iMARTIN-LUGAN FP nas ad ba ae Sy re” Py om DE LA auroart. BUT OCT List Pee CUO TB te 22 200 b ee ee E Ty © conldetlonee iMARTIN-LUGAND LabiccsbabicveCanume:biebatBurn intial pe noi insine? s La aproape 40 de ani, Hortense traieste la Paris, are o scoala de dans siiubeste un -” Petre te erst a +. 4 RPM Ce id Mer Mac Bc ve lela Bernie erecta s cand o accidentare o forteaza sa se retragain a) Provence, pentru odihna. b a MEU sydese le Mel e-Co ie erU At Leave Cem ecacMy Cobh ald Pe Cu * in viata si pentru a-si revitaliza pasiunea? i. Y . 2 . c Un roman impresionant despre alegerile po, 5| care ne pun in situatii paradoxale si des- " " Fs mt pre puterea vindecatoare a introspectiei. tee e " F 3 nee ae: ‘ Dict Sac) Ry eiuer aia CoSree R SBC UC une esata) VE tcamaver bbe lo Bean Cale unei femei talentate care, in urma unei intamplari nefericite, Eyota oR rsm leey tte u RTA! sis iubeasca din nou. Lumina unui nou inceput e 0 invitatie Pelle PCeM Es Coat ser menor sila o viata implinita. eS Scrisul lui Agnés Martin-Lugand e o forta descatusata. ay Cee ea Talentul de povestitoare al lui Agnés Martin-Lugand este incon- testabil - cunoaste in profunzime alfabetul complicat al iubirii. LE FIGAROconneETI&N COLECTIE COORDONATA DE Magdalena MarculescuAgnés Martin-Lugand Lumina unui nou inceput Traducere din franceza de Claudiu Constantinescu bh. M TReIEditori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Marculescu Redactor: Carmen Botosaru Coperta colectiei: Faber Studio Foto copert&: © Svetlana lakuseva / Gulliver / Getty images Director productie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Gabriela Anghel Corectura: Virginia Alexe Carmen Eberhat Descrierea CIP a Bibliotecil Nationale a Romaniel MARTIN-LUGAND, AGNES Lumina unui nou inceput / Agnés Martin-Lugand; trad. din francez& de Claudiu Constantinescu. - Bucuresti: Editura Trei, 2018 ISBN: 978-606-40-0552-6 1. Constantinescu, Claudiu (trad.) 821.133.1 Titlul original: A fa lumigre du petit matin Autor: Agnas Martin-Lugand Copyright © Editions Michel Lafon, 2018 Copyright © Editura Trei, 2018 pentru prezenta edifie ©.P. 16, Ghiseul 1, C.P. 0490, Bucuresti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 ‘e-mail; comenzi@edituratrei.ro ‘www.edituratrei.ro ISBN: 978-606-40-0552-6Pentru Guillaume, Simon-Aderaw $i Rémi-Tariku, razele mele de soare...Unele aspecte aparent neintentionale se dovedesc (...) perfect motivate si determinate de ratiuni care-i scapd constiinfei. — Sigmund FREUD' After We Meet, 1 HAVE A TRIBE 1 Sigmund Freud, Psihopatologia viefii cotidiene — Despre uitare, greseli de vorbire, superstitie si eroare, traducere din germana de Herta Spuhn si Da- niela Steftinescu, Editura Trei, 2010, Editia a doua, p. 284. (N. red.)= Patru ani. Patru ani de cand se duseserd. Patru ani de cand ai mei ma l&sasera singura. Patru ani de cand, in acea zi de sfarsit de februarie, m4 asezam in fata masli- nului lor, pe banca din fier forjat la care mama tinea atat de mult. Patru ani de cand le sopteam tristetea mea, furia mea. $i iertarea mea. Cum si le port pica, in fond, acestor fiinte minunate pe care mi-a fost dat s& le intalnesc? Nu eram deloc originala cu iubirea asta nesfarsita pentru ai mei. fnci o mai auzeam pe maici-mea repe- taéndu-mi intruna c& eram mica lor minune. P&rintii mei se iubisera nebuneste, ajungandu-si mult& vreme unul celuilalt. $i totusi, isi dorisera s4 extind’ mica lume a amorului lor. Viata era plin& de surprize; bune sau rele. Greutafile intampinate cand vrusesera si aib& un copil, in loc sa-i desparta, ii apropiasera si mai mult. Ai mei intretineau legenda potrivit careia doar multumita vi- gorii lor ajunsesem sa scot nasul in lume. N-avea nicio importanta, la urma urmelor; cum, necum, eram acolo de treizeci si noua de ani. De la un duo trecuser la trio, cat se poate de firesc, Fusesem rasfatata, iubitd, crescuta, incurajat%, dar si dojenit& uneori. fmi oferiser& totulAgnés Martin Lugand ca s-o pornesc in viat& pe calea cea bund. Aveam sen- timentul ca traiam in casa fericirii, unde prietenii mei erau primiti intotdeauna cu bratele deschise. $i apoi, intr-o buna 2i, aflaseri ci nu stiu ce tampenie ii rodea maica-mii neuronii unul dup& altul. in curand n-avea sa-si mai aminteascd de nimeni, nici macar de cine era ea. Bineinteles, ca si ma protejeze, imi ascunsesera treaba asta, transformandu-se in niste minunati actori. Mama fusese intotdeauna cu capul in nori, iar tata era extrem de vigilent de fiecare dat& cand treceam pe la ei, asa ca nu-mi didusem seama de nimic. Trdiam departe de ei, la Paris, iar cand veneam acasi, in sud, isi puneau la bataie intreaga energie ca sd-si pastreze secretul. Unii ar putea spune ca n-am fost eu foarte atenta, si poate ca asa a si fost, dar si dacd& as fi bigat ceva de seama, nimic n-ar fi putut frange spirala infernala in care intrasera. Am infeles asta cand am citit scrisoarea de la ei. In cele cateva randuri, astazi transformate in cenus& odaté cu ei, isi cerusera iertare pentru suferinta pe care aveau sd mi-o pricinuiasc’, dar stiau si c’, daci unul ar continua si traiascd fara celalalt, acela m-ar face s& sufar chiar mai mult. {mi cerusera iertare pentru egoismul lor de oameni care se jubeau. Iubirea lor maturase totul in cale, inclusiv pe unica lor fiicd. — Hortense? Un zambet mi-a luminat fata auzind vocea lui Ca- thie, prietena mea cea mai buni, sora de care nu avusesem parte, cea pe care o intalnisem in ziua primei mele lectii de dans, in urma cu treizeci si cinci de ani. M-am uitat rapid peste umiar, se apropia infofolita intr-o haina groasd de lana. Cine a zis ci in Provence e intotdeauna timp fru- mos? Vremea mohorati era pe potriva starii mele triste, iar 10 —— fiction connectionLumina unui nou inceput tistralul iti baga frigul in oase. I-am facut semn s& vind lang’ mine, pe banca. S-a asezat incetisor, m-a luat de mand gi s-a lasat la randul ei hipnotizatd de maslin. P&cat ci nu mai poti rimane micar o zi sau doua, ‘urmura ea. Ne vedem att de putin... Am tras adanc aer in piept, potopitd de un nou val de tristefe, ~ Asa e, si mie mi-ar placea. Dar stii bine ca nu vin aici decat pentru intalnirile astea cu mama si cu tata, nu pot si stau prea mult. —Semn bun, merg bine cursurile! — Destul de bine, da. — $tii cand o s-ajungi pe-aici in vara asta? — Nu foarte exact, dar cel mai tarziu in weekendul de 14 iulie. Cat de curand o sa incep organizarea stagiilor de pregatire gi-o sé dau drumul la rezervarea cametelor. Refuzasem sa mé despart de casa parintilor mei din Bonnieux, un sat cocotat pe o coast& a Luberonului. Atunci cand pierduser& orice nadejde c4 vor avea vreo- data un copil, isi investisera economiile in aceasté dara- panatura ce necesita reparatii majore — o veche ferma pe care o numisera, ironic, Conacul — si hotarasera sa renunte la orag si si se instaleze aici. Proiectul acesta ne- bunesc trebuia s& fie copilul lor si, pana la urma, chiar ajunsesera s& se ocupe de biberoane gi de schimbatul scutecelor. Acolo erau toate amintirile mele cu ei. $i cu Cathie. Iar cand lui taicd-meu i-a fost limpede ca fiica lui nutrea o pasiune definitiva, transformase un vechi ham- bar, neocupat pani atunci, intr-o sali de dans care nu era cu nimic mai prejos decat cele ale profesionistilor. Faptul c&-si luasera zilele in propria casa nu stirbea cu nimic WAgnés Martin Lugand forfota strizilor, zgomotele, spectacolele, viata de noapte ma captivau. $i totusi, la fiecare plecare, aceeasi strangere de inima, acelasi nod in gat, acelasi acces de singur&tate. Aceeasi sfasiere in piept, de nealinat; moartea p&rintilor mei n-avea nicio legdtura cu asta. Dar totul disparea de indata ce puneam piciorul pe peronul garii din Lyon; brusc, eram aspirat& in vartejul propriei mele vieti, cu moralul in crestere, fericitd si-mi revad scoala. Chiar daca, in mintea noastr3, scoala de dans func- tiona in continuare sub bagheta mentorului nostru Au- guste, se facusera cinci ani de cand eu, Sandro si Bertille o preluaseram. La douazeci si cinci de ani, aveam in spate ani buni petrecuti pe diferite scene, unele mici, altele medii, niciodata mari — nu eram suficient de serioasa si de disciplinata ca sa ajung la acest Graal. Dezgustata de anii de Conservator, calatorisem, profitasem de tineretea mea, traisem aventuros, trantind fara niciun regret usa in nas dansului academic. Fusese nevoie ca maici-mea si taicd-meu s& se arate tot mai ingrijorati cu privire la viitorul meu ca sa revin cu picioarele pe pamAnt si sa m4 potolesc. Daca ma comportam in continuare ca o eterna adolescenta, n-aveam si realizez niciodata nimic. Venise momentul s’ m& maturizez si s4-i fac mandri de mine. Trebuia asadar si vad dacd mai puteam trai din propria-mi pasiune sau daca trebuia s-o las balta. Ma prezentasem la auditii la Auguste, care avea reputatia de tip dur, dar corect. Dupa ce condusese mai bine de douazeci de ani o foarte mare scoala de balet, hotarase s& se dedice exclusiv celor schiloditi, celor ce refuzau c&ile bitute, nonconformistilor, pentru a-i ajuta sé se descopere pe sine. Stresul se dovedise mai puternic decat 14 —— hation connectionLumina unui nou inceput -uurenamentul serios facut inainte, prestatia mea fusese un veritabil fiasco. Si totusi, m3 primise la cursurile lui. Aga reugisem sa-i intalnesc pe cei care aveau sa-mi devinad parteneri, Sandro gi Bertille. Sandro tocmai venise din Brazilia ca s& se perfectioneze li modul spartan. Era perfect constient de talentul sau, car voia s& coboare de pe piedestal. Rezultatul expeditiei: tu mai plecase niciodata inapoi. Toate capetele se intor- ccau dupa el cand aparea — pielea-i arimie si silueta-i alleticd jucau aici un rol important —, dar, de cum des- chidea gura si isi facea auzite inflexiunile calde ale vocii, descopereai in spatele estetului un om de o gentilete si © generozitate iesite din comun, cu un simt al umorului mereu treaz. Cand isi punea trupul in miscare, emanau din el o fort si o senzualitate in stare brut’. fn ziua au- ditiei, toi candidatii rim&sesera cu gura cdscata in fata coregrafiei lui, intrebandu-se cum de aterizase acolo un asemenea talent si mai ales, la un mod ceva mai egoist, cum sa mai fii admis dupa unul ca el. Auguste, in schimb, il primise parand s& nu bage in seami diferenta de nivel. In ce-o priveste pe Bertille, egoul ei rinit fusese cel care-o impinsese sa-si incerce norocul. Tanaré mama a unor gemeni de un an, fusese dat afari din trupa unde dansa de cativa ani buni. Cand ne explicase in ce situatie era, 0 m&surasem din cap pana-n picioare, fara a putea crede o secunda ca delasarea fusese motivul concedierii sale. Bertille era o flacdra vie sub 0 calota de gheata. O fe- meie care, la prima vedere, parea cat se poate de retinut’, dar care se dovedea jute ca ofelul de indat& ce nu obtinea ceea ce voia, asa cum voia. De atunci incolo, avusesem deseori ocazia sd asist la exploziile ei de adrenalin’! Iar cand dansa, aproape ca nu-ti venea sa crezi cd ea era ceaAgnés Martin Lugand care iti trasese o sipuneal’ ceva mai devreme. Trupul siu se transforma intr-un instrument delicat, oricare dintre migcarile ei era impregnata de o emofie uluitoare, care pur si simplu ifi tdia risuflarea. Ne imprieteniserim si ne sustinuserim unii pe altii in tot acel an nebun petrecut sub bagheta lui Auguste. Constienti ci ne Juase sub aripa lui si cd se atagase de noi, aveam uneori impresia ci eram favorizati. fn realitate ins&, cu noi fusese chiar mai dur si mai exigent decat ii era felul, fara a se sinchisi catusi de putin de ceea ce era in sufletul nostru. Ceea ce astepta de la noi era si ne desco- perim si si ne exprimam emotiile cel mai adanc ascunse in fiinta noastra. Trebuia sé dansdm, s4 dans&m si iar s4 dansim, pani cideam din picioare. Ne aducea la capatul puterilor, voia si vada din ce plimada eram facuti, ne testa limitele in permanenfa. Deviza lui: s4 ajungi s4 spui © poveste prin dans. Astepta de la noi si ne urm&m cele mai profunde emotii ascunse in fiinta noastra si s4 ne eliberam de ele. Abia daca ne dadea voie s4 ne odihnim, dar era extraordinar, asa incat il ascultam indiferent ce ne cerea, fari ca vreunul dintre elevi — niste firi rebele, totusi — sa se revolte vreodata. Cei doi prieteni ai mei si cu mine ii ceruseram s& ne mai primeasca pentru inca un an, el ne refuzase, spunand ca-si incheiase misiunea, dar ne propusese s3-] asistam, pe rand, la ore. Descoperiseram astfel predatul, iar pentru mine asta fusese o revelatie. Auguste ne incurajase s4 ne pregatim, din pozitia de can- didat liber, pentru diploma de profesor. Ne pusese in fafa realit&tii. Multumita lui si inc&patanarii sale, trasese- ram ca niste animale la jug si obtinuseram patalamaua. Atunci ne lasase sé zburam cu propriile noastre aripi. Predaseram fiecare la diferite scoli, fara a uita unii de 16 —— faction connectionLumina unui nou inceput alii, dimpotriva. Nici de Auguste nu ne-am indepartat, wildlnindu-ne la el cu regularitate. Intr-o sear’, pe cand cinam la el acasa, ne obligase sa-i acceptam decizia: — Dragi copii, am obosit. O si pun cursurile in cui. Noi s8riserim de pe scaun ¢a arsi, urland cat ne tinea ura c& nu putea s& fack una ca asta. Eram atat de socafi de hotararea lui, incat uitaserim de bunele maniere si respectul pe care le adoptam de obicei in prezenta sa. ~ Gata, spusese el calm. La o simpla miscare a mAinii sale, ne asezaseram la locurile noastre ca niste copii ascultatori. — Eu pun cursurile in cui, dar voi 0 sa vi le tinefi pe ale voastre. Incepand din septembrie, scoala este a voas- 113, voi o s& fiti profesorii aici. Luati-v4 ce cursanti vreti, copii, adolescenfi, batrani ca mine. Faceti ce vrefi voi, in lunctie de ce urméariti prin arta voastra. Dacd mé refuzati, scoala se inchide definitiv. Numai vouda v-ag putea incre- dinta o asemenea sarcin&. Voi sunteti copiii mei... R&mAseserém muti minute intregi, sub privirea lui satisfacuta si emotionata. Ne uitaserim unii la altii, in ochii lui Sandro si Bertille se citeau aceleasi sentimente care ma incercau si pe mine: team4, responsabilitate, dar gi dorinta de a marsga gi de a-I face mandru de noi pe p&arintele nostru spiritual. Simfeam cum imi cresteau aripi, asaltata fiind de o sumedenie de idei si de porniri, pe care nu le puteam stavili. Eu vorbisem prima: —N-o sa regreti alegerea pe care ai ficut-o, Auguste. Poti si ai incredere in noi. De atunci incolo, scoala nu functionase rau deloc. Abia ce apucam sa anun{&m cd se fac inscrieri, cd locurile se si ocupau. Pe culoare, vedeai fosgdind in sus si-n jos oameni din toate generatiile. De la micufi de trei ani 7Agnés Martin Lugand pani la persoane atat de batrane c4 nici nu-si spuneau varsta... Limbajul lui Bertille era dansul clasic; Sandro si cu mine eram cu jazzul modern, el avand in plus si dan- surile internationale. La nevoie ins4, ne puteam inlocui far probleme unii pe alfii. Cele doua s&li erau ocupate in permanenti, iar prin post& primeam gramezi de CV-uri ale profesorilor care doreau sa lucreze alaturi de noi, ur- mand principiile lui Auguste. eK A doua zi, imi incheiam programul cu grupa de ado- lescente mari. Le adoram. La inceputul orei, m-au rugat s& le spun care avea sa fie coregrafia pentru spectacolul de sfarsit de an. Neputand sa-mi ascund entuziasmul, le-am oferit o mostra, dar ele au inceput imediat s4 se matdie, zicand c& voiau si vada tot. Mai aveam cateva siptamani bune ca sd ne pregatim, ins voiam sa ridic pufin stacheta fata de anul precedent. Erau talentate, formau un grup sudat, merita sd incerc, sa cresc un pic nivelul, ca si exigen- tele fata de ele. fn cinci ani, unele imi arutaser& ce puteau; prin perseverenta, rabdare, blandete, reusisem si descopar in ele acea sc4nteie in plus. Eram sigura ci vom reusi sa fa- cem ceva drigut. $i apoi, voiam un final frumos. Cele mai multe dintre ele aveau s-o incheie cu scoala si cursurile mele; la saptesprezece ani, dansul nu era pentru ele decat un mod de relaxare, mai departe aveau sa fie ocupate pana peste cap cu viata de student si cu tot felul de alte lucruri. Le vazusem crescand, devenind niste micute femei, si m4 gandeam cd se cuvenea sa le omagiez cumva toat& acea implicare, acel talent al lor pentru dans. — Bine! Hai sa va art, fetelor, am cedat eu zambind. 18 — fiction connectionLumina unui nou inceput Au aplaudat gi s-au retras, surescitate, pe laturile s- In. Rarcori m& puneam pe mine in prim-plan, nu eram acolo ca s& le strivesc cu anii mei de experienta, ci ca s4 lv transmit cunostintele mele, s& le arit cum sa-si asume propriul corp, cum sa se miste; cum s& se deschida si si se simt& bine in pielea lor. Am pregatit piesa — Blouson Noir a lui Aaron — care avea sa ne serveasc’ drept acom- paniament in lunile urmatoare, i-am incredintat uneia dintre fete telecomanda combinei muzicale si m-am postat in mijlocul s&lii. M-am uitat scurt in oglinda, si vid cum aratam, apoi mi-am lasat capul in jos, cu pi- cloarele stranse si brafele intinse pe lang’ corp, dup& care am facut un semn si muzica a inceput sa se reverse peste noi, absorbindu-ne cu totul. Din momentul acela, mi-am luat zborul, lasandu-ma ghidata de impulsurile propriului trup si de povestea pe care voiam s-o spun. (cea ce voiam era viata, energie, bucurie. Eram atentd la loate, la o miscare a degetului mic care putea comunica 0 multime de lucruri, la expresia ochilor, chiar dacd uneori ii inchideam; cel mai m&runt gest trebuia s4 intdreasc4 mesajul pe care voiam s&-] transmit in acele patru minute yi treizeci sicinci de secunde. Brusc, muzica a rasunat mai lare, am z4mbit si l-am zarit pe Sandro printre elevele mele, nu se putuse abtine s& nu vind cand auzise ce se intampla in sala mea de curs. Dupa parerea lui, dansam mult prea rar singura. Procedase perfect cu muzica — m4 cunostea foarte bine —, pentru cd intervenise exact in momentul in care aveam de gand sa le cer fetelor s4 se descatuseze. Voiam o explozie de energie, voiam ca ele si invadeze spafiul, s3-si uimeasca spectatorii prin libertatea lor si s& pastreze in ele, pentru totdeauna, acea senzatie. Le-am facut o demonstratie in acest sens si am fost euAgnés Martin Lugand ins&mi surprins& de acea dezl&ntuire. Cand in sal& s-a lisat din nou linistea, Sandro a fluierat admirativ: — Asa, fetelor, distrati-va! Zémbetul lui era o adevarat’ raza de soare. I-am stre- curat un multumesc plin de recunostint’, complimentele lui ma ungeau intotdeauna la inima. — S8-i dim biataie! le-am zis eu fetelor, ca sa le incurajez. Le simfeam ezitirile. — O sa reusiti! Doar nu credeti cd vreau s& va rupeti gatul! Daca va propun coregrafia asta e fiindcd stiu cd sunteti in stare s-o faceti! DupA o or si jumatate, sprijinita de bara, ma uitam la ele, stergandu-mi transpiratia de pe fata, n-avea si-mi fie usor cu harpiile astea. Mi-am ing&duit un strop de autosatisfactie; intuisem bine, imi acceptau provocarea. M-am uitat scurt la pendula si am batut din palme. — La vestiar, fetelor! Haideti, repejor! — Pe séptamana viitoare, Hortense! Au plecat scancind. Cat ele se imbricau, m-am grabit s-mi fac miscarile de intindere, avand grijd in primul rand s&-mi destind tofi muschii, tineam neaparat si fiu in forma maxim la viitoarele ore. Apoi am dat pe gat jumAtate din sticla cu apd. Cand fetele si-au facut din nou aparitia, imbracate si impopofonate, gata si-si reintalneasc& dragutii, le-am insotit pani la iesire, fard sa-mi bat capul cu ce aveau sa faci dupa aceea, sta era avantajul cursurilor pentru adolescente si adulte; nu tu supraveghere, nu tu stat dupa mamele care intarziau. Mi-au dat toate cate un pupic si si-au vazut de drum. — Sa va odihniti, m4telor! le-am zis in strada. —Da, da! 20 —— fiction connectionLumina unui nou inceput inc’ mai z4mbeam cu gandul la lipsa lor totali de xriji cand am intrat in birou, fostul birou al lui Auguste. Nu infeleseseram niciodata de ce nu-si alocase un spaftiu inai confortabil. $ase metri p&trati cel mult, in care reu- ylserim totusi si big3m o masi, trei scaune, doud cor- puri de rafturi, un minifrigider si suvenirurile personale. Vrictenii mei erau acolo, Sandro pe stinghia lui — sus, pe etajera —, iar Bertille la birou, incercand sa puna in ordine o parte din hartogaraie (noi doud ne ocupam de aceasta treaba ingrat&). ~Te descurci? — Da, merge. — Las&-le, ma ocup eu de ele maine. M-am asezat si am inceput s’-mi masez una dintre glezne, care ma tot s4caia de ceva timp. — S-ar parea ca baletul tau e absolut genial. —Nu stiu, dar fetelor mele le place. — Nu face pe modesta! E ridicol! $i, pe bune, esti su- perba, sper c-o si dansezi si tu cu ele la spectacol, altfel ar fi mare pacat. Am respins acea sugestie cu o miscare iute de mana. — In orice caz, abia astept s4 te vid si eu, supralicit’ Rertille. Se las& si mai confortabil pe spatarul scaunului si-mi arunc’ o privire uimita. — $i-apoi, ce mai cauti pe-aici? Nu in seara asta vine Aymeric? Chiar c4 dansul ma facuse si ma rup de toate! Cum de putusem sa uit? — Trebuie s-o sterg! Am s&rit de pe scaun, l-am impins pe Sandro ca s3-mi insfac batrana geanta Darel de care nu ma desparteam 21Agnés Martin Lugand niciodatd, m-am inciltat de strada, mi-am pus paltonul si mi-am legat fularul la gat. Graba mea i-a facut pe am4n- doi s4 izbucneasca in ras. Am scos limba la ei. — Bun, gata! Nu ne-am mai vazut de zece zile! —Ecam mult, comenti Bertille. —Da, din fericire... dar acum a fost ceva mai complicat, avea de facut mai multe deplasari in interes de serviciu, deci... — li pregitesti ceva de zile mari, carevas&zic&! chicoti Sandro. — Dac am timp si mi pregatesc. — Te duc eu pana acasé, daca vrei, si pe mine ma as- teapta cineva, ne anunté el, imb&tos4ndu-se. {mi intinse o casci de motociclist. Am ridicat ochii inspre tavan, abia abtinandu-mé sd nu rad. Sandro era un mare cuceritor, le voia pe toate, si tinere, si mai putin ti- nere si din celelalte categorii. Avea grija sd nu facd nicio discriminare. Cu accentul lui fermecator, ne explica de fiecare data cd o femeie e o femeie, ci o femeie e frumoasa, misterioasd si apetisanta, indiferent ce varstd, ce talie sau ce cup la sutien ar avea. Uneori, Bertille si cu mine incercam sa-l aducem cu picioarele pe pamént, dar fara niciun efect. Aplecat in fafa, trecea in slalom cu scuterul su printre masinile din trafic, fluierand incetigor un cantec din Brazilia lui natala. Un sfert de ora ne-a fost suficient pentru a ajunge in fata cladirii unde locuiam. $i-a ridicat viziera cand am coborat de pe sa, iar eu i-am intins casca. — P&streaz-o, maine-dimineati trec sd te iau! — Reusesti si te trezesti? l-am intrebat eu ridicand, ne- increzatoare, din spranceana. — Nu prea am de ales. $i tu? La cat incepi? 22 — fiction connectionLumina unui nou inceput La zece! Ah, da, e ziua favoritilor! Am zaémbit, deja nerabdatoare sa vind acel moment. le doi ani incoace, sustinut3 de un psihomotrician, pri- imeam in fiecare zi de joi un grup de copii handicapati, pe care-i ajutam s&-si lucreze supletea. Eram platita cu mai nimic, lucru care o facea pe Bertille s4 scragneasc4 din dingi, dar mie putin imi pasa. — Pe maine si mersi pentru transport! - Da-i bataie! Iubirea nu asteapta! A plecat fluierand. Cat despre mine, am urcat in fuga cele sase etaje care ma desparteau de apartamentul meu. Locuiam acolo de ceva mai bine de patru ani. imi cizuse cu tronc cuibusorul meu de la mansarda, coco- nul acela renovat cu ajutorul celor doi acoliti ai mei si al sofului lui Bertille. {1 cump&rasem cu economiile facute de cand incepusem sa lucrez si cu o donatie din partea p&rintilor mei. Nu vazusem niciun semn in treaba asta. Ma incurajasera sa investesc — ca si ei — in niste ziduri yi tinuser’ neapdrat s4 ma ajute. Cand intrasem in in- cdperea aceea mare si darapanati, de patruzeci de metri p&trati, cu un mic balcon intre pantele acoperisului de tabla zincatd, stiusem sigur cd avea sa le placa si ci aveau s-mi spund c¥ mi se potrivea. imi petrecusem zile intregi frecand peretii si parchetul. Pentru cele trebuincioase bucatariei, facuseram un drum la Ikea, iar Sandro se ocu- pase — pentru prima data in viata lui — de asamblarea mobilierului. Iata de ce, chiar si astazi, lipsea una dintre usile dulapului. Pentru separarea camerei de restul apar- tamentului, gdsisem un paravan vechi din anii treizeci, pe care intinsesem un voal alb ce imblanzea si mai mult 23Agnés Martin Lugand griurile discrete ale vopselei. Pe balconul meu minuscul, agdtasem doua beculete colorate — nu era loc pentru mai mult — gi un ghiveci cu flori, iar cand era frumos afara, puteam instala o masuf& metalica pliant’, pe jumatate la umbra, pe jumatate in lumini, pe care in restul anului o fineam ascuns& dupa usi. Mai aveam o or’ pana sa aflu ce mai facea Aymeric; suficient cat s4 ma pregitesc. imi era asa dor de el! Re- intalnirea cu el avea si-mi alunge toat& acea tulburare de dupa revederea maslinului alor mei. M-am fatait o vreme goala prin camera, am pus muzic’ — vocea calda a Aliciei Keys —, apoi mi-am ales cu mare grija lenjeria de corp $i rochia ideala — cea neagra, fara spate —, iar la urma mi-am scos de sub pat sandalele inalte cu barete. Nu conta ca era frig, voiam si vad ce efect aveau asupra lui — un efect pe care- stiam prea bine. Cand sa intru in baie mi-a intrat un mesaj pe telefon, m-am luptat o clipa cu nelinistea care didea s4 m& cuprinda, apoi am suspi- nat usurata, citindu-l: ,Sunt in ambuteiaj, nu mai ajung s& te iau, vino tu direct! $i repede! Mi-e dor de tine... te pup. A.” Linistit’, m-am bagat in sfarsit sub dus. Contac- tul cu apa m-a facut si ma decontractez, si ma destind. Jetul rece de la final mi-a redat tonusul, inviorandu-ma din cap pani-n picioare. Infasurati in prosopul de baie, m-am machiat cu mare atentie, ca si-mi pun in valoare ochii gri si buzele. In privinta p&rului — al cirui blond natural il adora —, am optat pentru un coc dezordonat din care lisam cu mare art s4 scape o suviti, coafura pe care el o prefera. Apoi, ca si am o piele catifelata, mi-am dat cu niste ulei de corp. Tusa finald: un singur strop de parfum intre sani. Gata, eram pregatita.Nu m-am mirat cd ajunsesem prima. Degeaba era Aymeric cel mai organizat om pe care-1 cunosteam, in- tarzia aproape intotdeauna; de fiecare data mai interve- nea un ultim telefon, un ultim mail de trimis, 0 ultima situatie de crizd care trebuia tinut sub control. Nu ma puteam supara pe el; intotdeauna, inainte de a ne intalni, rezolva maximum posibil de lucruri, pentru ca nimeni gi nimic si nu ne deranjeze. Chelnerul, care ne cunos- tea foarte bine, m-a condus la masa noastra obisnuit’, intr-un colfisor linistit, numai bun pentru astfel de intal- niri, de unde puteam vedea fara a fi vazuti. Dupa cateva minute, s-a intors cu un cocktail in mana. — N-am comandat nimic, il astept si pe el. — A sunat chiar inainte sa veniti si mi-a zis sa va ser- vesc, fiindcd el o s4 mai intarzie cateva minute. Poftim, exact ce spuneam! — Multumesc mult. Dupi un sfert de ceas, cand abia dacd apucasem s& sorb de trei ori din pahar, Aymeric aparu in cadrul usii de la intrare, cu telefonul inca lipit de ureche. Dupa chipulAgnés Martin Lugand s&u extrem de incordat si dup’ m4na inclestatd pe mobil, mi-am dat seama cat de nerabdator si de concentrat era. Ametita de fericire, nu m& mai s&turam privindu-l. Avea arta de a transfera sex-appeal uniformei de la Printemps de l’Homme. Prea putin contau look-ul sau statura lui inalta, carisma sa era de ajuns pentru a electriza intreaga inc&pere. Aymeric impunea totodata prin siguranta sa politicoas&. Oricine-1 intalnea simtea c& e genul care reu- seste in tot ce-si propune; si totusi, niciodata nu simtisem la el 0 cat de mic’ dorinta de a-i zdrobi pe ceilalti, el de- monstra pur si simplu, prin A + B, cd excela in domeniul sau si cd nimic nu-l speria, inlaturand toate obstacolele prin munc&, voinfa si indrazneala. incordarea de pe chip i-a disparut de indata ce privi- tile ni s-au intalnit si, ducand doua degete la buze, mi-a trimis o bezea. Dupa cateva minute, a inchis... in sfarsit. A maturat cu privirea intreaga sala a restaurantului, apoi a pornit-o spre mine, cu un discret suras carnasier pe buze. L-am lasat sd se apropie fara si schitez niciun gest. Cand a ajuns 1anga mine, mi-am inclinat capul intr-o parte, iar el m-a sarutat pe gat, facdndu-ma sd ma infior din cap pana-n picioare, dupa care s-a asezat in fata mea. Cateva minute bune m-a masurat cu privirea — asta era ritualul lui —, de parca ar fi incercat s4 ma redescopere. Treaba asta parea intotdeauna s4-1 destind’. imi pliceau tare mult clipele acelea in care cobora din lumea lui pen- tru a intra in a mea, aveam senzatia ci eu eram centrul universului sau, iar el redevenea acel Aymeric pe care numai eu il cunosteam. — Cu cine vorbeai la telefon? Sper cd nu e ceva grav. — Nu... mai degraba o veste buna! imi raspunse el radios, cu o sclipire de surescitare in ochi. Lasind * fietion connectionLumina unui nou inceput deoparte faptul cé m-am potcovit cu inca o problema de nerezolvat. — $i as putea sa stiu si eu care e vestea asta care te bucur’ atat de mult? S-a ambalat, ca de fiecaré dat& cand era vorba de munca lui, iar eu 1-am lasat si-mi explice cu lux de ama- nunte in ce consta acel noroc nesperat. Volubilitatea lui mé distra. Brusc, si-a dat probabil seama c3 trecusera vreo zece minute de cand turuia ca o moara stricatd. A zambit in chip de scuze si a tras adanc aer in piept. — In fine, nu conteaz4... Acum sunt al tu, cu totul. Nu chiar cu totul inci, fiindcd cel care ne servea aparu brusc, ca si ne ia comanda. — Cum a fost in sud? ma intreba el de indata ce am amas din nou numai noi doi. I-am z4mbit. Un z4mbet un pic trist, bineinteles. — Cathie si Mathieu te imbratizeaz’, sperd s% te vada vara asta. — Si eu sper. Jar in privinga alor tai? — Am facut ce simfeam nevoia si fac... a mai trecut inca un an fara ei. M-a prins de mana, intinzandu-se peste masa si mi-a mangiiat-o usor. — Mi-ar fi plicut s& fiu cu tine. — §tiu. Dar nu-fi face griji, sunt bine. Am avut 0 zi superba la scoala, iar acum esti aici, cu mine. $i era adevarat. Acum ca era cu mine, totul era perfect. — Am lipsit cam mult de data asta, imi spuse el dup’ ce lua o gura de vin. Prea mult, chiar... — Aga e, dar nu prea aveai de ales. Mi-a dat drumul la mana si, cu o figura conspirativa, s-a lsat pe sp&tarul banchetei uitandu-se tinta in ochii 27Agnés Martin Lugand mei. fn sfarsit, ne concentram asupra noastri; m4 topeam de placere. — Mi-a venit o idee zilele astea, zise el, ar trebui s4 vii cu mine din cand in c4nd, ar fi atat de bine... Am chicotit incetigor. Amuzata de spusele lui, am clatinat din cap, cu privirea in tavan. Apoi m-am aplecat spre el, pregatita s4-i fac o marturisire. — Aymeric... Vizibil satisfacut si curios, imi aruncd un zambet dis- cret, din colful buzelor. — Da... — Am senzatia ca uiti ci am si eu o viafi a mea, niste elevi, niste cursuri de finut... Schimbare la faté. Mutra bosumflatd. Cand era s4 se imbufneze, ziceai ci e un {anc mofturos. De data asta s-a tedresat totusi rapid: — Partea si mai proasta e cd ma bucur ca ai aga 0 viata... Din pacate, a trecut atat de mult de cand nu te-am mai vazut dansand... — Vino la spectacolul de sfargit de an! — N-am de gand sd astept pand atunci. $i n-am zis ci vreau s4 v4 vad dansand, adicd pe tine cu elevele tale si cu ceilalti... Aici, acum, in seara asta, dacd vrei s& stii, nu ma intereseaza decat o singura persoana. Distanta dintre noi s-a micgorat, privirea lui s-a im- plantat intr-a mea. — O s& facem noi cumva incat si ma poti vedea mai repede... — Asa ma gandeam gi eu. Binedispus, a restabilit o distanta de sigurant intre noi. — Ce idee si la mine, sd luam cina la restaurant in seara asta, ar fi trebuit si vin direct Ja tine! — fiction connectionLumina unui nou inceput — Dar ce nerabdator mai esti! l-am tachinat eu. MaAna lui mi prinse de incheieturd. — Tu nu, vrei sa zici? Odatd disparute din fata noastra farfuriile, isi aban- doné servetul pe masa, se uitd rapid la ceas si facu semn s& ni se facd nota. Am inteles mesajul si, chiar dac& graba lui m% distra, in realitate nici eu nu eram mai breaza. Scoase din buzunarul interior al vestonului cateva banc- note $i i le intinse chelnerului. — Aceeasi mas, joia viitoare, ii aminti el la iegire. — S-a notat! O seari frumoasa in continuare, dumnea- voastra si doamnei! — Multumesc, i-am raspuns eu. Mana lui Aymeric trecu peste arcul decolteului din spate al rochiei mele si mi se strecura deasupra soldului. MAngiierea aceea m-a electrizat. Dorinta pe care i-am deslusit-o in privire mi-a aprins sangele in vene. [si apro- pie chipul de al meu, gata s4 ma sdrute, dar in ultima clipi dadu inapoi. — Te joci cu nervii mei, i-am soptit. — Si tu cu ai mei... Si mergem. . Nici n-am trecut bine pragul apartamentului meu, ca rochia a si zburat de pe mine, iar patul ne-a primit trupurile inlantuite. Aymeric clocotea de ner&bdare. De cand ne cunoscuserim, aveam o relatie exploziva, do- tinta incepea s& ne chinuie de cum ajungeam unul in prezenta celuilalt. Sigur pe el si pe puterea pe care 0 avea asupra mea, Aymeric ma iubea posesiv. Eu fi raspundeam pe masuri, 14s4ndu-mi trupul in voia lui, neconditionat. De s&turat, nu ne sdturam niciodat%. De data asta ins&,Agnés Martin Lugand asteptarea ne-a facut figura, descarcarea s-a produs rapid gi pe neasteptate. — Clar ca am lipsit prea mult, murmur el cu fata cui- barita intre gatul si um&rul meu, incd gafaind. — Nu te contrazic, i-am zis eu trecdndu-mi m4na prin parul lui blond. S-a rasucit pe-o parte si m-a strans in brate. Am stat asa minute intregi, lipiti unul de cellalt, fara sé scoatem un cuvant. fi simteam bitaile inimii. —N-as putea trai fard tine, imi sopti el in cele din urma, cu O voce aproape trista. M-am uitat la el, el m-a mangiiat pe obraz. $tiam privirea aia, cea dinaintea unei noi plecari. Aproape ca mi incerca deja nostalgia acelor trei ceasuri petrecute impreuna. Speranta de a-| pastra langd mine s-a risipit cat ai clipi. Dezamagirea mea s-a intrupat intr-un oftat care nu a trecut neobservat. — Saptamana viitoare ne intoarcem la obiceiurile noas- tre. $i o si avem mai mult timp, Hortense. Am dat aprobator din cap, neputand sa ma mai uit in ochii lui. — Bine? — Bine... dar cand o sé mai petrecem gi noi o noapte in- treagd impreund? Uneori, mi se pare cd sunt ani-lumina de cand n-am mai dormit cu tine. — Si mie... — Ai fi putut ramane aici in seara asta... S-a indepartat brusc de mine. Hai c-ai fdcut-o, Hortense! — Trebuie sa plec. Fusese o greseala sa insist, ar fi trebuit sa stiu. Ayme- tic s-a inchis in baie. Am tras plapuma peste mine si am 30 —— freion connectionLumina unui nou inceput stat asa, nemiscata. Camera era scufundatd in semiintu- neric, doar pe sub usa ascunz&torii lui se strecura 0 raza de lumina. I-am auzit sertarul deschiz4ndu-se si inchi- zandu-se la loc, apoi apa de la chiuveta curgand cateva minute. Cand a reaparut, era curat, chiar daca nu chiar de tot; in orice caz, mirosul meu nu se mai simtea pe trupul lui. S-a imbracat cu mare atentie, avand grija s& hu pastreze nicio urma a intdlnirii noastre, sa inlature pana si ultimul fir de par de pe veston. Apoi, stanjenit, s-a apropiat de pat. M-am ridicat in fund, camuflatd in continuare sub plapuma. — Fac si eu ce pot, Hortense. $tiu... — Stiu. Mi-a pus o mana pe obraz si si-a lipit fruntea de a mea. