romanul sau Call It Sleep (Sit-i zicem somn) puterea limbajului: ,,.Dac& poti exprima in cuvinte ceea ce simfi, inseamna ci acel ceva thi apartine.” In mod corolar evident, aceasta este si dilema alexitimicilor: negasin- du-si cuvintele pentru sentimente, nu gi le pot insusi LAUDIND SENTIMENTELE VISCERALE, ‘Tumora care crestea in spatele fruntii lui Elliot avea dimensiunea une mici portocale; i s-a facut operatie si a fost indepar- tata. Desi interventia chirurgicala a fost declarata o reusita, ulterior, cei care-l cunoscusera bine au spus ca Elliot nu mai era Elliot — el suferise o schimbare severd de personalitate. Cindva, fusese un avocat celebru, iar acum mu mai era in stare si-5i find slujba. Sotia I-a parasit. El si-a investit economiile in afaceri pa- guboase si a sfirsit prin a locui in dormitorul pentru oaspefi din casa fratelui sau. {in cazul lui Elliot, intervenise o problema care fi uimea pe tofi. Din punct de vedere intelectual, era la fel de destept ca m: inainte, dar nu mai stia s8-si dramuiasca timpul, pierzindu-se in amanunte minore; isi pierduse simul prioritatilor. Reprosurile care i se faceau nu pareau s8-1 afecteze; fusese concediat din mai multe slujbe de avocatura. Desi testele de inteligenta nu detec- taserd nimic in neregula cu facultatile mintale ale hui Elliot, el s-a dus totusi la un neurolog, sperind si descopere vreo problema neurologic’; pe baza acesteia ar fi obfinut unele avantaje finan- ciare, despre care credea ca i s-ar fi cuvenit ca urmare a incapa- Cunoaste-te pe tine insuti 73 sale de dupa operatie. Altfel, conchizia nu putea fi decit c& este un bolnav inchipuit. ‘Antonio Damasio, neurologu! la care a mers Elliot, a fost $0 cat de un element care lipsea din repertoriul mintal al lui Elliot: desi nu era nimic in neregula cu logica sa, cu memoria, cu atenfia sau cu orice alta capacitate cognitiva, Elliot pur si simphu ist uitase sentimentele referitoare la ceea ce se intimplase cu el”? mai izbitor era faptul c& Elliot putea povesti tragicele intimplairi din viata sa cu o detasare totala, ca si cum ar fi privit de la dis- tant& pierderile gi esecurile din trecutul su — fara nici un dram de regret sau de tristefe, de frustrare sau de minie fafa de ne- dreptatile viefii, Propria tui tragedie nu-l indurera; Damasio era mai impresionat de povestea lui Elliot decit Elliot insusi- Damasio a ajuns la concluzia c& aceasté neconstientizare emotional avea drept sursa indepartarea odaté cu tumora de pe creier si a unei parti din lobii prefrontali. Ca urmare, interventia chirurgicala a t&iat legttura dintre centrii de jos ai creie~ rului emotional, in special nucleul amigdalian si circuitele cola- terale, si capacitatea de gindire la nivelul neocortexului. Gindi- rea hui Elliot devenise una ca de calculator, capabils deci 84 trea- cA prin toate fazele calcularii unei hotériri, dar incapabil& si de- semneze valori pentru diversele posibilitati. Fiecare optiune in parte era una neutra. Acest rafionament total lipsit de orice implicare emofionala era esenta problemei hui Elliot, sau cel putin asa binuia Damasio: o prea pufina constientizare a sentimentelor sale in raport cu lucrurile il facea pe Elliot si produc un ra~ fionament gresit. ‘Acest handicap si-a facut simfits prezenta si in hotaririle de zi cu zi. Atunci cind Damasio a incercat si aleaga 0 zi si 0 or8 pentru urmétoarea programare a lui Elliot, rezultatul a fost o multitudine de nehotiriri: Elliot gasea argumente pro si contra ‘in cazul fiecdrei zile si ore propuse de Damasio, dar nu putea alege intre ele. La nivel rational, avea motive perfect logice pentrua obiecta sau de a accepta practic orice moment pentru programare. Numai cd lui Elliot fi lipsea acel simt a ceea ce simfea in legatura cu oricare dintre aceste momente. Lipsindu-i constientizarea propriilor sentimente, nu avea nici un fel de preferinte. Din nehotarirea Ini Elliot putem invata o lectie esentiala, si anume aceea a rolului crucial al sentimentelor atunci cind navi gm pe acest nesfirsit torent al deciziilor personale din viasa. In vreme ce sentimentele puternice pot face prapad in rationamen-74 Natura inteligentei emofionale te, ipsa constientizarii sentimentelor poate fi si ea dezastruoasa, mai ales atunci cind trebuie s4 cintarim hotaririle de care depinde in mare parte soarta noastra: ce cariera sa urmam, daca sa ra minem ints-o slujba sigur sau sine mutim la una mai riscanté dar si mai interesanta, cu cine s4 iesim in oras sau cu cine si ne casatorim, unde sa traim, ce apartament s& inchiriem sau ce ca- si sii cumpéiram — si asa mai departe. Asemenea hotdriri nu pot fi bune daca sint luate doar rational, ele presupun si un sentiment visceral si intelepciunea emofionaki adunata din experientele trecute. Logica formala nu poate functiona de una singura. ca baz pentru a hotiri cu cine si ne cdsitorim sau in cine s avem incredere sau ce shujbai sa ne lusim: acestea sint zone in care rafiunea fara sentiment este oarba Semnalele intuitive care ne ciliuzesc in asemenea momente apar sub forma unor valuri acfionate limbic din viscere, pe care Damasio Ie mai numeste si ,marcatori somatici”, sau mai bine zis, sentimente viscerale. Marcatorul somatic este un fel de alarma automatd care de obicei atrage atentia asupra unui pericol potential presupus de o anumita actiune in desfasurare. Cel mai adesea, acesti marcatori ne indeparteaza de o alegere impotriva Careia sintem avertizaji de experienfa anterioara. Totodata, ei ne pot avertiza si cind apare o ocazie excelent. De obicei, pe moment, nu ne amintim exact ce anume a dus la formarea sentimentului negativ; nu avem nevoie decit de un semnal ci 0 po- tentiala perseverare intr-o anumit4 directie poate fi un dezastru. De cite ori apare un asemenea sentiment visceral putem SA re- nunfim imediat sau si continuam cu mai mult’ ineredere, astfel incit multitudinea de alegeri si devina o matrice decizionala mai usor de manevrat. Cheia unor decizii personale sinatoase este simpla: s8 fim in acord cu sentimentele noastre. GOLIREA INCONSTIENTULUT Vidul emotional al lui Filiot sugereaza ca exist un spectra dee abilitsti de a simti emotiile pe masura ce ele apar. Conform logicii neurostiintei, daca absenta unui circuit neural duce la o deficienfa a unei anumite abilitati, atunci relativa putere sau sla~ biciune a aceltiagi circuit din creierele intacte ar trebui s& duc Ja niveluri comparabile de competenta in cea ce priveste acea capacitate. In termenii ce descriti rolul circuitelor prefrontale in. acordarea emotional, ea sugereaza ci din motive neurologice Cunoaste-te pe tine insuti 75 unii dintre noi sesizim cu mai mare usurinfs decit altii frica sau bucuria, deci sintem mai constienti de noi insine din punct de vedere emotional S-ar putea ca gi talentul pentru introspectia psihologica si fi- ni de acelasi circuit. © parte dintre noi sintem mai bine acordati cu modurile simbolice specifice minfii emofionale: metafora i zimbetul, alaturi de poezie, cintece si fabule, toate sint in limbajul inimii, La fel sint visele si miturile, in care asociatia dezlin- fuits de idei determina fluxul narativ, find intarita de logica mintii emotionale. Cei care se afla intr-un acord firesc cu pro- priul glas al inimii — cu limbajul emofiei — sint cu siguran{s mai apti de a exprima mesaje, fie c& este vorba de romancieri, de textieri sau de psihoterapeuti. Acordarea interioar’ fi face s8 fie mai talentafi in a da glas ,,intelepciunii subconstientului” — in- felesul trait al viselor noastre gi al inchipuirilor noastre, simbo- lurile care intrupeaza cele mai profunde dorinfe ale noastre. Constientizarea de sine este fundamentala in p&trunderea psihologic’; aceasta este facultatea mintala pe care vrea s8 0 fa~ ci puternicd psihoterapia. Intr-adevar, pentru Howard Gardner, modelul de inteligenta intrapsihica este Sigmund Freud, marele geograf al dinamicii tainice a sufletului. Asa cum o spunea foarte clar Freud, mare parte din viata emotionals este inconstients; sentimentele care ne friminta interior nu trec intotdeauna pragul constientizarii. Verificarea empiric’ a acestei axiome psihologice provine din experiente asupra emotiilor inconstiente, cum ar fi remarcabila descoperire c3 oamenii isi formeaz’ prefe- inte pentru lucruri in legaturd cu care nici macar nu-si dau seama ca le-au mai vazut. Orice emotie poate fi— si adesea si este — inconstienta Inceputul psihologic al unei emofii se declanseazai de obicei inainte ca persoana respectiva si fie constienta de sentiment in sine. De exemplu, atunci cind celor care se tem de serpi li se ara- 18 0 imagine cu serpi, senzorii din pielea lor vor detecta transpi ratia care s-a pornit ca semn al nelinistii, desi ei sustin ci nu simt nici o team’. La aceste persoane transpirafia apare chiar si atunci cind imaginea unui sarpe este prezentata atit de fugitiv, incit nu constientizeaza exact ce au vazut, dar ei incep deja si se nelinisteasca. Aceste emotii preconstiente continua s8 se formeze, in final devenind suficient de puternice pentru a se transforma in constientizare. Astfel, exist doud niveluri de emotie, cel76 Natura inteligentei emofionale constient i cel inconstient. Momentul in care 0 emotie devine constienté marcheaza inregistrarea ei ca atare in cortexul frontal” Emotiile care clocotese sub pragul constientizirii pot avea un impact puternic asupra felului in care percepem si in care reactionam, chiar daci habar nu avem cd ele lucreaz deja. De exemplu, persoana enervata de o intilnire neplicuta ce a avut loc ceva mai devreme este irascibila ore intregi dupa aceea, sim- sindu-se jignita cind nimeni mu intentioneazé si 0 jigneasca si repezindu-se la ceilalfi fara nici un motiv. S-ar putea s& nici nu bage de seama cit este de irascibila si chiar s& fie surprinsa dac& i se atrage atentia, desi aceasta lipsa de constientizare 