Petolescu 2000 Dacia Si Imperiul Roman PDF

De acelasi autor: Les cultes orientaux dans la Dacie méridionale, Leiden, E. J. Brill, 1976 (coautor: Ion Berciu) Inscriptiile Daciei romane, Il, Bucuresti, Editura Academiei, 1977 (coautor: Grigore Florescu) Dacebal, regele Dacilor, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 19 Scurtat istorie a Daciei romane, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995, Inscriptions externes concernant l'histoire de la Dacie, 1, Editura Enciclopedia, Bucuresti, 1996 wee Dacia si Imperiul Roman ~ Constantin C. Petolescu ct Pe Ve UNIVERSITASTilul: Dacia sl Imperiul Roman Copyright © 2000 Editura Teora ‘Toate drepturile asupra aceste ediiiaparyin Editurii Teora, Reproduceres integrald sau partial a texcului din aceastd carte este posibild ‘numai cu acordul prealabil ers al Editurii Teora. UnIVERsITAS este un imprint al Editurii Teora. Director departament UNIVERSITAS: Gelu Diaconu Coperta: Gheorghe Popescu Director editorial: Diana Rotaru Preqedinte: Teopox RADUCANU ‘NOT 3803 UMA DACIA SI IMPERIUL ROMAN ISBN 973-20-0456-8 Printed in Romania Distributie: Bucuresti: B-dul Al. 1. Cuza ni or. Alba Tulia nr. el fax: 222.45.33 tel: 069/21.04.72; fax: 069/23.51.27 Teora - Cartea prin post CP 79-30, cod 72450 Bucureyti, Romania Tel fax: 252.1431 e-mail: epp@tecra.eappa-ro Teora CP 79.30, cod 72450 Bucuresti, Romania Fax: 210.38.28 e-mail: veoraees Sumar Abrevier' bibliografice .. Jn loc de introducere: imaginea Daciet in spatiul geografic antic 1. Romanii la Dunirea de jos si Mare 25 Patrunderea stipSnirii romane la Dunarea de mijloc si de jos (secolele I a.Chr.-I p.Chr). Organizarea provinciei Moesia wn. 25 Organizarea limes-ului moesi in secolele ll p.Chr 40° Prezenja romans pe farmul de nord al Marii Negre (Gecolele Lill p.Chr.) M1. Regatul dacic si Imperiul Roman Regelitatea dacica in perioada 44 a.Chr.-86 p.Chr impsratul Domitian si problema dacic& Regele Decebal Societatea dacic& pe timpul lui Decebal .. III. Razboaiele dacice ale impAratului Traian. wo» 105 Cauzele razboaielor dintre daci si romani 105 Personalitatea lui Traian 107 Izvoarele istorice privitoare la razboaiele dacice . 109 Razboiul din anii 101-102 Dacia in perioada interbelica ..... Al doilea rizboi dacic al lui Traian JV. Viaya romana tn Dacia Organizarea administrativa a Daciei romane Armata romana din Dacia . 187 Sistemul defensiv si de comunicati al Daciei romane ...... 187 Asezirile Daciei romane ... 209 Populatia Daciei romane . 222Dacia si Imperiul Roman Dacia in sistemul economic roman 237 Viata socialt in Dacia romana 254 Viata religioasé in Dacia romani 264| Viaja cultural-artistiea 273 Sfarsitul stapanirii romane in Dacia = 283 . Dacii liberi si raporturile lor cu Imperiul Roman. 303} Daeii din vest . Costoboci, Carpi Teritoriul Munteniei in epoca romans 303] 309| . 312] 322] |. Dacia in epoca Imperiului tarziu .... 325| Limes-ul roman la Dunirea de Jos in epoca Dominatului... 325} intre Imperiu si lumea barbara . 3374 ‘Oamenii pamantulu . 376} De la romanizare la etnogeneza Romanilor 382] Abrevieri bibliografice ‘Analele Academiei Romine, Memorile Sectiunit Isto- rice, Bucuresti Analele Academiei Romine, Memorile Sectiunit $tin- tiflee, Bucuresti ‘Actes dis Congrés international études sur ls front- Gres romaines, Mamaia, 6-13 septembre 1972, Bucu- resti-Kéln-Wien 1974 Archaeologiai Ertesit, Budapesta Archaeologisch-Epigraphische Miseilungen aus Oester- reich-Ungarn, Wien, FX, 1677-1896 Anuaral Instturului de Istore si Atheologie, Cluj, 1 2958) - ‘Anuaral Insttutului de Istorie si Arheologie ,A. D. Xenopo” din tas ‘Anuaral Institutului de Istorie Nationals, 10, Cy, 1921-1947 Anuaral Instiutului de Studii Clasice, EV, Cluj, 1928-1948 Limes. Akten des X1 Internationalen Limeskongresses (Sxékesfehérvir, $0.8-6.9.1976), Budapesta 1977 W. Tomaschek, Die alten Thraker. Fine ethnologiche Untersuchung, in Sitaungsberichte der kaiserlichen Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-historische Klasse, Wien, vol. 228 (1V), 1893, p. 1-130 (L Ubersiche der Stimme); 130 (I), 1898, p. 1-70 si 131 (0, 1894, p. 1-103 (I. Die Sprachreste) [reimprimare: 1980) Achaologia Moldovei, ast ‘Acta Musei Napocensis, Cluj, 1 (1965) ‘Acta Musei Porolissenss, Zalsu, 1 (1977) - Année épigraphique, Paris, 1688 - Athivele Olteniei, Craiova, XIX, 1922-1948; serie rout: 1 (1981) -8 Dacia si imperiul Roman} ANRW ‘Aufstieg und Niedergang der Rimischen Welt. Geschichtel| DR und Kultur Roms im Spiegel der neueren Forschungen|| pAIVR (editori: Hildegard Temporini~ Wolfgang Haase), Berlin-New York ate ‘Az alséfehérmegyei tdrténelmi, régészeti és termé-f Ep szettudomanyi egylet évkinyve [Anuarul Societii istorice, arheologice si naturalistice a comitatului Albalf EN de Jos}, Cluj 1904 Epigrarhice AU Iasi ‘Anale Universiti asi Travaux AU Bucuresti Analele Universitit Bucuresti av ‘Acheoloski Vestnic, Ljubljana BAR British Archaeological Reports. International Series, ES Oxford nogeneza BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucurestiff — Rominilor XXXVI, 1908-1945 Fontes,LIV Beitrge . Patsch, Beitrge sir Vélkerkunde von Siidosteuropa, 1: Bis ‘ur Festsecrung der Romer in Transdanuvien Giteungsberichte der Wiener Akademie der Wissen- schaften, Phil-hist. Klasse, 214. Band, 1. Abhand4{ Fouilles lung), Wien, 1932; V 2: Der Kampf um den Donau raum unter Domitian und Traian (Sitaungsberichte..§ IDR 217, Band, 1. Abhandlung), Wien 1937 BMC H, Mattingly, Coins of the Roman Empire in the Br ‘Museum, Londra BSNR Buletinul Societaii Numismatice Roméne, Bucuresti, (1904) - cn Corpus Inscriptionum Latinarum Dacica ©. Daicoviciu, Dacica. Studi si articole privind istri veche a paméntului roménese, Cluj 1970 DE Dizionario Epigrafico di antichith romane di Ettore dé Ruggiero, Roma, [ (1894) - DD Din istoria Dobrogei, vol. I: D. M. Pippidi~ D. Berct Geti si greci la Dundrea de Jos din cele mai vec timpuri pnd la cucerirea romana, Bucuresti 196: vol. Ii: R. Vulpe~ 1. Barnea, Romanii la Dundrea dj 1DRE Jos, Bucuresti 1968, DIR Dicjionar de istoria veche a Roméniei(paleotitic~ se. sub redactia lui D. M. Pippi, Bucuresti 1968 Dolg. Dolgozatok ~ Travaux, Clyj FX (1910-1919) is “Abrevieri bibliografice —______________— 9 Dacoromania. Jahrbuch fir Ostiche Latintit, 1 (1973) - Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Roméniei, 1 (literele A-C) ~ I (literele D-L), Bucuresti 1994-1996 (coordonator stiintficC. Preda) Ephemeris Dacoromana. Annuario della Scuola Romena i Roma, Bucuresti ~ Roma, LX, 1923-1945 Ephemeris Napocensis, Cluj, I (1991) - Epigraphica, Travaux dédiés au VIF Congrés international dépigraphie grecque et latine (Constantea, 9-15 sep: tembre 1977), recueills et publiés par D. M. Pippidi et Em, Popescu, Bucuresti 1977 Epigraphische Studien; Bonn 1. I, Russu, Emogeneza Romdnilor. Fondul autohton traco- dacie gi componenta latino-romanicd, Bucuresti 1981 Invoare privind istoria Roméniei ~ Fontes ad historiam Dacoromaniae pertinentes, | (1964); Isvoarele istorii Roméniei ~ Fontes historiae Dacoromanae, Bucuresti, 112970), IN (1975), fv (1982) Gr. Tocilescu, Fouilles et recherches archéologiques en Roumanie, Bucuresti 1900 Inseriptiones Daciae Romanae— Inscriptile Daciei Romane, Bucuresti, Editura Academie. Colectie ingrijit de D. M, Pippidi si 1. 1. Russu. 1 Introducere istoried si epigrafid - Diplomele militare - Tablijele cerate (de I 1, Russu), 1975; I, Otenia yi Muntenia (de Gr. Floreseu. si. C. Petolescu), 1977; 11/1. Dacia Superior. Zona de sud-vest (de I I. Russu, in colaborare cu N. Gudea, YY, Wollmann si Milena Dutanic), 1977; I11/2. Ulpia ‘Traiana Dacica (Sarmizegetusa) (de I. I. Russu, in cola- orare cu I. Piso, V. Wollmann), 1980; I11/3, Dacia Superior. Zona centrala (teritoriul dintre Ulpia Traiana, ‘Micia, Apulum, Alburnus Maior, Valea Crigului) (de 1. 1. Russa, in colaborare cu Oct, Floca gi. Wollmann), 1984; 11/4, Zona ractriteand (de I. 1. Russu), 1988 ©. C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie romaine ~ Inscriptiones Daciae Romanae. Inscriptions externes concernant Vhistoire de la Dacie (I-III sideles), 1 Bucuresti, 1996 (vol. I: mss., 1999) Inseriptiones GraecaeTour IGR IMs 1OsPE IsM Istoria Roméniei 1, 1960 Istoria Romane’ 1998 JOAL as. Kaisertabelle Dacia si Imperiul Roman . Minailov, Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae, Sofia, (1970), 11 (2958), 11/1 (1961), 1/2 (1964), 1v 2966) Em. Popescu, Incripfile Grecesti i Latine din secolele WAI! descoperte in Romania, Bucuresti 1976 RR. Cagnat et ali, Inscriptiones Graecae ad res Romanas nentes, Paris, | tala si provincile occidentale) yprimat: Chicago 1975), Il (au a apdrut), Ml (provincile asiatice, eu exceptia Asied procon” sulare) 1906; 1V (Asia Proconsulard) 1927 H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selecae, Berlin, 1 (2892), 11-2 (1906), nW/1 (1914), 11/2 (1916) Inscriptions de la Mésie Supérieure, sous la direction de Fanoula Papazoglou, Belgrad: 1. Singidunum et le nord-ouest de la province (M. Mitkovié, SI. Duseni 1976; T. Viminacium et Margum (M. Mitkovié) 1976; M2. Timacum Minus et la vallée de Timok (P. Petrovié) 1995; 1V. Naissus ~ Remesiana — Horreum Margi (P. Petrovis) 1979; VI Scupi et la région de Kumanovo (Borka Dragojevit-Jositovska) 1982 Basilus Latyschev, Inscriptiones antiquae Orae Septen- trionalis Ponti Euxini Graeeae et Latinae, LIV, Petro- Poli, 1885-1901 {reimprimate: Hildesheim 1965) Anscriptones Scythiae Minoris~ Inscririle din Scythia Minor, Bucuresti, 1. Histria yi imprejurimite (D. M. Pippidi), 1983; I. Tomis gi teritoriul sau Clorgu Stoian), 1987; V. Capidava ~ Troesmis ~ Noviodunum (Emilia Doruiu-Boila), 1980 ‘storia Ronnie, Editura Academiei, , Bucuresti 1960 (ub redagja lui C. Daicoviciu, Em, Condurachi, 1. Nestor, Gh Stefan) M, Birbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istria Romdniei, Bucu- resti 1998 Jahreshefte des Osterreichischen Archiologischen Insti- tuts in Wien Journal of Roman Studies, Londra D. Kienast, Rémische Kaisereabelle. Grundzige ciner ‘imischen Kaiserchronologie, Darmstadt 1996 Abrevieri bibliografice——_________________ 11 LMC ry wv MCA MemcD MEFR Not. Dig omcD ort PIR Politique ailtaire RE Rep. ah. jud Albe Rep. ark, jud. Cluj Rep. ah. ju Mutes Ral RESEE RIC RMD Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae, Ziirich- Minchen B, E. Thomasson, Laterculi praesidum, Géteborg 1985 Lumea Veche, Revista de umanioare, Bucuresti Materiale si cercetari arheologice, I-X, Bucuresti {In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj 1974 ‘Mélanges de Ecole Frangaise de Rome Notitia Dignitatum et administrationum omnium tam civilium quam ailitarium in partibus Orientis et Occidents, 2 vol. + indici, Bonn 1839-1853 (ed. Ed. Bocking); Notitia Dignitarum, accedunt Notitia Urbis Constantinopolitanae et Laterculi Provinciarum, Berlin, 1876 (ed. Otto Seeck) Omagiu lui Constantin Daicovici, cu priljul implinirii « 60 de ani, Bucuresti 1960 . Tudor, Oltenia romana’, Bucuresti 1978 Prosopographia Imperii Romani Ta polague eae dans les provinces de Umpire Romain (IR™:IV™ siécles aprés J.C). Actes du 1" Colloque Roumano-Suisse Deva 1991. Recueillis et publiés par Dorin Alicu et Hans Boegli, Cluj 1993 Real-Encyclopidie der Klassischen Altertumswissen schaft, Berlin Repertoriul arheologic al judejului Alba (Bibliotheca ‘Musei Apulensis, Il; edd. V. Moga H. Ciugudean), Alba Tulia 1995 Repertoriul arheologic al judepului Cluj (Bibliotheca ‘Musei Napocensis, V), Ciuj 1992 Valeriu Lazir, Repertoriul arheotogic al judepului Mures, ‘Targu-Mures 1995 Revista de Istorie, Bucuresti Revue des ftudes Sud-Est Européennes, Bucuresti Roman Imperial Coinage, 9 vol, Londra, 1924-1982 Margaret M. Roxan, Roman Military Diplomas 1954- 1977, Londra 1978 (diplomele nr. 1-78); Roman Mil tary Diplomas 1978-1984, Londra 1985 (diplomele rir. 79-135); Roman Military Diplomas 1985-1993, Londra 1994 (diplomele nr. 136-201) Revista Monumentelor Istorice, Bucuresti12 RMMM RH SCIV(A) SCN SEG SHA SMGR, IL sMMIM secl ‘Strack vol 2PE Dacia si tmperiul Roman Revista Monumentelor gi Muzeelor ~ seria Muzee, Bucu- istoire, Bucuresti Cercettri de Istorie Veche (si Arheologie), Bucuresti Studii si Cercetari de Numismatict, Bucuresti Supplementum Epigraphicum Graecum Scriptores Historiae Augustae (ed. Emest Hohl), Ll, ‘Teubner, Studien zu den Militdrgrensen Roms, Il: Vortrige des 10. Internationalen Limeskongresses in der Germania Infe- rior, Koln-Bonn, 1977; I: 13.internationaler Limes- kkongress Aalen 1983, Vértrage, Stuttgart 1986 ‘Studi si materiale de muzeografie $i istorie militar, Bucuresti ‘Studii Clasice, Bucuresti L, Strack, Untersuchungen siir rémischen Reichsprigung des sweiten Jahrhunderts, 1. Die Reichspriigung sur Zeit des Traian, Stuttgart 1931 Thraco-Dacica, Bucuresti Tabula Imperii Romani, K-34 (Naissus-Dyrthachium-Scupi- Serdica-Thessalonike), Lubljana 1976; 1-34 (Aquincum- ‘Sarmizegetusa-Sirmium), Budapest 1968; L-35 (Romula- Durostorum-Tomis) 1969 Vestnik Drevnii Istori, Moscova antika ~ Antiquité vivante, Skopje Zeitschrift ftir Papyrologie und Epigraphik, Bonn In loc de introducere: Imaginea Daciel in spatiul geografic antic’ Ca nojiune geografics, Dacia* acopert teritoriul locuit din timpuri strivechi de ramura nordicd a tracilor. Cele mai insemnate neamuri din grupa nord-tracicd si care s-au manifestat din punct de vedere militar-politic mai de timpuriu, intrand astfel in atentia ‘storiografiei greco-romane, au fost geti si dacii. Istoria acestor dot neamuri se intrepatrunde strans: de aceea, cel mai adesea istorii antici fi confunds, iar in istoriografia modern& sunt prezentati sub numele de geto-daci, Ulterio, alte populatii nord-tracice s-au mani festat pe scena istoriei: costobocii- fn jurul anului 170 e-n.; dacii din nord-vest(,dacii mari"?) ~in secolele III; carpi —in secolul al I-lea. Cunortinfele autorilor greci din epocile athaict si clasica despre tinuturile de la nord de Dunare erau vagi si nesigure. Referirile lor sunt, de cele mai multe ori, intdmplatoare si tnvaluite in legenda. Observaja este de atfelvalabils si pentru alte zone ale lumii antice, cum ar fi bazinul occidental al Mediteranei, indeosebi zonele mai in interior, in care fenicienii - cei dintai mari exploratori ai anti- chitaii nu patrunsesers. O sensibila largire a orizontului geografic a fost determinati de colonizarea greach; temerarii navigatori greci, care s-au avantat spre Coloanele lui Heracles ori spre legendara Colchida in cfutarea ,inei de aur’, au relevat lumii grecesti uimite ‘existenfa unor finuturi si unor populagii pnd atunci necunoscute. » Aceest introducere dezvolt studiul nostru cu acest tit publicat in Rall 42, 1989, 9, p. 881-888. 2 Despre Dacia: Brandis, RE, 1V (1901), col. 1448-1976; J. Fite, n Der Kleine Pauly, 1 (1964), col. 1385-1357; H. Daicovicu, DIVR (1976), 218.2315 C. C. Petolescu, EAIVR, 11 (1996), p. 15-20. * Udiizarea conceptului de geto-daci in istoriografia roméneasct (Gcoala acheologit stories de la Cluj prefert- din motive regionale, dar ignorind suocesiunea istorich~ denumirea de daco-gef) a fost supust Tecent unei aspre critici de K. Strobel, SCIVA 49, 1998, 1, p. 61 sqq.; vezi deocamdats rispunsul lui AL Vulpe, fn CICSA. Trimestral al Centrului de storie Cemparatda Societilor Antic, Bucuresti, 1-2, 1998, p. 2-11.14 Dacia si Imperiul Roman Intemeierea salbei de colonii grecesti de pe tirmul de vest al Morii Negre a adus stirea despre existenta unui mare fluviu: Istros, cum lau numit strainii veniti de peste mari, Danubius-Donaris in, sgraiul semingilor celtice, germanice si trace locuind de o parte si alta a lui. Cunostintele despre acesta sunt vagi, dar sursele antice nu eaith a-l socoti cel mai mare fluviu din Europa’. Herodot il prezinta] astfel: ,Istrul, care este cel mai mare dintre toate fluviile pe care le cunoastem, curge mereu cu acelasi debit, vara si iarna. E cel dintai fluviu din Scitia venind dinspre apus: el ajunge fluviul cel mai mare, deoarece primeste apele mai multor ruri. Printre acelea care il fac si fie mare sunt cinci mari cursuri de apa care curg prin Scitia ‘unul numit de scitiPorata, iar de eleni Pyretos, apoi Tiarantos, Araros, Naparis si Ordessos. Cel dintai amintit intre aceste réuri e mare si, curgnd el spre rasarit, igi uneste apele cu ale Istrului. Al doilea, cAruia i se spune Tiarantos, curge mai spre apus, fiind si mai mic. Araros, Naparis si Ordessos curg intre aceste doua rduri, varsindu-se sicle in Istru, Acestea sunt rdurile care izvorase din Sciia gi care fi sporese apele. Raul Maris izvoraste din fara agatirsilor gi se varsa si el in Istru” (IV, 48)*. Lipsa de precizie in prezentarea afluentilor de pe malul stng al Dundrii se explics prin cunostinfele geografice vagi| ale surselor din care s-a inspirat Herodot. De fapt, este aproape tot ce se stia c&t de cat sigur despre aceste jinuturi;c&ei mai serie parin- tele istoriei (V,9): ,Cét priveste partea dinspre miazinoapte a aces4 tei tii, nimeni n-ar putea spune cu exactitate ce oameni o locuies ici inutul de dincolo de Istru se arata a fi pustiu si de o intindere nesférsit’. Singurii oameni despre care am putut afla cf locuiese dincolo de Istru sunt un neam cu numele de sigini"; iar in alt loc (V,10): -Tracii spun ca finutul de dincolo de Istru e ocupat de albine si din cauza Jor nu se poate pitrunde mai departe. Cei care povestese ag: ceva, dupa parerea mea, spun lucruri de necrezut. Céci se stie + Vezi Em. Condurachi, Dundrea in orizontul geografic antic, SCIV 2¢ 1969. 4, p. 533-540. * Pentru analiza celor mai vechi stiri despre finuturile de la nord dé Dunire, vezi Al. Vulpe, Geto-dacii ca unitate etno-istoried in lumea SCIVA 31, 1980, 1, p. 5-11; idem, Primele mengiuni antice despre geto-da fn lumina unei analize istorico-arheologice, Ral 39, 1986, 9, p. 825-833, *'V. Parvan, Getica, Bucuresti, 1926, p. 231, ii apropia de toponim Singidunur. Imaginea Daciei in spatiu! geografic antic _—________ 15 vietatile avestea indura greu frigul; iar eu sunt de pirere c& tinuturile de sub constelatia Ursei nu pot filocuite din cauza frigului”. De all, chiar si cunostinjele despre Istru ale seritorilor greci sunt confuze si contradictorii- incepand de la prezentarea gurilor prin care se varsé in mare, pnd la cursul superior gi izvoarele sale. Multa vreme s-a crezut, de pilda, cf Istrul se varsa printr-un brat in Marea Adriaticd; aceasta confuzie a fost intretinuta de mitul argo- naufilor, care, urcénd pe Istru, ar fi ajuns la Marea Adriatic Ignoranta grecilor privind finuturile noastre se explica prin sla- bul lor interes pentru zonele din interior ale coastei i in general cele care depaseau Dunarea de jos. La largirea orizontului lumii ci- vilizate, doi factori de caracter politic-militar s-au adus contribugia: expansiunea greco-macedoneana si cuceririle romane. Faptul a fost, remarcat inca din antichitate de geograful Strabo (J, 2,1): ,fitr-adevar, multe cunostinte de acest fel le-a oferit contemporanilor impiratia romanilor si a partilor, asa cum a oferit expeditia lui Alexandru turmasilor ei, cel putin dupa cate sustine Eratostene. Alexandru ne-a descoperit o mare parte din Asia, cét si regiunile de miazanoapte ale Europei pani la Istru; romanii au dezvaluit toate ginuturile apu- sene ale Europei pana la Albis (Elba), fiuviu care imparte Germ: nia in doua, precum si regiunile de dincolo de Istru pana la Tyras”. int-adevar, supunerea Peninsulei Balcanice de catre Filip al Uea si Alexandru cel Mare a adus imperiul macedonean - si implicit lumea greaca ~ in contact direct cu populatile care traiau la nord de Dunare. Urmarind pe tribali, Alexandru hotiriste s& treact, Dunarea, ,impotriva gejilor care traiau la nord de Istru”: evenimentul a fost relatat de Ptolemeu al tui Lagos, general al lui Ale- xandru, si preluat de Arrian (Anabasis I, 3,5). Este cea dintai referire intr-n izvor la getii de la nord de Dunare. Tot astfel, Aristotel, {ntr-una din scrierile sale (Povestiri minunate 168 (182]), amintind despre Duntre, scrie cé ingheata iarna din cauza frigului, jar ‘camenii pot trece calare, ca si cum ar fio cdmpie"; este prima gtire despre felosirea acestei cai de invazie, din antichitate pana in evul "Yn Isorie Yui Herodot mai sunt amintite rurile Caps si Alpis (WV, 49), care se varsau in Dunarea pannonica (Ia Prolemeu, Geogr. I, 7,1, Carpis este 0 localitate); dupa unii, ar fi o confuzie cu denumirile muntilor ‘Api si Campati si prin urmare, prima referire la Mungi Carpal (Kagéos ‘Sg0s: Ptolemeu, III 5,6 si 8,1; vezi Al. Vulpe, SCIVA 31, 1980, 1, p. 7).16 maginea Daciei in spatiul geografic antic_________ 17 mediu, impotriva imperiilor ce s-au intins de-a lungul istoriei p la Dunare. Un alt moment c&nd macedonenii iau contact cu tinu} turile de la nord de Dunare a fost conflictul militar dintre dia chul Lysimachos si regele Dromichaites*. Patrunderea romanilor in finuturile mai putin cunoscute al Europei a determinat implicit o largire a cunostinjelor geografi ale celor vechi, lata un exemplu sugestiv — un eveniment din ant 167 a.Chr. -, extras din opera lui Diodor din Sicilia (IV 56,8) »Timpul a dat pe fata aceasta gresals a celor ce socoteat Istrul care se varsa prin mai multe guri in Pontul Euxin, si acela ce varsa in Marea Adriatic, fsi au izvoarele in acelagi loc. intra atunei cand romani au invins neamul istrienilor, s-a descoperit fluviul de aci igi are izvoarele la patruzeci de stadii depirtare dj mare. Ei bine, pricina riticirii istoricilor se zice cd ar fi fo ‘omonimia acestor dous fluvii". La largirea orizontului geografic a contribuit si evolutia popul fillor ce traiau la nord de fluviu, care au intrat de timpuriu in con] tact cu lumea civilizata. Descoperirile de produse de import sid monede, elenistice si romane republicane, umplu harta vechi Dacit®, Negustorii greci si romani ficeau implicit si opera dé explorare geograficd, descoperind lumii mediteraneene existent unor civilizatii noi, cu care puteau intretine un dialog. Implicit, impuls a venit si dinspre nord: cel mai important moment a {incercarea regelui Burebista de a unifica lumea geto-dact; sti niirea sa (agysi) se intindea cu mult dincolo de hotarele etnice a geto-dacilor, Curdnd, ciocnirea de interese cu statul roman ‘expansiune politics si militara a determinat numeroase expedi romane la nord de Dunare ~ indeosebi pe timpul impératului gustus; inure altele, ele au contribuit indiscutabil Ia imbogatirea Eunostintelor celor vechi despre tinuturile carpato-dunarene. ‘Concomitent cu cunostinfele geografice progreseazi si stirile despre locuitorii acestor tinuturi, Astfel, la Caesar (De bello Dacico Vi, 25,1), intalnim prima mentiune despre daci. Dar cele mai importants precizari le gisim in Geografia lui Strabo. Dup& ce mentioneaza pe suebi, acesta scrie (VII, 3,1 (C 294)): ,Apoi indata ur- meazA tertoriul gefilor, la inceput ingust, marginit la sud cu Istrul, fn partea opust cu Muntii Padurea Hercinica si cuprinzéind si 0 parte din munfi” (la Pliniu cel Batran, Nat. hist., 12 (25] 80, aici ‘sunt localizati dacii). Strabo mai arati c& ,acesti geti locuiau si pe celalalt mal al Istrului” (VIL, 3, 2 (C 295). De la el mai aflam et “getii sunt cei care se intind spre Pont si spre rastrit, iar dacii cei ‘are locuiese in partea opust, spre Germania si spre izvoarele Istrului” (vii, 3, 12 (C304). Altfel, romanii, traind in tinuturile insorite ale climatului mediteranean, continuau a fi dominati de impresia surs- bra despre .getii la care e mereu iarna” (Propertius, Eleg. IV 3,9; vezi si nesfarsitele lamentatii din epistolele lui Ovidius)". Dar denumirea yarii geto-dacilor cu numele lor a intarziat mult in ‘gindirea istorico-geografic antics. Notiunea de Dacia este o creatie relativ taczie a eruditilor romani; prima mentiune o intalnim in comentariile geografice ale lui M. Vipsanius Agrippa (Divisio orbis terrarum si Dimensuratio provinciarum)", pe timpul imparatulut Augustus: Dacia, Getica. Finiuntur ab oriente desertis Sarmatiae, ab coccidente flumine Vistula, a septentrione Oceano, a meridie flumine Histro. Quae patent in longitudine mitia passuum CCL, in latitue dine qua cognitum est milia passuum CCCLXXXVE (Din., 8)". Urmirind izvoarele, regisim denumirea de Dacia, inainte de cucerirea si transformarea ei in provineie romana, abia la Pliniu cel Batran (Nat. hist, 1, 47) sila Tacitus (Agricola 41, 1)", ‘in relatarea lui Diodor din Sicilia (OU, 11-12), Dromichaites este rege trac, iar in Istorile lui Polybios (ft.'102), de neam odris. 5 (Geogr. Vl, 3,8), care relateazd si el evenimentul, dup& Ptolemeu al ‘Lagos, aratdinsac& era un rege get. De fapr, denumirea de Istras dat Dunari, att de diferita de Intrebuinjata' de populaylle riverane (Danubius-Donaris), se dat acestei false impresi, anume ci Dunirea sar virsa, printz-un brat, Marea Adriatic Diodor din Sicilia oe. ct). % Vexi studiul sintetic al lu! 1. Glodariu, Lintensté de Uinfluer romaine en Daciepréromaine, TD 5, 1984, p. 150-155, © CE, Annip 1996, 371 (=1991, 408; IDRE, 1, 86): perpetuae nives Getarum. ™ Alfred Klotz, Die geographischen Commentarii des Agrippa und ihre Uberreste, Klio 24, 1931, 3, p. 386-466; edijia lui P. Schnabel, Philologus 90, 1935, p. 405-440, nu ne-a fost la indemdna. Comentariile lui Agrippa nu au fost excerptate si traduse in Fontes. % A. Hlot, loc. cit, p. 421; vezi ibidem, Divisio, 14 si p. 414, Div. 11. 2 AL Yulpe, SCIVA 31, 1980, 1, p. 7: .Trebuie addugat ea prin Dacia autor cit mai sus injelegeau teritorile nord-duntrene, deoarece, la18 Dacia $i tmperiul Romai Crearea provinciei romane ~ implicdnd o ampla organizare ad ministrativa si teritorialé - a determinat o cunoastere amanuntita geografici si etnografiei acesteia. Din picate, pierderea Comental riilor lui Traian despre razboiul dacic ne lipseste de bogitia di informatii despre Dacia la aceasti cumpand a istoriei ei. Ne réman a utiliza in continuare Geografia Iui Ptolemeu, de la care a unele date mai ample privind agezarea si intinderea acestei { (UI, 8,1): Dacia se margineste la miazinoapte cu acea parte Sarmatiei europene care se intinde de la muntele Carpathos pa la cotitura pomenita [vezi Il, 5,6] a fluviului Tyras..; la apus ci iazigii metanasti de Langa réul Tibiscos (de fapt, Tisa: vezi Il, 8,2 iar la miazizi cu acea parte a fluviului Dunarea care merge de I varsarea raului Tibiscus (evident, Tisa] pana la Axiopolis, de und pnd in Pont si la gurile sale, Danubius se numeste Istros”. Asad Dacia era marginité la sud de Dunare, Ia vest de Tisa, spre nord Carpatii Padurosi, iar la est se intindea pana la Tyras si Borystenc (Cf, 5,1 56). Prolemeu imbiné in geografia sa date mai vechi (preluate de I Marinos din Tyr, geograf de la sfarsitul secolului I p.Chr.) cu altel noi, din epoca provinciei (indeosebi toponime, unele de facut romana). Oricum, faji de limitele menfionate de Agrippa si Pr Jemeu, Dacia romana era mult mai restransa; de la Eutropius (VIN 2,2) si Rufius Festus (VIN aflim c& provincia avea o circumferint (ircuitus) de 1 000 000 de pasi (= 1479 km) (stirea se refera {ntreaga Dacie romant, adicd teritoriile ce formau cele tei pr vincii dacice), Geografia lui Prolemeu cuprinde, precum se stie, un numar portant de toponime, hidronime si etnonime (triburi dacice). Unel nume de réuri, cunoscute si de la alti autori de dinainte si de tarziu, s-au perpetuat in forme apropiate pana in zilele noastre'® data la care scriau, regiunile dintre Balcani si Dunare erau deja ocupat de romani. Nimic nu lasa s8 se injeleaga utilizarea antick a acestui te Pentru toati vatra geto-dacilor, desi faptul e plauzibil pentru vremea | Burebista. Termenul de Dacia ca alternativa la cel de spatiu carpato-pont dundrean, pentru a desemna jinuturile in care traiau gerii si dacii, ‘ncetaenit in tradijia istoriografiea romaneasct (Tocileseu, P&rvan etc Cu rezervele cuvenite, el poate fi utilzat’ * veri Russu, nogenesa Roménilor, p. 225, jaginea Daciei in spatiul geografic antic. 9 ate la fel de importante despre geografia Daciei romane (to- ynimie si sistemul rutier) contine Tabula Peutingeriana'®. Aceasta rcheaz’ cum, din drumul imperial (care, trecand prin centrele fegionare de la Singidunum si Viminacium, continua de-a lungul IDunarii pana la Mare), se desprind trei drumuri spre Dacia: primul Jpomneste ce la Lederata si ajunge la Tibiscum; cel de-al doilea se jesprinde la Talliata, trece prin Dierna si Tibiscum, ajunge la Sar- jzegetusa (Ulpia Traiana), iar de aici continu’ prin Apulum si Napoca pénd la Porolissum; cel de-al treilea drum porneste de la Drobeta, strabate Oltenia pana la Romula, urca pe Olt pana la iesi- jrea din trecitoare, iar de aici continua spre Apulum. Localititile jmentionat: in Tabula apar si in alte surse, dintre care cele mai jimportante sunt Indreptarul Geografic al lui Ptolemeu si Cosmo- ;phia Anonimului din Ravenna (sec. VII). Urmarind traseul Tabulei, observim ci uncle localitati, situate pe principalul drum din Dacia, sunt mareate printr-o vigneta cu dow’ turnuti: ‘biscum, Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Porolissum. Tibiscum este foregistrat de doud ori: o data la capitul drumului care, pornind de la Lederata, rece intre altele prin Bersovia si Aizizis (mentionate de Priscianus, dupa comentariile de razboi ale cuceritorului Daciei)"; apoi Jéin nou pe drumul care pomeste de la Diera, trece prin culoarul Icerna-Timis si ajunge tot la Tibiscum. Deoarece aceste dou drumuri se Juneau la Tiiscum, acesta era considerat un punet important, find astfel Jmarcat cu > vigneta cu doua turnuri (mai precis: Tibiscum de pe drumul Jpornind de la Lederata)"*. De remareat e& si Ptolemeu (Il 8,4) mengioneaza % Dintre publicatile cele mai accesibile privitoare la acest izvor gcografi, citam: K. Miller, Itineraria Romana. Rimische Reisewege an der Hiend der Tabula Peutingeriana, Stuttgart 1916; Annalina si Mario Levi, tcineravia picta. Contributo allo studio della Tabula Peutingeriana, Roma 1967; E. Weber, Tabula Peutingeriana. Codex Vindobonensis 324, Graz 1976 (Kommentar si Vollstandige Faksimile-Ausgabe ir Originalformat). "ste o eroare incercarea lui C. Rdileanu (Rdl 30, 1977, 12, p. 2246- 2251) de aidentifia Tiviseo (care este, de fapt, un ablativ) cu Timigoa ie si pentru fapeul ef aici nu existh urme romane. Nu trebuie uitat ¢& Tabula Peveingeriana nu este o harta (cum gresit apare, spre exemplu, in Fontes, 1, p. 737 saa), ci un itinerarium; deoarece Tibiscum se afla la intdinirea a dows drumuri (vezi mai departe, in text), este firese ca acest toponim s& apart de dous ori ™ La fel este cazul la Talliata, de unde se desprinde drumul ce trece Prin Dierna spre Tibiscum,29 —____________acia si imperiul Roman dde doua ori Tibiscum intre localitatile din Dacia: desi apar sub coordonate Aiferite, nu poate fi vorba de dour localitaji omonime"; explicata trebuie ‘gasita probabil tn fapeul ea Tabula Peutingeriana (un prototip al acesteia) a reprezentat o sursi pentru Geografia lui Ptolemeu®. toponime cu vigneta reprezint& puncte importante in viala Sarmizegetusa era capitala Dacief; Apulum era sediul legiunti XIE Gemina si leaganul a dous orage romane (unul municipium Aurelium, devenit curdnd colonia Aurelia, celalalt municipium Septimium); Napoca era municipium Hadrianum, apoi colonia Aurelia si regedinja procu- ratorului Daciei Porolissensis; Porolissum era ,cheia de bolta” a apararii romane pe granija septentrionala (motiv pentru care provincia de nord a fost numita Dacia Porolissensis), iar ulterior a devenit municipium Sep- ‘imium. De mirare este c& Potaissa, centru legionar dupa anul 168 (cind 5-4 instalat aici legiunea V Macedonica), apoi municipium Septimium si colonia Septimia, nu este marcati cu vignets; dupa parerea noastri, aceasts situajie ar reprezenta un terminus ante quem pentru imagined Daciei in Tabula Peutingeriana, ‘Mai observim c& nici Drobeta (municipium Aelium Hadrianum, apoi colonia Septimia), nici Romula (municipium cel mai térziu sub Marcus ‘Aurelius, colonia probabil de la Septimiu Sever), nici Diera (municipium probabil tot de la Septimiu Sever) nu apar cu vignete; explicata ar fi ct ‘le se aflau pe un drum de mai mict importan{a militara si strategics Remarcim totusi ci Tabula inregistreazA unele toponime marunte (precum cele de pe linia Apus flumen pan la Tibiscum ori Admutrium si Pelendova din Oltenia), cu oarecare rol militar doar in epoca razboaielor de cucerire a Daciei Pe de alta parte, remarcdnd ct in Tabula nu figureaza coltul de sud-est al Transilvaniei, C: Daicoviciu trigea concluzia ci modelul acesteia nu poste fi decét un itinerar intocmit intre 251-271, c&nd romanii ar fi pierdut controlul asupra acestei zone™. De fap, lipsese si alte drumuri de ° 0 localtate Tibisca este inregistrat& de Ptolemeu (Il 10,6) la sud de Dundre; R. Vulpe o localiza in Dobrogea (vezi Al. Suceveanu - fuliana Barnea, Dacia (N-S.) 27, 1993, p. 162). » Veri tn acest sens E. Polaschek (RE Suppl. X, col. 759), care presu- ‘pune, intre sursele posibile ale lui Prolemeu, un ipotetc itinerar imperial. 2 Dimpotiva,observnd c& Ariopolis este insofita de o vigneté (,encore plus élaborée"), Al. Suceveanu (Dacia, N'S., 27, 1993, p. 172) ajunge la coneluzia e& aceasta cetate din Dobrogea a putut accede la rangul de ‘municipium (aducénd to acest sens si unele probe de ordin epigrafic). G. Daicoviciu, La Transylvanie dans Antique, Bucuresti 1945, p. 184, nota 2. Ipoteza a fost dezvoltats de E. Manni (Limpero di Gallien, Imaginea Daciei in spatiul geografic antic ________ 21 mportanfa militara si strategics, precum: drumul de pe cursul inferior al Maresului, care, prin Micia gi Parthiscum, ducea spre Pannonia Inferioart; linia de castre de pe limes transalucanus (al cfrui capat de sud pornea ° “ aproximativ din faja centrului legionar de la Novae); linia de castre din cestul si nordul Transilvaniel: or, in perioada 245-270, granita de sud-est si de est a Daciei era mult mai importants (mai solicitata) din punct de vedere militar decit linia Lederata-Tibiscum. De fapt, rejeaua rutierd a Daciei este redata foarte simply, reflectind mai degraba o realitate din | primele decenii ale provincie ‘Toate acestea ne indeamna a data editio princeps a Tabulei®, in care a fost incluss si Dacia, mult mai devreme decit s-a considerat pina acum; avind in vedere repetarea toponimului Tibiscum la Prolemew (eroat determinats de neinjelegerea de citre geograful alexandrin a dublar acestui toponim in Tabula), considerim ci Tabula Peutungeriana poate data din prima jumatate a secolului al I-lea. Momentul cel mai probabil ni se pare domnia imparatului Hadrian, care a strSbatut imperiul de la un capit la celal, Pierderea Daciei in perioada Gallienus-Aurelian a ficut ca reactualizarea acestui model in secolul al IV-lea sé nu mai cuprind& evolu-? fia sistemului militar-rutier din a doua jumftate a secolului al Ilea si prima jumatate a secolului al I-lea p.Chr. j..,. - Cao curiozitate, mai amintim mentiunea Daciei pe un dise de bronz apartinénd unui eadran solar portativ descoperit in Gallia GBetencourt-les-Dames, in Picardia); pe disc sunt gravate radial rnumele provincilor imperiului, cu indicarea lattudini. Dacia este mentionaté la paralela de 51° (cf. Ptolemeu, Geogr. Ill, 81). Roma 1949, p. 30:31), care, pe baza unor observa privind granifa rhenana, ajungea la concluzia ¢& acest model nu poate fi anterior anului 260. Datarea Tabulei Peutingeriene este disputatd. Dupa K. Miller, manu- serisul medieval ar avea la baza o hart a Imperiului Roman executath dupa anul 360; dup Annalina si Mario Levi, Tabula a cunoscut mai multe etape de redactare, prima din timpul lui Septimiu Sever, ultima din secolul al V-lea; jar dupa E. Weber, din harta lui Agrippa ar deriva Itine- rarium Anconini, reactualizat in secolul al IV-lea, care a reprezentat sursa Geografului din Ravenna si, printr-o copie din secolul al Dilea, s.ar fi ‘ajuns la Tebula care poartk numele lui Conrad Peutinger. Vezi un rezumat al discutlor, cu toate sursele bibliografice, tn studiul publicat de Alexan- dru Suceveanu si luliana Barnea, Dacia (N.S.) 37, 1993, p. 167-171. Jean-Luc Massy, Gallia 43, 1985, 2, p. 481-482 (= IDRE, l, 188).22, ————__________acia si imperiul Roman Dupa abandonarea Daciei, imparatul Aurelian a creat Ja sud de Dunare suam Daciam, ,Dacia sa” (Hist. Aug., Aurelianus 39,7), ca 0 diversiune politica - pentru a lisa impresia ci Dacia continua s& <éxiste ca provincie si mai ales pentru a arata opiniei publice c& popu latia romana nu fusese abandonata in captivitate la barbari, Recu- cerirea Daciei transdanubiene (Dacia restituta; vezi Paneg. Lat. Ill 3; Tulian Apostatul, Caesares, 24) réméne un vis tot mai indepartat. Deosebit interes pentru geografia spatiului carpato-dunsrean la sfarstul secolului al I-lea prezint& o inscriptie din Phrygia, contindnd cariera unui anume Aurelius Gaius, soldat pe timpul imparatului Dio- cletian*. Enumerand provinciile gi oragele vizitate cu ocazia serviciului militar (care -a purtat de la un capat la celalalt al imparatiei ro- ‘mane), el aminteste si de Carpia: fara carpilor, unde a ajuns fad indo- jala cu ocazia luptelor purtate in epoca tetrarhiei cu acest popor”. De asemenea, in inscriptia lui Aurelius Gaius intalnim prima mentiune a Gothiei Cum gotii inca nu patrunsesera pe teritoriul Daciei - in calea expansiunii lor stateau carpii si dacii instalayi in fosta provincie -, termenul se refera probabil la finuturile de la nordul gurilor Dunaii si de la limanurile Nistrului si Bugului, de unde acestia isi porneau raidurile de prada. Urmatoarea menfiune Gothiei o intalnim la Augustinus (De civitate Dei, XVIII 52), in le- giturd cu persecutia anticrestind a lui Athanaric; aici termenul se refera doar la teritoriul Moldovei meridionale si Munteniei. Evident, este desueta afirmatia lui Orosius (I 2,53): Dacia ubi et Gothia, deoarece la data cand fgi scria opera (inceputul secolului al \V-lea), gotii fusesera alungati de pe teritoriul Daciei de c&tre huni (vezi si Isidor din Sevilla, XIV 4,3)" © serie de informatii anacronice intAlnim si la Iordanes, care noteaza in Getica (74): ,Am in vedere Dacia cea veche, pe care 0 ‘ocupa popoarele gepizilor. Aceasta tara, agezatt in faja Moesici, dincolo de Dunare, este Inconjurata de o cununi de munti, avand numai dou intrari, una pe la Boutae si alta pe la Tapae”. Aceasti 2 Veri infra, p. 294 sq. ® Annilp 1981, 777 (= IDRE, I, 384). ® Infra, p. 320, 337-338. * C.C. Petolescu, EAIVR, H, p. 200. * Vexi idem, Trecatorile Carpayilor meridionali in antichitate, LV 2, 1996, p. 217-219. Imaginea Daciei in spatiul geografic antic. 