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt. Cand i-am zim- bit, a parut usurat. Nu voiam sd plece cu inima grea. — O sa fac ceva ca si ma ierti, |-am anuntat eu. El s-a incruntat, vizibil nelinistit de ce avea sa ur- meze. Nemaiputand rezista, l-am sarutat cu pasiune. A cedat, la randul lui si m-a strans cu putere la piept. Apoi insd s-a desprins din imbratisare. — Gata, du-te, i-am ordonat eu. Mi-a zambit larg si s-a indreptat de spate, inviorat de ceea ce tocmai primise de la mine. Si-a mai verificat o data tinuta, apoi a dat sa plece. — Aymeric? — Da! S-a uitat la mine peste umar. — {mi dai un mesaj cand ajungi? — Sigur... si tu nu uiti ce-ai zis, da? — N-avea nicio grij4.Agnés Martin Lugand — Pe luni! A trantit usa in urma lui, am ascultat cum cobora sca- rile. Cand s-a lasat linistea, m-am smuls de sub plapuma sim-am pregatit pentru somn. Apoi m-am bagat Ja loc in pat, cu mobilul la indemand. Am asteptat o jum&tate de ord pana sa bipaie. Aveam mesajul pe care-1 cerusem si la care n-aveam sa raspund, ca de obicei. De-acum puteam. s4 dorm linistit’; Aymeric era acasa, in casa lui eleganta din suburbii, alaturi de nevasta si de cei doi copii. Niciodat& n-as fi crezut — daramite s4-mi fi imagi- nat — cd o s& ajung cealaltd, metresa, amanta, cea care sta in umbra. Nu-mi convenea deloc situatia asta, dim- potrivd, dar uite ca se facusera trei ani de cand ma potco- visem cu Aymeric. Eram la un an de zile de la moartea alor mei, iar eu incd nu-mi revenisem. Nu prea stateam bine cu nervii, in perioada aia. De multe ori, seara, ramaneam singurad in scoal&, si dansez. fn restul timpului, ma prefaceam cat puteam, pentru a salva aparentele, pentru a nu-i ingrijora pe Bertille, Sandro, Auguste si Cathie, cei care avusesera de tras din greu cu mine ca s4 nu m las dobordta de tris- tete. Habar n-aveau ei cat de dezorientata eram, cat de in ceat4 imi erau planurile de viitor. Disparitia alor mei imi aruncase in aer toate reperele, De-acuma ins&, era vremea ca prietenii mei sé nu-si mai bat capul cu mine si sa-si vada din nou de viata lor. Asa ca, atunci cand simteam c4 durerea si dorul de maica-mea si de taici-miu deveneau prea greu de suportat, dansam ca sa ma descarc, ca sa ma scutur, ca si m& cufund intr-o emotie brutd si si ma rega- sesc. S4 ma las purtata de ritmul muzicii si al propriului 32 — fection connectionLumina unui nou inceput corp imi facea nespus de bine. Desculfa, cu ochii inchisi, rupta total de exterior, ocupam intreg spatiul salii. De data aceea, cand se facuse liniste, ramasesem in picioare, incremenit&, exact in mijlocul inc4perii, ca si-mi recapat suflul $i si savurez starea aia de destindere a muschilor si de uitare, pret de o clipa, a gandurilor negre. Cineva, in spatele meu, tusise atunci incetisor. Ma intorsesem s& vad cine era si descoperisem un barbat pe care nu-l cunosteam. Nu pirea foarte in largul lui, si totusi nu-gi ferise privirea, nici nu incercase s& dea bir cu fugitii. In sinea mea, trasesem imediat concluzia cd n-arata rau de- loc, dar chiar deloc. — Buni seara, spusesem eu facand doi pasi citre el. Pot s va ajut cu ceva? Schitase un zimbet, numai trecerea mainii prin par tradandu-i stanjeneala. Mi se paruse foarte apetisant cu fizicul lui de ginere ideal, un pic pe stil victima si cu ex- presia aia de pusti prins cu mata-n sac. — Add... da... bund seara... o caut pe o anume Hortense... Era Craciunul in iulie, tocmai pe mine ma cauta. — Ein fata dumneavoastra! Dar... ne cunoastem cumva? — Cred ca ag fi tinut minte, mormiise el. Rasese incetisor, ca pentru sine, dupa care scotocise prin geanta de umar. — V-am gisit portofelul pe strada, imi spusese el intinzindu-mi-l. Ramiasesem cu gura cascatd cateva secunde bune, uitandu-mii la el ca proasta. — Nu e al dumneavoastra? se nelinistise el pana la urma. Tresdrisem. — Ba da, ba da! Dar nici nu stiam ca I-am pierdut.Agnés Martin Lugand Parcursesem distanta care ne separa ca sé-mi recupe- rez bunul ce-mi apartinea. Vazandu-i figura nedumerita, mé simtisem obligata si ma justific. — Sunt cam cu capul in nori, in perioada asta! — Problema-i alta! Afi fost atent& cat de greu e? Mi se pare normal ca un portofel de femeie s4 ascunda tot felul de comori, dar nici chiar asa! — Sper, totusi, ci nu v-a smuls bratul din umar. Si raseseram amandoi, din toat& inima, fara a ne sc3pa din ochi. li observasem gropita din barbie, alunita de pe gat, privirea patrunzatoare care zabovise o clipa pe suvita de par ce-mi cédea pe un umar. Apoi amutiserim. Impac- tul prezentei lui asupra trupului meu, batdile accelerate ale inimii — totul ma zapacea. De cand nu mai simtisem © asemenea atractie pentru cineva? Si totusi, incercasem din r&sputeri si ma stapanesc. — Multumesc mult... a fost foarte drégut din partea dumneavoastra si veniti pand aici. — Va rog. Zambetul lui. Cum sa-i rezisti? Desi o facea intr-un. mod cat se poate de discret, vedeam ca ma dezbraca din priviri, imi placea asta si voiam si mai mult. — Am putea merge sd bem ceva la barul din fatd, dacé aveti timp, ma schimb si sunt gata. El imi z4mbise din nou, dar, brusc, avusesem senza- tia cd revenea cu picioarele pe pémAnt. Facuse un pas in spate, trecindu-si mana peste fatd, de parca incerca sé se trezeasca. Acela fusese momentul in care i-am vazut verigheta. — Mic-ar face placere, numai ci... Ce nedreptate! imi spusesem in sinea mea. — Sigur. Haideti s4 va conduc. cay —— fiction connectionLumina unui nou inceput Traversaserém scoala lipindu-ne um&rul unul de ce- 1alalt, de parc& o fort misterioasd’ ne impinsese si ne apropiem, sa ne atingem trupurile macar pentru o clipa. Inainte de a iesi, ne priviseram din nou in ochi, caéteva secunde bune. $i amandoi, ca la un semn, iesiseram din propria carapace. Eu fi intinsesem atunci mana, el mi-o tinuse delicat intr-a lui, pielea sa mi se paruse extrem de catifelata. — Multumesc inca o data pentru portofel... 444... nici nu stiu cum vd numiti. — Aymeric. — Multumesc, Aymeric. Cu un zambet resemnat pe buze, scosese un oftat de s&-ti rup& sufletul, dupa care imi daduse drumul la mani. Se indepartase cativa pasi, fari a inceta sé ma priveasca. Apoi, cu o figura posomoratd, ridicase din umeri si imi intorsese spatele. f] urmarisem cu privirea pana cand ie- sise din cémpul meu vizual. Se mai intorsese o ultima dat& chiar inainte de a disparea dupa colt. In zilele urm3toare, Aymeric, despre care nu stiam absolut nimic, doar ca era insurat, ma obsedase fara incetare. Amintirea intalnirii noastre ma facea si pierd firul discutiilor, sé-mi fuga gandul aiurea, si am poftd de huzurit si de petrecut. Simteam ci redescopeream bucuria, ci-mi puteam amana pani la calendele grecesti indoielile, suferintele si planurile de viitor; cele cateva minute petrecute cu el ma unseserd la inima, desi eram convinsa c4 n-aveam s4-1 mai vad niciodata. $i totusi, dup o saptém4n§, Bertille venise la mine in sala, intre dou cursuri, ca sa-mi spuna cd ma cduta cineva. Ma gandisem imediat la el, zicandu-mi in acelasi timp ci nu era cazul. N-avea cum si fie el, era imposibil. Dar cand ilAgnes Martin Lugand vazusem marsaluind nervos, incolo si-ncoace pe culoarul scolii, nu-mi putusem opri inima s4 nu-mi sara din piept. De indata ce ma zarise, chipul i se luminase. — Aymeric, n-am mai pierdut nimic, din cate stiu. Cat parcurseseram amandoi distanta care ne despar- tea, el nu zisese nimic, multumindu-se sé mi devoreze din priviri. — Ce faci aici? soptisem eu. Te intereseaz& cursurile de dans? Raseseram amandoi pe infundate. — Fiicd-mea e inscrisd deja in alta parte si imi pare tare rau, crede-ma. — Mie nu... Se uitase tinta in ochii mei. — N-ar fi trebuit sd vin, este? — Nu, n-ar fi trebuit. Nu e intelept si fii aici, cu mine, in plina zi... — $tiu, numai ca... Fusese intrerupt de Sandro care urla dupa mine si ma duc la ord. Fara s-mi iau privirea de la Aymeric, fl ruga- sem s4 le spun elevelor ci vin imediat. Mi temeam cd 0 s& dispara. Dar n-aveam incotro. Aga c4 il insficasem de brat si il trasesem inspre iesire. El se uita la mine, panicat, eu bravam: — Gata, Aymeric, trebuie sa pleci, e mai bine asa. Sunt sigurd c& o familie dragalas& te asteapta in seara asta acasa. Se daduse un pas inapoi, cu o figura de om ranit, r§sucisem cutitul in rand. — Asta-i viata, exist intalniri care trebuie s8 ramana doar niste intalniri. — De-ar fi atat de simplu, mormiise el printre dinti. 36 — faction connectionLumina unui nou inceput — N-am zis ca e usor. — Deci te-ai gandit la mine, macar aga, un pic, este? Schitasem un zambet, iar el imi réspunsese la fel. — O sa zici ca sunt nebun, Hortense, dar nu mai pot s& lucrez, nu mai pot s& vorbesc, nu mai pot s4 dorm, s4 trdiesc normal. Ma gandesc numai la tine. Am cautat toate informatiile posibile legate de scoala asta ca sa aflu mai multe despre tine, vreau sd stiu tot, absolut tot. Nu stiu ce s4 mai fac ca sa mi te scot din gand. — De-asta ai venit aici? Te-ai gandit c-o sd te ajute daca ma mai vezi o data? — Trebuia sa stiu daca intalnirea noastra a fost reala, dacd nu cumva am visat tot ceea ce s-a petrecut intre noi... Se apropiase din nou de mine, facandu-ma si ma lipesc cu spatele de perete. Mi se paruse foarte sigur pe el, iar acum vedeam ca tremura din cap pana-n picioare. Nici eu nu eram mai breaza, cu gatul meu uscat, cu ge- nunchii care mi se inmuiaserd de tot. — Tu nu vrei sa stii? imi soptise el. — Mai bine nu.... gandeste-te la consecinfe... — Crezi ci nu m-am gandit?! se enervase el. Asta ma scoate din minti! Nu sunt un nenorocit! $tiu ci nu ma cunosti, ci n-ai niciun motiv sd m4 crezi, dar nu mi-am inselat niciodata sotia. Nu sunt un seducator, si cu atat mai putin un tip romantic; pentru mine, indragostirile fulgerdtoare sunt o chestie din romanele siropoase, nu din viata reala. Dar uite c& ai aparut tu si nu stiu ce si fac cu tine. — Uita-ma! — Accepta sa iei cina cu mine... chiar si numai un pa- har... La urma urmelor, chiar tu ai propus!38 Agnés Martin Lugand — Nu face asta... Esti cds3torit, tocmai am aflat cd aio fiicd, si as pune pariu cd nu e unicul copil... El incuviintase din cap, eu oftasem, posomorata. — Nu vreau sa fiu eu cea care te abate de la drumul drept, nici cea care s-o-ncaseze mai devreme sau mai tar- ziu, fiindcd, cu tine, simt ca s-ar prea putea treaba asta. Incercasem s3-1 resping, dar el imi prinsese mainile intr-ale sale, iar bataile rapide ale inimii lui ma tulburasera. — Da-mi drumul, Aymeric, te rog, ai putin respect pen- tru tine, ai putin respect pentru familia ta... si... pentru Mine. fi simtisem rasuflarea pe fata mea, respiratia lui la fel de sacadata ca a mea. — Nu pot, Hortense. Mi-e imposibil si ma lupt, nu pri- cep ce mi se-ntamplf... iarta-mi... $i ma sdrutase. Nimic din mine nu se putuse impo- trivi acelui sdrut. De atunci trecuserd trei ani. Ne spuseseram cuvinte de amor, planseseram gi raseserim impreuné de situatia in care ne aflam. Aymeric ma readusese la viata. Cu el, radeam de-adevaratelea, simteam cum inima imi bubuia in piept si cum md infierbantam toat’ de indata ce era langd mine. Cand m& uitam in ochii lui, aveam sentimentul cd existam, eram iubitd. Niciodatd insd nu mi-ar fi dat prin minte s& devin genul de femeie care reclami, care asteapt&, care se da cu capul de pereti cand amantul o las& ca si se duca la familia lui, genul de femeie care, uneori, se scarbeste. Devenise un specialist al disimul&rii, al vietii duble, un organizator desavarsit. Ajunseseram la o anumit& rutina, ca un cuplu adevarat. Ne vedeam lunea $i joia seara, iar cand programul ne-o — fection connectionLumina unui nou inceput permitea, mancam impreuné la pranz: un mic bonus, cum zicea el. in foarte scurt timp, hotelul ni se paruse vulgar, relatia noastr merita ceva mai mult. Aymeric isi facuse atunci un locsor al lui in apartamentul meu, unde igi ldsase cateva lucruri si unde uneori cinam, ca la noi acas&. Din c4nd in cand, se intampla sd petreacd la mine toatd noaptea. Vara, facea intotdeauna in aga fel incat s& ajunga si el la Conac — doua zile de fericire absoluta. Era cu totul al meu, puteam sé-] tin de mani pe strada, s&-] sdrut de cate ori imi venea, nimic nu era interzis. fmi stia si imi pretuia prietenii, iar ei fi rispundeau cu aceeasi simpatie, desi, pe de alt& parte, isi cam faceau griji pentru mine. Relatia noastra avea ins’, evident, o parte de umbra. Eu, practic, nu existam. Niciunul dintre prietenii lui, niciuna dintre cunostinfele lui nu stia de existenta mea. In momentele de panic3, imi spuneam ca daca el ar pati ceva, eu n-ag afla niciodaté. Nimeni n-ar veni sé ma anunte daca s-ar imbolnavi, daca ar fi in primejdie, sau mai rau... Aymeric nu voia sa riste nimic, de aceea, in ciuda insistentelor mele, refuzase in- totdeauna sd-si ia un al doilea telefon ori sa stabileascd niste coduri ale noastre. Prin urmare, nu aveam voie sub nicio forma s4-1 sun, s4-i trimit SMS-uri sau si raspund la ale lui, nu putusem niciodatd s&-i fac un cadou, nici sa-i strecor in portofel o fotografie cu noi doi, desi eu aveam intotdeauna una la mine. La inceput, crezusem c-o sd pot pune punct intregii povesti, dar foarte repede imi fusese cu neputint& s-o mai fac, ma indrégostisem nebuneste de el. Cu timpul, ne inchiseserém in coconul sentimentelor noastre, al relatiei noastre care, uneori, mi se parea cé nu mai e una adevdrat&. Asteptam. Ce anume asteptam? In fond, nu mare lucru. RimaneamAgnés Martin Lugand in continuare cealalta. Asta era conditia ca si-1 am langa mine, trebuia s-o accept. nk O sambatd seara ca toate celelalte. Trecut de miezul noptii. Dupa ce am luat cina la restaurantul lui Stéphane, soful lui Bertille, am intrat cu Sandro intr-un club de noapte unde obisnuiam sé mergem de cativa ani buni. Sprijinitd cu coatele de tejgheaua barului, savurand cu inghitituri mici primul daiquiri dintr-o lunga serie, ma uitam la prietenul meu care-o pornea deja la vanatoare. Sandro era capabil s& facd s& danseze panda gi ultimele anchilozate, transformandu-le in niste fapturi sexy si gra- tioase. Mie imi lua intotdeauna ceva mai mult timp decat fi lua lui pana sa intru in ringul de dans, fiindc& gtiam ca, odatd pornita, n-aveam s4 m4 mai opresc decat atat cat s4 mai dau pe gat un paharel, ca sd ramAn in transa. $i eram in momentul 4la cand ma intrebam, ca de fiecare dat3, daca sd mai stau sau si ma duc. De ce oare veneam acolo in fiecare weekend si m4 ameteam in halul ala? Mi-am inghitit ultima picdturd de cocktail, privirea incepea sé mi se incetoseze, timpanele imi erau inecate in volumul asurzitor al muzicii electro — perfect, eram gata —, nu mai trebuia decat s4-mi trosnesc gatul si si pornesc. Fara sa ma uit la nimeni, am trecut de bariera de trupuri to- paitoare si m-am dus tint& in mijlocul ringului. Din clipa aia, nu mai eram eu insdmi, eram doar miscare, sudoare, descatusare, uitam de orice stare sufleteascd. Pierdeam controlul. O abandonare de sine pentru a ma goli. Dan- sam cu indarjire, tinand ochii mai mult inchisi, intram intr-o dimensiune paralela care ma absorbea cu totul. O 40 — feeton connectionLumina unui nou inceput transd de care nu ajungeam s& mi satur si care-mi didea iluzia c& sunt cu totul libera. Uneori, simteam niste maini plimbandu-mi-se pe corp — respingeam scurt avansu- rile necunoscutilor, neacceptandu-le decat pe cele ale lui Sandro. Sandro imi garanta linistea — era cel care-i tinea la distanta pe toti impiedicatii dia care ciutau o aventura de-un weekend —, iar mie imi facea o placere imensa sa dansez cu el. Cele cateva minute pe care ni le ofeream ar&tau, cu sigurantd, ca niste demonstratii de forta, amAndoi lasam dansatorii profesionisti din noi si se exprime fara rezerve, fiind mult prea transpusi pentru a ne mai pasa de impresia pe care le-o faceam celor din jur. Uneori, intr-o strdfulgerare de luciditate, imi venea in minte chipul lui Aymeric, si-mi ziceam atunci ca, dac& m-ar fi vizut in starea aceea, ar fi turbat. Nu mi-ar fi displacut sd-i dau aga 0 lectioara. De obicei, la coada la toaletd, nimeream intre fete pline de insolenta tineretii, care se uitau la mine ca la o babatie. Cand ma vedeam in oglind§, le intelegeam privirea dispretuitoare; cu machi- ajul curs, cu fruntea lucind de transpiratie, cei aproape patruzeci de ani pe care-i aveam iti sdreau, pur si simplu, in ochi. Urmarea: de fiecare data mai ceream inca un pahar, ca sd uit mai usor si ca sd le arat c&, la capitolul Tezistent&, n-aveau nicio sansa in fata mea. Duminica la pranz. Conditia fizicd imi permisese, desigur, sa acaparez scena pana in zori, numai ca varsta nu-mi mai permitea s4 ma refac doar cu patru ore de somn, spre deosebire de fatucile pe care le sfidasem toata noaptea si care erau probabil proaspete si dragalase, ca scoase din cutie. Cu chiu, cu vai, am reusit si ma dau jos din pat, am tras draperiile, orbit’ de soarele acela de sfargit de iarm4, apoi m-am luptat cu dorinta imediataAgnés Martin Lugand de a ma vari la loc sub plapumi, la ad&post. Picioarele, grele ca de plumb, abia m-au dus pani la baie. Sprijinita de marginea chiuvetei, am facut inventarul. Aratam, intr-adevar, ca naiba; ochii incercdnati, cu resturi de ri- mel, ridurile mai adanci ca de obicei si fata livid’. Singu- tul remediu: s4 nu mai lancezesc atata si si ma bag la dus. Era o vreme splendida, am deschis fereastra si am tras masa langa mine. Sigur, era inca destul de rece afara, dar poate ca aerul proaspat avea s& indep&rteze acea senzatie ciudata de vid cu care ma trezisem. Cu parul infasurat intr-un prosop de frotir, am luat un mic dejun copios, plin de vitamine. Apoi, hotarata s4 scot toxinele din mine, mi-am pus niste haine sport, mi-am tras bas- chetii in picioare si am iesit trantind usa. Cu castile in urechi, am luat-o usurel la trap, fara s4 fortez, cdutand doar sa transpir. M-am inchis in capsula mea muzicala, uitaénd de durerea din muschii anchilozati $i imbacsiti de otravuri dupa excesele din ajun, niste excese ritualice pe care aveam sd le reiau peste mai putin de opt zile. Eram obosit&, dar trebuia cu orice chip sa ma golesc, si ma descarc de energia negativa si nesanatoasa, ca si mi reincarc cu unde pozitive. Usor de zis, greu de facut. Eram atat de dus&, incdt nu vedeam pe nimeni in jur, de parca Parisul ar fi fost parasit de toti locuitorii sai. Aler- gam, singura si nestiuta de nimeni, tinandu-mi cat mai la distant& intrebarile, indoielile. Simteam fns& crescand in mine o neliniste surda, nedefinita. Era ca un viciu, prin felul ei de-a se iti in orice clipa si din ce in ce mai des, fara a o putea combate. Alergatul m-a dus pana in Gr3dina Luxembourg. Mi-era sete, asa ca a trebuit si ma opresc. Mi-am cumpérat o sticla de apa de la un vanzator — fetion connectionLumina unui nou inceput de ocazie. Am gasit un loc unde s4 ma asez, langa bazinul artezienei, si mi-am béut sfertul de litru in cdteva minute. Am simtit, in sfargit, cd mi s-a mai atenuat senzatia de gura incleiat& pe care-o aveam de cand mi dadusem jos din pat. M-am uitat la copiii care-si impingeau vaporasele in apa din bazin, mi se pareau toti nespus de dragalasi. Mulfi igi dadusera c&ciulile jos din cap, luati de valul vremii frumoase gi al acelei primaveri precoce — si te tii guturaiuri a doua zi, cand o sd se trezeascd —, soarele acelui inceput de martie era foarte ingelator. La fel ca sambetele, duminicile mele semanau foarte mult intre ele; cum-necum, ajungeam mereu si asist la acele scene de familie sau dintre prieteni si si m& intreb ce facea oare Aymeric in momentele acelea. Mi-am scos telefonul din buzunar si, pentru a mia oard in acel week- end, am recitit ultimul lui SMS, cel pe care mi-1 trimitea in fiecare vineri seara, pe la ora 19, cand statea blocat in trafic pe centur&, iar eu imi fineam ultima ord. De fiecare dat&, imi scria cam acelasi lucru: ,,Ma gandesc la tine, mi-e dor de tine, s4 ai un weekend frumos, te sdrut, pe luni! A.” Uneori, pomenea de seara noastr§ de dinainte, imi spunea cat de tare iubea trupul meu, imbratisarile Nnoastre, rasetele noastre. Duminicile si le petrecea acas3 sau la prieteni, alaturi de copiii s4i, punandu-si cu bu- curie si cu plicere, mai mult ca sigur, costumul de tat3 de familie perfect — ceea ce probabil cd si era. Asta imi dadea duminicala mea strangere de inimé, o strangere de inimd familiara. Cu ea m&car eram obignuit3. Vorbeam foarte rar despre viata lui de familie i inci mai rar des- pre cea de cuplu, voiam sa stiu cat mai putine lucruri in Privinta asta — stiam deja destule —, voiam sé stau catAgnés Martin Lugand mai departe de cealalt4 viata a lui, ca si nu mé trezesc cuprinsd nici de gelozie, nici de vreun sentiment de vi- novatie. $i totusi, erau o multime de intrebari care nu-mi dadeau pace... Avea intr-adevar probleme cu nevasta-sa? Banuia ea ceva? Se culca des cu ea? Era oare la fel de volubil cu ea ca $i cu mine? Mai ieseau impreund in oras? Se lipea de ea ca s4-i simt4 parfumul de pe gat, inainte de-a incepe s-o muste ugor de lobul urechii? Era cu ea acelasi barbat amuzant, tandru, usor autoritar, se putta cu ea la fel de capricios ca si cu mine? Se prefacea oare, ca s& intretina un mit in sanul familiei? Bineingeles, mi se-ntampla uneori si tip, s& urlu, si-mi vind sa fac fand&ri totul in jur. El statea fara sd scoatd o vorbi, cat tinea furia mea. Cand simtea cd am terminat, imi spunea, calm, ,,te iubesc“. Iar eu ma inmuiam din nou. Strig&tul unui copil m-a trezit la realitate; era mo- mentul s3 pornesc spre cas, altfel m-as fi amarat cu ganduri negre toat& ziua. Am inceput s4 ma lupt cu mine ins&mi ca sé ma smulg din acea tristefe duminicalé. Cand ma pregateam s& fac drumul intors in fug’, ca sd ma sle- iesc total de puteri, mi-a taiat elanul telefonul mobil, care a inceput s&4 vibreze. Era Aymeric. Nu-mi venea si-mi cred ochilor. Ma uitam la ecran incremenita, cat pe-aci s& ratez apelul. Am raspuns pana la urma, dar destul de rezervatd, cu un alo scurt. — Hortense, mi-a fost team4 c4 n-o s& raspunzi. Avea o voce normal, nu vorbea in soapt’, nu parea ingrijorat, trist sau speriat. — Totul e-n regula? S-a-ntamplat ceva? — Nimic deosebit. Voiam numai s&-ti aud glasul. — Ah... 44 — fiaion connectionLumina unui nou inceput Brafele mi s-au facut grele ca de plumb. Puteam nu- mira pe degetele de la o mana apelurile de acest fel mai ales intr-o zi de duminic’. Concentrat& asupra lui, uitam cu totul de cei din jur. — Cum te distrezi? — Sunt in Gradina Luxembourg. — Cu cine? I se trezea instinctul de proprietate. Daca eu trebuia sa-l astept, el, pe de alti parte, trebuia si-mi respecte independenfa gi libertatea. In ciuda geloziei pe care i-o starnea, stiam precis ca treaba asta mA facea si mai atra- gatoare in ochii lui... Am inceput si mi rotesc in loc, co- regrafiind fara sd vreau usuratatea pe care el mi-o insufla, cu miainile inclestate pe mobil de parca I-as fi strans la piept pe Aymeric, pentru a nu-i da voie sa dispara. — Singur’, trebuia si m& refac, am iegit aseard cu Sandro. — Aha... si nu te-a deranjat nimeni? {mi pl&cea la nebunie cand era gelos, trebuie si re- cunosc. Dar n-avea de ce sd-si fac3 griji. Culmea ironiei, ii eram fidela. — Eh, dacd vrei sa stii... M-am oprit, lasand un moment de suspans inainte de a rade de posesivitatea lui. Pana la urm§, s-a luat gi el dupa mine. — Stii cd ma enervezi c4nd faci chestia asta. — Da, gtiu, dar iti si place, recunoaste. — Mi-e dor de tine, Hortense. Un val imens de bucurie m-a luat pe sus, facandu-ma s& zambesc cum rar mi se-ntémpla. — $i mie de tine. — As vrea sa fiu acolo, cu tine.Agnés Martin Lugand Simteam in vocea lui furia retinut& si oboseala. — Trebuie si te las, zise el dupa cateva secunde de tcere. — Bine, te pup. — Si eu. Pe maine. A inchis. Acele céteva minute au fost de ajuns ca s4-mi risipeascd gandurile negre. Parca ar fi avut un radar pentru fazele de deprimare. M-am intors acasa, inseninat3.3 Lunea dimineata ne-o incepeam cu o sedinfa. Se- dint& era cam mult spus, pentru cele doua ore in care, cu 0 cafea in fata, treceam in revista, fara nicio graba, problemele de planificare, de orar sau pregatirile pentru urm&torul spectacol. in ziua aceea, am ajuns vesel ne- voie mare, aflata incd sub impresia telefonului-surpriza al lui Aymeric, cu 0 idee foarte clara pentru ordinea de zi. — Cucu! am ciripit eu, aruncandu-le o punga cu chestii juate de la o patiserie. — Esti un inger! imi zise Sandro, trimitandu-mi o bezea. — Mersi, se multumi sd spund Bertille, cu legendara-i delicatete in glas. Figura ei morocdnoas& nu mi-a taiat elanul. O facea destul de des, asa cd eram obisnuita. M-am uitat totusi intreb&toare la Sandro. El a ridicat din umeri: nu stia mai multe ca mine. Dupa cateva minute, stateam inghesuiti tofi trei in jurul biroului, cu o cafea in man4 si cu un fursec in gura. Eu am vorbit prima: — Bun, ca si incepem frumos saptamana, ag vrea sa discutim despre stagiile de pregatire din vara asta.48 Agnés Martin Lugand Zambeam cu privirea in gol, imaginandu-mi deja la Conac. Dupa ce preluaseram scoala, initiasem, inc& din pri- mul an, aceste intalniri, eu ocupandu-ma de organiza- tea lor: inscrierile, rezervarile camerelor, repartizarea in diferite ateliere si plata — o parte mergand in vistieria Conacului, pentru cheltuielile de intretinere, cealaltd in cea a scolii. Majoritatea participantilor erau dansatori de scend — oameni trecuti prin mana lui Auguste — care aveau nevoie de o mica redresare, intr-o atmosferd des- tins’, insorit’ si f4r3 fasoane. La primele dou sesiuni ne fuseser3 gazde maica-mea si taicd-meu. N-am sé uit nicio- dat& cat de bucurosi fusesera s4-si vad& c4soiul invadat de dansatori si de muzicieni. Se ocupaser’ pnd si de geme- nii lui Bertille (care nu puteau lipsi!), fericiti si se joace de-a bunicii. Dup& moartea lor, continuasem acel obicei. Dorinta mea cea mai arz&toare: sd fac din treaba asta o traditie. Intreaga proprietate se transforma in spatiu de dans; la cursurile propriu-zise, foloseam pe rand studioul, dar eu animam si cateva sesiuni in aer liber, iar seara ne strangeam cu tofii in jurul piscinei, ca si ne distram si si petrecem. intotdeauna se gisea cineva care s3 scoat3 o chitar3 sau un saxofon. Muzica se inalta in noapte, sub cerul instelat. Puteam s& stau pan’-n zori, cu un pahar in mani, dansand descultd in gradina. Oare cate rasdrituri de soare prinseseram? Ritmul era prietenos, adaptat fie- c&rui participant, tinand cont de nevoile corpului su ori de ceea ce voia si imbun&t&teascd. Fiecare se trezea cand dorea, in functie de programul pe care gi-l facuse pen- tru ziua respectiva. Nici Sandro, nici eu nu ne ocupam de atelierele de dimineaf&, ele ii reveneau lui Bertille, — fiction connectionLumina unui nou inceput matinala, ca mama devotata de familie ce era. Totul era astfel conceput incat si redestepte plicerea simpla si primar’ a dansului. Cuvintele de ordine: reincarcarea bateriilor, odihna, regenerarea corpului, reconectarea la emotie, departe de constrangerile agendei si de tumultul parizian, Organizam inclusiv cursuri de gatit: Stéphane cobora atunci printre noi si se inst&panea peste plite si cuptoare, invatandu-i pe cei dornici si se hrineasc4 mai bine cum sa aiba griji de ei insisi. Abia asteptam si ma vad acolo! Aproape c’ numaram deja zilele. — Hortense! Hortense! Mai esti cu noi? Vocea taioasa a lui Bertille m-a readus brusc la Paris, in prezent. Vazandu-i fata incruntatd, am avut o presim- fire rea. — Scuze, eram deja acolo! i-am zis eu vesel’, sperand ca buna mea dispozitie avea s-o contamineze. Dup4 mutzra ei deloc amabila, am inteles ci nu prea reusisem. — Auzi, e foarte bine ci ai deschis subiectul cu chestia de la vara... — De ce? Ai sa-mi propui vreo ideé sau vreun plan? — Da, chiar voiam sa discut3m. Hai si fim cu capul pe umeri. Ar trebui s-o cam punem in cui. Am simtit cd m& sufoc. Bertille tocmai ma trida, pronuntand un verdict fari drept de apel. fmpotriva cui? Impotriva mea... — Cum? Dar... Dar de ce? Hot&rarea asta neasteptata m4 termina. — tmi pare ru, dar incearci si mé-ntelegi. Nu e inte- lept si tinem scoala inchis& toata vara, dupa spectacol. Si- gur, stagiile alea din iulie, la ai tai, erau o chestie geniala,Agnés Martin Lugand dar, intre noi fie vorba, nu-s o chestie profi, ne finem mai mult de petreceri decat de altceva. Gata, nu mai suntem la varsta aia. A continuat fara a-mi lisa timp s3-i dau vreo replica. — Suntem plini pana peste cap de cereri de stagii la Pa- tis, am putea avea un public interesant, mai variat si care ne-ar aduce mai mult profit. Am stiut de la bun inceput cd o sd fie o chestie temporari... — Da, sigur, am ingaimat eu. — Nu eo pedeapsi, te asigur. incearc& s& vezi partea buné a lucrurilor. Stai un pic si gandeste-te, si dupa aia spune-mi ce crezi. Mai ales ci ma bazez pe tine pentru noile programe de vara. Ce cred eu, Bertille? Tocmai md privezi de una dintre cele mai mari bucurii ale mele invocand continuitatea scolii, de parca tu ne-ai conduce, desi pana acum conducerea a fost intotdeauna colegiala. Ce vrei sé-fi spun? — Ai dreptate. — As putea sé vin pe la tine, in august? ma intreba San- dro, O sa-mi lipseascd minivacantele alea din Provence. Nu stiu cum, dar am gisit puterea s4-i zimbesc. Nici macar Sandro nu parea socat de ideea lui Bertille. Poate c& aveam eu o problemi... — M& bucur cd esti de acord... La drept vorbind, stagiile nu sunt decat o prima etap’, eu ag vrea sd va propun altceva, continua ea, vizibil incurajatd de calmul meu. Oare ce mai urma? Bertille parea surescitatd de acele proiecte noi. Niciodat& n-o mai vizusem asa de entuzias- mata, aproape ca stralucea. Cu ce drept sa-i fi taiat eu ela- nul? Chiar daca n-aveam decat o singura dorint&, aceea de a-i striga in gura mare cd nu eram deloc de acord, era mai bine totusi s-o ascult in liniste. 