0 sufoct sii dicteaza replici taioase. Dar de indat’ ce fi este constientiza- 48 aceasta reactie — odata ce e inregistrat’ de cortex — poate evalua din nou lucrurile si hotaraste 88 se scuture de sentimentele cu care ramasese de la inceputul zilei, schimbindw-gi perspectiva si dispozitia. In felul acesta, constientizarea de sine emotionala devine piatra de temelie a stratului urmator de inteligensa emotional’: capacitatea de a se scutura de o proasta dispozitie inrobit de patimi Norae de et Ce-mbint bine chibsuiei 5 patioé Incite st sub na Sorte! lier Din care cht en cur ren. Dis insat Neinrobit de patini, sam sl port Ini, ec init, Precum fe port, Hamlet pentru prietenul siu Horatio Faptul de a ne putea stipini, de a face fata furtunilor emotionale care ne sint scoase in cale de catre Soarta si de a nu deveni inrobifi de patimi a fost Liudat ca 0 adevarata virtute inc’ de pe vremea lui Platon. In greaca veche, acest ucru se numea sopliro- syne, ,,grija $i inteligenta de a-ti conduce viata; echilibru si inge- lepciune”, aga cum avea s& traduc& Page DuBois, specialist in greac’. Romani si primii crestini aveau s-o numeasca temperan- fia, temperare, adica abtinere de la excesul emotional. Scopul este echilibrul si nu o indepartare a cmotiilor: fiecare sentiment in parte are valoarea si semnificatia Ini. O viata lipsita de pasiune ar fio plictiseala pe vastul tarim al neutralitatii gi o izolare fa~ {4 de bogatia vietii insisi. Dar asa cum observa chiar Aristotel, de dorit sint emoliile potrivite, sentimentele proportionale cu in- timpliile. Cind emotiile sint prea ticute, ele duc la plictis gi la distanfare; cind sint scApate de sub control si se ajunge la extreme sat sint de prea lungs durat, devin patologice, ca in cazul depresiei demobilizatoare, al nelinistii coplesitoare, al furiei tur- bate, al agitatiei nebune. ntr-adevar, stapinirea emotiilor tulburatoare este cheia im- pacarii cu viafa emotional; extremele — emofiile prea intense sau de prea lung’ durati — ne submineaza echilibrul. Evident cA nu e vorba dea simfi un singur tip de emotie; sa fii fericit tot timpul aminteste oarecum de acele insigne cu chipuri zimbitoa- ze, care erau la mod in ani 1970. Ar fi multe de spus in privinfa unei contributii constructive a suferinfei la viata creatoare si spiritual; suferinta poate tempera sufletul78 Natura inteligentei emotionale Momentele bune si cele proaste pot condimenta viata, cu conditia si fie pastrat un anumit echilibru. In calculul sufletului omenesc exista proportii de emotii pozitive si negative care determina senzatia de bine — sau cel putin acesta este verdictul in urma studierii dispozitiilor in cazul a sute de barbati si femei care purtau asupra lor aparate semnalizatoare care le aminteau din cind in cind si-si inregistreze emofiile din momentul respectiv’, Oamenii nu trebuie neaparat sé evite sentimentele neplacute ca sa se simta bine, ci doar sa nu scape de sub control aceste sentimente furtunoase, care dizloca orice buna dispozitie. Cet care au episoade de minie cumplita sau de deprimare se pot simti bine totusi daci au momente de bucurie sau de fericire care si le contrabalanseze pe cele dintii. Aceste studii mai confirma si independenta emotionalului in raport cu inteligenta academic’, descoperind cd exist doar o slaba relatie sau poate nici una intre note sau IQ si binele emotional al oamenilor. ‘Asa cum undéva in fundalul gindurilor exist un murmur permanent, la fel exist si o fredonare emotionala constanta; incercati sa sunafi pe cineva pe pager ia 6.00 a.m. sau la 7.00 p.m. si de fiecare data va fi intr-o dispozitie sau alta. Evident c& oricine poate avea o dispozitie complet diferita de la 0 zi la alta; dar atunci cind dispozitia ramine in medie aceeasi de-a lungul mai multor s4ptimini sau luni, aceasta are tendinfa sa reflecte in mare cam care este senzafia de bine a persoanei respective. S-a dovedit ca pentru majoritate, sentimentele foarte intense sint relativ rare; cei mai multi ne aflam intr-o zona de mijloc, ctt usoare tresariri in acest carusel emotional. $i totusi, gestionarea emotiilor este o slujba non-stop: mare parte din ceea ce face — in special in timpul liber — este 0 incercare de a ne gestiona dispozitia. Totul, de la cititul unui roman sau privitul la televizor pind la alte activitiji si prietenii pe care ni-i alegem, poate deveni o modalitate de a ne face s& ne simtim mai bine. Arta de a ne calma este un talent fundamental al vietii; unii psihanalisti, cum ar fi John Bowlby si D. W. Winni- cott, 0 consider drept una dintre cele mai importante unelte psihice. in teorie, se sustine ca sunetele emotionale pe care le in- vafi sugarii pentru a se calma, tratindu-se pe ei insisi aga cum ii trateazai cei ce au grijé de ei, ii fac mai putin vulnerabili la socu- rile creierului emotional Asa cum am vazut, structura creierului ne arati cX foarte adesea avem putin sau nici un control asupra momentului in ca- Invobit de patio’ 9 re sintem cupringi de emotii, ca si asupra a ceea ce urmeaza 5% devina aceste emotii. Dar avem oarecum o iclee despre ci durea- zi 0 emofie, Nu putem spune acelasi lucru atunci cind este yor- ba de tristete, ingrijorare sau minie; de obicei, aceste dispozifii tree cu timpul si cu multa ribdare. Dar atunci cind aceste emofii sint de mare intensitate si au tendinja si depaseasc& un anumit punct, ele intra in zona extrema, ajungindu-se la nelinisti cronice, minii necontrolate, depresie. Atunci cind ajung in fazele cele mai grave si mai necontrolabile, se recurge la medicatie si psihoterapie pentru a putea fi indepartate. In asemenea momente, unul dintre semnele capacitatii de antoreglare emotional poate fi faptul de a recunoaste ci e vorba de o agitatie cronica a creierului emotional, prea puternica pentru a putea fi depiisita fara ajutor farmacologic. De exemplu, doua treimi dintre maniaco-depresivi nu au fost niciodata tra- {afi pentru aceasta problema. Litiul sau medicamentele mai noi pot contrabalansa aceast depresie paralizants, care alterneazA cu episoade de nebunie ce amesteci haotic euforia si mania grandorii cu irascibilitatea si furia. O problema in cazul mania co-depresivilor este ca atunci cind ei se afla in aceasta stare, sint atit de increzatori in sine, mcit nu vad de ce ar fi nevoie si-i ajute cineva, in ciuda hotaririlor dezastruoase pe care le iau. In ca- mul acestor tulburari emotionale grave, medicatia psihiatrica oferd o unealta pentru o gestionare mai buna a viefii. Dar atunci cind se pune problema de a infringe categorii mai obisnuite de proasta dispozitie, sintem Lisati sa ne descurcam cu propriile noastre instrumente. Din pAcate, aceste mijloace nu sint intotdeauna eficiente — sau cel putin asta este concluzia la care a ajuns Diane Tice, psiholog Ia Universitatea Case Western Reserve, care a intrebat peste patru sute de barbati si femei ce strategil aplica pentru a scapa de asemenea dispozitii nesana- toase si cit de bune au fost rezultatele objinute in urma acestor tactic’? Nu foata lumea este ins’ de acord cu premisa filozofica conform careia dispozitiile proaste ar trebui schimbate; Tice a descoperit ca exist’ si asa-numitii ,puristi ai dispozifiilor”, acei 5% care sustin cA mu incearca niciodata sa isi schimbe dispozitia, pentru c&, dupa parerea lor, toate emofille sint naturale” si ar trebui traite aga cum se manifest, indiferent cit ar fi de descu- rajante. $i apoi mai exist si cei care cauta sa fie in dispozifii ne-80 Natura inteligentei emotionale plicute din motive pragmatice: doctorii care trebuie sa fie sobri pentrua le da vestile proaste pacienfilor; asistenfii sociali care isi cultiva intransigenta faja de nedreptaji pentru a fi mai eficienti in batalia pe care o duc; chiar gi un tind a spus c& isi cultiva mi nia pentru a-l ajuta pe fratiorul iui sa le facd fafa copiilor rai de pe terenul de joaca. Si apoi exista si cei care sint de-a dreptul ma- chiavelici, intr-un sens pozitiv, in privinta manipularii dispozi tillor — urmariti-i cu atentie pe cei care vin sa stringa bani pentru facturi gi care inadins se straduiesc sa para cit mai furiosi, pentru a da impresia de fermitate in fala datornicilor®. Dar cazurile in care sint cultivate dispozitiile neplacute sint rare, pen tru ca in rest aproape toata lumea se plinge ca este la mila dispozitiilor sufletesti. Felurile in care oamenii incearca sa se scuture de 0 proasta dispozifie sint categoric foarte diferite. ANATOMIA MINIEL 8 zicem c& goferul unei alte magini va taie calea in mod periculos in timp ce va aflati la volan pe 0 autostrada. Daca automat gindifi: , Nenorocitul naibii!” — asta inseamna enorm pentru traiectoria pe care o va lua minia in cazul in care acest gind va fi urmat de altele de revolt si razbunare: ,.Nenorocitul nai- ii, putea sa intre in mine — nul las eu sa scape aga usor!” De- getele vi se albesc de cit de tare stringefi volanul, cind de fapt ati ‘vrea s& il stringeti pe celdlalt de git. Intreg trupul se mobilizea- 2A pentru luptd, si nu pentru fuga — facindu-va s& tremurati, s& transpirafi, inima bate mai tare, iar muschii fefei se incordeaza la rindul lor. Afi vrea 58-1 omorifi pe individul acela. Dupa care va claxoneaza o masini din spate pentru c& afi incetinit in urma a ceea ce era cit pe-aci 4 vi se intimple — si sintefi in stare 5 ex- plodati de furie si fafa de soferul acesta. Aga se ajunge la hiper- tensiune, conducere neatenta si chiar la focuri de arma pe autostrada. $8 comparim aceasta secvenji a miniei care creste cu un gind mai ingaduitor fafa de soferul care v-a tiat calea: ,Poate c& nu ma vazut. Sau poate cA a avut un motiv serios 88 gofeze aga de neatent, de exemplu, o urgen{i medical’.”" Aceast§ fraz& ar putea si tempereze minia si sA introduca elementul de mil, sau macar s& va facd s& aveti o minte mai deschis4, scurtcircuitind minia, care altfel