23 Gotia (sic), pe care strimosii nostri au numit-o Dacia si care acum se numeste Gepidia, dupa cum am spus, se margineste la rasarit cu roxolanii, la apus cu iazigii, la miazinoapte cu sarmatii si bastarnii sila miazazi cu fluviul Dunarea. Iazigii sunt despartiti de roxolani ‘numai prin réul Aluta”. Este evident cd limitele Daciei sunt cele ale Daciei descrise de Ptolemeu ~ céci in secolul al Vi-lea, cénd seria Tordanes, neamurile consemnate de el nu se mai aflau de mult in locurile menionate si chiar disparusers de pe scena istoriei. Cunostinjele geografice ale lui lordanes despre Dacia erau, se vede, desl de vagi, altfel nu se explica faptul 3, dup ce firma ccd aceasti fara se fnvecina la risfrit cu roxolanii si la apus cu iazigii, noteaza totusi cd aceste douk neamuri erau separate numai de raul Olt (Aluta). Posibil iarisi cA istoricul got avea in vedere Dacia intracarpatics, cea despre care este valabila afirmatia ci era cuprinst de 0 corona montium si unde, intr-adevar, dupa infrén- gerea hunilor, patrunseseré gepizii. De altfel, chiar admitind ct i la o situatie mai veche, din anii imediat urma- ,stirea nu este sprijinita de descoperirile arheologice™. ‘in incheiere, se poate observa c& Dacia, ca nofiune geografict si cetno-lingvisties, a apérut odatd cu afirmarea in istorie a neamului nord-tracie al dacilor si impunerea lor ca autoritate necontestats, timp de aproape doua secole, in spatiul carpato-dundrean. Ea a cexistat sis-a mentinut ct timp a existat acest suport etnic. Odata cu asimilarea si romanizarea dacilor, vechea denumire raméne nu- ‘mai in amintirea carturarilor. % Veui Gh. Bichir, Ral 38, 1985, 12: pe teritoriul Oltenieilipsese anti- chitaile sarmatice (p. 1166), iar in Banat (p. 1173) sarmayii au patruns abia dupa abandonarea Daci1 Romanii la Dunarea de jos si Mare Patrunderea st4panirii romane la Dunarea de mijloc si de jos (secolele | a.Chr. ~ | p.chr, Organizarea provinclei Moesia Patrurderea romanilor in Peninsula Balcanied’, initiata spre sférsitul secolului Ill a.Chr. (primul rizboi illirie, 229-228; ceva Imai trzia, cele doua rizboaie cu Macedonia, unde domnea Filip \V: 215-208, 200-197; al treilea rizboi macedonean, cu regele Per- seu: intre 171-168) si cucerirea treptata a peninsulei in cursul secolelor III aChr., transformi Dundrea in granité nemijlocita {ntre republica romana i neamurile barbare de la nord de fluviu. {in cursul celui de-al doilea rizboi macedonean, dardanii au fost aliajiiromanilor; de aceea, mai tarziu, regele Perseu instigh pe bastarni sé atace tinutul dardanilor, care poarté un greu razboi cu acesti navalitori. Dupa transformarea Macedoniei in provincie roman& (avul 148 aChr.), din aliafi, dardanii devin adversari ai Romei; ei erau nemulfumiti inca dup’ batalia de la Pydna si dez~ ‘membrarea Macedoniei, deoarece romani au refuzat si le satisfact pretentia de a anexa Peonia. ‘Astfel, Roma se afl in fata unor noi adversari, iar provincia Macedoria devine finta unor atacuri repetate ~ pentru a preveni pericolul roman iminent, dar si in vederea obtinerii unor prézi bo- + pentru istoricul patrunderi stapAnirif romane la Dunarea de jos, a se consulta in special: Carl Pach, Beitrdge sur Vétkerkunde von Siidosteuropa, VA Bis sur Fertsetoung der Rimer in Transdanuvien (Akademie der Wissenschaften in Wien. Philosophisch-historische Klasse, 214, 1), Viena 1932; V. Parvan, Dacia, Civilizfile antice din jarle carpato-danubiene?, Bucuresti 1972; R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti 1971. Vezi inc&: D. M. Pi DID, I, p. 288-324; R. Vulpe, DID, Il, p. 24-67; Al. Sucevea- ‘nu — Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucuresti 1991, p. 22 si urm. Bo- ‘gata informatie prezentata in aceste lurar est insoyits de ampla bibliografe.26 Dacia $i Imperiul Roman gate. La aceste acjiuni particip& si populatiile transdanubiene; de altfel, inca din 109-106, o invazie a dacilor si scordiscilor este res- ppinsi de Minucius Rufus, guvematorul Macedoniei. Din anul 97 a.Chr. dateazi, se pare, prima actiune antiromana a dardanilor. Sub guvernarea lui Appius Claudius Pulcher, romani incep cucerirea siste- maticd a Dardaniei, actiune continuat& de succesorul stu C. Scribo- nius Curio (75-73 a.Chr.). Urmarind pe navalitorii transdanubieni, Curio ajunge pana la Dunare, probabil in fata Banatului actual, dar nu indrizneste sé treacd fluviul, din cauza codrilor intunecosi (Curio Dacia tents venit, sed tenebras saltuum expavit: Florus, Bellum, ‘Thracicum 39,6); pentru actiunile sale, el primeste triumful, de; dardanii nu sunt definitiv supusi. Cétiva ani dupi aceea (72-71 Chr.) a avut loc demonstratia militaria lui Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei, apoi incercarea sfaryita rusinos a lui C. Antonius Hybrida de a ocupa teritoriul dobrogean (61 a.Chr.). Ne aflim in vremea cdnd se afirma, cu fort si stralucire, nea- ‘mul geto-dac sub conducerea regelui Burebista. Unificdnd triburile geto-dace, el realizeazA o mare forf8 militara (dupa Strabo: ,putea 4 trimita la lupta pana la doua sute de mii de oameni") si initiaza o serie de actiuni in vest (unde infrdnge pe Boii din seminyia celilor) si spre est (pustiind Olbia, pe la anul 55 a.Chr., si aduednd sub ascultare cetifile din Pontul stang, de la Histria plna la Apollonia). cll, F178, ‘J. Ht Olivier, in Greek, Roman and Byzantine Studies, 1965, p. 82:53. Romani la Dundrea de Jos si Mare. 29 fusese grav golit de populatie in urma neintreruptelor raiduri ale populatiilor transdanubiene. S-ar putea ca aceasta actiune si fie ‘urmarea tnei invazii a dacilor peste Dunare; in testamentul sau (V 30,47), Augustus arata ci o oaste daci, patrunsa pe teritoriul imperiul, a fost invinsé si ci armata romané, trecénd ea insési peste Dunire, a silit neamurile dacilor s& recunoascé autoritatea poporului roman (citra quod Dacorum transgressus exercitus meis auspicis victus profligatusque est et postea trans Danuvium ductus exercitus meus Dacorum gentes imperia po coegit)®, Tot aici, imptratul arat ci bastarii si regii sarmatilor de dincoace si de dincolo de Don au ciutat s& obtind prin soli prietenia poporului roman (V, 31,51-53): nostram amicitiam ‘appetiverunt per legatos Bastarnae Scythaeque et Sarmatarum qui sunt citra flumen Tanaim et ultra reges). Prima manifestare concreta a autoritati romane la sudul Du- narii a fost sub forma unui organism preprovincial, supus auto- ritiii unui praefectus civitatium Moesiae et Treballiae*. Ca nojiune geografics, Moesia reprezenta probabil finutul dinspre Dunare al Serbiei aetuale; celAlalt teritoriu era locuit de tribul tracic al tribalilor, aproximativ intre réurile Timoc si Isker. S-ar ptrea chiar ca Moesia a ramas multa vreme (eventual pana prin anul 46 p.Chr.) sub autoritatea proconsulilor Macedoniei, dar sub forma unui co- ‘mandament militar aparte”. Primul legatus Augusti pro praetore 4 Moesiei cunoscut este A. Caecina Severus; Cassius Dio (LV 29,3) ne informeaza cd in anul 6 > Suetonius (Aug. X12) ne maj informeaz’ 4, in luptele pentru reprimarea incursiunii dacilor, au fost ucise trei cApetenii ale acestora, cu rmulta ostite: coercuit et Dacorum incursiones, tribus eorum ducibus cum ‘magna copia caesis * Bste vorba despre o inseriptie dataind din timpul domniei lui Claudius 1; vezi ma; departe (nota 12). 7 Despre istoria acestei provineli: Max Fluse, Moesia, RE, XVI (1932), col. 2350-2412; A. v. Premerstein, Die Anfinge der Provinz Moesia, JOAL, 1, 1898, Feibl, col. 145-196. Vezi inc&: D. Benea, Din istoria militard a Moesiei Superior gi a Daciei. Legiunea a Vil-a Claudia gi legiunea a Ua Flavia, Cj 1983, p. 13-32 (Sinteza densi cu bibliografia esential); Pentru guernatori: B. E. Thomasson, Laterculi praesidum, Goteborg 1984, col. 121 si urm.; pentru harta provincie: TIR, K 34 si L 34.30 Dacia si Imperiul Roman p.Chr. (in timpul riscoalei populatiilor dalmatice si pannonice), breucii, un neam din Pannonia, au atacat Sirmium, impresurand garnizoana roman; ct toate acestea, n-au putut cuceri oragul, cAci Caecina Severus, guvernatorul provinciei invecinate Mysia (6 Tic mnaoxéoov Mvoias tgxey) ti ajunse pe malul fluviului Drave sosind in maze graba, unde fi invinse dupé o incaierare sngeroast ‘acest general este menfionat si cu ocazia altor acjiuni din anul 7 Chr. De la Cassius Dio (LV 30,4) mai aflam ca Severus a fost silit 8 se intoarca in Moesia din cauza jafurilor facute de daci si sarmati. S-ar putea ca abia dupa acesta si dateze comandamentul iui Len- tulus, cdci Tacitus ne informeaza e4 a primit triumphalia de Getis nn. IV 44,1) Un alt comandament prelungit a dejinut C. Poppaeus Sabinus (fost consul ordinarius, 9 p.Chr.). Tacitus ne informeazs (Ann. I 80,1; anul 12) ct i s-a prelungit insircinarea de a administra Moe- sia, adjugindu-i-se Achaia si Macedonia (prorogatur Poppaeo Sa- bino provincia Moesia additis Achaia et Macedonia); in alt loc, acelagi autor spune ci vreme de 24 de ani Sabinus administrase cele mai mari provincii (VII 39,3: provinciis per quattuor et viginti annos impositus), iar Cassius Dio (LVI 25,4) noteazi ch a guvernat cele dows Moesii si Macedonia, functie ce s-a intins pe toata domnia lui Tiberius. in anli 18-19 este mentionat Latinius Pandusa, pro praetore Moesiae, mort in functie si inlocuit de catre Tiberius (Moesiae praefecit) cu L. Pomponius Flaccus (Tacitus, Ann. Tl 661-2). Prin urmare, data constituirii provinciei Moesia este fncd in discutie; Appian (Iliyr, 30) afirma c& moesii n-au fost supusi la tribut inainte de domnia lui Tiberius: dupa unele pareri, aceasta ar insemna ci abia acum provincia romana ar fi fost con- stituita din punct de vedere juridic. fntre timp, istoria spatiului de la Dunarea de jos cunoaste si alte amanunte legate de progresul stapénirii romane. Este vorba de evenimentele din regatul odrisilor. Vom rejine mai inti amanuntul ck Pompei a primit la Pharsalus.qjutorul a doi dinasti traci: Rhes- cuporis (din tribul sapeilor) si Cotys (din tribul astilor). Curénd dupa aceea, credinciosi aceleiasi orientéri, Rhascuporis si Polemo- crateia (vaduva lui Sadalas, urmagul lui Cotys, asasinat intre timp) fi ofera serviciile lui Brutus si Cassius. Dupo perioada tulbure, vedem cum spre sférsitul domniei lui Augustus, Thracia era unita Romanii ta Dundrea de Jos si Mare 31 sub sceptrul unui print din familia regala a sapeilor, cunoscut sub numele ce Rhoemetalces I (care domneste pnd in anul 13). La moartea acestuia, Augustus imparte regatul intre fiul defunctutui, rnumit si el tot Cotys, si fratele lui Rhoemetalces, Rhescuporis -fiicnduse aceasta impartire, se didura lui Cotys farine, orase gi ‘paménturi vecine cu grecié (arva et urbes et vicina Graecis), iar Wui Rhescuperis pamanturi nelucrate, locuri silbatice, vecine cu dusmani. Chiar §i regii aveau firi deosebite: cel dintai era bland si pla- cut, celalalt apr, lacom si nesociabil” (Tacitus, Ann. 11 64). In legatur cu atest partaj, unii istorici moderni erau de parere cA stipé nirea lui Cotys ar fi inclus tinuturile din vecinatatea Marii Egee $i Propontidei; iar dupa alti, linia de demarcatie dintre cele doua regate ar fi mers nu de la est la vest, ci de la nord la sud, in domeniul lui Cotys cizénd toate cetaile grecesti, de la gurile Dunarii pana Ja hotarul cu Macedonia (in sprijinul acestei pireri vine i scrisoarea adresata de Ovidius lui Cotys: Pontica Il, 9, precum si o inscriptie de Ja Callatis,in care basileul trac apare ca magistrat eponim al cetafif)®. Curdnd insa reizbucnese neinfelegerile, sfarsind prin capturarea lui Cotys de catre Rhescuporis (evenimentele sunt descrise ami- nunfit de Tacitus, Ann. I! 64-67). Chemat la Roma de impratul Tiberius spre a se dezvinovati, ,dup& ce sovai intre team& si mAnie, Rhescuperis is zise c& tot e mai bine sa fie invinuit de o faradelege sivarsita decdt de una doar inceput&; porunceste si fie ucis Cotys si scomeste c& si-a ridicat singur viafa” (anul 19). impiratul trimite {in Moesia pe Pomponius Flaccus, care-] captureaza pe regele rebel sil trimite la Roma; invinuit in fafa senatului de sofia lui Cotys, Rhescuporis este osdndit la exil, la Alexandria in Egipt (,incercdnd si fugit de acolo sau niscocindu-ise aceast® invinuire, este ucis*, ‘ncheie aceasta relatare Tacitus). In fatz acestui deznodamant, Tiberius hotaraste ca partea de regat a lui Rhescuporis s& fie incredinjata fiului acestuia, Rhoeme- talees (IN), ramas strain de uneltrile tatalui stu. fn schimb, fiii ne- vvarstnici ai lui Cotys ~ pe nume: Rhoemetalces, Polemon si Cotys ~ sunt dusi la Roma, spre a fi crescuti la curtea imperiala, unde se bucura de prietenia lui Caius (nepotul imparatului); cfnd acesta ajunge impérat (Caligula) el face din prietenii sti regi: cel mai mare, Rhoemetalces (IID, va domni asupra regatului din nou unificat al "D.M Pippi, in DID, I, p. 303, cu intreaga discuie32 Dacia si Imperiul Roman tracilor (dupa moartea lui Rhoemetalees 1D; urmatorul, Polemon, urci pe tronul Pontului si Regatului Bosporan, cu a carui dinastie se inru- dea dupa mama; cel mai mic, Cotys, devine rege al Armeniei Mici. ‘Cum am vazut, finutul Dobrogei actuale (in decretul lui Aga- thocles, fiul lui Antiphilos, era denumita Scythia’; Mucoa ExvdKa, Scythia Minor la Strabo, VII 4,5, apoi sila alti autori antici) intra in teritoriul stapanit de regii odrisi, in calitatea lor de regi prieteni si aliati ai poporului roman. Cetatile grecesti din Pontul Stang intra- sera de mai multa vreme in aria de influengé a Romei, ca aliate ale Poporului roman; statutul lor este nesigur la inceputul erei noastre (poate civitates foederatae, poate civitates liberae et immmunes). Fapt este ca in anul 8 e.n., Ovidius era trimis in exil la Tomis; intr-una din epistolele sale (Tristia I 199-200; anul 9 p.Chr.), el afirma ct ‘acest pamént a intrat recent sub autoritatea romana (haec est Aus0- rnio sub iure novissima terra). Evenimentele petrecute inc& din primii ani ai exilului lui ne dau unele limuriri in aceast8 privinta. Se pare astfel c& acfiunile lui Aelius Catus afectasers doar pe getii din cAmpia Munteniei; cei din Moldova erau inca liberi, nefiind direct in contact cu romani. Astfel, intr-un poem al lui Ovi- dius, datdnd din anul 12, aflim despre un atac neasteptat din partea getilor asupra cetafii Aegyssus (Pont. 1 8,11-20), care au mice- larit garnizoana odrisilor; atacul este respins de regele trac, cu sprijinul romanilor. Ajutorul i-a venit in calitatea sa de aliat si prieten al poporului roman (in aceasta calitate, el insusi parti- cipase la inabusirea rascoalei din Pannonia, din anii 6-9: Velleius Paterculus, II 112,4-6; Cassius Dio, XXX 3). Trupele romane au fost aduse pe Dunire de P. Vitellius (unchiul viitorului impérat Vitel- lius), probabil comandantul unei legiuni; in aceste lupte s-a distins primipilul Vestalis, lsudat intr-un poem tot de Ovidius (Tristia IV 7). In anul 15, 0 nou’ incursiune a getilor surprindea aptrarea odrisi, find cucerit Troesmis; informatile provin tot dintr-o epistola 2 poe- tuluj exilat (Pont. IV 9,75-80), adresata lui Pomponius Graecinus, consul in anul 16, al cirui frate, L. Pomponius Flaccus (viitorul legat al Mocsici din 0.18), a exereitat 0 comands la Dunarea de jos (din cuvintele poetului nu rezults despre ce fel de comanda este vorba: praefuit hic, Graecine, locis modo Flaccus; et illo ripa ferox Histri sub duce tuta fuit) sa respins pe invadatori, eliberdind cetatea. "ISM, 1,15. Romani la Dundrea de Jos si Mare——____________ 33 Cu acestea, se incheie seria iniiativelor getice rézboinice la sud de Dunare; insusi Ovidius afirma ca, gratie masurilor Iuate de Pomponius Flaccus, cumplita rapa a Dunarii (Istrului) a devenit sigur (Pont. IV 9,76): et illo ripa ferox Histri sub duce tuta fuit). De ‘acum, geti Vor asista indiferenti sau neputinciosi la zvarcolirile din ‘casa regala a’odrisilor, fara a mai indrazni multa vreme s& treacd Dunarea. Dupé moartea lui Latinius Pandusa (de care regele Rhes- cuporis II se plingea ci-i este dusman si-l persecuta), guvernarea Moesiei este incredinfata lui Pomponius Flaccus (acesta il captu- reazii pe rizvratit sil trimite la Roma). ‘Timp de peste o jumatate de secol, Dobrogea si in general tinuturile de la sud de Dunare nu vor mai fi tulburate de incursiunile pepulatiilor transdanubiene. Istoricul tirziu Rufius Festus (Vill 1) fece o afirmatie general, dar destul de precisa cu privire la constituirea frontierei dunarene: et limes inter Romanos et barbaros ab Augusta Vindelicorum per Noricum, Pannoniam et Moesiam con stiturus. Am vizut ¢8 deja Lentulus trecuse la constituirea primelor praesidia pe matul drept al fluviului, Moesia a fost de Ia inceput 0 provincie consulars, afectindu-i-se forte militare importante, formate din legiuni si trupe auxiliare. Astfel, de pe teritoriil Macedoniei au fost transferate legio IIT Sey- thica (s-a facut afirmatia ca ar fi stajionat Ia inceput la Naissus sau Scupi~ dar aceasta supozitie nu este sustinuta nici din punet de vedere epigrafic, nici arheologic) (in curand insi va fi adusi pe Dunare, poate la Viminacium) i legio V Macedonica (stabilita poate fnea de pe acum la Oescus, Ia virsarea réului Isker in Dunare), Vorbind de apararea provinciilor romane (anu! 23 p.Chr.), Tacitus (Ann. 1V 5) afirma cu privire la teritoriile de la Dunarea de mijloc si de jos: ,in Thracia stépinea Rhoemetalces gi copiii lui Cotys; pentru firmul Dunarii erau dowd legiuni in Pannonia si dows in Moesia (ripamque Danuvii legiones duae in Pannonia, duae in Moe- sia attinebant); tot doua legiuni isi aveau gamnizoanele in Dal: ‘matia”. fn anal 34, cele dous legiuni moesice contribuie la construirea drumului din 2ona Cazanelor”, pe malul drept al Dunaiii; alte Juerari se executa sub imparatul Claudius”. "® GUL, ML, 1698 (= 13813). " Annép 1944, 70,34 Dacia si Imperiul Roman Cu privire la populatiile care Iocuiau teritoriul provinciei nou create, Cassius Dio (LI 27, 2) seria urmatoarele: Odinioard, mysii si gejii locuiau tot inutul care se intinde intre Fae. mus gi Istru. Cu tecerea anilor, unele popula si-au mai schimbat numele. Mai tarziu, toate regiunile cite sunt tiate de cugsul inferior al raului Sava, care se varsi in Istru mai sus de Dalmatia si mai sus de Macedonia si de Thracia, separindu-se de Pannonia, au cipatat numele de Mysia. In aceste regiuni se afla numeroase populati- gi cei odinioara cunoscuji sub numele de triballi, si cei cunoscuti in zilele noastre sub acela de dardani”. : Dintr-o inscriptie datand din timpul tui Claudius (dar find referire si la perioada anterioara, poate chiar la domaia lui Tibe- ris), aflam de existenta unei prefecturi care grupa diverse cetafi pere- stine, avand in frunte pe C. Baebius Atticus, fost primipil al legi- Uunii V Macedonica, praef(ectus) civitatium Moesiae et Treballiafe]"; aceasti prefecturd a coexistat o vreme cu provincia romana, Un asemenea organism de caracter preprovincial mai este pre- supus si in tinutul dintre Dunare si Mare. Se considera astfel ca r0- manii si-au rezervat dreptul de a exercita asupra tirmului pontic, mai expus primejdiilor, o supraveghere militara, incredinjata unui praefectus orae maritimae (institutie atestata in alte zone ale imperiului, totusi nu si pentru litoralul vest-pontie: cel putin acesta este staditl documentarii). Se considera c& aceasta sarcina ar fi fost ‘exercitata la inceput chiar de cei doi eroi ai luptelor de la Dunirea de jos: primipilarul Vestalis si L. Pomponius Flaccus, prietenii lui Ovidius (vezi mai sus). Altfel, singurii prefecti ai farmului maritim ‘cunoscuti pana acum ar fi Asiaticus si Arruntius Flamma (din anii ‘50 si 56), mentionati in Horothesia Histriei (v. mai departe). © notiune deopotriva geografica si administrativa mostenita din perioada regatului tracie al odrisilor este si aceea de ripa Thraciae. Ea este atestata ca atare abia in anul 100, in legatura cu petifia lui Charagonius Philopalaestrus, conductor public portorit ripae Thra- ciae; or, la acea data, raportarea la Thracia nu-si mai avea rostul ” CLL, V, 1838 (= ILS, 1349), Vezi in aceasté privinté CIL, IX, $363 (= ILS, 2737): praef(ectura) ‘ipae Danuvi et civitatiun duar(urm) Boior(um) et Azalior(usm) din Pannonia, ‘Romanii la Dunirea de Jos si Mare——____________ 35 decat in virtutea unei traditi (de altfel, dupa Strabo, tot in Thracia ar fi fost deportati cei 50 000 de geti de catre Aelius Catus). Ripa Thraciae a fost in prima jumatate a secolului I p.Chr. malul Dunarii (incepand aproximativ la est de confluenta Dunarii cu Isker), aflat sub autoritatea romand; pe bund dreptate s-a reconsiderat acti vitatea lui Vestalis, care nu a fost probabil praefectus orae maritimae (functie neatestata in aceste parti), ci mai degrabs praefectus ripae Danuvi (cf. hotarnicia Histriei, ex. B, r. 16-17: [0 Tig Kara tau] “Totgoy Sxtn¢ téhoc). Probabil inca din primii ani ai erei noastre pe Dunare circula 0 flota, cu care P. Vitellius isi aducea in anul 12 trupele pentru despresurarea cetatii Aegyssus. De altfel, cum se va vedea, administratia militara in zon se va mentine, se pare, pand cite sfarsitul secolului I p.Chr. intre timp, in regatul tracic continua friméntarile. Astfel, in regiunile muntoase aflate sub stipanirea lui Rhoemetalces Il, i2- bucneste in anul 26 o riscoala antiroman’ | (provocata, ‘intre altele, de recrutirile fortate pentru trupele auxiliare; evenimentele sunt relatate, cu obiectivitate dar si cu admiratie, ‘de ‘Tacitus, Ann. IV 46-51); ea a fost infranta cu greu de rege, cu colaborarea trupelor romane conduse de C. Poppaeus Sabinus, proconsulul Macedoniei, si Pomponius Labeo, care sosise cu o legiune din Moesia; pentru Aceastt victorie, Poppaeus Sabinus (ne informeazi Tacitus) a primit insemele triumfale 1La moartea Iui Rhoemetalces Il, cum s-a vazut, imparatul Caligula 2 atribuit tronul tracilor Tui Rhoemetalces Ill, fiul Jui Cotys; dar in anul 45 el este asasinat (de propria-i sorie, se pare). Imparatul Clau- ius hotirigte s8 suprime regatul tracic. Thracia devine provincie romani, fiind administrata de un procurator imperial; anul orga- nizarii acestei provincii (46 p.Chr.) este transmis de Eusebius (Chro- nicon, 18 d: Thracia huc usque regnata in provinciam redigitur)™. De acum, autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde pana Ja gurile Durasii si Mare. Limitele acestei provineii sunt cele redate de Pliniu cel Batran (Nat. hist. ll 149): Pannoniae iungitur provincia, quae Moesia appellatur, ad Pontum usque cum Danuvio decur- ™ Primul arocurator cunoseut al Thraciei este din anul 61: CIL, 1, 6123 (= 14267, 34; ILS, 231).36 ——________________bacia si Imperiul Roman rens; incipit a confluente supradicto; in ea Dardani, Celegeri, Tri- balli, Timachi, Moesi, Thraces Pontoque contermini Scythae Pe timpul lui Claudius 1 a fost adusa in Moesia legiunea VIII Augusta, care a fost stabilita, se pare, la Novae; in anul 46, un detasament din legiunile V Macedonica si VII Augusta este trimis {in Thracia pentru restabilirea ordinii tulburate in urma desfiintirii regatului odris", Dar in a, 57-58, legiunea Iill Scythica, iar in 62 legiunea V Macedonica au fost trimise in Orient; totodata isi, in acest ristimp (aproximativ intre 57-67) a fost transferati din Dalmatia in Moesia legiunea VII Claudia. Pentru problema extinderil autoritaii romane pana la Mare este interesanta situatia expust in Horothesia Histriei infapruita in anul 100 din ordinul consularului Laberius Maximus'*. Documentul re- confirma drepturi si privilegii ale cetdtii histrienilor acordate de guvernatorii Tullius Geminus (47-50), Flavius Sabinus (50-57), Ti. Plautius Silvanus Aelianus (57-67) si Pomponius Pius (67-68). Este interesant c& seria privilegiilor incepe chiar cu primul guvernator al Moesiei de: dupa data desfiinyarii regatului odrisilor si transformarea Thiraciel in provincie. fn acest fel, cetaiile vest-pontice (pana atunei probabil numai in stare de protectorat roman, in virtutea unor foedera: cel mai vechi cunoscut si de fapt unicul ~ fiind cel dintre Roma si Callatis”) sunt integrate in provincia Moe- sia; nu intmplator ~ aflém din scrisoarea lui Tullius Geminus, tran- serisa in Horothesie~ acesta s-a intalnit la Tomis si cu soli histrienilor (probabil este primul guvernator al Moesiei care pune piciorul in aceasta calitate intr-un orag grecese de pe litoral). Din marturille aduse in favoarea cetatii histrienilor de prefectii Asia- ticus si Arruntius Flamma (pe timpul lui Flavius Sabinus), reiese ct misiunile lor se leaga mai degraba de 0 praefectura ripae Danuvi decat de praefectura orae maritimae. ‘Un moment deosebit in istoria provinciei Moesia in aceasta perioada este reprezentat de guvernarea lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus, a cArui activitate la Dundrea de jos 0 cunoastem din in- IL, Il, 3272; ef. B. Fllov, Die Legionen der Provine Moesia von Augustus bis Diokletian, Leiprig 1906, p. 10-11. ISM, 1, 67-68. Y CAL, F, 2676; cf. D. M. Pippidi, DID, 1, p. 227 gi urm, Romanii la Dundrea de Jos si Mare—_________ 37 scriptia (clogiu funebru) de la Tibur", Prima dintre ispravile relatate de aceasta inscriptie este strimutarea in Moesia a peste 100000 de transdanubieni. Vasile Parvan afirma despre acestia: Sunt tofi nomazi: caci fi vedem dui, nu in calitate de oaste biruita, ci de popor in stare de migratie, fiecare trib cu toti ai lui, copii i femei, si cu sefii respectivi. Mutarea lor e pacificd; se face adica prin bund infelegere cu ei, iar nu in urma unor unor lupte’ iar mai departe: ,de fapt, ei sunt o populatie amestecata, bastarno: sarmiato-getica din nordul gurilor Dunarii, impinsi de barbarii estici si nordici (roxolanii, resp. daco-bastarnii) spre miazizi, si de aceea ciutindu-i locuinfe noi in sudul Dunarii"”. Carl Patsch vedea siel in acesti transdanubieni niste roxolani, bastarni si daci presati dinspre rasarit de sarmaji®. De asemenea, D. M. Pippidi considera ci este vorba de crearea unui ,spatiu de siguran(a” prin strimutarea populatiei din cémpia munteand (motiv care determinase probabil, ‘cu mai bine de o jumate de secol mai inainte, actiunea similari a lui Aelius Catus). Scopul acestei actiuni era in principal de natura economico-fiscala, asa cum rezult din r. 11 al inscripfiei tiburtine: aad praestanda tributa. Intre rezultatele imediate ale acestei acjiuni, inscriptia subliniaza cu satisfactie (r. 25-26): primus ex ea provincia ‘magno tritici modo annonam p(opuli) Romani) adlevavit*. in continuare, ni se relateaza cd acest legat a curmat in fas8 0 incercare de navali a sarmajilor, fapt cu att mai remarcabil daca avem in vedere ci bunt parte din armata provinciei (in special legianea V Macedonia) fusese trimisi s& participe la expedifia din Armenia (deci prin vara anului 62); toate acestea au contribuit la cresterea prestigiului Romei, astfel incdt o serie de regi barbari au fost determinati s4 vind la malul Dunarii, smerindu-se in fata stin- dardelor romane. Regilor bastamilor si roxolanilor, probabil in calitatea lor de regi clienji, le-a restituit fii, iar regelui dacilor— ® CIL, XIV, 3608 (= ILS, 986); Inscriptiones Italiae, 1V/P, 125; IDRE, 1113. > V, Plrvan, Getica, o protoistorie a Daciei, Bucuresti 1926, p. 104, nota 1 * C., Patsch, Beitrige, V/1, p. 165. Dupa M. GaraSanin (in Beogradski Univerzitet. Zbornik Filozofiskog Fakulteta 7, 1963, p. 53), ar fi vorba de daci din Banat. 2D. M. Pippidi, Contribufit la istoria veche a Roméniei* ; Bucuresti 1967, p. 309. x38 Dacia si Imperiul Roman fratele (sau frati)®; posibil c& ostaticii primisi atunci de romani proveneau chiar de la acei inamici necunoscuti nous. Toate acestea se petreceau in imediata apropiere a granitei provinciei (poate in zona cursului maritim al Dundrii), c&ci aga se poste infelege afirmatia (. 21-22): per quem pacem provinciae et confirmavit et pro- tulit. Guvernatoral Moesiei a intervenit chiar in ajutorul Chersone- sului, obligand pe regele scitilor s8 ridice asediul acestei cetat. Dar actiunea lui Aelianus a avut si urmari neblinuite. Golul demo- grafic creat de el lasé drum liber sarmatilor de mai departe, care se ‘manifesta printr-un atac intempestiv asupra tinutului Dobrogei de astazi. Astfel, in iarna anilor 67/68, roxolanii tree Dundrea, mice- larind dows cohorte auxiliare (Tacitus, Hist. 179). in iarma urma- toare, profitand de criza politics din imperiu (izbuenit& dups moartea lui Nero), catafractarii sarmati revin in numar si mai mare (vreo 9000), jefuind nordul Dobrogei. Tocmai atunci venea din Orient, pentru a se alatura imparatului Otho, legiunea II! Gallica; impreunt cu trupele Moesiei (la cérma careia se afla M. Aponius Saturninus), ca contribuie la infrangerea dezastruoasi a navalitorilor (Tacitus, ibidem). Aflandu-se acestea la Roma ~ continua Tacitus - Marcus Aponius, guvernatorul Moesiei a fost cinstt cu o statuie triumfala, iar Fulvus Aurelius, Tulianus Tettius si Numisius Lupus, legati ai legiunilor ~ cu podoabele consulare” (acestia trei erat, in ordinea citsri, legati legiunilor III Gallica, VI Claudia si VIN Augusta). Lund partea lui Otho, legiunile Moesiei au fost trimise, dupa victoria lui Vitellius, inapoi in Moesia. in 69, ele au trecut de partea lui Vespasianus si s-au indreptat din now spre Italia. Isto- ricul Tacitus ne informeaza din nou: ,pentru ca provinciile sa nu ramand iarigi fri aparare, prada’ neamurilor barbare, au fost chemate in randurile legiunilor capeteniile sarmatilor iazigi, in miinile cArora se afla e€rma tari” (Hist. Ill 5,2). Dupa multe decenii, rup atunci ticerea si dacii, profitand de situajia dramatic’ prin care trecea imperiul. Evenimentul este relatat astfel de Tacitus (Hist. II 46,2): ‘S-a miscat si neamul niciodata de buna credings al dacilor (mota et Dacorum gens numquam fda), iar atunci firs fried, deoarece fusese luata farmata din Moesia. Ei observart linigtii aceste evenimente; dar cand 3 Cf. N, Gostar, Pontica 12, 1979, p. 129-136. Romani la Dundrea de Jos si Mare—________ 39 fla ci Italia arde in focul razboiulu si ch tofi se dusménese inte ei, luaré cu aslttaberele de iarn ale eohorelor si cavalerei auxliare gi s¢ facurd stipfni pe ambele maluri ale Dundrii- Toemai se pregiteau st distraga taberele legiunilor, ind Mucianus le-a opus legiunea @ Via; el alee de victoria dela Cremona [impotriva lui Vitllus; 23 oct. 69] si se temea ca mulimea barbarilor si nu apese din doua parti, dack dacit si germanii ar fi ndvalit din Iaturi deosebite. A venit tn ajutor, cain atdtea induri, norocul poporalui roman, care a adus intr acolo pe Mucianus eu forjele sale din Orient si faptul c8 noi terminasem lupta de la Cremona”. De asemenea, in iama anilor 69/70, un nou atac sarmatic se abate asupra Moesici, find ucis insusi guvematorul_provinciei, Fonteius ‘Agrippa; in locul acestuia este trimis Rubrius Gallus, care a reusit si restileascd ordinea (Flavius Josephus, Ant. ud. 4,3); ,pundind capat rzboiului, comandantul roman se géndi si ja misuri de siguranta pen- tu viitor si tari tinutul de acolo aparat cu straji mai multe, asa incét bartari si nu poata deloc trece Istrul”, consemneaza acelasi autor. Dupa incheierea rizboiului civil, prin victoria lui Vespasianus, legiunea Ill Gallica revine in Syria, iar legiunea VIII Augusta este trimisa in Germania. Legiunea VII Claudia isi fixeaz’ castral la Viminacium, iar din Orient revine, in castrul de la Oescus, legiunea V Macedonica; din Germania sunt aduse legiunile V Alaudae Gediul necunoscut) si 1 Italica (sediul la Novae-Svistov). in anul 86, in vederea razboiului cu dacii, este adust din Dalmatia legi- uunea III! Flavia felix. In afara de acestea, diplomele militare ale provinciei Moesia amintese un numar important de trupe auxiliare. ‘ot in timpul Flavilor este organizata flota dunareana classi Flavia ‘Moesica. Singurul document epigrafic referitor la aceasta perioada este inscriptia onorific (bilingua) de la Efes dedicata lui M. Arruntius Clau- diarus, personaj de rang ecvestru, participant la rézboiul dacic al imparatului Domitianus si decorat pentru bravuré; dupa serviciul militar ecvestru (militiae equestres) si misiune la Roma cu rangul de procu- ator, este numit praef(ectus) class(s) [Moesicae et ripae Dan]uvi(i), Exagzo5 tO Ev Movi orShov Koi THis Sxtms, probabil de rang centenar; apoi imparatul I-a risplatit prin trecerea (adlectio) in tagma senatoriala”. Este interesant de observat c4 prefectura flotei ® anniip 1972, 572. O interesanta dscuie, in legitur cu aceasth inscptie: Emilia Doratu-Boils, in StCL17, 1977, p. 89-100 (variant in SMGR Il, 1977, . 289-296); Al Suceveant, SCIVA 30, 1979, 1, p. 47-5940 Dacia si Imperiul Roman moesice este asociata cu aceea de comandant al malului Dunarii (ipa Danuvi, és; a se compara cu expresia [1 tig Kata TOV] “Torgov dts té.05 si cu ripa Thraciae mentionate in Horothesia Histriei); inseamna c&, incepand cu Flavii praefectura ripae Danu- vii era incredinjata prefectului flotei. Acest organism militar ince- teazd odatt cu reorganizarea limes-ului (sub Traian) si inaintarea legiunilor in sectorul dobrogean al Dunarii (Durostorum, Troes- mis); in secolul al I-lea, prefectul flotei moesice va fi doar un ofter vestry de rang sexagenar (comands exerci imediat dupe tres militiae). Organizarea limes-ului moesic in secolele I-ill p.Chr. Prezent la Dundre pentru a respinge invazia dacilor din iarma anilor 85/86, impiratul Domitian a procedat la reorganizarea ‘Moesiei, provincie cu 0 frontiers prea intinsa si cu probleme prea ‘numeroase pentru sarcina unui singur guvernator. De aceea, Do- mitian 0 imparte in doua provincii, Moesia Superior si Moesia Infe- rior, numite astfel in raport cu cursul Dunari. Provincia Moesia Superior™ cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor. in zona limes-ului dundrean, granita ei incepea la 0 oarecare distant la vest de confluenta Savei cu Dunarea; limita de est, spre Moesia Inferioara, era marcati de raul Ciabrus (Tibrita), mai tarziu cu o mica rectificare pana la gura raului Almus (Lom). Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali de rang consular. Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vertonianus (cel mai devreme Ia sfarsitul anului 85) si L. Tettius (vezi din nou, idem, in Ancient Society 22, 1991, p. 255-276) (cu biblio- agratie sireferiri la o ampla perioada istoria). % Despre istoria provinciei Moesia Superior, in afar de lucrtrile mentionate Ia notele 1 si 7, s¢ mai pot consulta: Miroslava Miskovié, Rimske Gradovi na Dunavu u Gornjoj Mesij, Belgrad 1968; eadem, Urba: nisierung und Romanisierung Obermoesiens, ZA 19, 1969, 2, p. 239-262; A. Mécsy, Geselschaft und Romanisation in der Provins Moesia Superior, Budapest 1970; idem, Pannonia and Upper Moesia. A History of the middle Danube provinces of the Roman Empire, London-Boston 1974. Vezi, de ‘asemenea, amplele introduceri istorice la IMS (vol. I, I, IN/2, 1V, VI. Romani la Dunrea de Jos si Mare. a Iulianus (eroul din anul 69 si, ulterior, invingatorul de la Tapae) in anii 167-170, constatam unificarea comandamentelor provinciilor Moesia Superior si Dacia Apulensis (Superior; apoi cu toate cele trei provincii ale Daciei) (vezi p. 168), pentru a face fafa cu forte comune pericolului reprezentat de sarmati iazigi. Este lipsita de obiect ipoteza conform .cireia aceasti provincie ar fi fost guvemata de legati de rang pretorian pe timpul lui Traian (cand legiunea Ill Flavia a fost afectata apérarii Daciei) sau pe timpul lui Mareus Aurelius, Printre ultimii guvernatori consulari pe care-i ccunoastem se numara C. Messius Q. Decits Traianus (a. 249) si M. ‘Aemilius Aemilianus (a. 253), proclamafi imparati de trupele provinciale. Tot legiunile moesice sunt considerate autoare ale proclamarii uzurpatorilor Ingenuus (258) si Regalianus (260)*. Limes-u provineiei s-a organiaat treptat, in cursul secolului I p.Chr.”. entra prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Observatille sunt ingreunate de faptul cA aici s-au suprapus Iueraci de fortficasie pana in secolul al Vea, fazele de construcje fiind delimitate cu dificultate. Legiunile romane au ocupat, pe masura inaintarii stapinirii romane spre Dunire, castrele de la Singidunum (Belgrad) si Viminaciurm (Kostolag)™. La est de castrele legionare, urme sporadice se mai intilnese in castrele .auxliare de la Cezava (Novae), Bolietin (mya), Donji Milanovaé (Taliata) (castellum; 50 x 40 m), Malo Goludinje (ale mie castel). fatariturile acestor fortficatit sunt construite din pimdnt batut (probabil in tehnica HolzErde-Mauer), pe un fun- ® Ipoteza expust de A. R. Bitley, in Acta Antiqua Philippopolitana, Studia historica et philologica 1963, p. 109-112; combatuta de Emilia Do: rujiu-Boils, SCIVA 38, 1987, 2, p. 115-125 (= ZPE 68, 1987, p. 247-249). ™ Despre acest episod istoric, vezi: J. Fitz, Ingenuus et Regalianus (Collection Latomus, 81), Bruxelles 1966. ® Vezi pentra intreaga problematic articolele sintetice semnate de: A. Radnoti, Die réimische Reichsgrenze zwischen Beograd und dem Eisernen Tor nach der Eroberung Dakiens, AV 26, 1975, p. 203-219; M. Vasi¢ ~ VL Kondig, Le limes romain et paléobysantin dee Portes de For, SMGR, Il, p. 542-550; N. Gudea, Despre granija dintre provincile romane Dacia si Moetia Superior fn secolele III en, Drobeta IV, 1980, p. 87-108. ® Despre aceste legiuni, vezi fn special D. Benea, op. ct. (supra, nota 7), eu intreaga bibliografie. Pe monedele de bronz. emise 1a Viminacium (Gatre anii 239-254), Moesia personificata este incadrata de simboturile legiunilor; lel (1V Flavia) si aurul (VI Claudia)42; ——_____________bacia si mperiul Roman dament de piete spare sau de Iut ars. La Boletn si Cezava, descoperiile arata o circulajie monetaré destul de intensa sub Claudius 1 (ultima moneda de la Boljetin este din timpul lui Nero); se consideri ci aceste forficafit au fost dstruse in cursul evenimentelor din 68/69. Prezenta twupelor auriliare in aceste caste este atestat de Istorile lui Tacitus, ca ccazia evenimentelor mentionate (atacul dacilor; supra, . 