50 — fiction connectionLumina unui nou inceput — Te ascult, am reusit eu, cu chiu, cu vai, sd articulez. — De ce n-am mai angaja inc& un prof? Am putea sa tinem mai multe cursuri. Si avem mai multi elevi. Eram siderat4. Pana atunci, fuseseram foarte multu- mii cu structura aceea restrans’ pe care ne-o creaseram. Niciodat&, dar absolut niciodat&, nu fusese vorba de alt- ceva, nici de vreo schimbare de scara. — Poate cd te grabesti un pic, hai si ne mai gandim, nu zici c-ar fi mai bine? Lu’ o figura nedumerit3. — Hortense, eu am mai incercat s4-ti spun, dar esti tot timpul pe fug3. Intre cursuri si... Aymeric, e imposibil si se discute serios cu tine. Se uitd la mine sfidator, stiind cu certitudine ca n-aveam niciun argument cu care s4 contraatac. AM strans asadar din dinfi si i-am facut semn sd continue. — Trebuie s4 ne propunem un obiectiv serios. Cu expe- rienfa noastra, sunt sigura c-o s4 ne descurcdm excelent. De cinci ani conducem scoala asta cu succes, e vremea sa trecem la o treaptd superioara de viteza! Trebuie sa fim seriogi si si avem ambitie, pentru binele elevilor nostri si al nostru. Trebuie s4 cream o dinamica, s4 le aratim celorlalte scoli ca existam si cd nu pot sd nu tind cont de noi. Ocl luceau, vocea ii era plind de hotarare. — Hai cd-mi place! se entuziasma Sandro, sarind de pe scaun. — Ei, ce zici, Hortense? Nu spui nimic? Bertille nu-si dadea seama cat de brutala era pen- tru mine decizia ei de a opri stagiile. Parca cineva imi trigea cu ciocanul in cap, bagandu-m4 tot mai adanc in pamant. Trebuia totusi s4 reactionez. Sandro si cu eaAgnés Martin Lugand avuseser4 intotdeauna mai mult3 ambitie ca mine, plus capacitatea de a se proiecta in viitor. Poate c4 nu strica sa ma mai maturizez si eu un pic. — E genial! m-am simtit obligata si raspund. — Chiar? Excelent! Mi-era teami c-o sa te superi! Gan- diti-va ce v-ar placea sd faceti si discut&m cat de curand. Vreau s& batem fieru! cat e cald! — Bine. Sandro isi freca mainile, pregatit deja si se puna pe treaba. In ce mi priveste, am lasat balt’ toate obiectiile, trebuia sd tin pasul cu ei si sa ma mobilizez cumva, oricat de descurajat4 ma simteam. La urma urmelor, poate ca Bertille avea dreptate. fn seara aceea, mi pregiteam sa plec de la scoala dup’ ce mai bine de o ord ma ocupasem cu hartogaraia. Eram obosit4 si in continuare descurajata de planurile de extindere ale lui Bertille si Sandro. Ma forfam sa particip la discutii, mimand entuziasmul, dar imi dadeam seama cd prietena mea nu se 1&sa pacdlitd, ne cunosteam destul de bine una pe cealalta. Trebuia s4 ma adun si, mai ales, sd gasesc in mine o modalitate de a ma implica de-ade- varatelea, fard tot acel joc de teatru. Deocamdat’, nu-mi doream decat un singur lucru: si ma vad cu Aymeric si s& m& gandesc la altceva. Chiar cand s& plec, am vazut c& aveam zece apeluri pierdute de la el, intr-un interval de douazeci de minute. Ma enerva cand facea asa. $tiam precis ca nu era nicio urgent’, nicio drama. Cand putea s4 ma sune... pleca de Ja ideea ca sigur eram si eu dispo- nibila pentru el. Asa cd suna pana cand ii raspundeam. Nu-i pasa ci aveam gi eu o viaf’ a mea, o munci. De data asta — dar cu o floare nu se face primavara! — lasase 52 —— Iction connectionLumina unui nou inceput un mesaj dupa ultima incercare: , Hortense, suna-ma!“ Cam laconic mesajul. Laconic, dar cu un continut total neobisnuit: s4-1 sun! A raspuns imediat: — Ah! In sfargit! imi zise el vesel. Unde esti? — La scoala, inc’ n-am plecat. De ce? — Perfect! Ai la tine o'rochie si niste pantofi cu tocuri inalte? — Cred ca ag putea sa fac rost. Dar de ce? — Vin sa te iau in douazeci de minute. Ziceam ca chiu- lim. Ne asteapt& douazeci si patru de ore pe care sd le petrecem ca doi porumbei, la Lille... sau aproape doua- zeci si patru de ore, pentru cd, trebuie si recunosc, a tre- buit s4-mi aranjez si o intalnire de lucru in zon4, pentru maine-dimineata, dar atunci tu o sa fii la o sedinta de masqj, ti-am facut deja programare. Ei, ce zici, iti convine planul meu? Am ramas fara glas. Nu mai simteam nici urma de oboseala. Voiam un singur lucru, sa sar in bratele lui, si fie deja lang’ mine si, mai ales, sa fim amandoi departe, chit cd asta ne-ar fi putut crea unele probleme... Brusc, am observat privirea curioasa a lui Sandro, care statea lipit cu spatele de usa biroului. — Lasi-mi si mi pregitesc. — Ajung cat pot de repede, sa fii gata, nu vreau sd pierd niciun minut din timpul nostru. Inchisese deja. Néucd, m% uitam lung la telefon, zambind. — Ceva misto? ma intreba Sandro incetisor. S-a prins ca se intampla ceva gi fl distra si ma vada atat de derutata. — Ia povesteste-i tu lu’ nenea Sandro, zise el, dandu-se mai aproape de mine.54 Agnes Martin Lugand M-am executat fara si mi las rugata si a doua oara, parca vazandu-l deja pe el, ametitd de fericire. — Eo surprizd foarte draguta, chestia asta pe care fi-a propus-o. Iti prinde bine s& stea mai mult cu tine, e clar ca treci printr-o perioad& ceva mai grea... Clarviziunea lui m-a lasat masci. — Nu te mai mira aga! Oricine te poate citi, esti ca o carte deschisa. Remarca lui imi stoarse un mic zambet jenat. — Asta cam asa-i... imi pare rau dacd am fost tafnoasd... imi m&turd scuzele cu o miscare din dosul miinii. — Bun, daca am infeles bine, preiau eu stafeta maine. Asa-i? Am sarit de gatul lui si l-am strans in brate. El s-a legdnat cu mine cu tot, bine dispus. Eram deja departe, fericirea m& coplesea. Imi venea si chiui de bucurie, la gandul orelor care ma asteptau. — $i, Hortense, nu-ti face griji. Mi descurc eu cu Ber- tille, bine? Bine cd era el acolo, ci mie nici macar nu-mi daduse prin cap. — De mine e vorba? Nenorocire. Plecarea mea putea s-o infurie. Sandro imi dadu drumul din brate, dar nu inainte de a-mi face cu ochiul, complice, apoi se apropie de ea. Ea ridicd din spranceani, a neincredere, cunoscandu-ne mult prea bine pe amandoi ca si nu adulmece ca puneam la ceva cale. — Ce matrapazlac ticluiti voi acolo? — Eh, mai nimic, maine fi tin eu locul. Bertille se incorda ca un arc, mai impietritd la fat ca o statuie, — fiction connectionLumina unui nou inceput — La care dintre ore? — Lao parte din ele. De celelalte te ocupi tu! — Bravo, domnule! strecur’ ea cu o voce caustica. Ca s-o imblanzeasca, Sandro isi puse palmele mari pe umerii ei. — Dragutul ei i-a facut o surprizd. Trebuie si le dim o mana de ajutor. Apropo, n-ai si tu prin dulap o rochie ceva mai sexy? Bertille s-a scuturat cu o smucitura gi s-a apropiat de mine, tintuindu-ma cu un deget ameninyator. — E prea mult, Hortense! Tu crezi ca se poate sd ni se rup in paispe de cate ori are cate o toand Aymeric? La Sandro gi la mine nu te gandesti? Avem gi noi o viata! Si-apoi, dac-o tinem tot aga, scoala asta n-o sd se dezvolte niciodat&! — Nu crezi cd exagerezi? E cam din scurt, ce-i drept, dar nu uita cd si eu trag din greu, la fel ca voi. Ce, ti se pare ci nu muncesc destul? $i-apoi, chiar n-am de ales! E singura ocazie sd petrec si eu ceva mai mult timp cu el, doar n-o sa strici totul! — Sila ce scuza te-ai gandit pentru elevii tai? Nue vina noastra ca el te vede numai pe fuga fiindcd-si insala ne- vasta! $i in ce hal, sd nu mai zic! Rautatea ei m-a facut si ma dau cativa pagi inapoi. Faptul ca se folosea de viata dubla a lui Aymeric ca sé ma raneasci si ca si m& invinoviteasc4 pentru lipsa mea de implicare in treburile scolii, din ultima vreme, mi se pa- Tea o chestie extrem de facil si de las. Nici nu-si imagina cat strangeam din dinti in fata ei, ca sa evit conflictele. — Asta-i lovitura sub centuri, Bertille. — Ba nu, e purul adevar! Cineva trebuie sd te trezeascd la realitate, macar din cand in cand!Agnes Martin Lugand — Hei! Calmati-va, fetelor! interveni Sandro. Hortense, du-te si-ti faci bagajul, iar tu, Bertille, las-o-n pace! — Pai, sigur, apar-o! Ce aberatie! suiera ea, furioasa. Bertille plecd trantind usa biroului in urma ei. Euam rimas ca nauci, stupefiatS de ceea ce se-ntampla. — Hai, du-te! insist’ Sandro. Nu-1 face pe Aymeric si te-astepte. $i n-avea grija, c-o s-o calmez eu. Du-te, vor- bim mai tarziu. Brusc, ma cuprinse un sentiment de vinovatie. — $i cu elevii... — Lasa, ma descurc eu. Exact ce voiam si aud. L-am strans din nou in brate, recunosc&toare, dupa care am dat fuga la vestiar s3-mi iau lucrurile. Am scotocit prin dulap pana am dat de o rochie si de niste incaltari de dans cu tocuri, pe care le folosisem la un spectacol. {nainte de a iesi din scoala, am aruncat o privire prin geamul sili lui Bertille. In ciuda misc&rilor ei pline de grafie, ii puteam citi pe chip urmele furiei, nici vorbi si se fi calmat. Asta era, aveam si rezolv problema la intoarcere. Cu geanta pusd pe cap ca si nu ma ud, am zbughit-o prin ploaie si putin a lipsit s4 nu alunec pe trotuarul plin de apa. M-am redresat in ultimul moment, dar glezna m-a sdgetat scurt, cat sd nu uit de ea. M-am strecurat apoi in masina lui Aymeric. Eram in sfarsit la adapost. El mi-a sters picaturile de apa de pe frunte si de pe obraji si m-a privit cateva secunde bune. Dupi care s-a incruntat, circumspect. — Nu vrei si mergem? — Ba cum sa nu?! Am avut niste contre cu Bertille. $tii cum e ea... Dar putin imi pas’, vreau sa profitim la ma- xim de ocazia asta. $i l-am sdrutat. 56 — fiction connectionLumina unui nou inceput kK Sprijinit cu nonsalanta de tablia de la cipataiul pa- tului, cu bratele incrucigate la ceafa, Aymeric se uita la mine cum mi dezbracam de hainele pe care le purtasem peste zi. fi simjeam privirea si ma jucam cu el. Ma jucam profitand de trupul meu ml&dios gi de puterea de atractie pe care acesta o avea asupra lui. Ma prefaceam ci-1 ignor, dar stiam precis ca asta-] facea si ma doreasca si mai tare. Ramas4 numai in desuuri fine, am trecut dezinvolt4 din camera in baie. in oglinda, cu buzele stranse a neincredere, mi-am ri- dicat parul, dezgolindu-mi ceafa si mimand nehotararea. M-am machiat, arcuindu-mi exagerat de mult spatele, constienta de efectul hipnotic al feselor si soldurilor. Cu o clipa mai devreme, Aymeric era gata si ma ia pe sus si s4 ma intinda pe pat. Acum, in incdpere se lasase un frig ca de la poli. Ce-am vazut mi-a confirmat temerile: gteutatea alor lui statea sa-i striveascd ecranul mobilului. M-am dus mai aproape, dar nu a avut nicio reactie. M-am agezat langi el si m-am uitat peste um&rul lui. Trei ape- luri pierdute, de acasd. Mi-am mascat nedumerirea, apoi mi-am trecut mana prin parul lui, cu tandrete. Voiam sa-1 linistesc, ca sd ma pot bucura de el pe de-a-ntregul. — Pot sa te-ajut cumva in privinta constiintei? — {imi pare rau, zise el. — Eu inci n-am terminat cu pregatirile, pofi sd uiti de mine o vreme. Du-te jos $i fa ce ai de facut, si dupa aia vino inapoi, bine? N-aveam de ales, trebuia s-i sune, asa cd nu-mi rima- nea decat sd sacrific cateva minute din timpul pe care urma s&-1 petrec cu el. Mi-era ingrozitor de greu, dar aga mergeauAgnés Martin Lugand lucrurile intre noi. imi imp&rteam iubitul cu familia lui, iar in seara aceea chiar cd nu puteam si fac nicio criza, de vreme ce el era cu mine, intr-un loc de vis. Aymeric m-a sdrutat pe gat, s-a ridicat $i, probabil ca sa-si facd curaj, a tras aer adanc in piept. Eu n-am schitat niciun gest. Inainte de a iesi pe us, mi-a aruncat o privire ingrijorata. — Cand termin, totul o sa fie bine, da? Lam zambit impiciuitoare. —In ce mi priveste, totul o si fie OK, te asigur. — Atunci si in ce md priveste. Camuflata in spatele perdelei de la geam, i] urma- team de la etaj cum se fatdia incolo si-ncoace prin curtea interioara. Vorbele lui Bertille inca imi mai rasunau in urechi. Brusc, am trecut la o cu totul alta stare de spirit. Faptul c-1 vedeam sunandu-gi nevasta ma scarbea pur $i simplu, mi sleia de puteri. Cine eram eu, la urma urme- lor? O femeie cu care se culca de doua ori pe saptimana, o femeie pe care-o aducea pe ascuns intr-un hotel de lux. Cum de ajunsesem atat de jos? Nu mai aveam, practic, niciun pic de respect pentru mine insdmi... Fusesem atat de proasta incat sa cred ca intr-o buna zi avea sa vind la mine definitiv si total, cand el nu-mi promisese niciodata nimic de genul sta. Trebuia de fiecare data sd interpretez toate semnele in favoarea mea pentru a ma convinge ci povestea noastrd insemna totusi ceva. Ma iubea, iar eu, fascinata de declarafiile lui, n-ajungeam nici sa judec lucrurile la rece, nici sd-i pun sentimentele la indoiala. Totul era un pretext pentru a-i gsi lui scuze... fndoiala... De ce-i cedasem oare singura data cand avusesem curaj s4-1 parasesc? De ce ma razgandisem, acceptand s4 58 — fiction connectionLumina unui nou inceput mi trezesc iar si iar in aceeasi singuratate, aceeagi cul pa- bilitate si acelasi dezgust de sine? Dupa un an si jumiatate de stat cu el — cu intermiten- fele de rigoare, desigur —, ma cam s&turasem de situatia Noastrd; timpul trecea, iar Aymeric nu se hotara in niciun fel, ocolindu-mi mereu intrebirile. Dar uite ci nu reuseam sa pun piciorul in prag, adicd s4-1 pardasesc. $3-1 uit, sd trag o linie peste tot ce traiam impreuné gi sa zic stop, atat de aproape de perfectiune erau momentele petrecute cu el, atat de tare il iubeam. intr-o zi, cand ne intélneam si luim impreuna pranzul, explodasem. Era o vreme splendida, dar clandestinitatea noastri nu ne dadea voie si ne bucuram de soare si sd stam la o masa afar, ca orice cuplu normal. C4nd si intru fn braseria unde aveam intilnire, ma rasu- cisem pe calcaie pana sd ma observe el si ma ascunsesem intr-un ungher de unde puteam s&-] vid, pentru ultima dat&. Asteptasem acolo, in umbri, stiind cd pana la urma avea sd ma sune, ceea ce s-a si intamplat. Avusese tupeul s4 ma traga de urechi pentru ca intarziam, pentru cd nu eram deja acolo, uiténd ca mi-era interzis cu desavarsire si-] sun. fl anuntasem atunci ci n-aveam s& mai vin, iar el intrase in panicd, aproape urland in telefon, fara a-i mai pasa de anonimatul nostru. Insistase si ne mai vedem o dati, fluturand ca pe un steag puterea iubirii noastre. — Povestea noastra nu duce nicaieri, fi replicasem eu. De ce si mai continuim? Eu, una, m-am hotirat, o intal- nire cu tine n-are ce si mai schimbe. il vizusem iesind in trombi din restaurant. Marsaluia in sus si-n jos pe trotuar, ca un leu in cusca. Cu inima frant&, ma impotrivisem din rasputeri dorintei de a ma arunca imediat in bratele lui si de a-1 implora si uite ce-i spusesem mai devreme. Dar nu aveam dreptul s-o fac.Agnés Martin Lugand fn siptimnile urmitoare se dedase unei veritabile h&rtuiri; m& suna far3 incetare, umplandu-mi pan la tefuz mesageria vocal, imi trimitea SMS-uri din or3-n ora, ma cauta chiar gi la numarul de telefon al scolii. Eu aveam griji si ma intorc acas& cat mai tarziu, insotitd de Sandro, de teama sd nu m-astepte cumva Aymeric. Eram nonstop in alerta, stiind ci nu m& puteam baza pe mine, dac& ajungeam fat& in fat cu el. De bine, de rau, reuseam s&-mi tin orele, dar nu mai mancam nimic, noaptea nu mai dormeam deloc sau aproape deloc, plan- gand ceasuri intregi de dorul lui, pand-mi secau toate lacrimile. Stateam asa, pe intuneric, ascultandu-i iar gi iar mesajele, declaratiile de iubire in care-mi spunea ci nu putea trai fari mine, ca trecea prin chinurile iadului. Suferinta aceea pe care mi-o impuneam imi era necesara, aveam nevoie sa-i aud vocea disperat’. Apoi, intr-o buna zi, nu mai daduse niciun semn de viata. Sandro imi mar- turisise ci discutase cu el dupa ce acesta sunase de nu stiu cAte ori la scoal. fi zisese si mi Jase in pace. Aymeric se conformase — probabil pentru prima data in viata lui. Cred c& atunci suferisem cel mai tare, sufocandu-ma la gandul ca-l pierdusem pentru totdeauna. Aga ca lasasem garda jos si ma intorsesem la obiceiurile de dinainte. Aymeric se strecurase imediat prin bresa creata, disparitia lui de pe radar fusese voluntar’, o strategie pentru a ma ingenunchea mai repede. intr-o seari, Ja o ord tarzie, am auzit trei batai in usd: era el. Fusesem socati de figura lui pamantie, de ochii afundati in orbite. incepusem si tremur din cap pani-n picioare. — Pleaci, fi soptisem eu. El impinsese usa si se napustise asupra mea, eu n-avu- sesem nici forta, nici dorinta de a-l respinge. Facusem 60 —— hietion connectionLumina unui nou inceput dragoste chiar acolo, pe podea; o imbratisare brutala, dureroasi, ravasitoare. $i asa o luaseram de la capat. Nu mai vorbiserim niciodata despre faza aia. Ma hotarasem si am si mai multa rabdare, s4 nu-l presez inutil. Nu md mai simteam in stare s3-] amenint sau s&-1 p&rasesc din nou — asta era situafia si eu o acceptasem. Cand eram impreund, luam ce-mi dadea el si faceam tot posibilul pentru ca momentele acelea ale noastre si frizeze perfectiunea. Viata mea era in intregime dedicata pastrarii lui langd mine. Renuntasem definitiv sa cer de la el mai mult decat putea si-mi ofere. Uneori, imi apa- reau in gand imagini ale sofiei lui, desi habar n-aveam cum arata. Aveam grija, de fiecare dati, si mi le scot din minte cat mai repede si sd le alung cat mai departe. Cand simteam c& mi sufoci gelozia, imi aminteam sau ma convingeam cd eu eram cea care castigase iubirea sotului ei. Mi-ar fi placut s-o urasc, dar mi-era imposibil. Cand sentimentul vinovatiei imi sfasia inima de-mi ve- nea sa urlu de durere, imi aminteam de toate sacrificiile pe care le facusem. Ag fi vrut s&-1 iubesc mai putin pe Aymeric, dar si lucrul asta mi-era imposibil. Etam ca o drogata. O drogaté cu el, incapabili s4 renunte la doza ei. Vazand ca terminase cu acas4, m-am smuls din lantul acelor amintiri dureroase. inainte de a scufunda camera in intuneric, am aruncat o ultima privire in oglindi; ma facusem frumoasa pentru barbatul pe care-] iubeam si aveam s4 petrecem impreund o sear4 minunata. Toate celelalte — cealalté viati a lui, nedumerirea si veninul lui Bertille, care mi se pareau acum niste chestii lipsite de importantd — le-am dosit in cel mai ascuns cotlon62 Agnes Martin Lugand al mintii mele. Aymeric mi astepta jos, la piciorul sci- tii. Dup& zambet gi dupa figura-i destins4, am stiut ci in orele care urmau avea sd fie al meu si numai al meu. Cu atat mai rau pentru mandria mea! St&team cuibiritd in scobitura umarului sau, iar el se juca cu degetele mele pentru a-si ascunde tulburarea. Trona peste noi o tacere grea, eram deja tristi, scurtul nostru moment de fericire se apropia de final. Impresia din ajun ca ne asteptau zile intregi de desfatare — din lipsa experientei de viata, in cazul meu — se estompa de la o or la alta. Entuziasmul ni se risipise. Cand oare aveam si mai putem evada amandoi? — Ce s-a-ntamplat ieri cu Bertille? Din cauza escapadei noastre v-ati certat? Am oftat, obosit’ dinainte de ceea ce mi astepta la intoarcere. I-am povestit in linii mari discutia aprinsa pe care-o avusesem cu Bertille, omifand, evident, re- marca ei referitoare la situafia noastr4, dar si rezervele mele legate de schimbirile pe care voia s& le faca in scoala. Atunci cand fi zisesem lui Aymeric despre acele schimbiri, el se aritase mai degraba entuziasmat, asa c& nu mai indriznisem si-i spun ci eu gandeam exact contrariul, de teama s& nu-l dezamagesc. M-am rezumat la consecintele pe care ele urmau si le aiba asupra orga- niz&rii cursurilor. Apoi m-am rasucit spre el, rimanand in continuare lipita de trupul lui, gi l-am mangaiat pe obrazul nebarbierit. — Iat’-ne intorsi la viata real&. imi pare riu. Mi-a sarutat mana, apoi incheietura mainii. — Osi gasesc eu ceva ca sd ne ierte. Lasi-ma numai sé mi gandesc... — Fietion connectionLumina unui nou inceput La ora 16.45 eram amandoi in birou. Tinuse s& vind cu mine ca sé amane ct mai mult momentul despartirii. Cat eu m& schimbasem si-mi facusem incalzirea, el isi ve- tificase mailurile. Reusiserim s4 nu ne intalnim cu nimeni, colegii mei erau inc la ore. Brusc ins&, usa se deschise, iar Bertille incremeni cand d&du cu ochii de noi. — Ah... ai ajuns? M-am dus si am pupat-o pe obraz; n-aveam chef si incingem iarasi un turnir verbal, nu voiam decat liniste. — Da, ai incheiat cu munca pe azi, ne-am intors mai devreme ca s& te scap de ultimele mele ore. — Buni, Bertille, ne intrerupse Aymeric. Ce pl&cere si te vad! Ce mai faci? Veni langa noi si ii d&du un pupic, de parc’ nimic nu s-ar fi intamplat. — Foarte bine, ii raspunse ea, distanta. El continua, pe acelasi ton extrem de amical: — Voiam s&-ti multumesc ca i-ai tinut locul lui Hor- tense, imi pare rau c& a fost asa din scurt, dar numai atunci mi-am putut fixa o intalnire de lucru... — Stop! Nu vreau sa stiu mai mult. Aymeric d&du din cap cu aerul unuia care a priceput mesajul. Ea se duse sa-si ia o sticl’ de apa, fara s4 mai adauge nimic. — Vreau si te intreb o chestie, se aventura Aymeric. Ea se incrunti, neincrez&toare. — Te ascult... — Crezi ca Stéphane ar avea o mas& pentru noi, toti, joi seara? De nu stiu cand n-am mai iesit impreuna la o cin’! Va invit eu! Gasise o modalitate de a-i face s& ne ierte, $i era o idee foarte bund, cel putin asa speram. Bertille a zambit,Agnés Martin Lugand mai mult pentru ea decat inspre noi. Apoi mi-a aruncat o privire in care am detectat un fel de nedumerire. Ce mesaj incerca oare s4-mi transmita? — Ar trebui s& se poatt... — fi spun eu lui Sandro, am ad&ugat. Aymeric ma incurajé clipind linistitor din ochi. — Hortense, imi zise ea, ceva mai imbunata. Ar trebui sa te duci, fetele sunt deja la vestiar. — Ai dreptate. I-am facut semn din cap lui Aymeric s& vind dupa mine, iar el s-a executat. — Multumesc cd te-ai intors, imi strecur& ea cand ie- geam din birou. M-am uitat la ea peste umar si i-a zambit cu gura pan la urechi. — Nai de ce. — Pe joi! ii zise ea lui Aymeric. Odata iesiti pe hol, m-a prins de mijloc cu bratul. — Hai c& ne-am scos, nu zici? imi sopti el, mandru ne- voie mare. L-am s&rutat usor pe buze. — Multumesc, a fost atat de bine... MA saruti si el de cateva ori, m3runt. — N-am niciun chef sa plec. Pai, ramdi, imi venea s&-i strig. De ce n-o pardsesti odatd, dacé ti-e atat de greu fard mine? Speranta, aceeasi blestemata de speranta care nu-mi didea pace. Mi-am muscat limba ca s& nu stric totul tocmai la sfarsit. Nu era Nici locul, nici momentul s4 cer mai mult. Am reusit sd-i arunc doar un z4mbet malitios. — Chiar trebuie si m& duc la or3, m-asteapta fetele! — fiction connectionLumina unui nou inceput Intr-adevar, elevele mele m&c3neau in sala de zor. Sandro aparu ca prin farmec si-] bitu pe Aymeric priete- neste pe spate. — Dac& ai douad minute, mai bine ai sta s-o vezi. E pur si simplu divin&, in ultima ei coregrafie. — Lasa omu-n pace, i-am zis eu, jenat’ de acel compli- ment. — Nu, pe bune! Ia arata-i! Aymeric facu mutra aia a lui de copil razgaiat cdreia imi era imposibil sd-i rezist. Oboseal3? D4-o-ncolo de oboseala! Sandro avea si mi-o plateasc’. — OK. Pofi s& te uiti. Dar ma lagi s4-mi vad de treabi. Un ultim sdrut, o ultima apdsare a miinii lui pe mij- locul meu, o ultima privire dragdstoasa& si gata, m-am smuls de langa el. Cu Sandro, macar stiam ci Aymeric nu risca nicio apostrofare. Dimpotriv4, radeau si glumeau améandgoi. Fetele mele isi facusera inc&lzirea cat ma astep- tasera si au sdrit una dupa alta si ma pupe. — Suntefi gata s& vai bigati cu mine, macar la prima parte a dansului? $tiu c& doar de-o lund am inceput si lucr&m la treaba asta, dar putem s& incerc4m si sunt si- gurd c-o sa va placd. E dreptul vostiu sa renunfafi, dar si v& simfiti bine e musai. Cele mai increz&toare trecur’ pe pozitii, incura- jandu-le si pe celelalte sd li se aliture. Se d&du apoi drumul la muzica. Adoram cand Aymeric mi privea, imi pl&cea la nebunie cand imi urmirea trupul in miscare, stiam c&4 asta ma facea si mai senzuald, obo- seala si suferinta dispareau cat ai clipi. Fetele m-au dat gata, ma uitam la noi in oglinda, imi placea imaginea de grup de acolo. Zambeau toate, se simteau bine,Agnés Martin Lugand exact cum voiam. Ce fericire sa asisti la aga ceva! Ce implinire! — Continuati firi mine, le-am zis dupa ce s-au aliniat frumos in spatele meu. Eu o s& ma uit la voi. Am fost atenta la bratele lor, la mAini, la picioare, la ritmul in care se miscau, la gratia indispensabil&, in ciuda laturii hiperenergice a coregrafiei. Punctele slabe si cele tari ale fiecdreia dintre ele mi-au permis sa stabilesc cu mai multa precizie rolurile pe care le-ar putea primi, ca gi ceea ce aveam de lucrat in saptimnile urmatoare. Privirea mi s-a intersectat cu cea a lui Aymeric, se uita captivat, incuviintand din cap la comentariile lui Sandro fri a ma scpa din ochi. Oare ce-si spuneau? Cand a ve- nit momentul sariturilor, niste sdrituri pe care inc% nu le stapaneau, elevele s-a retras pe marginile salii. M-au lisat s& execut seriile de piruete, care m-au facut si m& stramb de durere — glezna, iarasi glezna —, apoi s-au strans din nou in cerc pentru ultimele miscari. — Sunteti geniale! le-am felicitat eu, mandra de ele. Haideti, dou’ minute pauza gsi o luim de la capat. Am luat de pe bara un prosop si m-am sters pe fata, extenuatda. Am simtit privirea lui Aymeric atintita asupra mea, am ridicat ochii. E] a mimat atunci un ,,te iubesc“ care mi-a taiat rasuflarea. Speranta... Apoi mi-a facut semn ci trebuia sa plece, gi-a lipit doud degete de buze, mi-a trimis o bezea, eu am soptit ,,pe joi“, si a disparut.4 La restaurant am ajuns insotita de Sandro — Ayme- tic era in eternul lui contratimp. Bertille, in spatele tejghelei, incasa banii clientilor. De indat& ce avea un moment liber, didea o mania de ajutor in sala. Acolo, la bar, era la fel de in elementul ei ca in sala de dans. Se facuserd trei ani de cand Stéphane luase acel resta- urant. Visa s& aiba o afacere a lui si asteptase ca scoala sa inceapa sa functioneze la intreaga capacitate pentru a-si vedea in sfarsit de visul lui. El si Bertille isi bagasera toate economiile in depozitul de garantie si, mai ales, in lucr&rile de amenajare. CAnd il inchiriaser&4, localul era o darapanatur’. Cate lacrimi de disperare nu var- sase Bertille pe umerii nostri, ai lui Sandro si ai mei! Cu munc gi cu perseverenta, Stéphane facuse din acea maghernita un loc minunat, extrem de primitor, dupa chipul si asemanarea sa. Un bistrou in adevaratul inteles al cuvantului, cu dale de gresie pe jos, cu faianta alba in zona de gatit, cu lemn, cu mult rogu, cu inox, cu o buc&tarie deschis& inspre sal& si chiar si cu un butuc de micelarie. De cum intram acolo, eram fascinat& de zgo- motul cratitelor de alama. Stéphane igi asuma latura lui 67Agnés Martin Lugand de gavroche parizian, indrdgostit de manc&ruri simple si de produse de calitate. Bertille si-a ridicat nasul din casa de marcat si ne-a cadorisit cu un zambet radios. Era bucuroasé s& ne vada, semn cA lucrurile reintrau incet, incet in normal. Pe de alt&% parte, eram constienta cd ea si cu mine trebuia si avem la un moment dat o discutie cu c&rtile pe masa. Trebuia spart buboiul. Legat de Aymeric, bineinteles. Dar gi legat de scoala. De la o vreme, m& tot intepa, cum c& nu ma implicam destul. Trebuia s3-mi iau inima-n dinti si sd-i spun ce rezerve aveam in privinta proiecte- lor ei, linistind-o in acelasi timp in privinta seriozitatii cu care aveam de gand s4 muncesc. in fine... 0 discutie care sigur n-avea s& aib& loc in seara aceea. Sandro si cu mine ne-am cocofat pe taburete, la tejghea, in timp ce ea ne pregitea cate un pahar cu vin alb. L-a strigat apoi pe sotul ei, iar acesta a ridicat capul de la pianul sau si ne-a facut bucuros cu mana. S-a intors si le-a dat cateva ordine celor din spatele lui, dupa care a venit la noi. L-a pupat pe Sandro, acelagi tratament aplicandu-mi-l apoi si mie. — Ei, Hortense, ai venit singura? s-a mirat el. — Vine si el cat de curand. Am luat cate o gur& de vin, vizibil incdntati cu totii de ideea acelei seri. —Na, c&4 vorbeam de lup, mormii Bertille. intr-adevar, Aymeric isi facea intrarea. Vizandu-i figura preocupata, l-am intrebat din priviri dac& se-ntam- plase ceva, dar el mi-a dat de inteles cd totul era in regula. A dat mana cu baietii si s-a aplecat peste tejghea ca s-o pupe pe Bertille. Dup& care m-a sdrutat si pe mine, fra nicio retinere. Restaurantul lui Stéphane era singurul loc 6B —— fiction connectionLumina unui nou inceput public din Paris unde nu-i era team ca o sd fim vazuti impreuna. — Nu prea te-am mai vazut in ultima vreme! ii aruncd Stéphane. Ai avut mult de munca? Aymeric nu se mai mira de intrebarile total aiurea ale sotului lui Bertille, care avea supar3toarea tendint& de a uita situatia in care ne gaseam. — Destul de mult, se multumi s&-i raspund’ Aymeric. Sandro rase in barb, Bertille oftd, exasperata. — in orice caz, pentru mine e o incAntare si va fac de miéncare in seara asta! Arunc o privire inspre bucatarie gi se incrunta. — Bun, mf duc la treaba. Draga mea, ne vedem mai tarziu. A plecat fluierand incetisor, dupa care l-am auzit cum ii mustra pe cei de la plitele de gatit: ,, Bravo, baieti, douad minute v-am lsat gi s-a ales praful!