ar lua proporfii. Problema este, aga cum propu- invobit de patimi 81 nea Aristotel, si ne amintim s4 avem doar 0 minie potriviti, pentru ca de multe ori minia ne face sa ne pierdem controlul. Ben- jamin Franklin spunea foarte infelept: ,Minia nu apare nicioda- 18 fra motiv. Dar rareori apare pentru unul care si merite.” Exist’, desigur, diverse tipuri de minie. Nucleul amigdalian poate fi sursa principal a scinteii de furie pe care o simtim atunci cind un sofer neatent ne pune in pericol. Dar la celalalt capat al circuitului emotional, neocortexul probabil ca indeamna la un alt tip de minie, calculata, cum ar fi o razbunare cu sin- ge rece satt o revolt3 fat de o nedreptate de orice tip. O asemenea minie gindita are mai mult ca sigur, aga cum spunea Frank- lin, un motiv intemeiat”, sau cel putin asa pare. Dintre toate proastele dispozitii de care oamenii vor s8 sca pe, minia pare sa fie cea mai intransigenta; Tice a descoperit c& mminia este dispozitia pe care oamenii reugesc cel mai greu 0 controleze. Intr-adevar, minia este cea mai seducatoare atunci ind este vorba de emotii negative; acel monolog interior de a-ti da singur dreptate pe care il propagi umple mintea cu argumente dintre cele mai convingStoare pentru a-ti varsa furia Spre deoscbire de tristete, minia da energie, chiar o stare de eu- forie. Puterea de seductie si de convingere a miniei poate explica prin sine de ce anumite puncte de vedere in cea ce o priveste sint atit de comune: cd minia este incontrolabila sau, oricum, cA n-ar trebui s& fie controlata si c&, de fapt, varsarea furiei este 0 forma de catharsis, deci este buna. Un alt punct de vedere complet opus, o reactie impotriva imaginii sumbre de pina acum, susfine cA minia ar putea fi complet prevenita, Dar o lectura atenté a descoperirilor stiintifice sugereaza ca toate aceste atitu- dini comune fata de minie sint prost directionate, ajungind chiar un fel de mituri*, Cursul gindurilor minioase care aduna furia este in mod po- tenfial cheia uneia dintre cele mai eficiente c&i de a gsi o supapa impotriva miniei: subminarea de la bun inceput a convinge- rilor care alimenteaza minia. Cu cit ne frémintém mai mult in legaturd cu lucrul care ne-a infuriat, cu atit gasim ,motive mai in- temeiate” si justificari pentru faptul cé ne-am miniat. Dacs ne concentrim prea mult asupra unui lucru care ne-a miniat fi dim apa la moara. In schimb, daca incercdm s4 privim luerurile si din alta perspectiva, totul se calmeaza. Tice a descoperit c& re- gindirea unei situatii in mod pozitiv este una dintre cele mai eficiente c&i de a potoli minia.82 Natura inteligentei emofionale Minia di buzna” Aceasti descoperire corespunde concluziilor psihologuiui Dolf Zillmann de la Universitatea din Alabama, care in urma tunei serii de experimente atente a reusit s& facd mésuratori precise ale miniei gi ale anatomiei miniei®. Gasirea radacinilor miniei in partea de lupt& a expresiei ,,Jupta sau fugi” nu e nici o surpriza. Zillmann a descoperit c& in toate cazurile minia este declangata de senzatia de a fi pus in primejdie. Aceasta stare poate fi semnalizaté nu numai in cazul unei primejdii fizice, ci si, ocazie muit mai des intilnit4, al unei amenintari simbolice a respectului de sine sau a demnitafii personale: atunci cind cine~ va este tratat nedrept sau grosolan, fiind insultat sau ridiculizat ori frustrat in urmarirea unui scop important. Aceste perceptii duc la declansarea sistemului limbic, care are un efect dual asupra creierului. O parte din acest val degaja catecolamine, ceea ce genereaz’ o rapida si episodic’ descarcare de energie, suficien- t& ,pentru a trece la fapte serioase“, dupa cum spune Zillmann, cum ar fi reacfia ,lupta sau fugi’. Acest val de energie dureaz aproximativ doua minute, timp in care pregateste corpul pentru © bataic zdravaina sau o fuga rapida, in functie de felul in care creierul emofional hotaraste s8 actioneze. Intre timp, un alt impuls generat tot de nucleul amigdalian prin intermediul increngaturii adrenocorticale a sistemului ner- Vos creeaza un mediu tonic pentru actiune, care dureazé mult mai mult decit energia catecolaminelor. Excitatia suprarenala si cortical’ generalizati poate dura ore intregi si chiar zile intregi, sinind creierul intr-o stare de alert si devenind baza pentru reactii ulterioare ce pot aparea destul de rapid. In general, aceasta stare declansatoare creata de adrenocortical explica de ce oameni sint mai predispusi la minie, daca inainte a exislat 0 provocare sau o iritare din alts cauzé. Stresul de orice fel creeaza aceasté secretie adrenocortical’, coborind pragul de la care este trezita minia. De exemplu, 0 persoana care a avut o zi grea la serviciu este mult mai vulnerabild si ulterior se poate infuria mai usor acasi — pentru ca, de exemplu, copii sint prea gala giosi sau fac prea mult& mizerie —, ceea ce in alte imprejurari nu ar fi fost suficient pentru a declansa 0 criz4 emotionala. Zillmann ajunge la aceasta perspectiva asupra miniei printr-o observare foarte atent. De exemplu, intr-un studiu, a avut un complice care i-a provocat pe participantii barbati si femei ce se oferisera voluntar pentru experiment. facind tot felut de re Invobit de patimi 83, marci nepotrivite. Apoi, acesti voluntari s-au uitat la un film care le-a facut plcere sau la unul care i-a enervat. Ulterior, au avut ocazia si se razbune pe complice, dindu-i o recomandare despre care credeau ci va shiji la angajarea acestuia. Intensitatea razbu- nirii lor a fost direct proportional cu felul in care fi influentase filmul pe care tocmai il vazusera. Dupa filmul care mu le-a facut plicere au devenit mult mai furiosi si au dat evaluarile cele mai proaste, Minia se cladeste pe minie Studiile lui Zillmann par si explice dinamica functionarii unei drame de familie a cArui martor am fost intr-o 2i cind am mers la cumparaturi. Ma aflam la supermagazin cind am auzit cum 0 mama i-a spus fiului siu doar atit, dar foarte apasat: ,Pu- ne-o... la... loc!” Dat o vreau!”, s-a miorlait el, finind strins in brate cutia cu fulgi de porumb pe care era un desen cu Testoasele Ninja. nPune-o la loc!” — spuse ea mai tare, de asta dats cuprin- zind-o minia. In acel moment, celalalt copilas care se afla in c&ruciorul de ‘cumpzaraturi a darimat un borcan cu dulceata. Cind acesta a ate- rizat pe jos, mama a fipat: ,,Asta e prea de tot”, palmuindu-l fu- rioasd; a ingfacat cutia baiefelului de trei ani si a arancat-o in cel, mai apropiat raft, La apucat de incheietura miinii gi s-a grabit prin magazin, impingind periculos ciruciorul in care se afla su- garul care acum plingea, in timp ce celalalt baietel didea din pi- Cloare si protesta: ,Lasa-ma jos, lasi-ma jos!” Zillmann a descoperit cd atunci cind trupul este deja intro stare de agitatie, ca in cazul mamei de mai sus, si ceva declanseaza o deturnare emotional’, emofia care apare, fie ca este vorba de minie sau de neliniste, este extrem de intensi. Aceasta este dinamica ce apare atunct cind cineva se infurie. Zillmann socoteste ca explozia furiet este 0 secventa de provocari, fiecare declangind 0 reactic excitanta care dispare incet”, In aceast insi- ruire, fiecare gind succesiv care provoacé minia sau fiecare perceptie devine un minideclansator pentru impulsul nuctewlui amigdalian de a crea valuri de catecolamine, fiecate in parte creind un impuls hormonal. Trece 0 secunda inainte sa apara urmatorul si apoi cel de-al treilea s.a.m.d.; fiecare val sporeste cea ce a existat deja, escaladind rapid nivelul de trezire psihologica al trupului. Un gind care intervine ulterior in acest declansator de-84 Natura inteligentei emotionale ja existent este 5i mai intens in minie dectt la inceput. Minia se cladeste pe minie; creierul emofional se incinge. Intre timp, minia netemperata de rajiune se transforma usor in violenfa In acel moment, oamenii devin neiertatori $i nu mai gindesc rational, gindurile lor se concentreaza asupra razbunatil sri postei, uitind de eventualele consecinte. Acestinalt nivel de ex- itare Zillmann il defineste ca: jadiipostind fhuzia puterii sia n> Vulnerabilitati ce poate inspira $i faclita o agresiune”, astel in Git persoana furioasa , igi plerde controlul rational”, avind o re actle dintre cele mai primitive. Impulsul limbic este ascendent Tectia cea mai dura de brutalitate caliuzeste persoana la fapte Balsam pentru minie Dupa ce ofera aceasta analiza a anatomiei furiei, Zillmann socoteste ci exist doua cai principale de intervenfie. O cale pentru risipirea miniei este de a lua in stapinire gindurile care dleclangeaza valurile de minie, avind in vedere ca ele sint cele ce evalueazA o interactiune care confirma si incurajeaza prima bucnire de minie, iar reevaluarile subsecvente pot afila flacarile Conteaza foarte mult momentul; cu cit mai repede, cu atit mai bine pentru eficienta dezamorsarii acestui cere al miniei. Intr-a- devar, minia poate fi complet scurtcircuitaté dacd informafia de linistire soseste inainte ca minia propriu-zisd s& actioneze. Puterea de injelegere necesara pentru a dezamorsa minia este mai limpede explicata printr-o alta serie de experiente ale lui Zillmann, in care un asistent ,prost crescut” i-a insultat gi -a provocat pe voluntarii care tocmai faceau gimnasticd pe bicicle- ta. Atunci cind voluntarilor li s-a dat ocazia s& pliteasca cu aceeasi moneda (din nou dindw-li-se posibilitatea s& faci o proast’ evaluare a candidaturii acelei persoane pentru o slujba), ei au facut-o cu minie si satisfactie. Int-una dintre versiunile acestei experienfe, un alt complice, o femeie, a intrat dupa ce vo- luntarit au fost provocati si inainte s4 apuce si rispunda cu aceeagi moneda; ea i-a spus primului complice care ii provocase ca il cauta cineva la telefon pe hol. In timp ce iesea, el a mai f3- cut o remarca dezagreabild si la adresa et. Ea insa a reactionat