38-39)”, Sub Flavi, times in zona Porlor de Fer este reorganizat.Castrele de Ja Boletin si Cezava sunt reftcute; la Donji Milanovae, castrl este marit (134 x 126 m). Tot din impul Flavilor dateazsfortificajia de la Sakdum, Drecum si cea de la Koso (vitorul Pontes). Dar acest caste au din now de sufert de pe urma invaziei din 85/86 (cum aratt descoperirile monetare) Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaz probabil indata dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni. Sediul legiunii VII Claudia era de mai multi vreme la Viminacium”, Legiunea IM Flavia a fost adusi de Domitian din Dalmatia; dupa rizboaiele dacice ale Iui Traian gi stationarea tem: porara in Dacia, legiunea a fost readusa in Moesia Superioara si stabiliti la Singidunum, unde 0 mentioneaza Ptolemeu (Ill 9,3) si sursele epigrafice. De asemenea, diplomele militare atesta in aceasta provincie un numar important de trupe auxiliare™. Castrele de pe limes erau legate de un drum, a cirui intretinere era in sarcina unitailor militare. in anii 92/93 éste reftcut drumul {in punctul Ad Scrofulas, distrus de Dunare™®. De asemenea, in anul 100 imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stéincd in zona Cazanelor; actiunea este consemnati de o inscriptie ajunsa pani noi: Imp(erator) Caesar divi Nervae f(ilius) Nerva Traianus Augustus) Germ(anicus) pontf(ex) maximus trib(unicia) pot(estate) I pater patriae co(n)s(ul) Ill, montibus excisifs] (et) ancofniJbus ® in diplomele din anii 78 si 82 (CIL, XVI, 22 si 28), sunt mentionate 8 cohorte auuiliar. » Legiunea dispunea gi de o escadr4 navala; 0 inseriptie de la Naissus (CIL, Ul, 14567 = IMS, IV, 31) mentioneaza un mil(es) leglionis) VIE CUlaudiae), disce(n)s epibera’ (deci wn soldat cate se instruia pentru a fi marinar: émérys: ,imbarcat”) % Astiel, o diploma militara din anul 93 (CIL, XVI, 39) mentioneaza trei alae si nous cofortes. Dar in anul 100 (CIL, XVI, 46), sunt atestate tei ‘alae si 21 cohortes; aceasta crestere a efectivelor se datoreaza desigur pregatirii rizboiului cu daci, * CIL, Ill, 13813, d Romanii la Dundrea de Jos 5i Mare. a3 subletis, via{m] ffecit]*. in amonte de aceasta ,,Tabula Traiana”, soldat din legiumile HI Flavia si VII Claudia, care au lucrat 1a drum, inchina o inscriptie lui Hercules”. De asemenea, pentru facilia navigatia pe Dunare, impiedicata de pragurile (stdncile) de Ja Portle de Fier, imparatul a pus si se sape (intre actualele loca~ litati Sip si Caratas) un canal (lungime: 3220 m); aceasta aetiune este consemnati de o alti inscriptie din anul 101: Imp(erator) Caesar divi Nervae fliius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontf(ex) max(imus) trib(unicia) pot(estate) V p(ater) pCatriae) co(n)s(ul) ILE ob periculum cataractarum derivato flumine tutam Danwi navigationem fecit O alta inscriptie, descoperita la Carata, mentioneazi un mil(es) legCionis) IMM Fl(aviae) cata- rac(tarum) stationis Dia{naJe™; in aceasta zon’, Procopius (De aedij. IV 6) mentioneaza Caput Bovis, constructie a fui Traian, protabil in legaturi cu utilizarea animalelor pentru tractiunea navelor (in amonte) pe canal. Dupa cucerirea Daciei si transformarea ei in provincie roman, s-ar parea ¢, din punct de vedere strategic, existenta unui limes {ntre cele doua provincii a devenit superflua. Cum s-a observat inst pe buna dreptate”, nu s-a putut dovedi conctet abandonarea castrelor i mutarea trupelor; num&rul auxililor a scézut evident, dar numai in comparatie cu situatia din timpul rizboaielor dacice. Din cele peste 20 de fortificatii identificate pe teren, unele au fost probabil lisate in stare de functionare in secolele II-Il; acestea sunt puse in legituri cu trupele auxiliare mentionate in diplomele ilisare ale acestei provineii (2 alae si 10 cohortes)**. Monedele din timpul imparatului Hadrian (anii 134-138) poarti pe revers legenda EXER(citus) MOESIAGVS: imparatul urcat pe o platforma vorbeste in fata trupei, reprezentats prin trei barbati (un offer poarta sabie si sult, ali doi militari poarta vultur si un alt tip de stindard) (RIC, 926) © CiL, IL, 8267 (= 1699; ILS, $863), > Aantip 1973, 473 % anf 1973, 475. ® VI. Kondi, in Cahiers des Portes de Fer (Belgrad) 4, 1987, p. 45-47. * N. Gudea, in Drobeta WY, 1980, p. 92. + fnte-o diploms datata intre 103-107 (Ci, XVI, $4), mai apar 2 alae si 11 cohortes; in diplomele din 159/160 (Ci, XVi, 111) si 161 (RMD, 55), apar 2 alae gi 10 cohorts,44 Dacia $i Imperiul Roman Cum s- vizut, portiunea mai vestics a limes-ului Moesiei Superioare era controlaté de'cele dou legiuni, De remarcat c& fortificaile de pe rmalul drept al Dunarii au in unele cazuri perechi pe malul de nord (dacie): astfel, se presupune ca Lederata (Ram) avea in fala, peste fuvin, tun eastru la Banatska Palanka (aici au aparut stampile ale legiunilor II Flavia si VII Claudia, ale aei 1! Pannoniorum si cohortelor 1 Cretum si Hispanorum)”; de asemenea, in faja castrulul de la Cuppae (Golubaé) (Gampile ale legiunilor mentionate si ale cohortei V Gallorum) se afla, peste fluviu, un eastra la Pojejena (mai intai cu val de pamfint, 142 x 179 ‘my; apoi reficut in piatra, 185 x 148 m:; pazit de cohors V Gallorum)®. Pe pontunea de limes de la est de sediul legiunii VII Claudia, stampilele se sisesc alaturi de cele ale trupelor auxiliare; probabil au contrbuit cu material tegular la construirea acestor forificajit (cum am vizut, aceste materiale epigrafice s-au descoperit si pe malul de nord al fluviutui, Chiar dact se afla in fafa provinciei Dacia, malul Dunarii de la est de Viminacium a fost in continuare bine forifiea, in special in zona Porilor de Fier. Cereetaile arheologice arata cA in aceasta vreme se afld in funct- une ease la Ram (Lederata; 140 x 200 m), Golubaé (Cuppae; 160 x 160 m), Cezava (Novae; 150 x 140 m), Boljetin (Smyrna; 140 x 120 m), Donji Milanovaé (Valiata; 134 x 126 m), Tekija (Transdierma; 100 x 84 tm), Carata8 Diana; 138 x 123 m), Kostol (Pontes; 130 x 120 m), Brea Palanks (Egeta; 150 x 140 m). Scopul acestor castre era si controleze drumul fn zona Cazane-Porile de Fier (atat pe uscat, cit si pe Dunére), dar si pentru probleme de ordin tehnic, pe care aceste e&i de comunicajic le Fidieau. Cum am vazut, unele castre de pe malul drept al Dundrit au corespondente pe malul de nord; unit autori presupun chiar cd trupele din faceste castre Sar fi aflat temporar sub controlul guvematorilor Moesiei Superioare™ Granita Moesiei Superioare nu a fost, se pare, afectata de evenimentele din timpul lui Marcus Aurelius. Totusi, pentru a face fat iazygilor (care au atacat Dacia Superioars), imparatul unifick temporar comandamentele Moesiei Superioare si Daciei (vezi p. 168). De asemenea, Cassius Dio ne informeazi ci sarmatilor li s-a interzis si aiba coribii pe Dunire si si se apropie de insulele de pe fluviu (LXXI 19,1). Situatia creat dupa aceste rizboaie impunea cu att mai mult ientinerea fortificapillor de pe Dunare, chiar si 1a > IDR, IM/1, 5-7. © Materialul epigrafic: IDR, 11/1, 10-21, * Veal I Piso ~ D. Benes, ‘AMN 21, 1984, p. 124; idem, Drobeta 6, 1985, p. 73. Romanii la Dunérea de Jos si Mare. 45 risirit de Drobeta; in aceasta privinta, este interesant de retinut prezenta unui castru roman pe réul Timoc (Timacus fluvius, Pliniu cel Bitran), in punctul Timacum Minus (114 x 112 m). Alte castre au existat, pare-se, la Prahovo (Aquae) (mai in amonte de varsarea ‘Timocului), precum si la Lom (Almus) (190 x 190 m)*. Provincia Moesia Inferior” era marginitt la nord de cursul inferior al Dunari, la est de varsarea raului Ciabrus; ea cuprindea © parte din finutul locuit altadata de tribali (cu Oescus), ripa Thraciae si Scythia Minor (Dobrogea de astazi) cu orasele grecesti (Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos; mai tarziu se va adiuga Messambria). Limita intre Moesia si Thracia trecea aproxi- ‘mativ pe la jumatatea distanfei intre Dundre si Munfii Haemus (Bal- cani) (lis€nd de partea Thraciei orasele Nicopolis-ad-Istrum si Mar- cianopolis, intemeiate de Traian); céteva inscriptii din anul 136 mar- ccheazi fines inter Moesos et Thraces“. Spre sfarsitul secolului al I-lea, cele dous orage tree Ia Moesia Inferioar8; monedele acestor cetati vor ‘menjiona, de acum inainte, pe guvernatorii Moesii Inferioare" ‘Moesia Inferioar’ era 0 provincie imperiala, guvernarea ei fiind fncredinjati unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul c& sub ordinele lui se aflau trei legiuni, rezulti ca el facea parte din esalo- nul superior al guvematorilor de rang consular (pe timpul lui Tra- P, Perrovig, Timacum Minus und die Kastele im Timok-Tal, in SMGR, ML, 1986, p. 514518. * Nu exista o lucrare de sintezi asupra intregii provineii a Moesiei Inferoare: se pot consulta lucrarile despre istoria Dobrogei (citate de noi Ja nota 1), unde se fac ample referii la istoria intregii provineii. Vezi de asemenea Ancient Bulgaria. Papers presented to the International Sym. posium on the Ancient History of Bulgaria, University of Nottingham, 1981 (ed. A. G. Poulter), 2, Nottingham 1983 (passim); Istoria na Do- brudia, 1, Sofia 1984 (capitolele despre epoca romana si romano-bizantin redactate de Velizar Velkov) (dare de seam& critic: P. Alexandrescu gi Al Sureseam, Dacia, NS., 22, 19RR, p. 163-172). * Vezi DID, I, p. 138 nota 85. * Yezi B. E, Thomasson, LP, col. 198 (nr. 105) gi urm.(unde se citeaz sursele bibliografice, inclusiv cele privitoare la aceste monede). Alte lucrari despre legatit Moesiei Inferioate: A. Stein, Die Legaten von Moesien, Budapest 1940 (Dissertationes Pannonicae I,7); J. Fitz, Die Laufoahn der Statthalter in der rémischen Provins Moesia Inferior, Weimar 1966,46 Dacia $i Imperiul Roman ian stationau céte trei legiuni doar in provinciile Britannia, Pannonia Superior, Dacia, Moesia Inferior si Syria). Administrarea finantelor provinciei era incredinjata unui procurator Augusti, personaj de rang eevestru, in mod obisnuit din categoria centenarit-lor (salarizat cu 100 000 de sestert). Se pare c& acest procurator era insircinat uneori, cu ticlu interimar, chiar cu guvernarea provinciei, probabil in caz de vvacanta a postului de guvernator: astfl, o inscriptie menfioneaza pe un anume C. Titius Similis, proc(urator) prov(inciae) M[yJsiae Infe- rioris, eiusdem provinciae ius gladii*, eventual pe timpul lui Elagabal; pe timpul lui Gordian I, P. Aelius Hammonius a exercitat se pare gi el interimarul guvernarii acestei provincif”. Pe timpul domniei lui Valerianus si Gallienus, precum si su Claudius 1, dou bore (millia ria) descoperite la Tomis mentioneaza refacerea drumului de pe litoral, agente praesCide) prov(inciae) (,ocupindu-se de aceasta guvernatorul provinciei") C. Iulius Victor, respectiv Titius Saturninus* De asemenea, pe timpul imparatului Aurelian, o inscriptie de la Callatis (din anul 272) mengioneaza un [praleses provinciafe]™; tot sub acest ‘mparat, 0 inscriptie de la Sexaginta Prista mentioneaza un vir) lerfectissimus), p(raeses) p(rovinciae) (2). Se considers c& numirea acestor praesides ar marca trecerea spre guvernatorii de rang vestru, Totusi, un miltarium de la Sexaginta Prista, tot din timpul lui Aurelian, inregistreaza pe ultiml legatus) Aug(usti) pr(0) pr(aetore)®* Pe timpul imparatului Traian, a avut loc o reorganizare temeinicd a limes-ului moesic®. Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la sfarsi- tal secoruui dunarean comun ex DacacCiferioady; cele te legiuni moesice igi aveau gamizoanele la Novae (Svi8to¥: legio I Italica), Du- rostorum (Silistra: legio XI Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Iglia: legio V Macedonica, adust de la Oescus, dupa incheierea razboaielor dacice; pe timpul lui Marcus Aurelius a fost transferata in Dacia, la Potaissa). “CL, IL, 484 (= ILS, 1372), * ILS, 8851 (= ISM, II, 106); despre acest persona}: 1. Piso, Dacia, NS.,20, 1976, p. 251-257. “+ Maria Rarhulescu-Munteantt ~ Adrian RAdulesew, Pantiea, 24, 1991, p. 132-139, nr. 3-4. CL, I, 7586 (= ILS, 8925) © B. E. Thomasson, LP, col. 146, nr. 149, CL, ML, 14460. "AG. Poulter, The Lower Moesian Limes and the Dacian Wars of Trajan, SMGR, Il, p. 519-528, Romanii la Dunérea de Jos si Mare—__________. 47 De asemenea, diplomele militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar important de ‘rupe auxiliare™, Astfel, diploma de la Oltina din anul 99 mentio- nneaza trei alae si sase cohortes, iar diploma de Ia Plovdiv din acelas. an alte trei alae si sapte cohortes*; dupa cucerirea Daciei, ‘un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul Dundrii (mai tirziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare)**. Grosul acestor unitati a fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunarii, lor revenindu-le apararea acestei portiuni a fimes-ului (indeosebi dupa anul 168, cdnd legiunea V Macedonica pleaca in Dacia). Principa- lele castre din acest sector sunt urmatoarele: Sucidava (lavoarele), Altinum (Oltina), Flaviana (Rasova), Axiopolis (Cernavoda), Capi dava, Sacidava (Muzait), Carsium (Harsova), Cius (Gérliciu), Beroe (Piatra Frecitei), Troesmis (Iglita; castra de legiune), Arrubium (Macin), Dinogetia (Garvin), Noviodunum (Isaccea), Aegyssus (Tul- cea), Salsovia (Mahmudia); alte toponime nu sunt identificate sigur. Totodata, diplomele militare mentioneaza classis Flavia Moesica®. Raza de actiune a acestei flote a fost, probabil inca de la organizarea ei, sectorul dobrogean al Dunarii; stampilele ei s-au descoperit la ‘Troesmis, Dinogetia si Noviodunum, dar si pe malul sting ~ la Bar ‘bosi si Cartal-Orlovka (Aliobrix?)”. in legatura cu una din bazele flotei rmoesice sunt si inscriptile menjionand vicus classicorum, un ,cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetaii tarzii de la Muri- ghiol-Independenta, unde au fost folosite ca material de constructie)". © A, Aricescu, Armata in Dobrogea romand, Bucuresti 1977. SCHL, XVI, 44 $145 Astfel, 0 diploma militara din anul 105 (CIL, XVI, 50) mai men sionea24 doar 3 alae gi 7 cohortes, iar alta datata intte 154-157 (cea de la Brestovene) § alae si 11 cohortes 5 CIL, XVI, 37 (anul 92), 168 (anul 121); alte diplome din 9, 105 si 138 (CIL, XV, 45, 50, 83) mengioneazs classic, desigur referindu-se tot la flota moe- sick. Ver: Em. Condurachi, Cassis Flavia Moescn au I sfc de m2, in Actes I Congrés, p. 83-88; A. Aticescu, Armata... p. 70-74; T. Sarnowski, Zur Ge schichte der Provnzilltte im 1. Jt. n.Chr, Ratiariensia 3-4, 1987, p. 261-266. °° 18M, V, 217, 241, 263, 283, Pentru Barbosi si Carta, v.notele 63-64. Al. Suceveanu~ M. Zahariade, Dacia, N.S., 30, 1986, p. 109-120, 1p. 109-120 (= Annp 1988, 986-991); M. Zahariade, Dacia (NS.) 34, 1990, p. 259-266 (=Annlip, 1991, 1382-1388).48 Dacia si Imperiul Roman Probabil ca si legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispozitie escadre navale proprii, care si le permita circulatia usoara intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control, ‘precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul nord al Dunarii; in acest sens, se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica, numele legiunii aparand intr-un cartus in chip de nava®. Controlul malutui stang al Dunarii de catre legiunea I Italia reiese si din prezenta unor carimizi stampilate ale acesteia la Pietrosani (punctul Reca Mare)". De asemenea, legiunea XI Claudia si-a exercitat un fel de influenta la nord de Dunare, dovada ci stampilele ei de tipul LEGCio) XI CL(audia) ANT(oniniana) (datand de la ineeputul secolului al Il-lea) au apirut si in thermele castrului de la Pietroasele (jud. Buzau)”! De asemenea, central militar si civil de la Barbosi (sudul Mol- dovei) era sub controhul Moesiei Inferioare; castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian, cum rezulta dintr-o inscriptie din anul 112%. fn acest castru au apirut carimizi stampilate ale legiunilor I Italica si V Macedonica, ale cohortei If Mattiacorum si flotei moesice®. $tampile ale celor dou legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka (Cartal), pe malul de nord al Dunarii (ugor in amonte de Noviodunum). Prezenta romana pe tarmul de nord al Mari Negre (secolele 1-1 p.chr)®* Din inscriptia de la Tibur, aflam ca Ti, Plautius Silvanus Aeli- anus, guvernatorul Moesiei (vezi supra, p. 36-38), a intervenit chiar in ajutorul orasului Chersonessus, obligand pe regele scitilor 88 ridice asediul acestei cetati. Se pare cd ined de atunci o garnizoana romana a fost stabilita la Charax (in Crimeia). Trebuie 8°. Sarnowski~ J. Trynkowski, SMGR, Il, 1986, p. 536-541, © IDR, I, 636. © SCIVA 34, 1983, 4, p. 369, nr. 117 (cronica epigratic’). © ISM, V, 292. © ISM, V, 305-308. Veai TIR, 1.35, p. 22 (cu indicarea surselor bibliografice). ° Veai in aceasta privinié T. Samowiski, Das riimische Heer im Norden des Schwarzen Meeres,n Archeologia (Varsovia) 38, 1988, p. 61-98; idem, Romani la Dundirea de Jos si Mare——________ 49 adaugat c8 0 inseriptie, destul de recent aparuti, ne informeaza ca tot acum cetatea Olbia cauta protectia romana, incheind o alianta (mmachia) cu Roma‘. De mentionat iarisi c& inca din anul 57, cetatea Tyras trece la 0 noua era calendaristica"”. Asadar, abia instaurati (ajunss) Ia gurile Dundrii si Mare, puterea romana uurmirea deja transformarea Pontului Euxin in ,Jac roman” (mare rostrum). Controlarea punctelor de imbarcare de pe litoralul nord- ppontic ferea provincille balcanice si pe cele din Asia Mica de surpriza unor eventuale atacuri ale populatiilor ,scitice”. Astfel, Times-ul moesic era extins la nordul Marii Negre. fncepind de la Traian, prezenta romana este bine documentata silin diferite puncte de pe litoralul nord-pontic. La Tyras, o inscriptie din anii 116/117 arata efectuarea unor It- criti de constructie: Q. Pompeius Falefo, leg(atus) Aug(usti)] pr(o) pr(aetore) fecit per vexil(ationem) IfegCionis) V Mac(edonicae)] et ‘auxilis eiis sub cura [M(arci) Enjni Iladiani, (centurionis) le(gio- nis) V Mafe(edonicae))*; prezenta unui detasament din legiunea V Macedonica este cunoscuti si din alte inscriptii? si stampile Lorgenisation higrarchique des vexillationes Ponticae au miroir des trou vailles épigraphiques récentes, in vol. La hiérarchie (Rangordnung) de Varmée romaine sous le Haut-Empire. Actes du Congrés de Lyon (15-18 septembre 1994) rassemblés et édités par Yann Le Bohec, Paris 1995, p. 323. 328; Emilia Dorujiu-Boila, Despre cardmisile cu stampild ale legiunitor V ‘Maceionica si XI Claudia la Dundrea de jos si pe liroralul nordic al Marit [Negre, SCIVA 41, 1990, 3-4, p. 251-271. in aceste luerari sunt citate prin- pale surge bibiografice (din acest motv, vor fi citate doar in chip selectv). % anniip 1996, 1357. © Veri inscripile de la Tyras datate dupa era nous a cetsil: IOSPE, F, 2 (Gin 27 aprilie 181 - anul 125 al ere ceuii Tyras) si IOSPE, I, 4 (= CIL, IM, 781) (din 17 februarie 201 ~ anul 145 al ere cetji). Vezi in aceasta privinf: D.M.Pippidi, Conerburi, p. 323, nota 120; R.Vulpe, DID, I, p. $8, nota 150. “ p, Nicorescu, AARMSI 26, 1944, p. 501 sq. (= P. O. Karyskovskij, VDI 70, 1959, p. 116, nr. 5; T. Sarnowski, Archeologia 38, 1988, p. 71- 72, nr. 8; Anniip 1990, 868). Numele centurionului a fost completat pe baza altei inscripsii mai vechi, publicata tot de P. Nicorescu, AARMSI 19, 1937, p. 219-220, nt. 2 (= P. O. Karyskowskij, loc. cit, p. 117, nr. 6; T. Sarnowisk, oe. cit, p. 72, ne. 9; Ann 1990, 869). © P. Nicorescu, AARMSI 19, 1937, p. 219, nt. 1; idem, Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 570, nr. 7; P. 0. Karyskovshij loc. cit, p. 117 (nr. 70) si 123 (nr. 20); T. Sarnowsk, loc. ci, p. 73, nx. 10-1150, ———____acia si imperiul Roman tegulare”, Un centurion legionar inchina o inscriptie imparatului Antoninus Pius si lui Aurelius Verus Caesar’', O stampila tegulara {nregistreaza 0 formatiune (probabil vexillatio) din legiunile 1 Italica, V Macedonica si XI Claudia, precum si auxiliari, sub conducerea unui centurion al legiunii [ Italica’ (deci inainte de anul 168, cind legiunea V Macedonica este trimisa in Dacia). De mentionat de asemenea dedicatia fragmentara (autori necunoscuti) pen- ‘ru impairatul Septimiu Sever 5 ili si”. Tot la Tyras, o inscriptie aminteste pe M. Antonius Hiberus (guvernator al Moesiei Inferioare; anii 138-139), pentru privilegiile acordate acestei cetafi. Inscriptia cuprinde de fapt dous epistole Jatineyti ale imparatului Septimiu Sever adresate una tyranilor (Io- ccuitorilor cetatii Tyras), cealalta lui Heractitus, procuratorul vami- lor din Illyricum ~ cu porunca sa fie scutita aceasta cetate greact de impozitele pe marfuri (prevazdindu-se totodata si sanctiuni pentru eventuale abuzuri, care, depasind limitele acestei imunitati, ar aduce prejudicii veniturilor vamii); la sférgit este transcrist seri- soarea din 17 februarie 201 a lui Ovinius Tertullus, guvernatorul la acea data al Moesiei Inferioare”.. Atentia cu care autorittile roma: ne trateaza cetatea de la limanul Nistrului ni se pare demna de re finut, dact avem in vedere cA, in curand, pe timpul tui Caracalla, cetatea va avea de infruntat primejdii din partea unor dusmani necunoscuti, dar pentru a ciror respingere imparatul trimite un centurion de rang superior (vezi p. 314-315). Se considera ca aceasti actiune sa desfigurat in 214, an din care dateazi o inscriptie votivs, probabil pentru Sol Invictus Mithra, pusi de un ® p. Nicorescu, ED 2, 1924, p. 412 sq, nr. 66 Sarnowsk, loc. cit, p. 78, nt. 14). 7 N.A. Son, VDI, 1986, 4, p. 61.993 T. Samowsli, lc ct, p. 73, nt. 12. % P. Nicorescu, ED 2, 1924, p. 413, nr. 68 (= Anniip 1925, 78); R Saxer, Veuillationen, p. 90, ne. 266; T. Saowsk, loc. cit, p. 73, ne. 15. Legiunea I Ialca mai este menjionata de un fragment de inscriptie GOSPE. #15 urm.: P. O. Karyskowskij, Materialy po arheologii Sever. nnogo Pricernomorja 7, 1971, p. 156; T. Sarmowski, oc ct, p.74, ne. 17) si stampile tegulare (C. Avakian, in Cronica numismatics si atheologica 6, 1925, p. 39, nr. 100; T. Samowsk, lo. et, p. 75, nt. 22). i, Il, 13747 (= 1OSPE, F, 6); T. Sarnowsk, loc. cit, p. 74, nr. 18; M. Barbulescu, EN I, 1991, p. 179-185. % Clb, I, 781 (= IS, 123) Anni 1925, 7757. Romanii la Dunérea de Jos i Mare. 51 mil(es) clfas(siarius)]”* (ceea ce denot& prezenta unei escadre navale la Tyras). Olbia, cum s-a vazut, intrase in sfera de influent a Moesiei inci de pe timpul lui Ti, Plautius Silvanus Aelianus. Aici inscriptile menfioneaz4 cetaeni cu nomen-ul Ulpius, semn ci primisera ceta- {enia inci de pe timpul lui Traian. Din biografia lui Antoninus Pius (SHA, Vita Pii, 9) aflam ca imparatul a trimis ajutoare cetaii, obligand pe taurosciti sk dea ostatici olbiopolitilor. Un bloc de constructie mentioneaza si aici o vexilatie din legiunile moesice (XI Claudia, I Italica si V Macedonica) si ausiliari, sub conducerea unui centurion din legiunea XI Claudia, Ultima inscriptie datata este dedicate din anul 248 pentru Filip Arabul si fiul siu, pus de un militar (nu se indica trupa)”. Influenfa romana se intinde si in Bosporul Cimerian, al c&rui rege, Sauromates, bate monede cu chipul imparatului Traian, iar fn inscripti se intituleazs @ddKaoug Kei gLoomuaios (,iubitorul de imparat si al romanilor”), desi poarta si titlul de traditie orien- tala de Buovreis tev Buotéay (rege al regilor”); cu prilejul razboiului parthic, el primeste instructiuni pentru aprovizionarea armatei romane din Armenia’*. Din Historia Augusta mai aflim c& ‘mparatul Antoninus Pius a intervenit in conflictul dintre Rhoeme- talcus si Eupator, rivali la tronul acestui regat; de asemenea .a trimis in Pont ajutoare olbiopolitilor contra tauroscitilor si ta facut pe taurosciti si dea ostatici olbiopolitilor” (Vita Pii 9,8-9). Dar prezenja efectiva a romanilor in Crimeia este atestata de o serie de descoperiri epigrafice. Astfel, la Chersonessus se cunose 74 de texte lapidare latinesti din secolele I-IV”. Singura dedicatie pentru un imparat din 7. O, Karyskowski, in Anticnaja Tira i srednovekovij Belgorod (ed. S. ‘A. Bulatovis, V. P. Janéugov . a), Kiev 1979, p. 86 5q., nr. Samnonshi, lo. cit, p. 74, nr. 19 (= Annl’p 1990, 870). %"OSpe, F, 392. 7 :05PE, F167, ™ [OSPE, I, 38, 39, 40 (= Cll, Il, 783): Ti. luius Sauromates, amicus impCertoris) populig(ue) Rlomani). Cf. Julien Guey, Essai sur la guerre parthique de Trajan (114-117), Bucuresti 1937, p. 28. £1. Solomonik, Latiniskienadpist Chersonesa Tavrieskogo, Moscova 1983 passim).$2, ———____acia si imperiul Roman perioada care ne intereseazt este pentru Commodus". Dar inscriptiile mentioneaza militari din legiunile 1 Italica®, V Mace- donica’? si XI Claudia, din cohortele I Bracarum, I Giticum si Il Lucensium®*, precum si din classis Flavia Moesica®, uni morti in timpul serviciului militar. Pe tegule intélnim stampile menjionand legiunea V Macedonica®, legiunea XI Claudia!” si o vexilatie din Moesia Inferior”. O inseriptie de la Mactaris (Africa Proconsularis) mentioneazé pe Ti. Plautius Ferruntianus, trib(unus) mil(itum) legCionis) I Italic(ae), praepositus vexillationibus Ponticis apud Scythiam et Tauricam (circa 175-179)". O alta vexilatie este atestata pe timpul lui Commodus intr-o inscriptie de la Chersones- sus, sub comanda unui tribun din legiunea I Italica (anul 185)”; {ntr-o alt inscriptie este amintiti o vexillatio Chersonessitana ™ ‘Un alt punct din Crimeia pizit de trupe romane era la Charax. Aci apare, intr-o dedicate pentru Iupiter Optimus Maximus, un b(ene)- ‘Sliciarius) Ummidfi] Quadrati co(n)s(ularis) (ecesta a guvemat Moesia Inferioara pe la anul 120). De asemenea, se cunose tigle stampilate er L AG.) C(..), (centurionem) legionis) I I(alicae), praep(ositum) vex(illationis) Moes(iae) Inf(erioris) ori ale legiunii XI Claudia’ ‘Aceste puncte fortficate sunt marcate si pe scutul de la Doura Europos: Tyras, Borysthenes (Olbia), Chersonesus, apoi Trapezous (Gn Pont, pe tarmul de sud al Marii Negre)”; drumul dintre aceste © CiL, I, 14214, 34 (= 1OSPE, F, 417; E, 1. Solomonik, Latinskie nadpis, p.37, nt. 9), "E.. Solomonik, op. cit, nr. 9, 12, 14, 20. * Bidem, ne. 21. © Ibidem, nr. 8, 10, 29, 31, 32. Tider, nr. 19, 33, 39. Ibidem, ne. 7, 9, 18, 34. %T. Sarnowski, loc. cit, p. 76, nr. 27, © Ibidem, p.78, nr. 32. idem, p. 77, nr. 28. © cH, VIL, 619 (~ ILS, 2747). % CIL, Il, 14214, 34 (= 10SPE, ¥, 417) * GIL, IL, 13750 (= ]OSPE, P, 404; Solomonik, op. cit, ar. 1). * 1OSPE, P, 674. CIL, Ml, 14215, 3-4 1, Mititelu, kiveraria Romana. Le bouclier de Doura Europos, Bucu: resti 1944 (extras din BSNR, XVI, 1943, 91) Romani la Dundrea de Jos si Mare—____________ 53 doua ultime localititi era parcurs pe mare, Probabil c& spatiul intre strémtoarea Cherci (pe partea dinspre Crimeia se afla Panti- capaeum) si pana in zona Caucazului (Sebastopolis) nu mai era sigur. Din cele prezentate rezulta c8, odata ajunsi la gurile Duntrii $i Mare, romanii sau pus si problema asigurari sigurantei litoralului vest-pontic. fn secolul 1, aceasta sarcind a avuto eventual acel raefectus orae maritimae — dar, cum am mai spus, existenja acestui organism militar este pusé sub semnul intrebirii. Pentru secolele III, se invoca o serie de doveri privind apirarea coastei dobrogene”; dar acestea se refera cu precidere la zidurile oraselor pontice (care oricum erau de data mai veche) si unele tumuri de az (acestea nu depigesc totusi simplul rol de supraveghere Politieneasca a litoralului, in special prin prezenta unor beneficiari consulari fn zona oragelor vest-pontice). Acelasi lueru se poate spune si despre litoralul de sud al Mari Negre; nordul Asiei Mici intra in componenta provinciilor Pontus et Bithynia si Cappadocia. Supravegherea litoralului de sud al Marii Negre era in grija unei flote, classis Pontica®, avand baze la Sinope si Trapezunt. Rolul ei era in special si combata pirateria, aga cum reiese din analiza activitatii tui L. Tulius Vehilius Gratus, proc(urator) Aug(usti) et praeffectus) classis Polntic]afe], pe la anul 173”. De menionat, de asemenea, misiunea unui alt ofiter ce avea st devina celebru, M. Valerius Maximianus, care, dupa cea de-a doua militie ecvestra (in Cappadocia), primeste sarcina de praep(ositus) orae gentium Ponti Polemoniani®, avand grija comunicatilor si aprovizionarii armatei romane in cursul operatiunilor din Armenia conduse de M. Statius Priscus, guvernatorul Cappa- dociei. ** AL Sueeveanu, RRE 13, 1974, p. 247 si urm. si 20, 1981, p. 605 si sum, idem, Die rimische Verteidigungsanlagen an der Kiste der Do- Ibrudscha, Ronner Jahrhiicher 192, 1992, p. 195.293 (eu toate diecutile gi indicarea surrselor bibliografice) % Despre aceasta floti, vezi M. Reddé, Mare nostrum. Les infra structures, le disposivif et Uhistoire de la marine militaire sous UEmpire Romain, Roma 1986, p. 253 si urm. * CL, VI, 31856 (= ILS, 1327). ™ anniip 1956, 124.34 Dacia $i Imperiul Roman fn zona Caucazului, romani instaleaz’ garnizoane pe tarmul mari (Apsarus, Petra, Phasis), formand un adevarat limes Pon- ticus”. Singura descopriti rimanea portiunea de la stramtoarea Cherei pana la Caucaz (Pityus); de altfel, de aici va veni prima surprizi de pe mare, in 256 (asediul Pitzundei; mai departe, p. 284), Pe Tanga supravegherea politieneasct a litoralului pontic, ‘imparatii romani au conceput aceasti aparare si in adéncime, Astfel, dou provineii inermes isi schimba rangul: Thracia, provineie procuratorians, este guvenata incepand de Ja Traian de un legatus Augusti pro praetore de rang pretorian; de asemenea, Pontus et Bithynia, provincie senatorial, devine definitiv sub Mar- cus Aurelius provincie imperiala de rang consular. Chiar daca nu li s-au afectat legiuni, rangul acestor guvernatori le permitea, prin faptul cA detineau imperiuon militize, s& conduca in caz de nevoie fective din legiuni. in jurul Marii Negre se formeaza astfel 0 salba de provincii imperiale: Moesia Inferior, Thracia, Pontus-Bithynia, Cappadocia. Gamizoanele romane de la nordul Marii Negre (lyras, Olbia, Chersonessus, Charax), precum si navele flotei mili tare romane care patrulau intre ele, reprezinta o continuare fi- reascd a limes-ului dunarean. De remarcat, in cazul cetitilor Tyras si Olbia, ca ele pazeau intrarile de la limanurile Nistrului si Bugului (nu departe de acesta se varsa in mare si fluviul Nipru), fluvii care eprezentau csi foarte comode pentru barbarii din zona de silvostepa si mlastinile Pripetului pentru a cobori spre mare. Nu {ntimplator este faptul c& prima invazie maritima asupra coastelor Asiei Mici s-a produs in anul 170; invadatorii (bastarnii) au jefuit fn Bithynia, impotriva lor fiind trimise forte din armata Moesiei Inferioare"™. fn Dobrogea insisi, dupa trecerea costobocilor, se constata inceputul unei opere de refortificare a cetifilor pontice; astfel, la Callatis, 0 inscriptie latina vorbeste despre construirea zidului cetati (prin anul 172), pentru care s-a perceput un impozit special: curam agente exactionis pecuniae et operis extructionisque murorum praeside provinciae, consulare M. Valerio Bradua, legato © M. P. Speidel, in SMGR, Il, 1986, p. 657-660. ¥ 4 v. Premerstein, Klio 12, 1912, p. 164-166. Romani la Dundrea de Jos si Mare. 55 Augusti pro praetore™”. Poate tot in aceeasi vreme, la Tomi, locuitorii sunt impusi la o contributie pentru refacerea zidurilor cotati” Aceste cazuri citate reprezinta totusi simple ‘exceptii. Adeva- ratele invazii maritime debuteaza abia in anii 256-257, cind bo- rani si herulii ataca Pitzunda si Trapezunt de pe tarmul de nord al Asiei Mici; in 258, gotii si alte neamuri barbare dezlanquie o invazie dubla, pe uscat si pe mare, cu ajutorul navelor construite 1a limaaurile Nistrului si Bugului (dupa ce cetitile Tyras si Olbia incépusera in mainile lor). Printr-o situatie nefericita, reiesea acum importanta apararii litoralului nord-pontic: nu doar pentru siguranta navigatiei in Marea Neagra, ct pentru apirarea posesiunilor romane din Pontul Stang si Asia Mica, ° Vezi DID, Il, p. 165-166 (nota 215, cu indicarea surselor biblio- srafics), °° SM, H, 21-22.i Regatul dacic si Imperiul Roman Regalitatea dacica in perioada 44 a.Chr. ~ 86 p.Chr. Geograful Strabo ne informeazd despre intenia lui C. Iulius Caesar de a cuceri Dacia (VIL3,5: ,Pe cind domnea asupra getilor, impotriva carora s-a pregitit sf porneasca divinul Caesar..”). Sféryitul lui Caesar (14 martie 44 a.Chr.) amana pentru inca 150 de ani destinul imperial al Daciei. Domnia lui Burebista sfarseste si ea @ urmare a unui complot (Strabo, VII 3,11)": Cat despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei riscoale, mai inainte ca romanii si apuce a trimite o armata impotriva lui. Urmasii acestuia Ja domnie s-au dezbinat, fardmitand puterea in mai multe part. De curénd, cénd Caesar (Augustus) trimis 9 armata impotriva lor, uterea era impartita in cinci parti. Atunci insi stapanirea se im- Partise in patru, Astfel de impartiri sunt vremelnice si se schimb& cand intr-un fel, cénd intr-altul”. O parte din dinastii conducatori ai acestor formajiuni sunt cunoscusi din diferite surse antice*. Se crede ca urmagul direct al Iui Burebista ar fi fost marele preot Deceneu (Acxuiveos: Strabo VII 3,5 si 3,11; XVI 2,39; Dicineus: lordanes, Getica 67, 71 si 73)° ~ care il ajutase pe rege in " Dupa pirerea lui DM. Pippidi (DID, I, p. 288, nota 1), uciderea lui Burebista ar fi avut Joc cu ceva mai inainte de asasinarea lui Caesar. Dimpotriva, R. Valpe (Studi si comuniciri, Pitesti 1968, p. 34) eredea ch supimarea lui Caesar a servit ca exemplu pentru cei ce au complotat contra regelui, Existh si pirerea ci sfrsitul lui Burebista s-a petrecut mai tdraiu (vezi discutia, cu bibliografia anterioara: I. H. Crisan, Burebista gi epoca sa, p. 438 si urmy; vezi inca VI. Iliescu, Pana cand a domnit Burebista, SCIVA32, 1981, 1, p. 67-75; V. Lica, Scripta Dacica, Brila 1999, p. 71 sqq.). *N, Gostar, Dinagtii daci de la Burebista la Decebal, SCIVA, 35, 1984, 1, p. 45.53 (note de V. Lica, unde se consemneaza bibliografia precedent) SW. Tomaschek, Die alten Thraker, I, p. 31. Numele pare a fi atestat si apigrafic Intro inscriptie funerara “de la Rapidum (Mauretania Gaesariensis) (M. Le Glay, MEFR 1951, p. 75): Dits Manibus. Folvio Felici, veterano, vir(it) an (nis) LX. Decineus frat(e) eius pius fect58 ———_____acia si imperiul Roman opera sa de profunda reformare a societaii geto-dace. Acesta ar fi ajuns la curtea regals pe la anul 82; el s-a bucurat de un prestigiu deosebit, avind o putere cvasi-regala'. Domnia lui Deceneu este {inst contestata de alti istorici in continuare, aflim de la Tordanes: Decedente vero Dicineo pene pari veneratione habuerunt Comosicum, quia nec impar erat soller- tiae. Hic etenim et rex illis et pontifex, ob suam peritiam habebatur et in summa iustitia popules indicabant. Et hoc rebus excedente hu- ‘manis Coryllus rex Gothorum in regno conscendit et per quadraginta annos suis gentibus imperavit (lar dupa ce Deceneu a murit, -au avut in aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, deoarece acesta rnuri era mai prejos fn iscusinta. El era socotit, datorita priceperii “ acenath dat exe sabia pe beza informal furnzae de ordanes (Geen 67 Dehineregnante Goths Bura Dicuss Case res tempore Romanorum Sylla potitus est principatum. Quem Dicineum fadpla Boras dede pe replam patches Soot eee doris ii Burebta, a ven to Gta Denes pe cng cad Syng Ps na eprom, Pind pe ect ub dato Putereaprope real), Ved R Vly, Sua Meselceee pane loaeiaaren ”. Ipe, Studia Thracologica, Bu sti de ts Barebia ta Decl, las 1986, p96: A pene lich ee Hografinnoastteca ph mores i Borba, onl acta a fost ocupat de preotul Decencu. in realitate insa, atat Strabo, cat si Toranes mu vriec despre osoemenea mucessune, Coteus ic pe ina pe afrmatin a lordanes (Gee, 71. Hae et lia Des Goth sea {bus inperoret=ccomunicnd acsen ate malt gto ce musi Deceneu a devenit inochi loro fina mitertoas, ett cond ne uma pe eamen ern, dar ehar pe regs aston cal coi: Numele Sardonius era fard indoiala iranian (cf. W. Tomaschek, Die alten Thraker 11,2, p. 41); daca prima silaba intra chiar in componenta ‘numelui sarmailor, partea a doua aminteste de generalul Mardonius, ginerole regelui Darius Tal pergior. Numite astfel dupa Henri de Valois (Valesius) (1603-1676), clasiist si istoriograf france, editor a o serie de autori greci si latini. Vezi Fontes, I, p. 683 (pentru fraza din excerptele lui Valesius). & Textul este reprodus si comentat de LL Russu, StCl 14, 1972, p. 126, fragm, 15; vezi si antroponimmul Durazs: G, G, Mateescu, ED I, 1923, p. 140, %® Die alten Thraker, Il, p. 32. Regatul dacic si Imperiul Roman ——____________ 65 pasaj: ,Dacii trbiese nedeslipiti de mungi. De acolo, sub conducerea Tegelui Cotiso (Cotisonis regis imperio), obignuiau s& coboare si si pustiasca finuturile veeine, ori de céte ori Dundrea, inghetata de ger, isi unea malurile, Imparatul August a hotarat si indeparteze aceasti populatie, de care era foarte greu si te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus gi i-a alungat pe malul de dincolo [al Dunariil; dincoace au fost asezate gamnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost {nfrangi, ci doar respingi si imprstiag”. Cotiso este mentionat si de Suetonius, intr-un pasaj din biografia lui Augustus (LXII 4); astfel, relatind conflicrul deschis izbuenit intre Octavian (vitorul imparat Augustus) si colegul siu de triumvirat Marcus Antonius, istoricul- biograf consemneaza: ,Marcus Antonius scrie c& [Octavian] a figiduit-o pe Iulia mai intai fiului su Antonius, apoi lui Cotiso, regele gejilor (dein Cotison, regi Getarum), si c& tot atunci a cerut, in schimb, in cAsitorie, chiar pentru el pe fiiea regelui”, Al treilea igvor care aminteste pe acest rege este Horatius; intr-una din ode (II 8,18), datand din anul 29 a.Chr., poetul serie: Occidit Daci Cotisonis agmen (,armata dacului Cotiso a pierit") ‘Aceste texte au fost puse de istoricii modern in legatura cu staterii de aur cu legenda KOEQN*; a exstat o lunga disputd in jurul identitai dintre Cotiso” si Coson™, care este ine8 departe de a lua sfryit. Demn de amintit ar fifaprul c8 manuscrsele cele mai vechi (secolele [X-XI}) ale operei ui Suetonius redau numele regelui fn forma Cosoni sau Cosini (a dativ); H. Daicovieiu observa ci forma Cotisoni apare numai in rei manuscrise din secolul al XI/lea si dous din secolul al XIV-le. ,Totul ne Indeamnt, asadar, st conchidem c4 Suetoniu vorbeste despre regele get CCoson si nu despre Cotiso (grafia Cosini trebuie s8 fie 0 coruptelé din CCosoni, seria istorcul-arheolog citat;apot in continuare: in cazul aces- % Monedele reprezinta pe avers vulturul finénd in cioe o coroans, iar {n ghiare fulgerul; pe revers, un magistrat intre doi lictori, iar in exerga KOEON. Despre acestea, vezi: 1. Winkler, Considerayit despre moneda KOSON, SCIV 23, 1972, 2, p. 173-199; C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucuresti 1979, p. 353.361; Oct. Hiescu, Sur les monnaies dor & la légende KOSON, in Quaderni Ticinesi di Numismatica e Antichith Classiche 19, 1990, p. 185-213; Carmen Maria Petolescu, Un tezaur de monede de tip Koson, in vol. 130 de ani de la crearea sistemului monetar roménese modern, Bucuresti 1997, p. 84-93. FIR, C1844. % W. Tomaschek, Die alten Thraker Il, 2, p. 49; PIR, C 1536.66 Dacia si imperiul Roman ta, reconstituirea probabila a istorii lui ar fi in linii mari, urmatoarea: ajuns a 44 Le.n. stipdn pe o parte a mosteniri teritoriale a lui Burebista, (Coson intra in legituri cu Brutus care, in Macedonia, se pregatea de luptd {mpotriva triumwirilor. Probabil ca regele get fi diduse lui Brutus ostasi, primind tn schimb bani buni de aur cu numele lui, dar eu figuratiaIuatd de pe monedele generalului roman. In becilia de la Philippi inst (42 en), Brutus e invins gi se sinucide. Dobindind de la Octavianus iertarea pentru neinspirata alianga cu dusmanul situ, Coson ajunge in relafii destul de une cu dansul pentru ca, prin anii 32-31, 2vonuri despre o proiectata {ncuscrire a lor st poata fi puse in circulate la Roma™, Jn acest caz, Coson, rege get, ar fi diferit de Cotiso, despre care Horatius si Florus scriau 4 era dac. in realitate, deosebirea intre geti si daci~ dous ramuri ale aceluiasi trunchi (vezi astiel Trogus Pompeius, ‘XXXII 3,16; Daci quoque suboles Getarum sunt) ~ nu era nieidecum atat de tranganta, inci si ne permitd a distinge doi regi diferiti. Probabil c& este vorba totusi de unul si acelasi rege, forma Cason fiind contrasé din aceea ‘mai rispandita, Cotiso. Pentru aceasta ar pleda si descoperirea monedelor de tip Koson in Muntii Oratie". Pe de alt parte, imitarea monedei KOEQN dup& denarii lui Brutus" este o simpla presupunere, cum 5-2 subliniat recent®; de altel, stipénitor incontestabil in spatiul earpato-istro-pontic era in acel moment (54-44 .Chr.) Burebista, iar nu alt basleus local. Problema este cénd a triit Coson. Faptul c& nu apare tn alte surse ar arita cf el a trit inainte de Burebista— fiind poate chiar tata acestuia, rezident la Argedava, unde ba vizitat Acornion*; inspirat poate de mo- © H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romand, Cluj 1972, p. 108. “ Dupa C. Daicovicin (ktoria Romniei I, p. 276), prezenta monedelor in ‘Mungii Orastiei sar explica ,prin aducerea acestui tezaur regal in capitala statului dae de vreunul din regii centrali din sud-vestul Ardealului fie ca prada, fie ca mostenire fireasea, odatS cu refacerea unitfii regatului dac ‘sub Decebal sau vreum antecesor apropiat al siu". © Se considers ca