“ Privirea plin’ de dragoste si de tandrete pe care i-a aruncat-o Bertille m-a emotionat peste poate. Simtind m4na lui Aymeric manga- indu-mi pe spate, m-am intors spre el, iar el mi-a zambit. — Te simti bine? — Da, sunt fericit’ cé suntem impreund aici, in seara asta. Tu? — Sunt OK, nu-ti face griji. Bertille ne-a facut semn s-o urmam. Cu paharele in mand, am facut slalom printre mese pentru a ne instala, in cele din urma, la masa care ne fusese rezervat’. in astepta- rea mancarii, Aymeric a intrebat-o ce-i mai faceau copiii. Spre marea mea mirare, ea i-a raspuns mai intai amabil, apoi cu tot mai multa insufletire. in fond, era singurul capitol unde vorbeau aceeagi limba, Aymeric reactionand la sfert de cheie cand venea vorba de teme, de inscrierea la 69Agnés Martin Lugand liceu, de cine sta cu copiii seara — pe scurt, de tot ce avea leg&turd cu viaja de familie, pe care o cunostea foarte bine si pe care o trdia el insusi, in cealalt& viagi a sa. M& sim- eam foarte ciudat s& ma vad exclusd, s&4 nu fiu pe aceeasi lungime de und cu ei si si-mi dau seama c& nimic n-avea s& se schimbe vreodata. Bertille, desi nu-] intreba nimic concret despre copiii lui, il facea s4 vorbeasc& intruna des- pre ei. Era destul de subtild ca s4 nu calce in strachini. De ce ficea acum chestia asta? Incerca oare si-mi transmit’ un mesaj? Degeaba se obosea. $tiam foarte bine cd avea o familie, un sot, copii si ci Aymeric avea, la randul lui, sotie si copii. Ascultandu-i doar cu o ureche, in timp ce discutam cu Sandro tot felul de fleacuri, deveneam con- stient& de un lucru: Bertille imi tolera situatia, dar nu mi-o aproba — de fapt, nu mi-o aprobase nicio clip’. Niciodat’, pan mai deun&zi, nu mersese pana laa mi infrunta direct. Acum ins&, imi dideam seama cd de trei ani incoace finea in ea, se abtinea, facandu-ma chiar s& cred cd-1 plicea pe Aymeric. imi aminteam cum st&tuse ca de piatra cand fi explicasem totul. Fusesem oarba sau Poate c preferasem s& inchid ochii, ca si m& protejez, ca s4 nu vad adevarul. Un adevar care acum mi se parea cat se poate de limpede. Cum putea ea, femeie maritat’, mama de familie, inflexibild ca dreptatea insasi, si accepte ca eu s& fiu amanta unui barbat insurat? Probabil ci intotdeauna se punea in pielea sotiei lui Aymeric; chiar $i acum, cand vorbea cu el, se intreba pesemne unde era ea, ce stia ea, simfea pesemne suferinfa ei, in niciun caz pe a mea. Felul in care i se adresa lui Aymeric nu era decat o politete de fatada. in realitate, nu-I suporta, il detesta, nu simtea pen- tru el decat dispret. Mai ales in acest moment cand el isi punea brusc mana pe coapsa mea, sorbindu-mé din ochi: 70 — fiction connectionLumina unui nou inceput l-a fulgerat, pur si simplu, cu privirea. Aymeric nu si-a dat seama de nimic, n-o cunostea la fel de bine ca mine. Am simtit ci m& sufoc de furie; cine era ea ca si ne judece? Ea, care a avut norocul sa intalneasca la douazeci si cinci de ani un barbat dragut, atent, si sd nu mai trebuiasca sd-si bata capul dupi aia... Credea oare c& fusese alegerea mea s& ma indragostesc de un barbat care nu era liber, dar care ma iubea? Bertille era adulat& de soful si de copiii ei, nu era singurd niciodat’. Imi dideam seama ci nu era usor nici pentru ea chiar in fiecare zi, dar asta nu-i didea niciun drept si ma judece pe mine. $4 mi socoteasca o ticdloas4 egoista chitit s4 distrug’ o familie, si inc’ atat de stupid’ incat sa sper ca fntr-o bund zi el o s4-si pardseascd nevasta pentru mine, mi se parea de-o banalitate nducitoare. Dar de ce tocmai acum s&-si arate pe fata dezacordul? De ce n-o facuse mai devreme? De ce résucea cutitul in rand? De ce ma umplea de rahat? Sigur, stiam foarte bine ca viata mea nu era de invidiat, ca, la limita, era o nenorocire si o mizerie. Dar era viata mea. Obosisem. Rolul de confidenta in toata povestea asta il jucase, de la bun inceput, Cathie; din partea lui Bertille nu simtisem niciodat& vreun interes deosebit. Poate si pentru c&-i stiam prea bine p&rerile transante, judecitile neinduplecate. in seara asta ins’, se intampla ceva ciudat: oricat de asasine se voiau privirile lui Bertille cand se atinteau asupra lui Aymeric sau cand imi erau adresate mie, in ele nu se citea decat tristete. — Doamnelor si domnilor, voila! risuna ca o trambit& vocea lui Stéphane. Ne-a pus pe masi farfuriile si s-a asezat al&turi de noi. Aymeric s-a aplecat spre mine: — Te vid cam ganditoare. imi ascunzi ceva?Agnés Martin Lugand M-am lipit o clip3 de umarul lui, el m-a sdrutat pe par. —Nu, totu-i OK... m& gandeam gi eu... — Lace? Spre marea mea usurare, n-a mai trebuit s3-i rispund; Sandro a deschis subiectul cu privire la petrecerea verii. — Bun, Hortense, o sa facem stagiile de vara in fru- moasa noastr4 capital4, dar asta nu inseamna c4 n-o sa tragem o turd gi prin Sud, este? —Corect! intari, veseld, Bertille. Avem nevoie de soare! Abia m-am abtinut s& nu-l iau pe Sandro in brate si s&-i multumesc ca destinsese atmosfera. Avea, fara s&-si dea seama, un veritabil dar de a dezamorsa conflictele mocnite. Pe toate fetele infloreau acum zambete, inclusiv peceaa lui Aymeric, fiindcd gi el putea s& treacd pe-acolo vreo dou zile, ca in fiecare an. — Eu 0 si fiu acolo toat& luna august. Tu cand inchizi aici, Stéphane? Fix4m in functie de tine, ca s4 vi pastrez camerele libere. Cum a venit vorba de Conac, eu, una, am uitat de toate celelalte, mai ales ci Stéphane deschisese incd 0 sti- cl& de vin. Bertille parea sa-si fi retras ghearele si facea acum planuri ambifioase, imaginandu-si cu cine aveam s& mai petrecem acolo. Din acel moment, cina noastra a luat o tumuri la care nici nu mai speram. Toat& lumea turuia intr-un tambalau cat se poate de simpatic, taindu-si vorba unii altora, glumind, Bertille ajungand chiar sa-i spun’ bancuri lui Aymeric. Ai fi jurat c& uitase de orice preju- dec&ti. Pana la urmd, am inceput s& cred c& fusesem eu paranoic’, asa cd am savurat fiecare secunda a acelei petre- ceri. Radeam am4andoua, ciocneam paharele inainte de fie- care inghititur’a. Stéphane $i Aymeric au vorbit surescitati 72 — fiction connectionLumina unui nou inceput despre munca lor, parand ca n-o sa se opreasca niciodata. Sandro o facea pe prostul, povestindu-ne abracadabrantele lui aventuri amoroase, de radeam toti cu lacrimi. Cliengii de la celelalte mese s-au intors cu totul spre noi cand pa- tiserul restaurantului ne-a adus deserturile; cinci Pavlove minunate, ,,in onoarea balerinelor“, ne-a precizat el, Mo- ment in care Sandro, ridicandu-se in picioare, a zis ca si el era balerin, executand apoi trei miscari de samba. Lumea a aplaudat, a ovationat, Stéphane si-a felicitat angajatul si pe artistul serii noastre, apoi s-a dus sa ia o sticla de rom ascunsd in spatele tejghelei, ca digestiv de final. Totul re- intrase in normal, iar eu petreceam seara minunaté la care visasem, alaturi de prietenii mei si de barbatul pe care-] iubeam; doar Cathie si Mathieu lipseau ca sa fiu complet fericité. M-am agatat de acele clipe ca de colacul meu de salvare, cat si cred in continuare cd viata pe care o duceam merita s& fie trait’, cat s% m& mai iluzionez cu ideea cd eram fericita. Aymeric si cu mine ne-am cdutat din priviri, in aceeasi clipa. _ ip multumesc ca ai avut aga o idee, i-am murmurat eu. — N-ai de ce, tocmai am petrecut un moment minunat, imi face extraordinar de bine s4 mai trdim gi noi, impre- un, niste clipe normale. Ne-am infranat cu greu dorinfa de a ne saruta. O descarcare de dorint4 ne-a fulgerat pe amandoi. Aymeric a ras in barbi, apoi s-a intors la discutiile cu ceilalti. — Ma intorc, i-am soptit eu la ureche. M-a lsat sd plec, dar nu inainte de a ma mai man- gaia o data pe coapsa. Ajunsa in dreptul scarii, m-am uitat la el, cuprinsd brusc de un soi de am&raciune. Te inseli, Aymeric, asta nu-i viata normald. Ceva mai tarziu,Agnés Martin Lugand dupd ce vorn face dragoste, tu o sd stai un sfert de ord ca sa te dezmeticesti, apoi o sa-fi dai cu parfum si 0 sd te duci sa dormi langd sotia ta, in vreme ce eu o sd dorm in efluviile imbritisdrilor noastre. Am pornit-o in jos pe trepte, fara a-mi lua ochii de la el. Am stiut imediat ca era o greseala. Pantofii mei amefitor de inalfi au derapat si m-am vazut alunecand, de parcd m-as fi privit din afara corpului. Degeaba am incercat sa m& redresez, mainile mele n-au gasit nimic de care sa se agate, nimic in afara de aer. C&derea a pa- rut s4 dureze o vesnicie. Pana la urmé s-a sfarsit, dar calvarul meu a continuat, cici mi-am simtit glezna — blestemata aia de glezna care-mi facea figuri de cateva saptamani — sucita, intoarsa, flectata intr-un unghi cu totul nefiresc. N-a mai rezistat. Am regretat pe loc ca-mi anulasem programarea la kinetoterapeut. Mi s-a p&rut ci aud un parait, ca atunci cand sfasii o bucata de panza, apoi am urlat de durere. Mi-am incheiat cdderea fix pe noada, izbindu-méa in acelasi timp cu capul de perete. Am rémas in acea pozitie o buna bucata de vreme, cu o mani lipita de treapta de sus si cu cealalta de perete. Undeva, departe, s-au auzit targ4ituri de scaune pe podea si niste voci ingrijorate. Am ridicat capul si am inteles ci ma rostogolisem pe scar& aproape pana jos. Deasupra, parea si domneascd o confuzie totala; eram foarte ametita, dar ii distingeam pe prietenii mei si pe Aymeric, napustindu-se si vada ce s-a-ntamplat, precum si figura livida, paralizata a lui Stéphane, care ramasese sus, la parter. Primul a ajuns Sandro, care a inceput s& injure pe limba lui, pasind peste mine. Bertille s-a oprit pe treapta de deasupra mea, blocandu-l pe Aymeric, si m-a m4ngaiat usor pe frunte. 74 — fiction connectionLumina unui nou inceput — Ma auzi, Hortense? Spune ceva... Tremuram din toate incheieturile si icneam, cu ochii plini de lacrimi. — M& doare, am reusit eu sa ingaim. G... glezna... S-a uitat, incremenitd, la piciorul meu rasucit. — Vai de mine... Stéphane! url& ea. Du-te dupa niste gheata! Aymeric, du-te si tu cu el si pregateste un scaun intr-un colt mai ferit, la bucdtarie! — Dar... — Nu mai comenta! Aymeric a ezitat cateva secunde, apoi s-a executat; parea complet pierdut, nestiind ce s4 facd sau incotro s-o apuce. L-am simfit pe Sandro scofandu-mi pantofii, m-am schimonosit de durere si am strans din pleoape cat puteam de tare. Rezistd! Nu plange! — Hortense, nu poti ramAne aici. Trebuie sé mergem sus. Te ajut eu sa te ridici. — Nu stiu daca pot sa stau in picioare... Tare mi-e team ca... Glezna mea isi dublase deja volumul, pielea se inro- sea... $i-apoi durerea aia... Lacrimile imi curgeau giroaie pe obraji, fara s& le pot opri. Bertille mi-a cuprins fata intre palmele ei pentru a nu m 1asa sa-mi pierd cumva cunostinga, — Uita-te la mine, ma incuraja ea cu blandete. Am ascultat-o. Privirea ei ma invaluia, imbarba- tandu-mé, linistindu-m4. M-am agatat de ea ca de un colac de salvare. — Gata. Suntem aici, cu tine. Dar nu te putem lasa sa stai toata viata pe scara de la bud. lar sus te asteapta Aymeric. O s& te ducem la spi... — In niciun caz! am gemut eu, gata si m& sufoc.Agnés Martin Lugand Nu concepeam si-i bag in viteza pe toti, nici s8-1 su- pun pe Aymeric la asemenea cazne. Am clatinat energic din cap, in ciuda durerii care-mi zvacnea in tample. — Ma descurc eu cumva, te asigur! Bertille plesc&i dezlipindu-si limba de cerul gurii, semnul ei de exasperare maxima. Probabil ca pricepuse motivele refuzului meu. Dar indarjirea mea o facu s4 cedeze: — Nu e deloc intelept ce faci, pe bune. Dar, ma rog, daca asa vrei tu... Te mai doare si in alta parte? — Nu, sunt OK... doar fundul, un pic méinile gi... la cap. Nu m-am incurcat! Mi-a pipait craniul si a gasit locul unde ma lovisem. — Ai un cucui de toat& frumusetea. Hai, sd nu mai pier- dem vremea. Sandro m-a apucat de subsuori si m-a tras in sus. Din reflex, am pus piciorul ranit in podea. Mi-am fnadbusit urletul in um&rul lui. —N-o si reusesc. Nu pot sd merg. — Te duc eu in spate. In brafe nu mi putea duce. Scara fiind prea ingusta, n-avea alta solutie. S-a intors cu spatele, iar eu mi-am petrecut brafele in jurul gatului sau. M-a ridicat ca pe un fulg, avand mare grija s4 nu-mi atinga piciorul. Bertille a luat-o inainte. N-am vazut nimic din urcatul scdrii, nici din traversatul salii restaurantului. Durerea ma facea s4 tin ochii inchisi. Nu i-am deschis decat cand am ajuns in bucdtdrie. Stéphane ne-a iesit in intampinare si ne-a condus, terifiat, intr-un colt mai linistit, evitand sa se uite la mine; Aymeric m4 privea dezarmat — era pentru prima data cand {l vedeam pierdut cu firea si complet depasit de situatie. Trebuia s4-] linistesc cumva. Numai 76 —— faction connectionLumina unui nou inceput c4 durerea ma innebunea, mi-era imposibil s4 gandesc. Sandro m-a instalat cu infinite precautii pe un scaun. Aymeric a venit lang mine. — Zau asa, Hortense... ce-a fost in mintea ta? La orice ma asteptam, numai la asa o intrebare nu. — Chiar crezi c4 e momentul, Aymeric? i-o t&ie Bertille. Tine-i bine gamba pana-i pregatim o punga cu gheata. Nu trebuie sa atinga pamantul. Aymeric s-a lasat pe vine si mi-a prins cu delicatete pulpa piciorului intre mdinile sale, abia indraznind sa m& ating’. — Nu stiu... N-a fost intentionat. —Te cred, murmuri el. Iartd-m3... eu... — Da-te de-aici, ti ordond Bertille fara niciun menajament. Sandro a preluat stafeta, Aymeric s-a ridicat gi a ra- mas langé mine, mangdindu-m incetisor pe par, linis- tindu-mé cu gesturile-i tandre. I-am surprins lui Sandro privirea ingrijorata, Bertille i-a intins apoi gheata. — O si-ti facd bine, imi zise ea. — $tiu, dar... Musc&atura frigului mi-a tdiat respiratia. Trebuia re- sorbit hematomul gi evitat ca glezna sd se umfle prea tare. Durerea era insuportabila, ma ardea, parca cineva mic-ar fi infipt nigte lame de ras pe sub piele. Am simfit imediat c4-mi dau lacrimile si mi-am lipit fata de mana lui Aymeric. — Imi pare rau, Hortense, e vina mea, imi spuse Stéphane. Neasteptata lui reactie m-a facut s& uit pentru mo- ment de chinul prin care treceam, mi-am scos fata din as- cunzatoare si m-am uitat la el, statea deoparte, rozandu-si unghiile. — Ba bineinteles c& nu, ce tot spui acolo?Agnes Martin Lugand — Trebuia de nu stiu cand sa pun o balustradé la ne- norocita asta de scar, s4 nu-si rupa cineva gatul! $i uite c& s-a-ntamplat! imi pare foarte rau... fir-ar si fie! Cum Bertille se duse finta la sotul ei, care se invartea in cerc, fScandu-si mii de reprosuri, si-1 mangaie usor pe brag. — Stéphane, inceteaza, eu am fost neatentd, i-am spus eu. Adu mai bine romul ala special al tau, cd totul 0 si se rezolve! Bertille s-a uitat la mine recunoscatoare. — Uitd-te si tu, e un fleac, am continuat eu, reusind aproape sa si rad. Maine o sa fopai ca un ied! Nimeni dintre cei din jur n-a parut s4 ma creada. Nimeni, in afara de Aymeric, care mi-a zimbit, aparent linistit. De cand ne cunosteam, faceam intotdeauna in asa fel incat sd-mi ascund momentele de oboseali, si nici- odata nu mi accidentasem serios. Sigur, din cand in cand mai aveam cate-o problem pe ici, pe colo, dar nimic de amploarea asta sau care sa fi impus imobilizarea totala. Respiratia mi s-a accelerat, frica mi se distila in vene ca 0 otrava. Simteam in stréfundul meu c& era vorba de ceva grav. Nu fusese o simp]& impiedicare pe o scara. Avea si se lase cu urmari. — Minunat! exclama Aymeric. O noapte zdravana de somn o s&-fi prinda numai bine. Hai, te duc eu acasa. Am crezut ca Bertille avea sd-1 cisdpeascd pe loc; San- dro nu-si putea ascunde stupefactia, dar nici nu-mi dadea drumul din mana. — M& bucur c-o faci pe taxiul, bombani ea apro- piindu-se cativa pagsi de noi. Poti s& ramai cu ea peste Nnoapte? 78 — fation connectionLumina unui nou inceput Aymeric a palit si-a inceput sd se balbaie. Era tot ce-mi lipsea. — Bertille, te rog, am implorat-o eu. N-are el nicio vind, lasa-l in pace, macar acum. Ea nu-mi lua in seam& rugamintea si continua: — Ma-ndoiesc cd ingelegi, dar nu poate fi ldsata singura, trebuie ajutata sd urce in pat, s4-si puna gheata pe glezna, hematomul 4la trebuie si el supravegheat... Poate cd nu stii, dar Hortense e dansatoare, glezna aia, dincolo de faptul ca-i permite sa-si urmeze pasiunea, este unealta ei de munca... Deci, Aymeric, te mai intreb o data, poti sé te ocupi de ea noaptea asta, da sau nu? — Bine, dar... ea tocmai a zis c3 nu-i chiar asa de grav... — Si tu ai crezut-o? Evident, tie nici n-are cum sa ti se pare ceva grav, dar tu n-o vezi ca sufera ca un martir, cde terminata? Doar o cunosti, ce naiba, asa e Hortense, vrea s nu stam cu grija ei. Sau poate nu stiai? Aymeric s-a intors spre mine in cdutarea confirma- rii, eu am lasat capul in jos. Bertille avea dreptate. $i da, aveam ingrozitor de mare nevoie de el in noaptea aceea. S-a lsat pe vine lang mine si mi-a pus o mana pe obraz. — Eu... $tii ci as vrea sa stau si sa am grija de tine... dar... nu pot. E si cam tarziu... {mi pare ru. O si te duc acasé... dar... dar... Bun venit in realitate! Daca si-ar fi batut putin capul, ar fi g&sit o solutie ca s4 rimAna cu mine. Doar o dat’. Nu ceream mare lucru, doar ca 0 dat& si n&scoceasci si el o minciuna convingatoare ca sa aiba grija de mine. Dar, dupa toate aparenfele, era un efort prea mare pentru el. Mi-am inghitit lacrimile si mahnirea. M-am aplecat spre el si mi-am lipit buzele de ale lui.80 Agnés Martin Lugand — $tiu, trebuie s te duci la tine acasd, n-ai incotro, i-am spus eu. O s& ma descurc... te asigur, nu-i mare lucru. —Te ajutam noi, ma intrerupse Sandro. Bertille, te duci tu cu ei in masina? — Sigur. — Eu vin dupa voi cu scuterul. As fi vrut sa am puterea de a-i linisti, de a le spune ca nu trebuia sa stea cineva cu mine, dar imi lipsea curajul, nu voiam si nu puteam s4 ram4n singur& cu mine insami. Aymeric incerca din risputeri s4-mi prinda privirea, de- tuta lui imi era insuportabila. Evident ca n-avea de ales, c& nu putea s& rim4ni peste noapte, dar aveam asa de mare nevoie s4 ma ia in brafe, s4 ma stranga la piept, s4-mi spuna ca totul avea sa se rezolve. — Zi-mi, ce pot si fac? imi spuse el. — S& mi ajufi sa mi ridic, i-am zis eu, mai sec decat ag fi vrut. Intoarcerea acas& a fost, pentru mine, un adevdrat drum al crucii. Am strans din dinti cat am putut ca si nu urlu la fiecare zgaltaitur’, accelerare sau frani. In oglinda retrovizoare vedeam, de fiecare dat&, privirea ingrijorata a lui Aymeric, pe care bietele mele incercari de a zambi nu reuseau sd-l calmeze. Bertille a deschis rapid portiera, eu m-am tarat pana la marginea banchetei avand grija sa nu mi ating cu piciorul de nimic, noada mea, deja dure- roasd, era pusa si ea la grele incercdri. La fel de debusolat ca si pana atunci, Aymeric fi ceru voie lui Bertille si ma ajute s4 ies din masina; daca as fi fost ceva mai in forma, ag fi pufnit in ras — un ras amar. Niciodata nu-l mai vazusem aga de neajutorat. $i-a intins bratele spre mine, eu m-am agitat de ele, apoi el m-a dus ca pe o mireasa — fiction connectionLumina unui nou inceput pana la poarta inalta de la intrare — pe care Sandro a deschis-o —, eu mi-am lipit obrazul de gatul lui, el imi murmura ,,iarta-m&" la fiecare pas. — Las&-mi jos, i-am zis eu odat& ajunsi la piciorul scarii. — Dar de ce? — Te rog... Aymeric s-a executat, iar eu am ramas in echilibru pe piciorul valid, ajutaté de m4na lui petrecuta in jurul mijlocului meu. — Du-te acas4, o si ne descurcdm. E tarziu, exact cum ai zis, si, oricum, nu poti sa ramai peste noapte... Asa ca mai bine du-te. — Imi... — Sst... stiu, mi-ai mai zis. Sdruta-ma si fugi. — Hai si mergem, ne intrerupse Bertille. Nu-i bine sa stai prea mult in picioare. — Ai dreptate. Cu fata crispat&, Aymeric s-a aplecat spre mine si si-a apasat cu putere buzele de ale mele. — Te sun maine. I-a predat stafeta lui Sandro, care m-a luat imediat in brafe. — Hopa, ai tras tare cu ciocolatd? Am izbucnit in ras. Bine ca era acolo, ca sa mai des- tind’ atmosfera. — Atenfie, pornim! ne anunfi el. I-am aruncat o ultima privire lui Aymeric, se in- departa fara a ne scdpa din ochi. Oare ce gandea va- zandu-ma indurerata in brafele altcuiva? Oare avea si poat’ dormi in noaptea aceea? Avea sa-si cautea alinarea in brafele ei? Nu te mai gandi. Dusa in brate de Sandro, cu Bertille in fafa, l-am pierdut pana la urma din campul82 Agnés Martin Lugand vizual. O tdcere apasatoare s-a lasat peste noi. Sandro se concentra s4 nu rateze cumva vreo treapta si si repete is- prava mea de mai devreme. Un ranit era de ajuns pentru acea seara. Ag fi vrut sd-i usurez urcusul. N-aveam cum. Durerea aproape ca ma facea sd vars, imi sfarama inima-n piept si ma aducea panda in pragul lesinului. Voiam sa inceteze odata acea suferin{a, si totusi simteam ca nu era decat inceputul. Luminile blande din apartament ne-au intémpinat chiar de la intrare, faptul ca ma stiam in coconul meu m-a mai linistit un pic. Bertille imi aranjase pe pat per- nele, plus inc& niste pernute. Sandro m-a depus cu griji in acel culcus, dupa care s-a pravalit intr-un fotoliu, epui- zat de efortul depus. Bertille mi-a intins imediat un pahar cu apa si un calmant. — Am vizut ca ai niste pungi cu gheata in congelator, o sa-ti aduc una sa fi-o pui pe glezna. Mai ai nevoie de ceva? ma intreba ea. — Mersi... Cum sa zic... As vrea si merg la baie. Améandoi s-au uitat la mine blocati, apoi au izbucnit in ras. Pentru o clipa, tensiunea aceea insuportabila a disparut. Ai fi zis cd totul avea, intr-adevar, sd se rezolve. O jumatate de ord mai tarziu, eram instalatd pentru sommn, cu picioarele ceva mai ridicate si cu o punga zdra- vana de gheata pe glezna. Ma luptam cu mine insdmi sa nu le ar&t cat de tare sufeream. — Duceti-va acas4, ca sunteti franti de oboseala, de-acuma ma descurc si singura. Serios! — Eu rimén aici si s4 nu te-aud ca incepi iar cu negoci- erile, imi raspunse Sandro. Dar tu, Bertille, du-te linistita acasa, la Stéphane si la baieti. — fition connectionLumina unui nou inceput I-am confirmat din ochi c4 putea s& plece. A sunat dupa un taxi, apoi a venit si s-a agezat langa mine. — Hortense, am cedat la faza cu spitalul, dar imi pare r4u, crede-m&. Trebuie neap&rat s& te vada un doctor miaine-dimineata. — Os& vad eu. — Ia las& prostiile! Tu ti-ai vazut glezna? Ce vrei? Sa se agraveze totul? Cum crezi c-o s& te las? Maine la prima ord il sun pe Auguste s&-ti aranjeze o consultatie la doc- torul lui. $4 n-avem discutii! — Are dreptate, interveni $i Sandro. La cum se prezinta chestia aia de la picior, sunt sigur c& e vorba de cel putin o rupere de ligament. Dup& figura lui Bertille, mi-am dat seama ca era de aceeasi parere. Exam trei, prin urmare. lar ei nici nu stiau c& de cateva siptim4ni incoace primisem tot felul de semnale de alarm’. M-am luptat cu un veritabil atac de panic’; groaza punea st4panire pe mine, fara sa-i pot opune vreo rezistent3. M-am stréduit s4-mi tin sub con- trol bat&ile inimii. Nu trebuia sub nicio forma sd le arat cat de fricd mi-era. — S& asteptam mai intai parerea doctorului, bine? Bertille s-a ridicat si m-a imbratisat plind de afectiune. — Multumesc mult, i-am zis eu. A deschis gura si spuna ceva, dar s-a razgandit. Cam intuiam eu ce subiect se pregdtea si abordeze. Din feri- Cire, hotarase s& ma crute. Deocamdati. — Multumeste-i lui Stéphane din partea mea si, inainte de orice, spune-i c3 n-are nimic s4-si reproseze. A fost vina mea, am c4zut fiindcd n-am fost atent&. Mi-a zambit, i-a dat un pupic lui Sandro gi s-a dus la cei care-o asteptau acasa.a Agnés Martin Lugand De indat& ce Sandro a intrat la baie, m-am intins, strambandu-mi de durere, in cfutarea unei pozitii mai confortabile. Mi-am petrecut cateva minute contem- pland tavanul, eram sfarsita, m4 dureau toate, inclusiv dintii, de cat stransesem din ei ca s&-mi ascund sufe- Tinta. $i totugi, stiam c&4 n-o s4 ma ia somnul prea usor. Aymeric uitase s&-mi trimit& traditionalul lui SMS. Seara aceea avea s& fie ciudatd pana la capat. Mai bine asa, la urma urmelor, frustrarea de a nu-i putea raspunde ar fi fost prea mare; tare mi-ar fi pl3cut s3-i povestesc despre groaza mea incontrolabild, despre panica ce m& cuprin- sese gandindu-mi la cate aveam de tras cu glezna aia, tare ag fi vrut si-mi plang lacrimile in bratele lui, ca s& mi descarc, s& mA linistesc si s& adorm apoi, lipitd de el. Aveam nevoie de el. lar el nu era acolo. Corpul meu imi era cel mai bun aliat, cel in care aveam deplind incredere, niciodata nu ma dezam&gise. il intretineam, aveam grij& de el, el era unealta cu care munceam, asa cum fi zisese Bertille lui Aymeric, dar, mai mult decét atat, era tot ceea ce insemnam eu. De cand eram mic&, el m& ajuta sd fiu fericita, era arma mea de ap&rare impotriva tristetii, permitandu-mi s& exist, si ma exprim. Ma ajutase s&% trec peste pierderea alor mei, de el m& agatasem ca s4 ram4n in picioare, s4-mi alung amar&ciunea, si-mi pistrez fortele. S4 ma lase balt&, s4-mi arate cd avea si el slabiciunile lui — pentru mine asta era de neconceput. Ma temeam c-o s& m§ pierd definitiv. Faptul ca, in ultimele doua ore, fusesem carata ca un sac si hatanat4 incolo si-ncoace era de nesuportat. Depen- denta de cineva ma oripila. N-avusesem de ales in seara asta, dat& fiind starea gleznei, dar aveam sentimentul c& — faction connectionLumina unui nou inceput devenisem un obiect, se discutase despre mine ca si cum eu n-as fi fost acolo, ca si cum n-as fi avut niciun cuvant de spus. Prietenii mei erau adorabili, stiam c& nu se ocu- pau de mine din obligatie sau din constrangere, dar nu acceptam si fiu tratata ca o povara inerta. As innebuni s gtiu c& ei ar trebui s& aib& grija de mine, s4 ma vegheze ca pe un om bolnav, ca pe un neputincios. Nu conta ce-avea s& m-astepte dupa intalnirea cu doctorul, aveam si ma descurc fara niciun ajutor, fara s& le cer nimic. — Vreo veste, ceva, de la Aymeric? Am tresarit — pierdutd cu totul in negrele mele gan- duri, nici un bigasem de seami ca Sandro iesise din baie. —Nu. S-a apropiat de pat, cu o noua punga de gheata in mana. — imi dai voie si ridic putin plapuma? — Nu fi tampit, daca ma faci s4 rad, m& doare. — Bine, ma abtin. Figura lui concentrat&, prea concentrata pentru el, m-a ingrijorat. Gandea la fel ca Bertille. Aymeric pierduse cteva bile albe chiar si in ochii lui Sandro. $i avea s3-i fie tare greu s& le recupereze. N-aveam niciun interes s4 polemizez pe acea tema, eram si asa destul de abatut3. — Acum incearca s& dormi, imi zise el. Eu o si m3 in- tind pe canapea, strigd-ma dacé ceva nu-i in regula. — Cum e? l-am intrebat eu aratand cu capul spre glezna. — N-arat’ prea bine.Sandro m-a trezit luni dimineat3. Auguste venea s& mi ia intr-o or&. Nu se intrezarea nicio ameliorare la ori- zont si, colac peste pupaza, bratele si coapsele imi erau acoperite de niste van&tai care mai de care mai spectacu- loase. Eram extrem de obosit3; torturat’ de dureri si de gtiji, nu reusisem s& atipesc decat in Zori. Auguste ne astepta pe trotuar, lang’ taxi. Ne-a ve- nit in intampinare, cu bastonul in man& — baston care nu-i era de niciun folos, dar care se asorta cu aerele lui de dandy; de fapt, isi pastrase acest obicei de pe vremea cand inca mai preda. Batranul acela, a cdrui cochetarie era legendar§, stia intotdeauna s3-si puna in valoare gra- tia si silueta longilind. Am simtit cum mi chircesc un pic in fata ochilor lui mari. Dumnezeu e martor, intotdeauna Ne spusese si avern mare grij& si s4 ne ferim de ,,acroba- fii", indiferent c& e vorba de munc sau de viata noastr3 privata. M-a m&surat din cap pana-n picioare, rezultatul pesemne c4 nu era stralucit, figura lui parea jumatate mahnit&, jumatate amuzati. Apoi, fra sé-mi mai acorde vreo atentie, i se adres& lui Sandro: 86 — faction connectionLumina unui nou inceput — M& ajuti s-o urc in masind gi te duci imediat la scoala. V4 tin eu la curent. Bine c& era Auguste, fiindcd in fata lui nu indrézneam s& fac vreo criz&; iarasi aveam senzafia cd eram lasat& pe tus& si ci nu eram in stare de nimic. L-am strans tare de brat pe Sandro, care abia s-a abtinut s4 nu pufneascd in ras. M-a ajutat s4 ma strecor pe bancheta din spate, gratificandu-ma cu un clipit incurajator din ochi, apoi a trantit portiera. L-am vazut prin geam razand cu Auguste, apoi acesta din urm& s-a urcat in fat’. Ma simteam clar ca © pustoaicd neascult&toare pusa la colt. — Sfatul meu e s& dormi un pic, au fost singurele cu- vinte pe care mi le-a adresat. Apoi, nimic. Era turbat de furie. Prostia si neindemé- narea mea jl exasperau. Felul in care batea cu degetele in m&ciulia bastonului era suficient de elocvent. Daca ar fi putut s3-mi tragd una pe spinare, s-ar fi simfit mult mai bine. Enervarea nu |-a impiedicat totusi sa se anga- jeze intr-o discutie plin& de curtoazie cu goferul, igno- randu-mi total. Stiam exact unde ma ducea. Sandro si Bertille trecusera deja pe-acolo, eu ma fofilasem de fiecare dat4. M& si miram cum de reusisem! S-ar fi zis cd, pan& mai deun&zi, m& pricepusem s& evit chestiile mai grave sau s& réman discreté atunci cand ma accidentam. Au- guste obisnuia sd mearga la o veche clinica particulara de la marginea de vest a orasului, inconjurata, dupa spusele celorlalti, de un parc $i nu tocmai curaté. Cum n-aveam de ales, m-am lasat dusd intr-acolo si chiar am atipit la un moment dat. Portiera s-a deschis, iar un infirmier mi-a intins mana pentru a ma ajuta s4 ma dau jos din masin3. OdataAgnés Martin Lugand ajuns& afar, imi vari sub nas un scaun rulant. M-am uitat incruntata la Auguste, iar el mi-a raspuns cu un zAmbet usor sadic — radea de mine, ca pedeapsd pentru neatentia mea. M-am supus si m-am prabusit in scaun, bombinind. — Ne vedem mai tarziu, dupa radiografie. A pornit-o in fruntea cortegiului, fluierénd. Infirmi- erul l-a urmat, impingand scaunul rulant. Auguste a fost intampinat de un barbat in varst&, cu niste late de par lungi si albe, dac& asta era super-doctorul lui insemna c4 inc4pusem pe mana unui savant nebun! Cei doi au tinut-o o vreme tot intr-o imbrtisare si o efuziune, fara a-mi da nicio atentie. Pe cat de vetust mi se paruse exteri- orul clinicii, pe atat de sclipitor de nou era interiorul, deo modernitate impresionantd din punct de vedere medical. Spre marea mea mirare, nu mi-au facut doar o radiografie Ja glezna dreapta, ci mi-au examinat-o si pe cea stang3, fara a uita nici de brate si de solduri. Parci eram un cobai. C4nd radiologul a considerat c4-mi luasem doza maxima de raze, i-a zis infirmierului s4 m4 ducd in biroul profe- sorului. in tot acest timp, nu mi-au dat nicio informatie despre starea piciorului ranit. Simteam cd explodez. Pe de alt% parte, puteam eu sa zic ceva? De pe culmile teh- nologiei moderne am coborat, brusc, in secolul trecut, in momentul in care am intrat in biroul savantului nebun, unde mi astepta Auguste. fncperea, pe lang’ faptul c4 putea a apa de colonie ieftin3, se scdlda in propria-i de- crepitudine. Probabil c4 nimic nu se schimbase — si nici nu fusese schimbat — de vreo patruzeci de ani. Profesorul nu i-a lsat timp soferului meu sa inchid’ usa in urma noastr3; s-a ridicat rapid, a insfacat radiografiile puse pe genunchii mei si i-a spus ca poate sd plece. 