pozitiv, explicind dupa ce acesta a plecat c& bietul de el era foarte tensionat si ingrijorat, pentru cA nu stie daca 0 s8 ia examene- le orale pe care urmeaza si le dea. Dupa aceea, voluntarii, atunci cind li s-a oferit ocazia si-i plateasca cu aceeasi moneda barba- tului mitocan, au hotarit 68 n-o facd totusi. Chiar si-au exprimat compasiunea pentru situagia hui Inrobit de patimni 85 Aceste informatii de linistire permit o reevaluare a miniei provocate de diverse evenimente. Dar mai exista si o posibilitate specifica de a potoli minia. Zillmann constata c& ea functioneaza foarte bine la nivelurile de minie moderata; la nivelurile crescute de minie, nu mai este uata in calcul, pentru c& apare ceea ce el numeste ,incapacitatea cognitiva” — cu alte cuvinte, oamenii nu mai sint in stare sa gindeasca normal. Cind oamenii sint deja foarte infuriati, ei refuza informatia de linistire, spunin- dursi: Asta e prea de tot!” sau ajungind la cele mai cumplite vulgaritati posibile ale limbii engleze”, dup& cum se exprima delicat Zillmann, Calmarea Cind aveam treisprezece ani, m-am infuriat odati foarte tare si am fesit din casa jurind ca n-am'sa ma mai intore niciodats. Era 0 fru- mioasa zi de vara si m-am plimbat pe superbele pajisti pina ce linig- tea si frumusefea peisajului m-au calmat, iar dupa citeva ore m-am. intors spasit si aproape complet potolit. De atunci, de cite ori ma In- furii, procedez la fel si mi se pare c& este cel mai bun leac. Aceasta povestire a fost relatata de unul dintre subiectii unuia dintre cele mai stiintifice studii asupra miniei, efectuat in 18998. Continua sa fie un model pentru 0 a doua posibilitate de a potoli minia: psihologia calmarii— asteptind ca adrenalina s& ajunga acolo unde nu mai poate sé declanseze minia. Intr-o cearti, de exemplu, asta inseamna s& te distanfezi de celalalt pentru o vreme. In perioada de calmare persoana furioas’ poate pune fring escaladarii situatiei ostile, incercind sa se distreze. Zillmann gaseste c& aceasta distractie este extrem de puternic& pentru schimbarea dispozitiei, dintr-un motiv foarte simplu: este greu sa ramii furios cind te simfi bine. Exist ins un truc, bineinteles, si amume sa potolesti minia suficient cit s8 poti simi c& este un moment plicut pe care il traiesti din plin ‘Analizele lui Zillmann referitoare la felurile in care minia ereste sau descreste explic’ multe dintre descoperirile Dianei ‘Tice referitoare la strategiile pe care oamenii spun ca le folosesc de obicei pentru a-si potoli minia. Una dintre strategiile cele mai eficiente este s& ramii singur pind te mai calmezi. Mulfi oameni giisesc ci aceasta solutie se poate pune in practic’ mergind la vo- Janul unei masini — pentru c& atunci cind conducem facem practic o pauza (i Tice mi-a spus ca asta a determinat-o sa conduca mai atent). Poate c& 0 variant’ mai sigura este mersul la plimbare; exercitiul fizic ajuta si el la potolirea miniei. Ca si metodele de86 Natura inteligenfei emotionale relaxare, cum ar fi respiratia profunda si relaxarea muschilor, tocmai pentru cd acest lucru schimbs fiziologia trupului dintr-o incordare determinata de minie in destindere si poate $i pentru cA atentia este distrasa de la cea ce a declansat minia. Sportul poate ricori minia din acelasi motiv: dupa o activare psihologica intens@, in timpul exercifiului fizic, trupul igi revine la un alt nivel, de mai mic’ intensitate, atunci cind reintra in repaos. Perioada de calmare nu va aparea insa daca in acest timp ‘vom continua s4 urmarim sirul gindurilor care duc la minie $i daci fiecare gind in sine este un mic declansator pentru 0 adevarat’ cascada a miniei. Puterea capacitatii de distractie consta in faptul c stopeaza acest tren al miniei in care se afl’ gindurile negative. In sondajul su referitor la strategiile prin care oa- menit isi stapinese minia, Tice a descoperit c& distractia ajuta si calmeazi minia: televizorul, filmele, cititul si orice intervine in indepartarea gindurilor minioase. Dar Tice a mai constatat ca existd gi alte solufii, cum ar fi cumparaturile sau mincatul, dar care nui au acelasi efect; este simplu sa continui s& te concentrezi asupra gindurilor care te-au infuriat atunci cind mergi la Mall sau devorezi o felie de tort de ciocolata. Pe linga aceste strategii, adaugati-le si pe cele inventate de Redford Williams, psihiatru Ia Universitatea Duke, care s-a gin- dit s8 ajute persoanele ostile care risca sa contracteze boli de inima daca nu-gi controleaz’ irascibilitatea’. Una dintre recoman- dirile sale este ca aceste persoane si foloseasca constientizarea de sine pentru a surprinde la timp gindurile cinice sau ostile, inci din momentul in care se formeaza, si a le nota. Odat ce gindurile sint captate in acest fel, ele pot fi reevaluate, asa cum a constatat Zillmann, aceasta abordare functionind mai bine inainte ca minia s& ajunga furie Eroarea descarcarii Cind tocmai mi'tiream intr-un taxi la New York, un tinar care traversa strada s-a oprit in fata masinii, ca s8 agtepte reduce- rea circulafiei. Soferul, nerabdator si pornease’, |-a claxonat, strigindu-i s4 plece din drum. Raspunsul a fost o injuratura si tun gest obscen. »Nenorocitul dracului!”, a zbierat taximetristul, amenintin- du-t cu masina, apsind pe accelerator si pe frind in acelagi timp. In fata acestui pericol mortal, tinarul s-a dat deoparte sia dat un pumn in taxi, in momentul in care acesta a intrat in trafic. Atunci soferul a inceput sa ii strige o intreaga colectie ce injurii. Invobit de patimt 87 Pe masura ce am inceput sa avansim, soferul inci foarte agi- lat mi-a spus: ,,Nu trebuie s& permifi nimainui si te calee in 5: cioare. Trebuie si-i rispunzi cu aceeasi moneda — macar te simti usurat!” Catharsisul — a da friu liber miniei — este uneori o modalitate de a aborda furia. Teoria populara susfine ca ,te face sa te simi mai bine”. Dar asa cum 0 sugereazi si descoperitile iui Zillmann, exista si argumente contra catharsisului. Acest lucru a fost indicat pind in anul 1950, cind psihologii au inceput sa tes- teze efectele catharsisului si au descoperit de fiecare data ca ada friu liber miniei nu inseamna a o alunga (chiar daca din pricina naturii seducatoare a miniei te simfi satisfacut)®. S-ar putea s& existe gi unele situatii speciale, in care acest sistem de a da frit liber miniei functioneaza: atunci cind este exprimat direct catre persoana ce reprezintt tinta, dindu-fi senzatia c& esti din nou stipin pe situalie sau ci indrepti o nedreptate sau atunci cind presupune raul cuvenit” adus celeilalte persoane, ceea ce ar determina-o sa igi schimbe pozifia fard si plateasca, eventual, cit aceeasi moneda. Dar pentru ci minia are o natura incendiar’, adesea acest lucru este mai usor de spus decit de facut?. Tice a descoperit ca descarcarea miniei este una dintre cele mai proaste modalitati de calmare, izbucnirile de furie impiedi- cind de obicei trezirea creierului emotional, iar asta facindu-i pe oameni si mai furiosi decit erau. Tice a constatat ci atunci cind ‘oamenii spun ca si-au varsat nervii pe persoana care i-a provocat, efectul obtinut este o prelungire a dispozifiei furioase si nut 0 incheiere a ei. Mult mai eficient este ca oamenii sit se calmeze ‘mai intii si abia apoi, intr-o maniera mult mai constructiva, si se confrunte cu persoana respectiva, pentru a-si rezolva disputa. Sau cum spunea maestrul tibetan Chogyam ‘Trungpa atunci cind a fost intrebat cum e mai bine si-fi stipinesti minia: ,,N-o sufoca. Dar nici nu actiona in funcfie de ea.” CALMAREA NELINISTH: CINE, EU SA-ME FAC GRIJI? A, nu! Toba de esapament nu suna bine deloe... S-o duc la repa- rat?.... Nu-mi pot permite cheltuiala asta... Ar trebui sa iau bani din. fondul pentru facultate al lui Jamie... $i ce daci nu imi mai pot permite si-1 trimit la studil?.,. Notele proaste de saptamina trecuta... $i ac notele vor fi si mai proaste si nu mai poate intra la facultate?, Toba de esapament nu suns bine detoc88 Natura inteligentei emofionale $i astfel mintea ingrijorata se roteste la nesfirgit, in cercul vi+ cios al unei melodrame de slaba calitate, mergind dintr-o ingrijorare intr-alta. Exemplul anterior nil ofera doi psihologi de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Lizabeth Roemer si ‘Thomas Borkovee, ale cdror cercetari asupra ingrijorarii — miezul nelinistii — au ridicat acest subiect la rangul de adevarata stiinta"®, Nu mai exista, desigur, nici un obstacol in faa ingrijorari, atunci cind ea apare; analizind ins o problema — adica folosind reflecfia constructiva, care poate parea a fio ingrijorare — poate aparea o solutie. intr-adevar, reactia care subliniaza ingrijorarea este vigilenta fafa de pericohul potential, care a fost, fara indoiala, esential pentra supraviefuire de-a lungul evolufiei umane. Atunci cind frica declanseaza creierul emotional, parte din nelinistea rezultata fixeaz atentia asupra pericolului imi- nent, obligind mintea s8 se fixeze asupra felului in care ar trebui si gestioneze situatia, ignorind orice altceva pentru moment. intrun fel, ingrijorarea este o repetifie a ceea ce s-ar putea intimpla rau sia felului in care trebuie abordata situatia; misiunea i grijorarii este s8 gaseascd solujii pozitive in cazul pericolelor ce apar, anticipind primejdiile. Dificultatea intervine atunci cind este vorba de ingrijorari cronice repetitive, cele care apar iar si iar gi nici macar nu se apropie vreodat de o solutie pozitiva, O analiza atenta a ingri- joranii cronice sugereaz4 c& ea are toate atributele unui blocaj emotional; ingrijorarile parca vin de niciunde si sint necontrolabile, generind de obicei un fel de atmosfera de neliniste, sint im- previzibile din punct de vedere rafional, blocind persoana ingri- jorati asupra unui singur punct de vedere inflexibil, acela al su biectului generator de ingrijorare. Cind acest ciclu al