aversul staterlor de tip Koson ar avea ca prototip denarul emis la Roma in 73 a.Chr de ctre Q. Pomponius Rufus (vezi M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge 1974, nr. 398/1), iar pent revers denarul lui M. Junius Brutus batut in $4 a.Chr. (ibidem, nt. 433/1), © Asfel, existé si diferente notabile (Oct. Hieseu, op. cit, p. 188-190); Kosonii pot fi considerati o creatie nous, iar nu o simpla imitayie (Carmen Maria Petolescy, loc. cit, p. 88). ‘ 1GB, 1, 13: ,si ajungand la Argedava, la tatil acestui. "Agrédav0w x05 Tov xatéea afitot]. Lalas Regatul dacic si imperiul Roman—_______ 67 netiria oraselor pontice’, acest rege bate frumosi stateri cu propriv-i nue (legend greact). Totus, inclinat animus spre ipoteza tradijionala. Dezvoltind argumen- tarea iui H. Daicoviciu (vezi supra), s-ar pirea c& forma corects (redata gi de Suetonius) este Coson. Dificultatea const in faptul cA forma Cotiso pare la poetul Horatius, un contemporan: et occiit Daci Cotisonis agmen; dar diferenta de silabe s-ar datora fie existenjei unui nume asemfnator (Cotys) in familia regalt a odrsilor®, fie chiar unei lcenje poetice, impust de ritmul (hexametru) utlizat de poet. S.ar plea deci cd Suetonius, care s-a documentat pentru biografile celor doisprezece Cezari in arhivele imperiale, va fi avut la indeména o sursi in care dinastul geto-dac era numit Goson (forma care pare a fi cea utenti, datoritapieselor de aur). Floris, istorc si poet, contemporan cu Suetonius, va fi preferat insi forma utilizats de Horatius. Tot datoritt ‘versuhti Iui Horatius va fi adoptats, in unele manuscrise (datind din secolele XIV-XV) ale operei iui Suetonius, forma Cotyso, Este posibil ca regele Coson, urmas direct al lui Burebista”, si fi fost la inceput in raporturi cordiale cu Imp. Caesar (Octavian)". De altfel, stap&nirea sa se afla in vecinatatea primejdioasa a bastamilor®, acum condusi de Deldo (Impotriva cérora M. Licinius Crassus duce un grew razboi; vezi p. 27); pentru fidelitatea sa fat de Roma, Rholes, dinast get de la sud de Dundre, primeste de la ‘Augustus titlul de amic si aliat (Cassius Dio, 51,24,7).. Dupa parerea noastra, folosirea efigiilor romane pe monedele tui Coson are aceeasi semnificatie: ele subliniaza fara tndoials ,va- “A se vedea monedele de aur batute in cette grecesti de pe ltoralul dobrogean: B. Pick K. Regling, Die antiken Manzen von Dacien und ‘Moesien, Berlin 1910, p. 606-607. “© Supra, p. 30 sq “Vezi Lucian, in opusculul Timon sau Misantropul, adresandu-se lui Zeus: tu care port atétea nume, dupa cum te vor fi botezattrizniti de poet rai ales cénd ritmul versurilor 0 fi pus in incureatura~ c&ci te poreclese cum rig cu gndul nu gindesti~ numai ca si-gi propteasca vreun vers care ru seine pe picioare sau ca sii indropte vreun ritm ce gchioaptt “'H. Daicoviciu, AMN 2, 1965, p. 107-110; N. Gostar, SCIVA 35, 1984, 1, p.47. “'De la Suetonius aflam cf un alt rege get, Dicomes, se declarase de partea lui Antonius (vezi textul nostru la care trimite nota 50). © Cu bastarnii se confruntase mai inainte regele Oroles, dup’ infor- ‘mati transmisa de Trogus Pompeius (XXXII 3,16).68 Dacia si Imperiul Roman salitatea” acestui enigmatic rege fata de romani, stare exprimaté in termeni juridici prin titlul de rex amicus et socius populi Romani. Un alt dinast mentionat de izvoare este Dicomes. Plutarh scrie {in biografia lui Marcus Antonius (63) ca ,Dicomes, regele getilor, fi fagiduise cf-l va ajuta cu armaté numeroas’”. S-a discutat mult in legaturd cu localizarea acestei formatiuni politice; cele mai multe sanse le are ipoteza c& este vorba de un rege get din Muntenia®, in regiunea de dealuri din nord-estul Olteniei (poate si a Arge- sului), domnea acel basileus Thiamarcus, cunoscut din inscriptia de pe fragmentele ceramice descoperite la Ocnita (jud. Valeea)*. Acestea ar fi cele patru formatiuni geto-dace (rezultate din des- ‘trmarea stapSnirii hni Burebista), la care face referire Strabo; ulterior (aproximativ la data c&nd geograful igi ficea publica opera, pe la anul 18 p.Chr.), aceste formatiuni erau in numar de cinci. Instaurarea stapanirii romane la Dunarea de jos reprezinta un moment de riscruce in raporturile dintre daci si romani. Pericolul reprezentat de expansitinea romana ti determins pe daci si intreprind’ o serie de actiuni militare rapide la sud de fluviu. Poetul Ovidius vorbeste de atacarea si cucerirea cetitilor Aegyssus si Troes- 5 Dupa V. PArvan (Getica, 1926, p. 82), aceasta formatiune politica ‘ebuie localiza in cimpia munteand. N. Gostar (Apulum 5, 1964, p. 43) pleda pentru cetsile dacice din Moldova (cea mai important find cea de Ja Bétea Doamnei, linga Piatra Neam), iar Maria Chiteseu (SCIV 19, 1968, 4, p. 655-664) credea c& poate invoca in sprijnul acest localizari escoperiile de denari emisi de Marcus Antonius (dupi autoare, prezenta, masivi a acestor monede, izolate sau in tezaure, pe tertorial Moldovel, sear datora soldelor pltite de Marcus Antonius pentru colaborarea mili tard a lui Dicomes). Aceasthipoteas a fost contestath de C. Daicoviciu (Gteaua 20, 1969, 2 (229), p. 100-101) iD. Protase (SCIV 21, 1970, 1 p. 150-151). Trecind in revist ipotezele exprimate, H. Daicoviciu (Dacia de la Burebista la cucerirea romand, p. 111) conchidea cd aceasta forma- tiunetrebuie s8 fi cuprins cAmpia munteang, poate si sudul Moldovei, 5 D, Berciu, Buridava daccd, Bucuresti, 1981, p. 137-140; IDR, 1 509, Veri LL. Russu, Regele Thiamarcus si tradija staala geto-dacd, AWA Cluj 22, 1979, p. 257-263. Regatul dacic si Imperiul Roman—____________ 69 mis din Dobrogea, iar Vergilius serie cA dacii coboara de la Istrul care conspira impotriva romanilor (coniurato descendens Dacus ab Histro) Georg. Il 497)*. La réndu-le, romani intreprind expeditii de represalii la Dunfre: expeditia lui Marcus Vinicius contra dacilor si bastamilor; mai apoi, expeditia Iui Sex. Aelius Catus, care strimuta la sud de Dunare 50 000 de geti (Strabo, Geogr. VII 3,10). Suetenius aminteste c& pe timpul lui Augustus au fost reprimate incursiunile dacilor, find omorafi trei sefi de ai lor cu multé armata (XXI 2: coercuit et Dacorum incursiones, tribus eorum ducibus eum magna copia caesis). Aceste actiuni sunt rezumate astfel in Res gestae divi Augusti (V 30,47-49): ,Sub comanda mea supremé, ostirea dacilor, care trecuse dincoace de fluviu, a fost invins& si alungata, iar apoi armata mea a trecut dincolo de Dunare sia silit nearurile dacilor s8 indure stapAnirea poporului roman”). ‘Sub imparafii urmatori, frontiera dunarerana este mai bine aptiretf prin organizarea Moesiei ca provincie romana (pe la anul 15 en) si indeosebi dupa anexarea definitiva a Dobrogei (anul 46)". Desigur e& actiunile neamurilor transdanubiene nu pot fi cu totul stivilite, aga cum rezulta din afirmatia lui Seneca (Quaes- tiones naturales, prefaté, 9), anume c& imperiul mu poate s& im- piedice pe daci de a trece Istrul. Pe timpul Iui Nero, se iau noi misuri de siguranys, prin strimutarea la sud de Dunare a 100 000 de transdanubieni de catre Ti. Plautius Silvanus Aelianus, guvernatorul Moesiei (vezi supra, p. 37). Paralel cu asemenea actiuni de fortA, imparagiiutilizeaza pe scara largs diplomatia si mai ales banii pe care-i impart cu generozitate pentru a avea liniste la granite. ‘Aga se explicl marea cantitate de moneda romana de argint desco- perith sub forma de tezaure pe intreg cuprinsul Daciei. Departe de a afecta demnitatea romana, plata stipendiilor era o modalitate avantajoass de pistrare a linistii provinciilor de margine. robabil cf plata stipendiilor se facea in virtuitea unor intelegeri ‘incheiate intre diferiti regigori si guvernatorii romani, reprezen- tanfi ai tmptratului tn administrarea provincillor. Reducerea sau chiar suspendarea subsidiilor determina adesea pe daci s& incalce Vexi C. Daicovielu, Daciea, p. 113-114, Despre Istrul personificat: Carmen Maria Petoleseu, in Symposia Thracologica 7, 1989, p. 352-353. 5 Ann’p 1905, 14 (= ILS, 8965; IDRE, I, 102). + Pentru opiniile in legiturt cu data anexarii Dobrogei de catre romani, vei Al, Suceveanu, Pontica 4, 1971, p. 105 si urm,70 Dacia $i Imperiul Roman aceste pacte; asa se intdmpli in anul 69, in plin rizboi civil in Imperiul Roman. De aceea Tacitus (Hist. | 2,1) se exprim’ destul de drastic la adresa acestora: ,S-a migcat si neamul niciodata de ‘buna crediinya al dacilor (mota et Dacorum gens numquam fida)*, jar atunci fara fricd, deoarece fusese luata armata din Moesia. Ei observara linistiti aceste evenimente; dar cénd aflara ca Italia arde fn focul razboiului si c& tofi se duymanesc intre ei, luar cu asalt taberele de iarna ale cohortelor si cavaleriei auxiliare si se facura stapani pe ambele maluri ale Dunarii. Tocmai se pregiteau sa istruga taberele legiunilor, cénd Mucianus le-a opus legiunea a ‘Via; el aflase de victoria de la Cremona [contra lui Vitellius; 3 octombrie 69] si se temea ca multimea barbarilor din afaré si nu apese din dous pari, dact dacii si germanii ar fi navalit din laturi deosebite. A venit fn ajutor, ca in atétea randuri, norocul poporului roman, care a adus intr-acolo pe Mucianus cu forfele sale din Orient si faptul c& noi terminasem lupta de la Cremona’. Probabil c& acest atac era urmarea atitudinii dure a unei grupari mai agresive a aristocratiei militare dace. indemnurile la moderatie nu lipsiserd, aga cum relateaza Frontinus (vezi supra, p. 60). Din pacate, acestea fusesera date repede uitarii, faji de avantajele de moment ale unei expeditii incununate de succes, cel putin la {inceput; pe bund dreptate scrie Tacitus (Hist. II 46,2-3) c& dacii au ajuns vestiti prin infrangerile lor si ale romanilor (nobilitatus cla- dibus mutuis Dacus). Dar contramasurile romane se pare c& nu au fncdrziat. Cu acest prilej, pare si-si fi incetat existenja dava geticd de la Poiana pe Siret* ‘Treptat, la un secol dupa ce vulturii legiunilor romane fuseseri temeinic infipti pe malurile Istrului, clestele in jurul Daciei se strdinge tot mai puternic. O flota romana — classis Flavia Moesica — este creata special pentru supravegherea circulatiei si siguranja pe Dunare. Zona de influenta romana este extinsa probabil la nord de fluviu, limita ef fiind eventual marcata de marele val roman de 5 Pentru romani, in epoca clasica, fides, fn eeligie ea gi ty politi, semnifica raporturile de incredere reciproct, juridi stabilite, intre dou pari, dint care una poate domina asupra celelalte; vei J. Baye, Histoire politique etpeychologique de la religion romaine, Paris 1973, p. 142. % Veri si opinia lui R. Vulpe, Studia Thracologica, Bucuresti 1976, p. 121-122, care prelungeste existenfa agezarit pnd la cucerirea roman (in acest sens: sugestille oferte de analiza papirilui Hunt). Regatul dacic si imperiul Roman 71 Amant, cunoscut sub numele de ,Brazda lui Novac” (de nord), construit la o dati necunoscuts, poate de Ti. Plautius Silvanus ‘Aclianus™; orientarea lui arata ci era probabil indreptat impotriva, dacilor ,aninati de munti” (Florus, Il 28 [IV 12), 18°. Dar secolul scurs nu a fost totusi o epoci de permanente con- fruntari intre Dacia si Roma. Pax Romana, ,pacea romana’, cu tot caracterul ei relativ, a fost totusi o realitate, iar de ea au beneficiat ‘implicit si popoarele care s-au aflat in contact direct cu Imperiul. Semnificativ in acest sens sunt numeroasele descoperiri de produse romane de tot felul, care umplu harta arheologica a Daciei preromane*. Razboiul era doar o alternativa, iar dacii, oricét de raz- oinici vor fi fost, erau far’ indoiala in stare sa aprecieze avantajele pacii. Astfel, timp de un deceniu si jumaitate dupa evenimentele din ‘68.69, raporturile dintre daci si lumea romana au fost calme. ‘imp4ratul Domitian si problema dacica Dup& 0 scurt perioada de linigte, focul razboiului totdeauna latent la Dunare reizbueneste cu violenja, dupa cum relateazd Iordanes (Getica 76): ,Pe cdnd domnea imparatul Domitian, gotii 5 Data ridicarii acestui val a fost subiect de disputa in istoriografia noastr. V. Parvan Getica, 1926, p. 128-129) il atribuia lui Plautius Sil vanus Aelianus (vezi in acest sens si insemnarile noastre din TD 5, 1984, p. 187-188). Ulterior a cfstigat teren pirerea ch este vorba de 0 construcjie cu caracter militar din epoca imptratului Constantin cel Mare (veai D. Tudor, OR, p. 244-249). % Veri si Statius, Silvae 1 1,7: ,casa agezata pe inalimi @ dacului": imagine deformats a istoriografiei fomane, care face din daci un popor cexelusiv de munteni, © Veni I. Glodariu, Llintensité de Vinfluence romaine en Dacie préro- maine, TD 5, 1984, p. 150-155. © con mai recenta contribujie: K. Steohel, Die Donaukriege Domitians (Antiquitas, 1, 38), Bonn 1989, p. 35-81. A se vedea si studiul nostru, Raboiul dacic al imparatului Domitianus, TD 10, 1989, p. 155-166. ©" PIR? F 259; D. Kienast, Kaisertabell, p. 115-118.~ Pe numele inijial: Titus Flavius Domitianus, nascut la Roma la 24 octombrie 51. Ca Imparat, Imp. Caesar Domitianus Augustus (anii 81-96). Era fiul vitorului ‘imparat Vespasianus (69-79) si frate mai mic al lui Titus (71-81), care baR Dacia si Imperiul Roman Lin realitate: geti], de teama licomiei acestuia, desfacurd alianta (oedus) pe care o incheiasera odinioara cu alli imparat si Incepura precedat la tron. Dupa victoria partdeiflaviene in razboiul civil din 68-69, Ja varsta de 18 ani, inainte chiar de intrarea tatalui siu in Roma, a fost salutat de soldati cu tithul de Caesar. Comportarea sa nechibauité din anii (69-70 i-a atras reticenjele pirintelui stu, care la yinut departe de sarcinile militar si chiar de viaia politica; el era privit numai ca un membru al casei imperiale, ca rezerva pentru mostenirea tronului, deoarece Titus (asociat la domnie in anul 71) nu avea copii La moartea fratelui stu, este proclamat imparat (13 septembrie 81) "de citre girzile pretoriene cumparate cu bani, iar senatul ratifics aceasta hotirére, Ca impirat, a dovedit reale calitaji de conducator, dar si mai ‘mari defecte, care -au intunecat domnia (vezi portretulfizic si moral pe care i face Suetonius); este adevirat c& aceste defecte sunt ingrosate pnd la exagerare de istoriografia ostié de inspiratie senatorial. Sistemul sit de guvernimént reprezint 0 cotitur8 evident fat8 de cel practicat de {naintasi sti din dinastia Flavillor; el a pardit revenirea spre Principat, incercdnd s8 introduc8 regimul monarhiei absolute, justifcata (ca si pe ‘yremea unora din tmpératii din dinastia julio-claudics) de incapacitatea cronicd a senatului de a participa la conducerea treburilor republic El a guvernat astel spriinit pe conslial principelui (in care a introdus edt mai multe elemente din ordo equester, jurist i tehnicieni, oameni supust si devotati, fark senat si chiar impotriva acestuia~ ceea ce a mart anta- gonismul dintre tron si aceastd insttuje traditionals. in tendinja sa de dictaturd s-a sprijinit pe armata, pe care sia atras-o prin matitea soldelor. AA definut nu mai pujin de 17 consulate (dintre care 11 in timpul domniei), a primit 22 de salutaji imperiale sii s-au acordat treitriumfuri ~ toate menite a satisface orgoliul stu nemfsurat. La sffrgitul anului 85, devine censor perpetwus ~ ceea ce fi acorda practic dreptul de a epura senatul. Culmea megalomaniei sale a fost pretentia de a fi numit dominus (atand prin urmare pe tofi supusii ca pe niste sclavi, indiferent de categoria social) et deus (pentru prima data un imparat in viaé pretindea a fi cinstt cu onoruri de zeu); in aceasttalterare a caracterului stu a fost Permanent stimulat de corupfia societitii romane ~ de la piturile cond citoare Ia plebea interesata doar de distribuiile gratuite de cereale si de jocurile de cre (panem et circenct). {In domeniul politicii externe, se pot aminti rizboaicle pe care lea purtat pentru supunerea Caledoniei (a, 82-83), uptele cu neamul germanic al Chatt-lor (in 84 a luat ttl de Germanicus), organizarea limes-ului sgermano-retic (cu anexarea teritorilor dintre Rin si Main), rzboaiele cu neamurile de la Dundrea de mijloc si de jos (quazi, marcomani, sarmaji, ac), reduse la situaja de clienti ai Rome Regatul dacic si Imperiul Roman ——__________—_73 sf devasteze malul Dunarii, stapdnit de mult vreme de Imperiul roman, nimicind armatele si pe comandantii lor. in fruntea acestei provincii [este vorba de Moesia] era pe atunci, dupi Agrippa, Oppius Sabinus", iar la goti domnia o avea Dorpaneus; déndu-se lupta, romanii au fost invinsi, lui Oppius Sabinus i s-a tkiat capul, iar goti, navalind asupra multor castre si orase, au prédat finuturile ce tineau de imperiu”, Poetul Statius denumeste fapta dacilor ,furie” (Silvae 1 1,2 ‘furores), ,sminteala” (Ill 3,117: amentia). Dar din textul lui lordanes, rezulta ci motivul care-i indemnase pe geti (= daci) la des- facerea alianjei® era teama de avaritia lui Domitian, care poate decisese reducerea stipendiilor platite regilor barbari de la gra- nifele lumii romane. Probabil ci aceasta decizie era determinata in misara insemnata de dificultati economice reale prin care trecea imperiul; a apisat in balanté si impresia c& subsidiile romane ser- veau la intirirea unui fost si viitor inamic. in realitate, un regat clientelar puternic reprezenta un aliat de nAdejde al Romei faja de ameninfarile continue din partea semintilor germanice si sarmatice puse tot timpul pe jaf si hart. {n obstea istoricilor, dezbaterile in aceast& privints continua si fie aprinse si in orice caz departe de a fi incheiate. Fapt este cA dacii trec Duntrea, probabil pe gheatt, in iama anilor 85/86. ‘Cum se exprima Tacitus (Agricola 41,1), ,acum nu se mai punea in discuyie hotarul Imperiului si un mal, ci taberele de iam& ale legiunilor si stipanirea provineiilor noastre” (nec iam de limite Pe masura ce manifestirle autocratice nu mai cunosc limite, se intensified si opozitia; dupa ce mai multe conspirafi au fost descoperite si reprimate, cea ce a dus la exacerbarea teroarei, Domitian a sfarsit su- primat de un complot al libertilor de a palat. * Este vorba de C. Fonteius Agrippa, care guvernase Moesia in anul 69 (PIR? F 466; B. E. Thomasson, LP, col. 125, nr. 23). Din text nu tre- Duie injeles deci cd el a fost urmat de Oppius Sabinus, deoarece acesta a guvernat Moesia in 85-86 (vezi nota urmatoate). BB, Thomasson, LP, col. 125, nt. 27 (vezi si nota precedenta). La lordanes, ca sila af istorii mai vechi (sec.1V-V), gti sunt confundati x gof; veo! in aceasta privngs notele noastre din TD 4, 1983, p. 147-148. 'S Pentru sensul termenului foedus in limbajul jutidie roman si evolujia lui, veai R. Paribeni, in DE, I, p. 172-176. & Despre folosivea acestei i de invazie, vezi mai sus, p. 65.74 Dacia si Imperiul Roman imperii et ripa, sed de hibernis legionum et possessione dubitatum). De la Iordanes (Getica, 77), aflam in continuare: Din cauza neno rocirii celor ai sai, Domitian a plecat cu toate forjele sale fn Illyri cum si ineredintind conducerea aproape intregii armate comandantului Fuscus si cAtorva barbati alesi, i-a obligat si treaca peste Dunare pe un pod de corabii legate intre ele”. De la alt autor tarziu, Orosius (Adv. paganos VII 10,3-4), aflam doar: ,Rizboiul contra germanilor si dacilor a fost dus de loctitorii sai fntr-un mod atat de nenorocit pentru stat, precum si el la Roma decima senatul si poporul, iar Ia hotare armata, riu condusa, era distrust de dus- ‘mani prin maceluri necontenite. Caci cat de mari au fost luptele Iui Diurpaneus, regele dacilor, cu generalul Fuscus, si cat de mari dezastrele romanilor, le-as enumera intr-o ingirare Iungi, daci Cor- nelius Tacitus, care a tratat in mod organic si cu foarte mare exactitate aceste evenimente istorie [...]” ete.; din pacate, partea respec- ‘iva a Istorilor Iui Tacitus s-a pierdut. Din biografia imp&ratului Do- mitian, scrisa de Suetonius (VI 1), aflim doar urmatoarele despre razboaiele purtate in timpul domniei acestuia: ,A intreprins expediti, fie de voie, fie de nevoie; de voie, impotriva chattilor; de nevoie, una ‘impotriva sarmatilor, deoarece au micelirit o legiune impreuna cu ‘comandantul ei, si dout impotriva dacilor: prima, dupa ce a fost {nfrént consularul Oppius Sabinus, iar a doua dup& infrangerea lui Comelius Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene, caruia fi incre- dintase comanda suprema a rézboiului. Asupra chattilor si dacilor a obtinut un triumf, dupa un sir de lupte cu rezultat schimbator, iar impotriva sarmafilor n-a adus decét o cunun& de lauri lui Jupiter de pe Capitoliu”. Vadit inspirat de acest text este Eutropius (VII 23,4): El a intreprins patru expeditit: una impotriva sarmatilor, cealaltt tmpotriva cattlor, iar dowd contra dacilor. Asupra dacilor si cattilor a serbat un triumf; impotriva sarmatilor a obtinut doar ununa de lauri. Totusi a suferit multe infrangeri in aceste rizboaie; caci in Sarmatia o legiune a fost nimicita impreund cu comandantul ei, iar consularul Appius Sabinus” si prefectul pretoriului Cornelius Faiscus au fost ucigi de daci fmpreuna cu marile lor armate”. Relatarea rizboiului, extrem de lacunari, 0 gisim in [storia romand a lui Cassius Dio (LXVII 6,1-6), care incepe astfel: .Cel mai © Este vorba fn realitate de Oppius Sabinus (mentionat de Suetonius); vedi supra 5 ‘nsemnat rizboi de atunei al romanilor a fost potriva dacilor, asupra cirora, in vremea aceea, domnea Decebal”, in Excerpta Valesiana se arafa ck Douras — rt indoiala identic cu Dorpaneus (Diurpaneus), ‘mentionat de Iordanes® ~ lasase de bund voie domnia lui Decebal, deoarece era ,foarte priceput la planurile de razboi si iscusit in {nfapruirea lor, stind si aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si ase retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun lupti- tor{...1". Motivul abdicarii lui Douras (Diurpaneus) poate fi varsta fnaintati a regelui, cum se crede de obicei®. Dar nu este exclus ca fostul rege si fi plitit cu tronul neinspirata rupere a relatilor cu Roma, care a adus rizboiul pe pimantul Daciei; c& aga stat lucrurile, pare si rezulte si din faptul cé, afland de apropierea armatei romane in frunte cu imparatul insusi, Decebal a trimis soli figiduind pace. Istoricul Cassius Dio relateaza ci Domitian a zabovit o vreme fntr-un oras (probabil Naissus, azi Nis)”, dedandu-se unei vieti de petreceri si desfrau. ,,Trimitea la rzboi in locul stu pe alti condu- citori de osti si de cele mai multe ori nu izbéndea’”. in realitate, se pare ci impiratul a luat o serie de masuri urgente si destul de inspirate — cum s-a dovedit divizarea Moesiei, provincie prea intinst si prin urmare prea greu de aparat, in Superior si Inferior (vezi p. 40), Datoritd unor surse epigrafice, aflam numele primilor guvernatori ai celor dou provincii. Guvernarea Moesiei Superioare a pri- mito L. Funisulanus Vettonianus: fost consul (probabil fn. anul 78)", care mai guvernase Dalmatia si Pannonia; in calitate de guvernator al Moesiei Superioare”, a fost decorat pentru participarea Ja rizboiul cu dacii. Guvernarea Moesiei Inferioare a fost incre- dinyata lui M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus; el a fost decorat ir, doua réndur in rizboiul eu daci, in 86 si 88”, Regatul dacic si Imperiul Roman. © Veri mai sus, p. 64 cu nota 35. Veri in acest sens Istoria Roméniei, I, 1960, p. 295. % C. Patsch, Beitrdge, V/2, p. 6. 7 D, Degrassi, I fasti consolaridell'Impero Romano, Roma 1952, p. 22. 7 pentru guvernimintele sale, veri R. F_ Thomasson, LP, col. 91 nr. 26 (Dalmatia), col. 102 nr. 19 (Pannonia; il mai menjioneaza in fruntea acestei provineii diplomele CIL XVI, 30 si 31, din anii 84 si 85), col. 125, nr, 29 (Moesia Superior); pentru distineile primite: Valery A. Maxfield, ‘The Military Decorations of the Roman Army, Londra 1981, p. 148. ” G, Alféldy- H. Halimann, Chiron 3, 1973, p. 344.345; Anntp, 1973, 283: vezi inck: W. Eck, RE Suppl. XIV (1974), col. 107; H. Devijver,76 Dacia si Imperiul Roman inainte de a urmari desftsurarea evenimentelor, vom mai starui asupra unui amanunt: in ce zond:a limes-ului moesic a avut loc invazia dacilor din iarna anilor 85/86? Fara a cunoaste exact situatia apararii Moesiei, este destul de sigur c& ea se baza pe céteva legiuni (I Ttalica 1a Novae, V Macedonica la Oescus, VII Claudia la Viminacium, probabil si V Alaudae), precum si trupe auxiliare; cum se vede, grosul trupelor romane era masat in fata Olteniei si Banatului, menite a feri Moesia de un eventual atac al dacilor din ‘mungi. Punctul slab al apararii romane era in sectorul dobrogean al Dunarii~ si credem e& tocmai pe aici s-a produs invazia dacica din 85/86". Am emis ipoteza ci in aceste parti si-a pierdut viata consularul Oppius Sabinus, poate acolo unde ulterior se va ridica complexul de monumente comemorative de la Adamclisi”; dar despre acestea va mai fi vorba in alta parte (p. 114 sqq.) In urma unor lupte grele (vezi in acest sens Orosius), probabil {in tot cursul anului 86, invadatorii au fost aruncati peste Dundre; de la Eusebius (Chronicon, 190, 15 i) aflam ca in anul 86, Nasa- ‘mones et Daci dimicantes adversum Romanos victi - ,nasamonii (un neam african) si dacii, care luptau impotriva romanilor, au fost fnvingi”. Apoi, mai aflam de la Suetonius (Domitianus VI 1) si Cassius Dio (LXVII 6,5), imparatul a incredintat comanda rizboiului lui Comelius Fuscus. lordanes adauga: ,gi cAtorva barbati alesi", fara a le aminti numele; doi dintre acestia trebuie si fi fost guvernatorii Moesiilor amintiti mai inainte. Vazind c& oferta-i de pace este dispretuita, Decebal hotiraste s& faca fata situatiei cu trufie; Cassius Dio relateaz’ in acest sens urmatoarele (LXVII 6,5): ,,Cand a aflat de aceasta, Decebal ia trimis din nou solie, in bataie de joc, spundnd c& va incheia pace daci Domitian are s& vrea ca fiecare roman st-i dea lui Decebal, PME C 242; P. Le Roux, Tituli 5, 1982, p. 457. Pentru decorati, V. A. Maxfield, op. cit. p. 138, 148, 151 7 Veri in aceasta privinta si textul de la nota 103 (infra). 75 C. C, Petoleseu, Decebal, regele Dacilor, p. 26, 54 gi rm. % Personaj de rang senatorial, Cornelius Fuscus a partsit de vantr ordinul din care ficea parte, imbratigind cariera ecvestr, ale cirei trepte le-a parcurs inca pe timpul domniel lui Nero, Adevirata iui carieri a fost determinata de susjinerea lui Galba, apoi a partidei flaviene in rézboiul civil din 68-69. Sub Domitian ajunge in inatul post de pracfectus raetorio, ~ PIR?, C 1365; H.-G. Pflaum, Carriéres I, p. 77-80, nt. 34 Regatul dacic si Imperiul Roman. n anual, céte doi oboli. lar dac& nu va primi aceasta propunere, Decebal spunea c& va duce mai departe rizboiul si cA romani vor avea de infruntat mari nenorociri". act relatarea istoricului antic este reals, inseamna cé orgoliul roman a fost grav ranit; cAci intempestivul Fuscus se aruncd fir’ precaujie asupra dacilor. in primavara anului 87, armata roman’ trece Dunarea pe un pod de vase ~ eventual cel identificat de D. ‘Tudor, fntre Vadin si Orlea”’- , urcdnd apoi pe Olt in sus. S-ar putea, de asemenea, ca armata roman condusi de Fuscus sé fi trecut Duntrea pe la Drobeta; aici, langa Schela Cladove, s-a identificat un mare castru cu val de pamént (650 x 576 m; 37,44 ha)”, care a servit fard indoiala pentru adapostirea unei armate ce abia debarease (acum ori mai tarziu, in timpul expeditiei lui Traian). De aici, armata romani a putut inainta prin zona de dealuri subcarpatice ale Mehedingior, trecind réul Motru si atingand Jil la Porceni (com. Bumbesti jud. Gorj), unde se cunoaste alt castru ccu val de pimént de dimensiuni apreciabile (234 x 156 m)”; apoi, fn continuare, va fi intentionat s& treac& muntii, prin pasul Valcan, {indrept&ndu-se spre Sarmizegetusa regal. fin aceste imprejurari grele pentru patria sa, Decebal isi pune in valoare calititle de strateg militar, aga cum apar in caracterizarea ce io face Cassius Dio; retrigindu-se din calea invadatorului, fi pregiteste o cursi (se crede cf regele a lisat pe imprudentul general roman s& se aventureze intre munti) si fi atac& pe neasteptate. ~Atunei gotii , care n-au fost luati pe neasteptate, au pus ména pe arme i chiar din prima ciocnire fi inving pe romani iar comandantul Fuscus fiind ucis, jefuiese bogatille din tabara soldajilor’, scrie lordanes (Getica 78); apoi imediat, in continuars Pentru dobandirea acestei victorii mari ei au numit pe condu- ‘citorii lor semizei, adic& «anzi» si nu simpli oameni, ca si cum ar fi finvins datorits norocului lor” (magnaque potiti per loca victoria iam proceres suos, quorum quasi fortuna vincebant, non puros homines, 7 D, Tudor, Un pont romain ignoré dans la région du Bas-Danube, Latomus 20, 1961, 3, p. 501-509; idem, Podurile romane la Dundrea de Jos, Bucuresti 1971, p. 17-31. *® D, Tudor, OR’, p. 300-301. *C.¢. Petolescu, in Oltenia 2, 1980, p. 106.78, ——____ aia si imperiu! Roman sed semideos id est Ansis vocaverunt)®. Din pacate, textul ui Cassius Dio, care prezenta desfigurarea rizboiului, este pierdut; dintr-un fragment din cartea LXVI se mai pastreazt doar proporitia: ,cei care erau in. expeditie cu Fuscus ceruri st conducd Ia lupta”. De Ia acelagi istoric mai aflam cf, dupa infrangerea dacilor din 102, impératul Traian ,a ocupat munfii intariti si a gisit acolo armele, maginile de razboi cucerite, precum si steagul (onjctov) Iuate de la Fuscus” (Cassius Dio, LXVIII 9,3) (se crede c& este vorba de stindardul legiunit V Alaudae™). Dezastrul lui Fuscus a produs 0 puternica impresie 1a Roma. intr-una din satirele sale (IV, 111-112), luvenal scria despre Fuscus cd fi pastra maruntaiele pentru vulturii din Dacia (qui vul- turibus servabat viscera Dacis / Fuscus marmorea meditatus proelia villa); intr-o scolie la aceast& satir8, se noteaza: ,Fuscus, comandantul armatei lui Domitian, a murit in Dacia. il bla- ‘meazs, deoarece acesta, traind intr-un lux nemasurat, intreprindea actiuni rizboinice doar in toiul placerilor™®. Dar in anul urmftor, romanii reiau ofensiva. Comanda operatiunilor o are de data aceasta Tettius Tulianus®, fost consul, un ge- % Acei Ansis (corespondentul latin, dupa lordanes: semmidei) reprezinta ascendenta divind a clanului amalilor (casa regala legitima a ostrogotilor); ‘vezi H. Wolfram, Histoire des Goths, p. 43. E, Ritterling, RE XIL (1925), col. 1277. eri Fontes I, p. 804-505, © General roman, cunoscut pentru activitatea sa militara la Duniirea de Jos. in iarna anilor 68/69, pe timpul domniei lui Otho, un atac al dacilor si sarmatilor abatut asupra Moesiei era respins de legiunile Ill Gallica, Vil Claudia si VIII Augusta. Comandanilor celor tri legiuni It s-au decer- nat la Roma insemnele consulare; intre acestia era si Tettius Iulianus, legatul legiunii VII Claudia (Tacitus, Istorii, LXXIX). Dupa proclamarea lui Vespasian ca imptrat de citre trupele din Orient, Aponius Saturninus, guvernatoril Moesiei, a incercat st-] suprime pe Tetius Tulianus ,din pricina unor dusminii personale, pe care le acoperea acum cx lupta dintre cele ous partide” (vitelient si favieni); refugiat dineolo de Muni Hacmus, nel n-a mai luat parte la rézboiul civil, lungind cu felurite zabave drumul and la Vespasian si fntArziind sau gribindu-se, dups cum erau gtirile de riabo! (Tacitus, istorii, L200KV). In dizgratie, din acest motiv, sub Vespasian, el se reabiliteaz8 abia pe timpul lui Domitian; in 84 este consul ordinarius, in 88 conduce expeditia contra dacilor, apoi devine guvernaror al Moesiei Superioare. - PIR, T 102; A. Stein, Die Legaten von Moesien, Regatul dacic si Imperiul Roman. 79 neral prudent si experimentat; el era un veteran al rizboaielor de Ja Dunare, cunoseénd bine tara dacilor impotriva earora era trimis. De aceea a ales, se pare, calea de inaintare prin Banat. Relatarea evenimentelor, din plcate prea concis’, o gisim iardsi la Cassius Dio (LXVII 10,1-3; excerptele lui Xiphilinus): ,in vremea razboiului dacic s-au intémplat urmatoarele evenimente demne de a fi pome- nite. lulianus, randuit de impirat cu conducerea rizboiului, printre alte masuri, lus pe aceea de a-i obliga pe soldati s& serie pe scuturi numele lor si ale centurionilor, pentru a se deosebi mai lesne cei ce se vor arata vitefi de cei cu purtare miseleasea. $i dnd lupta cu dus- manii la Tapae, mécelari pe mai multi dintre ei. intre dusmani se afla si Vezina (Otetivac), care venea, ca demnitate, indati dupa Decebal; pentru cA nu putea scapa cu fuga, el se tranti la pamént, ca si cum ar fi murit; si astfel ramase nebagat in seam&, iar in timpul noptii a fugit. Decebal se temu ca romanii victoriosi sa nu por- neascd spre capitala lui. De aceea thie copacii din preajma lor {la 0 oarecare inaltime] si puse arme pe trunchiuri, pentru ca romanii sa creada c& sunt soldati sisi se retragh inspaiméntati. Ceea ce s-a si {intimplat”. Locul bataliei a fost identificat ipotetic de istoricii mo- demi cu Poarta de Fier a Transilvaniei". Cam fn acelasi timp, imparatul a organizat o expeditie de pe- depsire impotriva evazilor si marcomanilor: Domitian vru s8 se razbune pe cvazi i marcomani, fiindcd nu-l ajutasera impotriva dacilor. Veni in Pannonia ca s& lupte cu ei si ucise solii de pace, pe care fi trimisesera pentru a doua oara” (Cassius Dio, LXVII 7,1) Dar, relateazé in continuare acelasi istorie (7,2-3): ,invins si pus pe fuga de marcomani, Domitian a pornit grabnic o solie la Dece- bal, regele dacilor, indemnandul s& incheie un tratat, pe care el il refuzase mai tnainte, desi [1 ceruse desea. Decebal primi propunerea de pace (céci era la mare stram- toare), dar nu a vrut sf vind el insusi si stea de vorba cu Domitian, ci La trimis pe Diegis, impreuna cu céfiva barbati, ca si-i predea ammele si cétiva prizonieri, sub cuvantul ci i-ar avea numai pe Budapest 1940, p. 38 sq.; Doina Benea, Din istoria militar... p. 42-43, 111. % Tot la Tapae va da si Traian batalia cu dacii in anul 101 (vezi mai degarte, p. 127); itinerariul urmat de imp&rat (vezi fragmentul transmis de Priseianus din Dacica serise de Traian: Fontes 1, p. 484-485) arata i trect- ‘toarea Tapae tebuie localizats in Banat, intre Aizizis si Sarmizegetusa80 Dacia $i imperiul Roman acestia. Dupa sosirea acestuia, Domitian puse lui Diegis o diadema pe cap~ ca si cum ar fi fost un adevarat invingator si omul in stare s& dea un rege dacilor -, iar soldatilor le impari onoruri si bani”. Carl Patsch** credea e& marcomanii erau in relatiiclientelare cu romanii ined din anul 69; refuzul de a ajuta in rizboiul contra dacilor a determinat venirea imparatului in Pannonia. Ca si Dece- bal in 86, marcomanii au trimis soli, ale cdror explicatii se pare c& nu L-au satisfacut pe imparat. Repetarea ambasadei Ia infuriat ins& pe Domitian, care a ucis solii de pace. Dar trupa romana trimiss peste Dundre a fost infranta de mareomeni (Cassius Dio). Cassius Dio afirma ci Decebal a primit propunerea de pace deoarece ,era la mare strmtoare”, probabil in urma infrangerii de la ‘Tapae si~ dupa Patsch ~ datoriti unor migcari separatiste in Dacia. {in realitate, Decebal a stiut sé iasi cu bine din infréngere. El a {ntdrziat in chip diplomatic si incheie pacea, pentru a obtine maxi- ‘mum de avantaje posible; cel putin aga reiese din afirmajia poetului Statius, c€nd se adreseazA lui Domitian (Silvae I, 1,80-81: tu tardum in foedera montem longo Marte domas, ,tu supui muntele care intarzie si incheie un tratat dupa un rizboi indelungat”). Din acelasi motiv, regele se eschiveaza si vind personal sil intélneasca pe imparat. Solia daca este confirmata de o epigrama a lui Martial (Epigr. V, 3,1-6), in care ni se dezvaluie identitatea hui Diegis, ca find fratele regelui Decebal: Accola iam nostrae Diegis, Germanice, ripae 1 farulis Histri qui tibi venit aquis, laetus et attonitus viso modo praeside mundi, adfatus comites dcitur esse suos: “Sors mea quam fratris melior, cui tam prope fas est cerere, tam lange quem colt ie deur -=Diegis, locuitor de pe tarmul care acum ne apartine, a venit si te vadi, 0 Germanicus, tocmai de pe apele Istrului, care se aflé sub stapénirea ta, Bucuros si uimit cind a vazut pe stapanul lumii, se zice ck ‘cesta ar fi spus celor ce-l {nsojeau: Soarta mea este mai bund decit a fratelui meu, findea mie imi este inghduit st privese atit de aproape pe ‘zeul pe care el il cinsteste atat de departe” * Beitr, V/2, p. 33-34. * Ibidem, p. 31, Regatul dacic si Imperiul Roman——____________ 81 Acelasi poet face aluzie intr-o alta epigrami (VI 10,7) la ceremonia aserarii diademei pe capul lui Diegis (tantis supplicibus tribuit diademata Dacis, ,a5a-i el [Domitian] cAnd da diademe dacilor care tl roaga”), despre care vorbeste si Cassius Dio (LXVII 6,1). Desigur, versurile citate sunt ale unui poet patriot, menite si consoleze orgoliul ranit in urma unor tnfréngeri si a unei paci care entra mulfi romani trecea drept rusinoasa. Daca Diegis va fi rostit ‘cu adevarat vorbele consemnate de poet - dar cu precizarea: ,se rice c& ar fi spus celor care-l insofeau”! -, ele pot fi cel mult luate ca o exprimare in termeni diplomatici din partea fratelui regelui, de la care va fi primit ,instructiuni” 8 obfina maximum de avantaje la care Decebal putea spera in urma infrangerii suferite. Si, fntr-edevar, pacea a fost avantajoasa, mai avantajoasi decat va fi sperat poate Decebal. Cassius Dio (LXVII 7,3) ne informeaz ca {mparatul ,cheltuise foarte multi bani pentru incheierea pacii, c&ci fara intarziere didu lui Decebal nu numai insemnate sume de bani, dar si mesteri priceputi la felurite lucrari folositoare in timp de pace si de rizboi si figidui si-i dea mereu mai multe”. De la acelagi istorie mai aflam c& imparatul a impartit onoruri si bani; stirea este confirmata de o serie de descoperiri epigrafice. Astfel, in afara de guvernatorii celor dows Moesii, menionati mai fnainte, inscriptiile mai amintese: un tribun militar®” si doi cen- ‘urioni aj legiunii V Macedonica, un centurion al legiunii II Adiu- trix®, un stegar al calaretilor din legiunea Vil Claudia®, un centurion al cohortei XIII urbana de la Carthagina”, prefectul unei ale necunoscute si al unui steag (vexillum) de pretorient™; fie si simpla lor enumerare ne incunostinjeaza despre fortele militare angajate {in razboiul cu dacii. Dintre alte trupe, se presupune c& a par- © CAL, XIl, 3167 (= ILS, 1016; IDRE, 1, 182 ) (Nemausus). CL, Il, 7397 (= IDRE, ll, 359; Perinth), 12411 (=IDRE, Il, 328; Nedan). CHL, MH, 10224 (= 1S, 9193; IDRE, 11, 288; Sirmium). % Este vorba de Tiberius Claudius Maximus, vestitul captor al lui Decebalus, cunoseut din inscripfia de la Grammeni in Macedonia (M. P. Speicel, JRS 60, 1970, p. 142-152; idem, AMN 7, 1970, p. 511-515; ‘Annk’p 1969-1970, $83: IDRE, If, 363). **CIL, VIM, 1026 (= ILS, 2127; IDRE, 1, 422). anni, 1972, 572 (= IDRE, il, 373; Ephesus).82, ——_____________acia si Imperiul Roman ticipat la lupte legiunea V Alaudae, care ar fi pierit in dezastrul tui Fuscus. Ca un biruitor, trimise la Roma, intre altele, nigte asa-zisi soli ai lui Decebal si o ‘pretinsa serisoare de-a acestuia, despre care se spune c& ar fi plismuit-o el”, ne mai informeaza Cassius Dio (LXVII 7,3). De la poetul Statius (Silvae V, 1,127-129) pare s& reiast ca Domitian a fost insotit in campanie de seful biroului de corespon- denta (ab epistulis), ceea ce ar face plauzibila afirmatia lui Cassius Dio despre confectionarea acestui fals. Oricum, scrisoarea trebuiie s& fi existat (veri astfel Martial, Epigr. IX, 35,5: verba ducis Daci chartis mandata resignas: , spune ci acei dintre ei, care erau de neam s-au numit la inceput tarabostes, iar apoi pileati; dintre dansii isi alegeau regii si preotii". Afirmatia lui »Dion Guri-de-Aur” este deosebit de importanta pentru stabilirea sensului termenului desemnand nobilimea, sugerdnd si o evolutie fn timp. Rezults asadar ca termenul initial si autentic geto-dacic era cel de tarabostes; el era fara indoiala un euvant compus, un tetrasilabon, elementul -bostes regisindu-se in onomastica geto- act: Rubobostes, poate si Burebista’®, Ei erau nobili de singe, ‘urmajii acclei aristocratii gentilice, asemeni eupatriilor in Attica straveche sau patricienilor la Roma. Treptat, randurile acestor aris- tocrati .de neam” s-au rarit, locul luandw-le tot mai mult 0 nobilime de functi si sabie, risplatiti de rege cu semnul noblejei pentru 1H. Crisan, Burebista gi epoca sa, p. 43 (cu bibliografe). Regatul dacic $i Imperiul Roman—____________ 97 eredincioasa slujba”; ei nu erau poate tofi tarabostes, dar purtau semnul distinctiv al nobilimii, pileus. Asa pare s8 rezulte din afir- ‘matia lui lordanes cum c& acei dintre geti care erau de neam s-au numit la inceput tarabostes, iar apoi pileati. intr-adevar, celelalte texte care se refer la nobilimea daca folosesc numai acest termen: Griton Ggetii purtatori de ileus”: =.o9690)", Cassius Dio (LXVIN 9,1: ,Decebal a trimis soli..pe cei mai buni dintre pileati": mAogégot) s Sex. Aurelius Victor (Caesares XIII 3, despre Traian: +A extins stapénirea romana dincolo de Dunare, transforménd in rovincie pe pileatii daci”: domitis in provinciam Dacorum pileatis). Din randurile nobililor se recrutau preotii. Tot de la lordanes (Getica 71) aflam c& Deceneu a ales dintre ei pe barbatii cei mai de seama si mai injelepyi, pe care i-a invaat teologia, ia sfauit s8 cinsteased anumite divinitati si sanctuare, Aicindu-i preoti si le-a dat numele de pileati”; organizarea sacerdotiului a mers mand in mana cu aciiunea de unificare a lumii geto-dace intreprinst de regele Burebista. Din randul preotior si nobililor, regele igi alegea sfatul. Vorbind de colaborarea regelui cu marele preot intru aducerea la deplin& asculare a supusilor, Strabo scria: ,Obiceiul acesta a continuat pana in zilele noastre, pentru c& mereu se gisea cineva gata sil sfatuiascd pe rege — si acelui om getii fi spuneau zeu” (Geogr. VIL 3,5 [C.297]). Din acest sfat faceau parte fara indoiala printii casei regale, precum si alti nobili: astfel, Cassius Dio (LXVII 7,2-3) ne spune c& Decebal a trimis pe Diegis, fratele stu, cu cftiva barbati Gesigur nobili), ca s3 inapoieze lui Domitian armele si cAtiva captivi; acelasi autor (LXVII 10,2) vorbeste despre Vezina, ,care venea {in locul al doitea dupa Decebal”, precum si despre Bicilis, un sot de-al lu”, care stia unde au fost ascunse comorile regale (LXVIII 14,5); vezi si Zonaras (X 32; dupa Cassius Dio): ,dar unul dintre prietenii lui Decebal, avand si el cunostinya de tezaur, I-a ardtat”. De asemenea, se citeazt o informatie din Lexiconul lui Suidas (atri- buitd lui Criton), in legatura cu un prizonier roman: ,agitindu-se cerdnd si fie pedepsit, a biruit (parerea unuia) Duras, care propuse regelui ca acesta si fie tinut sub paza”™*, ™Veui IL Russu, StCl 14, 1972, p. 121-122, fragm. 