88 — Fition connectionLumina unui nou inceput Dup§ ce a pus dosarul pe birou, a impins fotoliul rulant pana la patul de consultatie, care doar printr-o minune se mai tinea in picioare. B&tand usor cu mana-i zbarcita in vinilinul vechi si scorojit — cearsaful steril de unic% folosintd era probabil prea scump —, mi-a facut semn s& m& cocot acolo, apoi a dus fotoliul intr-un colt. fi puteam vedea hainele de sub halat; p&rea la fel de cochet ca Auguste, daca apreciai pantalonii de catifea, vestele de 14nd si papioanele. M-am intins pe pat. Fara a-mi adresa in continuare niciun cuvant, mi-a examinat glezna minute intregi, cand maraind, cand mormaind in barb’, cand pufnind de parca ar fi avut gaze la stomac. A examinat-o apoi si pe cealalta, indoind-o, risucind-o in toate partile, mergand chiar panda la a-mi ridica gamba si a se asigura de supletea ei. Abia m-am abyinut s& nu-i zic de la obraz c& stiam s& fac spagatul in aer, dar c4 acum, neincalzita cum eram si accidentata, imi cerea un pic cam mult. Dup& aceea s-a intors la partea ranit3, scotand intruna acele zgomote din gat si din gur’, care mai aveau un pic si-mi faceau great&. A palpat-o usor, am strans din dinti. M-am uitat intreb&toare la Auguste, care mi-a facut semn s& stau linistit’. Unde naiba aterizasem? Sandro si Bertille ar fi putut s&-mi explice un pic inainte! Savantul nebun s-a dus s& scotoceascd intr-un dulap, de unde a scos 0 pereche de carje pe care mi le-a intins. Mormaind mai departe in barb, s-a asezat la birou si a aprins aparatul pentru cititul radiografiilor, o scul’ de pe vremea lui Matusalem. Nu stiam cum se merge in cArje, dar m-am descurcat si eu cum am putut, bagand de seamé, in acelasi timp, ca profesorul ma urmirea cu atentie. Cand am reusit, in sfarsit, si ma asez in fotoliul de langa ce! al lui Auguste, eram leoarcd de transpirafie. Prietenul séu mut, totusi doctor, imi studia 89Agnés Martin Lugand cliseele cu atentie, eu preferam s& mA uit in alt& parte, in niciun caz la ceea ce p&rea a fi articulatia mea. — Eh, fata drag, vid cd nu faci lucrurile doar pe juma- tate, zise el in cele din urméa, cu 0 voce ursuza. Am ridicat capul. Se uita la mine pe deasupra oche- larilor, din spatele biroului sdu, cu un aer reprobator. in ciuda bonomiei sale comice, ma ingrozea — sau, mai degraba, viitorul lui diagnostic m& terifia. Mi-era frig, ma dureau toate, tremuram. Daca mi-as fi pierdut si pu- finul control pe care-l mai aveam asupra mea, as fi intrat in convulsii. In céteva secunde avea si mi se hot&rasc4 viata. S-ar fi putut alege praful de toate. Cum de fusesem atat de inconstienta? S& nu fiu atent’ tocmai la mine! — E chiar aga de grav? l-am intrebat eu cu o voce govdielnica. Auguste si-a pus mana pe miinile mele, crispate pe genunchi. Temerile mi se confirmau. — Te-ai simtit sl4bita in ultima vreme? Am 1asat capul in jos. — Spune-mi, m& incuraj& el cu blandete. Nu e un inte- Togatoriu, trebuie pur si simplu sa stiu. Am oftat, obositS s% mai lupt. in halul in care eram, nu mai puteam s4 mint. — De vreo doud luni incoace, poate chiar mai bine de doua luni, am facut periodic intinderi la glezn4, iar cand fac salturi, mai ales Ja aterizare, simt un fel de sagetare, nu ma mai fine la fel de bine ca inainte. E cam subredi... ah, si era s& uit, la inceputul sAptamanii trecute mi-am sucit-o, am alunecat intr-o balta. — $i, bineinyeles, n-ati mers s& v4 vada niciun kine- toterapeut, asa-i? Ce s4 mai vorbim de mers la urgente azi-noapte! 90 — fietlon connectionLumina unui nou inceput Am incuviingat din cap. Profesorul a dat cu pumnul in masi, s-a uitat exasperat la Auguste, apoi m-a gratificat si pe mine cu acelasi gen de privire. — Voi, dansatoarele, sunteti toate la fel, cand vi doare ceva, nu va ascultati corpul... parca v-ar placea sa suferiti! S&-fi spun ceva, de doua luni de zile faci entors’ dupa entors&! O s4-mi zici ci nu-i mare branza! Cand naiba o s4-nfelegeti cd pentru a continua si dansafi, trebuie s3 mai faceti si cdte o pauza gi si va ingrijiti?! Apoi, cand chiar nu ma mai asteptam, a explodat si mai tare, de m-am chircit toatd in scaun: — De patruzeci de ani asist numai la comportamente total iresponsabile! Am ajuns sa cred c-o faceti special, de parca ar trebui s& vi doara ceva ca si dansati! O tam- penie! Sunteti nigste nebune patentate! Dar tul... Tu chiar esti culmea! Chiar stau si ma-ntreb daca meriti s4 mai fii pusd pe picioare, dac’ nu cumva, odat& insanatosit3, o sd faci tot ce pofi ca sa te sinucizi! Acuzele, observatiile, bestelelile acelea ale lui ri- sunau in mine intr-un mod ciudat, deschideau o rand dureroas3, o rand pe care nu voiam nici micar s-o vad, dardmite s-o analizez. {mi era de-ajuns cat auzisem, tre- buia sa stiu verdictul. — Ce am, de fapt? O entors& mai zdravani, nu? Cat de grav poate sa fie? Profesorul a izbucnit in ras — un ras necrutator — si m-a fulgerat cu privirea. — Teoretic, da, ai dreptate, o entorsd, ca toate cele pe care le-ai avut in ultima vreme, nu-i cine stie ce chestie. Dar ar fi trebuit s& le acorzi atentia cuvenita! Atunci poate c& n-ai mai fi ajuns aici! incepand de azi, ai trecut la ches- tii serioase. Foarte serioase! Ti-ai rupt doua ligamente,Agnés Martin Lugand esti la nivelul doi plus. Existd trei niveluri, dréguta mea, asta ca sd-ti faci o idee despre cat de grav e! Asa ci trebuie s4-ti bagi mingile-n cap, m&car acum. Fiindc’, dacd mai continui asa, o s4 ajungi la instabilitate cronica. lar asta inseamnd operatie! Am rimas mut&, complet mut3. Nici nu mai respi- tam. Operatie. Imobilizare, poate definitiv’. Renuntarea la dans. Ce-as mai fi fost fra el? Nimic. Nimeni. Paman- tul se cisca sub mine, iar eu cideam, cideam tot mai jos, intr-un hdu intunecat, fara sc&pare. Brusc, mi s-a incetosat vederea. — Felicitarile mele! Te asteapt3 doua luni si jum&tate de arest la domiciliu, o si porti zi si noapte o atel in ur- m&toarele sase siptamani, o si mergi in cArje si o s& faci la sedinte de recuperare pani o s&-ti ias’ pe nas... Astea o s&-ti prindd foarte bine si o s&-ti fie si invaf&turad de minte. Probabil ci m-am f&cut alba ca varul, imi venea si vomit, si-mi dau pumni in cap. Era numai vina mea. Tocmai ma sabotasem. Tocmai ma distrusesem. Eu sin- gur3. Fara ajutorul nimanui. — Hai, si nu mai pierdem vremea! Trebuie facutd atela, ca s&-ti mai ia din durere. Odatd glezna prinsd si fixata, durerea a mai scdzut in intensitate. Mi s-au dat niste carje, iar savantul nebun, al c&rui nume tot nu-] aflasem, ne-a escortat panda la taxiul care ne astepta afar’. — Fata drag’, am incredere in tine, s& fii cuminte! Lasa-1 pe b&rbat4-tu si puna osul la treab3 pentru copii! N-o s& moara din atata lucru! De unde-o mai scosese si pe-asta? Pentru el, binein- teles, varsta mea insemna automat cas&torie si viata de 92 — tation connectionLumina unui nou inceput familie. Fara s% stie, savantul nebun tocmai imi daduse lovitura de gratie. De parca n-as fi fost si-aga la pamant. Trebuia si ma descurc singurd, fara s4 astept niciun aju- tor de la alii. Cat despre Aymeric, el avea deja o familie de care s4 se ocupe. Eu veneam abia dupa aia. — Bine, v4 multumesc, i-am raspuns eu inganduraté. Apoi n-am mai zis nimic. L-am lasat pe Auguste sa-1 salute de plecare, iar eu m-am urcat in masina, pe ban- cheta din spate. Dac tot ii stia atat de bine pe dansa- tori, sigur n-avea sd se supere nici pentru mutenia mea, nici pentru lipsa mea de politefe. inchisi intre zidurile clinicii, nu realizasem c& petrecusem acolo intreaga zi. Aymeric incercase ore intregi s4 ma prinda la telefon. Speram si mai incerce o data inainte de a se duce acasa. De asta data, Auguste s-a asezat langa mine. Pedeapsa se incheiase. Incasasem destule. Primii kilometri au fost parcursi intr-o tcere de mormént, eu ma uitam pe geam, neluandu-mi ochii de la drum. Ca sd nu incep sa ma gandesc, ca s4 nu-mi imaginez cum aveam sa arat in urmatoarele sAptamni si si ma pregatesc pentru in- grozitoarele consecinte ale imobiliz&rii, m-am hotarat si deschid totusi gura: — fl stii de mult? — De zeci si zeci de ani, el mi-a salvat genunchiul, per- mitandu-mi s4 dansez in continuare, pana la o varsta inaintata. — Deci chiar e bun? |-am luat eu usor peste picior. Aras. — $tiu cd e greu de crezut, dar da, e unul dintre cei mai buni. — Nu, nu e greu de crezut... E pur si simplu un tip original.94 Agnés Martin Lugand — $tii ce ai de facut, nu? M-am uitat in sus ca si nu-mi dea lacrimile, dupa care l-am privit tintd in ochi. Chipul lui era impregnat de o nesfarsita blandefe. — Asculta-l, nu face prostii. Am reusit si zambesc — amar. — Nu vad cum as putea s& nu-l ascult. — S$tii foarte bine la ce mi refer, nu intinde coarda. Ia-o ugurel,.. nu strica totul. Cateva siptamani nu sunt mare lucru. Meriti sa le sacrifici. — $tiu... — Esti o dansatoare minunati, o profesoara apreciati, adorata de elevi. Daca esti inteleapta, dacé ai grija in sfar- sit de tine si de corpul tau, o sd vorbim in curand despre povestea asta ca despre o amintire neplacuta si nimic mai mult. — Poti sd ai incredere in mine, o s& fiu cuminte. Eram sincera cand ii spuneam treaba asta, nu jucam teatru. Tocmai incasasem o lovitur’ de o violenta incredi- bila. Dincolo de durerea fizicd, simteam cum mi se sfasie inima. Nicio clipi, in toata viata mea, nu-mi imaginasem c& s-ar putea si nu mai dansez. Era o chestie de neconce- put. Abandonarea dansului insemna s4 ma abandonez pe mine insdmi. S4-mi lipsesc trupul de esenfa mea, de ra- fiunea existentei mele. Fara dans, eram o cochilie goala. Lucrurile erau cat se poate de clare. N-aveam de gand s&-mi pun in primejdie echilibrul, viata intreag4. Nici nu concepeam asa ceva. Eram direct responsabila de starea in care ajunsesem, aveam sd fiu direct responsabila si de vindecarea mea. Ceea ce nu insemna ci avea sa fie si ugor, dar asta era altd problema, trebuia s4-mi asum totul si si dau impresia cd ma descurc, ca s4 nu sacai pe nimeni. — fiction connectionLumina unui nou inceput Mi-a vibrat mobilul, un mesaj de la Aymeric: ,, Unde esti? Raspunde-mi.“ Eu: ,Sunt cu Auguste intr-un taxi, am fost la doctor, ajung acasa in jumatate de ord. Ma suni?” Raspuns: ,,Nu. Trec pe-acolo.” Ideea cd aveam sa-] vad, chiar si pentru scurt timp, a desfacut imediat menghina care-mi strangea inima gata s-o sfarame. Aveam nevoie de respiratia lui, de cdldura bratelor sale ca si ma conving cd totul avea sd fie bine in urmatoarele saptamani, cd in curand aveam si scap de orice sechele. Am simtit privirea lui Auguste asupra mea, l-am privit in ochi. Mi-a zambit, incurajator. — Daca ai nevoie de ceva, nu ezita s4-mi spui. — Nu, e OK... Ah, ba da! As vrea si-mi faci un serviciu. — Te ascult. — Ai putea si le dai dumneata vestea cea mare lui San- dro si lui Bertille? — Chiar mi gandeam si trec pe la scoala gi si le spun ce-i cu tine. — Multumesc mult. Zi-le c-o s4-i sun in weekend gi... sd stea linistiti, cd o s& aib& destul de tras. — Nu-ti prea place s4 deranjezi lumea. — Fac si eu ce pot. M-a prins de mani, privind in gol. Apasarea lui pe mana mea era aproape ca a unui tatd pe mana fiicei sale. Sau ca a unui bunic binevoitor si nelinistit. — Hortense, profita de acest timp ca sd te limpezesti... — Ce vrei si spui? — Nu prea pari in apele tale, in ultima vreme... Sincer s4-ti spun, eu nu te mai recunosc... Cand trec pe la scoala si te vad... parc-ai fi o fantoméa care bantuie pe culoare, aga, naucd. Rupta de realitate... de parc n-ai sti incotro s-o apuci... Ti-ai pierdut frenezia...Agnés Martin Lugand imi veanea, dintr-odat’4, s4 m4 arunc in bratele lui sis plang, si-mi descarc tot amarul, pentru ca el sé ma consoloze. N-am schitat ins& niciun gest. Am reusit fara prea multe dificultati si trec de poarta inalt& de la intrare, dar cand am dat cu ochii de scara, m-au luat transpiratiile. Ce fusese in capul meu de-mi luasem o locuinté la etajul gase, intr-o cladire fard ascen- sor?! S3-mi intretin musculatura si silueta... Strdlucita idee... Am inspirat profund si mi-am inceput ascensiunea gontac-sontac, ajutandu-ma de carje; gafaiam ca la an- trenamentele mele cele mai serioase, dar eram atenta la fiecare migcare, nu era nicio graba; strangand din dinti, tineam cat mai la distant’ durerea din brate, din piciorul valid, din tample, in timp ce fruntea mi se umplea de broboane de sudoare. Ajunsé la etajul al treilea, mi-am acordat o scurt& pauza, sprijinindu-ma cu spatele de pe- Tete, cu ochii inchisi. Am auzit niste pasi pe scar’, am oftat de oboseala, n-aveam niciun chef si ma intalnesc cu vreun vecin, si-i dau explicatii, nu voiam decat s4 fiu lisata in pace. — Hortense? Un zambet mi-a luminat chipul: Aymeric. — Ce... mama mia-sii! suierd el. A urcat pana la mine. Ma simteam complet ametitd, parca pe o alt lume, probabil in pragul lesinului. — Ei... nu credeam sa vii atat de repede. M.-a prins de barbie, fara niciun menajament. Exa- minarea aceea ritualicd n-a fost in m&surd s&-} binisteasca. Dimpotriva, parea tot mai ingrijorat. Pesemne cd n-ara- tam prea bine. — In ce hal esti... $i plngi, tu care plangi atat de rar... 96 — fetion connectionLumina unui nou inceput Nici nu-mi didusem seama. ingrijorarea lui a fost ca un electrosoc care m-a trezit. — Ede la oboseali, stai linistit. Sa stii ci nu-i nimic grav. O nenorocita de entorsa, atat. — Te duc eu pana sus. incerca deja s4 m3 apuce de mijloc, dar I-am respins. — Nu, n-ai cum. — De ce? Nu mi crezi in stare? Tocmai il ranisem pe macho-ul din el. Atitudinea lui m-a cam mahnit. — Eu sé mi sprijin de tine, tu o si-mi duci carjele si 0 Sa fie perfect. M-a ascultat fara chef si mi-a luat cArjele, iar eu mi-am trecut o mana in jurul gatului sdu. Niciunul n-am mai scos niciun cuvant. Pas-pas, am ajuns pana la pat si m-am asezat, in sfarsit. Dupa lacrimi, am dat-o pe ras nervos. — Cum ar fi acuma s&-mi dau seama ca am uitat sd iau paine! Aymeric ins& nu radea. Fata lui dura era ca taiatd in marmuri. A inceput sd se invarta in loc, ca un Jeu in cuca. —Ce ai? — Nu-mi place sa te vid asa, mi-o tie el scurt. Nu-mi venea sd cred; ma agresa. M-am repliat ime- diat, nemaigasind in mine niciun strop de rabdare. — Nici mie, iti dai seama! i-am raspuns eu, 1a fel de sec. — Innebunesc cand te vid in halul asta! Nu reuseam sa pricep nicicum ce era cu furia aia. Parc el ar fi fost fleasc& de transpiratie, sleit de puteri, cu un picior beteag si suparat pe tot universul. — Pot sa te rog ceva? — Ce?98 Agnés Martin Lugand — Poti si-mi aduci, dac& nu te superi, un pahar mare cu apa? Excedat, si-a lasat sacoul pe un fotoliu si a facut ce i-am cerut. Dupa ce-am golit paharul, aproape ca mi l-a smuls din mana si s-a dus din nou la bucatarie, fara a-si putea ascunde exasperarea. Nu era in stare nici macar s& se prefaca — un mic efort acolo, pentru mine, ca s ma sustina. — Cat timp o sd stai cu chestia aia? — Nu stiu exact, dar doud luni si jumatate sunt in arest la domiciliu. S-a intors brusc gsi a parcurs intr-o clipita distanta care ne despartea. -— Asa de mult? Pai, de ce? — E mai intelept aga. S-a uitat la mine cu o figura ironicd. — Si mai ziceai c4 nu e nimic grav... — Chiar nu e, crede-ma. Toti dansatorii se accidenteaz4, nu sunt 0 eu 0 exceptie de la reguli... — Dar cine e doctorul asta? Unde 1-ai gasit? Eram sleité de puteri gi trebuia s4 justific totul. Am oftat, de lehamite. Ceva imi spunea ca, daca voiam li- niste, n-avea niciun rost sd-i descriu exact cine era sa- vantul nebun. — Ortopedul lui Auguste e un foarte bun... — De unde stii? Ai mai fost vreodata la el? — Stiu, si cu asta, basta. Auzi, mi-ajunge cat am tras pe ziua de azi. M-au analizat pe toate partile. — Asa, si? Care-i diagnosticul? —Ti-am zis, am o entorsa intr-un stadiu mai avansat. $i a spus cd e mai bine s4-mi iau toate masurile de precautie ca sa evit operatia. — fiction connectionLumina unui nou inceput — Operatia! Asta mai lipsea! A inceput din nou sa se fataie nervos incolo si-ncoace. — Ce-o sa faci acuma? Cu scoala? Cu noi? §i in timpul zilei? Cum o sd te descurci? Nu mai puteam, simteam cd-mi ies din minti, imi risucea cutitul in rand, ma termina. — Gata! am fipat eu la el. S-a oprit pe loc si s-a uitat lung Ja mine, vizibil uluit de reactia mea. A lui era insd disproportionata, ca s4 nu spun suprarealistd. Trebuia neaparat s4 ma trezesc din acel cosmar in care Aymeric urla la mine. Eu eram cea indreptatita si fie un ghem de nervi. Nu el. $i inci un ghem de nervi care se revarsau asupra mea. Ca sa-mi trag un pic sufletul, mi-am trecut mainile peste fat& si mi-am dat parul pe spate. Dupa care mi-am infipt privirea, cu sigurantd distrugatoare, in privirea lui. Exact cand se pre- gatea si deschida gura, i-am tdiat-o scurt: — Liniste, Aymeric! S4 nu mai aud o vorba. Doar nu sunt o pustoaicd pe care s-o tragi de urechi! Cum o sd ma descurc in zilele urmatoare? O si ma gandesc luni la asta. Am cazut acum mai putin de douazeci si patru de ore, si abia ce-am venit de la clinic’. Sunt epuizata, aproape ca n-am inchis un ochi toat4 noaptea, ma doare, si-o s4 mi mai doari incd o buna bucata de vreme. E frustrant, sunt de acord cu tine. Dar tu mai pui si sare pe rana. Nu-nteleg ce ti-a cdsunat asa pe mine! Crezi ci am cazut intentionat? — O 88 fie iad curat! izbucni el. — lad pentru cine? Ne-am infruntat din priviri. Pentru prima data de cand eram impreun, il detestam. As fi vrut s4 am puterea de a-] da afara, dar, asezata in pat, eram in pozitia celui °Agnes Martin Lugand slab, in vreme ce el ma domina cu intreaga lui statura, puternic, viguros, strivitor. Tacerea a fost intrerupti de soneria telefonului sau. Vizibil agasat, s-a dus in celalalt colf al camerei $i si-a luat mobilul din buzunatul saco- ului. Inainte de a rispunde, mi-a facut semn s& nu scot niciun sunet. Tupeul lui m-a lasat cu gura cascatd, asta pe langa faptul cd m-a ranit foarte tare. — Aad... unde sunt? Vedeam cum isi storcea creierii si gaseascd un ras- puns; intotdeauna prevedea totul, intalnirile noastre erau intotdeauna programate, codificate, numai cd in seara asta venirea Sa aici se datorase unui impuls de moment. As fi vrut sa urlu, sa-i arit ci eram acolo, ca existam. $o- viiala lui n-a durat prea mult, cu o voce mult mai bland4, s-a redresat, dovedindu-si incd o dat& stip4nirea de sine pe care i-o stiam. — Lao intalnire de lucru, in orag... nu, nu mai trec pe la birou dupa aceea... OK, te sun cand sunt in magina, nu mai dureaz4 mult. Apoi a inchis. — Trebuie si plec. — Stiu, nu sunt surda. A ridicat ochii in tavan si si-a pus sacoul. Dupi aceea s-a intors langa mine si a oftat, incurcat. — Bun, deci... — fyi mulgumesc pentru vizitd. N-as vrea si intarzii din cauza mea. Weekend placut! M-a sarutat pe frunte. — Si nu crezi ci mie mi-e usor, imi sopti el. Cinismu! lui, lipsa lui de implicare, egocentrismul Lui m-au paralizat. Inainte de a inchide usa in urma sa, mi-a aruncat o privire sumbr, de mi-a inghetat sAngele in vene. 100 — featien connectionLumina unui nou inceput — Pe luni! L-am auzit coborand scarile in grab’. M-am Iasat pe spate si, ajutandu-ma de piciorul valid, m-am rasucit pe-o parte, afundandu-mi capul in perna. Aymeric nu fusese el insusi, altfel nu-mi explicam. Ce pitise oare? In urmi cu doar cateva zile ma lua intr-o escapada in doi, acum parc era alt om. Duritatea lui era de neinteles. Practic, mi socotea vinovatd pentru tot ce se-ntamplase. Pentru prima data in trei ani de zile, aveam nevoie disperata de sprijinul lui, oricat de mic ar fi fost el; ag fi avut nevoie sa fie langa mine, iar el imi arata c4 nu e in stare de asa ceva. Toata tarasenia asta imi demonstra cd nu puteam astepta nimic de la el si, Dumnezeule mare, ce tare ma durea, mai tare chiar decat glezna — de care, la urma urmelor, nici nu-mi pasa prea mult. Limitele cuplului nostru mi s-au aratat mai limpede ca oricand. De fapt, eram noi oare un cuplu? Singuratatea mi asfixia. Privirea, care-mi ratacea in gol, s-a oprit asupra fotografiei alor mei, de pe noptiera. La vederea chipurilor lor zambitoare, am simtit cum mi se pune un nod in gat; nu era zi s4 nu-mi fie dor de ei, dar astizi parc4-mi lipseau si mai tare; lacrimile, lacrimi adevirate, de durere si de fricd, lacrimi grele, din cele care-ti brazdeaz’ obrazul, care las’ urme, cele dintai lacrimi cu adevarat eliberatoare, mi-au tagnit din ochi, fard si le pot opri. As fi dat tot ce-aveam ca si mai fiu fetita de candva, cu genunchiul julit si sngerénd dupa o cizdtura in curtea Conacului cu pietricele ramase in rani. Voiam sa mai am acea senzatie. Mama m-ar fi asezat, sus- pinand, pe un scaun din bucit&rie, dupa care s-ar fi dus s4 ia niste vata si miste solutie cu mercurocrom, eu as fi urlat cu vocea mea de copil , nu, mami, o sa usture“, tata ar fi venit si el, cu clarinetul, si ne-ar fi cantat, mama l-ar 101Agnés Martin Lugand fi ldsat cateva minute, dupé care I-ar fi luat 1a rost, , gata, draga, cd iar incepe fata si danseze", iar eu chiar asta ag fi facut, ag fi sarit de pe scaun gi as fi dansat in jurul mesei, inchipuindu-mi cd sunt o printesa, fara si bag de seama c4 mama imi oblojise deja rana de la genunchi. As fi vrut si fiu cu ei acasa, pentru ca, seara, mama m-ar fi bandajat, apoi eu m-as fi pitit sub cuvertura de pe patul meu. Ei m-ar fi ingrijit, mi-ar fi alinat sufletul. Acum insd, singurul meu balsam erau amintirile. Insuficient pentru auita cd n-aveam si mai dansez cateva saptimani bune, pentru a uita cd relatia mea cu Aymeric, o relatie a cdrei natura mi-era de neinteles, parea si se fi distrus definitiv. kee Sandro si Bertille au aparut duminica seara, cu bra- tele incarcate de cumparaturi, plus cateva gustari prega- tite de Stéphane si o sticld de vin rogu. M-au obligat si rimén in pat, iar ei au pregitit cina. in strifundul meu, eram inc4ntata s4-i vad si si stau la masa cu ei, aveau s& ma mai scoat’ din gandurile mele negre, desi trebuia sa fiu foarte atenta cum mi port, ca s4 nu intre la idei. in timpu! cinei, i-am facut si rad povestindu-le ce-am patit cu savantul nebun, fiecare depinand apoi propriile pafanii. La un moment dat, am observat ca Bertille se uita la mine cu atentie. — Ce-i? — Aymeric a mai dat vreun semn? — Aaa... nu, dupa vizita de vineri. Asteptasem un semn de viatd din partea lui, un me- saj, ceva, dar nimic; tacere total4. Sigur, nu ma suna ni- ciodata in weekend, dar, date fiind imprejuririle si scena 102 — Fetion connectionLumina unui nou inceput pe care mi-o facuse, ma asteptasem sd se manifeste in vreun fel. — Vine maine-seard, nu? se nelinisti Sandro. — Sigur. Am zambit larg, poate chiar prea larg, dat fiind fi- gura neincrezatoare a lui Bertille. — Carevasizica, totul e bine in cea mai bund dintre jumile posibile, comenta ea, sceptica. Dupa care schimba o privire cu Sandro si amandoi luard, brusc, 0 mutra serioasa. Cam intuiam urmiatorul subiect de discutie. — Trebuie sa discutam ceva cu tine... — $tiu, vreti si vorbim despre scoali... Bertille s-a uitat la mine cu o fafa trista. —Te-ai prins, sopti Sandro, cu o figura la fel de mofluza. Ma& gandisem intruna Ia asta in ultimele douazeci si patru de ore, stiam ca n-aveau incotro, dar s-o auzi spus in fata era mult mai violent decat s-o gandesti. Scoala mergea cu motoarele in plin, zece luni din douasprezece, iar acum ne apropiam de finalul anului, agadar de mo- mentul spectacolului $i al inscrierilor. Ei doi nu puteau suplini absenta mea. Cineva trebuia si-mi tind locul la ore, sd se facd stipan pe dulapul meu de Ia vestiar, si ocupe spatiul pe care-] lasam vacant, sd vada dacd-mi prelua sau nu coregrafiile pe care le pregatisem, iar eu n-aveam niciun cuvant de spus. Iatd inc o urmare. Ma accidentasem din nebigare de seam4, acum trebuia si ma dau deoparte, constient4 c4 nimeni nu era de neinlocuit. Ce altceva puteam face decat sé-mi asum greseala $i s4-i incurajez? I-am linistit cat am putut: — Mise pare nonmal. Si eu as face Ja fel in locul vostru. De usurare, umerii li s-au lsat in jos. 103Agnés Martin Lugand —— Aveti vreo solutie? Vreo idee? — L-am rugat pe Auguste si ne obtina niste informatii. Ai vreo preferinté anume? Am stabilit cu ei, in linii mari, portretul candidatului ideal, incercand sa fiu cat se poate de metodica, de cum- panita si s4-mi las deoparte propriul ego. — Sper cd n-o sa va ia prea mult pan-o sd gasiti pe ci- neva. Sa-mi ziceti si mie, cand 0 fi. — Am vrea sa vii si tu la discutii, ni se pare o chestie obligatorie. Bertille se gandise deja 1a toate. — Nu stiu ce sa zic... in fond, voi trebuie si va descur- cati in urmatoarele doua luni cu noul prof. — Sa zicem... pe de alta parte ins4, sunt orele tale, elevii tai. — Om vedea, am oftat eu. Pret de cateva minute, peste noi s-a lasat ticerea, eu m-am [4sat moale pe sp&atarul canapelei, cu privirea in gol, acordandu-mi dreptul de a fi tristd. $i fard a mai ca- uta si m& ascund. {mi puteam permite lucrul asta. Micar in aceasta privinta. — Oa treaca rapid, ai s vezi, ma incuraja Bertille. — Sper. Mi-e asa de ciuda ca n-am fost atenta! Acum toatd lumea are de tras. — Ei! Nu-ti face griji, o scoatem noi la capat! Foarte bine. Asta va si doresc. Dar eu, eu cum o s-o scot la capat? I-am condus pana la usa, neluandu-le in seama pro- testele. Sandro m-a imbratisat, Bertille m-a strans si ea la piept. Dupa care s-a uitat in ochii mei. — O Si fie ciudat fara tine. 104 —— fetion connectionLumina unui nou inceput — O si fiti ocupati pana peste cap, n-o s-aveti timp si va plictisiti de mine! — Dar o si treci din cand in c4nd si ne vezi, nu? Nu $tiu dacé md vor tine curelele sd vid scoala funcfio- nénd fara mine. Deci, nu, nu prea cred c-o sii trec. — Sigur! Fifi convingi ca vin sa va trag nigte carje pe cocoas4 daca nu merge treaba bine! Am reusit sa-i fac sé r4d&. Mi-au mai dat cate un pu- pic de desp&rtire si au plecat. Am lasat totul cum era si m-am bagat imediat in pat.106 Luni dup4-amiaz3, am sunat-o pe Cathie s3-i spun ce-am pafit. Simteam nevoia s4-i aud vocea blanda si linistitoare. Numai cu ea puteam vorbi. — Nu trebuia si fii a cursuri, la ora asta? ma lua ea fara nicio introducere. Touché... l-am povestit ultimele mele p&tanii, iar ea m-a ascul- tat fara si ma-ntrerupa. Chiar si dupa ce-am terminat, a ramas tacuta incd o buna bucat’ de vreme. — Saracuta de tine, si cum rezisti? Cred cd esti complet scoasa din circuit, imi zise in cele din urmé, incetisor. — Cam da, trebuie si recunosc. — Vrei sa vin la tine? Mathieu se poate descurca gi fara mine cateva zile. Propunerea ei era tentanta, dar mi se parea indecent s4-i cer si-si abandoneze sotul si copilul ca s-o facd pe infirmiera cu mine, mai ales pentru o simpla entorsa. La patruzeci de ani, puteam si eu si am grija de mine... — Nu! MA descurc fri probleme. Nu-ti face griji. Poate ti s-a parut cd sunt deprimatd, dar asta numai fiindcd e prima zi. Maine totul o:s& fie mult mai bine! — fiction connectionLumina unui nou inceput — Mada... Macar Aymeric 0 s& se poatd ocupa un pic de tine? Dup& tonul pe care-l avusese, parea mai mult decat sceptica. Cum sa-i fi explicat, fri s-o nelinistesc sau s-o enervez, cd modul lui de-a avea griji de mine consta in a ma convoca prin SMS Ia restaurant, mai pe seara? — Sigur, ne vedem in curand! Chelnerul de la restaurantul nostru obisnuit s-a gra- bit si-mi vind in intampinare. — Ce-ati patit? Pot si va ajut? — Multumesc, sunteti dragut. M& descurc. Aduceti-mi mai bine ceva de baut, am nevoie de un int&ritor! i-am cerut eu, cu un zambet crispat. Coboratul scdrii de acasi imi consumase intreaga energie, atat de tare m4 concentrasem s& nu cad in nas. La un moment dat, fusese cat pe-aci si pic in fund gi numai demnitatea ma oprise s-o fac. Ma vedeam obli- gata sa-mi reduc deplasarile la minimum si chiar dacd-mi venea Sa trag 0 raita pe la scoala, trebuia si stau blanda, doar n-aveam sa ma angajez tocmai atunci intr-o cursa cu obstacole atat de periculoasi. In seara aceea insd, mai trebuia pus la socoteala si pulsatia dureroas’ din glezni3. Fusesem neascultatoare. Scoaterea atelei si contorsio- narea gambei ca s4-mi trag pe mine niste blugi foarte stramti nu se dovedisera 0 idee prea bund. Dracusorul din mintea mea imi soptise cd pantalonii de yoga n-aveau si fie pe placul lui Aymeric. — Au intervenit niste chestii la birou, se multumi si-mi spuna Aymeric ceva mai tarziu, cand isi facu aparitia cu doud pahare de vin in maini. 