ingrijorarit se intensifica 5i persist, el se transforma intr-un adevarat blocaj neural, ajungindu-se la tulburari de anxietate cum ar fi fobiile, obsesiile sau crizele de panica. in fiecare dintre aceste stari ingrijorarea se fixeaza intr-un mod diferit; pentru fobic, nelinistile se axeaza pe temeri; pentru obsedat, pe prevenirea unei calamitafi care fl sperie; pentru cei care sufera de crize de panic, ingrijo- Hirile se concentreaza pe frica de moarte sau chiar pe ideea c& ar putea suferi o asemenea criza, in toate aceste situafii, numitorul comun este ingrijorarea ca~ re o ia razna. De exemplu, o femeie tratata pentru o tulburare obsesiva are o serie de ritualuri care fi ocupa aproape toate ore- le in care se afla in stare de veghe: dusuri de cite patruzeci si Inrobit de patimi 89 cinci de minute de mai multe ori pe 2i, spalatul pe miini intre cinci si dowazeci de minute. Ea nu se va aseza decit dupa ce va steriliza scaunul cu alcool. Nu se va atinge de nici un copil saut de nici un animal — pentru ca sint ,prea murdari”. Toate aceste obsesii au fost activate de teama ei morbida si foarte acuta de microbi; isi face griji permanent, gindindu-se ca daca nu se spa- 1a si nu sterilizeaza totul, 0 88 se molipseasca de vreo boala si 0 s& moara™ femeie aflata sub tratament din pricina unet_,tulburari ge- neralizate de anxietate” — denumirea psihiatric’ a ingrijorarii permanente — a reactionat astfel atunci cind i s-a cerut si-si exprime ingrijorarea in cuvinte, vorbind timp de un minut: S-ar putea s8 nu fac bine ce fac. Ar fi prea artifical, deck nar mai fi ‘9 indicafie despre lucrul real ori noi trebuie sé ajungem la Iucrul real Dac& nui se ajunge la lucrul real, nu ma pot face bine. $i dact ‘am si ma fac bine, ram s& mai pot fi fericit& niciodata.?® in aceasta prezentare plin3 de virtuozitate a Ingrijorarii fata de ingrijorare, cerinfa ca ingrijorarea s4 fie exprimata in cuvinte vreme de un minut, adic’ doar citeva secunde, duce la contemplarea unei catastrofe care va dura o viata: ,N-am s8 mai pot fi fericit’ niciodats.” Ingrijorarile de obicei urmeaza un asemenea tipar — o conversatie cu sine care merge de la ingrijorare la ingtijorare si care cel mai acesea ajunge la catastrofa si la imagina- rea celei mai cumplite tragedii, Ingrijorarile sint de obicei expri- mate in gind, mai precis, in auz si nu in vaz — adica in cuvinte, nu in imagini — lucru extrem de semnificativ pentru stpinirea ingrijorarii. Borkovec i colégii sai au inceput si studieze ingrijorarea atunci cind au incercat s8 gaseasc’ un leac pentru insomnie. Alti cercetitori au constatat c& anxietatea apare sub dou’ forme: cog- nitiod — sau ginduri ingrijoratoare si somaticit — prin simptome fiziologice ale anxietatit cum ar fi transpiratul, bataile rapide ale inimii sau febra nyusculara. Principala problema a celor ce sufe- FA de insomnie nu este de fapt tensiunea somatica, dupa cum a descoperit Borkovec. Ceea ce-i tine treji sint tocmai gindurile si- Giitoare. Ei sint persoane care se ingrijoreaz in mod cronic si mu se pot abjine de la asta, indiferent cit de somn le-ar fi, Singurul lucru care fi poate ajuta s8 adoarma este s& nu-si mai fact griji, concentrindu-se asupra senzatiilor produse de metodele de re laxare. Pe scurt, grijile pot fi stopate prin distragerea atentiei90 Natura inteligenfei emotionale Majoritatea celor care se ingrijoreaz par totusi a nu fi in stare si procedeze astfel. Borkovec considera ¢ motivul are in parte legatura cu o consecinA a faptului cd se ingrijoreaza pind ce acest Iucru devine tn obicei. Se pare ins4 ci exist’ totusi ceva pozitiv in aceste ingrijorari: ele sint o modalitate de a aborda ameninfarile potentiale si pericolele ce pot apiirea. Procesul de ingtijorare — atunci cind urmeaza o cale normaki — const intro repetifie a ceea ce sint pericolele gi in reflectia asupra cailor in care trebuie rezolvate. Dar ingrijorarea nu functioneaza chiar aga de bine. Noile solutii si modalitafile de a vedea o problema nu provin de obicei din procesul de ingrijorare, cu atit mai pusin cind este vorba de o ingrijorare cronica. In loc s& produc s0- uit la aceste potenfiale probleme, cei care se ingrijoreaza de obicei pur si simplu se macina cu gindul la pericolul in sine, tre- zindu-se cu un moral extrem de scizut si totodati temindu-se, riminind mereu pe acelasi fiigas al gindirii. Cei care sufera de ingrijorare cronica isi fac probleme pentru o vasta gama de lucruri, dintre care cea mai mare parte nu au cum sa se intimple; ei deslugese tot felul de primejdii in calea vietii, pe care alfii s-ar putea ca nici macar si nu le observe. $i totusi bolnavii de ingrijorare cronica i-au spus lui Borko- vec c& sint ajutafi de ingrijorarea lor si c& ingrijorarile lor se au- toperpetueaza intr-un cerc inchis la nesfirsit. Oare de ce ingrijorarile ajung un fel de dependenta mintala? In mod ciudat, asa cum subliniaz’ si Borkovec, obiceiul ingrijorarii se adinceste ‘cam in acelasi fel ca superstifiile. Tinind cont de faptul ca oamenii se ingrijoreaz din pricina multor lucruri cu ganse foarte mici de a se intimpla cu adevarat — cineva drag care ar putea muri intr-un accident de avion, un faliment si altele asemenea — exis- 48 la nivelul creierulu limbic cel pufin un fel de fenomen magic. Precum o amulet care ne aparé de unele rele anticipate, cei care se ingrijoreaza reusesc din punet de vedere psihologic s& crea- da c4 previn pericolul care ii obsedeaza. Functionarea ingrijorarii $-a nmulat la Los Angeles din Midwest, tentata de o slujba la 0 edi- furs. Numai cd intre timp editura a fost cumparata de altcineva si ex a rimas pe drumuri. Apucindu-se s8 serie ca liber profesionista, pe © piati de desfacere inegala, s-a trezit coplesiti de treaba si ineapa- ils si-si plAteasca la timp chiria. A trebuit s8-si limiteze convorbi- file telefonice si pentru prima data era fari asigurare de sanatate. Aceasta lipsa de sigurants a devenit extrem de stresanta: a inceput Invobit de patimi o1 sisi faci tot felul de ginduri, s4 vada tot felul de catastrofe in ceea ce priveste sAnitatea ei, orice durere de eap putea fio tumora pe creier, se si vedea implicata intr-um accident ori de cite ori mergea cu muasina. Adesea se pierdea in lungi reverii, gindindu-se la griji, intrun amestec de frimintari de tot felul. Dar, declara ea, aceste ingti- joriri devenisera aproape o forma de dependents Borkoveca descoperit un avantaj neasteptat al ingrijorarii. in vreme ce oamenii sint cuprinsi de gindurile lor pline de griji. ei par s& nu mai observe senzafiile subiective ale anxietatii stirnite de aceste ingrijorari — bataile rapide ale inimii, broboanele de sudoare, tremuratul —, iar pe masura ce ingrijorarea continua, ea pare c& anuleaz o parte din anxietate, cel pugin asa poate fi dedus din ritmul cardiac. Se presupune c& lucrurile se succed cam asa: cel care se ingrijoreaz4 observa ceva care declangeaz’ imaginea unei posibile amenintari saut primejdii; el isi imaginea- 240 catastrofa care, la rindul ei, genereaz o ugoara criza de anxietate. Dupa care cel ce se ingrijoreaza se las prada unui lung sir de ginduri stresante, fiecare avind la baz un alt motiv de in grijorare; pe masura ce atentia este indreptata in alta directie, adica la acest sir de ingrijorari, concentrarea asupra acestor gin~ duri face ca mintea si abandoneze imaginea catastrofalA initia 1, care generase senzatia de anxietate. Borkovec a constatal c& imaginile sint declansatoare mult mai puternice pentru anxietatea fiziologica decit gindurile, deci cufundarea in ginduri si ex- cluderea imaginilor catastrofale alina in parte experienfa anxie~ tatii. Astfel, ingrijorarea este reintaritd, dar devine un fel de antidot in raport cu anxietatea evocata. Cei care se ingrijoreaza insa in mod cronic se infring singuri, in sensul cd totul capata aspectul unor idei stereotipe rigide si nu mai exist nici o bres creatoare care ar putea duce la 0 rezolvare a problemei. Aceast rigiditate apare nu numai in manifes- tarea continutului gindurilor ingrijoratoare, care pur si simplu repeta mai mult sau mai pufin aceeasi idee mereu. La nivel neurologic exist o rigiditate cortical, un deficit in privinta capacitatii creierului emotional de a reacfiona in mod flexibil la im- prejuratile unei schimbari. Pe scurt, ingrijorarea cronica functio- neaz doar in anumite direcfii, niciodata in cele prin care se ajunge la concluzii: ea usureazi\ intr-o oarecare masura anxietatea, dar nu rezolva niciodats problema. ‘Singurul lucru pe care cei care se ingrijoreazé in mod cronic nu-l pot face este sa urmeze sfatul care li se d& cel mai des, de92 Natura inteligentei emotionale altfel: . Nu-fi mai face griji“ (sau gi mai ru: , Nu-ti mai face griji, fii fericit"). Cum cei care se ingrijoreaza in mod cronic au probleme la nivelul nucleului amigdalian, devin imprevizibili. Prin insigi natura lor, ceva ce li se iveste in gind persist’. Du mai multe experiente, Borkovec a descoperit ci exist’ citiva pasi foarte simpli care pot fi de folos pina gi celor care sufera de 0 ingrijorare cronic4 foarte grava, pentru a-si fine acest obicei sub control, Primul pas este constientizarea de sine, detectarea episoade- lor ingrijoratoare cit mai aproape de inceputul lor — ideal ar fi cit mai curind sau imediat dup ce imaginea catastrofala decian- seaza ciclul ingrijorare-anxietate. Borkovec fi pregateste pe oameni s8 abordeze situatia invatindu-i mai intii s& monitorizeze semnele de anxietate, in special, s8 invete s& identifice situatiile care declangeaza ingrijorarea sau gindurile si imaginile care dau nastere ingrijoririi, precum si senzafiile ce le insofesc la nivelul trupului. Prin exercifiu, oamenii pot identifica ingrijorarile trun stadiu incipient al spiralei anxietitil. De asemenea, ei inva- $8 metodele de relaxare pe care le pot aplica in momentul in care igi dau