3. ™ Ibidem, p. 126, fragm. 15; atribuind aceasta frazé lui Criton, 1. 1. Russu crede ch prizonierul era generalul Longinus, caprurat de regeleDacia $i Imperiul Roman Nobillor le erau incredinjate diferite dregatorii, in special militare side administrare a teritoriului. Astfel, in Lexiconul lui Suidas, citim sub Bootiaic (cei ce muncesc pimantul cu boii"): si pe ccnd unii erau pugi peste cei ce munceau piméntul cu boii, al dlintre cei din jurul regelui ~ erau randuiti i se ingrijeasca de fortificati, spune Criton in Getica”™®. S.a discutat daca aceasta situate infitijeazd aparatul administrativ permanent, ori unul adaptat starii speciale de rizboi. Cum cea de-a doua situatie a prevalat in decursul domniei lui Decebal (pregatirea pentru marea inclestare a durat de fapt in tot rastimpul de pace dintre 89-101), este firese a vedea preocuparea regelui de a avea sub controlul siu productia agricola a tari si crearea stocurilor de provizii necesare garnizoa- nelor cetatilor pentru a rezista asediului Masa“poporului dac o formau inst oamenii de rand, liberi. Numele lor autentic este necunoscut, ori poate nici nu aveau un ume aparte, societatea geto-dact nefiind constienta de o impartire {in categorii sociale. Istoricul Cassius Dio le spune Koetal, ceea ce ar transcrie termenul latin comati, ,cei cu coamé (plete)”; lordanes Getica 72) ii denumeste capillati. Distinctia exterioara intre aceste categorii era se pare de ves- ‘timentatie. lati ce seria Dio Chrysostomos (Discursuri, LXXII 3): ,Caci aici uneori se pot vedea oameni avand pe cap un fel de ciciuli (io), aga cum poarta unii traci numifi geri si cum purtau inainte vreme lacedemonienii si macedoneniif..]”. De asemenea, deosebirea intre aceste categorii sociale nu era atat de neta, precum se afirma uneori. Reamintim ce scria despre ei Cassius Dio (LXVIII 9,1): ,Decebal a trimis soli, chiar inainte de infrangere, nu dintre comafi~ ca mai inainte -, ci pe cei mai buni dintre pileati"; iar {ntr-o alt variant& a textului transmis: ,Decebal a trimis soli lui Tra- ian dintre pileayi. Acestia sunt la ei oamenii cei mai onorati. Trimi- ‘ese comati mai inainte. Acestia se bucura de mai puting trecere la ei Rezulti de aici cX pileatii reprezentau o nobilime, deopotriva de sange si arme, ea insisi contindnd o anumité diferentiere, dovada 8 solia la care se refer8 autorul antic era formats din ,cei mai buni dintre pileati’. Probabil totusi c& nici comatii nu erau oameni de Decebal; indemnul la moderatie ne aminteste de episodul Dromichaites- Lysimachos relatat de Diodor din Sicilia (OX 12,3). © LL Russu, oc. cit, p. 122, fragm. 4, Regatul dacic si Imperiul Roman—_______________ 99 dispreruit (vezi afirmatia lui Cassius Dio, abia citata: ,acestia se bucurs de mai putina trecere la ei"), cici dintre ei sunt trimisi primii soli la Traian cu propuneri de pace. Ei nu purtau tithul de noblete si semnul distinctiv al pileajilor'”, dar eratt oameni liberi, probabil tarani traind in obsti, muncitori ai paméntului si care pu- neat mana pe arme la chemarea regelui lor", Bi sunt asemanatori mosnenilor si rizesilor, care au facut gloria militard a tarilor ro- ‘mane intru aptrarea independentei lor. S.a discutat de asemenea despre existenta sclaviei 1a daci'®, Izvoarele nu ne last si conchidem cA diferentierea social ar fi 1 G, Brandis (RE TV, 1901, col. 1955) si G. Kezarow (Beitrage zur Kuleureschchte der Thraker, Sarajewo 1916, p. 16), wanscriaw acest fermen xouevat, insemndnd prin urmare .siteni, wren; vexi inch N. Gostar-'V. Lica, Societatea geto-dacicd,p. 104 (cu discutia probleme’. Dupa pirerea noasta,termensl capil este aplicat abun geto-datior, asf, lordanes spune ci Deceneu a dat ordin ca rest poporului s8 se niumesscacapillas, mime pe care gop amintese pnd asta! in cAntecele lor, deoarece -au dato mare considerate". Or, in secoll al Vea, cand seria lordanes, geto-daci trebuie sh fi fost deplinromanizaf, oricum m1 tai eristau ca ethnos apart; got inst persist ca grupare etch chiar la sud de Dunire, din indul lor trigndurse char lordanes (ceea ce expict 4! afienaia cum ch numele de capillati era amintt pana tn veemea sa in amteele lor). Vexi R. Vulpe, Stadia Thracologica,. 65 (cae arath ch Tordanes a ficut probabil confuzie inte termentl copia: sun all vechi germanic, necunoscut); H. Wolfram, Histoire des Goths, 116). De alte, ‘termenul ,,pletosii” (cum ar suna in traducere capillati) nu se potriveste dleloe pentru dai, care apar pe Column si printe busturile de Ia Roma cu parul retezat scurt, ci mai degraba pentru conationalii goyi ai lui Tordanes. “1 H. Crisan, op. cit., p. 176-198, a emis pirerea ca sub termenul de comat\ nu tebuietnfeles poporul de rnd, co categorteprivilegita (vezi in acest sens si M. Petrescu DAmbovila,Seutaistore a Dace preromane, Iasi 1978, p. 150). Problema este cit de departe poate fi dish aceasté ipoteai; mai logic este a admite ct in rindul acestei firtnimi era 0 diferentiore- dar nu de ordin socal, eft de atribufit gi eareini Ga primal ind militar). Astfl, cei care locuiw in zona eet aveau o serie de ‘obliga miitare (precum plies de mai trziu), dar se bucurau desigur de unele privilegi. In aceasthprivingh, veri observe lui C. Daicovci, tm storia omni I, 1960, p. 281; ef. D. M. Pppii, In legaturd cu sclavia la dai, in Contrib, p. 319-523,100 ——______________ Dacia si imperiul Roman mers atat de adéne, incat si fi dus la pierderea libertati individuale de citre unii membri ai comunitatii. Probabil vor fi existat si robi, {inci de multa vreme, apartinand regelui si familiei regale, utilizati ca scribi sau in serviciul de curte; vor fi avut sclavi si unii nobili, dar putini la numar. Probabil insi cA tofi erau straini de neam, ajungi in Dacia in calitate de captivi de razboi sau prin cine stie ce imprejurari™®. in acet sens, avem o stire de la Pliniu cel Tanar Cpistulae 74,1): ,Stapane, soldatul Apuleius, care este in postul de Ia Nicomedia, mi-a scris ci un anume Callidromus, fiind retinut cu forfa de bratarii Maximus si Dionysius, carora le inchiriase munca sa, $a refugiat la statuia ta si, dupa ce a fost dus in fata auto- ritatilor, a aratat c& a fost cindva sclavul lui Laberius Maximus, c& 2 fost luat prizonier in Moesia de Susagus si cd a fost trimis in dar de catre Decebal lui Pacorus, regele partilor, c& a fost mai multi ani in slujba acestuia, de unde mai tarziu a fugit si c& a ajuns in Nicomedia. El a fost adus in fafa mea si dupa ce mi-a istorisit acelagi lucru, am socotitc& trebuie si- trimit la tine" in leg&tur’ cu stadiul evolutiei societatii geto-dace se poate fncerca definirea caracterului statului dac. Dar in locul carac- terizirii acestuia drept stat incipient sclavagist, este preferabila, din motive asupra cirora ne-am oprit destul de pe larg mai sus, cea de regat dacie~ mai generals, punand accent in special pe rolul acestuia in organizarea vietii sociale interne si pe apararea teritoriului fayd de primejdiile dinafara. {in special acestei a doua meniri fi sunt subordonate constructia a numeroase cetiji si complicata arhitectura militar’ daca’. In © Veni N, Gostar ~V. Lica, op. cit, p. 116: ,..suntem de pirere cd, cel pufin in vremea statului dac, Dacia nua furnizat sclavi lumii ‘greco-romane decét, in cea mai mare parte, sub forma captivlor fécuyi de ‘armatele romane expeditionare la Dunare”. Pentru captivi strini la daci, ‘idem, p. 117-118. 8 Vexi D. Tudor, Peregrindrite sclavului Callidromus, in Studit si arcole de istore, 1956, p. 19-30. '8 Din bibliografia teferitoare la acest subiect, citim: H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romand, Cluj 1972, p. 127-149 (vei idem, Les fortifications daces des Monts dOrdstie et leur signification historique, in Actes du IF Congrés international de Thracologie, Bucuresti 1980, p. 71-75); 1. H. Crigan, Burebisca gi epoca sa, p. 290-382; 1. Glodariu, Arhitectura Dacilor, Cluj, 1983, p. 49-121 (recenzie: N. Regatul dacic si Imperiul Roman —__________—101 aceasci privints, complexul de cetiti si agezari din Muntii Orastiei repretinté cea mai inalta expresie a civilizatiei materiale geto-dace din secolele 1 aChr.- I p.Chr. Ele acoperé o suprafata de circa 150 km? si apar grupate, in genere, in jurul Apei Grédistii, prin care se face legatura spre nord cu valea Muresului. Asemenea cetati se aflau la Costest-Cetatuie, Costesti-Blidaru, Varful lui Hulpe; accesul dinspre miaz2-2i, prin pasul Vilcan, era controlat de fortificaia de pe Piatra Cetatii (com. Banita), iar dinspre sud-vest, de pe valea Streiului, de cetatea de la Piatra Rosie si valul (,Troianul”) de la ssud de aceasta, Aceste cetafi erau situate pe inaltimi care domina {inuturile dimprejur. Scopul lor era apararea accesului spre Sarmi- zegetusa Regia, central politic si cultural-religios cel mai de seam al regatului dac. Cea mai important dintre cetatile dacice este cea situaté in locul denumit astizi Gridistea Muncelutui (1500 m altitudine); pe ‘buna dreptate a fost identificats eu Sarmizegetusa Regia. Incinta ‘urmeaza configuratia terenului, inchizdnd o suprafata de cirea 3 ha; are forma unui hexagon neregulat, care urcé si coboard cateva terase, Zidul este gros de 3,20 m. Fortificatia avea doua porti spre care se faicea accesul printr-un drum pavat. Cercetirile au pus se pare in lumina distrugerea cetiti dupa primul razboi dacie, precum si refacerea cetiti. La circa 100 m de poarta de risirt a cetitii se afla incinsa sacri. Pe alte terase s-au constatat urme de locuire civilé. fin afara de complexul din Muntii Ordstiei, alte cetati s-au construit in diferite puncte de importanga strategic’ ale regatului dac. Una din acestea era cea de la Cépalna, pe valea Sebesului, al cirei rol, se crede, era acela de a proteja flancul drept (de est) al complexului de cetiti menjionate mai sus. Mai spre nord de viitorul Apulum roman, la Piatra Craivii, pe masivul stancos, s-a construit alt8 cetate de forms patrulatera (67 x 36 m), cu zidul de incinta din piatré ecarisata’™. Conovici— Monica Margineanu-Carstoiu, TD 6, 1985, p. 205-213); D. Antonescu, Intraducere fy arhitectura Dacilor, Bucuresti 1984, p. 97-174; Al, Vulpe— M. Zahariade, Geto-dacii in istoria militard a lumii antice, Bucuresti 1987, p. 48-57; ciri de popularizare: M. Macrea ~ Oct. Floca ~ NN, Lupu - I, Berciu, Cetafi dacice din sudul Transilvaniei, Bucuresti 1966; N. Gostar, Cetdji dacice din Moldova, Bucuresti 1969; I, Glodariu ~ E: Tarosiavschi ~ A. Rusu, op. ct. (nota 21). ° Veri Rep. arh.jud. ba, p. 83-84, nt. 3.102 Dacia $i Imperiul Roman Zidurile de incinta de la Costesti, Piatra Rosie, Blidaru, Banija idul B), Gradistea de Munte, Caplna si Piatra Craivii sunt considerate ca fiind tipul clasic al asa-zisului ,zid dacic” (murus Dacicus); in realitate, el trebuie sé fie opera mesterilor greci (veniti de bund voie ori mai degraba sii, in urma cuceririi cetailor pontice de catre Burebista)'** ori romani (trimisi de Domitian, conform infelegerii cu Decebal) Cetati cu ziduri de piatra au fost identificate si mai departe: spre ristrit, la Sarifel (jud. Bistrija-Nastud), Racos Gud. Brasov), iar la sud de munt la Polovragi Gud. Gor)) si Getajeni Gud. Arges). fn afara de fortificafile cu ziduri de piatra, se cunosc, din peri- ada Burebista-Decebal, numeroase cetafi si aseziri intarite numai cu val de pamant si palisada. Un caz special este cel al cetipii de la Tiligca (jud. Sibiu), inconjurata de un val (cu pantele ciptusite cu blocuri de sténca) si previzuti cu o terast de lupts” si dou ‘turnuri (avand partea inferioara construita in opus quadratum). Puternicul sistem defensiv al regatului dacic este considerat pe buna dreptate faré pereche in arhitectura ,barbara” a epocii: cetii ‘cu bastioane si turnuri, din piatra ecarisata si cardmida, situate pe {nakimi greu accesibile'*, Constructii de tot felul, din etramida sau lemn, cisterne si conducte de apa, ateliere mestesugaresti etc. dovedesc ci unele din aceste cetiti erau si centre de productie — alaturi de menirea de cetiti de refugiu pe care o pistreazi cele mai multe dintre ele. De obicei, viata civilé se desfisoara in afara zidurilor, cum este cazul la Sarmizegetusa - unde cetatea militara si 0 importanta asezare urban& sunt vecine, dar distinete. Cercetarile au arstat cum aici sa dezvoltat o via tinznd spre un caracter urban. Cetatile erau pazite de razboinici condusi de un fel de prefecti (dupa Dio Chrysostomos); in felul acesta, se accentueaz4 $i diferenta {ntre populatia aflata in agezarile eivile din vai si tarabostele numit dregator si comandant al cetatii situate pe inaltime. in afari de aceste fortificati, lumea geto-dacs a cunoscut si agezdri intdrite, centre de viata civila protejate de anumite elemente defensive; ele se intdlnese in special in lumea extracar- 1 Asa s.ar explica prezenja blocurilor cu litere grecesti (semne de pietrar) de la Gradistea Muncelului; vezi IDR, 11/3, 267. "5 Numai romanii, cu tehnica poliorceties si masinile lor de asediu, pputeau cuceri asemenea fortiicat Regatul dacic si Imperiul Roman—_______ 103 patici, cum sunt cele de la Popesti pe Arges, Poiana pe Siret sau cea de la Barbosi langé Galati. Cetaile si asezarile intarite sunt statiunile arheologice cele mai cunoscute, urmare a unor sap&turi destul de ample. Cercetarile in agezitile deschise, civile, sunt mai putine la numar si mai necon- cludente. in orice eaz, cel putin in zona Muntilor Orastiei se cunose pina acum peste o suta de aseziri dacice; autorii cercetarilor au incercat, chiar in acest stadiu, s& fac8 o distinct, inca anevoioasé, intre aglomeratii de tip rural si cele oppidane (de tip targ). Cele dintdi, aflate de obicei la ses, erau destul de compacte; uneori, pe {nalyime (cum era la Costesti) se afla cetatea, care servea de acro- pole, iar in vale ayezarea civilé. Existau si cAteva aseziri de munte ‘mai mari, cu locuinfe numeroase, avand un caracter oppidan: la Sarmizegetusa, Fetele Albe sau Fafa Cetei. Locuirea se desfagura pe terase, unele amenajate artificial, cAteodatt (ca la Fejele Albe) sprijinite de ziduri in opus quadratum pentru a le feri de alune- carea la vale. Chiar si astfel ele ddeau impresia de locuri intarite, confirménd, alaturi de cetatile de piatra, expresia autorului antic despre munti fortficati ai dacilor'*, Sistemul defensiv, ale cérui elemente au fost prezentate rezu- matiy in paginile de mai sus, reprezenta doar nucleul militar si politic al regatului dae (regnum Decebali). Este greu de spus cat de ‘ntinsd a fost autoritatea lui Decebal si dack el a refécut unitatea lumii geto-dace destrimata dupa moartea lui Burebista. in aceasta privinjs, se poate urma o remarea a lui C. Daicoviciu, dupa care provincia Dacia, creati dupa 106, este tocmai regatul lui Decebal Acesta va fi cuprins in primul rand Transilvania, dar si Banatul si cel putin nord-vestul Olteniei: doar acestea erau regiunile prin care dacii tree in céteva rdnduri atacdnd provincia Moesia. Stim iarasi 3, in anul 105, in schimbul eliberarii lui Longinus, Decebal pretindea lui Traian, intre altele, ,si-i cedeze tara pan’ la Istru” (Cassius Dio, LXVII 12,2), cu alte cuvinte si-i restituie teritoriul ocupat in urma primului razboi dacic (cel putin Banatul si Oltenia). Nu este exclus ca de poruncile lui Decebal si mai fi ascultat si 0 parte a populatiei din finuturile dintre Carpaft si Siret, unde s-au descoperit o serie de cetiti~ precum cea de la Batca Doamnei, in % Veai Statius, Sitvae 1 1,80: ,muntele care intérzie st incheie-un wratat”.104 Dacia $i Imperiul Roman apropierea careia romani aveau s& construiascd un castru in locul rnumit Trojan’? (dovada ci in avantul lor cuceritor, romanii au ajuns pana in acele parti). in schimb, alte teritorii, precum Mun- tenia (cel pujin cAmpia) si sudul Moldovei, scépau probabil de sub autoritatea regelui dae (fiind, poate, de’ mai multa vreme, sub influenta militara si politica romana). Precum se vede, regatul hui Decebal trebuie sé fi fost cu mult mai redus din punct de vedere teritorial decat cel al lui Burebista ,unificatorul”. In schimb, era mai echilibrat din punet de vedere geografic, avand o coeziune {interna infinit mai mare; tendinfele centrifuge par a fi fost minime, iar defectiunile ~ tadarile unor nobili- presupuse, dar nu dove: dite. $i din punct de vedere militar, statul dac reprezenta fort deosebita, bazata pe puternicul sistem defensiv, dar si pe valoarea combativd a razboinicilor daci ~ marea lor mas8 fiind tarani luati de la coamele plugului, hotarati si apere cu pretul vietii pamantul si libertatea lor. Prequl viefii pamantul si "97 N. Gostar, Apulum 5, 1964, p. 144; idem, Cetifi dacice, p. 38; idem, AIIA Iasi, 1980, p. 3 MW Razboaiele dacice ale imparatului Traian Cauzele razboaielor dintre daci si romani studierea cauzelor acestor rizboaie ar pirea superflus, avand {in vedere conflictul perpetuu, de secole, dintre romani si popu- latiie transdanubiene. Totusi, nici una din confruntarile anterioare ‘nu a avut amploarea celor dou’ rizboaie dacice ale lui Traian si nu au avut scopul - sau un scop atat de clar definit ~ precum acela al lui Traian: de a transforma Dacia in provincie romans, {ncercand a deslusi cauzele acestor rizboaie, este drept a da mai {ntéi cuvantul celor vechi; din pAcate, cunoastem numai opinia cuce- ritorilor, chiar si aceasta din doua surse depasind un secol intre ele. Astfel, referindu-se la lipsa de barbafie a lui Domitian, Pliniu cel ‘Tanar (Paneg. 11,4) afirma despre daci: ,Prin urmare au prins curai, au scuturat jugul si nu mai luptau cu noi pentru libertatea lor, ci pertru supunerea noastré sinu mai incheiaw nici mcar un armistitiu decit pe picior de egalitate si ca si primeasca ei condifile noastre, trebuia mai inti ca noi s& le primim pe ale lor". Desigur, autorul roman exagereaz mult cdnd afirma c& daci se razboiau cu intentii anexioniste. Pe de alta parte, nu sar putea afirma c& Dacia lui Decebal ar fi stat in calea politicii de expansiune a Romei, fie si pentru fapeul c& dup ce romani atinsesert linia Dunarit sub imparatul Au- sustus, nu o deplsisert cu intentia de a face noi anexiuni teritoriale. Faptul c& Decebal, diplomat abil, stiuse sa intoarc& sori izbanzi fn favoarea sa si si utilizeze ajutoarele romane in scopul intéririi ‘staptinin sale, nemulfumeau pe Traian: ,Deoarece, daca un rege barbar a ajuns pénd intr-acolo cu nerusinarea si nebunia sa, incdt s& merite ménia si indignarea ta [...”, serie Pliniu cet Tanar (Paneg 165). Mai moderat si mai lucid, Cassius Dio (LXVIII 6,1) serie * Ammianus Marcellinus (XXIV 3,9) consemneaza astfel intentia ferma a iui Traian de a transforma Dacia in provincie: Sic in provinciarum Speciem redactam videam Daciams, sic pontibus Histrum et Euphratem ‘Superem (,aga st vid eu supust Dacia in randul provindilor, aga s& tree peste poduri Istrul i Eufratut”)106 Dacia si Imperiul Roman despre Traian: ,Cugeta la cele sivarsite de acesta si era coplesit cind se gindea la sumele de bani pe care trebuiau si le plateasca in fiecare an. Vedea apoi ca puterea si ingémfarea dacilor sporesc necontenit”. Rezulta din aceste texte ci principala cauzi de ingrijorare era \cresterea puterii dacilor’, Imperiul avea experienta grava a pre- enjei unui vecin puternic la granitele sale orientale: regatul partic, care ameninja continuu posesiunile romane din Orient. Dous regate puternice in coastele imperiului reprezentau o ameninfare ermanenta si mai ales de perspectiva; desi n-o spun, contem- oranii erau constienti de acest dublu pericol, cf se poate de real: dovada ca Decebal a incercat, cum se va vedea, si intre in relatii cu regele partilor pentru 0 cooperare militars antiromant. Dovada iarigi c8, dup Dacia, Traian a hotardt si lichideze si regatul parthic, dusmanul cel mai de seama al Romei dupa Carthagina. Celalalt motiv invocat de istoricul antic ~ sumele de bani anuale platite ca subsidii- nu poate fi apreciat cu justefe, data fiind impo- sibilitatea de a evalua cuantumul acestora. Se poate crede ci, pe ansamblu, plata acestor subsidii catre diferii prinji barbari reprezenta o povara financiara apreciabild, de aceea nu o data imparatii romani au procedat la reducerea lor. Probabil c& nu este doar 0 figura de stil afirmatia lui lordanes cf dacii [Ia acest istorie: Gothi = ngetil"] desficusera alianta, fiindca le era teama de avaritia (zgarcenia) lui Domitian (Getica 76)°. Foarte probabil ca Traian insusi a procedat la o seadere a stipendillor c&tre unii barbari; cici, Ja venirea pe tron, viitorul imparat Hadrian trebuie s& fina seama de nemultumirea regelui roxolanilor, care se plingea de micso- rarea subsidiilor (qui de imminutis stipendiis quaerebatur: SHA, Hadr. 6,6)*. Probabil 4 ttierea subsidiilor producea reactia celor afectaji, cum procedeazé dacii lui Diurpaneus, sau roxolanii de care aminteam mai sus. Fara indoiala, acestea reprezentau motive serioase, iar ele au atamat mult in cumpaina in propaganda imperialé in jurul pro- 2 inte-adevir, oricdnd se putea repeta situatia din anul 8S, la care se refera Tacitus, Agricola 41,1 (vezi mai sus p. 73-74). * In legatura cu acest pasaj, vezi: J. Klose, Roms Klientel-Randstaaten ‘am Rhein und an der Donau. Beitrage aur ihrer Geschichte und rechtlichen Stellung im 1. und 2 Jahrhundert n.Chr., Breslau 1934, p. 125; R. Vulpe, Dip, M, p. 62. 45. Klose, op. cit, p. 128-128. 107 Razboaiele dacice ale imparatului Traian blemei dacice. Totodats, atat Augustus, cét si, mai recent, Domitian si-au dat seama de dificultatea cuceririi, dar mai ales a'mentinerit ‘une: noi provineii; se tie doar e& Hadrian, abia urcat pe tron, era hhotirat s-o abandoneze. Se pare c& insusi Traian a ezitat in luarea unei decizi, cu atét mai mult cu e&t a avut de infruntat si opozitia senatulu Motivele expuse de autorii antici erau, chiar si numai ele, suficiente pentru a justifiea razboiul. Dar anexarea Daciei avea in vedere intr-o masira la fel de insemnata~ dact nu chiar mai mate ~ prada de rizboi si exploatarea bogatillor Daciei. Aceasta era si ojustificare pentru riscul campaniei, menita s& atenueze opozitia celer ce indemnau la prudenti. Era vorba de tezaurul dacie si de aurul muntilor (exagerate probabil cu intentie, cum procedeaz’ Criton), de alte bogitii ale subsolului, dar, totodata, de veniturile fn perspectiva ale exploatarii intensive a resurselor agricole si animaliere ale viitoarei provinci. {ntr-o masura, a tras in cumpand si personalitatea imparatului: mi litar indscut, unul din cei mai de seammd comandanti de ogti pe care i-a dat Roma. Cel putin in cazul expedite contra partilor, este limpede c& ‘Trasan dorea si imite pe Alexandru cel Mare, cuceritorul Orientului. {n cedl priveste pe Decebal, el sia dat seama, desigur, de schim- barea de orientare in politica roman odata cu urcarea pe tron a lui Traian, Probabil ca el a folosit la maximum resursele banesti si materiale puse la dispozitie de Domitian pentru a intari forta de apirare a regatului sau, Nu avem insi nici un motiv sé eredem ci a provocat in vreun fel pe romani — afar doar prin faptul ca .puterea si ingimfarea dacilor sporese necontenit” (Cassius Dio, LXVII 6,1). Ela respectat fira indoiala ,in litera lui” pactul eu Domitian. Chiar cAnd ‘Traian fi taie subsidiile, nu se produce 0 reactie din partea lui Decebal: cel putin izvoarele antice nu ne las si injelegem aceasta. Este limpede ci actul de agresiune a fost comis de Traian. Personalitatea lui Traian Marcus Ulpius Traianusé s-a niscut la 18 septembrie 53 p.Chr., fn oragul Ttalica din Baetica (Hispania). El a fost primul imparat din afara Italiei urcat pe tronul Imperiului roman, 5 Despre imparatul Traian si epoca sa, a se vedea: R. Paribeni, Optimus Princeps. Saggio sulla storia e sui tempi dellimperatore Traiano, Ill, Messina 1926; R. Hanslik, RE Suppl. X (1965), col. 1032-1102, sv. M.108 —_____acia si imperiul Roman ‘Tatal viitorului impirat, purténd acelagi nume, a guvernat pe \impul lui Nero Baetica. A servit sub ordinele lui Vespasian in Siria, in 69 a devenit consul, iar peste zece ani a primit guvernarea Siriei. Acensiunea tatdlui a netezit drumul carierei fiului. Viitoral imparat a facut o carieré militara strilucita si temeinic, A servit zece ani fn calitate de tribun militar, maj intai in Siri apoi in armata Germaniei. in primi ani ai domniei lui Domitian, igi Incepe cursus honorum la Roma; dupa pretura, primeste comanda Jegiunii VI Gemina din Hispania. Dup& consulat, a fost numit guvernator al provinciei Germania Superior; acolo a primit vestea adoptiunii de catre imparatul Nerva (anul 97). Oficial, s-a numit Imp. Caesar Nerva Traianus Augustus (98- 117). El a respectat sistemul politic al principatului instituit de cAtre Augustus, bazat pe impirtirea puteriiintre principe si senat. A avut un respect profund pentru inaltul corp legiuitor al imperiului ~ cea ce i-a adus din partea acestuia titlul de Optimus (Prin- eps), iar in uzajul curent a intrat urarea felicior Augusto, melior Traiano (,s& fii mai fericit decat Augustus si mai bun decdt Traian”), adresata fiectrui imparat la urcarea pe tron. Cu el se deschide un secol de progres, indiscutabul cel mai prosper din istoria Imperiului. La Roma, a initiat opere edilitare de seama care-i poarti numele (Forul, Basilica Ulpia, Columna); dar urmele activitatii sale constructive apar pretutindeni in Imperiu, fiind consemnate de un mare numér de inscriptil. Pe plan economic si social 2 fost inigatorul unei serii de reforme, care au redresat statul roman. Militar de carier®, Traian a fost unul din marii cipitani ai lumii antice. In 97 a primit titlul de Germanicus, iar in urma infrangerii dacilor si parilor, pe cele de Dacicus (102) si Parthicus (116). A fost deosebit de popular in randul soldatilor, pe care i-a tratat cu atentie si considerate. Printr-o etimologie populars, fra indoiala legata de legenda troiana despre originea poporului roman, numele sdu apare in numeroase inscripti de pe teritoriul intregului Imperiu roman sub forma Troianus*, Sub numele de Troian, el a Réaboaiele dacice ale impératului Traian. 109 amas pnd in epoca modems in traditia popoarelor din sud-estul Europe, fiind legat de o serie de toponime din aceste part. Traian a murit la 10 august 117, la Selinus (Traianopolis) in Cilicia, pe end se intorcea din expeditia orientals. loarele istorice privitoare la razboaiele dacice Cunoasterea istoriei celor doua rizboaie dacice ale lui Traian prezinta numeroase lacune; sursele ~ att cele scrise, cat si cele atheologice ~ sunt de valoare inegala. Invoarele narative ’. Despre rézboaiele dacice s-a scris destul de mult in antichitate, dar 0 soarta vitrega a facut ca aceste izvoare s8 se piarda in intregime sau in cea mai mare parte. ‘Prima scriere, ca insemnitate istorica, trebuie s& fi fost .Daci- cele” (Dacica) impératului Traian; dar istoria acestor rizboaie, scrisd fn mai multe cArji, nu ni s-a pistrat, cu exceptia unui frag- ‘ment exiguu citat de gramaticul Priscianus (din secolul al VI-lea). ‘0 alta scriere este cea a lui Statilius Crito, medic militar care Ia {insoyit pe Traian in Dacia; el a prezentat evenimentele intr-o sctiere in limba greacd, intitulata Peaxd (,Geticele”); din opera sa ‘au mai ramas doar e&teva fragmente citate de alti autori mai tArzil. Din statul major al imparatului a ficut parte si gromaticul roman Balbus; cu acest prilej, el a efectuat diverse misuratori si a condus diverse lucriri de constructie. Dupa terminarea rizboiului a scris 0 lucrare de topografie sau geometrie, Ad Celsum Expositio et ratio omnium formarum (Expunere si teria figuilor geometrice, dedicate lui Celsus), din care edteva fragmente au ajuns pind la noi. ‘Appianus (5-a nascut la Alexandria pe la 100 si a murit dups nul 161) a compus o storie romand in limba greaca in 24 de cartis ukimele doui, tratdnd despre razboaiele lui Traian in Dacia si Arabia, sau pierdut. Upius Traianus; D. Tudor, Traianus, Bucuresti 1966 (veai idem, Figuri de imparafi romani, Bucuresti 1974, p. 5-56); E. Cizek, Epoca lui Traian, Bucuresti 1980; D. Kienast, Rémische Kaisertabelle?, 1996, p. 122-127, © Vezi C. C. Petolescu, Troianus in epigrafia latind, TD 4, 1983, p. 143- 145; variants amplificatd in vol. L’Afrique, la Gaule, la Religion & Vépoque romaine. Mélanges @ la mémoire de Marcel Le Glay, 1994, p. 723-729. 7 ©. Daicoviciu, in Istoria Roméniei 1, 1960, p. 301-302; LI. Russu, Getica lui Statilius Crito, StC1 14, 1972, p. 11-120 Cin prima paree, p. 111- 1114, sunt prezentate izvoarele istorice ale epocit lui Traian). Textele sunt reproduse, insojite de traducesi, n Fontes, I; pentru biografile unora din sctitorii citai, a se consulta dicjionarul de Scritori grec gi latini (coord. NE. Barbu si Adelina Piatkowski), Bucuresti 1978.110 Dacia si Imperiul Roman Flavius Arrianus (a trait aproximativ intre 95-175) a fost un personaj foarte important, ocupand o serie de funcii militare si Civile, intre altele aceea de guvernator al Cappadociei fn anul 136. A lsat mai multe scrieri istorice, militare si flozofice, dar tocmai cea despre rizboaiele dacice s-a pierdut. Poetul P. Annius Florus (L. Annaeus Florus) (a trait pe vremea {imptratilor Traian si Hadrian) a céntat in versuri triumful lui Tra- ian contra dacilor, dar opera s-a pierdut. Intentia altui poet, Cani- nius Rufus ~ consemnata de Pliniu cel Ténar~ de a descrie in versuri rézboiul dacic, nu s-a realizat®. Pliniu cel Tainar insusi a rostit un diseurs (panegyricus) spre lauda impiratului, in septembrie 100, foarte important pentru cunoasterea ideologiei epocii Iui Traian! dar nu confine mai nimic despre problema ce ne intereseazt Din pacate, iarasi, intentia lui Tacitus de a scrie istoria dom- niilor lui Nerva si Traian a ramas nefmplinita, ‘Astfel, cea mai importanta sursd riméne [storia romana (80 de carp) in limba greact a lui Cassius Dio!. Dar tocmai canjle LXVIL-LXVIN, tratnd despre rizboaiele lui Domitian gi Traian, s-au pierdut; unele fragmente au ajuns pana la noi numai prin niste rezumate si excerpte bizantine, uneori incoerente (Xiphilinus din secolul al Xi-ea si Zonaras din secolul al XII-lea). De asemenea, partea de inceput a istorilor lui Ammianus Marcel- linus (secolul al 1V-lea), continuand opera lui Tacitus, s-a pierdut. * Epistulae VIII 4,1; ,Foarte bine faci c& te pregitesti st scrii despre "izboiul dacie. Cici ce subiect poate fl mai actual, mai bogat, mai vast, in sfaryit mai plin de poezie si mai de domeniul legendelor, desi este vorba e lucruri foarte adevarate? Vei cinta riuri noi, fluvii conduse peste cAmpii, noi poduri aruncate peste fluvii, tabere agezate pe coastele abrupte ale munfilor, un rege alungat din resedinja sa, izgonit chiar din viaii, Piri ca s8 fi pierdut niciodata nadejdea; pe langi acestea, dous triumfuri, din care unul a fost cel dintai impotriva unui neam neiavins, iar ccelalat cel din urma”. * Veri Pline le Jeune, Panégyrique de Trajan. Préfacé, édité et commenté par M. Durry, Paris, Les Belles Lettres, 1938. °° Vezi Scriitori greci si latini, 1978, p. 43-45. In romneste, opera lui Cassius Dio a apérut sub titlul Istoria romand, 3 vol. (Bucuresti 1973, 1977 si 1984), traducere si note de Adelina Piatkowski (studiu introductiv de Gh. Stefan), Razboalele dacice ale imparatului Traian 111 Ievoarele epigrafice"’. Inscriptile reprezinta 0 categorie de iaveare deosebit de importants pentru cunoasterea razboaielor dacice. Ele completeaza si uneori suplinese datele izvoarelor narative, Epigrafele fac referie la ofiferi si generali romani participanti Ia lupte si la unititile militare pe care le conduceau. O parte din descoperiri provin de pe cuprinsul viitoarei provincii romane, dar cele mai interesante s-au descoperit in afara teritoriului acesteia. iavoarele arheologice. Din aceasta categorie, trebuie mentionate mai inti dou’ monumente de mare faima: Columna lui Traian si Monumentul triumfal de la Adamelisi. Prin depanarea evenimentelor de pe frizele inspirate de rizboaiele lui Traian, ele se apropie mut de izvoarele narative. Columna tui Traian'®, monument ridieat la Roma, in forul Iui Traian, a fost inaugurata la 12 mai 113, fiind, ca si forul care 0 adipostea, opera celebrului arhitect Apollodor din Damasc”. "A sevedea seria Inscripfile Daciei romane (IDR, 1, U, H/1-4) din cculegerea najionala de inscriptii. Pentru cele externe: A. Dobé, Inscrip. tiones extra fines Pannoniae Daciaeque repertae ad res earundem provinciarum pertinentes', Budapest-Amsterdam 1975; C. C. Petolescu, Inscrip- tions extees concernant Uhistoire de la Dacie (ler-lle siécles), Bucuresti, 1 (1996) - I (mss). 2 Bibliografia esentiala: W. Froehner, La Colonne Trajane, Paris 1865; 4J.E, Pollen, A Description ofthe Traian Golumn, Londra 1874; S. Reinach, La Colonne Trajane au Musée de Saint-Germain, Paris 1886; C. Cichorius, Die Reliefs der Trajansstiule, Berlin-Leiprig 1896-1900 (2 vol. text + 2 vol plange); T. Antonescu, Columna Traiana studiata din punct de vedere arhe. logic, geografic $i artistic, lagi 1910; K. Lehman-Hartleben, Die Trajans- ‘ule, Berlin-Leipzig 1926; 1. Romanelli, La Colonna Traiana, Roma 1942; ©. Daicoviciu~ H. Daicoviciu, Columma lui Traian, Bucuresti 1966; R. Vulpe, Columna lui Traian, monument al etnogenezei Roménilor, Bucuresti 1968 (postfaya de Lucia Marinescu). Pentru o informare general& asupra acestui monument, a se vedea: L. Rochetti, in Enciciopedia deltarte ‘nti, 111959, p. 756-760; H. Daicoviciu, in DIVR, p. 179-180. 9 Nascut la Damascus (Syria), activ indeosebi pe timpul domniei lui ‘Traian, al carui arhitect oficial a fost ~ atat pentru constructii civil, cat si militare; unul din cei mai mari artisti ai epocit imperiale romane. La finsojit pe Traian in rizboaiele dacice ca inginer militar. Pe timpul Iui Hadrian, a intrat in conflict cu acesta, fiind mai inti exilat, apot ucis din cordin imparatesc (pe la anul 125). Portretul sau a fost identificat ipotetic12 Dacia si imperiul Roman Inaijimea cotoanei, fir statuie, este de 39,83 m. Deasupra unui sodu paralelipipedic cu latura de S,48 m si inaljimea de 5,37 m si a unei plinte in forma de cununa de laur inalté de 1,68 m, se ridica fusul coloanei,inalt de 26,62 m, format din 18 tamburi (dintre care 17 impodobiti cu reliefuri) din marmura de Carrara, un capitel doric de 1,48 m si 0 baza cilindrica avand rol de suport al_statuii imparatului de 4,66 m. Baza (plinta), fusul si capitelul masoara tmpreuna 29,78 m, ceea ce echivaleazs cu 100 picioare romane; de aceea, ea a fost denumita si columna cente aria, Diametrul la baza este de 3,83 m, scazind ugor pana la virf, unde ‘misoara 3,66 m; dimpotriva, lajimea panglici de reliefuri creste treptat, inspre bazA in sus, de la 0,89 la 1,25 m (qi o data cu acestea inajimea figurilor sculptate, pentru a putea fi observate de jos). Banda sculptata se intinde pe o lungime de 200 m si reprezinta 124 de episoade din rtz- boaiele dacice, in care apar circa 2500 de figuri. Soclul este stripuns de o poarts care da intr-un vestibul, de unde porneste o scari intevioars in spirala (luminata de 43 de fieristruici) duednd spre varful Columnei, In varful acesteia se afla statuia imparatului; se poate insd ca inifial s8 fi fost doar imaginea unei acvile, asa cum apare pe o moneda din anii 103-111, Deasupra intrati se vede inscripia susjinuta de doua Victori™ ‘Senatus populusque Romanus Imp(eratori) Caesari divi Nervae f(ilio) Nervae ‘Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico pontif(ici) ‘maximo trib(unicia) pot(estate) XVI, imp(eratori) VI co(n)s(uli) Vi pCatri) platriae) ‘ad declarandum quantae altitudinis ‘mons et locus tants operibus sit egestus ‘Traducere: ,Senatul si poporul roman (au ridicat acest monument) ‘imparatului Caesar Nerva Traianus Augustus, fiul lui Nerva cel trecut intre zei, invingitorul germanilor, fnvingitorul dacilor, mare pontif, investit pentru a 17-2 oard cu puterea tribuniciand, avind sase salutaii imperiale, consul pentru a sasea oar, parinte al patriei, spre a arita cat de inalti au fost muntele gi locul sipat cu eforturi atdt de mar”. printr-un bust provenind de la Roma (pistrat in gliptoteca din Miinchen), avand numele sipat cu litere grecest. El poate fi recunoscut pe Column’, ‘ntr-un grup care prezinta pe Traian sacrificind aproape de podul de este Dunire (scena XCDQ.