107Agnés Martin Lugand S-a asezat la masi si a luat meniul. {nainte de a in- cepe sa-! studieze, s-a uitat la mine si mi-a zambit, vizibil satisfacut. — Ar&ti excelent! Dup& mai putin de trei minute, i! striga pe chelner, s& ne ia comanda. — M-am gandit ci ti-ar prinde bine si mai iesi un pic, banuiesc ca in weekend n-ai scos nasul afara. — Asa-i. Mersi ci ti-ai batut capul. In timpul mesei, am avut impresia ci-! regiseam pe cel care m4 cucerise. Era volubil, surazator, fermecator si sedus. Ma distrau ochii lui care mi se uitau, sasii, in de- colteu, la fel si mangaierile lui apasate pe mani. Practic, se purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Daca m-as fi asteptat la niste scuze pentru comportamentul lui de acum doui seri, as fi rimas cu buza umflati. f! cunosteam insd foarte bine; era prea mandru ca sa-si ceard iertare. Pe drumul pana la mine acasa si-a pus de mai multe ori mana pe coapsa mea, zAmbind. Tandretea lui imi fcea bine, md calma. incetul cu incetul, uitam de orice resentimente. Poate ca el avea dreptate? N-avea niciun rost sd ne mai certam, iar in privinta starii mele, ii repe- tasem de nu stiu cate ori cd nu era nimic grav, ag fi fost ridicola s&-i cer acum s& mi tin’ sub un clopot de sticla, in asteptarea unei ameliorari. — In sfarsit, am incercat eu si glumesc, odati ajunsi in apartamentul meu. Aymeric mi-a pus carjele intr-un colt, in timp ce eu ma debarasam de geaca de piele si de geant. Cand m-am intors spre el, sprijinindu-m de sp&tarul canapelei ca si 108 — fetion connectionLumina unui nou inceput nu-mi fortez glezna, i-am descoperit 0 privire goala, pe care nu i-o stiam. — Vii? i-am spus eu, intinzéndu-i mana. Mi s-a parut ca descifrez pe chipul lui un fel de bla- zare, dar mi-am alungat imediat din minte acea impresie. Il stiam totusi mai intreprinz3tor. A venit spre mine, iar cand a fost suficient de aproape, l-am cuprins de mijloc trecandu-mi mainile pe sub sacoul lui. L-am mangiiat pe spate, cdldura, parfumul lui m-au facut s3-I doresc, voiam s4 simt atingerea trupului sau. L-am sdrutat, lipindu-ma gi mai strans de el. Mi-a raspuns f&ra prea mare tragere de inimi. Si-a trecut mana prin parul meu si si-a dezlipit buzele de ale mele. — Hortense, abia te fii pe picioare. S-a desprins de mine sia pus intre noi o distanta care mi-a dat furnicdturi pe spate. N-avea chef de mine si mi-a aratat-o fard niciun fel de menajamente. — Si fim cu capul pe umeri. Cu capul pe umeri? Aymeric, doar nu esti o brutd. Ce te-a apucat? In trei ani de zile, intalnirile in care nu facuseram dragoste puteau fi numirate pe degetele de la o mana. Brusc, ma simteam urat4, incapabila s& starnesc o cat de micd dorinti in el, imputinat3, redusa la zero. Am facut apel Ja toate resursele mele de disimulare ca si nu-i arat cat de tare ma ranea refuzul lui. — Te las sd te odihnesti. — Cum vrei. Ca si mi distrugd complet, m-a sarutat pe frunte. — Ne vedem joi, somn usor. Mi-a trimis un sarut din varful degetelor si a plecat trantind usa in urma lui. Grauntele de indoiald incepea 109110 Agnés Martin Lugand s& incolteascd, reamintindu-mi de starea neplacut& prin care trecusem in urmi cu cateva zile. Aymeric se schimbase. Aveam impresia ca-si pierduse pur si simplu interesul pentru mine, din cauza unei accidentari fara importanfa. Nu. Era imposibil. Doar ma iubea, mi-o spusese de atatea ori. Dar cum sa scap de acea senzatie, cand el nici macar nu se gandea s4-mi dea o mani de ajutor? Joi dimineati, am luat un taxi si m-am dus pani la scoala. Auguste fusese de o eficienta extraordinara in preselectia pe care o facuse. Aveam o zi intreaga la dis- pozitie, cu Sandro si Bertille, si gisim inlocuitorul ideal. Pe drum, am facut un mic antrenament de simulare a bunei dispozitii. N-aveam voie s& intunec atmosfera, eram si-asa destul de vinovata pentru situatia creata. Fara elevi, holul era pustiu, iar in scoala domneau o liniste si o pace de neinchipuit. Ma simteam uguratd ca nu trebuia sa asist la efervescenta ei obisnuita fara a ma putea implica si eu. Poate parea ciudat, dar galagia vesela a fetelor, zarva lor zglobie ar fi fost o agresiune pentru mine, care de cateva zile traiam ca un pustic. In depirtare, intr-una dintre s&lile de dans, se auzeau vocile lui Sandro si Bertille. M-am indreptat intr-acolo fara si md uit in jur. Rarndi concentrata. Nu ridica privirea, ca sé nu te inmoi. Astdzi am o misiune de indeplinit. De ce-i atat de lung culoarul asta? Nu te gandi cum era inainte, cand il parcurgeai dintr-un capat in altul fopdind. Ramai concentrata. In sfarsit, am ajuns... —Cucu! Tocmai aranjau intr-un colt o masa si niste scaune. — Hei! Salut! —— fiction connectionLumina unui nou inceput M-am dus la ei, destul de nesigura pe carjele mele, care alunecau usor pe parchet. M-au imbr&tisat amandoi, iar Sandro m-a ajutat s ma asez, cu mii de precautii. L-am adorat vazand cu cata grija se ocupa de mine, dar m-am simtit din nou o nevolnicd. — Cum iti e? ma intreba Bertille. — Bine! Cum mi-a zis ieri kinetoterapeutul, fi ofer cor- pului meu o mica vacanta! — Da, vad ci nu mai poti de plicere, ma !ud ea peste picior. Am izbucnit in ras, fiindc’ intr-adevar, cu o zi ina- inte, chiar imi venise sa sar la gatul terapeutului cand imi zisese treaba asta. Ce nu stia el, si nici n-avea sa afle vreodat’, era cd aveam realmente de gand si fac niste exercitii suplimentare ca si-mi mentin in forma piciorul valid, bratele si abdomenul, fiindcd masajele lui la ceafa nu-mi erau de prea mare folos. Doar n-aveam sa stau asa, ca o meduza. Jar consumul de energie era bun $i ca sa-mi mai descarc din nervi si din incordare. — O cafea? imi propuse Sandro. — Da, mersi. Pot sa fac si eu ceva? N-a$ vrea si stau cu fundul lipit de scaun in timp ce voi va agitati pe-aici! — Stai linistita, bem gi noi o cafea cu tine. Sandro a disparut cinci minute gi s-a intors cu trei ca- fele. Mi-a intins apoi o sacosi mare de plastic pe care nici n-am vazut de unde a scos-o. Elevele mele, dupa ce aflasera luni ci m-am accidentat, s-au apucat si vind care cu scrisori, care cu c&rfi ilustrate sau, cele mai mici, cu desene, ba chiar si cu ciocolate Galak — stiau ca asta era micul meu viciu. — Sunt niste scumpe... Cum se descurca? am intrebat eu, emotionata pana la lacrimi.Agnés Martin Lugand — De minune, dar o s4-ti ducd dorul... Daca ai fi vazut ce crizi au facut adolescentele tale cand au aflat vestea! Am crezut c-o s& surzim! Nu m-am mai putut uita la ei. Brusc, ma simfeam demoralizat’, incapabil& s& tin piept tristefii. Imi lipseau nespus pustoaicele mele. — O si fie bine, Hortense, imi zise incetisor Bertille, ca si mii linisteasc3. Imi pare rau, dar acum trebuie sd ne apucim de treaba. — Ai dreptate, o si vad mai tarziu ce cadouri mi-au pregatit aici. Am tras o gura zdravand de aer, ca s4-mi revin. — Bun, am vrea sa mai discutim despre o chestie la care ne-am gandit, imi spuse Bertille. Din ace! moment, am ascultat-o explicandu-mi ca ea si cu Sandro isi zisesera cd era poate momentul sa re- cruteze pe cineva in perspectiva m&ririi capacit&tii gcolii. N-am scos 0 vorba, masin&ria se pomise fara ca eu si pot face ceva. — Am vrea sa stim ce parere ai, imi ceru in cele din urméa Sandro. Mi-am finut firea cat am putut de bine. — Sigur, aveti dreptate... Ma intreb cum de nu ne-am gandit la asta mai devreme! E o bund ocazie... $i-apoi, nu se stie niciodat’, daca n-o si fiu complet refacuta pentru stagiile de vara, o si aveti cu cine sd lucrati... Au parut complet derutati de aceasta ultima fraza. Aproape ca nici mie nu-mi venea si cred ca 0 spusesem. — Cum adic? vociferi Sandro. fn doua luni gi ceva o s& fii complet refacuta! La vara o s& fii in forma maxima! — $i dacd nu? Mai bine si fim prevazitori. W2 —— fiction connectionLumina unui nau inceput Ziua a trecut cu viteza luminii, candidafii s-au perin- dat fara ca printre ei si gasim perla rara pe care o cdutam; simfeam ca lipsea acel plus sufletesc care te face sa ai incredere in persoana respectiva, chit cd acea persoana nu trebuia decat s3-mi tind un timp locul. Iritarea lui Bertille era din ce in ce mai palpabila. Nu mai aveam de vazut decat un singur candidat. — Nu credeam c-o sa fie atat de greu sd gasim pe cineva! pufnea ea. Desi nu recunosteam cu voce tare, ne pierduseram orice speranti. in sali a intrat o tanara. — Scuzati-m4 ci am intarziat, eu sunt Fiona. Tofi trei am intors capul spre acea ultima candi- data. Era leoarca de transpiratie, cu hainele complet alandala, total nepregatitd si epateze. In schimb, degaja © prospetime gi o spontaneitate care mi-au plaicut pe loc. Pana si Bertille a parut, dintr-odatd, mai relaxata in prezenfa ei. S-a prezentat. A fost nostim, o pornea in toate direcfiile, avea o sumedenie de idei, era con- stient4 c4-i tanara — douazeci gsi cinci de ani —, dar avea o dorinta reala de a progresa. Privirea sa vioaie gi dinamismul sau i-au cucerit pe cei doi parteneri ai mei, Care au inceput imediat sd discute cu ea. Eu m-am Tetras, observandu-i ca dintr-un glob de sticla, cuprinsa de o vaga senzatie de decalaj. Fermecatoarea Fiona era candidata ideala pentru a-mi fine locul sia nise alatura in cadrul scolii. Aptitudinile ei de dansatoare au con- firmat cd era, din toate punctele de vedere, persoana pe care o cdutam. Degaja o emofie puternicd, iar asta mi misca profund. Cu siguranta ca talentul su era cel care ma tulbura, dar tare as fi vrut sa fiu in locul ei. Cand s-a oprit, ne-a zambit larg si n-a spus decat un 3Agnes Martin Lugand »gata“. Dupa care s-a dus s& astepte verdictul nostru pe hol, luptandu-se cu niste ditamai sacosele. M-am aplecat deasupra mesei si am schimbat rapid o privire cu Bertille, pe a cirei fafa a inflorit un zambet cum rar imi fusese dat si vad. — Sandro, du-te dupi ea, ea e profa de care aveam ne- voie, am zis eu. Cincisprezece secunde mai tarziu, se intorcea ti- nand-o de mijloc pe Fiona, care avea figura unei fetite in dimineata zile de Craciun. Sandro si cu mine am lasat-o pe Bertille s&-i prezinte formele de angajare si si discute cu ea despre salariu, dupa care am intervenit eu: — Esti pregatitd si incepi? am intrebat-o pe Fiona. A s&rit in sus de bucurie. I-am schitat rapid maniera mea de lucru gi un portret global al fiecireia dintre gru- pele pe care le aveam, ea mA asculta atentd, concentratd gi serioasa. Din cand in cand, sdrea usor pe loc, semn ca intelegea perfect ce-i explicam. — Am incredere in tine, Fiona, o s& faci treaba buna cu pustoaicele mele. $i nu uita de drigilasii mei de joi, sunt foarte importanti. Daca ai intrebari, m& suni, nicio problema. — Mersi, Hortense... Bertille a intervenit din nou, pentru a stabili cateva chestiuni legate de orar, dupa care Fiona a plecat, mul- fumindu-ne fierbinte pentru incredere. imi plicea de ea. MA fermecase si pe mine, nu puteam sa neg. Bertille si Sandro aveau o partenera de toat& isprava pentru lunile urmatoare. — Nici ci se putea mai bine, declar& Bertille. O si ne prinda bine un pic de sange proaspat! Ai s4 razi, dar imi aminteste de tine atunci cand ne-am intalnit... W4 —— faction connectionLumina unui nou inceput Odati intoarsd acasi, m-am prabusit pe pat, frant3 de oboseala si cu moralul la pamant, in ciuda satisfactiei de a fi gasit omul potrivit. $coala se schimba. Ma prefacu- sem entuziasmata, dar riscul de a strica ceva ce functio- Nase pana atunci perfect m4 nelinistea tot mai tare. Noile ambitii ale lui Bertille veneau din dorinfa ei de a se con- sacra trup $i suflet scolii, gemenii s3i erau de-acum ado- lescenfi si nu mai aveau aga mare nevoie de ea, afacerea lui Stéphane mergea foarte bine, iar ea voia s4 se simt si mai implinit3 ca femeie. Era normal. Aveam amandoua aproape patruzeci de ani, dar adevirul era destul de sim- plu: ea si cu mine nu eram in aceeasi situatie, nu traiam aceeasi criza a celor patruzeci de ani. Ce puteam si fac? Cum si scap de melancolia care ma asedia, de impresia de stagnare? fntins& pe pat, m& simteam sfarsit&, si fizic, si psihic. Cum mai puteam eu s4 ma mobilizez mental si s& gisesc motivatia necesard pentru a ma pune din nou pe picioare, cand nici macar nu mai eram sigur cd o si am un loc al meu fn noua scoala? Eram eu in stare si m& mai bag in asa o poveste? imi doream oare asa ceva? Apelul de la Aymeric mi-a intrerupt firul gandurilor. — Buni, am soptit eu. Ce faci? — Bine, bine, voiam doar sd te anunt cd diseara schim- b&m restaurantul, am facut rezervare in alta parte, e un loc simpatic, discret, linistit... M-am gandit cd o s8-ti plac’. Cuvintele discret si linigtit mi-au provocat o usoara strangere de inima. — Esti dragut ca vrei sa schimbi, dar... — Dar ce? Era peste puterile mele si ma mai lupt inca o dat’ cu scara cladirii unde locuiam, dar, in timp ce-i explicam lucrul asta, am simtit cd-1 nedumeream. WsAgnés Martin Lugand — Cum adic esti frant&? imi zise el. Doar nu faci nimic toata ziua! Am strans pleoapele cu putere, sufocata de agresivi- tatea si de lipsa lui de consideratie. — E clar cé-n momentul asta, prin comparatie cu tine, nu prea ma spetesc muncind, i-am strecurat eu, ironic’. A lsat si planeze cateva secunde de tacere, dupa care a oftat din rSrunchi. — OK, facem cum zici tu. — Pe curand. Am inchis, tremurand. Mi-au trebuit cateva minute s4 ma calmez. Ce se-ntampla cu noi, in fond? Angoasa mia strangea din nou de gat, dar tot nu-mi venea sa cred. Trebuia sa fac tot posibilul pentru ca seara si decurga perfect. Tars4indu-mi piciorul, am facut putina ordine prin cas&, apoi mi-am scos din dulap o rochita usoara, ca s& pot sta descult&, desi, cand ma uitam in jos, nu-mi vedeam decat atela, apendicele ala care-mi uratea corpul. Dupa aceea m-am aranjat cu aceeasi grijd ca de obicei, stiind exact ce-i placea. CAnd |-am vazut in pragul apartamentului meu cu bratul plin de trandafiri, speranta mi-a renascut. — larti-m%, m-am purtat ca un mitocan. Nu i-am raspuns nimic, doar am luat buchetul si m-am cuibarit la pieptul lui. Degeaba ma suparasem, as- teptaénd mai mult de la el; tot ce voiam era sa fim din nou impreund. Sd ne intoarcem la viata noastra de dinainte de momentul caderii. M-a luat in brate si a pomnit-o spre canapea. — Parc ziceai c& esti obosita. Nu mai sta in picioare. M-a lasat jos, apoi s-a aplecat si m-a sdrutat usor, nici n-am avut timp sa-l trag spre mine ca deja se ridica. 116 —— fiction connectionLumina unui nou inceput — Hm, ce apetisant, comenté el, vazind pe masa pla- toul cu preparate japoneze pe care-] comandasem ceva mai devreme. Am cinat in tacere, dupa care mi-am intins picioarele pe canapea si m-am lipit de el. M-a mangaiat pe umar, distrat. — Nu vrei sa stii de ce n-am vrut sa ies in seara asta? Probabil c& nu te intereseaza, dar... — Ba da, ba da, sigur cd da! Ia zi! — Astzi am fost la scoala. — Serios? Reincepi munca? mi intrebi el, brusc inveselit. — Ce ai, ai innebunit? i-am replicat eu, aruncandu-i o privire neagra. Cum crezi ci ag putea dansa? Nu, m-am dus s& vad cine mi inlocuieste, tocmai... — Aha... si? I-am povestit despre marirea capacit&tii scolii si despre Fiona, iar el, pentru prima data, a parut chiar interesat. — Nu pari prea inc4ntata, mi-a zis el, vizandu-ma pro- babil bosumflata. — Nu stiu ce sa zic... M-am indreptat de spate, ca s4-i infrunt privirea. El se uita la mine cu o figura dubitativa. — Cee? — Trezeste-te la realitate, m4 boscorodi el. E foarte bine s& vezi lucrurile la o scara mai mare, ia trenul din mers... Nu stiu ce-i cu tine. Nu mai lupfi, nu mai dansezi... — Eo chestie provizorie... Sau ai uitat? — Da, asa e... larti-ma, dar cand te vad asa neajuto- rat... ma ingrijorezi, asta-i tot. Ce voia oare? S4-mi faci un dus rece? Sa ma distruga complet? S-a uitat la ceas, nepasAndu-i catusi de putin de 117Agnés Martin Lugand proasta mea dispozitie. Am incremenit. Nu-mi venea s4 cred c4-mi facea una ca asta. — Hortense, trebuie s& fug. Mi-am muscat limba ca sd nu-i strig: ,,Nu se poate! Asa de repede?" S-a ridicat de pe canapea, fara niciun gest de tandrete pentru mine, si s-a dus si bea un pahar mare de apa. — Am cam rimas in urmi cu treburile la serviciu, de vreo zece zile incoace, se justificd el. — Aha... — Trebuie si merg acasa si si mai lucrez. Acasa... Niciodata nu folosea cuvantul asta cand vor- bea de domiciliul séu. Am incasat-o in plina figura, nici n-o vazusem venind, palma aia, scatoalca aia naucitoare. Am strans pumnii atat de tare, incat unghiile mi-au intrat in carne. Aymeric nu si-a dat seama de nimic, ocupat fi- ind s&-gi puna pe el sacoul si s4 scoat4 din buzunar cheile de la masin&. Era gata de plecare, n-avea nevoie si mai treacd pe la baie, nu ma atinsese, abia daca m4 sarutase, nu risca s§ pastreze pe trup vreun efluviu al imbratisarilor noastre. Doar pe um4rul sau gasise un fir de par gi l-a inlaturat cu un simplu bobarnac, ca pe o scam vulgara. — inteleg, am reusit eu s3 soptesc. Proptindu-m& in mAini, am izbutit si ma ridic in picioare. El s-a apropiat de mine, cu un suras satisfacut pe buze, si m-a prins de mijloc. — Multumesc, zise el. »Pentru ce?“ imi venea si-i strig. Pentru mas&? Pen- tru c& n-am facut o criza4? Pentru ca-l lasam si se ducd linistit acasd? M-a mAngaiat pe obraz si m-a sdrutat din varful buzelor. Unde erau oare s&ruturile noastre pati- mase, salbatice, infierbantate, mistuitoare? 68 —— fection connectionLumina unui nou inceput — Noapte bun’, murmura el. Ne vedem luni, m4 ocup eu de rezervare. Ne intorceam asadar la restaurant, fiindcd asa voia el. inc& un s&rut distrat si s-a dus. A plecat fara s& se uite in urm4. Cu minile balanganindu-mi-se pe langa corp, am ramas stoic’, ca si nu spun nauc’, vreo cateva secunde bune. Dup’ care m-au apucat pandaliile: imi venea s4 sparg tot ce era prin cas, s4 urlu pand m-auzeau veci- nii, pand-mi rupeam corzile vocale, voiam sa izbesc cu pumnii si cu picioarele, s4 distrug, si demolez totul in jur. Voiam s&-mi urlu in gura mare singuratatea, durerea. As fi vrut si dansez ca si exprim tot ceea ce ma sfasia pe dinduntru. Ca s& scot din mine tot ce ma rodea, ca s4-mi scuip afara regretele. Tare mi-ar fi placut s4 pot da timpul inapoi! Nu ca s& evit accidentarea, ci ca s4 nu-i cedez ni- ciodat& lui Aymeric, si nu ma indragostesc niciodat’ de el, s4 nu-mi las niciodata viata in mAinile lui, sd nu tre- buiasc’ niciodata si mi sacrific pentru el. Ce naiba avea de gand cu mine? Ma abandona, mi lasa pe marginea drumului pentru cd nu mai eram cum voia el? Simteam c& deveneam o ghiulea legat de piciorul lui, ceva de care nu reusea sa scape. Crezuse oare cd eram jucria lui? Era capricios ca un copil. Cum mi se desc&rcaser& bateriile, nu-mi mai d&dea nicio atentie. Oare chiar m& iubea? Sau mi iubea doar pentru ceea ce reprezentam? Si nu fi fost oare pentru el decat o profesoara de dans aflata la dispozitia lui, pentru c& viata lui acasé nu mai era nici nostima, nici sexy? Zilele urm&toare mi le-am petrecut inchis& in casi, cu draperiile trase, anulandu-mi chiar si sedintele de kinetoterapie — degi imi erau de un oarecare folos. Nu 119Agnés Martin Lugand voiam sa vad pe nimeni. Lui Cathie i-am trimis doar niste SMS-uri, ca s4 nu trebuiasca sd discut cu ea, mai ales ca la ultima noastré convorbire telefonicd simtisem ca intrase un pic la banuieli; si nici nu voiam s4 ma trezesc cu ea la usi, fiindcd o stiam in stare de asa ceva. Temerile mi se confirmau: lasand deoparte faptul ca ne intalneam atat de greu si ci nu ne puteam afisa in vazul lumii, aveam pentru prima data o problema — minora, dar suficienta pentru a da peste cap rutina cuplului nostru ilegitim. Iar Aymeric nu-si asuma nicio responsabilitate, nereusind nici macar sd fac& fata situatiei. Nu era capabil nici si ma sustind cat de cat, nici si aiba griji de mine. Parca l-as fi Plictisit, pur si simplu. Simteam c& innebunesc, ca duc © viaté desart3, ci ma sufoc. Cand o nou criza de furie dadea sé ma sugrume, puneam mana pe telefon, hotarat3 s4-l sun, ca s&-i cer explicatii, s4-i spun s& vind imediat. Reflexele mele de amanta indragostita pana peste cap intrau atunci din nou in funcfiune, spunandu-mi ca tre- buia sa-1 protejez, iar si iar, sa-1 protejez eu pe el. Sd am grija de el. SA nu-l pun in vreo primejdie. Sa-1 ajut sd-si asume responsabilitatile pe care le avea fata de familia sa. $i eu? Ei bine, eu treceam, ca intotdeauna, pe planul al doilea. Mi-a dovedit-o din nou luni, printr-un simplu mesaj: ,Am mult de lucru, nu ne putem vedea disear4, te sdrut. A.“ Joi dimineat&, m-am trezit inspaimantat’, dormisem ingrozitor de prost, un somn agitat, plin de vise urate, pe care nu mi le mai aminteam, dar care-mi lasasera un gust amar. Pe telefon am gasit un mesaj de la Aymeric, in care-mi spunea s& ne vedem neapdrat la restaurantul nostru obignuit, la ora 20.30. Hai cé-mi place! 120 — feevon connectionLumina unui nou inceput Ceva mai tarziu, beam o cafea asezata in fotoliul din fata ferestrei, privind tabla zincata a acoperisurilor pariziene si gandindu-mA cu groaza la ce-mi rezerva intalnirea din acea seara. O groapa si mai adanc4? Mo- mente insuportabile de tacere? Reprosuri? Indiferenta? O noua umilire? Telefonul a farait scurt. Oare ce voia si-mi spuné, ca-i parea rau sau ca avea lucruri mai bune de facut? Am rasuflat ugurata vizand ca era o fotografie a gradinii de la Conac trimis& de Cathie. Liliacul era in- florit, la fel si pomii fructiferi. F4rd s& stie, imi trimisese o mica gura de oxigen. Am sunat-o, fara si mai stau pe ganduri. — Stiam eu cd n-o si rezisti cand o s& vezi liliacul! Comentariul ei m-a facut si rad, ma cunostea perfect. — Ce mai faci, Cathie, draga mea? — Totul e bine pe-aici, ca intotdeauna, cum bine stii. Dar tu? Ma blagosloveam in toate felurile pentru ideea mea spontana de-a o suna. Trebuia s-o mint si asta nu-mi pla- cea deloc. — E greu cu atatea restrictii... Pe la Conac ce mai e? — Nimic deosebit. Am trecut azi-dimineata s& aerisesc, eo vreme splendida. A inceput sezonul, ce mai! As putea s& stau acolo cu ai mei, in weekend? — De cAte ori si-ti mai spun? Casa e a voastra cand vreti voi, $tii foarte bine. — Mersi, stiu, dar nu ma simt bine cand sunt aici fara tine. — Mathieu si Max ce mai fac? — Excelent... Eram doar pe jum&tate atenti la vestile pe care mi le didea despre mica ei familie, dar nu pentru c4 nu ma 121Agnes Martin Lugand interesau, dimpotriva, imi era nespus de dor de ei toti, ci pentru c& simgeam un fel de tentatie irezistibila. — Ce-ai zice daca as veni si eu? am intrerupt-o eu. A stat fara sa spuna nimic cateva secunde, apoi: — Vorbesti serios?! — Nu stiu, acum mi-a venit ideea. Mi-ar fi mult mai bine in arest la domiciliu cu voi, la Conac, decat inchisd in apartamentul asta de patruzeci de metri patrati. Mor de plictiseal3, cred c-o si innebunesc dacé nu ies un pic la aer! — De acord cu tine! Haide, ce mai stai?! Eram atat de surescitata, incat abia m& abtineam s& nu izbucnesc in ras. — Cand vii? se entuziasma Cathie. — Habar n-am... O s& vad ce trenuri sunt, dar inainte mai am doué, trei chestii de pus la punct. — Ce bine c-am trecut pe la Conac! Daca tot sunt aici, © s&-ti pregatesc si camera. — Nu! O fac eu cand ajung. Lasd-mi placerea asta! — Sigur. Dac-ai stii ce m4 bucur ca vii incoace! —Sieu. Un inger a trecut pe deasupra noastra. — Hortense? — Ce-i? — Chiar vii? Am stat doud secunde sé ma gandesc. — Cred gi eu! Hai, te pup! Am inchis. Tremuram ca o frunzi4, de surescitare si de frici. Nu-mi venea sd cred. Fusese de-ajuns un tele- fon ca s4 ma gandesc in sfarsit la mine, ca totul din jur s& inceapa s& danseze. As fi vrut si am valiza pregatita, sa fiu deja in tren, sd fiu acolo... acolo, acas4. Dorul de 122 —— fection connectionLumino unui nou inceput parinti nu mi slabise o clipa, n-aveam s4-i aduc inapoi ducandu-mé la Conac, dar aveam sé fiu 1angi ei. Trebuia sd-mi fac ordine in viata, trebuia sd vid cum stateau lu- crurile si, in primul rand, si m& indepartez de Aymeric, chiar dac& gandul de a fi departe de el ma ingrozea. Pe de alta parte, nu puteam pleca far si mai trec o data pe la scoala. kK La ora 13 ajungeam la scoala, ca si mancim im- preunéa de pranz. Cand am auzit vocea lui Sandro si muzica lui Bertille, fiecare in sala sa de dans, am simtit gelozia strangandu-mi pantecul ca intr-o gheara. Mult prea preocupaté de purtarea lui Aymeric, uitasem de lucrurile care-mi lipseau. Dar el era acolo, exact acolo, impregnat in trupul meu — el, dansul, vibratia dup’ un ritm anume, exprimarea prin gesturi, prin inl’ntuirea misc&rilor, bucuria de a-ti simti mugchii incordati, de a-i invata si pe altii arta ta, de a-ti vedea elevii evoluand, dedulcindu-se $i ei la astfel de placeri. Cat ai pocni din degete, dansul imi fusese luat si ma trezisem goala pe dindutru. Cand am intrat in birou, am ramas o clipa blocat&, inlocuitoarea mea era acolo. $i se simtea deja in largul ei. In curand n-avea s& mai fie inlocuitoarea, ci partenera mea. — Bun, Fiona, am zis eu incet. Ea si-a ridicat privirea din orarul pe care tocmai il studia si a cdscat ochii mari. — Hortense! A sarit vioaie de pe scaun. — Vino aici s& te-agezi! Nu sta in picioare! 123Agnes Martin Lugand — Mersi, sunt OK si vreau s& arunc un ochi pe la cursu- tile lor. — Inteleg. Mi-am pus pe scaun geanta si bluzonul si mi-am spri- jinit cArjele de perete. Aveam nevoie de ele, dar deja nu le mai suportam si in niciun caz nu voiam sé umblu cu ele prin scoala, m& simteam si-asa destul de deprimata. Inainte de a iesi din inc3pere, m-am intors spre ea: — O sa-mi povestesti la masa ce mai fac elevele mele? — Cu mare plicere! Am pornit-o de-a lungul culoarului, uitandu-ma la fotografiile agatate pe pereti — instantanee din specta- colele ultimilor cinci ani, momentele de glorie ale lui Auguste —, apoi m-am abatut pe la vestiar si m-am asezat pe o banca. Pana mai ieri, locurile astea faceau parte din viata mea de zi cu zi, erau ca o anex4 a apartamentului meu. Participantii la cursurile de dimineafa erau adulti, asa ca nu era prea mare dezordine. Totusi, cateva Jucruri de adolescenti — body-uri, espadrile, jambiere — ziceau pe ici, pe colo. Cand oare aveam sa mai port si eu asa ceva, sd iau parte din nou la viata frenetic3 din scoal&? Mi-am dat seama cd nici pentru spectacolul de sfarsit de an nu mai puteam sa ma implic, imi iesisem complet din mani. Era clar c& fusese o hotdrare bund sd ma tin de- parte de toate astea, masochismul nu-si avea niciun rost. Nu era mai bine sa nici nu ma mai gandesc la chestiile astea? Cateva minute mai tarziu, intram in sala de dans a lui Bertille. M-am strecurat intr-un colf, ea era concen- tratd la ceea ce facea, dar m-a observat si mi-a aruncat un zambet discret. De multé vreme nu mai statusem s-o admir. Gratia si delicatetea ei m-au hipnotizat. Le-a spus 124 —— ition connectionLumina unui nou inceput elevelor si treacd la misc&rile de intindere a articulatiilor, dupa care a venit la mine. — Hai si tu, o s3-ti fac bine. — Nu, nu vreau sa deranjez... — Doamnelor, avem o invitatd de onoare. Toate dansatoarele s-au intors spre noi, m& cunos- teau si mi-au facut cu mana semne de incurajare. — Nu te lasa rugata! — OK! M-am intins si, cateva secunde bune, am stat fara sa ma misc, cu mAinile pe langa corp si palmele intoarse spre podea, frem&tand din cap pana-n picioare. Placere in stare pur’. Mi-am imaginat zgomotul surd al talpilor atingand din nou pamantul dupa un salt. As fi dat orice sa fiu la bara, sd ridic gambele una dupa cealalta si sd le intind, tragand de ele in toate partile, dupa care si ma lansez intr-o piruet& si si redescopar acea senzatie de imponderabilitate, cat timp eram in aer. Pumnii mi s-au inclestat, fata mi s-a crispat. Bertille si-a pus o mana pe mine si, fara o vorba, mi-a ghidat miscrile, era o senzatie magica, incheieturile se destindeau, muschii mi se deten- sionau. Gratie interventiei delicate a lui Bertille, trupul meu se relaxa, recdpatandu-si in acelasi timp consistenta. Apoi, ocupandu-se in continuare de mine, le-a spus ele- velor cd urmau si se revad’ saptamana viitoare. — E dragut cd ai trecut pe la noi, imi zise ea cand nu mai era nimeni in sald. Cum te mai simti? — Destul de bine... — Atunci de ce ai figura asta? — Nu prea ies din casa. — Aha, lipsa de ultraviolete! Dar cu moralul cum stai? — Merge... 125126 Agnes Martin Lugand — Te tii bitoasé... Am ridicat capul s& ma uit la ea, perspicacitatea fi lucea in ochi. — De ce n-ai venit cu mine? racni Sandro, intrerupan- du-ne. In dup’-amiaza asta esti a mea! — Nu prea cred! i-am raspuns eu razand usurat3. Pranzul a decurs intr-o veselie fireasc3. M-am hota- rat si ma port ca si cum prezenta Fionei era cat se poate de normali si nu ne umbrea cu nimic complicitatea. In mod ciudat, nu simfeam niciun fel de rivalitate, mi se parea mai degraba ci aveam in fat& o extensie a mea mai motivatd — traisem si eu candva acea inflacarare — sau c& ea se aflase dintotdeauna printre noi. Privirea ei nou, si din exterior, ne aducea un plus de prospetime si niste idei care nici macar nu ne-ar fi trecut prin cap. Desi te facea clar s3 te simti mai in varsta, angajarea ti- nerilor avea partea sa buna! S-a discutat despre realuarea cursurilor in septembrie, se gandeau si reabiliteze niste s4li mai vechi din fundul curtii, care datau din epoca hiperactivad a lui Auguste si pe care nu le folosiseram inca niciodatd. Nu fusese nevoie. Brusc, m-am gandit la avertismentul lui Aymeric. Daca-mi mai plangeam mult de mild si stateam in continuare pe margine, aveam si fiu pus pe linie moartd? Era oare mai intelept s& plec? Mi-am alungat repede din minte acel gand, omul asta ma facea paranoicad. Cum de ajunsese atat de nociv? Fiona a plecat cand am ajuns Ja cafea, o asteptau ele- vele. Am rugat-o s& le salute din partea mea, refuzandu-i propunerea de a merge si eu cu ea. N-aveam curaj si méa-ntalnesc cu ele. Action connectionLumino unui nou inceput — Chiar cd-i 0 fatd bund, le-am zis prietenilor mei dupa ce a plecat. Bertille ins& a tinut s& dea cu bata-n balt3: — Bine, acum, gata cu ascunsul dupa deget, zi-ne ce vrei si ne zici, cd doar nu degeaba ai venit aici! fi tot dai inainte ca vai, ce bine esti, cd toata lumea e buna si frumoasé, dar eu nu cred 0 iota. Le-am zambit, moale. — Nu mi-e usor. Timpul trece parca mai greu... dintr-odata... si m-am gandit sd ma duc in Sud si sa stau acolo 0 vreme, am nevoie de soare, dar vreau s3 mi asi- gur cd nu va deranjeaza chestia asta. — Sigur c4 nu! imi zise ea. — Ar fi o greseal s& nu te duci, zise si Sandro. in locul tdu, eram acolo de mult! — Te-ai gandit sd stai acolo pana te refaci complet? se interesd Bertille. — Poate. Nelasandu-mi timp s4 ma nelinistesc din pricina usurintei cu care ma lasau sd plec, Bertille a continuat: — Aymeric ce zice? Am simfit cum, fara voia mea, ma intunec la fata. — Hortense? se ingrijora Sandro. — Inc nu stie... o s3-i spun disear3. O s4 vad atunci ce zice, am spus eu ridicand din umeri, aparent indiferenta. — Totu-i in regula cu el? ma intreba Bertille, a cdrei ironie era evidenta. O simteam gata s4 muste, gata sa scuipe tot ce-i st3- tea pe inimd si ultimul lucru din lume pe care-] voiam in acea zi era o ciondaneala din care ea sa iasd, pe buna dreptate, victorioasa. 