seama cé incepe ingrijorarea si pe care’ le pot practica ic, pentru a fi in stare s& le foloseasca pe loc atunci cind au mai mare nevoie de ele. Metoda de relaxare in sine nu este insa suificients. Cei ingri- jorati trebuie s& conteste activ gindurile ingrijoratoare; daci nu vor reusi, spirala ingrijorarii va reveni. Astfel, urmatorul pas este abordarea unei pozitii fata de aceste presupuneri: este oare foarte probabil ca intimplarea aceea de temut 88 se si petreack? Este neapirat necesar si presupunem ci exist doar o alternati~ va sau eventual nici una pentru a impiedica sa se intimple asa ceva? Exist pasi constructivi care pot fi facufi? Oare ajuta la ce~ va 88 ne gindim la nesfirsit la aceste lucruri care ne dau o stare de neliniste? ‘Acest amestec de scepticism sanatos si gindire profunda se presupune c& ar putea s8 acfioneze ca o frind asupra activarii neurale care sustine anxietatea. Generarea activa a unor asemenea ginduri poate amorsa circuitul ce inhiba sistemul limbic care duce la ingrijorare; in acelasi timp, 0 stare de relaxare activata in mod voit anihileaza semnalele prezentei anxietatii, pe care creierul emotional le trimite in corp. Intr-adevar, Borkovec subliniaza c& aceste strategit stabilese o anumit’ ordine a activits}ii mintale, care este incompatibila cu Invobit de patimi 93 ingrijorarea, Atunci cind unei ingrijorari i se permite s& se repe- te fard a fi abordata, ea cistiga teren, intarindu-si puterea de convingere; abordarea ei prin contemplarea unui sir de puncte de vedere plauzibile face ca acest gind ingrijorator sa fie considerat in mod naiv ca adevarat. Chiar si unii dintre cei care se ingrijoreaz indeajuns de mult incit sa fie calificati cu diagnostice psi- hiatrice au scapat de ingrijorare procedind astfel Pe de alta parte, pentru cei care se ingrijoreaza atit de tare incit au ajuns s8 sufere de fobii, de obsesii, de crize de panica, este mai prudent — $i intr-adevar acesta este un semn de constientizare de sine — s& ia anumite medicamente care intrerup acest cere vicios infernal. O reactivare a circuitului emotional cu ajutorul unei terapii este totusi necesara pentru a reduce pericolul in cazul problemelor de anxietate, pericol ce poate reaparea atunci cind este intrerupt’ medicatia®, ABORDAREA MELANCOLIET Singura dispozitie in care oamenii fac cele mai mari eforturi pentru a se scutura de ea este tristetea; Diane Tice a constatat c& ‘oamenii sint mai inventivi atunci cind incearcé s& scape de tris- tele. Bineinjeles, nu trebuie sc&pat de orice fel de tristete; melan- colia, ca orice alt’ dispozitie, are gi ea avantajele ei. Tristefea pe care 0 aduce o pierdere are efecte invariabile; ne pierdem interesul fafa de distractii si placeri, ne concentréim asupra pierderii $i asta ne diminueaza energia de a face noi eforturi — cel putin pe moment. Pe scurt, ne menfine intr-o stare meditativa, retras& din aceasta viaté agitata, lisindu-ne intr-o stare de suspensie, in ca~ re jelim incercind s& gasim un sens si in final ajungem si ne adaptam psihologic si s4 ne facem noi planuri care sa ne permi- 18 88 ne ducem viata mai departe. Privafiunile sint utile; insa depresiile totale nu. William Styron face 0 descriere foarte elocvent& a ,numeroaselor manifestari ingrozitoare ale bolii”, intre altele, ura de sine, un fel de sentiment de inutilitate, 0 ,raceala”, un sentiment sumbru care se strecoa- 18 in mine, o teamé si o instrainare si mai presus de toate o su- focanta anxietate“"!. Apoi exista citeva semne la nivel intelectual: ,,dezorientarea, incapacitatea de concentrare si pauzele de memorie“, iar intr-o faz8 ulterioard mintea este ,dominata de deformari anarhice” si de ,ideea ca procesul meu de gindire a fost cuprins de un val toxic si incalificabil care mi-a anulat orice4 Natura inteligentei emotionale reactie posibila de bucurie in raport cu lumea celor vii". Exist si efecte fizice: insomnia, starea de a fi apatic ca un zombi, ,,in fel de amorfeala, o nervozitate, dar mai ales o fragilitate ciuda- £8”, precum si ,o vesnica neliniste”. Apoi se pierde gustul fala de placere: ,,mincarea, ca de altfel orice altceva care presupune © senzatie, devine brusc lipsiti de orice savoare”; in final, spe- ranja dispare si este inlocuita de ,o groaza sinistra” si de 0 disperare atit de palpabila, incit pare o curere fizica insuportabila, fata de care singura solutie este, aparent, sinuciderea {in cazul unei asemenea depresii majore viata este paralizata; nu se mai iveste nici un fel de nou inceput. Simptomele propriu-zise ale depresiei fac ca viata si ramina in suspensie. Dupa parerea lui Styron, nici o medicafie si nici o terapie nu ajuts; aceasta stare nu tréce decit odata cu timpul care se scurge, singurul refugiu raminind spitalul, care, in final, risipeste dezna- dejdea. Dar pentru cei mai mulfi, mai ales pentru cei care sufe- ride cazuri mai putin grave, o solufie ar fi psihoterapia, dar si medicamentele — cel mai la moda tratament este cel cu Prozac, dar exist’ cel pufin alte douasprezece medicamente, in special pentru depresiile majore Eu ma concentrez aici asupra celei mai des intilnite forme de ttistete, care, la limitele superioare, devine ceea ce se cheama in termeni de specialitate ,clepresia subclinica” — adic& melan: lia obignuita. Aceasta este un tip de disperare pe care oamenii 0 pot rezolva singuri, cu conditia sa existe resursele interne necesare. Din picate, o parte dintre strategiile folosite aclesea au un efect contrar si fi face pe oameni si se simta chiar mai rau decit inifial. Una dintre strategii este statul de unul singur, Incr care+i atrage pe cei care se simt la pamint; totusi, cel mai adesea, sentimentul de insingurare si de izolare sporeste tristelea. Acest Tucru poate explica partial de ce Tice a constatat c& tactica cea mai des folosita pentru lupta impotriva depresiei este o vial mondeni — iesitul la masa in oras, Ia un meci sau la cinema; pe scurt, trebuie facut ceva impreund cu prietenii sau cu familia. Acest lucru functioneaza bine dact efectul de ansamblu este acela de a-i abate omului gindul de la tristete. Dar el poate pre- Tungi aceasta stare daca se foloseste de prilej doar pentru a cu geta si mai mult la ceea ce |-a adus in acea situafie. intr-adevar, o stare depresiva va persista sau se va adinci in functie de gradul in care este rumegatai. Ingrijorarea fati de cea ce ne deprima face ca depresia sé fie si mai intensd gi de mai hin- Invobit de pationi 95 g8 durata. In depresie, ingrijorarea poate avea mai multe forme, toate concentrindu-se asupra aceluiasi aspect al depresiei in sic ne — cit de obositi ne simfim, cit de putina energie avem, cit de Putin motivasi sintem, de exemplu, sau cit de putin muneim. In general, nici una dintre aceste reflectii nu este insofité de un sit de actiuni conctete care ar putea s4 mai aline problema. Alte in- Brijorari des intilnite ar fi cele ce iau forma ,izolarii gi concentrs- Hii asupra a cit de ingrozitor te simfi, a gindului c& partenerul de viata te-ar putea respinge pentru cé esti deprimat sau a preocu- parli daca vei avea din now o noapte de insomnie”, cel putin asa susfine psihologul Susan Nolen-Hoeksma de la Stanford, care a studiat unde duce rumegarea problemei in cazul persoanelor deprimate®. Persoanele deprimate isi justific’ de obicei acest tip de fra- mintare spunind ca incearca ,,s8 se injeleagé mai bine”; de fapt, ci scot in evidenta tristetea fara s& fac nici un pas in directia in. Liturdrii ei. In terapii, ajuta foarte mult s4 reflectezi profund asti- pra cauzelor deprimarii, ins doar in cazul in care duce la pers- pective sau actitini care ar putea schimba situatia care a cauzat aceasta stare. O.cufundare pasiva in tristefe pur si simplu inrau- Lifeste aceasta dispozitie De asemenea, meditatea exagerati poate inrautiti depresia, creind condifiile necesare pentru a fi si mai deprimat. No- len-Hoeksma da ca exemplu o femeie agent de vinziiri care incepe si fie deprimata si-si petrece ore intregi ingrijorindu-se in legaturd cu gasirea unor clienti importan{i. In acel moment, vin- zArile scad, iar ea se simte o ratati, ceea ce ii alimenteaza starea de depresie. Daca la aceasta forma de deprimare ar fi reacfionat incercind sa ipi distraga atentia, ar fi putut 6a se dedice trup si suflet vinzArilor, tocmai pentru a uita de aceasta tristeje. In acest az, vinzarile nu ar fi scAzut si experienta de a vinde iar fi spo- rit increderea in sine si Far fi atenuat inclinafia spre deprimare. Nolen-Hoeksma a constatat cA femeile sint inclinate mai nuult decit barbatii si reflecteze in mod exagerat atunci cind sint deprimate. Ea a presupus ca acest luctu s-ar putea explica cel pufin in parte prin faptul ca femeile sint diagnosticate ca depre- sive de doud ori mai des decit barbatii. Bineinfeles c& pot intra in joc si alti factori, si anume ca femeia este mult mai dispusd si-si dezvalitie motivul de ingrijorare sau ca in viata ei se pot ivi mai matte situatii care si o deprime. Bitbatii isi pot ineca depri-96 Natura inteligentei emotionale ‘marea in alcoolism, numérul acelora dintre ei care aleg aceasta solutie nefericita fiind de doua ori mai mare decit al femeilor. Terapia cognitiva vizeaza schimbarea acestor tipare de gindire si, conform unor studi, s-a dovedit c& poate fi folosita impreuna cu medicatia pentru tratarea depresiilor nu foarte grave si chiar c& este superioara medicafiei in prevenirea revenirii depresiilor usoare. Doua strategii sint extrem de eficiente in acest tip de batalie!