~ R. Bianchi Bandinelli, in Enciclopedia deltarte antica I, 1958, p. 477-480; D. Tudor, Podurile romane la Dundrea de Jos, 1971, p. 53-102. GIL, VI, 960 (= ILS, 294), itului Traian —_____ 113 Razboaiele dacice ale imp: Din inscripjie ar rezulta cA ridicarea Columnei a avut doar intentia de a pastra in memoria generatilor eforturile mari" facute pentru a se spa gaua ce lega Quirinalul de Capitoliu. Aceasta a determinat pe invajatul Giuseppe Lugli s& dea crezare intru totul textului inseriptiei si si afirme deci e& siparea fasiei de reliefuri este ulterioara, dup8 ce Apollodor si-ar fi dat seama de monotonia nei atat de mari suprafeje goale. Daca se admite ins reliefurile coloanei reprezinté o ilustrare a Comentariilor lui Traian despre rzboiul dacic, este mai probabil cd idea realizari acestor reliefuri este concomitents cu proiectul de ridicare a Columnei Columna lui Traian este o creatie originals a artei romane de la inceputul secolului al I-lea; ea reprezints culmea atinsé de relieful {storie roman. O trisituré caracteristict a scenelor sculptate este realismul si forja dramatica ce se degaji din derularea spiralei. Desi menita s& sublinieze vitejia armatei romane i glorficarea lui ‘Traian, scenele istorice sunt totodata strabatute, dupa cum sublinia tun specialist de seama fn istoria artei antice (R. Bianchi Bandi- nell), de un incontestabil respect fats de dacii si regele lor sur- prinsi intro eroicd disperare; ele vadesc astfel o noblefe si un uma nism; care cinstese ereatia artstilor si arunc’ o noua tuminé asupra celui care intr-adevar a fost Optimus Princeps. Columna prezinta insa interes in special ca izvor istoric, mai ales ct izvoarele literare referitoare la rézboaiele dacice s-au pierdut, dup cum am mai aritat, in cea mai mare parte" Interpre- tarea reliefurilor Columnef a captivat pe numerosi invatati preocu- pati de a reconstitui desfésurarea luptelor dintre daci si romani si nu si-a epuizat foria de atractie nici pind in ziua de azi. Aceasta pune problema valoriistorice a Columnei, in aceasta privin(é pare- rile find impanite: pentru unii (C. Cichorius, S. Reinach), relie- ¥ veai si Cassius Dio, LXVIII 16,3. » pentru valoarea documentari a Columnei, in afara de lucrarile citate la nota 12, a se vedea: E. Petersen, Trajans dakische Kriege nach dem Séiulenrelief erzdhlt (2 vol}, Leipzig 1899-1903; A. v. Domaszewski, Die Dakerkriege Trajans auf den Reliefs der Sdule, Philologus 65, 1906, p. 321 siurm.; G. Lugli 1! creplicesignificato: topografico, storico e funerario della Colona Traiana, in Analele Academiei Romine. Memorile sectiuniiisto- rice, seria Il, t. XV, 1943; Werner Gauer, Untersuchungen zur Trajans- ule (Monumrenta Artis Romanae, XII, Berlin 1977.14 Dacia si Imperiul Roman furile ar reprezenta o cronica fidela a evenimentelor; pentru alti (K. Lehmann-Hartleben, E. Strong, I. A. Richmond si chiar R. Pari- beni), Colurna ar fi doar o reprezentare artistic, de sinteza, suferind numeroase exagerari si deformari ale evenimentelor istorice. © pairere mai realista este cea a lui Carl Patsch, care considera reliefurile drept 0 reprezentare foarte expresiva a rizboaielor dacice, bine documentata din punct de vedere geografic; evenimentele s-au desfasurat, in linii generale, asa cum sunt reprezentate pe Column”. in orice caz, se impune permanent o confruntare a epi- soadelor relatate de aceasta cronica in piatra cu stirile furnizate de invoarele literare, epigrafice si arheologice - desi, in multe pri- vine, Columna ne da informatii de neinlocuit prin alte surse. Dupa moartea lui Traian, Columna a servit si ca mormént al cuceritorului Daciei. intr-un vestibul al acesteia, imparatul Hadrian a dispus si se amenajeze o camera sepulcrala, in care a asezat urna de aur (disparuta in cursul evului mediu) cu cenusa lui Traian. Tot {n mileniul intunecat, in imprejurari necunoscute, a fost risturnata statuia lui Traian; pe la 1587, papa Sixtus V a cerut artistului Fon- tana s& ridice fn Jocul ei statuia apostolului Petru (sculptata de Gerolamo della Porta). Columna a devenit, in antichitate, model de inspiratie: de ‘exemplu, pentru coloana istorick a lui Marcus Aurelius, care come- moreazi rézboaiele marcomanice, chiar daci aceasta este deosebita ca manierd artistica de precedenta. Pentru Dacia, Columna reprezinta o fstorie in imagini a cuceritii si transformarii ei in provincie romana; de aceea este considerata, pe bund dreptate, un adevarat act de nastere al poporului roman. Complexul de monumente de la Adamelisi"®, Pe teritoriul co- munei Adamelisi Gud. Constanta) se afla ruinele a trei monu- Rezumatul discutilor: C. Daicoviciu ~ H. Daicoviciu, op. cit, p. 15- 16; R. Vulpe, op. cit. p. 12-14. " Veri bibliografia citata la p. 84 (nota 99); adaugt: F. B. Florescu, ‘Monumentul dela Adamelissi, Tropaeum Traian, 2 edit, Bucuresti 1959 si 1961 (versiunea germand: Das Siegesdenkmal von Adamnklisi, Bucurest- Bonn, 1968); V. Barbu, Monumentul de la Adamelissi, Bucuresti 1965; A. Radulescu, Tropaeum Traiani. Monumentul gi cetatea (cuvant inainte de Ton Barnea), Editura Spor-Turism, Bucuresti 1988; Maria Alexandreseu R&zboaiele dacice ale impératului Traian 115 mente, puse de majoritatea istoricilor in legiturs cu rizboaiele purtate contra dacilor. Cel mai cunoscut este trofeul, ridicat, aga ‘cum rezulté din inscripfia inaugural, in anul 109": Mafrei} Utorti} Imperator) Caesar divi Nervafe filus)] Nlelrva [Tra}ianus CAug(ustus) Germ(anicus)] 5 (Dachifelus plone(ex)] mafx(imus)] Utrib(unicia) potes}e(ate) XII fimp(erator) V1 co(n)s(ul}} V pater) p(atriae), Ldevicto exercitu (Dacorum) Tet sociorum eor}um 10 f. Je RAndurile 9-10 ale inscripyiei au putut fi reconstituite prin analogie cu alt& inscriptie, descoperita in cetate - unde a fost ut zati ca material de constructie (in turnul sudic al portii de est)”: L : pont fmax, ei.) [pot imp] cofs.-P: Bod [evict exercitu Dfacorum) [et Sarmata]rum. P. Nicorescu, Emilia Dorujiu-Boila si N. Gostar au considerat e& trofeul avea initial doud inscriptilidentice, dispuse simetric pe dous fete opuse ale etajului superior al bazei tofeului. Ulterior, Em. Dorutiu-Boild. sa ‘modificat pareres™, inclindnd a crede c8 acest nou fragment provine de la © inscriptie fixate pe turnul rectangular (nucleul) care susjinea baza cu wofeul; de aici concluzia ct turnul central ar fi fost initial vieibil, find {mbrzcat in tamburul de mortar abia pe timpul lui Constantin cel Mare, Viaru, Tropaeum Traiani. Lensemble commémoratif dAdamelsi, 11 Mar [Nero 2, 1995-1996, p. 145-188. * CU, 14214, fp pensleiml ind pAstrat (9), Gr. Tocilesen propuinea literele SV: in realitate, pe piatré se pastrau (cum se vede din desenul publicat de Tocilescu) 0 hasth oblica provenind de la V si cele dows haste oblice inte-ioare ale lui M. * Emilia Dorujiu-Boila, StCl 7, 1965, p. 209-214; N. Gostar, Latomus 28, 1969, 1, p. 120-125; D. Ciurea - N. Gostar, AM 6, 1969, p. 114-121, sicl 25, 1987, p. 45-60.1146 ——___________ Dacia si imperiul Roman cand s-ar fi agezat si piesele sculpturale (metopele) si sar fi gravat inscripjia (cu numele lui Traian, primul dedicant) de pe baza hexagonal ‘a trofeului, Dupa cum se vede, 0 ipoteza se sprijina pe altS ipoteza tot atat de indoielnics. Mai normal ‘ni se pare a admite ca aceastt a doua inscripyie, descoperita tn cetate, a fost agezata pe alt monument, poate chiar la poarta cetyl intemeiate de Traian. Asadar, acest monument, situat’pe un platou ce domina dea- lurile din sudul Dobrogei, avea scopul si comemoreze luptele grele pe care romani le-aut dus fn aceste parti impotriva dacilor si alia- tilor lor. Dar, dups cum se stie, metopele nu reprezint& scene de Tupta continuie, nu urmeaza deci o anume naratiune; in felul acesta, este imposibil a reconstitui ordinea in care sculpturile erau ordonate de-jur-imprejurul monumentului. Nucleul trofeului il formese& un turn” rectangular, inalt de 12,42 m, constrit din blocuri regulate de’ piatra Gimbracat de tamburul de rmortar)®. fmprejurl acestai turn sa construit un postament de pari, cu diametrul deptsind 40 m, avind marginea termina in trepe; pe acest postament se sprjinea tambural de mortar (vzibil in zilele noasre), pe fare erau fixate (lao oarecare inalime, pentru a fi vzibile) cele 54 de retope (au patra pina la noi 48), Turmul central menyionat continua in sus fa forma clindric, pina la iniimea de apronpe 16 m, pentru a permite construirea acopersului in forma de trunchi de con. Margines Acoperigulsi era sprjinih de un parapet crenelat; pe merioanee acestuia au seilptat diferite reprezentiri de. prizonieri barbari in partea superiara, deatupraacoperislu, turmul lua aspect hexagonal in plan, cu doua etaje,intate cu inc 10,64 m; deasupra era agezattofeul,avind cam aceeasi inalime. S-a calculat & in total monumental era inalt de circa 37 m (dup M. Sampetry) sau ehiar 39 m (@upt A. Furtwangler) Studiul acestui monument a suscitat_numeroase si intermi- nabile discuti, cu privire la data construirii si semnificatia sa istoried. Gr. Tocilescu ~ care a efectuat sipaturi de mare amploare, dezvelind monumentul (1882-1884, 1890) si ficénd cercetari in de W. Jinecke in 1919, apoi de S. Ferri in 1933 si de alii de dupa ei; vezi nota 22) este combituth cu argumente convingitoare de M. Sampetrt (vezi articolele: Trofeul lui Traian de ta Adamelisi pe monedete oragului Tomis, SCIV 30, 1979, 3, p. 367-375; in legaturd cu Trofeul lui Traian, ‘SCIVA 38, 1987, 2, p. 126-141). Razboaiele dacice ale imparatului Traian ——___— 117 cetatea invecinat& numité in mod semnificativ Tropaeum Traiani ~ considera ci monumental triumfal comemoreaza luptele lui Traian pe teritoriul Dobrogei; aceeasi parere au impartisit-o O. Benndorf, G. Niemann, Fr. Studniczka, E. Petersen, S. Reinach, T. Antonescu, \V. Pirvan, R. Paribeni, P. Nicorescu, R. Vulpe si F. B. Florescu. Cu totul singulara a ramas opinia lui A. Furtwangler, care leag’ monu- ‘mentul de victoria lui M. Licinius Crassus contra bastarnilor si dacilor in anul 29 a.Chr. Dup’ alti invita, precum C. Cichorius si S. Ferri, trofeul a fost construit de Traian; dar stdngacia realizarii metopelor si sculpturilor ar indica o arti decadenté: de aceea acesti invitati erau de plrere 3 monumentul a fost reftcut si completat cu sculpturile decorative abia in secolul al 1V-lea, sub ‘Constantin cel Mare sau Valens. in realitate, aceast& apreciere dras- tica era ficuth prin comparatie cu Columna ridicat la Roma (Cichorius era de altfel un ilustru exeget al acesteia!), iar nu cu sculptura provincial; se uita astfel, gi se with ined si astizi de cei ‘care incearc& si aduc& noi argumente in favoarea tezei lui Cicho- rus, cf Trofeul reprezinta un monument tipic de arta provincialA Pind in prezent, teza traditionala, aparand unitatea de constructie si de conceptie a monumentului, nu a putut fi contestata cu argumente demne de luat in seam& nici de Cichorius, nici de adeptii mai noi dornici de a aduce 0 contributie ,originala” la studierea acestui important monument. Altarul se aflt la circa 250 m est de trofeu. A fost cercetat de Gr. Tocilescu in 1895-1896 si de M. Sampetru in 1968 3i 1977". inainte de a se face sipaturi, la suprafafa terenului se ridica 0 movil, cu un diametru de circa 20 m si inalta de 2,50 m. Cerce- tarile au aritat ci movila ascundea resturile unei constructii de forma patrats, cu latura (la baza treptelor) de aproape 16 m (fata- dele cu inscripfie: 12,42 m). Monumentul a fost distrus probabil ‘inci din antichitate; au mai rimas din el doar baza si cateva trepte de pe laturile de nord si est. Altarul a fost construit din blocuri mari de piatré legate cu mortar (opus quadratum); grosimea fundatiei era de 3,94 m; spatiul patrulater Despre acest monument, M, SAmpetru, Tropaeum Traiani, tl, p. 32- 33 (cu indicarea surselor bibliografice), 145-160.8 Dacia si Imperiul Roman interior era umplut cu pamént si bolovani de cariera, Sapaturile au seos la lumina 0 mare cantitate de fragmente de jigle, care au cizut probabil de Ja acoperigul edificiului; inseamna cd monumentul nu putea fi o simpla construcjie dreptunghiulars, plind in interior, nie c& fajadele monumentului (pe care erat gravate inscripile) ar fi depasitinalimea de 10 mt Pe latura de est s.au descoperit mai multe fragmente dintr-o inseripyie ‘monumentalé cizuta de pe fajada altarului, dedicati de un imptrat hnecunoscut; se pistreazi doar dous litere’ din titulatura imperial, {[}mp(erator), iar pe alt bloc (triJb(unicia) pot(estate). Pe alte patru blo- uri alturate, se mai pistreaz4 o parte din dedicate, intregits astfel: [in hhonorem et] memoriam fortis[simorum virorum] / (qui pugnantes] pro replublica) morte occubuferunt). In fruntea listel acestor preaviteji birbati ‘care au murit pentru patrie era trecut numele unui general roman, din Pécate pierdut, apoi urma indicatia originii si a rangului stu; ..(domo] Pomp(eis) domicil(io) Neapol(is) Italie, pra...* Pe tei din blocurile menjionate se pistreaz4, inscrise pe coloane, numele unor soldi urmate de indicatia origini*. Probabil tot de pe fata alrarului provine ined un bloc cu inscripiie (reconstiruit din 18 fragmente), conjindnd numele unor soldati cu indicarea originif”, precum si un alt fragment cu numele unor sgradayi af unei legiuni®®. Pe latura de nord a fost descoperit alt bloc eu inscriptie, conjinind ‘numele unor soldaji din trupele auxiliare; se pistreaz’ numai numele ‘unei unitafi cohors If Batavorum®. Alte trl fragmente au fost descoperit de constructie la ,basilica de marmura™, in 1968, cw ocazia degajarii trerenului din jurul altarului, sau descoperit, in piméntul scos din sapaturile lui Tocilescu, inca trei fragmente mici de inscripfi (nesemnificative)®! cetate, utilizate ea material La 80 m nord de trofeu se afla un tumul’®. Primele cercetari sistematice au fost efectuate de Gr. Tocilescu, in 1895-1896; dare * Pentru atibuirea acestul monument, precum sia celui acoperit de ‘uml (prezenat in continuare), epoi lui Domitian, ven p. 86. ® Gl, 14214; Gr. Toles, Fouls, p. 65 $m, 2 Ena Donut, Daca (NS) 5, 1961, p. 346347, fig. 4 2 Ihde 8 Gly, 14214; E. Donut, fect, p. 246s. 3. ** E. Dorutiu, loc. cit, p. 347, fig. 5 (legionari), p. 348 si fig. 6 (fragment dingro fist de sold alin), 8 (fragment dnt-o lista de suboter. 31M Simpetry, op. ie, p- 152-153. 2 fbidem, p. 161-187, cu bibliograia anteriarh i expunesea rezul tatelr eretaior mai vechi propre a tum i ap rie Razboaiele dacice ale imparatului Traian —___ 119 noi, privind indeosebi stratigrafia tumulului, au adus sapaturile efeccuate in 1971-1972, 1975 si 1977 de M. Sampetru. O serie de grogi (una in forma de palnie, in centrul movilei, efectuata pro- Dabil ines in antichitatea tarzie), constatate in 1895 in cursul cercetirilor, au distrus interiorul morméntului, ingreunand obser- vatile arheologilor. u prilejul sapaturilor au fost identificate fn interiorul movilet patra tidus inelare concentric de piatra, cel exterior avind diametral de circa 36 n. Spayiul din cuprinsul inclu central era plin cu piatrs bruth de diferite dimensiuni si cu phmant; sipandu-se mai jos (In 1895), sa dat de © groapa ciculara eu diametrul de 1,20 m si addnes de 2,30 m, Aceasta cera stripuns’ de alts groap8, de forms dreptunghiulard (1,00 x 0,50 m), adinct de 1 m s parunzind in pamAntulviu de Ia baza movile pe fundul acestel gropi au descoperit cAteva oase mar, ce pareau afi de bovine. in mancaua secundara a tumulului (in afara inelului de piatré nr. 3 si indeosebi a celui marginal), s-au constatat resturile unor materiale de conitucie, despre care se crede ca au fost aduse de la altar. inre acestea se aft clteva fragmente de piese arhitectonice, considerate a fi piese rebu- tate®, Dar dou dine acestea ne rein in mod deosebit atenfa: dupa forma Jor, ele provin de lao Dalustrads erenelat, amintind de balusrada cu mer- Joane a trofeulu. Aceasta sugereszA ideea cd tumulul acual ascunde rina unui mausoleu*; cele doud piese arhiteconice (descoperite in mantaua rumululi, dincolo de cerul exzeror) au alunecat dup ruinarea mausoleuli. Indeosebi cercetivle recente au permis concluzia eA groapa circulart (din inell central), in apropierea cireias-au descopert unele resturi de incinerate, reprezint& mormAntul proprivis, peste care probabil s-a ridicat mausoleul; acest mormént a fost dstrus de groapa dreptunghiulara efectuats de profanatori. Uteror (secolele V-VI, tumulul a fost stripuns de coua morminte barbare de inhumati. {nvajaii care s-au ocupat de aceste monumente au adus o serie de argumente de ordin arheologic, care sugereaza ridicarea acestora intr-o anumita suecesiune. Astfel, O. Benndorf® arsta c& piatra ® Ibidem, p. 178 sg. 127, 190 (12), 191 (1-2). » AG. Poulter a intuit intrucdtva aceasta problems, cénd propune o reconstttire a mausoleului intr-o maniera asemanatoare trofeului (vezi .85, nota 106). 0, Benndort, Neves iber Adamklissi, In Oest. Jahreshefte 6, 1903, p. 254-255, .120 Dacia si Imperiul Roman care a servit la constructia altarului si a trofeului provine din acceasi cariera (de la Deleni); dar in timp ce la construcfia alta- rrului s-a folosit calcarul cochilifer (Muschelkalk) din stratul superior, la trofeu s-a folosit roca din stratul urmator, mai frumoasi, semanénd cu marmura. Cum observa insi cu dreptate J. Colin, anterioritatea cronologica incontestabila a altarului aft de trofeu ‘Ru poate fi numarata in ani’ M. Sémpetru arata ins& c& piatra folosits la altar este calcar numulitic”. Acelasi cercetétor mai observa c& piatra de constructie a altarului este diferits de aceea de la trofeu, dar identicd cu cea de la mausoleu (tumul); totodata, existd o serie de deosebiri in tehnica de constructie (de exemplu, liantul) si sub raport decorativ-stilistic intre altar si mausoleu (tumul) pe de o parte si trofeu pe de alta® (autorul citat credea c& fintreg complexul comemorativ dateaza din timpul lui Traian: altarul si tumulul ar fi fost ridicate dupa 102, iar trofeul in 109”). S-a discutat mult cu privire la raportul cronologic dintre cele ‘tei monumente. M. Simpetru observa cé prelungirea axului E-V al altarului (a cérui fata privea spre est) trece chiar prin centrul mausoleului; de asemenea, distanta dintre altar si centrul trofeului este cegala cu distanja dintre altar gi centrul mausoleului ~ ceea ce fi sugera autorului citat idea interesanti a unui ,jtriunghi comemorativ” inia unind centrele tofeului si mausoleului, misurand 127,50 m, formeaza baza unui triunghi isoscel). M. Sampetru gasea fn aceast’ observatie inca un argument privind unitatea de conceptie a acestui complex comemorativ si implicit contemporaneitatea lor". -a observat ins’ cB altarul priveste spre rasirit, ceea ce se opune {deii de conceptie unica in realizarea acestui complex monumental" De asemenea, faptul c& numai altarul si mausoleul sunt situate pe un ax (E-V), arata c& trofeul — care iese tn afara acestuia ~ a fost adaugat ulterior. De altfel, majoritatea cercetatorilor acestor mo- % Latomus 15, 1956, 1, p. 68 2M. Sampetnu, op. cit, p. 176-177. ™ Ibidem, p. 184-185. » Ihidem, © Ibidem, p. 19. * E, Dorujiu-Boila, Dacia (NS.) 5, 1961, p. 361, observa astfel cu ddreptate cd altarul priveste spre rastrit~ deci este opus trofeului, care se afld i 250 m spre vest. eee R&zboaiele dacice ale imparatului Traian 121 numente (inclusiv M. Sampetru, autorul celei mai recente con- tributi), consider& ca altarul si mausoleul (tumulul de azi) dateazt mai devreme decat trofeul; noi ne-am raliat pirerii c& ele dateaz® din timpul Ini Domitian”, Traian avea st adauge trofeul, inslyand aici un adevarat complex comemorativ; dispus la baza ,triun- ghivlui comemorativ”, trofeul era apropiat probabil si ca realizare arhitectonica de mausoleu (vezi in acest sens forma circulara si diametrele apropiate; balustrada crenelata poate sé fi fost adaugata chier in timpul lui Traian). Prin aceasta se exclude si ideea abe- rant cd initia! nucleul trofeului era vizibil, iar tamburul de mortar simetopele ar fi fost adaugate ulterior. Un loc important in studiul rizboaielor dacice fl detin cercetdrile arheotogice. {n special cercetarea cetitilor din Muntii Orastiei au adus elemente extrem de importante privitoare la cucerirea si distrugerea in cursul primului rizboi dacic a mai multor cetati, refa- cerile in graba din preajma celui de-al doilea razboi si distrugerea Jor definitiva din ordinul cuceritorului. De asemenea, s-au cercetat un numar de castre romane (cele mai mulke cu val de pamént) din acest ristimp, trigdndu-se o serie de concluzii cu privire la imprejurérile construiri lor si la trupele ‘care au stafionat in ele. Cercetirile arheologice de teren au contribuit astfel in mod substantial la imbogitirea cunostinjelor noastre despre desfasurarea acestei inclestari pe viafi si pe moarte. Razboiul din anii 101-102 La 25 martie 101, impAratul Traian partsea Roma" si se {indrepta spre Moesia Superioara, care reprezint& baza de pornire a operatiunilor militare. © Veri supra, p. 85-86. | . © Prezentir! ale rizbosielor penn cucerirea Daciei se gisesc in mai ‘multe luerri de sintez8, precum: C. Daicovicu, in Istoria Romniei I, 1960, p. ‘305-315; M. Macrea, Viaja in Dacia romand, Bucuresti 1969, p. 22-26; H. Daicovieiu, Dacia de la Burebista la cucerirea romand, 1972, p. 321-335; D. Tudor, Oltenia romana‘, 1978, p. 30-34, precum lucririle de popularizare evocdnd personalitatea regelui Decebal (citate la p.87, nota 112). Cele mai importante sinteze riman cele semnate de C.122 —____acia si imperiul Roman Pregatirile fusesera minutioase si duraser’ aproape trei ani, Pentru a facitita concentrarea efectivelor si legiturile cu Pannonia, imparatul a intreprins dous lucrari de arti de mare importanta. Pe Inalul drept al Dundri, in clisura Cazanelor, a pus si se taie un drum in staned (anul 100); actiunea este consemnata de o inscriptie ajunsé pani la noi": Imp(erator) Caesar divi Nervae fiilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontif(ex) maximus trib(unicia) pot(estate) HIM pater patriae co(n)s(ul) Hl montibus excisifs} ancofniJbus sublatis viafm] ffecit]. De asemenea, pentru a usura legiturile pe Dunare, impiedicate de cataractele (pragurile) de la Portile de Fier, a pus s& se sape un canal de-a lungul malului drept, {ntre actualele localitati Sip si Carata’ (in Serbia); aceasta actiune este consemnati de o alté inscriptie din anul 101, descoperits cu ‘mai bine de trei decenii in urma": Imp(erator) Caesar divi Nervae Hilius) Nerva Traianus Aug(ustus) Germ(anicus) pontf(ex) maximus) trib(unicia) pot(estate) V p(ater) p(atriae) co(n)s(ul) Ill ob periculum cataractarum derivato flumine tutam Danuvi navigationem fecit. in vederea razboiului fusesera concentrate in provinciile vecine ‘numeroase trupe. Armata romana era formati din cele patru legiuni ale Pannoniei (I si I Adiutrix, XIN si XIV Gemina), doua ale Moesiei Superioare (IV Flavia si VII Claudia), trei ale Moesiei Infe- tioare (1 Italica, V Macedonica si XI Claudia) si alte cfteva aduse de la Rin; in total 13-14 legiuni, numfrand peste 70 000 de oameni. Se adaug’ un mare numar de unitafi auxiliare din armata regulata: alae (unitati de cavalerie) si cohortes (unitafi de infante- rie), dar si formasiuni etnice speciale, recrutate din randul diferite- Patsch, Der Kampf um dem Donauraum unter Domitian und Trajan (Beitrage..., V/2), Wien-Leipzig, 1937 si K. Strobel, Untersuchungen zt den Dakerkriegen Trajans (Antiquitas 1,33), Bonn 1984. “ CiL, Vi, 2074 (= ILS, 5035; IDRE, 1, 4): vota (rugi) pronuntate de colegiul preojese al frajilor Arvali (pro’ salute et reditJu et victoria Imp(eratoris) Caesaris Nervae Traiani Aug(usti) Germ(anici). Cf. R. Paribeni, Optimus Princeps, p. 221; R. Hanslik, RE Suppl. X (1965), col. 1062; K. Strobel, op. ct, p. 162. *"ClL, II, 8267 (= 1699; ILS, 5863). “J, Sasel, JRS 63, 1973, p. 80-85; Annfip 1973, 475; Anna et Jaro Sasel, Inscriptiones Latinae quae in Iugoslavia inter annos MCMIX et (MCMLXX repertae et editae sunt, Lubljana 1978, p. 29-30, nr. 468. Razboaiele dacice ale imparatului Traian —____— 123 lor popoare (mauri, palmireni, asturi etc.). Operatiunile de debarcare erau sprijinite de flota dunareand, classis Flavia Moesica. Se _apreciaza ea forta de invazie se ridica la circa 150 000 de oameni”. Unitatile militare erau puse sub comanda unor generali si ofiteri capabili $i incercagi, ale céror nume sunt amintite de numeroase inscriptii consemnand distinctile primite pentru actele de bravura pe cmpul de lupta. Printre acestia se numara lulius Sabinus, D. Terentius Scaurianus si C. Tulius Quadratus Bassus, viitori guvernatori ai Daciei, si alti, Statul major al imparatului era format dintr-o serie de generali valorosi, precum Licinius Sura, mai apo’ P. Aelius Hadrianus (viitorul imparat), ca si o serie de tehnicient precum gromaticul Balbus. Armata dacilor trebuie si fi fost si ea apreciabila ca forts, fara si se ridice ins numeric la valoarea celei romane. De altfel, este un principiu al purtirii rAzboiului, ca 0 armata in expeditie (forta de invazie) s& fie dubla sau chiar tripla fata de aceea a adversarului. Se poate aprecia deci c& ea nu trecea de 50 000 de oameni. Probabil totusi ci nu tofi barbati in stare s& poarte armele au fost chemati la lupta. Purtarea rizboiului era privilegiul unei anumite categorii sociale, iar comatii nu reprezentau probabil chiar poporul de jos. Cum rezulta de pe Column’, armata lui Decebal era formats dintr-o cavalerie luptand cu arcuri si o pedestrime tnarmata cu palose curbe (siceae), sAbii drepte sau curbe (falces)*, iar ca stindard aveau vestitul balaur— draco. Increderea mare a regelui era, alaturi de barbatia ostasilor sti, in seria de cetati si fortificati din © Veti N. Gostar, Larmée romaine dans les guerres daces de Trajan (201-102, 105-106), Dacia (N:S.) 23, 1979, p. 115-122 (apreciazs cfectivele rorane aruncate in luptt la circa 80 000 de oameni). “* sabia curba reprezinta semnul distinctiv al dacilor pe monumentele sculpturale romane (vezi lespezile cu inscriptii ale cohortei I Ulpia ‘Dacorum milliaria de la Camboglanna, pe valul lui Hadrian, in Britannia: IDRE, 1, 201 si 203) (fig. 30), precum si pe.monedele simbolizAnd pro- vineia Dacia, Aceste stil erau probabil arme redutabile, aga cum reiese din afirmatia istoricului Fronto (Principia historiae Ml, p. 204): Traian a plesat la riaboi (este vorba de rizboiul cu parti] cu soldaji incercai, care disprefuiau pe parti, dugmanii nostri, si nu se sinchiseau de lovituriule de sigeti ale acestora, dupa grozavele rani ce le-au fost pricinuite de s&biile {ncovoiate ale dacilor”.124 Dacia si Imperiul Roman jurul capitalei si de mai departe, in muni si codrii intunecosi si in 2eli Daciei care nui parasisera pana atunci niciodats. Atmosfera de efervescents din tabara dacilor se poate reconstitui recitind relatarea lui Dio Chrysostomos (Discursuri, XII 19-20), care fusese in Dacia in anul 98: ,...am ajuns la niste oameni fntreprinzatori, care mu aveau ragazul si asculte cuvantari, ci erau agitati si rulburagi ca nigte cai de cursé in potou, inainte de plecare, nerabditori s& treacd vremea, cai pe care ravna gi infocarea fi fac s& loveasct pam&ntul cu copitele, Acolo, la ei, puteai s8 vezi peste tot sabii, platoge, lanci toate locurile pline de cai, arme si oameni {narmagi. in miflocul atator oameni deosebifi, eu insumi m& infiti- sam grozav de nepisator, un spectator foarte pasnic al razboiului, neputincios la trup, inaintat in varsta, om care nu purta sceptrul de aur si nici panglicutele sfinte ale vreunui zeu, care nu venise pe drumul unde-] mana nevoia, in tabara ostiyeasc’, pentru a cere slobozirea fiicei sale, ci doritor de a vedea pe oameni lupténd unii pentru stipanire si putere, iar aii pentru libertate si patrie”. Probabil ci Decebal a incercat s& coalizeze la cauza antiromana situnele neamuri vecine, precum bastarnii si sarmatii, mai mult sau ‘mai putin constient de iminenta pericolului roman. A cAutat se pare st determine la o actiune antiromana si pe Pacorus Il (78-110), regele pantilor. Se pare ci o ambasad’ daca a ajuns ~ inainte de cel de-al doilea rizboi — pana la acesta, prilej cu care Decebal i-a trimis in dar pe sclavul Callidromus; solii au strabatut lungul drum probabil pe la nordul Marii Negre, prin fara sarmailor roxolani si alani ~ populafii de neam iranian — care fi erau favorabil lui Decebal. Desfagurarea primului rézboi. Armata romana a patruns in Dacia pe un pod de vase, aja cum se vede intr-o scena de pe Columna Iui ‘Traian. Trupele romane ies pe poarta unei cetiti, probabil Vimi nacium (Kostolaé) si pagese pe pod (scenele IlI-V); zeul Danubius, cx bustul iesind din valuri, capul incununat cu trestie si apa siroindui din par si barba, sprijina cu dreapta prin apa podul”. Soldafii sunt in tinuta de mars; sabiile (gladid) le atamma de soldul © Despre personificarea Duntiii in izvoarele antice: Carmen Maria Petolescu, TD 6, 1985, p. 196-199 (= LIMC II/1, 1986, p. 343-344). ‘Teetzes (Chiliades TI 62°63) serie ef ,dupa ce sosi la Istru, Traian fi trecu fndata pe romani dincolo, cu corabiile, impotriva dacilor”; in realitate, romanii au trecut Dunsrea pe pod de vase, aga cum aratd Columna. a R8zboaiele dacice ale imparatului Traian 125 rept, castile sunt agajate de umir, iar in mana sting’ poarta scutul prelung. Infanteristii sunt precedati de cinci purtatori de stindarde. La celalalt capat al podului, se vad soldayii care au pus deja piciorul pe malul nordic al fluviului; se disting doi trambifasi cu comuri mari semicirculare, iar tn continuare cftiva calareti fnarmati cu lanci. Podul nu este reprezentat continu (scena IV); se odservi dou’ segmente formate din grupuri de corabii, legate probabil de piloni batuti in albia fluviului®. Ajuns pe celalalt mal, ‘Traian tine sfat de rizboi: il vedem intre doi ofiter, iar alii stau in picioare mai in spate. Aceasta era deci coloana condusa de insusi ‘impiratul, care traverseazi Banatul spre Tibiscum; itinerariul ne este cunoscut din unicul fragment pastrat (la gramaticul Prisci- anus) din Dacicele lui Traian: inde Berzobim, deinde Aizi proces- simus (,de acolo am inaintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizis’; cele dous localititi au fost identificate cu Berzovia si Farliug). Se crede ci cele dou’ segmente ale podului reprezints doua co- Joane ale armatei care a pitruns in Dacia". Exegetii moderni ai rizboaielor dacice sunt de acord ci 0 a doua coloana a armatei romane a ptruns in Dacia pe la Dierna (Oryova), a inaintat pe valea Cernei si a Timigului, fntélnindu-se cu prima coloané la Tibiscum (Jupa, Janga Caransebes). Este posibil ca o a treia coloant si fi patruns pe la Drobeta (linga care, la Schela Cladovei, s-a identifieat un mare castru de pimant), iar de aie a trecut pe sub muni pe la Catune, Vartu si Porceni (Bumbesti) - traseu marcat de alte castre de pimant™ -, turcind apoi prin pasul Valcan spre Sarmizegetusa regal8. Patrunzind pe teritoriul Daciei®, armata romana este preo- cupaté mereu de consolidarea terenului ocupat, pentru siguranta % Reprezentarea ar putea sugera ch podul se intrerupea in insula Ostrova din fafa oragului Viminacium, continudnd apoi pe celalalt brat pan la Lederata (Rama); R. Vulpe (Columna, p. 25) respingea aceasth feventualtate, deoarece segmentele podului sunt redate in planuridiferite, iar Iintre ele se vede apa Dundrii curgand. Este posibil, iarsi, ca al doilea segment & reprezinte capatul de nord al podului, pe pimantul Daciei 5) Este parerea lui Cichorius, acceptata si de R. Vulpe, loc. cit; vezi st nota precedentd. # Veai C. C. Petolescu, in Oltenia 2, 1980, p. 103-108; idem, in ‘SMGR, Il, 1986, p. 510 sqq © Sar putea ca la momentul pitrunderii pe pimantul Daciei s se refere 0 fraza din Getica lui Criton, transmis de Lexiconul lui Sudas:126 Dacia si Imperiul Roman armatei de ocupatie; se construiese castre, drumuri si poduri, asa cum reiese din scenele Columnei (X-XXIN). Iata ce scrie in aceasta privinta Balbus: Dar dup ce noi am pisit pe pimantul dusmanilor, pe data, Celsus, operatiunile militare ale Cezarului nostru au inceput s4 solicite stina misuritorilor. Pe o anumiti portiune determinata a drumului trebuiats trase dous drepte regulate, cu ajutorul clrora si se inalte masa uriag a ‘ntariturilor necesare pentru apirarea comunicatilor; datorit& inventiei tale folosiren instrumental de masurat a permis trasrea acestor ln pentru fiecare sector al linilor in parte. lar in ceea ce priveste planul Podurilor, chiar dact dusmanul ar fi vrut si ne harquiase’, noi puteam indica lajimea cursurilor de apa de pe malul nostru. Stinta divind = snumerelor ne-a aritar cum si cunoastem inaljimea munjilor care trebuiau. poi cuceriti™ fnaintarea armatei romane s-a petrecut fir’ incidente. Decebal s-a hotardt st-i astepte pe romani intr-un loc prielnic pentru a da batal Un fragment din Istoria romandi a lui Cassius Dio (LXVIII 8,1), rezumat de Xiphilinus, prezinta o intamplare petrecuté in acest ristimp: ,Cénd Traian a pornit impotriva dacilor si se apropia de Tapae, locul unde barbarii isi aveau tabara, i se aduse ciuperca mare, pe care era scris cu litere latine c& atdt ceilalti aliati, cf gi burii sfituiese pe Traian si se intoarcé si si faca pace”. Exegetii Columnei au incercat a identifica episodul relatat intr-o sceni a acestela (D0)*: un barbar descult, imbracat intr-o cdmast lung care-i lasa dezgolit umarul drept, cade de pe un cal (sau un asin?), {nspaimantat la vederea Ini Traian sia doi insogitori ai sii; in mana stnga ridicata tine un obiect rotund, iar in dreapta, cu care se reazems de pimdnt, un fel de baston. Unii istorici identificd aici “ap cod avert aba apucnd at debaree, (dai Baten URtssn siete 19729 122, nag. 3) si Grates eis (et 6 Lachmann, I 1848). Cf. man a Cass Dio Gai 94) Satan one 1,8); pn "nine ca, ve tora Rom, 1960, p. 308 Scena pre ret pe 0 toned de bonds vel Carmen Maria Pets, 1010, 1989, p 206, a pe avers Trin Gaga re re Sign cu ion dep es nau om nea rp spate spn in bral ep tingid pe eel ng spe (Strack 52 b, pl. X; nu apare in RIC). 7 Bou eae Rézboaiele dacice ale imparatului Traian ——______— 127 scena solului bur; obiectul rotund poate fi ciuperca mare men- tioneta de Cassius Dio (sau un scut, iar ,bastonul” din dreapta un sul pe care era scris?)**. Se pare ci Traian a respins cu duritate ultimatumul” si a continuat inaintarea. Bitilia sa dat tot la Tapae (scena XXIV) probabil la Poarta de Fier a Transilvaniei -, ca si aceea cu Tettius Tulianus. Rezumatul lui Xiphilinus reda astfel aceasti inclestare: Dar Traian dadu lupta cu ei, isi vizu raniti pe multi dintre ai sti si lucise multi dusmani, Deoarece fi lipseau bandajele, se zice c& nu sia crufat nici proprille vestminte, ci le-a tdiat Fasii. Apoi a poruncit si se ridice un altar soldatilor cézuti in lupta gi st le aduca fn fiecare an jertfi pentru morti™. Luptele au fost crncene; scena de pe Columna arati pe insusi Jupiter, favorabil romanilor, aruncind fulgerele sale contra dacilor! Traian este salutat de soldati cu tithul de imperator (a doua salutatie)". fn fata coplesitoarei forte expeditionare romane, Decebal se hotaraste s& se retrag’ spre cuibul de vulturi din mungi si si reziste fn cetatile cu ziduri de piatra. Céteva agezari si cetati cad fn mana romanilor (scenele XXV, XXVI, XXIX), Derularea fireasca a filmului Columnei arati petrecdndu-se céteva evenimente mai deosebite. Ele sunt relatate si de princi- palal izvor al acestui rizboi (Cassius Dio); dar fra prezentarea lor {n succesiunea cronologie& din jumalul Columnei, am fi indemnati, datorita starii in care a ajuns pana la noi cartea LXVIM a Istoriei romane, a aseza unele episoade abia la sfarsitul razboiului, in 102. % Pentru interpretarea acestei scene, vezi R. Vulpe, Les Bures alliés de Décébale dans la premidre guerre dacique de Trajan, StCl S, 1963, p. 223- 247 7 Observatia este justificats de poritia nefireasci a mesagerului in scena de pe Columna: ctzut pe spate (speriat), iar nu in atitudine de prosternare in fata imparatului % Ridicarea altarului ar fi, intre altele, o dovada ca re a dat batilia era consideratl anexaté de romani (vezi Fontes I, p. 687, hota 115). Dupa R. Vulpe (Dion Gassius et la campagne de Trajan en Mésie Inférieure, StCl 6, 1964, p. 211-223), relatarea din paragraful LXVII 8,2 din Istoria romand a lui Cassius Dio (de fapt, rezumatul lui Xiphilinus) sar referi la luptele de la Adamelisi, in Dobrogea, unde s-a ridicat binecunascutul altar 9 R, Hanslik, RE Suppl. X (1965), col. 1056,128 Dacia $i Imperiul Roman Astfel, in scena XXV, pe zidul unei cetati dacice, printre crene- Juri, se zaresc un sir de pari fn care sunt fixate cranii umane; léngé ele, un vexillum roman. Sunt probabil capetele prizonierilor romani, pringi fn timpul dezastrului lui Fuscus, precum si stindardul pierdut de acesta impreuna cu armele si masinile de rizboi®. intr-o alta scena (XVI), fl vedem pe Traian, intr-un castru, in picioare, vorbind unor soldati; in afara castrului se vd chipurile c&torva barbari, despre care R. Vulpe credea c& reprezint& o solie a burilor si sarmatilor®. Atenfia cu care imparatul trateazA pe proprii militari (alocusiune ori darea unor ordine) contrasteazA cu descon- siderayia aratata ambasadei barbare; era o metoda psihologica, menita si arate solilor c& nu le asculté nici cererile, nici eventualele amenintari® Deosebit de interesanta este scena XXVIII, eprezentand o solie dacicd; vedem cinci comati adresandu-se impiratului, cei din fats cu miinile intinse in semn de rugiminte. Evenimentul este consemnat si de Cassius Dio (LXVIII 9,1: ,Decebal a trimis soli, chiar inainte de infrangere, nu dintre comaji~ ca mai tnainte -, ci pe cei mai buni dintre pileati"). Nu stim daca era vorba de soli area sincera’ a unui armistitiu ori pur si simplu dorinja de a cAstiga timp. ___ Tot acum s-a petrecut un alt eveniment, relatat de scena XXX. impiratul este reprezentat asistind la deportarea unei femei nobile dace, cu prune la sin, care se indreapta spre o corabie, probabil pe Dunare; alte femef ridic&ndu-si copiii in brate schiteaza poate un gest de adio. Scena a fost pust de exegetii Columnet in legaturé cu binecunoscutul pasaj din opera lui Cassius Dio (XVIII 9,4), din care aflam ci Maximus prinsese in acest timp pe sora aceluia [a lui Decebal] si cucerise un loc intarit’; generatul mentionat de istoricul antic era M’ Laberius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferioare®, care patrunsese in Transilvania, poate © Prin pacea cu Domitian, Decebal restitee numai 0 parte din arme siprizonieri (veri informafile din opera lui Cassius Dio; supra, p. 79-80), © R Vulpe, Colunna, p. 6264, © Scena aduce aminte de episodul narat de istorcul bizantin Petrus Patriius in legstura cu sola carpilor la Tullius Menophillus, guvernatorul MoesieiInferioare (veri Fontes, p. 489). 