127Agnes Martin Lugand — De ce-ai vrea sa nu fie totul in regula? Acclatinat din cap, mai c&tranita ca oricand. —Nu stiu pe cine vrei tu sd convingi, dar cu mine nu-ti pierde vremea, am vazut ce-i poate pielea, si incd de mult. — Mi-am dat seama, i-am r&spuns eu pe acelasi ton. Ne-am uitat tintd una in ochii celeilalte. — Usurel, fetelor, ce v-aprindeti aga? ne intrerupse Sandro. Am reusit s4 rad si m-am uitat la ceas. — O sa intarziati! Duceti-vd sd va pregatiti! Astazi pla- tesc eu! M-am ridicat si am pornit-o schiopatand spre tej- ghea, s& achit nota. — Ne vedem la scoala? ma intreba Sandro. — Nu, ma duc acasa. M-a prins in brafe si m-a strans cu putere. — Si te distrezi! $i s& te intorci in mare forma. — Pofi sd fii sigur. A venit apoi randul lui Bertille. — Nu putem avea aceeasi parere chiar intotdeauna. Asta-i clar... — Am inteles foarte limpede, in ultima vreme, c& ai o problema cu Aymeric. Ce nu pricep eu e de ce ai asteptat atata pana sd-mi spui despre refinerile tale... — Fiindc’ esti oarba si surda de cum vine vorba despre el... Ai grija de tine! E foarte bine sd mai schimbi aerul, schimbé-| cat vrei. §coala o sa te-astepte. Am strans-o in brate si am pupat-o. — Te sun cat de curand. — Asa si faci. Au plecat amandoi inapoi la scoald, inapoi la elevii lor. Jar eu le-am facut loc, bucuroas’, 128 —— fetion connectionLumina unui nou inceput kak $tiam c3 nu procedam intelept. Parcd incercam sd-mi fac riu, punandu-mi s’ndtatea in primejdie intr-un mod cu totul nechibzuit, dar voiam niste dovezi si, mai ales, voiam si-I fac sd sufere, si-mi distilez veninul. Prin ur- mare, dup4 ce mi-am aranjat parul si m-am machiat cu grija, am tras pe mine rochia cu spatele gol, mi-am in- sfacat sandalele cu toc si-am inghitit doza maxima de calmante. Apoi, fara a ma ajuta de carje, am trantit usa apartamentului in urma mea, descult4, dar cu atela mon- tata, ca si-mi menajez cat de cat glezna. Am coborat cu prudenfa scara si, sontac-sontaéc, m-am dus la taxi. Nu mi-am scos atela decat in fafa restaurantului; am ascuns-o in poseta imensa pe care mi-o luasem si mi-am prins cataramele la sandale, desi stiam cat era de pericu- los. La primul pas, am sc4pat un geamat de durere. Furia si hotararea m-au ajutat sa-l fac si pe-al doilea. Chelnerul nostru mi-a iesit in intampinare: — Va simtiti mult mai bine, excelent! Si, n-o sd va vind s& credeti, dar am o surprizi pentru dumneavoastr’! — Despre ce-i vorba? — Eaici, vi asteapta. CAteva clipe, am rimas blocaté. El sd ajunga mai de- vreme? Asta nu i se intampla niciodata. M-am dezmeticit insd rapid, stiind cd de la masa noastra mi putea vedea. — Multumesc! O sé ma duc la el, nu-i nevoie si m3 insofiti. AM pomit-o, zambitoare, in directia alcovului nos- tru, adunandu-mi toate fortele ca sd merg cat mai normal cu putint’, lucru care se dovedea mult mai dificil decat mi-as fi imaginat. Totusi, am reusit. Ma simteam ins ca130 Agnés Martin Lugand o caraghioasa. Decdzusem rau de tot, nu-mi mai respec- tam nici propriul corp. De ce facusem oare asa o tampe- nie? Am surprins privirea patrunzdtoare a lui Aymeric. Mi s-a p&rut c& era in ea o lucire de dorint&. Cand m-am apropiat, s-a ridicat, a verificat dacd nu era prin preajma cineva care s3-] cunoasca si a facut doi pasi spre mine. Cand trupurile noastre au ajuns unul 1anga celalalt, s-a aplecat si si-a lipit usor buzele de gatul meu. N-am putut si nu mi agit cateva clipe de el. Slibiciunea mea m-a usturat imediat. Brusc, mi-a venit s3 plang si m-am des- prins de el ca sa ma asez. Glezna mea putea in sfarsit sa se odihneasca. — Ce-i cu tine, Hortense? murmur el, ingrijorat. — Nimic, i-am raspuns eu cu nasu-n meniu. Mi-a fost dor de tine, asta-i tot. {i simteam privirea inchizitoriala. — Te-ai descurcat excelent cu iesitul din cas&, parca ai fi tu cea dintotdeauna. Arti mult mai bine, e incredibil! Acum doua s4ptamni, nu puteai deloc sd mergi! Credea ca juc&ria lui igi reincarcase bateriile. Dar nu, se insela, nu eram deloc mai bine gi as fi preferat mai de- graba sa mA certe, spunandu-mi ca nu trebuia sd-mi pun s&natatea in pericol pentru el. Dar nici nu-i trecea prin minte asa ceva. Trebuia s3 fiu indestructibil3, framoasa, senzuala, oricand la dispozitia lui. Tinand s&-mi joc pan& la capat rolul pe care mi-l propusesem pentru acea seara, i-am aruncat cel mai fermecator zambet de care eram in stare. — Ar trebui sa te ascult mai des. Ai intotdeauna dreptate. A ras, satisfacut. Aymeric ma devora din priviri si nu s-a oprit nici cand chelnerul a venit sd ne ia comanda. ‘fictian connectionumina unui nou inceput Ma dotea, as fi putut crede cd puterea mea asupra lui era intact4. Posesivitatea cu care-mi m4ngaia m4na era plind de senzualitate, si totusi, cand gi cand, privirea i se adumbrea, de parca s-ar fi gandit in alta parte. Ma speria. Oare ce avea si-mi spun&? Mi-a zambit, stanjenit. — Voiam... Voiam sa ma scuz pentru data trecut’, chiar am avut multa treaba. A clatinat din cap, aparent mahnit, si a continuat: — M& scoate din minti treaba asta, crede-mi... imi pare ru, dar n-o si ne putem vedea in urmatoarele zece zile. S&ptimna viitoare sunt plecat in delegatie, dupa aceea e weekendul de Paste, iar luni e zi libera... Ah, zilele libere, amantele sunt ldsate sd se odihneascd... — Nicio problema, n-am nimic si-ti reprosez. Stupefiat, a incruntat din sprancene. Nu se astepta la 0 asemenea teactie. — De fapt, picd la fix, i-am spus eu, pe un ton voit detasat. — De ce? — O sa ma duc pentru o vreme la Conac. Mi-a dat drumul la mané gi s-a lasat pe spatarul banchetei. — Osa stai mult acolo? in vocea lui se simtea 0 usoard panica. — Nu stiu, o si vid... Nu mai pot s& stau inchisa intre patru pereti si sa nu fac nimic. O sa ma simt mai bine acolo, pana mi refac. S-a albit la fatd, il féceam sa sufere. Exact ce voiam. S3-1 infierbant cu toate mijloacele mele de seductie, dup’ care sd-i trag presul de sub picioare. — Pani te refaci? Te gandesti s3 stai poate chiar douad luni? — Da! O si fie perfect, o s& pot profita de timpul liber. 131Agnés Martin Lugand S-a sprijinit cu coatele pe masé si si-a prins capul intre maini. — Cnd ti-a venit ideea asta? intreba el dintr-o suflare. — Azi-dimineati. Sosirea manc&rurilor comandate ne-a intrerupt. Aymeric s-a indreptat de spate, cu o figur& opaca, sia luat o gurd de vin. — Ai dreptate sd pleci, imi strecura el dupa cateva in- ghitituri, uitandu-se tintd in ochii mei. Trebuie si ma ocup ceva mai serios de munca gi de toate celelalte... Le-am cam neglijat in ultima vreme. Sfarsitul cinei s-a petrecut in tacere, fiecare fiind fra- méantat de ganduri care nu p&reau a fi prea pozitive. El suferea, eu jubilam vazandu-l cd sufer’. Pe de alt’ parte, ca razbunare parca, el imi pomenea de toate celelalte, sti- ind precis c4 nu exista ceva mai rau pentru mine. De ce ne chinuiam oare unul pe celalalt? Ce rost avea, la urma urmelor? Ceva mai tarziu, cand parca in dreptul cladirii unde locuiam, am schimbat doar cateva banalit&ti. Apoi a oprit motorul, era momentul adev3rului. — Te grabesti si ajungi acas& sau urci? Drept raspuns, a deschis portiera din dreptul sau. Eram vinovatd, intr-adevar, pentru toata acea seard, dar povestea noastra devenea una murdara, urata. Cand am ajuns la prima treapt’ a sc&rii, mi-am scos sandalele, glezna ma durea ingrozitor. Era o durere pe care nu mai puteam s-o ascund. Aymeric m-a prins de mijloc. — Sprijin3-te de mine! Dupa ce am inchis in urma noastra usa apartamentu- lui, n-am aprins lumina. El s-a lipit de spatele meu si m-a 132 fection connectionLumina unui nou inceput strans cu putere, afundandu-si fata in scobitura dintre uméArul meu si gat. ]-am cuprins si eu bratele inclestate in juru-mi ca un corset. — Cand pleci? murmuri el. — Maine-dimineafi, i-am raspuns eu la fel de incet. Aga mi-a venit. Trebuia s& plec, si plec cat mai re- pede. M-a strans si mai tare, aproape c4 ma durea. Si-a lipit buzele de ceafa mea, m-a Muscat usor, am gemut. il cunosteam suficient de bine ca si-mi dau seama ca incerca sd-mi atafe dorinta pentru a ma face s4 ma r&z- gandesc. M-a intors cu fata spre el si mi-a prins fata intre mini. — Sa nu uiti cd te iubesc. Prin declaratia aceea imi cerea, de fapt, sé raman, si fiu in continuare la dispozitia lui. Dar n-aveam de gand sa-i cedez. Fiindca stiam ca aveam toate motivele sa plec. Era o chestiune de supravietuire. L-am atras inspre pat, sa- rutandu-l cu toata puterea emofiilor mele contradictorii; voiam sa-l alung si, totusi, asteptam si ma iubeascd. M-a dezbracat fara graba, adulmecandu-mi trupul, stia atat de bine cum sé aprinda in mine dorinta. A facut dragoste cu mine vrand parca si ma marcheze, sa nu-] pot uita, sa-1 pastrez impregnat pentru totdeauna in propria-mi carne. $tia cum sa-mi struneasc4 trupul si plicerea, cu care, in acea seard, se juca, de care uza $i abuza dupa pofta inimii. Imi ar&ta intreaga sa putere asupra fapturii si a simturilor mele. Jar asta ma scotea din minti, ma umplea de dezgust faté de mine insdmi; eram slaba. Abdicam, sperand in sinceritatea dragostei lui. In camera scufundatd in intuneric, ma studia cu o privire trista. 133134 Agnes Martin Lugand — Lace te gandesti? am soptit eu. — O sa-mi fie dor de tine... Credea ce spunea, o simteam. — Si mie de tine, dar in ultima vreme esti atat de ocu- pat si de preocupat, c4 nici n-ai avea timp de mine. — Ce prostii spui... Nu suport sa te stiu departe de mine. Mi-a ciugulit de cateva ori buzele cu buzele lui, apoi m-a sdrutat cu adevdrat — un sdrut ravasitor. — Trebuie si fug. S-a desprins de mine gi s-a dus la baie. imi venea sa plang, simteam nevoia sa trag niste haine pe mine, goliciunea mea ma deranja, imi dadea senzafia ci nu eram pentru el decat un corp. M-am bagat pana la urma sub plapuma si m-am infasurat cu ea. Curajul mi se cla- tina, incepeam sa am indoieli. Ce-avea sd aduca aceasta despartire pe care eu mi-o doream atata? Nu fusesem oare suficient de aberanta in ultimele zile? Daca era sd fiu cin- stita, in ultimele ore chiar ma iubise, imi daduse din nou senzafia c4 merita sa traiesc pentru el, incd mai tremuram dupa orgasmul pe care-] avusesem. Nu cumva inventam tot felul de probleme acolo unde nu exista niciuna? Oare ciopleam chiar eu ciomagul cu care aveam sa fiu batuta? Pe de alta parte, in seara aceea interpretasem rolul celei care voia el sa fiu, iar el imi vorbise de toate celelalte pe care le neglija. Sigur, imi spusese asta ca si ma raneasca, dar nu era oare aici si un sambure de adevar? De unde grija asta subitd pentru nevasta si familie? Se intampla oare ceva in viata lui, ceva ce-mi ascundea? I-am simtit mana pe obrazul meu, am ridicat privirea. Se lasase pe vine langa pat si-mi zambea. De pe chipul sau parea sa fi — fetion connectionLumina unui nou inceput disparut orice urmé de tristete. Mi s-a facut rau, ag fi vrut sa-l vad chinuit de suferinta. — Ai dreptate cu plecatul, Hortense, chiar ti-ar prinde bine. Sa mi te intorci refacuta! Ca sa fie iar ca inainte... inainte de accidentare! Te ingeli. Nimic nu va mai fi ca inainte. Nu-fi dai seama, dar tocmai ai infipt cutitul pand la plasele. — O sa-ncerc, am murmurat eu. S-a aplecat spre mine, iar eu mi-am petrecut brafele dupa gatul lui. M-am strans la pieptul sau o ultima oara. —Te iubesc, Aymeric. O sa-mi fie greu fara tine. Cedam lamentabil, ins nu-l puteam lasa sa plece fird sa i-o spun. —Nu pot sa-ti promit nimic, dar o sd-ncerc sé trec si eu pe-acolo sa te vad. — Bine, am soptit eu. Am sl&abit putin stransoarea, el si-a lipit fruntea de a mea si m-a sarutat usor pe gura. Apoi i-am dat drumul de tot. — Noapte buna! S-a indepartat incet de pat, fara a-si lua privirea de la mine. Apoi mi-a zambit gi s-a risucit pe calcaie. Inainte de a se face nevazut, mi-a mai aruncat o privire peste umiar. — Osi te sun. A inchis usa fari niciun zgomot.— Poti s& opresti aici? am intrebat-o eu pe Cathie cand aintrat cu masina pe drumeagul ce ducea la Conac, — De ce? — Vreau sa fac ultima portiune de drum pe jos. — Nu esti in toate mintile! — Ai incredere fn mine, o s4-mi prinda bine. A oftat resemnata si a oprit motorul. — Multumesc. Mi-am verificat atela si-am pornit-o. Dupa cativa pasi, mi-am ridicat fata spre cer, cu ochii inchisi. Am tras adanc aer in piept. Parfumul naturii, cu aromele sale de pin, de cimbru salbatic si de lavand&, mi-a insuflat oxi- genul care-mi lipsea de atata vreme. Respiram mult mai bine. Pe buze mi-a inflorit un zambet. Poarta mare din fier forjat se indlta in fata mea: am eliberat-o de lacdtul cu care era incuiaté. Am deschis portile raiului. Scarfaitul lor mi-a amintit de tata si de grija lui obsesiv3 de a le unge cu ulei. Le-am deschis larg, din reflex. Fara a mai da gleznei nicio atentie, am pornit-o pe aleea marginita de chiparosi, dup& care am tiiat-o prin gridina. inaintam cu greu prin iarba inalt%, primavara isi 136 —— fiction connectionLumina unui nou inceput facuse din plin datoria, terenul era aproape o parloaga, cu c&tiva maci ici-colo. Pomii erau perfect sanatosi, frigul de peste iam le facuse bine, migdalii inflorisera, maslinii pareau mai in forma ca oricand, cu radacinile lor viguroase infipte bine in pamAnt. Luberonul, muntigorul asta care era centrul universului meu, se inalta in faté, dincolo de casa. Departe de a ne strivi, apropierea lui ne proteja, ne linistea prin blandetea formelor sale ce pareau de-a dreptul voluptuoase. Imi placea la nebunie s4-1 privesc pe inserat, in lumina apusului; portocaliul rogcat in care se colora atunci fi didea parc si mai mult’ blandete. ffi venea sa-1 méangiai ca pe un trup delicat. M-am plesnit peste coapsa, brusc enervat& pe piciorul meu care nu-mi dadea voie s& alerg prin gradina. Dupa aceea, mi-a venit sa si rad de mine: daca n-as fi cazut, daca n-as fi fost arestata la domi- ciliu si n-as fi simtit nevoia sd fug de Aymeric si de iubirea lui absentia, nici c-as fi ajuns acolo. Maslinul alor mei ma chema, i-am imbratisat in gand si le-am promis cd 0 sa vin a doua zi s4-i vad. Acum era vremea sa intru in casa. Usa de la intrare fusese intotdeauna capricioasa, a trebuit si ma imping in ea gi s-o zgalti, dar a cedat rapid. S§tiam exact unde s&-i trag un umar ca sa se deblocheze. Mirosul dinauntru mi-a umplut n@rile: parfumul acela de cas& de tara, mirosul familiar de inchis, mirosul acela linistitor, care spune nimic nu s-a clintit din loc, nimic nu s-a schimbat, efluviul acela amintind de zilele fericite de odinioard, dar cu o usoara tent& de foc de lemne, re- miniscenf& a focurilor aprinse ast&-iarna, de Craciun, alaturi de Cathie si Mathieu. Am deschis obloanele de la ferestre, iar cand am iesit pe teras’, Cathie tocmai venea cu valijoara mea gi cu carjele. I-am iesit schiopatand in intampinare si le-am preluat. 137Agnés Martin Lugand — Multumesc, i-am zis eu, zambind in continuare. M-a prins de cot si m-a condus spre fotoliile létarete de pe terasd. M-am lasat sa cad intr-unul dintre ele, spre marea usurare a gleznei mele, iar Cathie s-a asezat lang mine, pe bratul fotoliului. — Cum e? mi intrebé ea, sprijinindu-gi capul de al meu. — Deja ma simt mai bine, nici nu-ti imaginezi. — Am gresit. Mersul pe jos nu pare s&-ti fi facut rau. Ba chiar as zice ca acum mergi ceva mai bine decat cand ai coborat din tren. Avea dreptate; nu prea eram in forma cand ne intal- niseram. Doua ore si jumatate, in TGV-ul? ala, nu facu- sem decat s& zac, fara a reusi si adorm, desi peste noapte nu inchisesem niciun ochi, fiind mult prea ocupata sa plang. — CAnd te duci dupa Mathieu si Max? — Acum, imediat, dar tu esti sigura cd ai chef de noi in seara asta? — Nu vreau sa va schimbafi obiceiurile din cauza mea. Si-apoi, draga Cathie, n-am mai petrecut un weekend impreuné de nu stiu cand. — Asta cam aga-i. M-a sarutat matern pe crestet gi s-a ridicat. Se uita la mine cu 0 privire blanda si invaluitoare, care-mi umplea inima de bucurie. — Te las s&-ti tragi sufletul, imi zise ea. O sé-mi poves- testi cand o s&-ti vind. Replica ei m-a facut s& izbucnesc in ras. — Da, fii linistit’, n-o sd ai de asteptat prea mult. — Gata, am sters-o! 2 TGV — Train a grande vitesse (tren de mare vitez3). (N. tr.) 138 —— fetion connectionLumina unui nou inceput Am stat pan4 cand masina ei nu s-a mai vazut, apoi am intrat in cas&. De fiecare daté cand ma intorceam aici, Conacul mi se parea mai mare decat il tineam eu minte. Parca ar fi crescut odatd cu mine, dar mult mai solid. Am deschis larg usile cu geam de la salon gi de la sufragerie. Am lasat s intre lumina in buc&tarie, mama O vrusese rustica, niciodat4 nu cedase cantecului de si- rena al modernitafii, iar asta era valabil in cazul tuturor incdperilor. Asa era Conacul. Totul era din lemn, patinat, desperecheat. Pe canapele si fotolii erau macaturi si peme in culori pastelate, calde, la fel ca ale perdelelor de la ferestre. Am urcat apoi la etaj, unde se aflau camerele de oaspeti. Maici-mea si taicd-meu, cu mult inainte sa am eu vreun cuvant de spus, se hotarasera s& transforme o parte din casa in pensiune. Cum era si logic, eu preluasem sta- feta. Aici am deschis doar obloanele $i nu m-am oprit decat in camera in care aveau s& stea in weekend Ca- thie si baietii sai, fiindcd voiam sa fie totul pregatit cand ajungeau ei. Am scos din dulap lenjeria rezervata acelei incaperi si am aranjat patul cel mare, apoi pe cel mic. Dupi aceea am coborat la parter si mi-am facut curaj. Ca sa intru in camera alor mei. M-am dus la fereastra si am deschis-o, dup’ care m-am intors si m-am uitat la cuibul acela al lor. Nimic nu se clintise din loc de la plecarea lor dintre cei vii. De fiecare daté cand veneam, faceam curat si schimbam cearsafu- tile, folosind numai dintre preferatele mamei. Nimeni in afaré de mine nu avea voie s& se ocupe de acel loc si nimeni nu dormea acolo. Mi-am trecut palma de-a lungul comodei, lasand o urma in praf. Am contemplat una dupa alta fotografiile inramate, unde eram tofi trei, fericiti. Una 139Agnés Martin Lugand dintre ele mi-a refinut atentia in mod deosebit. Era ima- ginea iubirii adevarate, o iubire atat de puternica, incat moartea n-o putea distruge, o iubire care invinsese toate obstacolele, care le trdise pe toate, si bune, gi rele. Oare ce gandeau ei despre fiica lor, care traia o poveste de dragoste cu un barbat care nu voia decat lucrurile bune, cand era cu ea, fiindca si bune, si rele avea deja in cealalta viata a lui? Probabil c4-i intristam, dar nu ma judecau — sau, mai bine zis, nu m-ar fi judecat. Pentru ei, dragostea nu era ceva care sd fie judecat, era ceva care se traia, cu conditia sa fie sincera. Nu fusese nevoie de prea mult timp pentru ca Aymeric s4-mi intunece bucuria reint4lnirii cu Conacul... Am mangiiat cuvertura brodata de pe pat si am iesit din incapere. De cum am trecut pragul camerei mele, m-am simtit ceva mai bine. M-am lasat absorbita de privelistea de-afara, cdci fereastra mea dadea inspre terenul cu maslini si lavanda. Desi pe inserat se facea cam racoare, am lasat totul deschis si m-am apucat s-mi aranjez patul. De cand m stiam, acolo dormisem perfect, asa cd abia m-am abti- nut si nu mi culc imediat. Un claxon puternic m-a smuls din ganduri. Am iesit schiopatand pana-n gradina, micuta familie debarca in formatie completa. — Nasica! striga Max. Am intins bratele spre el razand. El a venit la mine in fuga si, dintr-un salt, mi s-a ag3tat de picioare. M-am strambat de durere, realizand ca intinsesem cam mult coarda de cand coborasem din tren. — Ce mai faci, dragutule? — Bine. — Max, las-o pe Hortense, trebuie luata cu binisorul, a facut buba la picior, ii zise maicd-sa venind langi noi. 140 —— fection connectionLumina unui nou inceput I-am facut semn lui Cathie ca totul era in regula. Amuzata, a ridicat ochii spre cer. Mathieu a ap&rut si el, incarcat de bagaje, de parca s-ar fi mutat. S-a oprit in dreptul meu, iar eu i-am dat un pupic pe obraz. — {mi dai voie mai inti si duc induntru tot calabalacul 4sta, ca s% te pot si eu imbr&tisa cum trebuie? —Te rog, simte-te ca acasa. L-am auzit bodoganind din cauza ,,catrafuselor” pe care nevasta-sa il obligase sa le care. — Pai, altfel, fiu-tu cu ce si-ar omori timpul si noi ce-am manca, dragule? il lua ea peste picior. Mathieu a dat drumul rasului lui galgait si molipsi- tor. Apoi s-a intors la noi si m-a luat in brate. Era o na- mili de om, morocanos la prima vedere, dar in realitate un ditamai ursul de plus, pe cat de matahalos, pe atat de sentimental. — Asa deci, te-ai intors la origini! Daca vrei sa te refaci, nimic nu-i mai bun ca o raita pe la casa p&rinteasca. M-a pupat apasat, de trei ori, cum se face in Sud, apoi m-a lasat jos. — Bun, Max, tu vii cu mine! Voi, fetelor, punefi-va ceva mai gros pe voi, iar noi, barbatii, ne ocupdm de cina si de aperitive! L-a cocofat pe baiat pe umerii sdi si a disparut in casa. — Hai sa stai jos si s4-ti tii glezna la aer, imi zise Cathie. Nu stiam ca sunt optionale carjele... Am ras amandoud de blanda ei dojana. Priviseram ldsarea intunericului sorbind cand si cand dintr-un vin local rogu, tare, impregnat de soare. Max dormea dus. Mathieu si Cathie imi povesteau ce s-a mai intamplat prin sat, ce mai faceau vecinii sau fostii nostri 141‘Agnes Martin Lugand prieteni. Toatd acea lume mi se parea apropiata, ca si cum, in ciuda distantei din prezent, facea incd parte din mine. Acaparata de viata mea pariziand, aveam tendinta s-o uit, dar de cum ma intorceam acolo, eram imediat chemati la ordine, spre binele meu si spre marea mea bucurie. Mathieu si Cathie au inceput apoi sa ma coco- loseasci — vazandu-ma inghetata sloi, m-au invelit cu o patur’. Cand eram la Conac, mi-era foarte greu sa-mi imaginez viata intre patru pereti. Prin urmare, mi se pa- rea o chestie destul de aiurea sa spun ,haideti induntru“, chiar daca simteam ca inghet. Ei insa, desi obisnuiti cu temperaturile blande din zoni, erau rezistenti la orice tip de vreme, facnd fata la fel de bine gi frigului, si caldurii. Parca gi-ar fi putut regla corpul in functie de conditiile meteo. — Cat o s& stai? ma intreba Mathieu. — Pai... — Las-o, omule, in pace, c& abia a ajuns! il intrerupse nevasta-sa. — Vreau doar sf stiu cate seri o si mai bagdm asa, pe-afara! — Daca simi nevoia sa stai intre patru pereti, iti dau cheile apartamentului meu de la Paris, i-am replicat eu razand. — Mai bine mor! Cum pofti trai in colivia aia? Mathieu se nascuse aici si aici avea sd fie ingropat. In pamantul acestei campii. Era litera de lege. Fugea de orag, de lume, de tot ce putea semana a aglomeratie. Ar fi putut trai intr-o cabana din adancul p&durilor canadiene, avea toate caracteristicile unui negustor de blanuri de sal- baticiuni, fiind el insusi un pic salbatic. Chiar si oamenii din zoni, care il cunogsteau totusi, se temeau un pic de el, 142 —— fetion connectionLumina unui nou inceput mai ales cand era in toane proaste! E] prefera compania copacilor, chiar si cand ii facea surcele. Cathie se indra- gostise de el in liceu, ,.pana peste cap“, vorba ei de-atunci. Cte ore nu statusem langa ea in timp ce-1 sorbea din ochi suspinand, din celalalt cap&t al curtii, fari a indrazni si se apropie de el! Dupi care se imblanzisera unul pe cela- lalt — ea, frumoasa gi delicata dansatoare de balet clasic, el, viitorul taietor de lemne innebunit dupa albine. — Nu, serios acuma, relua el. Rimi aici peste vara sau te duci inapoi curand? — O s& ma duc eu si inapoi, la un moment dat. Dar deocamdatd n-are nimeni nevoie de mine la Paris... Cathie se incrunta. — Ce categorica esti! sopti ea. Pdzea, incepe dansul. — Tocmai am mai angajat pe cineva, scoala o s4-si ma- reasca de-acum capacitatea. —Si... §tiam foarte bine unde batea Cathie. Hai, Hortense, spune-le! — Aymeric... cum sa Zic... Mathieu scoase un mormiit, parca era fratele mai mare pregatit oricand sd ma apere. Niciodata nu zisese ceva despre Aymeric, dar era clar ci nu veneau de pe aceeasi planet’. Cat despre Cathie, ea se abtinea. — Sunt multe lucruri de limpezit in privinta lui si... Erau curiosi, fara a fi indiscrefi, asa cd m-am hot&- rat si le spun adevarul, un adevar usor indulcit, pentru inceput: — Vreau s& stau ceva mai departe de el, am nevoie de un pic de distantd. Entorsa asta e un pretext perfect! am conchis eu, prefacandu-mi vesela si impacata. 143Agnés Martin Lugand — Cat o s& mai astepfi? se ingrijord Cathie, cu o voce blajina, lipsita de orice urma de agresivitate. Mi-am luat paharul de vin si am baut o gur&, capti- vata brusc de noaptea intunecata. — A fost o idee buna sa vii aici, imi zise Mathieu dupa cateva minute de t&cere. in weekendul asta o s facem o mica inspectie prin gridina si prin casa. $tia destule cat s4-si faci o parere, nemaipunand la socoteald c4 genul asta de discutie il stanjenea. Asa incat, pentru el, cea mai bund solutie era s& se intoarcd la ceea ce-i plicea. El se ocupa, peste an, de intrefinerea intregu- lui domeniu. Incepuse s-o facd de pe vremea cand inci mai tréiau mama si tata, in urma unei intelegeri. Cand taicd-meu se simtise prea batran ca si se mai ocupe de toate, ii propusese lui Mathieu sd preia el aceasta sarcina, in schimbul dreptului de a se folosi dup& bunul plac de teren si de o dependinta. Mathieu acceptase bucuros pro- punerea, el si Cathie neavand cum si cumpere ceva mai mare decat cisuta lor de tard. $i-n plus, chiar dacd stdtea toat& ziua pe-afara, tot nu se situra. Singurul moment cand probabil ca a regretat acea intelegere a fost ziua c4nd ai mei au murit: el a fost cel care i-a gasit in pat, adormifi pentru vecie. N-am discutat niciodatd despre lucrurile astea, dar din acea zi am devenit si mai apro- piati, prietenia noastra transformandu-se intr-o relatie ca-ntre frati. — Totu-i OK? — Da, chestiile obisnuite, nimic altceva, stai linistit, ti-as fi zis daca era ceva! in momentul acela m-a apucat o criz4 irepresibil3 de c&scaturi. Oboseala ma ingenunchea. — Gata, mergem la culcare, decret& Cathie. 144 —— fiction connectionLumina unui nou inceput Peste cateva minute, cand soful ei era deja sus, m-a strans la pieptul ei. — Somn usor. $i las&, cd le discut&m noi pe toate. — Multumesc. Mi-a dat apoi drumul si a pornit-o spre etaj. Inainte ca silueta ei s& se faca nevazuta, mi-a mai facut un mic semn cu mana. Am stins luminile si m-am dus in camera mea. Mi-am scos trusa de toaleta din valiza pe care o lasasem intr-un colt. Aveam aici o intreagi garderobi, asa ci de la Paris plecam intotdeauna doar cu strictul necesar, schim- bandu-mi parca pielea dupa locul in care traiam. Cand m-am bagat sub plapumé, am oftat de bine ce era. Ce bine c& eram acolo, in patul meu, in camera mea! De parci simplul fapt de-a fi acolo imi lua o greutate de pe umeri. Aveam sentimentul ca eram departe de toate, cd plecasem din Paris de secole. Totul ramasese undeva in depirtare. in mod ciudat, glezna mi chinuia mai putin, stiam ci ma obisnuisem cu durerea, dar parca si ea scdzuse in inten- sitate. Sigur, era protejata cu atela si trecuser4 deja doud saptamani de cand se refacea, dar si eu, pe dinduntru, ma simteam mai bine, poate mai linistit3, mai in sigurant3 de cand eram aici, mai putin chinuit& de indoieli. Cathie si Mathieu aveau aceasta putere de a linisti. Simplitatea lor, prezenfa lor afectuoasé ma ajutau s& scap de incordare. lar cand le marturisisem c& situatia cu Aymeric era ceva mai complicat3 ma simtisem chiar usurat’. Doar lor ma puteam confesa fara a ma teme de reactii extreme. De fapt, exact de asta aveam nevoie: s& stiu ci puteam vorbi fix cand aveam chef si cd eram ascultat&. Cand pleoapele st3teau s3 mi se-nchida, mi-am dat seama c3-mi lasasem telefonul in salon. De cand coborasem din tren nici nu ma mai uitasem la el! L-am lasat unde era. 145Agnes Martin Lugand Weekendul s-a scurs printre rasete, citit de povesti si jocuri cu Max, bucatareala si sporovait ca-ntre fete cu Cathie, plus turul gradinii si al casei alaturi de Mathieu pentru a vedea cum mai st&teau lucrurile pe-acolo. Cona- cul nu se prezenta ru deloc, chiar daci trebuiau avute in vedere cateva lucrari de reimprosp&tare, in urm&toarele luni. Acestea mai puteau astepta pani la incheierea se- zonului, dar nu mai mult. Pentru evitarea oricdrei degra- dari, cateva trebuiau musai facute inainte de inceperea iernii. Duminicd dimineata, pe cand fsi termina micul dejun, Mathieu m-a anuntat cd era vremea si punem apa in piscina, iar eu n-am putut decat s& fiu de acord cu el. Date fiind temperaturile mai mult decat placute, chiar ne puteam oferi o balaceala in zilele urmatoare. Asa cd Mathieu si-a luat fiul cu el gi s-a pus pe treab’. Cand am vazut-o pe Cathie cum ii urmarea cu privirea pe biietii ei iubifi, m-am emofionat p4nd-n adancul inimii. La un moment dat, s-a intors spre mine, cu un sur4s timid pe buze. — Ce-i? — Am vazut cd n-ai indraznit s4 intri pana acum in sala de dans. — Mai, sa fie! Ce tare esti! i-am spus eu r4zand. Frustrarea de a n-o putea utiliza ma infrana, de-aia amAnasem acel moment. Teama de a nu suferi prea tare... — Vrei s-o deschidem impreund? Pot s& vin cu tine... Propunerea ei m-a sc4pat de povarda. Singurd, mi-ar fi fost imposibil s infrunt amintirile legate de acel loc. — Oh, da, ar fi super! CAte ore petrecuseram oare acolo am4ndoué, antre- nandu-ne? Adunate, insemnau luni intregi, si asta fara a 146 —— Fetion connectionLumina unui nou inceput le pune la socoteala pe cele cand ne duceam acolo doar ca sd ne defulam! — Stai s iau cheia. Mi-au trebuit mai putin de cinci minute s&3 ajung in sufragerie si s-o insfac din bufet. Cand m-am intors, Cathie m-a masurat cu o figura ciudata: — Auzi, tu nu trebuia s& faci niste sedinte de kinetote- rapie? — Ups... Am rAnjit, jenata. Ea a facut ochii mari, la fel de mari ca atunci cand fiul ei facea vreo prostie. — Ce-i cu tine? Nu te-ai dus sa le faci? — Am fost o dat& si dupa aia m-am oprit... — De ce? Ai innebunit? Ce-i in capul tau? Ei, lasa, ci nu scapi tu asa usor... Maine, ca sa tii, ai programare. — Pot si ma descurc si singura, nu crezi? — Da’ ce, esti kinetoterapeut? Nu! Deci faci cum zic eu, punct! Daca trebuie, merg cu tine. — Nu, cred c4 pot s4 conduc si eu, doar s3 nu fie prea departe. — Bun, s-a aranjat! Acum, hai la sala! M-a luat de brat si am pornit-o amandoui de-a lun- gul casei. Pe drum, mi-am lipit obrazul de umarul ei, zAmbind, cu inima intr-adevar usoara pentru prima data dup’ atatea saptimani, poate chiar luni. _ igi multumesc, draga mea Cathie, iti mulfumesc cd te ocupi de mine, i-am zis eu in soapta. — Ceva imi spune cA sunt prima care o face. Am strans-o mai tare de brat. Eram in fata s&lii »Mmele“ de dans. Am stat un timp pe loc, dup& care am intrat. 147148 Agnés Martin Lugand Tata restaurase si reamenajase o dependinta veche si darapanatd, unde pusese si fie instalate niste ferestre imense, dar avand grija s4 pastreze glicina batrand de o sut& de ani, care facea umbri si racoare in miezul verii. Voia un spatiu unic, in care si dansezi cu natura sub ochi, dar fara s4 suferi de caldurd. Un an intreg se chinu- ise tata cu renovarea interiorului. Rezultatul era fantastic. Cum ag fi putut uita mandria lui cand m-a poftit s4 intru pentru prima datd acolo...? Aveam cincisprezece ani, iar taicd-meu imi punea la picioare visul vietii mele si admiratia sa. Impresionat& peste poate de toata munca lui si de frumusetea sali, tinusem s& dansez pentru el. Mama era si ea de fata, bineinteles. Alesesem ca muzica o piesa pentru clarinet, desi nu eram obisnuita s4 dansez pe genul acela de compozifii. Clarinetul era ins4 pasiunea lui. Asa ci improvizasem. Era modul meu de a-i spune multumesc si, mai ales, te iubesc. intelesesem in acea clipa cat de privilegiata fusesem si am parte de o asemenea copilarie si de o asemenea adolescent, si cat de risfa- tat eram de ai mei. in timpul dansului, nu ma putusem abtine sd nu-i observ pe furis: mama statea inclestatad de bratul lui taici-meu, in timp ce pe frumosu-i chip ii cur- geau lacrimi de bucurie; el, cu ochii sclipind, o strangea, la randul lui, de umar. Dumnezeule, ce-i mai sclipeau ochii... Iubirea lor se scurgea parca in mine. Cand piesa se incheiase, fugisem la tata si ma prinsesem de gatul lui, strangandu-| cu toata acea energie care-mi faicea inima s4 vibreze. Si-i soptisem: ,,Tata, taticul meu drag.” De aceea, cand am trecut pragul salii, cu Cathie fi- nandu-mi in continuare de mani, si am vazut-o imbatra- nitd, cu perefii impanzifi de crapaturi si cogcoviti din loc —— fetion connectionLumina unui nou inceput in loc, am avut o strangere de inim4. Taicd-meu avusese grija de ea pana-n ultimul moment. Ultima pensul3 cu vopsea o daduse in iarna de dinaintea disparitiei lor. Din motive de economie, sala nu era incalzita peste iarna; rezultatul, umiditatea intrase in pereti. Paianjenii se cui- bariserd prin toate colturile, panzele lor uriase zebrau fi- ecare fereastra, mirosul de praf te asfixia, dar nu praf din &la subfire, ci praf al delas&rii i p&rdsirii. M-am desprins incetigor de Cathie si am facut cativa pasi, inspectand cu atentie fiecare centimetru patrat. In oglinda mare de pe perete, in ciuda mizeriei care o acoperea, m-am va- zut pentru prima data cu atela, dusmana mea cea mai buni, iar socul a fost pe m&sura imaginii jalnice pe care o descopeream. Sortul si puloverul vechi si 1al4u atarnau pe mine ca niste trente. Bineinfeles, aveam o culoare cadaverica, dar si corpul, corpul meu de care eram atat de mandri, ar&ta tot asa, alb ca varul, slabit, golit de orice vitalitate, de orice lumina. Sala de dans se dovedea a fi la fel de pardginita ca si mine. Niciuna dintre noi nu era mai breaz’. Mi-am trecut mana de-a lungul barei, ultim vestigiu al unor vremuri cand toate mergeau bine; am simtit-o solidd, gata si suporte misc&rile de elongatie, orele lungi de antrenament, asa cd m-am prins de ea, convins& c& o si-mi dea un pic de energie. N-aveam de gand sa mi las doborati. — Eceva de munci... — Mathieu nu calcd pe-aici, zice ci e domeniul tau. — Ei! Nu-i un reprog. O s& gasesc eu o solutie... A venit langi mine, postandu-se in spatele meu. —Nu te-am intrebat fiindcd mi se parea de la sine inte- les, dar... ia limpezeste-m4, vara asta nu se mai fac stagii de pregatire? 