®, Una este invatarea modului de confruntare cu gindurile aflate in centrul framintarilor — chestionarea asupra Valabilitati lor si gindirea unor variante mai pozitive. Cea de-a dona ar fi organizarea voit® a unor programe plicute si care si distrag’ atentia Unul dintre motivele pentru care aceasta distragere a aten- fiei functioneaza este faptul ca gindurile deprimante apar ca din senin, strecurindu-se total nepoftite in mintea cuiva. Chiar gi atunci cind persoanele deprimate incearca si-si alunge ginduri- Ie deprimante, cel mai adesea ele nu reusesc SA gaseasc 0 va- FiantA mai buna; odata pornit, fluxul gindurilor deprimante are un efect magnetic foarte puternic la nivelul asociatiilor de idei. De exemplu, atunci cind persoanelor deprimate li se cere s& re- compuna 0 propozifie din patru cuvinte date aleator, cel mai adesea opteaz pentru mesajul cel mai deprimant (,Viitorul pa~ re foarte sumbru”) si nu pentru cel mobilizator (,Viitorul pare foarte stralucit’)"” Tendinfa de perpetuare a deprimarii se manifesta pind si in genurile de distracfie pe care i le aleg oamenii. Atunci cind li sa dat o lista de modalitafi pozitive sau plictisitoare de a isi lua gindul de la ceva trist, cum ar fi inmormintarea unui prieten, su biectii au ales activitatile mai melancolice. Richard Wenzlaff, psiholog la Universitatea din ‘Texas, este cel care a facut aceste studii si care a ajuns la concluzia ci aceia care sint deja depri- mali trebuie si faca un efort suplimentar pentru a se concentra asupra unui lucru mai mobilizator, avind grija s& nu aleaga ceva in genul unui film melodramatic, al unui roman tragic — pentru ca asta i-ar putea indemna s8 recada in aceeasi dispozitie sumbra. Modalitaji de ridicare a moralului lmnaginati-va c& mergeti pe un drum necunoscut abrupt si plin de serpentine in vreme ce afara este ceata. Dintr-odata, 0 magina Va fis- neste in fata la numai citiva metri, distanta fiind prea mics pentru a ‘mai putea {rina la timp, Apasafi frina cu putere pina in pociea gi de- Inrobit de patimi 97 rapafi, masina alunecind sor spre cealaltS masina. Constatati c& ea teste plina de copii, un vehicul care ti duce la gradiniji — si asta cu fo secunda inainte de a auzi cum geamul se sparge si metalul se iz beste de alt metal. Apoi, dupa ciocnire, se apterne dintr-odata linis- tea, uurmati de un plins in cor Reusiti s& fugifi la cealalts maging si constatafi cS unul dintre copii zace nemigcat. Sinteti plin de remus citi si v8 cuprinde o nesfirsita tristefe din pricina acestei tragedii, Un asemenea scenariu dureros a fost folosit pentru a-i face pe voluntarii din cadrul experienfelor hui Wenzlaff s& se emotio~ neze profund. Ei au incercat apoi sa-si scoata din minte aceasta scena, notindw-si gindurile aga cum le veneau in minte in urma- toarele noua minute. De fiecare data cind li se strecura in minte un gind despre tulburatoarea scena, ficeau un semn pe hirtie, pe masura ce isi notau ideile. In vreme ce majoritatea, odata cu trecerea timpuiui, se gindeau din ce in ce mai rar la aceasta sce- ni tulburatoare, Voluntarii mai deprimati au dovedit ca ponde- rea gindurilor obsedante crestea, ba unii au facut chiar referiri in- directe la acea scena in gindurile lor, care se presuptinea ci ar fi trebuit si fi fost indreptate spre altceva ‘Mai mult, cei care aveau 0 inclinafie spre deprimare au folosit alte ginduri stresante pentru a-si distrage atentia. Dupa cum spunea Wenzlaff: ,Gindurile se asociaz mintal nu numai in functie de confinut, ci si in functie de starea in care se afl persoana, de dispozitia ei. Oamenii au un intreg set de ginduri deprimante care apar cu mare repeziciune atunci cind sint tristi Cei care se deprima usor au tendinja sa-si creeze refele foarte puternice de asociatii de idei intre aceste ginduri, astfel incit ele sint greu de suprimat de indata ce apare o proast dispozifie. Culmea ironiei, cei deprimafi folosesc tocmai un subiect depri- ‘mant ca 8 isi ia gindul de la un altul de acelasi gen, cea ce stir- neste si mai multe emofii negative.” ‘O alta teorie sustine ca plinsul ar fi modalitatea naturala de a cobori nivelul substantelor chimice ce apar odata cu suferinfa. Sigur c& uneori plinsul poate si ne scape de blestemul tristeti, dar el poate si s& lase o anumita obsesie privitoare la motivele disperirii. Ideea unui_,plins sin&tos” este inselaitoare: plinsul care intareste meditarea asupra unei situatii nefericite prelun- geste de fapt starea de disconfort. Distractia reuseste sa rupa Ianjul care menfine acea gindire coplesité de tristete; unul dintre argumentele teoriei de baza conform careia terapia socurilor electrice este eficienta in depresiile grave este si faptul c4 ea produce 0 pierdere a memoriei pe termen scurt — pacientii simjin-98 Natura inteligentei emotionale du-se mai bine pentru cd nu-si mai amintesc de ce erau atit de tristi. In orice caz, studiind tipurile de tristefe, Diane Tice a descoperit cX mulfi au sustinut cA s-au indreptat spre diverse modalitaji de distractie, cum ar fi cititul, televizorul si cinematogra- fal, jocurile video sau jocurile puzzle, dormitul, reveria — visa tul lao vacanta imaginari. Wenzlaff adauga faptul ca distractii- le cele mai eficiente sint acelea care ifi schimba starea — cum ar fi un eveniment sportiv palpitant, 0 comedie, 0 carte optimista (Atenfie inst: unele distractii in sine pot perpetiia starea de depresie. Studiile au aratat ca aceia care se uit foarte mult la tele- vVizor sint de obicei mai deprimati decit inainte sa 0 faci!) Gimnastica aerobic4, constata Tice, este una dintre cele mai eficiente tactici pentru indepartarea depresiilor usoare, dat sia proastei dispozitii. Aici insi trebuie si includem un avertisment, si anume cA avantajele sportului functioneaza cel mai bine in cazul celor lenesi, care nut se omoara prea mult cu exercifi- ile fizice, deci in cazul Sedentarilor. In ce-i priveste pe aceia care fac sport zi de zi, chiar daca aduce 0 schimbare de dispozitie, efectul maxim a fost objinut doar atunci cind s-au apucat de acest obicei sinatos. De fapt, pentru cei care fac gimnastic’, efectul asupra dispozitiei este invers: ei incep s&’se simta prost atunci cind sar cite 0 zi peste educatia fizicd. Sportul pare sa functioneze bine pentru ca schimba starea psihologica presupu- si de dispozitia respectiva: depresia inseamna un moral scaizut, iar gimnastica aerobicd reuseste si trezeasca trupul. In mod siz milar, tehnicile de relaxare care adiuc trupul intr-o stare de inac- tivilate functioneaza foarte bine in cazul anxiet3{ii, care este 0 forma de agitatie, dar nu tot atit de bine in cazul depresiei. Fic- care dintre aceste abordari pare s& functioneze in sensul ca opreste acest cere infernal al depresiei sau al anxiet8fii, aducind creierul la un nivel de activitate incompatibil cu starea emotional care a pus stapinire pe el. Ridicarea moralulusi prin intermediul unor desfatari sau pli- ceri senzuale ar fi un alt antidot destul de popular pentru momentele de tristete. Unele dintre modalitafile obisnuite prin care oamenif se calmeaz\ atunci cind sint deprimati ar fi baile fier- bingi sau consumarea mincarurilor favorite ori a asculta muzica sau 0 partic de sex. In cazul femeilor, este populara solutia de si cumpara singure un cadou sau de a se desfata pentru a de- pasi o proasta dispozitie, dar si mersul la cumparaturi sau chiar uitatul prin vitrine. In privinta studentilor, Tice a constatat mincatull este un paleativ de trei ori mai des folosit de catre fe- Invobit de pationi 99 mei pentru calmatea tristetii, in vreme ce barbatii sint de cinci ori mai predispusi decit femeile la bautura sau la droguri atunci cind au caderi nervoase. Mincatul exagerat sau alcoolul ca anti dot reprezinta, desigur, 0 solujie cu dowd tlisuri: mincatul in ex- ces duce la regrete; alcoolul este principalul factor de deprimare la nivelul sistemului nervos si deci, practic, sporeste starea de depresie. O abordare mult mai construetiva in privinta ridicarii moralului, sustine Tice, este sa pui la cale o mica victorie sau o reusi- t8 la indemina: niste treburi care asteptau de mult si fie facute prin cast sau alte mici lucruri ce asteptau si fie rezolvate. In mod similar, are efect o imbunatatire a imaginii personale ce duce la ridicarea moralului, cum ar fi imbracatul frumos sau fardatul. Unul dintre cele mai puternice antidoturi in cazul depresiei — putin folosit in afara terapiei — este perceperea Tucrurilor dintr-o alta perspectiva sau reincadrarea cognitivd. Este firesc sa ne vaitam atunci cind o relate ia sfirsit si 83 ne euprinda ginduri de autocompatimire, cum ar fi convingerea c&: Asta inseamna ca voi ramine pentru totdeauna singur(3)", ceea ce evident ci sporeste disperarea. Totusi, intorcindu-ne in timp si gindindu-ne la faptul’c’ relajia nu era prea grozava si c& de fapt nu fa ceam o pereche potrivits — cu alte cuvinte, privind din alta perspectiva aceasta pierdere, intr-o lumina pozitivs — acest lu- ru constituie un antidot al tristefii. In mod similar, pacient re sufera de cancer, indiferent cit de grav ar fi starea lor, 8 aiba o dispozitie mai buna daca sint in stare s descopere ci exist alfi pacienfi care o duc si mai rau (,Totusi se poate si mai ri — eu cel pusin pot si umbhr"); cei care se compara cu persoanele sinatoase sint automat si cei mai deprimati'®. Asemerea comparafii cu aceia care o duc gi mai rau sint surprinzator de eficiente: deodaté, tot ceea ce parea atit de ingrozitor nu mai pare chiar asa. alt metoda eficienta de a scipa de deprimare este a-i ajuta pe alfil. Cum depresia se alimenteaza din rumegarea ginduri lor gi preocuparea de sine, a-i ajuta pe ceilalti ne face sa ne des- prindem de aceste preocupari, atita vreme cit incepe s& ne inte- reseze suferin{a altora. Implicarea in voluntariat — ca antreror a Liga Juniorilor, ca sfituitor sau pentru a-i hrani pe cei fara adapost — a fost dintotdeauna una dintre cele mai eficiente solu- sii de schimbare a dispozitiei, cel putin asa reiese din studiul lui . Dar, din pacate, aceasta’ metoda este foarte rar practicata.100 Natura inteligentei emotionale In sfirgit, unii oameni reusesc si-si depaseasca starea de me- lancolie orientindu-se spre