8. E. Thomasson, LP, col. 131, nr. 66. Razboaiele dacice ale imparatului Traian 129 pe velea Oltului. Cetatea cucerita ar fi fost, dupa C. Daicoviciu, cea de la Costesti“’, unde Traian va fi recuperat armele si insignele pierdute de Fuscus in 87; dupa H. Daicoviciu, ar fi vorba eventual de Tiligca fctre timp, evenimentele luau o intorsitura noua. Se pare ci solia prin care ,ceilalfi aliayi, cAt si burii sfatuiesc pe Traian s& se fntoarea, si si fact pace” nu fusese numai un ,insolent ultima- tum”, intr-adevar, mai multe scene de pe Columna (XXXIXLIV) arats lupte in alta parte, probabil in rasirit. in ama anilor 101-102, se vede ca Decebal a incercat si schimbe soarta rizboiului, organizand o diversiune™: invazia dacilor aliati cu sarmatii roxolani si probabil burii germanici asupra Dobrogei; se reeditau: nenumaratele atacuri ale getilor si sarmatilor despre care vorbea poetul Ovidiu, cele din iarna anilor 68/69 din partea roxolanilor ori atacul dacilor lui Diurpaneus din iarna anilor 85/86. Trecerea Duniriiinghejate nu a fost lipsita de primejdii: pare-se c& gheata se rupe sub greutatea cailor si célaretilor, care jupta cu valurile si slojurile (Scena XXXI) (fig. 3). Dar pedestri, probabil mai usori, reusesc si treaci fluviul cu bine; vedem cum doi tarabostes (tunul purtind un draco) si cavaleria roxoland, in armuri de solzi, se apropie de zidurile unei fortficatii romane pe care 0 asediaza (Scena XXXII). Alta scend arata pe daci, sub ziduri, arunednd sigeti asupra apiritorilor; cativa incearca si spargi zidul cu un berbec. Cum s-a subliniat de cei ce au avut meritul si se ocupe de Columna, scena este simbolica, reproducind de fapt atacul asupra castrelor de la Dunare. ‘Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane; invadatorii se unplu de prazi. Probabil dacii si aliyii lor au profitat de faptul ca apirarea Moesiei Inferioare fusese subjiati, trupele ei find solicitate in rézboiul din Dacia © Istoria Romaniei I, 1960, p. 307. © H. Daicovieiu, Dacia de la Burebista la Decebal, p. 326. Acelasi autor, in Portrete dacice, p. 159, respinge ientifiearea scenei SOX de pa Columna cu episodul narat de Cassius Dio (LXVII 9,4) © R. Vulpe, DID, I, p. 85. © Ca inigiatorul acestei actiuni a fost Decebal, reiese clar din inseriptia de pe monumentul triumfal de la Adamclisi- indiferent daca intregirea indurilor 89 ale acesteia este [devicto exercJitu Dfacorum et Rhoxo- Tano!rum ori {devicto exerclitu Dfecebali regis Daco}rum (vezi p. 115).130 —______________ Dacia si Imperiul Roman Totusi, atacul nu a avut amploarea si importanfa pe care i-a acordat-o un istoric al nostru: de a nimiet forjele romane ramase in castrele de la Dunare si, executénd 0 operatiune de invaluire, demni de marii strategi ai antichitiii, s& pun’ in primejdie linile de comunicatii ale lui Traian®. in ce ne priveste, ne vom mulfumi cu relatarea evenimentelor, atat cit ne permite urmarirea scenelor de pe Columna. Vedem astfel cum Traian insusi se imbarca pe 0 corabie, plutind pe Dundre in jos (scenele XXXIII-XXXV). Probabil totusi cA Traian nu a dislocat forte insemnate pe noul teatru de razboi, pentru 2 nu primejdut situatia de pe frontul principal; ca dovada, la lupta care se di participa numai auxiliari”. Dupa ce infrang pe calaretii roxolani (poate intr-o lupta separata?), trupele romane (se disting auxiliarii germani inarmati cu maciuea si avand bustul nud) ataca pe daci. Lupta este cumplits si dureazé pana la ciderea noptii (sugerata de Nox personificata, care-si desfayoara valul asupra edmpului de lupti: scena XXXVID. Mai in dreapta,’ ang un copac (simbolizand desigur 0 pidure) se vid cativa daci asistnd pare-se la batalie, dintre care recunoastem un tarabostes, dupa cusma sa: poate comandantul armatei de invazie a dacilor. Atacati de pretutindeni, dacii sunt invingi; in partea de jos a unei scene (XXXVIII) se zAreste un taraboste dac, infig’ndu-si pumnalul {n piept pentru a nu cidea viu in mainile invingatorilor. R. Vulpe socotea ci bitalia s-a dat pe locul unde imparatul ‘Traian va intemeia ,Oragul Victoriei®; pentru a-1 distinge de altele omonime din tinuturile balcanice, el este denumit Nicopolis cad Istrum. Acelasi istoric identifica locul bataliei relatate de alte doua scene (XL-XL1) cu platoul de la Adamclisi” Exegeza moderna asupra Columnei a fost de curand confirmata de o inscriptie de la Epidaurus (in Argolida), ridicata la céjiva ani ups victoria imparatului Traian in Moesia (Inferior): ad ig R Vulpe, op. cit. (nota $8); idem, DID, Il, p. 86. © R. Vulpe, Columna, p. 81-82, 24 7 R. Vulpe, Columna, p. 84-86. Aceasth identificare este fntiritt de marturiile a doua izvoare: Ammianus Marcellinus, XXXI_ 5,16 (orasul Nicopolis, care a fost intemeiat de Traian, in amintirea vicoriei sale impotriva dacilor") si Iordanes, Getica 101 Gaceasti cetate a zidit-o ‘Traian dupa infrangerea sarmatilor si a numit-o Cetatea Victoriei’). 1 R, Valpe, Columna, p. 88-96, Razboaiele dacice ale impSratului Traian —______131 Abtoxodroges Néofa Toaciavot Kaioagos EeBactod Peqwawxot ev Moig veixns; lipsa supranumelui Dacicus, acordat imparatului de catre senat la sférsitul anului 102, arata 8 victoria respectiva a fost repurtata asupra coalitei barbare din iama dintre anii 101/102”, Dupa victorie, Traian este salutat pentru a treia oar& imperator. La aceasta biruings se refer’ o moneda de aur (aureus), avand pe avers capul imparatului cu legenda Imp(erator) Caes(ar) Nerva Traian(us) Aug(ustus) Germ(anicus); pe revers, un personaj apass cu piciorul pe genunchiul unui om cizut pe spate, iar deasupra capulai acestuia se vede un trofeu”. intre demnitajle imparatului este inscrs cel de-al patrulea consulat (cu care a fost investi la 1 ia- nuarie 101); faptul ¢& impératul nu poarta ined titlul Dacicus, primit eitre sférsitul Iui 102, arata c& alegoria de pe reversul monedei simbolizeaza nu victoria finala asupra lui Decebal, ci mai degraba biruinta din iarna anilor 101/102 contra coalitiei barbare abatute asupra Moesiei Inferioare; in aceasta privinta, aparitia trofeului in cAmpal monedei ni se pare semnificativa. De altfel, cum se va vedea, reprezentarea Daciei invinse este altfel redat pe monede. Se pare ci dezastrul atacatorilor nu a fost chiar total, asa cum ne las s& credem Columna. Dintr-o serisoare a lui Pliniu cel Tanar catre impiratul Traian (vezi p. 100), aflam ci un anume Calli- dromas, sclavul lui Laberius Maximus, a fost capturat in Moesia Inferior) de citre Susagus (probabil o capetenie sarmata, numele fiind-i prea cunoscut imparatului pentru ca Plinius sii mai ‘menioneze rangul); de la Susagus, Callidromus a trecut la Dece- bal, care Ia trimis mai apoi in dar lui Pacorus al I-lea, regele parfilor. Se pare deci ct o parte din atacatori sau intors cu bine la locurile lor, incareati cu prizi. Cum spuneam, istoria Iui Cassius Dio (mai bine zis rezumatele pastrate) nu face nici o mentiune pe marginea acestor evenimente. Aflim numai de initierea unor tratative de pace; avansurile ~ last St se infeleaga istoricul antie ~ vin din partea lui Decebal (veai in acest sens scena Lil): ,Decebal a trimis soli, chiar inainte de infrangere, nu dintre comati— ca mai inainte -, ci pe cei mai bunt 7 anniip 1991, 1450; ef. C. C. Petoleseu, La victoire de Trajan en Mésie Inférieure, TD 16, 1995, p. 223-226, ® RIC, H, 70-71. CE. Carmen Maria Petolescu, Primul rézboi dacic al lui Traian reflectat tn emisiunile monetare, TD 10, 1989, p. 225-228,132 Dacia $i Imperiul Roman dintre pileati. Acestia azvarlira armele, se aruncara Ia pamént 3i stiruira pe Kanga Traian indeosebi si incuviinteze lui Decebal sa vind in fata lui si si stea de vorba, deoarece este gata sa inde- plineasca toate cele cerute; iar dac8 nu, cel putin s& trimita Traian pe cineva care si se injeleaga cu el. Au fost trimisi Sura si Claudius Livianus, prefectul pretoriului. Dar nu s-a realizat nimic, deoarece Decebal ‘nu a cutezat si se intélneasci cu acestia, ci a trimis si atunei pe alii” (Cassius Dio, LXVIIL 9,1-3)”*, Ejuand trativele, luptele se reiau (scenele LV-LXXID. , Traian - ni se spune in continuare~ a ocupat muntiiintarit si a gasit acolo armele, masinile de razboi cucerite [de la romani], precum si steagul luat de la Fuscus” (Cassius Dio, LXVIII 9,3). Din excerptele lui Xiphilinus la Cassius Dio (LXVIII 8,3) mai aflam c& armata ro mani a inceput si urce pe munfi, ocupdnd cu mari primejdil colina dupa colina si se apropia de capitala dacilor. Lusius” i-a atacat din alta parte; el ueise multi dusmani si prinse de vii un ‘numar si mai mare” (vezi scena LXIV) Din relatarea istoricului antic rezuka c& dacii sau aparat cu Inversunare, fiind tocusi pnt la urma coplesiti de armata romans, mai numeroasa si dotata cu o tehnict militara adecvata pentru asedierea si cucerirea cetafilor. Cum se vede, Traian a dat ordin lui Lusius Quietus, care patrunsese in fruntea trupelor sale de mauri, probabil prin pasul Valcan, si execute 0 operajiune de invaluire dinspre sud gi sud-est; aceasta rezulta si din prezenta castrelor de pamént de la Varful lui Patru, Comémnicel si Jigorw’®. Romani se > La Petrus Patricius (vezi Fontes 1, p. 689), acest text este reprodus astfel: ,Decebal a trimis soli lui Traian dintre pileati. Acestia sunt la i ‘oamenii cei mai onoraji. Trimisese comaji mai inainte; acestia se bucura ‘de mai putin trecere la ei. Venind acestia {piles} la Traian, aruncard la pamant armele, isi legard mainile in felul captivilor si lau rugat pe {mpirat st stea de vorba cu Decebal”. Dupa I. 1. Russu, la acest moment ‘sar referi un alt pasaj, extras din opera unui autor antic (Criton sau Cassius Dio), transmis tot de Suldas: ,de vreme ve uu sa prezentat nici lun mesager pentra Lucius, a tratatat cu el Decebal” (Lucius ar fi Licinius Sura: StCl 14, 1972, p. 124, nr. 10); pasajul este tnst echivoc, cum 2 ‘subliniat si autorul citat, purdnd sa se refere sila alt episod, 75 Despre Lusius Quietus, vezi PIR?, 1 439. 7 Veri I. Glodariu, tinerarié posbile ale cavaleriei maure in rdzboaiele dacce, in vol. In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj 1974, p. 151-164; Razboaiele dacice ale imparatului Traian —________ 133 aflau in faja Sarmizegetusei, cum rezulta si din sépaturile de la Fejele Albe”. Pentru aceste motive, dar mai ales pentru ci Ma- ximus prinsese in acest timp pe sora aceluia si cucerise un loc intarit, Decebal era gata s& primeasca orice conditii ce i s-ar fi impus’, continua Cassius Dio (LXVII 9,4); evenimentul se petrecuse, se pare, inci din toamna anului precedent. La motivele consemnate de autorul antic se poate adiuga ined unul: defectiunea uunor nobili daci; 0 scena de pe Columna (LXVI) arata pe Traian in fata unui castru, primind inchinarea a doi pileati (fig. 4). Decebal era gata si primeasca orice conditii ce i s-ar fi impus, nu fiindes ar fi avut de gand si le respecte, ci ca si mai prind& putere, dupa pierderile suferite atunci” (Cassius Dio, loc. cit.). De Ja Xiphilinus aflam c& ,Decebal a trimis 20 de soli dintre cei mai ‘bunipileati si se ruga de imparat, prin mijlocirea lor. Solia, format din tarabostes (au capul acoperit) si comati, se infétiseazi lui ‘Traian in fafa zidurilor unui castru, asa cum rezulta de pe Columna (cena LXXV) (fig. 5-6); soldatii romani, yindnd cu mandrie inaltate stindardele, asista 1a umilirea invinsilor. Doi nobili ingenunchiaza {n fara imparatului (nu credem c& primul ar fi Decebal), in timp ce altul, in aceeasi pozitie, incearca si-i cuprinda genunchii. Doi daci au mAinile la spate, probabil legate simbolic in felul captivilor”, ‘Trimisii au azvarlit scuturile la pamant. in continuare, vedem un grup de daci ingenuncheati. Regele pare a fi cel reprezentat ult: ‘mul intro alta scena, din planul al doilea, unde vedem alti daci- nobili si comati- cu brafele intinse in semn de ruga, dar avand steagurile (doua stindarde de stofa si doi ,balauri” dacici) ridic scena nui pare deci si confirme urmatoarea fraza din excerptele istorei lui Cassius Dio (XVI 9,6): .Merse la Traian, cazu la pamint spre a i se inchina si azvarli armele”; dreptatea trebuie sa fie de partea acestui monument contemporan, autentic. cf. Ferenczi, © posibilitare de inaintare « trupelor romane, cu ocazia celor ous rasboaie dacice (101-102, 105-106) pana acum necunoscuté, prin Carpyjii_ merdionali, Tibiscus 5, 1978, p. 115-126. Despre castre: I Glodariu ~ E. larosiavsehi- A. Rusu, Cetdfi si ayesdri dacice din Mungit COraitie, p. 168-173; 1. Glodariu ~ V. Moga, Apulum 25, 1988, p. 171-180 (astral de pe Varful lui Patry), H, Daicoviciu, Dacia de la Burebista la Deceba, p. 326. A se compara aceasta scent cu relatarea lui Cassis Dio, LXVII 10,1.134 Dacia $i Imperiul Roman fn urma victoriei, armata fl aclama pe Traian pentru a patra card imperator”. Biruinta asupra dacilor este trémbitata prin emisiumni de piese de bronz"; cele mai importante sunt cele care dateaz& citre sférsitul anului 102, cénd Traian apare co(n)s(ul) IV des(ignatus) V si Poarta oficial titlul de Dacicus: Dac ingenuncheat oferé un scut Iui ‘Traian"; Dacia (personificata) implora pe zeita Roma, care st& pe 0 cuirasa sii intinde mana (in prezenta imparatului)™. Nimic din »satisfactia brutalt a biruitorului’, de care vorbea C. Moisi, care trebuie aplicata, cum sa vézut, altor evenimente: victoria contra invadatorilor din Moesia Inferioara. Caci, in 102, Dacia a fost doar ‘nvinsi, nu zdrobits; Traian, imparatul sobru, nu se putea face ridicol precum Domitian cu 0 victorie doar pe jumatate! Din anul 103 (dupa indicatia celui de-al cincilea consulat al impiratului) dateazi 0 moneda de aur, reprezenténd un dac in atitudine tristi, asezat pe 0 grimada de arme si sprijinindu-si capul in mina sting. Dacia in perioada interbelica Condifile de pace impuse de Traian erau extrem de grele Situatia era diferita de aceea din anul 89; imparatul insusi era un personaj dur, calculat, decis sa slabeasca regatul dacic astfel incét si nu se mai poata ridica niciodata. De ce totusi Traian nu si-a pus ‘acum in aplicare intentia-i ferma si veche de a transforma Dacia in provincie? Dupa parerea noastra, o asemenea decizie ar fi comportat in acel moment primejdii prea mari. Transformarea Daciei in provincie ar fi riscat sa dezlintuie 0 migcare generali antiromand; aceasta ar fi coalizat la cauza regelui partida filoromang, care va fi eexistat si in Dacia ca pretutindeni (am vazut cum unii nobili daci Veri nota 59. © Veri studiul sintetic citat la nota 73, Cohen, 174; RIC, 447; Strack, 348, pl. V. © Cohen, $98; RIC, 448; vezi Strack, Anhang IV, p. 301, nr. $5. © C. Moisil, Monedele imparatului Traian referitoare la razboaiele cu dacit si cucerirea Daciei (extras), Bucuresti 1929, p. 4 “RIC, I, p. 249, nr. 78 Razboaiele dacice ale imparatului Traian ——_____ 135 vin sa se inchine lui Traian). Or, se pare c& armata romana insisi suferise pierderi grele si probabil nu era inca in stare si fac fata ‘unei noi confruntiri, pe viaté si pe moarte. Mai era faptul c& Traian avea de infruntat 0 anumiti opozitie a senatului, care prefera pentru Dacia situatia de regat clientelar; senatul avea motive s& creada 4, dupa infringerea suferita, dacii nu vor mai avea curajul sa se ridice, necum si reprezinte 0 primejdie pentra dominatia romana in Peninsula Balcanica. Conditile pacii sunt expuse astfel de Cassius Dio (LXVII9,5-6) .s8 dea inapoi armele, masinile de rizboi si pe constructorii acestor masini, si predea pe dezertori, si distruga intariturile si sa se retragi din teritoriul cucerit, ba inca si-i socotease’ dusmani sat. prieteni ai sii pe cei ai romanilor; s& nu primeasca nici un fuger, nici si nu mai ia in slujba lui vreun ostas din Imperiul roman (cAci Decebal atrigea la sine prin momeli pe multi oameni viteji)". Autorul antic tine iarasi s8 precizeze: .De nevoie el primi aceste conditi ‘Asadar, Decebal trebuia s& predea armele si masinile de razboi pe care le primise in calitatea sa de rege aliat al poporului roman, si trimita inapoi pe mesterii romani, precum si pe dezertori®®. Cea mai grava condijie era si dardme zidurile cetitilor. O scena de pe Columna (LXXVI arata cétiva daci care desprind cu tarnicoapele blocurile unui zid fixat de stnci. De altfel, cercetarile arheologice au pus in evident’ urme de demantelare (si apoi de refacere, in preajma celui de-al doilea razboi) la cetitile de la Piatra Rosie, Blidaru si Sarmizegetusa. Teama de reinvierea puterii dacilor de- termin& pe Traian s8 interzica in mod expres primirea fugarilor, in special a ostasilor romani (folositi probabil ca instructori militari, in schimbul unor recompense regesti) Mai erau gi alte conditii grele. Una dintre ele suns astfel: 58 se retraga din teritoriul cucerit’, probabil teritoriul ocupat de romani fn cursul operatiunilor. Este vorba in primul rind de Banat, cu trecitoarea Tapae, unde Traian ,a poruncit s8 se ridice un altar soldatlor c&zuti fn lupta si si li se aduca in fiecare an jertf& pentru © Usilizarea masinilor de rizboi de ettre daci este remarcata intr-o seen de pe Columna (LXV), unde vedem doi comaji mAnuind 0 cata- pulta. Despre dezertorii romani, vezi un pasaj (atribuit lui Cassius Dio) trarsimis de Suidas: ,Soldatii dovediji (vinovati) de o farsdelege, pe cénd se pregitese st dezerteze la Decebal, sunt pedepsiji cu. moartea” (IU. Russu, StCl 14, 1972, p. 125, fragm. 13).136 —______-_ Dacia si imperiul Roman mori” (Cassius Dio, LXVIII 8,2), ceea ce, daca altarul a fost ridicat pe locul bataliei, ar indica ocuparea permanenta a acestor teritorii si dupa incheierea pacii. Fara indoiala ea era ocupata si Oltenia, cel putin partea ei de vest, cici altfel nu s-ar explica ridicarea podului de la Drobeta in intervalul dintre cele dous razboaie. Vom vedea ca Decebal va pretinde Iui Traian intr-un anumit moment ,s8-i cedeze {ara pans la Istru” (Cassius Dio, LXVIII 12,2) © alta conditie era, cum am vazut, s@ fie aliat devotat al Romei: _st-i socoteasca dusmani sau prieteni ai sti pe cei ai romanilor"; cu alte cuvinte, i se lua dreptul la o politica externa independents »Dupa ce randui acestea si lisa oaste la Sarmizegetusa, punand straji si in restul tari, el se intoarse in Italia”, glésuieste mai departe istoricul antic (LXVIII 9,7). Asadar, au fost lasate garnizoane in diferite locuri intarte, in castrele construite in cursul {naint&rii romane: in Banat si Tara Hategului, in Oltenia, Muntenia sisudul Moldovei, precum si in sud-estul Transilvanie. ‘Au existat in schimb discufii cu privire la Sarmizegetusa, unde Cassius Dio scrie ca a fost lsat’ o gamizoana romana. Dupa C. Daicoviciu, aceasta nu putea fi cetatea de scaun a lui Decebal, ci viitoarea capitals romana a provinciei Dacia, care ar fi fost confundati de istoricul de la inceputul secolului al Ill-lea atat de des citat cu resedinga regilor daci®. Nu a lipsit nici parerea ca este vorba chiar de Sarmizegetusa regal. In acest sens, este semnificativa prezenja unor therme romane, ridicate la sud de incinta de pe terasa V"; de asemenea, in cursul sipiturilor mai noi au aparut in ® C. Daicoviciu, La Transylvanie dans Uantiquité, Bucuresti 1945, p. 86-87; idem, in Istoria Roméniei, I, p. 307. Vezi si H. Daicovieiu, Dacia de la Burebista la cucerirea romand, p- 327-328: -Atunci cand acelasi istorie vorbeste despre oastea lasati la Sarmizegetusa, el nu se refers la capitala dacica, Aceasta nu fusese ocupatd, iar sipiturile arheologice n-aut pus in evidenta prezenja romana aici in anii 102-105. Dio Cassius nu stia nimic de Sarmizegetusa de pe Dealul Gradisti: distrusd de romani la 106, fea cSzuse de mult in rind gi uitare, Spuindnd Sarmizegensca, istorienl roman se gindea la Sarmizegetusa romana din vremea lui, adied tocmai la foragul din Tara Hajegului. Fireste ca in 102 acest orag’nu exista inca; garnizoana romana fusese lisatA pe locul unde se va ridica el peste c&tiva ani". Vezi si Fontes, I, p. 691, nota 132. © Yexi I. Glodariu ~ E. Iaroslavschi~ A. Rusu, Cetapi gi ayezdri dacice din Mungii Ordgtiei, Bucuresti 1988, p. 133 gi fig. 25. R&zboaiele dacice ale imparatului Traian 137 zidul cetatii cateva blocuri de constructie cu numele legiunilor If ‘Adiutric pia fidelis, TI! Flavia felix (3 bucati), un bloc cu inseriptia tunei vexillati (fractiuni) a legiunii VI Ferrata, alaturi de altul cunoscut mai de mult cu reprezentarea capricomului (simbolul legiunii 1 Adiutrix)®. Este deci probabil cé forta de supraveghere romana a fost asezati chiar in capitala, ale cérei ziduri au fost refécute si poate partial rectificate pentru a se apropia de aspectul ‘unui castru roman". Forta de ocupatie romana lasata in Dacia trebuie si fi fost apreciabila. Cum s-a vazut din prezenta blocurilor cu inscriptie, ea includea fractiuni din cfteva legiuni (dacé nu chiar legiunile cu fntreg efectivul lor), precum si numeroase unitifi auxiliare. N. Gostar remarca faptul c& un numar important de trupe (0 ala si 12 cohortes), prezente in anul 100 intr-o diploma militart a provinciei Moesia Superior”, nu mai apar in diploma din 103/107 2 aceleiasi provinei; in schimb apar (este drept, ceva mai térziu) intre trupele provinciei Dacia”, De aici, N. Gostar trlgea concluzia cchaceste trupe erau deja dislocate pe teritoriul Daciei in intervalul dintre cele doua razboaie dacice ale lui Traian”. Numele comandantului roman era Longinus; el nu era doar legatul unei legiuni”, ci probabil chiar comandant al intregii armate de ocupatie din Dacia, cu un titht care ar putea suna astfel: legatus Agusti pro praetore exercitus legionarii et auxiliariorum in Dacia tendentium (2), nlegat imperial (comandant) al armatei din legiuni si trupe auxiliare aflate in Dacia”; el era far’ indoiala un consularis (fost consul)” © IDR, II/3, 268-271 (cu indicarea surselor bibliografice) © sucoriicontributiei citate la nota 87 cred insi cd gamizoana roman’ a stabilit in capitala regala abia dup§ infrangerea defintiva a dacilor, in 105 (op. cit, p. 128-129). CL, XVI, 46, © GIL, XVE, 54. * CHL XVI, 57 si 163 (= IDR, 1, 2-3) din anul 110. °N. Gastar, AIIA lagi 13, 1976, p. 64-65. Cum ar rezulta din traducerea cuvantului ovgatoxébos: Cassius Dio, LXVII 12,1. 8 Veri Fronto, De bello Parthico Il, p. 214: ...0are n-a fost prins in Dacia un barbat de rang consular, sub comanda personala a strimoyului ‘yostrs Traian?”; in legttura cu evenimental la care izvorul face aluzie, veti mai departe, p. 143-144.138 ———_______acia si imperiul Roman Pentru acest motiv, a fost identificat cu Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Pompeis Longinus, consul in anul 90, fost legat al provinciilor Moesia Superior (intre 93-95) si Pannonia (96-98)*. Din aceasta situatie ar rezulta ~ conform unei opinii exprimate recent ~ c& regatul dacic era acum mai restrans, el cuprinzind doar teritoriile de la nord de Muresul mijlociu si de la nord de cursul transilvinean al Oltului”; resedinja regala s-ar afla acum la Piatra Craivii®, Traian a scris senatului, cerandu-i si intéreasca pacea. Soli daci au bitut drumul pana la Roma, unde s-au infatisat inaltului corp legiuitor al Imperiului. ,Bi pusera armele jos, isi legard mainile in felul prinsilor de razboi si rostira eéteva cuvinte de implorare. in felul acesta ii induplecara la pace sisi luari inapoi armele” (Cassius Dio, LXVIII 10,1), fntors la Roma, Traian isi sirbatori triumful (vezi Pliniu cel ‘Tanar, Epist. VII 4,2)” si isi hud titlul de Dacicus (Cassius Dio, LXVIII 10,2), organizéind o serie de festivitati (upte de gladiatori fn teatru si reprezentatii cu actori de pantomima). Emisiunile monetare reprezinta pe Traian in evadriga triumfala!; pe un aureus din anul 103, imparatul Traian prezinta senatului un dac ingenuncheat!™, Fara indoials c& pentru ambii adversari, pacea insemna doar un armistitiu Intre dou’ razboaie. Cel putin Traian considera aranjamentele pacii din 102 drept provizorii. Intenjia tui fermi era de a transforma Dacia in provincie, Asa se face cA, in intervalul dintre cele dout rizboaie, arhitectul Apollodor din’ Damase construieste un pod de piatra % R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti 1971, p. 185; vezi si N. Gostar, loc. cit, p. 63-68. ® C.H, Opreanu, Dacia romand si Barbaricum, Timisoara 1998, p. 40. % Despre zidul’ acestei cetaj, din piatra de talie, vezi V. Moga, ‘Remarques sur le mur de la citadelle dace de Piatra Craivi, AMN 32, 1993 ©, p. 145-148, ® Veui inca A. Degrassi, Inscriptiones Italie, XIN,1, p. 187; IDRE, I, 94 1° RUG, I, 48 si 72; Strack, 58 si 60, pl I (cE. p. 109), 49" FUG, H, 218, pl. VIN/145, Razboaiele dacice ale imparatului Traian 139 peste Dunare™, aparat la cele doua capete, Drobeta si Pontes, de doua castre puternice. ati deserierea podului, asa cum ne-a ramas de la Cassius Dio (LXVIII 13,1-6): Traian construi peste Duntre pod de piatra, pentru care nu stu eum sitVadmir indeajuns. Minunate sunt si celelalte construct ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea, Stilpii, din piatra in patru rmuchi, sunt in numar de doutzeci; intltimea este de o suta cineizeci de pivioare, in afard de temelie, iar lijimes de gaizeci. Ei se afl, unul fafa de altul la 0 distanya de o suta saptezeci de picioare si sunt unifi printr-o bolt. Cum s8 nu ne mirim de cheltuiala facuta pentru acesti stilpi? Nu trebuie oare sine uimeasea si felul mestegugit in care a fost agezat in mifocul uviului fiecare stélp, intr-o ap plint de virtejuri, intr-un ppamént namolos, de vreme ce cursul apet nu putea fi abatut? Am aratat Tjimea fluviului, au pentru c& ar curge numai pe aceasta latime ~ c&ci pe parcurs se sjeste de dous ori si de te ori pe atat-, ci pentru e& acolo este Tocul cel mai ingust si cel mai potrivit pentru construirea unui pod. Cu cit spatiul se ingusteazi mai mult aci deoarece apa coboar& dintr-o intindere larga, pentru a intra din now in alta si mai mare - cu att se face mai nvalnicd si mai adénes. Incdt si imprejurarea aceasta se adauga la {greutatea constrain podului. Conceptia mareafa a lui Traian se videste si in aceste lucriri, Astdzi inst podul nu foloseste la nimic, cici nu mai ‘exist decdt stalpi, iar pe deasupra lor nu se mai poate trece: ai zice c& au fost ficuji numai cao dovada cA firit omenesti nimic nui este cu neputinfS. Traian se temea cd, dupa ce inghiala Istrul, si nu se porneasci rizboi impotriva comanilor ramasi dincolo si construi acest pod, pentru ca transporturile si se facs peste el cu usurints. Dimpotriva, lui Hadrian i-2 fost teama cA barbarii vor birui strjile acestuia i vor avea trecerea Tesnicioast spre Moesia; de aceea, dstruse partea de deasupra’ Motivarea construirii podului: Traian se temea ¢&, dupa ce ingheata Istrul, si nu se porneasca razboi impotriva romanilor ramasi dincolo...", ar fi o indicatie e8 aceasta opera a inceput ined din anul 102, dupa terminarea operatiunilor militare. Ideea {ncolise in mintea imparatului cel putin din iarna anilor 101/102, cind inghetarea Dunarii a inlesnit actiunea de diversiune in Moesia Icferior a dacilor gi aliailor Jor. Aceasta subliniazA iarisi intentia lui Traian de a lega temeinic de imperiu teritorile anexate si, fara indoiald, de a transforma intregul regat al lui Decebal in provincie. % Veri D. Tudor, Podurile romane la Dundrea de Jos, Bucuresti 1971, p. 53-153; idem, OR’, p. 56-68.140 Dacia si Imperiul Roman Construirea podului este imortalizata prin baterea de catre senatul roman a unei monede de bronz"™, Podul este redat schema- tic, cu doua tururi dreptunghiulare la capete impodobite cu statui; dé un capat al podului este legata 0 corabie. Probabil tot cu acest prilej s-a batut si moneda cu reprezentarea zeului Danuvius!™. Decebal era féri indoiala constient de intentile adversarului stu; de aceea se pregateste, deocamdati in tain’, pentru revansi. Cassius Dio (LXVUI 10,3) rezuma toate acestea, cénd expune motivele celui de-al doilea razci: ,.Decebal in multe privinte nu respecta tratatul, ‘ci isi pregateste arme, primeste fugari, reface intariturile, trimite soli la vecini si aduce pagube celor ce nu se intelegeau cu el, iar iazigilor le-a smuls un tinut..”. Din faptul ci Decebal se inarmeaza cu infrigurare, reiese c& nu fusese ingenunchiat cu totul; c& avea inca la dispozitie mijloace de asi fauri arme si locuri ferite pentru a primi pe dezertori, unde autoritatile militare romane nu puteau patrunde si-i aresteze. Mai grava incaleare- tocmai pentru ci nu putea fi ascunsa si deci tagiduita — era reconstruirea cetatilor; aceasta nu se putea face sub ochii romanilor, fra ca ei si intervin’. Acuzatia confinea probabil uun sambure de adevar, dar mai degraba in sensul ca Decebal nu executase intru totul ordinul de distrugere a fortificatilor; cat despre lucriri de refacere sau reparati, ele s-au facut in graba, probabil abia dupa dezlintuirea insurecfiei antiromane. Faptul c& Longinus este convins si vind la o intrevedere cu Decebal, fiind capturat de viu, arata ci el nu binuia intengile regelui si ni avea nici motive deosebite de supirare contra lui. Acuzatia romani, consemnati de istorieul greco-roman la inceputul secolului al I-1ea, era menitd sa justifice in fata contemporanilor, a istoriei si a zeilor 4 vinovat de razboi era Decebal! {in schimb, era reala firs indoials acuzajia ci Decebal intelegea si duca 0 politica externa independenta. Probabil ca de acum dateaz’ solia sa la Pacorus al I-lea, regele partilor, caruia intre alte daruri fi trimite pe sclavul Callidromus. Vecinii la care Decebal trimite soli puteau fi marcomanii si evazii de la nord.vest de Dacia, poate si carpii si costobocii care locuiau in centrul si nordul Moldovei, bastarnii din rasdritul Daciet si sarmatii roxolani aflati si % RIG, I, $69, pl. X/188. 4 RIG, I, 100, pl. VII/142. 1 Rizboaiele dacice ale Impératului Traian mai spre risarit, eu care mai cooperase in iama 101/102. Nu pot fi numarati intre acesti aliati posibili sarmati iazigi, cuibariti intre Dunare si Tisa inca de la inceputul secolului I a.Chr. Cassius Dio spune 4 Decebal ,Je-a smuls” un tinut; din faptul c& dupa aceea, deg il revendicau, Traian mu li Ia mai restituit, rezultd eb este vvorba de un teritoriu care a fost ulterior inglobat Imperiului. Acesta ‘nu putea fi decat zona de cfmpie a Banatului, deci la vest si nord de linia Lederata ~ Aizis - Berzobis ~ Tibiscum, pana la Mures si poate Gincolo de acesta. Aici sarmatii vor fi patruns cu turmele lor, profitnd de situatia grea a dacilor, poate incé in eursul rizboaielor ‘cu Domitian. Aceasta constituia, se vede, o incalcare a obligatiei pe care regele si-o asumase ,si-i socoteasca dusmani sau prieteni ai sti pe cei ai romanilor” (Cassius Dio, LXVIII 9,5); or se pare ca atunei romanii erau fn relagi bune cu iazigii, dup§ pacea incheiata de Domitian (vezi Suetonius, Domit. 6,1; Status, Silvae II 3,171) Al doilea razboi dacic al lui Traian ‘Autorul antic last s& se creada ct Traian se dedase linigtit cu totul treburilor obstest si viewii de la Roma. ,Dar cAnd i s-a anunfat ci Decebal in multe privinge nu respecté tratatul..” (urmeaza enu merarea acuzatilor care i se aduceau; vezi consemnarea lor, de c&tre nei, in paginile anterioare), ,senatul decreta ci Decebal este din nou vrajmas, iar Traian insusi, fara s& lase conducerea altor gene ali, porni cu rizboi impotriva aceluia” (Cassius Dio, LXVIII 10,4) © moneda de bronz batuta acum arati cum Tibrul (personificat) farios se arunca asupra Daciei, doborind-o la pamant™”. ‘Traian pirisea Roma la 4 iunie 105, imbarcandu-se la Brun- disium', imbarcarea imparatului si a. statului siu major este "> impos elaile x marcomani st vail imsexerdIncordae: Decebl Reese bligat sh permits twecerea apre yutusle scestora a Chul expdinarcondus de C.Velus Ruf; . supra, p. 83. ia Vent a urmator pas) transmis de Suis, duph Arians 8 rito: ,inedlesrile din partea lui Decebal au mers att de departe, incat a fostnccear a pune pit prin abel insoenei la Puc, 86, pl X/160 % Fs ite Ce LViman, Praga 1982). 46 = TRE, 9) veri A Degas, Lav sega da Taiano nel 15 pe rears nella Dai kendicont dela Pontificia Accademia Romana di Archeolgia 22,142 Dacia si Imperiul Roman redata de o scend de pe Columna (LXXIX). inci pe pamdnt roman, inainte de a ajunge in Dacia, Traian va fi fost intmpinat de o sotie din partea regelui dac. ,intrucdt multi daci trecusera de partea lui ‘Traian ~ si inet din alte pricini -, Decebal ceru iardsi pace” (Cassius Dio, LXVIII 11,1). Condifile care i le punea imparatul erau probabil inacceptabile; textul pastrat din Istoria roman a lui Cassius Dio ‘mentioneaza numai: .jnsé el nu infelegea sa depuna armele si si se predea” ~ ceea ce este destul pentru a ne face s8 infelegem ca pre- tengille lui Traian echivalau cu o cerere de capitulare fara conditi, find deci inacceptabile; de aceea, Decebal ,.si aduna - in vizul ‘tuturor — trupe si chema fn ajutor pe vecini”. Regele dac adreseaza uun apel patetic popoarelor vecine, chemandwle la alianta antiromana: ,Spunea cé daci-l vor parisi pe dnsul, si ei vor fi in pri- ‘mejdie; c& mai usor si mai sigur isi vor pastra libertatea, ajutandu- ‘in lupta, inainte ca el si fi suferit vreo nenorocire. ins privind nepisitori cum sunt nimiciti dacii, mai pe urma vor ajunge ei insisi robi, caci vor raméne fara alia” (Cassius Dio, LXVIII 11,1). Apelul ‘a rimas probabil fara ecou. A contat desigur teama de represalile romanilor, in caz c&-1 vor ajuta pe Decebal. Simjeau, torodati, ci libertatea lor nu era direct si imediat amenintats, dar, fard indoiala, mai sperau cA nimicirea lui Decebal le va usura incercarea de a ‘ocupa cel putin 0 parte din paménturile dace ravnite (vezi scena C: aliati care parisese pe Decebal) Lacuna din textul lui Cassius Dio nu ne lasa s8 inelegem la ce anume se referd istoricul antic end scrie: ,Prin fort Decebal n-a izbutit"; fn continuare ne relateazA inst’ urmatoarea incercare disperata a acestuia: ,Dar era cét pe-aci si-] ucida pe Traian prin vielesug, intinzéndu-i o curs. Trimise in Moesia cétiva dezertori, ca s& incerce sil omoare, intrueat se putea ajunge usor la el. ‘Atunci, din cauza nevoilor rizbojului, primea fir’ exceptie pe ori- cine voia st-i vorbeasca. Oamenii aceia nu au putut inst si-si aduc la indeplinire planul, fiindea unul din ei a fost banuit 5i prins. Supus la cazne, a dat in vileag intreaga urzeala” (Cassius Dio, LXV 12,3), Toate acestea se petreceau. cind Traian nu trecuse inc Duntrea. imparatul punea probabil la punct pe teritoriul Moesiei 1946-1947, p. 167-173 (= Scrti vari di antichitd, 1, Roma, 1962, p. 567. 581), Razboaiele dacice ale impératului Traian 143 Superioare ultimele detalii ale expeditiei. S-ar putea ins’ ca adversarii si nu fi socotit epuizate mijloacele diplomatice, ca dovada ci generalul Longinus este convins si aibi 0 intrevedere cu Decebal; iat& ce ne spune Cassius Dio (LXVIII 12,1-5)"": Atunei Decebal chema Ia dansul pe Longinus, comandantul unei legiuni, a cirui darzenie o simtise in luptele purtate cu el, si, dupa ce-l convinse si vind sub cuvant cA va face ce i se va porunci, il prinse sil Sntreba de faja cu alii despre planurile lui Traian. Pentru c& {Longinus} ‘nu yoia s& marturiseasea nimic, il jinu sub paz, dar nelegat. Decebal trimise apoi un sol la Traian gi ceru acestuia ~ in schimbul eliberirii lui Longinus ~ si-i cedeze jara pnd la Istra si sti plateasea bani pe care ia cheltuit cu rizboiul. (Traian) rispunse prin vorbe indoielnice prin care voia 54 arate cA nici nu prequieste prea mult pe Longinus, dar nici prea ulin; cd nici nu dorea si] piarda, dar nici sid scape cu sactificii mati Decebal mai stitea in cumpind, ‘nestiind ce s& faci. Dar intre timp Longrnus igi ficu rost de otrava cu ajucorul unui libert dea siu, si fagidui lui Decebal e& are si-] impace cu Traian, pentru ca regele sa nu banuiasct de loc ce are fn gind si si nu { se pun o paza aspra; Longinus scrise 0 scrisoare plina de rugimingi io didu libertului so ducd lui Traian, spre a putea s4 ramdns nestanjenit, Dupa ce libertul pleca, Longinus bau otrava in timpul nopyii si muri, Dups aceasta int4mplare, Decebal cera lui Traian pe libert si fagidui sti dea in schimb trupul lui Longinus si zece rizonieri, Si trimise indats un centurion prins impreuna cu Longinus, spre a aduce la indeplinice cele cerute. Traian afla de la acesta tot ce se petrecuse cu Longinus. Dar nuvi trimise inapoi lui Decebal nici pe acela, si nnuridadu nici pe liber, socotind ca viaja ibertului este mai de pre{ pentru demaitatea imperiului decat inmorméntarea lui Longinus”. Indiferent de pretentia lui Decebal— exagerati de istoricul antic— ca Traian si-i restituie teritoriul cucerit si mai ales si-i plateasca despagubiri de razboi"”, rezulta ca Decebal incerca totusi cu disperare si mentina pacea; aceasta reiese si din faptul ci Longinus adoarme usor binuielile lui Decebal, promiténd st] fm- 1 De intimplarea relatata se leagi poate un pasa transmis ce Suidas (eventual dupa Criton: II. Russu, StCl 12, 1972, p. 126, fragm. 15); vezi la nei, p. 97-98 cu nota 145. 116 Ultima pretentie, daca nu cumva era o sfidare aruncaté romanului (vee. solia citre Domitian, cerind ca ,fiecare roman si-i dea Iui Decebal, anual, cite doi oboli"; Cassius Dio, LXVI 6,5), echivala mai degrabi cu 0 cerere ca implratul si revind asupra pli subsidillor.144 Dacia si Imperiul Roman pace pe rege cu imparatul. Acim insi, esuand tratativele, ram&nea si decida numai calea armelor. ‘Capturarea lui Longinus, urmata de sférsitul tragic al acestuia, au insemnat deschiderea ostlitiilor. Columna ni-i arata pe daci atacind primi (scenele XCUI-XCV)"); era semnalul riscoalei antiromane, in speranta ci dusmanul va fi aruncat peste Dundre fnainte ca Traian sé treaca dincoace cu grosul trupelor sale. Pro- babil ca abia acum se refac in grabi unele fortficatii, asa cum au aratat cercetatile arheologice: zidul Sarmizegetusei (unde se folosesc blocuri cu inscriptii si insemne ale legiunilor romane, poate dupa nimicirea gamizoanei lasate aici de Traian); construirea cetafii nr. 2 de pe Blidaru; construirea unei incinte noi, mai largi, la cetatea de la Piatra Rosie; refacerea elementelor defensive ale cetatii de la Costesti™” Istoricul antic afirma ci unul din motivele pentru care Decebal ceruse pace inca de la inceputul ostilitafilor era faptul c& multi daci trecusera de partea Iui Traian. in mod constant, vina este aruncati pe nobilimea care gésea mai usoara calea tradarii decit rezistenta armaté!, Columna ne arata insi un grup de daci inchinandu-se lui Traian (scena XC) (fig. 9): este vorba de comati, birbati si copii, care intind mainile in semn de ruga spre impsrat. Scena se petrece foarte probabil la sud de Dunare™*; sunt oameni pasnici fugiti de urgia razboiului, care cer poate ingiduinta sa li se permits revenirea la vetrele tor. Fara indoialf ci imparatul le-a indeplinit rugimintea ~ altfel, reprezentarea scenei nu si-ar fi avut rostul ™ Dup& pirerea lui H. Daicoviciu, Dacia de ta Burebista la Decebal, p. 330, aceasta ar reprezenta o denaturare oficiala a faptelor, din dorinja lui Traian de a arunca vina rzboiului pe Decebal. "2 |, Glodariu ~ E. larosavschi — A. Rusu, op. cit, passim, © H. Daicoviciu, op. cit, p. 330: ,Ceea ce eta si mai grav, unele ‘capetenii dace, ademenite de aurul Romiei sau inspaimantate de puterea armelor lor, trecusers impreuna cu oamenii lor de partea imparatului”. La ‘9 asemenea imprejutare poate #8 ee refere un alt para) (eventual tot din serierea lui Criton: I. Russu, StCl 14, 1972, p. 127, fragm. 18), transmis, de Suidas: jar multi dintre geti se deplasara (din locurile lor) gi trei mii revenita (acasi); intdlnind pe comandantii (romani), se angajara s8 fie leali si sa execute poruncile (lor). "+ Dimpotriva, R. Vulpe, Columna, p. 173, situeaza aceasta scena in ‘Banat; vezi si explicatia scenei XCl. Razboaiele dacice ale imparatului Traian. 