transcendent. Tice mi-a spus: ,Ruga- ciunea, daca esti credincios, functioneaza indiferent de starea proasta in care te afli, mai ales daca este vorba de depresie.” CEI CE REPRIMA: NEGAREA JOVIALA Fa tras un picior in burt colegului de camera...” Aga ince~ pea fraza. $i se sfirgea astfel:,..dar de fapt voia s4 aprinda tu- ‘Aceasta transformare a unui act de agresiune intr-o greseala nevinovata, chiar daca este putin plauzibila, este o reprimare captata in vivo. Aceasti fraz’ a fost scrisi de un student care sa oferit sA participe la un studiiu referitor la reprimatori — oameni care de obicei si in mod automat par s3 estompeze tulburarile emotionale inainte de a le constientiza. Inceputul acestui frag- ment: a tras un picior in burt colegului de cameri...” i-a fost dat unui student pentru a fi completat in cadrul unui test. Alte teste au aratat cA acest mic act mintal de evitare facea parte din- te-un tipar mai vast al existenfei tindrului de a distruge majoritatea emotiilor suparatoare™. In vreme ce la inceput cercetitori i-au considerat pe cei care isi reprima emofiile drept un exemplu edificator al incapacitatii de a le simti — rude bune cu alexitimi- ii, eventual —, in prezent ei sint considerafi ca fiind experti in reglarea emofiilor. Au ajuns s4 se adapteze atit de bine prin instinctul de autoaparare impotriva sentimentelor negative, incit nici macar nu Je mai constientizeaza latura negativa. In loc si-i mai numim reprimatori, asa cum obisnuiau pind acum cercet’- torii, un termen mult mai potrivit mi s-ar parea imperturbabili Mare parte din acest studiu facut in principal de Daniel Weinberger, in prezent psiholog la Universitatea Case Western Reserve, arata c& desi aceste persoane par calme si imperturba- bile, uneori ele pot sA ajunga s4 clocoteasca din pricina acestor tulburari psihologice pe care par sa le ignore. In timpul testului de completare a frazei, voluntarii au fost si ei monitorizafi in ceea ce priveste nivelul de excitare fiziologica. Reprimatorii ca~ re pareau cA emand calm au fost tradafi de agitafia trupului ind au fost confruntati cu fraza despre colegul de camera violent si altele asemenea, au dat semne de anxietate, adica inima a Inceput sa le baté mai repede, sa transpire gis le creasc’ tensit- Inrobit de patimi to nea arteriala. $i totus, cind au fost intrebati cum se simt, au rispuns ca sint perfect calmi Aceasta continua indepartare a unor emolii precum minia $i anxietatea nu este un lucru neobisnuit. Una din sase persoane procedeaza astfel, cel putin asa sustine Weinberger. Teoretic, copiii pot invata in mai multe feluri sa fie imperturbabili. Unul ar putea fi o strategie de supraviefuire in situatiile dramatice, cum ar fi un printe alcoolic intr-o familie in care aceast problems nu este recunoscuta, Altul ar fi un parinte sau ambii parinti ca- rela rindul lor fac parte din categoria celor care-si reprima emofille si prin urmare sint un exemplu, adica se arata veseli sau ca de gheaf& atunci cind sint confruntafi cu situafii nelinistitoare. ‘Sau pur si simplu aceasta tris&turd poate fi un temperament mostenit. Nimeni nu poate spune exact cind apare un asemenca model in existenfa cuiva; cei care igi reprima sentimentele la virsta maturitafii sint calmi gi stapiniti. ‘ Problema care rmine, desigur, este cit de calmi sint de fapt. Pot intr-adevar s4 nu perceapa semnele fizice ale emotiilor tulburatoare? Sau doar se prefac a fi calmi? Raspunsul la aceast’ intrebare a venit in urma unui studiu foarte inteligent, realizat de psihologul Richard Davidson de la Universitatea din Wis- consin, care anterior colaborase cu Weinberger. Davidson i-a pus pe cei imperturbabili sa rezolve un test de libera asociere, care cuprindea o list de cuvinte neutre, dintre care unele aveau ‘0 nuanfé ostil’ sau sexual’, menita s& stirneasca un sentiment de anxietate la aproape oricine. Asa cum au demonstrat-o reac- fille lor fizice, toti au dat semne fiziologice de disconfort ca reactie la cuvintele respective, chiar daca asociatiile de idei pe ca~ re le-au facut au arStat aproape intotdeauna c& au incercat 58 mi- nimalizeze efectul cuvintelor suparatoare, apropiindw-le de altele mai nevinovate. Daca primul cuvint a fost ura”, reacfia a fost ,iubire. Studiul lui Davidson a profitat de faptul c& (in cazul drepta- cilor) un centru cheie al analizarii emofiei negative se afla in lobul drept al creierului, in vreme ce centrii vorbirii se afla in cel sting. Odata ce emisfera dreapta recunoaste faptul ca un cuvint este suparator, ea transmite aceast& informatie catre corpus callo- sum, acel element care imparte creierul in dowd jumatati, iar apo la central vorbirii, reactionindu-se printr-un cuvint rostit. Folo- sind 0 combinafie complicata de lentile, Davidson a reusit 58 afi seze un cuvint astfel incit sa fie vazut doar cu jumatate din cim- pul vizual. Din pricina legsturii neurale a sistemului vizual, da-102 Natura inteligentei emofionale cc afigajul s-ar fi facut in jumatatea sting’ a cimpului vizual, ar fi fost recunoscut mai intii de lobull drept al creierului, care are © anumita sensibilitate la suferinta, Daca atisajul s-ar fi facu jumatatea dreapts a cimpului vizual, semnalul ar fi ajuns in partea stinga a creierului fara a fi percept ca o problema neplacuta Cind cuvintele au fost prezentate emisferei drepte, a durat un timp pentru ca imperturbabilii si rispunda — dar numai in cazul in care cuvintul fata de care trebuiau si reactioneze era unul care fi deranja. In cazul cuvintelor neutre, nu exista nici o tragere de timp in privinta vitezei cu care era gasité asociatia de idei. Intirzierea aparea doar atunci cind cuvintele erau prezentate emisferei drepte, nu si celei stingi. Pe scurt, imperturbabilii pareau ca datoreaza aceasta reactie unui mecanism neural care incetineste sau intervine in transferarea informasiilor deranjan- te. Teleea este ca ei mr se prefac ca nu ar fi constienti de gradul de enervare; creierul lor le ascunde aceasta informatie. Mai precis, stratul de indulcire a sentimentelor care acopera aceste percep sii neplacute poate sa se datoreze actiunilor lobului frontal sting Spre surprinderea sa, atunci cind Davidson a misurat nivelul de activitate al lobilor frontali, s-a dovedit e& activitatea este mai intensa in partea stinga — centrul sentimentului pozitiv — si mai pufin in partea dreapta, centrul sentimentelor negative. Acesti oameni ,se prezinta pe ei insisi intr-o humina pozitivas si intr-o dispozitie joviala", mi-a spus Davidson. ,,£i neaga fap tul cd stresul ii deranjeaza si actioneaza printr-un tipar al activ! rii frontale stingi, cind stau si se odilinesc, stare asociata cu sentimentele pozitive. Activitatea creierulut poate fi cheia acestor afirmatii pozitive, in ciuda unei reactii fiziologice clare, care sea- mand foarte tare cu o stare de disconfort.” Teoria lui Davidson sptine ca, in privinta activititii creierului, este nevoie de energie pentru a trai realithtile neplacute intr-o lamina pozitiva. Reactia fiziologic’ puternica se poate datora incercaril sustinute a circuitului neural de a menfine sentimentele pozitive sau de a le suprima ori dea le inhiba pe cele negative Pe scurt, imperturbabilitatea este un fel de negare jovial, 0 disociere pozitiva — si probabil este gi un indieiu pentru functionarea mecanismului neural in cazul unor stiri disociative grave, care pot aparea, de exemplu, dupa o situatie de stres posttraumatic. Atita vreme cit acest hicru nu presupune decit 0 detasare, spune Davidson, ,pare a fi o strategie cu 0 reusiti maxima pentru autoregiarile emotionale”, desi mu se cunose urma- rile la nivelul constientizarii de sine. Aptitudinea de a stapini O singurd data in viata am fost paralizat de fried. Totul sa petrecat a un examen de matematic’, in primul an de facultate, pentru ct, nu stiw de ce, dar nu Invatasem. inca imi amintese incaperea in 6a” re am intrat in acea dimineats de primavars de parc’ mergeam la tiiere si imi simteam inima grea. Fusesem de multe ori ln eursuri in aceasta sald. Totusi, in acea dimineata, nu mai vedeam nimic pe fe- reastrd sinici macar nu mai observam inciperea. Priveam fix in po- dea drept in fata mea in timp ce ma indreptam spre loctl de ling’ usa. Cind am deschis coperta albastes a caietului de examen, am simfit in urechi bataile inimii gi am perceput acest gust al anvietati in stomac, M-am uitat 0 data rapicl la intrebarile de examen. Dar nici o speran- 18, O ord m-am uilat fix la pagina, mintea mea gindind\se la con- secingele pe care urma si le am de suferit, Accleasi ginduri se repe- tau la nesfirsit, pe lings frica gi tremurat. Am rimas incremenit ca ‘un animal care fusese oprit in loc de o infepatura cu curara. Ceea ce impresionat cel mai mult in acel moment cumplit este cit de in- chisd a devenit mintea mea. Nu am petrecut ora aceea incercind <1 disperare 8 gasesc o rezolvare a testului, N-am visat cu ochil d chisi, Pur si simplu am stat fixat asupra fricii ingrozitoare, asteptind ‘8 se termine acest chin.” Aceasta povestire a momentelor de chin imi apartine; si in ziua de azi este pentru mine cea mai graitoare dovada a impactului devastator pe care il are socul emotional asupra limpezimii mintii. Acum imi dau seama c& acest chin al meu era un fel de testament al posibilitatii creierului emotional care stpineste si chiar paralizeaza gindirea. Masura in care problemele emotionale pot interveni in viata minfala nu este ceva nou pentru profesori, Studentii nerabda- tori, furiosi sau deprimati nu inva; cei care sint prinsi intr-o asemenea stare de spirit nu primesc informatiile in mod eficient sau mu stiu ce sa facé pind la urma cu ele, Asa cum am vazul

Inteligenta Emotionala Daniel Goleman PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Inteligenta Emotionala Daniel Goleman PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like