145 ‘Abia dupi aceea Columna (XCVIIL-XCDO reprezinta podul de peste Dunire construit de Apollodor; scena infajiseaza pe Traian pe cale de a aduce o jertfa cu prilejul ineuguririi podului. Traian trecu Istrul pe acest pod sia purtat rizboi mai mult ca chibauiala decét cu infocare, biruindwi pe daci dupa indelungi si grele stridanii, El insusi didu multe dovezi de pricepere la comanda si de viteje, iar ostenii trecuré impreund cu dnsul prin multe primejdii gi di dura dovada de vrednicie. Un ealares greu lovit fu scos din lupta in nade} dea ca va mai putea fi salvat, Dar simind el cd nu se va mai vindeca, se repeti din cort (ciel rana mul istovise de tot) si se intoarse la postul siu, pribasindu-se fark suflare, dupa ce sivarsi fapte mareje” (Cassius Dio, LXV 14,1-2). Este tot ce ne-a rimas de la Cassius Dio despre acest rizboi, de fapt cea ce s-a pistrat din excerptele tui Xiphilinus; relatarea {storicului antic trebuie sa fi fost insé destul de ampla, daca a tinut 8 consemneze chiar si un episod marunt precum acela despre ceroismul célérerului roman Rizboiul a fost se pare destul de greu resimtit si de romani Istoricul antic ne spune ca Traian ,a purtat rizboi mai mule cu chibzuiala decét cu infocare”; impiratul a gindit bine fiecare acfiune, pentru a evita capeanele si situayile neprevazute. Biruinta a fost cdstigatS dupa indelungi si grele stradanii”. Este ceea ce rezultt gi din scenele Columnei. Se pare c& toata vara anului 105 a fost trecuti cu operajiuni menite a readuce armata romana la poaitile pierdute in urma dezlintuiriiriscoalei antiromane. Atacul asupra Daciei s-a desfagurat probabil si atunci din mai multe direcfi: din vest, prin Banat si pe valea Muresului, apoi pe Apa Oragului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Valcan; in sfarsit, poate, pé valea Oltului. in orice caz, la ciderea iernii, cercul in jurul cuibului de vulturi din munti trebuie st se fi sans puternic. Probabil cd operatiunile de cucerire a uktimelor cetati au inceput abia in vara anului 106". Arheologit au constatat ca cetatea de la Costesti a fost din nou treeuta prin foc si sabie. La asediul cetalor, "5 A se vedea scena CX, unde soldatii romani sunt ocupai ex secerarea gritului; cf. N. Gostar, Une scéne agricole de la Colonne Trajane, AU lasi 18, 1972, 2, p. 147-152.146 Dacia si Imperiul Roman romani folosese masini de razboi si seari pentru escaladarea zidurilor. intr-o scend de pe Columna (CXIII), se vede cum un castru roman a fost ridicat in apropierea zidurilor unei cetiti dacice; ea nu pare a fi Sarmizegetusa, cum se crede", pentru ci sistemul de constructie a zidurilor (randuri din pietre’ neregulate alternénd cu bare de lemn) este diferit de cel constatat prin cercetarile arheologice de la Sarmizegetusa Regia (blocuri para- lelipipedice de piatra). Se vad soldatii romani purténd scari pentru a asalta zidurile citadelei dacice, apoi escaladandu-le; dar se pare c& apiritorii au respins atacul. in continuare, se vad alte lupte vviolente; soldatii romani sunt biruitori, dacii zac dobordti cu sabiile lor incovoiate alaturi. Alte scene redau asediul unei cetati cu ziduri din piatra taiats regulat (CXVI si urm.). Aceasta trebuie si fie Sarmizegetusa'”. Scena prezinta Soldati romani care probabil escaladeaza zidurile, in timp ce alti, din afara, cu térnicoape, incearci s& faci o bresé in id. S-ar parea c& si aici atacul a fost respins, cici intr-o scend (CXVI) vedem cum soldatii romani construiesc un fel de turn de Jemn ()", pentru a putea urca pe ziduri. CAteva scene redau fn continuare asediul capitalei regele. Apiratorii rezista cu inversunare, desi sunt sleiti de puteri. O scen& dramatica (CXX) (fig. 11) red impartirea ultimelor rezerve de api intre aparatori; sunt deopotriva tarabostes (fi recunoastem dupa pileus) si coma, Intr-o alta scena (CXIX) vedem cum aptritorii pun foc construcfilor din cetate, pentru ca nimic si nu cada in mana cuceritorului. Dar rezistenfa continu’ in alte parti intr-o scent (CXXXI- ‘Soom, vedem cum apiratorii parasesc 0 cetate, poate in cursul nopti, in liniste, cu gindul de a cuceri printr-un atac prin surprindere cas- ‘ul roman din apropiere, intr-adevar, o alta scent (CXXXIV) arata ‘cum, protejafi de scuturile lor ovale, dacii incearca sa ia cu asalt un ‘astra, dar sunt respinsi cu pierderi grele; un grup de tarabostes © C, Daicoviciu ~ H. Daicovieiu, Columna, explicatia de la fig. 48 si ‘urmitoarele; R. Valpe, Columna, p. 201-202 “ Dimpottiva, C. H. Opreanu (Dacia romand si Barbaricurm, Timisoara 1998, p. 41) crede ca aceasta este cetatea de la Piatra Craivil, noua resedinfa a regelui Decebal; vezi de asemenea supra, notele 97-98; idem, AMN 35 (D), 1998, p. 191. 1 Dupa R. Vulpe, Columna, p. 208, sunt aggeres ~ parapet pentra {nlesni lupta la un nivel egal cu al aparatorilor. Razboaiele dacice ale imparatului Traian —______ 147 asisti de pe o inaltime la lupta: cel din centru pare a fi chiar regele Dece'al (scena CXXXV) (fig. 12). Din capitala cucerita gi jefuitt, romani duc tot ce pot lua (scena CXXIV: este vorba probabil de prada de mana, din vanzarea careia s-au ridicat statuile de bronz aurite din forul lui Traian, purtand inscriptia ex manubiis; vezi Aulus Gellius, Noctes Atticae XIII 25). alta scena (CXXXVIN; fig. 13) arata cum prada, constnd din vase (probabil din metal pretios), este incarcatt in samare pe cai"™. fntre timp, a fost capturat si tezaurul regal (episodul divulgarii locului unde au fost ascunse comorile ar fi redat, dupa parerea lui R. Vulpe, in scena CXXX): kw fost descoperite si comorile Iui Decebal, desi se aflau ascunse sub ‘ul Sargetia, din apropierea capitalei sale. Caci (Decebal] abatuse raul cu ‘ajutorul unor prizonieri si sipase acolo o groapS. Pusese in ea 0 mullime de argine si aur, precum si alte lueruri pretioase, mai ales dintre cele care ‘suportau umezeala, agezase peste ele pictre si ingrimidise plant, iar ups aceea adusese réul din nou in albia lul. Tot cu oamenii accia [Decebal] pusese in sigurant, in niste pesteri, vestminte si alte lucrurila fel. Dupa ce fica toate acestea, fi macelir, ca $4 nu dea nimic pe fafa. Dar Bicilis, un tovardg al shu, care cunostea cele intamplate, fu luat prizonier si dadu in vileag toate acestea” (Cassius Dio, LXVIII 14,4-5).~ .Dupa ce a ‘cucerit-o pentri prima oara [este vorba de Dacial si -a invins pe Decebal, puteriul Traian a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, 0 ‘cantilate dublé de argint, in afard de cupe sf lucruri (scumpe) depasind orice inchipuire..." loannes Lydus, De magistratibus Il 28)". ei sc&pati din incercuire - printre ei insusi regele Decebal — fncearcé sa se desprinda de urmaritori. Probabil c& viteazul rege 8° Doua asemenea pocale mestesugit lucrate si un corn decorat cu aur din prada dacici au fost darnite de imparatul Traian templului lui Zeus Cassios din Syria, cum rezulta dintr-o epigrama atribuits imparatului Hadrian (vezi Anthologie grecque. Premiére partie: Anthologie Palatine, tome I, livre VI. Texte érabli ot traduir par Pierre Waltz, Paris, Les Belles Lettres, 1960, p. 160, ne. 332). ; 0 ‘Aceste cifre, evident exagerate, au fost reduse de J, Carcopino (Dacia 1, 1924, p. 28-34) de zece oti (deci 500 000 livre de aur si 1009 000 livre de argint, echivaland cu 165 000 kg de aur si 331 000 kz argint). Veri si V/1. Russu, Comorile regelui Decebal, Sargetia 4, 1966, p..97-106.148 ——____________—_acia si imperiu! Roman spera si mai organizeze o rezistenta, spre résirit, unde mai avea cetati care incd nu fuseserd cucerite. Poate voia si treac mai departe, dincolo de munti, si injghebe 0 coalitie cu bastarnii si roxolanii cu care se aliase in cursul expediiei moesice din iarma dintre anii 101-102. Aceasti nidejde va fi impartisito credin- ciosilor sai, carora le mai vorbeste intr-o scen8 reprodusi de Co- lumna (CXXXIX). Dar romani erau pe urmele lor (scenele CXLII- CXLIV). Textul lui Cassius Dio (LXVIII 14,3; la Xiphilinus) reda epilogul intr-o singura fraza: ,Cand a vizut Decebal c& scaunul lui de domnie si toati fara sunt in mainile dusmanului, c& el insugi este in primejdie sa fie facut prizonier, si curma zilele". La Pliniu cel Ténit intdlnim doar o aluzie intr-una din epistole (VII 4,2): un rege alungat din resedinta sa, izgonit chiar din viat, fir’ sd fi pierdut niciodata nadejdea” (pulsum regia, pulsum etiam vita regem nihil desperantem) Sfarsitul eroic al regelui este redat intr-o scenii a Columnei (CXLY; fig. 15). Regele apare agezat linga trunchiul unui copac, sprijinit in genunchiul si bratul stang, iar piciorul drept intins, cu scutul cézut alaturi; in mana stanga tine un pumnal uyor curbat, pe care] duce spre gat. Cativa calareti, cu brafele ridicate in care fineau probabil lincile, sunt inca in avant, ceea ce inseamna ed se aflau la oarecare distanta de rege; in fruntea lor se vede alt calaret, probabil comandantul, cici are bratul drept intins, cu degetele apucatoare indoite, semn ea tinea o sabie. Un document deosebit de important pentru imprejuririle sfarsitului eroic al regelui Decebal este stela funerara a lui Ti. Clau- dius Maximus descoperita la Grammeni (Idngi anticul Philippi), pe teritoriul fostei provineii romane a Macedoniei™. Sus, in registrul sculptural, este redat un caliret roman in galop, aruncandu-se asupra unui om prabusit la pamant; acesta din urma poarta pe cap un fel de boneta cu mot (pileus), iar din mand fi cade un pumnal fncovoiat. Dedesubt sunt redate cateva decorajii primite de Ti 3M. P. Speidel, The Cuptor of Decebalus. A new Inscription from Phitippi, JRS 60, 1970, p. 142-152; idem, Ranisstorum, ultimul punct de sprijin al lui Decebal, AMIN 7, 1970, p. 511-515; Anaip 1969-1970, 583; IDRE, I, 363. Cf. Maria Alexandrescu-Vianu, Le relief de la stéle du ecaptor Decebalis, RESEE 13, 1975, p. 595-598. Despre Ranisstorum, eu © nous incercare de localizare (la Gridistea Muncelului -,Sub Cununi"), vezi | Glodariu, Apulum 19, 1981, p. 51-55. 149 Rizboaiele dacice ale impératului Traian. Claudius Maximus in cursul serviciului sau militar. Inscriptia, pastraté aproape in intregime, este urmatoarea (Fig. 16) Ti. Cauda i te) nv) tend) raid; (ee ene) WTC) PCa) fe, fo 5 euuetrequtn, Sigua gat Fonts csden, ed fers equa tem Batata 10 tem dni ovatus a ime Fervor) Daman, up) te Tino in ae) Famoroana an) tu port blo 15 eo et obits bis dont onan blo Das e Parc rb coe) act decurio in ala eade(m) quod cent Deal et opt 20 cus peri Ronst tarnish mesa misine 0 Tern So rar cmslre eee tw prone nota] tiers Caudus Maximus, veteran, find inva git 5 fake sumer ea cel mirc tng de lie fn ee ynetads pa feta feat esto lee, alsin garde sere gan cel legis Sept a elo de seen, SEE fatten re da de ipo Doman et SSIS ear aa Tran les oun de anne, de te area Sener a bell ace yen ie fe Suh on deort er cers cata de ce as imp fee econ ei ee cs Tusce pe Bestel ftw cpa te Molt tin wnt, ipl kses i watt €e ee Trent Serio compara on i -a revelat tn Asadar, 0 descoperire epigrafics exceptionals ne-a 2 chip neasteptat numele celui ce conducea grupul de célareti150 Dacia si Imperiul Roman (cercetasi) romani porniti pe urmele lui Decebal. intr-o alta scena de pe Columna (CXLVIN), grav mutilata, vedem cum capul regelui si mina dreapta a acestuia sunt prezentate pe o tipsie armatei: Bentru ca sa se afle cd marele adversar al Rome fusese rapus. Dar adevarata valoare a stelei lui Ti. Claudius Maximus consta in faptul c& se confirma veridicitatea scenei de pe Columna lui Traian: faptul ca Decebal si-a pus el insusi cu demnitate capat vietii’™. Actul eroic si disperat mai apare redat pe citeva vase fragmen- tare de tip terra sigillata din Gallia’. Astfel, pe un fragment de vas descoperit in 1868 la Blain (Loire Atlantique) este reprezentata sinuciderea regelui Decebal gi prosternarea ™ Dimpotrivs, J. Gagé, StCl 25, 1986, p. 119-124, considera ed inseriptia de la Grammeni exclude complet ideea sinucideri lui Decebal; dupa acest autor, .Décébale a été tué dans un combat singulier, & cheval, par un sous-officier de cavalerie de Trajan” (p. 119). J. Gage trecea cu vederea faptul ci scena sinuciderii este reprezentatd si pe vasele gallice de tip terra sigillaa (vezi mai departe, la noi, nota 123). Acest savant mai connsidera (P. 119, nota 4) c& scena dramatica a impair ukimelor rezerve de apa (Cod ar reprezenta .le suicide d'un groupe de notables daces, se passant Tun a autre la coupe de poison”; in legatura cu acest episod, jaca ce seria R. Vulpe (Columna, p. 208); .Adevaratul sens al tragediei reprezentate aci, cu totul altul, a fost restabilit in anii nostri, in uma descoperirilor lu €. Daicoviciu. Prin sapaturile sale din munji Sarmizegetusei, el a pus in fevidenja rolul important pe care, in cetiile dace agezate pe varfuri stancoase, il avea aprovizionarea cu_apa, prin conducte, din iavoare situate in afara zidurilor lor. Ne amintim cum capitularea lui Decebal in primul razboi, in 102 (scena LXXV), a fost determinata de captarea de cctre romani a unei conducte de apa a Sarmizegetusei Regia, reprezentati jn scena LXXIV. Acum, dupa instalarea strdnsi a asediulti roman, tot interceptarea resurselor de ap’ ale cetijii a teebuit s8 fie una din primele preocuptri ale asediatorilor ¢, evident, operatia a reusit pe deplin, Numai cf de data aceasta nu mai putea fi vorba de capitulare, ci de revistenta disperata. Asadar, departe de a infatisa o sinucidere colectiva, scena reprezinti, dimpotriva, incercarea de supravieiuire a dacilor chinuiji de sete, cea mai cumplita suferina la care pot fi supusi apératorii unei fortificagii asediate. Cei mai vite ostagi sunt neputinciog in fafa el... " Vezi M. Labrousse, Les potiers de La Graufesenque et la gloire de Trajan, Apulum 19, 1981, p. $7-63 (descrierea aminunfits a acestor vase, cu imagini fotografice si desene, insojite de bibliografia anterioara); ef €.C. Petotescu, TD 6, 1985, p. 200-201. Razboaiele dacice ale imparatului Traian 151 . ive (capitele ionice, lini Nise pare interesant si remarcim prezenta acestui motiv istoric fn repertoriul unui centru ceramic din sud-estul Galliei. Dupa plrerea noastra, aceasta prezenti nu este intamplatoare. Astfel, se poate aminti descoperirea la Axima, nu departe de centrul ceramic amintit, a unel inscriptii datnd din anul 108": Impleratord Caesar divi Nervae f(ilio) Nemo rane ‘ages Germania) Dac comes atime) rune) poe) Stimp (erator) VI co(a)suld V pad plarae), tects Da, Forodaud(ense) pubic) jmparatului Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus, fiul divului Nerva, mare preot, investit a doudsprezecea oari cu puterea tribunicians, avand cea de-a gasea salutalie imperial8, consul pentru & cincea oaré, parinte al patriei, fiind infranti Daci, (au ridicat aceastt inscripfe) cetizenii din Forum Claud, pe cheltuiala publica’ Este posibil ca victoria contra dacilor s& fi fost evocata in aceste parti si prin alte monumente, care au servit ca surat de inspiratie 24 DRE, 1,190. * IRE, I, 191. CHL, XI, 105 ( ILS, 289; IDRE, 1, 180).152 Dacia si Imperiul Roman Pentru ceramistii din La Graufesenque. Alte patru inscriptii ale ‘unor personaje participante la rizboaiele dacice s-au descoperit la Nimes (anticul Nemausus); se consider’ ca una din ele (frag- ‘mentara) ar fi fost dedicata chiar lui D. Terentius Scaurianus, viitor guvernator al provinciei Dacia” Tragicul act este demn de marii eroi ai antichitajii. Decebal stia 4 invingatorul nu va fi marinimos cu el. Dar mai grea decat moartea era umilinta la care ar fi fost supus in cursul serbarii ‘riumfuluj imparatului. Doar cu numai cAtiva ani fn urmi, in 100, Pliniu cel Ténar i se adresase astfel imparatului in Panegyricus 07,1-3), Am impresia ca vad de pe acum un triumf, plin nu de prizi alese din provineii sau de aur stors de Ia aati", ei de arme dusmane si de langurt ale regilor lua prizonieri; m& si vad cum ineere sé recunose numele lungi ale acestor conducitor! si trupuril lor care au desmint deloc faima ‘numelui lor. Mi se pare ci vad tablourile pline de ispravile groaznice ale Darbarilor, iar pe fiecare dintre ei, cu mainile legate, urmand tabloul cu ispravile sale. Apoi [te vid] pe tine, in picioare, urmarind indeaproape, din spate, neamurile invinse; iar inaintea carului sunt scuturile pe care tu Snsuti Je-ai stripuns, $i nu tar lipsi nie spotia opima, daca ar indeazni s& te infrunte vreun rege™ si dacd nu s-ar ingrozi nu numai de sulijele aruneate de tine, dar yi de chutstura ta, chiar atunci cénd vi desparte un ‘chmp intreg si toata armata’. cH 701-703, ™ Aluzie ironica la triumful lui Domitianus, ,despre a cirui infrangere si fuga nu exista alta dovada mai sigura decat eriumfurile pe care le serba” (Panes. 11,4), 2 Spolia opima erau prazile de care era despuiat un sef militar Darbar, ucis de un comandant roman; acestea erau dedicate lui lupiter Peretrius. Vezi cazul lui M. Licinius Crassus, care a ucis cu propria-i mand pe Deldon, cipetenia bastarnilor, in anul 29 (Cassius Dio, LI 24; ef. W. Seston, Scripta varie, Roma 1980, p. 125-126). Duelul (pugna singularis) cu un rege era privilegiul comandantului armatei romane ~ in cazul la care face aluzie Pliniu cel Ténar, al imparatului Traian; mu poate fi deci ‘acceptata pirerea ui J. Gagé (vezi mai sus, nota 122), cum ca regele Decebal a cizut in cursul unui duel cu Tiberius Claudius Maximus, subofiter roman XII, 3169 (= IDRE, I, 183); ef. Y. Burnand, MEFR 87, 1975, p. Rézboaiele dacice ale imparatului Traian —________ 153 Regele erou a preferat moartea dezonoarei. Cu aceeasi invergunare au fost urmariti probabil toticeilalti membri ai familiei regale. Pe Columna (scena CXLVI) vedem cum doi copilandri, probabil vlastare regesti, sunt capturati de soldatii romani. Ei nu trebviau si scape cu fuga la neamurile vecine, unde ar fi putut conspira pentru organizarea unei coaliti antiromane, mentinind, totodata, vie in sufletele dacilor invingi scdnteia rezistentei antiromane. Legati in lanuri - asa cum apar doi asemenea captivi pe fragmentul de vas de la Blain -, acesti prizonieri de neam regal cerati meniti a impodobi cortegiu! triumfal al imparatului. ‘Moartea regelui a pus practic capat razboiului. Chiar inainte de relatarea actului disperat, o scena de pe Column (CXLI) araté un ‘grup de nobili daci inchindndu-se lui Traian: unul apare ingenuncheat, cu bratele deschise si lisate in jos, alti cinei intind bratul drept in semn de implorare. Scena vrea si arate ck impfratul este _generos cu invinsii (dictonul vergilian: parcere subiectis); altfel, iar fi aritat suferind represaliile si ménia invingatorului Focare de rezistenta armati au continuat si existe si dupa aceea. O sceni (CLD) reda o ultima lupta; in fata unei ayezari fintarte cu zid din piatra cioplita si palisada, un grup de daci si sarmati (recunoscuti dupa bonetele lor conice) lupta cu disperare cu soldagii romani; un dac cizut in genunchi este pe cale a fi strapuns de lancea dusmanului. Scena prezinta importants deose- Dita pentru prima data aflam cA alaturi de daci in acest rizboi lupts si niste aliati al c&ror ajutor a venit se pare prea tArziu. S-ar isi astfel o explicatie la urmatoarea fraza din opera lui Sex. Aure- lius Victor (Caesares 13,3): quippe primus aut solus etiam vires Ro- manas trans Istrum propagavit, domitis in provinciam Dacorum pileatis Sacisque nationibus, Decibalo rege ac Sardonio (,intr-adevar, primal sau singurul a extins stapanirea romana peste Istru, fiind supusi in provincie pileatii dacilor si neamurile scitice, regele Decebalus si Sardonius”). Este clar e& Dacorum pileati reprezint& (emnifics) poporul dac condus de regele Decebal; dar Sacae naticnes sunt altceva, iar Sardonius poate fi conducstorul rkzboi- nicilor (roxolani retardatari ?) care apar in scena abia mentionata de pe Columna lui Traian, Poate c& Decebal, iesind din cetatea ® Teritoriul locuit de aceste .neamuri scitice” (Sacae nationes) asupra clrora domnea Sardonius (despre acesta supra, p. 63-64) se afla la nord154 Dacia si Imperiul Roman Incercuita si luind-o spre rasarit, spera in sosirea acestui ajutor, cu care si incerce noua rezistenta. Nadejdea i-a fost spulberata de escadronul de calareti din ala If Pannoniorum condus de Ti. Claw- dius Maximus, care s-au luat pe urmele sale. Pentri a face orice rezistenta a dacilor imposibilé, romanii distrug din temelie cetajile si sanctuarele lor. intr-o scena de pe Columna, vedem cum, in timp ce soldatii romani pun foc unei cetiti, auxiliarii romani escorteaza un grup de daci (CLIII). Este greu de spus ce reprezinta aceastt scena; putin probabil sa fie prinsi de razboi, dusi in sclavie, caci nu au mainile legate. Erau poate cei ce vor fi inrolati cu forta in unitagile auxiliare romane? Mult mai probabil par sa fie locuitorii evacuati din cetatea careia i se pune foc; ct este aga, rezulta si din alte doua scene in conti nuare, in care vedem acesti oameni porniti din locurile lor impreunt cu vitele lor. O alta interpretare a acestor scene (Froehner, Cichorius, Lehmann-Hartleben, Christescu etc.), cum 8 ar fi vorba de exodul acestei populati, dincolo de graniele provinciei romane, nu este acceptabils, deoarece cei plecati sunt insofii de soldati romani ‘Aga cum au subliniat 0 serie de istorici ai nostri (in special H. Daico- viciu)"™, este vorba de evacuarea populatiei din zona cetatilor si din locurile unde se vor inalfa castrele sistemului defensiv roman. Dupa ce ne informeaza lapidar c& regele Decebal si-a pus capat zilelor, rezumatul tui Xiphilinus mai adaugé: ,Capul siu fu dus la Roma” (Cassius Dio, LXVIII 14,3). Evenimentul este consemnat si {in Fasti Ostienses pentru anul 106: [caput DJecibali [regis in scajlis Gemonlis expositum sau iacuit] (,capul lui Decebal a fost aruncat de Dundre (vezi Aurelius Vietor), iar nu in stepele nord-pontice - eoarece Traian nu a creat 0 provincia la nordul Marit Negre. Dimpotriva, Muntenia, sudul Moldovei si chiar sid-estul Transilvaniei fuseserd anexate inci din anul 102 si atasate provinciei Moesia Inferior. Aceste populafi scito-sarmatice patrunseserd in spatiul getic inca in decursul sec 1 p.Chr (vezi in acest sens: R. Harhoiu, SCIVA 44, 1993, 1. p. 41-52: contra: Gh. Bichir, SCIVA 44, 1993, 2, p. 135-170; recent: M, Babes, in Transsilvanica. Archdologische Untersuchungen zur alteren Geschichte des Siidéstlichen Mitteleuropa. Gedenkscheift fir Kurt Horedt, Rahden/ Westf. 1999, p. 223-239), dupa operatiunile de evacuare intreprinse de Aclius Catus si Ti, Plautius Silvanus Aelianus. ~ 1 Dacia (N.S.) 3, 1959, p. 315-317. Rézboaiele dacice ale imparatului Traian —______— 155 pe scarile Gemoniilor”)"™; din pAcate, nu se pastreaza data (luna si ziua) acestei insemnari, pentru a avea si indicatie despre sfarsitul razboiul © inscriptie greceasca din Cyrenaica ~ din pacate, tot nedatata - se refera si ea la ,capturarea” monarhului Decebalus: [rév ray Aaxiv uovép }zov Aexifaddov Eape/...) “; titlal merit a fi retinut, acd avem in vedere c& in istoria lui Cassius Dio (LXVIL 7,2-3) demnitatea regala este desemnata cu termenul de basileus. Victoria impotriva dacilor a fost sirbatorita cu fast la Roma. Excerptatorul lui Cassius Dio (XVIII 15,1) noteaz&: ,Dupa intoar- cerea la Roma, venira la Traian nenumérare solii din partea altor barbari si de la inzi. El dadu spectacole timp de 0 suta douazeci si trei de zile, in cursul cérora au fost ucise cam unsprezece mii de animale salbatice si domestice. Au luptat zece mii de gladiatori”. Senatul roman a decretat ridicarea in forul care poarti numele lui ‘Traian a unei coloane, avand in varf statuia imparatului, iar pe fus avand gravata intr-o frizi continua istoria celor dow razboaie (supra, p. 111-114). Jn legatura cu razboaiele cu dacit si victoria lor s-au emis numeroase monede: de aur, argint si bronz!™; pentru ideea urma- rita de subiectul nostru, ne vom multumi a face doar o prezentare generala a principalelor tipuri. Se pot aminti astfel mai intai monedele reprezentand pe Traian in galop, trecand peste un dac cizut la pamant"; probabil ci aceste piese sunt cele mai vechi, ature chiar in cursul operatiunilor militare din 105-106. © mo- neds reprezinta pe Traian aducand un dac, care cade in genunchi, fn fata unui personaj cu toga, reprezentind senatul'™; pe alta, vedem Roma purtand Victorie si sulité, iar la picioarele ei un dac ingenuncheat"”. Cele mai interesante piese privitoare Ia infran- xgerea Daciei sunt cele avand in exergi legenda DACCia) CAP(ta); Teversul acestora reprezinta un dac (sau Dacia personificata) cu 122 Fasri Ostienees (od. L. Vidman, 1982), p. 46-47 (= IDRR, 1, 96) » annp 1929, 8 (= IDRE, Il, 419). *C, Moisi, op. cit. (nota 83), p. 7 si urm.; vezi RIC, I, p. 327 si urm. (pentru tipurile monetare) ‘8 RIC, Il, nr. 208-209, 535-545. 6 Jbidem, nr, 215. © Ibidem, nr, 485.4156 ——____ Dacia sitmperiul Roman ainile legate si cu sabia incovoiata la pamant™*. Céteva monede reprezinta pe zeita Victoria atimand de un trunchi de arbore un scut pe care a scris VIC(toria) DACCica)"”. Legate de triumful dacic sunt emisiunile reprezentand pe Traian in evadrigt’® ori incununat de zeita Victoria". Un loc important detin piesele cu simbo- izarea pacii; cea mai interesanta ni se pare una reprezentnd pe Pax cu torts, punand foc unei gramezi de prazi'™. Evident imitat dupa tipul monetar al dacului infrant, este un medalion de plumb descoperit la Parjoaia (jud. Constanta), reprezentind un calaret roman care se aruncé asupra unui personaj cazut la pamant'®, Motivul dacului infrant este intalnit pe alte dous monumente sculpturale. Unul a fost descoperit la Atena. Din trupul unui personaj se mai pastreaza doar piciorul drept, care apasi asupra unui om cizut la pamént, identificat ipotetie cu un dae, Mai interesant este un relief descoperit la Gradistea Muncelului, la 0 distant oarecare de latura de est a cetatil"®, Este vorba de un bloc de calear varos (0,83 x 0,57 x 0,33 m), rau conservat; lipseste sfertul de sus din dreapta; totusi, elementele esentiale ale scenei se pot inca distinge. Astfel, in partea sténga se vede un personaj in picioare, tindnd in mana dreapta 0 lance; capul este corodat; bratul sting este intins; piciorul stang, indoit, din profil, apasi genunchiul unui om rasturnat la pamént. Acesta din urmé este redat in proporfii reduse fafa de personajul principal. Deasupra capului stu, mai spre dreapta, este sculptata o sabie incovoiats"*; prin acest din urma element, personajul cizut este identificat cu un dac, iar fnvingatorul era probabil insusi imparatul Traian. 8 Ibidem, p. 238-239 (prezentare generala) © Ipidem, nr. $27-531. % Tider, nr. 532, 18 jhidem, nr 540-551 3 phidem, nr. 507, ™V. Culica, Un relief de plumb privitor la tuptele fmparatului Traian pentru cucerirea Daciei, SCIV 23, 1972, 4, p. 651-657 (diametrul: 4,4 em), 41, Russu, Daco-gesi in Imperiul Roman, p. 81, nr. 27 a M6 M, Macrea, Sargetia 2, 1941, p. 131 si urm. + pentru sabia curba, vei supra, nota 48. IV Viata romana in Dacia Organizarea administrativa a Daciei romane Mult timp s-a considerat cf intreg teritoriul de la nord de Du- nie cucerit de imparatul Traian ar fi format o singurd unitate administrativa- provincia Dacia, care la inceputul domniei lui Hadrian ar fi fost divizat& in Dacia Superior si Dacia Inferior; mai tArziu, sub Antoninus Pius, din Dacia Superioara s-ar fi desprins 0 a treia provincie, Dacia Porolissensis! Dar descoperirile epigrafice din ultimele patru decenii au modificat complet datele problemei®. Din ignorant ori superficialitate, unii istorici (deopotriva roméni si strdini) au rimas la vechile repere cronologice. Trebuie totodata avut in vedere si faptul c&, desi aceste documente adue stiri noi, analiza lor ridiet mereu alte "Pentru literatura mai veche prvitoare la aceastd problem’, 8 se vedas ©, Daieovieia, La Transyivanie dans VAncquité, Bucuresti 1945; M. Macrea, in toria Romanie , Bucuresti 1960, p. 352-356; idem, Viora fr Dacia romond, Bucuresti 1969, p. 29-94. ‘gate vorba, ma fatdi, de descoperivea ia anul 1957) une diplome riltae la Plamnarca (in Bulgaria), datind din 13 decembrie 140 si cu Prinnind tropele province! Dacia inferior (B. Geroy, Klio 37, 1959, p 396210; Annip 1962, 264; IDR I, 13). In urma analizeiacesteidiplome, B Gerov jungea la concucia pe timp lui Traian, inainte de reforma fminisuatid inputs de Hadrian, Muncenia, sud-estal Transilvanie si estul Oltenietapartinuserdprovinciel Mocsia Inferior. in discuie ramn Site tertori'~ vestal Olteniel si Banatul: anume, dac& au aparinat provinelet Dacia sau Moesiei Superioare. Ulterir, alte dou diplome tare, descoperite raeceriv In Gheria Gn 1960 9i 1971), datand din 2 fue 138 (DR 1,11) 4110 august 123 (IDK I 7, araté cl provincia Dacia Pomlissensis nu a fost eeata In 158-159, cum se erezuse, ch mult mal de- treme, Inainte de anul 123, De asemenea, autora acesel cri a demon Neat (SCIV 22, 1971, 3, p. 411-422) o vestl Olteniei a apartnt provin ‘eiDacia Inevor, fpt confirmat prin diploma de la Drobeta din 1 aprile 176 (iat mat depart, nota 53),158 —___ pacia si imperiul Roman probleme. Acestea pot fi intrucatva lémurite numai urmarind dislo- carea unitatilor militare pe cuprinsul intregii Dacii® (fig. 20). Este bine cunoscut faptul c&, ined inainte de a constitui la nord de Duniire o provincie romana, o parte a pamantului dacie intrase deja sub dominatia Romei. Astfel, istorieul Cassius Dio afirma cA, in schimbul eliberarii generalului roman Longinus, capturat in Da~ cia, regele Decebal pretindea lui ‘Traian ,s8-i dea inapoi tara pana Ja Istru” (LXVHI 12,2), cu alte cuvinte si retrocedeze teritorille ocu- pate dupa primul rizboi dacic. Se pune problema despre ce teritorii este vorba, cind si in ce conditit au intrat ele sub dominatia roman. Acelasi istoric citat mai sus ne informeaz c& impiiratul Traian, la incheierea primului rzboi, ,dupa ce randui acestea [referire la conditille pacii cu Decebal] si lis oaste la Sarmizegetusa, pundnd straji si in restul tri, se intoarse in Italia” (LXVII] 9,7); au fost ldsate garnizoane in diferite locuri intarite (pQoveat), in castrele construite in cursul inaintérii armatelor romane: in Banat si in ‘Tara Hategului, in nordul Olteniei, in Muntenia si sudul Moldovei, precum si in sud-estul Transilvaniei. Fortele romane de ocupatie trebuie si fi fost apreciabile. Chiar in capitala regala, Sarmizegetusa, a fost lésata 0 puternicé garni- zoand (in cursul cercetirilor arheologice au aparut in zidurile ce- {tii céteva blocuri de constructie cu numele legiunilor If Adiutrix pia fidelis, HII Flavia felix si o vexilatie a legiunii VI Ferrata; pe alt bloc de piatra este reprezentat capricornul (considerat a fi simbolul legiunii 1 Adiutrix)*. in teritoriul ocupat (in special in Banat, dar gi in nord-vestul Olteniei), au fost lisate importante efective din legiuni (daca nu chiar legiunile cu intreg efectivul lor) si nu- ‘meroase trupe auxiliare (detasate din armata Moesiei Superioare), puse sub comanda generalului Longinus (identificat cu Cn. Pina- * Dintre stuile privitoare la organizarea Daciei, a se vedea in special: M. Macrea, Organizarea provinciei Dacia, AMN 3, 1966, p. 121-150; C. C. Potoleseu, Lorganisation de la Dacie sous Trajan et Hadrien, Dacia (N.S.) 29, 1985, p. 45-55; idem, Reorganizarea Daciei sub Marcus Aurelius, Sl 24, 1986, p. 131-138 (variant, cu unele observati suplimentare: Germania 65, 1987, 1, p. 123-134). Pentru guvernatorii Daciei: C. C. Petoleseu, Admi- nistragia Daciei romane, Ral 39, 1986, 9, p. 880-905; I. Piso, Fasti Provin- ciae Daciag, [Die senatorischen Amtstriger (Antiquitas I, 43), Bonn 1993, “IDR, TI/3, 268-271, Viata romana in Dacia —______________159 rius Aemilius Cicatricula Pompeius Longinus, fost consul, care gu- ‘vernase mai inainte provinciile Moesia Superior si Pannonia’). Pe de alta parte, informatii importante ne sunt furnizate de asa. numitul papirus Hunt, continand situatia disloc&rii (rispandiril) ‘efectivelor cohortei ! Hispanorum veterana quingenaria, din armata provinciei Moesia Inferior’; o parte din militarii trupei se aflau trans Danuvium in expeditionem (ceea ce indica o stare de razboi); altii- cu specificarea intra provinciam (deci in cuprinsul Moesiei Inferioare) - erau Piroboridavae in praesidio, Buridavae in vexilla- tione’. Identificarea acestor toponime dacice este in general ad- misi precum urmeaz’: Piroboridava a Poiana Gud. Galati), in valea Siretului, iar Buridava la iesirea Oleului din munti, probabil la Stolniceni (Ramnicu Valeea)’, nu departe de dava getici"’; 5 Yeri B. E, Thomasson, LP, col. 102, nr. 22 (Pannonia) si col. 125- 128, nr. 31 (Moesia Superior). ® Despre aceastA trupa: C. C. Petolescu, SCIVA 46, 1995, 3-4, p. 259- 260, nt. 41 (cu bibliografia anterioars). 7 Despre acest papirus: Robert O. Fink, Roman Military Records on Papyrus, Princeton 1971, p. 217-227 (nr. 63); textul este reprodus si in Fontes I, p. 467-471 (unde se gsese referintele bibliografice esentiale). Pentru datarea acestui papir (la sférsitul anului 105 - inceputul anulai 108), esentiala este inscriptia de la Rasova (jud. Constanta), publicaté de |A, Ridulescu si Maria Munteanu, Dacia (N-S.) 25, 1981, p. 356-358 (= Aanfip 1981, 746), unde apare, in calitate de guvernator al Moesiei Inferioare, Fabius lusts: cel identificat in textul acestui papir de R. Syme (Danubian Papers, Bucuresti 1971, p. 122 si urm). "THR, 1-35, p. 58. Sapaturile de la Poiana (vezi in aceasta privintd: R Vulpe si Ecaterina Vulpe, Dacia 3-4, 1927-1932, p. 253-351; R. Vulpe, SCIVI, 1950, 1, p. 47-52; SCIV 2, 1951, 1, p. 191-194, 211-214; SCV, 3, 1952, p. 202-209, 217-220) nu au reugit si localizeze castrul; R. Vulpe cera de pirere c& aceasta situate se datorea74 faptului c& agezarea anticd a fost distrust in mare parte de factorii natural. Dar, dupa parerea noastra, niu este obligatoriu ca fortificatia romand si se fi agezat peste dava dacicé; dimpotrivl, exists suficiente exemple cénd apezarea (Fortificati) dacied tra situaté pe o inltime natural, iar castrul roman a fost amenajat in zona de cémpie, uneori Ia o departare apreciabilé (de exemplu Sarmizegetusa, ‘Apulam, Buridava). Astfl, opozitia lui N. Gostar (Apulum 5, 1964, p. 146) {aya de localizarea propusé de R- Vulpe (deoarece cetatea de la Poiana isi ‘nceteaz’ existenta la sfarsitul secolului I p.Chr.) nu este justificata °TIR, 1-35, p. 68-69.160 Dacia si Imperiul Roman cercetirile arheologice de la Stolniceni au dat, de altfel, la iveal& carimizi purténd stampila unei vexilatii din legiunile I Italica, V ‘Macedonica si XI Claudia, toate apartinand armatei Moesiei Inferi- are", Revenind la papirul amintit, subliniem cA evenimentele ‘consemnate dateaza sigur de la sférsitul anului 105; rezulté c& in ccursul celui de-al doilea raizboi dacic al imparatului Traian, terito- Fiul de la sud de Carpati (in spet estul Olteniei si Muntenia), pre- ‘cum si sudul Moldovei apartineau provinciei Moesia Inferior (se aflau prin urmare intra provinciam)}, Cercetirile arheologice au aritat ins’ c& aceste puncte nu au fost singurele - la nord de Dunare ~ pazite de trupe ale Moesiei Inferioare. Alte fortificatii s-au construit, in nordul Munteniei, in fata intrérilor in pasurile Carpatilor meridionali. Astfel, la Voinesti, pe Raul Targului (la nord de oragul Cémpulung-Muscel) s-a iden: tificat un castru, din interiorul caruia provin doua tigle cu stampilele legiunii XI! Claudia si cohortei I Flavia Commagenorum®. Mai departe, la Rucat, s-a identificat un castellum™, situat in fata unui important pas de indltime (Rucér-Bran) spre Transilvania si care controla totodata capatul drumului ce urca spre munti de-a lungul raului Dambovita; de la Rucar provin cdrémizi eu stampila cohor- "© D, Bereiu, Buridava dacicd, Bucuresti 1981 ™ IDR, I, $56-560; Gh. Bichir, TD 6, 1985, p. 93-103. % Geograful Ptolemeu (IMI 10,8) arati ca Ricdnd parte din Moesia Inferioara oragele (x6}e18) Zargidava, Tamasidava si Piroboridava situate pe réul Hierasus (Sire), iar intre Hierasus si Tyras oragele Niconium, Ophiussa si Tyras. Este posibil ca acest teritoriu si fi fost protejat dinspre nord de acel valtum care, pornind de la Siret ~ mai sus de Poiana -, atin: ggea Prutul in aval de Foltest si continua pind la Tyras: vezi in aceasti privintd N. Gostar, Apulum 5, 1964, p. 46 (dup& care aceast’ intariturd ar data de la fmparatul Hadrian sau de la Antoninus Pius); Gr. Florescu, in Studii si materiale privitoare la trecutul istoric al jud. Prahova, 1, 1968, . 35. Dimpotriva, dupa pirerea lui R. Vulpe (Le vallum de la Moldavie inféricure et le «mur» dAthanarie, La Haye 1957; idem, in Actes du DX? Congrés international d'études sur les frontiéres romaines, Bucurest-Kéln Wien 1974, p. 273), aceastd luerare ar data de la tneeputul ultimului sfert al secolului al Vea. 8 M, Bidescu, SCIVA 32, 1981, 2, p. 291-294, 1TIR, 1-35, p. 62; loana Bogdan Cataniciu, SCIVA 25, 1974, 2, p. 277. 28, Viafa romané in Dacia 161 tei II Flavia Bessorum’®. $i mai spre est, in zona dealurilor subcarpatice, pe raul Prahova, la Targgorul Vechi, se afla alt castru, in ale crui therme (bai) au aparut cardmizi cu stampilele legiunii X1 Cauda. De asemenea, pe réul Teleajen, aproape de intrares in munti, se afiau castrele de la Maldiesti (din gli, muri cespiticii)” Drajna-de-Sus (construit din piatra)'*; fn acesta din urm& au ‘ap rut cfrimizi stampilate ale legiunilor I Italica, ¥ Macedonica Claudia, precum si ale cohortei I Flavia Conimagenorum, Aga cum s-a remarcat de mai mult’ vreme, stampilele legiunii XI Claudia gi cele ale cohortei | Flavia Commagenorum (din castrele din care au iesit la lumind aceste descoperiri) sunt identice; inseamni ci au fost ridicate simultan (pe timpul domniei lui Traian, cum rezulté din studiul descopeririior monetare)”. Nu este exclus ca si drumul care urca pe valea Buziului, spre sud-estul Transilvaniei, si fi fost de esemenea supravegheat: un castru cu val de pamant pare a fi fost ridicat chiar in zona de cém- Pie, la Filipesti, pe raul mentionat”, ‘Nici intrarile spre Transilvania ale Carpatilor rasériteni nu au fost lisate nesupravegheate. Drumul pe Siret si apoi de-a lungul ‘Trotusului, spre pasul Oituz, era probabil controlat de gamizoana (praesidium) de la Piroboridava. Se pare c& si valea Bistritei, deci si ‘mai spre nord, a intrat in vederile strategice ale romanilor; astfel, fn locul numit Troian, aproape de cetatea dacici de pe Batca Doamnei (lang actualul oras Piatra Neamt), pare si fi existat un castellum de pamant”. ™ annfip 1959, 324; IDR, II, 607. IDR, II, 606. Gr. Florescu ~ Exsp. Bujor, SCIV 6, 1955, 1-2, p. 271-279; C. Zagorit, Castrul roman de ta Malaiesti si cetatea dacd de ta V(alea) Humei din judetul Prahova, Ploiesti 1940, p. 8 (care mentioneaz& descoperirea, cu ‘ocazia unei vizite in zona castrului, a unei stampile tegulare a legiunii V ‘Macedcnica); TIR, L-35, p. 50. yh, §tefan, Dacia 11-12, 1945-1947, p. 118-144; TIR, © IDR, Ul, 600-603, ® Pentri descoperirile epigrafice din punctele citate, a se consulta IDR It (passim); despre castrele din zona subearpaticd a Daciei, C. C. etolescu, SMGR Il, p. 510-513. 2 71R,L35, p. 41, 2 N, Gostar, Apultum 5, 1964, p. 144; idem, AIIA Iasi 17, 1980, p. 3. 35, p. 39.

Petolescu 2000 Dacia Si Imperiul Roman PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Petolescu 2000 Dacia Si Imperiul Roman PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like