149150 Agnés Martin Lugand — Nu... E una dintre schimbarile din noua formula de functionare a scolii. O s4 ne marim capacitatea si 0 si procedém mai profi, se pare cd n-avem incotro... A lisat s& treacd vreo cateva secunde de tacere, vor- bele mele n-o prea convingeau, apoi ins& a continuat: — la si tu partea buna a lucturilor, ai timp s4-ti pui din nou sala la punct! — Asae. Nu voiam si mi las coplesit’ nici de tristete, nici de griji, asa cd m-am inviorat imediat: — Bun, mai am de verificat o ultima chestie! M-am dus pana la corpul de mobila unde se afla insta- latia de sunet si am b&gat-o in prizi. Apoi am cotrobiit cteva minute prin sertare pand am dat de discul pe care-1 céutam — amintire din anii nostri de liceu, Whitney Houston, I wanna dance with somebody — si m-am intors radioasd spre Cathie. Ea a clatinat energic din cap, in semn de: ,,Nici si n-aud!“ — Oh, ba da! — Nu! Doar n-o sa dansez fara tine! Cathie nu mai dansa de vreo zece ani, de aceea, de cate ori ajungeam acolo, imi faceam o datorie de onoare din a o pune s& se mai miste putin. — Haaaide! am implorat-o eu. $i-a incretit nasul, cum facea cand cocea ceva, si a venit mai aproape. — Vrei si dansez? — Da! — Pai atunci, du-te la kinetoterapeut, repari-te complet si dupa aia o s4 dansez si eu cu tine. Am izbucnit in ras. —S-a facut! — fetion connectionLumina unui nou inceput Ce fericire si iei pranzul la soare, acompaniat de cantecul inca timid al greierilor si de rasetele copilaresti ale lui Max! $i totusi, eram ingrijorata: daca puneam cap la cap micile renovari care se impuneau, bugetul ne- cesar avea sa fie mai consistent decat imi imaginasem. N-aveam atatia bani, asta era clar. Trebuia sd fac o triere, s{ ma ocup de urgente si sa las pentru mai tarziu ce era mai putin important, fiind constientd in acelasi timp cd ce era mai putin important anul asta avea sd fie o urgent anul urmator. — Te gandesti la cum arat& sala de dans? ma intreba Cathie, care simfise probabil c4-mi statea ceva pe suflet. — Chestia e ca... toate lucrarile alea o si ma coste o gramada. — Pun si eu umarul, se oferi Mathieu. — Mersi, esti dragut, dar deja te ocupi de toate celelalte, iar in urmAtoarele luni o s& avefi am4ndoi de munc& panda peste cap. Pentru ei, primavara si vara erau o perioada de acti- vitate intensd, ca sa nu zic de hiperactivitate. Mathieu o finea una-ntruna cu defrisarile — pe langa faptul cd ne aflam intr-o zona cu risc de incendii, mai avea de-a face si cu proprietarii de case de vacanta care se hotarau in ultimul moment sa mai doboare niste copaci. Cat despre Cathie, ea trebuia sd adune mierea din stupi si s4 profite de valul de turisti ca si vanda c4t mai mult din ea, ocu- pandu-se in acelasi timp si de Max. Dimineata se ducea cu mierea la piat4, iar dup&-amiaza isi deschidea micuta pravalie din sat. Asa c& nici nu se punea problema s& le rapesc putinul timp de odihna care le rimanea. lar dac& veneau la Conac, voiam s-o facd doar ca sd stea ca sop§rlele la soare gi si se bucure de piscina. 151152 Agnés Martin Lugand — M& gandesc la o chestie, imi zise Mathieu. Stai aici dou’ luni? — Da, de ce? — O sa fie vacanta de Paste, parizienii o si dea navala incoace, iar dupa aia vin gi zilele de sirb3toare din mai. De ce s& nu deschizi camerele de oaspeti? Ai mai scoate ceva binuti. Ideea lui nu era deloc rea, numai C3... — Ecam tarziu acuma. — intotdeauna sunt gi unii care se trezesc mai trziu. incearca! — Nu stiu dacd-i bine, il intrerupse sec Cathie. Miroase a incins... — De ce? i-o intoarse barbatu-sdu, derutat. — Hortense a venit aici sd se odihneasca, gandeste-te gi tu un pic. — Ia nu te mai purta ca o clogca, las-o s& respire! Asa faci cu toat3 lumea! — Dac’ te deranjeaz4, n-o s’ m& mai ocup deloc de tine, si-o si vedem atunci! Mathieu a inceput sd bodogine, iar eu abia m& abti- neam sa nu pufnesc in ras. Fara Cathie, ar fi fost pierdut, asa c4 n-a mai zis nimic. Ea s-a intors apoi spre mine: — Nu exagera, dac& vrei s& poti relua dansul cat mai repede. — Ai dreptate, dar s4 fac niste paturi, un pic de cura- fenie si cateva porfii pentru micul dejun nu cred s&-mi consume prea mult’ energie, mai ales daci in restul tim- pului stau cuminte. in realitate, gandeam exact contrariul, avand amin- tirea verilor de odinioar’, care ma l4sau pur si simplu extenuata. — fetion connectionLumina unui nou inceput — M-as mira si mi se-nghesuie turistii la poarta. — Asa-i, admise ea. Dar stai mai intai sa te vada un kinetoterapeut si dupa aia te hotardsti. As fi si eu mai linistit’... — OK, aga facem. Putin nedumerit ca nu starnise mai mult entuziasm cu ideea lui si cd se vazuse pus la colt de nevastd, Mathieu se ridicd in picioare si-si clati gura cu restul de rosé pe care-] mai avea in pahar. — Nimic nu va convine, zau asa! Eu fi dau bataie cu piscina, iar tu sa pui in anunt cd e incalzita! Cand l-am vazut cum pleaci, cilcand apasat si bom- banind, ne-am relaxat amandoué si-am izbucnit intr-un ras nebun. A doua 2i, am iesit de la sedinta de reeducare cu formula magica ce avea si-mi permita primirea turistilor la Conac. Cat aveam sa stau aici, urma sa merg la kineto- terapeut de dou ori pe saptamana4. Cam in jumatate de luna, aveam si pot scapa definitiv de atela. Terapeutul mé asigurase ca n-a aparut nicio complicatie. Ma linis- tisem; fusesem de-a dreptul inconstienta si renunt la ea ca sa arat frumos pentru Aymeric, durerile se intetisera, pana la sedinta asta de kinetoterapie fusesem aproape sigura ci-mi inraut’tisem situatia. In schimb, primisem aceeasi pedeapsa ca gi de la savantul nebun: interdictia de a practica orice alt& activitate in afara de mers. Fara alergat, fara miscari solicitante, far dans... dacd voiam si mai dansez vreodata. Nu-mi rim4nea decAt sa fiu cu- minte gsi ascultatoare si sa m4 hotdrasc odat& dac& des- chideam sau nu camerele de oaspeti pentru urmatoarele saptamani. 153Agnés Martin Lugand Mathieu pusese degetul pe ran. Ideea lui aprinsese in mine o flacdruie care se ataéta tot mai tare de cand primisem unda verde. Aveam sd ma descurc de una sin- gura. $i chiar daca relafiile dintre proprietar si clienti sunt foarte superficiale, imi prindea bine s mai vad niste figuri noi. De cand cu imobilizarea, ma chinuia senzatia de inutilitate, asa ins& urma s& am in sfarsit cu ce s4-mi ocup timpul, si incd pentru o cauza nobila. Am ajuns in micuta parcare si mi-am descuiat masina: batranul meu Fiat Panda turcoaz, cu tapiserie in carouri fucsia, ca- Tuia Mathieu fi montase bateria la sfarsitul weekendului. i cumparasem la douazeci si cinci de ani, cu ultimele mele castiguri din spectacole, ca s4-l am aici si si ma pot misca dupa bunul plac, cand veneam sa-i vad pe ai mei. Niciodata nu pardsise Conacul. Sigur, nu puteam sa-i cer prea multe — nu-mi asigura decat un minimum de siguranté, iar o vitezi mai mare de 70 km pe ora se putea dovedi periculoasd. Dar ma foloseam de el ca si merg la cumparaturi sau ca si ma duc prin satele vecine, cele care nu erau prea departe. Niciodata, de exemplu, nu treceam de firul vaii; cand voiam sa ajung pe partea sudicd a Lu- beronului, trebuia s4 gasesc un suflet milostiv care si ma ducd sau care s4-mi imprumute masina. C4nd am ajuns acasi era trecut de ora 19. Aveam si ma bucur de spectacolul asfinfitului. Am pus un pic de muzic’ — albumul Love & Hate al lui Michael Kiwaka — si m-am instalat intr-un fotoliu mare, cu fafa spre munte si cu un pahar de rosé fn mana. Am luat o gura sinatoas4 de vin, cu telefonul langa mine. Am tresarit cand a sunat Cathie. — Cucu! Ia zi, cum a fost la kinetoterapeut? 154 —— fetion connectionLuming unui nou inceput — Vesti bune, glezna mi se reface bine gi frumos. — Excelent! Cand te mai duci? — Peste doua zile. — Cum te-ai hot&rat cu camerele? — Le deschid! fn seara asta m4 ocup de anunft si dupa aia mai vad eu... — Fira imprudenfe, bine? Mathieu si cu mine o si dim si noi sfoara in tara. Nu se stie niciodata! — Mersi pentru publicitate. —N-ai de ce. Ia zi, treci maine si bem o cafea? Am auzit un ,maméa!“ undeva departe. — Ce-o mai fi facut, Doamne? se vaita ea. Avand o imagine foarte clara cu Max facand o tam- penie si cu figura innebunita a maica-sii, am izbucnit pur si simplu in ras. Cathie l-ar fi mancat cu fulgi cu tot pe fiu-sdu, dar se inmuia de indata ce-i vedea mutrita poznasa. — Vezi ce-i cu baiatul pand nu dram toata casa. — M4 termini, pur si simplu. Zi, ne vedem maine? — Da. Hai, pupici! Am mai luat o gurd de vin, apoi m-am uitat din nou la telefon. in ultimele zile, il 1asasem deoparte, nemaias- teptand nimic deosebit. $i totusi, cand l-am verificat de dimineat’i, mi-am dat seama ca speram sa gasesc un mic semn de la Aymeric. Nu-mi venea sa cred cd nici macar nu ma-ntrebase daca ajunsesem cu bine gi daca totul era OK. De-atunci, asteptam. Ma tinusem tare tot weekendul, vrand s& par stapana pe situatie in fata prietenilor mei. $i totugi, ti simteam lipsa cu toata faptura mea, mi-era dor de el, de trupul lui, de rasetele lui, de toate mutrele si toanele lui, si n-aveam voie nici macar s4-l sun ca sa primesc o farama cat de 155Agnés Martin Lugand micd, o farama din el. Ce mult mi-ar fi placut s4-i po- vestesc cum mai era caSa, ce planuri aveam. Statul asta la panda, asteptand sd m& sune, ma innebunea pur si simplu. Pusesem cu buna stiint& o distant intre mine si el, fiindcd simteam c&-] pierd, ci nu ma iubea cum ar fi trebuit sau, mai bine zis, cum credeam eu, Dar nu ma puteam abfine sd nu-l astept in continuare. Eram atat de slaba cand era vorba de Aymeric... fmi rasunau si acum in cap vorbele alea directe ale lui Bertille: ,,Esti surda si oarba.” Avea dreptate. Dar ce puteam si fac? M-am culcat cdtre miezul nopfii, mulfumita ca4-mi Postasem pe net anuntul. Conacul figura deja pe toate site-urile existente, n-avusesem decat de actualizat locu- tile disponibile. Singura modificare era legata de sala de dans pe care, de derp&natd ce era, n-o puteam deschide pentru clienti. De-acuma, nu-mi rim4nea decAt sa astept. Exact cand sa adorm, soneria telefonului m-a facut s& sar de sub plapumé. Surprizi mare, nu-mi venea sa cred c& Aymeric dadea in sfarsit un semn. — Alo... M-am detestat imediat pentru vocea mea pierita si imploratoare. — Hei... ce mai faci? M-am intins la loc in pat. — Excelent, am raspuns eu cu un glas ceva mai ferm. Deplasarea ta cum decurge? Pastreazé-ti calmul. — Am alergat toat& ziua, abia acum am ajuns la hotel, sunt frant. Dar se contureaza niste lucruri bune, sunt mulfumit. Dup§ voce, in ciuda oboselii, parea satisfacut. 156 — fein connectionfuming unui nou inceput — Foarte bine, inseamn4 c4 acum poti sta linistit. — Da. $i tu? Te bucuri de soare? — Bineinteles, e o vreme minunatd, am pregatit cu Mathieu si piscina. — Deci huzur in toata regula, ce mai! Se simtea o umbri de repros. — Convalescenta, mai degraba... Astazi am fost la ki- netoterapie. — De ce? — Pentru reeducare. — Ah, da, aga-i, uitasem. Deci stai pana te refaci com- plet? — Da, mai ales c4 am de gand sa inchiriez camerele. — Pai, de ce? — Trebuie facute niste lucrari de renovare si am nevoie de bani ca sa le pot plati. L-am auzit oftand din rarunchi in aparat. — Proprietatea asta alor tai e un sac fara fund. Nu stiu cum o sa te descurci cu atatea cheltuieli. — Vrei sa-mi distrugi moralul sau ce? — Nu, iarta-mé, stiu cat tii la locul ala, dar ma tem sa nu te inhami la lucruri prea grelé. Mi gandeam la tine, asta-i tot. De ce n-ai discutat si cu mine inainte sa iei hot&rarea asta? Ce tupeu pe el! Nu mi-a lasat timp sa-i rispund. — Asa ai facut si cu plecatul! se ofdri el. Ma pui mereu in fata faptului implinit. Ce I-o fi apucat? A innebunit, zau asa! — Ia stai un pic... iti bati cumva joc de mine? — Deloc! ffi spun exact ce gandesc. — Nu se poate, cred ca visez! Nici macar nu te-ai ostenit s4 vezi daca am ajuns cu bine sau nu. $i-acum, ma suni 157158 Agnés Martin Lugand la miezul noptii si faci pe suparatul, reprogandu-mi ca-ti ascund tot felul de lucruri?! In caz c& ai uitat, eu n-am voie si-ti trimit nici macar un SMS codat ca s4-ti spun c4 ag vrea sd stim putin de vorba. Secundele pe care le-a lasat s4 treacd fara sa spuna nimic mi s-au parut o vesnicie; cuvintele care au urmat mi-au facut insd si mai rau. — Auzi, Hortense, eu nu te-am sunat ca si ne certim. Pot sa si inchid, dacd zici ci aga-i mai bine. Am intrat in panicd, doar nu asteptasem patru zile un semn de viata de la el, ca si se termine totul asa. — Stai, stai, Aymeric... ce se-ntampla, de fapt? — Sunt epuizat, in orice caz, iar maine am o zi grea. Trebuie s&-ncerc si dorm. Te sdrut. Ainchis. De disperare, mi s-au umplut ochii de la- crimi. Brusc, am simtit cd mi ia cu frig, aga cd m-am in- fasurat in plapuma, cum faceam cand eram mica si visam ceva urat. Nici macar niste banalitasi nu mai puteam schimba fara sa ajungem la cearta. Dupi doui ore, eram tot treaz3. Lacrimile imi seca- sera pur si simplu. Noptiera a vibrat. Am insfacat rapid telefonul: ,,Nu-mi place ce se intampla cu noi. De cand ai cazut, esti de nerecunoscut. Mi-e dor de tine, de-asta ma port ca un tampit, te iubesc. A.“ Cum reusea oare ca in numai trei fraze sd-mi dea si ce avea el mai frumos, si ce avea mai urat? Ma bucuram ca-si dadea seama de fisura ap&rutd in cuplul nostru, ci-mi spunea ci-i e dor de mine si ci ma iubea. Dar tot el gasea de cuviin{& si-mi puna mie in carcd aceasta ruptura, negandindu-se nicio clipa ca poate avea si el partea lui de vind. N-am mai stat pe ganduri gi l-am sunat, nu riscam nimic, era la hotel. Mi-a intrat imediat mesageria vocala. Nu-mi rimanea decat si — retin connectionLumina unui nou inceput astept pana binevoia el si ma caute. Am simtit cum mi se urca sangele la cap, ribdarea mea ajunsese la limita. in urmtoarele doui zile, m-am dedicat trup si suflet pregatirilor de la Conac, ca si-mi descarc furia si mah- nirea. Am umplut de nu stiu cate ori masina de sp&lat cu fete de masa si cu lenjerie de pat. Multumirile mele mistralului si soarelui, cele mai bune uscatoare de rufe din lume! intre doud reprize de odihnd pentru glezn’, am smotruit cu sim de rispundere fiecare camera $i fiecare baie. Am aranjat niste pliante turistice la intrare, unde urma si-mi intampin oaspefii, si cheile intr-un sertar. Am facut inventarul veselei pentru micul dejun si m-am dus si cumpar ce lipsea. Am profitat de ocazie ca si mai targuiesc una-alta si s4-mi fac ceva provizii: dacd apareau turistii, aveam de toate in camara. Am schimbat cateva SMS-uri cu Bertille si cu Sandro: pe partea asta, nicio pro- blemi. Se descurcau foarte bine fara mine, iar elevele mele erau in forma. Ma bucuram pentru ei, dar parci nu mai era treaba mea. in fata lui Cathie faceam pe senina, insd nu eram oarba, vedeam foarte clar ca-si facea griji pentru mine. Joi seara, m-am oprit din dereticat si m-am dus sd rdspund la telefonul fix al Conacului. — Alo! Undeva, departe, mi-am auzit mobilul sunand. — Da, bund seara. $tiu ci e asa, in ultima clipa, dar am zis s4 incerc. Aveti cumva o camera Sau, $i mai bine, doua camerte libere pentru weekend? Multumesc, Mathieu! — Da, aveti noroc, mai am doua camere libere!160 Agnés Martin Lugand — Chiar? Mobilul a inceput din nou sa sune. Aymeric. — Da, da! Cate persoane sunteti? — Suntem doua perechi. — Doud camere, deci. Cand ajungeti? — Maine. $i plecdm luni. Mobilul a sunat din nou. — Perfect. Si-mi spuneti numele. Am ascultat-o pe acea tanara4 fermecatoare spu- nandu-mi cum se numea, dupa care, cu urechea ciulit& la mobil, i-am explicat pe unde s-o ia ca sa ajunga la Conac. S-a auzit, in sf4rsit, bipul mesageriei vocale. N-avea sa mai sune. — Atunci, pe maine! O seara placuta si drum bun pana aici! Am inchis si m-am dus sa ascult mesajul de la Ayme- tic. Frica mi se-nclestase ca o ghear& in stomac, abia imi taram picioarele. ,Eu sunt... voiam s-fi aud glasul. N-o s4 mai putem vorbi o vreme, acuma plec de la birou si ma duc dupa nevasta-mea si dupa fete, o si mergem in va- cangi cu niste prieteni”, ochii mi s-au umplut de lacrimi, nici m&car nu stiam cd urma sa-si ia concediu, ,,distractie placuta cu turistii tdi. Te sirut”. Dorul de mine il facea s& se poarte nu doar ca un tampit, ci si ca un hapsan. Brusc, bucuria de a-mi primi cei dintai oaspefi n-a mai avut niciun haz. — fiction connectiongo A doua zi, Cathie mi-a adus mierea gi dulceturile ei de casa. Bineinteles, nu serveam decat din productia ei. De mai multe ori, in anii trecuti, clienfii ma intrebasera de unde puteau si cumpere si ei. fi propusesem asadar sa-mi lase un mic stoc, in caz cd se ivea din nou ocazia, ceea ce eram convinsa cd o sd se intample. Tocmai ter- minaserdm de instalat un mic stand de prezentare, la intrare. Ne-am uitat una la alta, mulfumite. — Nu bei o cafea inainte sa pleci? — Ba da, cu placere! Peste cinci minute, stateam in fotoliile de pe terasa acoperita. Soarele ardea cu putere, iar temperaturile urcau tot mai sus cu fiecare zi. Era o primavard nemaipomenita. — Ceva vesti de la Aymeric? ma intreba ea abrupt. Brusc, am avut impresia cd de mai bine de trei ani in- coace toata lumea mi intreba numai asta; nu mai rezistam. — Mi-a lasat un mesaj aseara, am zis eu oftand. — $i ce spunea? — E suparat c-am plecat, cel putin asa cred. Pe de-o parte, absenta mea pare s&-i convina, pe de alta parte ins4, imi tot reproseaza... 161Agnés Martin Lugand — $i tu ce simfi? Cathie isi lua mii de precaufii de fiecare data cand voia si-ti transmita un mesaj sau sa te tragd de limba! Dar intotdeauna obtinea ce voia... — Nu stiu... sunt cam in ceata. Mi-e dor de el, asta-i clar, dar nu mai reugesc sa fin pasul cu el... totul e din ce in ce mai complicat. Nu mai infeleg ce asteapta de la mine. — Dar tu? Tu ce astepfi de la el? Mi-a aruncat un zambet incurajator si binevoitor. — Dac-as sti... — Profita de sederea ta aici si limpezeste-te. — Asta si intentionam... dar parca nu prea mai am in- credere in mine. — Ce vrei si spui? — Sunt atat de slaba c4nd sunt cu el... asa ci degeaba ag lua eu cine stie ce hotarari... totul se poate narui intr-o clipa cand mi intorc la Paris. — Deocamdati esti aici... departe de el! Am oftat, oarecum resemnati. — Gata de primit turisti? Se lasa intunericul. Mancam fara grabi, acompaniatd doar de vocea rugoasd a lui Fil Bo Riva. Aparent incantafi de primirea pe care le-o facusem, oaspefii mei de seara se duseserd la un restaurant pe care li-l recomandasem. $tiam ce mult i-ar fi bucurat pe ai mei reactia lor, dar si eu mA simteam foarte mandra vazand cum se extaziau la vederea camerei si a gradinii Conacului. Complimentele lor ma ajutau sa-mi fin moralul sus si si nu cedez chiar de tot in fafa tristefii si a nostalgiei. Eram constienta ca asta mi ajuta si mai uit de adevaratele mele probleme. Ma 162 — fection connectionLumina unui nou inceput descurcam cu ce aveam la indem4né ca sé tin in continu- are capul sus. Un fleac ma putea face s& clachez. Trebuia s& rezist. Mi-a sunat mobilul. Era Mathieu. Ce voia oare? Telefoanele nu prea erau specialitatea lui. — Bunda! Ce s-a-ntamplat? — Voiam si stiu dacd mai ai vreo camera. — Da, bineinteles. De ce? — Uite, 0 s4-ti aduc un client. — Genial! Multumiti tie, plow cu turisti! RAsul lui bubuitor aproape ca m-a lasat surda. — Pentru cate nopti? — N-am idee! Omul tocmai a lovit un mistret in vale si si-a stricat masina. Ce ghinion pe capul lui, ce noroc pe-al meu! Ma bu- curam pentru pusculita casei, dar imi parea sincer rau de bietul om. Nenorocit rau, drumul dla, si foarte periculos, daca nu-l stiai! — Cam in cat timp ajungeti? — Ne oprim si manc&m ceva la Strachina si dupa aia pornim spre tine. Vrei sa vii si tu? Strachina.., Asta era birtul lui Mathieu: cand era des- chis, putea merge acolo dimineata, la pranz gi seara, fra a pune la socoteala si berile cu prietenii, in serile de meci. De cAte ori nu-l luase peste picior Cathie, zicandu-i si-si duc acolo gi-un pat? — Nu, eram deja la mas&. Termin de mancat si prega- tesc camera. — Cum vrei. Pe curand, atunci! Dupa ce mi se intorseserd oaspetii, le propusesem s vind si ei pe terasd, ca s§ bem impreuna un ceai. De atunci, discutam despre ce mai era prin zon’, eu 163164 Agnés Martin Lugand le dideam tot felul de ponturi si de informatii despre locuri musai de vizitat, iar ei nu se zgarceau deloc cu intrebarile ~— Oh... aveti musafiri! imi ziserd ei dintr-odata. Mathieu tocmai isi parca pe alee camioneta. fn ciuda intunericului dens al noptii, l-am vazut venind insotit de un barbat doar cu putin mai scund ca el, care cara 0 geant& mare de voiaj. — Un client, mai degraba! — In cazul dsta, noi va lasim. $i multumim inc’ o dat pentru toate. Dup politeturile obisnuite si uririle de noapte buna, m-am dus la Mathieu gi l-am pupat. — Cum merge? ma intreba el. Dupa figura-i preocupata, mi-am dat seama ca ne- vast3-sa, Cathie, ii povestise despre hotararea mea de-a o lasa mai moale. — Foarte bine! I-am linistit eu, intorcandu-ma apoi ca- tre noul meu client. Bun venit la Conac! — Buna seara, imi raspunse acesta sobru. — Mare pacoste, mistretii 4stia din vale. — Asta cam asa-i. Parea nedumerit. Pe de alta parte, cine n-ar fi fost? — Bun. Hortense, te las cu Elias, eu ma duc acasa. — Da, sigur, sdrutd-i pe Cathie si pe Max din partea mea. Mathieu i se adresd apoi noului meu oaspete, care st&tea foarte retras. — Trec maine sé te iau $i mergem la mecanicul de care fi-am zis. — Mulfumesc. (isi stranseri mana.) A fost foarte frumos ce-ai facut pentru mine! — fiction connectionLumina unui nou inceput — Stai linistit, ii rispunse prietenul meu ridicand din umeri, ca $i cum ar fi zis ci nu vedea nimic extraordinar in gestul sau. Asta era Mathieu, parca si vedeam scena. Probabil ca trecuse din intamplare pe lang’ masina accidentat&, se oprise si, pentru ca i se paruse simpatic soferul, facuse pe bunul samaritean, mergand chiar pana la a-l lua cu el la masa $i neavand de gand sa-| lase pana cand totul n-avea s& fie rezolvat. Sub ursuzenia aia a lui se ascundea un om bun si generos. A plecat facandu-ne un semn cu mana. — Din cate zicea Mathieu, masina dumneavoastra nu e intr-o stare prea buna... — O sa stiu mai multe maine. Nu-i prea vorbaret. — Haideti cu mine sa va arat camera. A dat din cap $i m-a urmat. Am luat cheia din antreu si am traversat salonul catre scara. — Unde mergeati? — N-aveam o destinatie precisa. Dupa tonul vocii sale, am inteles ci n-avea chef de stat la discufii. M-am rezumat agadar la strictul necesar, din politete; n-aveam nimic impotriva sa n-o mai lungesc si si ma duc mai repede la culcare. I-am descuiat camera si m-am dat deoparte pentru a-l lasa sa intre. $i-a lasat geanta intr-un colt si s-a postat in fata ferestrei. — Maine-dimineata o sd se vada mai bine. Niciun raspuns. — La ce ord vreti s& va servesc micul dejun? — O sa beau doar o cafea, imi raspunse el fara sa se intoarca. — incepand cu ora 8, 0 s-o gasiti preg&tit’. Tacere.166 Agnés Martin Lugand — Va las cheia aici, pe comoda. Noapte bund. Am auzit un ,multumesc“ vag in timp ce inchideam usa. Avantajul cu un astfel de client e cd nu te deranja cu zgomotul. M-am bigat in pat si am stins lumina. Din reflex, mi-am verificat mobilul. Niciun semn de la Aymeric. Habar n-aveam cand urma s4 m& mai caute, iar asta ma chinuia ingrozitor. Nu ma puteam abtine si nu ma gandesc uneori cd poate gresisem cu hot&rarea mea de a pleca. Doar toat3 lumea stie c&3 ochii care nu se vad... se uita. Faptele o dovedeau cu prisosinta: intr-o siptaman’ intreaga de cand plecasem din Paris, nu vorbiseram decat o singur’ dat3, si-atunci facandu-ne mai mult rau unul celuilalt. Cum s3-mi spun’ cd se ducea in concediu cu familia, cand nu suflase o vorba despre treaba asta pana s& plec? Aveam tot mai mult senzatia ci eram o cantitate neglijabila, o chestie de care te folosesti si pe care apoi o arunci. O jucdrie... mereu ajungeam la aceasta conclu- zie. Cand eram pe punctul s4 adorm, am auzit niste pasi pe scara $i usa de la intrare deschizandu-se, apoi inchi- zAndu-se. M-am dezmeticit imediat. Sa fi fost oaspetele cel nou care iesea s4-si dezmorteascd picioarele in miez de noapte? Intrigatd, am ramas cu urechea la panda. Ce putea s3 facd pe-afara? Dupa vreo jumatate de ord a intrat din nou in cas&. in sinea mea, |-am f&cut in toate felurile; din cauza plimbarii lui nocturne imi sarise somnul, iar 0 bund parte din noapte m-am foit si m-am rdsucit in pat pe toate partile. La 6.45, cand a sunat desteptatorul, imi venea s4 m&-mpusc. Trebuie s3 recunosc, trezitul asa de devreme nu-mi prea statea in obicei. Dar dacd voiam sa-mi —— tieion connectionLumina unui nou inceput intampin oaspetii cum se cuvine si s4 nu ma simt ca un vierme la capatul celor trei zile, era musai si mA dau jos din pat. Ca sa pot tine ochii deschisi, am tras un dus cu apa rece ca gheata. Am fost gata exact cand si-a facut apa- titia brutarul: mirosul de paine si de cornuri proaspete iti dezmortea toate papilele. imi ramanea un pic de timp sa imbuc ceva, fiindcd avusesem inspiratia si aranjez de cu seara vesela si tacamurile pentru dimineafa. Asa cd mi-am savurat micul dejun, hotarat4 s4 ma bucur de toate micile momente care-mi faceau placere gi sd uit de toate cele- lalte. Aveam tot timpul un nod in stomac, fiind, pe de-o parte, preocupatd de schimbarile care aveau loc la scoala gi de care eu eram straina, iar pe de alta parte, devastata de degradarea relatiei mele cu Aymeric. $4 beau o ceasc de cafea si si musc dintr-un croasant mustind de unt, in gradina Conacului, puteau parea niste fleacuri, dar ele faceau mai mult decat toate antidepresivele din lume. La ora 7.30, cu ochii carpiti incd de somn, proptita de marginea chiuvetei, dormitam leganata de susurul cafelei ce curgea din expresor. — lertati-m3, am auzit dintr-odata in spatele meu. Am recunoscut vocea ultimului client sosit, desi il auzisem vorbind atat de putin aseard. {mi venea si-l scot in suturi de-acolo, dupa ce c4 nu ma lasase s4 dorm azi-noapte, imi strica si singurul moment din zi in care aveam un pic de liniste. Doar ii zisesem foarte clar: ince- pand cu ora 8! M-am intors spre el, iar cand i-am vazut fata, am uitat pe loc de orice agresivitate. — Bun’ dimineata, i-am zis eu cu o voce frizand vioiciunea. Dezmeticeste-te, Hortense! — Cum ati dormit? 167Agnes Martin Lugand O intrebare automat’, dar prosteasc3. Drept dovada, omul s-a multumit s4 ridice din umeri, blazat. — Voiam s&-mi cer scuze pentru aseara. $tiu ca am fost nepoliticos. Cel putin, nu era total b’daran. — Nicio problema! E de infeles, dat fiind ce-ati p3tit. S4 va aduc micul dejun? — Doar o cafea, atat! La ce cearcane avea, ar fi trebuit s4 si-o bage pe vena. — Pot s& mi-o pun eu? intreba el intrand cativa pagi in bucatarie. — Nu, asta-i treaba mea. A parut c& nu mai stia incotro s-o apuce. Mi s-a parut chiar cd il cam stanjenea sa fie servit de cineva. — Mergeti in sufragerie, ci vin imediat. — S-ar putea afara? — Sigur cd da. Mi-a facut un semn scurt, cum ca a inteles, si a disparut. L-am regisit la una dintre mesele din gr3dind, cu fata spre Luberon, pe care-l ignora cu desavarsire; isi tinea capul intre maini, gata parc’ s4-si smulga parul. — Asa, am zis eu incet, ca s4 nu-l sperii. A ridicat capul, lasandu-ma sa-i vad privirea extenuata. — Multumesc, zise el cand d&du cu ochii de cana de cafea. — VA tog. Daca vreti sa si gustati ceva, spuneti-mi. A incuviintat din cap si a cizut din nou pe ganduri. Omul asta avea probleme mult mai mari decat o masina avariata de un mistret. 168 —— fection connectionLumina unui nou inceput in urmitoarele doud ore, acaparat’ de ceilalti clienti, care au profitat fari nicio retinere de micul dejun inclus in pref, imbuibandu-se pand la limita bunei-cuviinte, nici n-am bagat de seamé cand a trecut timpul. — O zi buni! imi spuserd ei in cor, pe la 9.45, cand au pornit-o in excursiile pe care si le plSnuisera pentru acea zi. — Multumesc... De cum au plecat, tot trupul mi s-a relaxat. Am ras de una singurd, de incordarea si oboseala pe care le acumu- lasem. Vrusesem sa deschid camerele de oaspeti, poftim, erau deschise, dar trebuia s4 ma ocup si de oameni, iar asta cerea energie, nu gluma. Cu putin noroc, aveam sa pot sta linistita pana pe seara. Asa cd m-am hotarat sa-mi ofer in sfarsit o cafea $i sA mananc ultimul croasant, sal- vat in extremis de hameseala turistilor. M-am instalat la masa cea mare, ca $4 nu fiu prea aproape de protejatul lui Mathieu, care stitea in continuare acolo unde-l ldsasem. Oare la ce Dumnezeu se gandea? Abia ce m-am asezat pe scaun, pentru a oferi o pauza binemeritatd gleznei mele, cd am auzit sunand telefonul fix. — Mi-a pus cineva gand rau azi! bomb§nii eu. Clientul meu tresari. Atat de tare, incat m-am intre- bat dac4 nu cumva il trezisem. M-am tarat sontac-sontac induntru. — Hortense, eu sunt, Mathieu. Te-am sunat pe mobil, dar n-ai raspuns. — S-a-ntamplat ceva? Cum sa nu ma-ngrijorez? Ma sunase de dou ori, nu era normal. — Nu, nimic grav. Dar trebuia sa trec in dimineata asta si s¥-l iau pe Elias... 169170 Agnés Martin Lugand — Pe cine? — Pe Flias! Tipul pe care fi l-am adus ieri. — Aga, si? Vrei sd-1 anunf c-o sd intarzii? — De fapt, nu mai am cum s-ajung. Am avut niste neca- zuri cu stupii azi-noapte si Cathie e la piata, asa ca trebuie s4 ma ocup eu de ei. —Egrav? — Mai degraba enervant. — Bine, stai linistit, o s4-i zic ci a intervenit o problema. — Pofi sa-i dai masina ta? — Poftim? Radea de mine? Cum s&-i dau masina mea? — Trebuie neapirat si se duc& azi la mecanic, i-am ex- plicat ieri cum s-ajungé. — Dar cum sa-i dau Panda-ul meu? — Ascult’, Hortense, ia nu mai face pe parizianca nein- creztoare, ci nu te prinde! Am stat toata seara cu tipu’ asta, poti sd ai incredere in el, si-apoi, cine crezi c-ar vrea s§-ti sterpeleasc’ t3raboanta aia? Gluma lui I-a facut s3 rad3. Pe mine, nu. — Hai, te-am Jdsat! $i a inchis. Aveam sentimentul ca nimerisem intr-o comedie proasta! Merci, Mathieu. Dat, sincera sa fiu, m3 cam dutuse cand mi facuse parizianca neincrezatoare. M-am bestelit in gand si m-am dus la Elias-ul in ches- tiune. Acesta bea un rest de cafea rece si fuma o figara. Probabil ca a simfit cd se apropia cineva, fiindca a sarit ca ars de pe scaun. — Uitati aici, ca s& stingeti tigara, i-am zis eu punand pe masé o scrumiera pe care-o insfacasem din mers. Incen- diile sunt o mare problema pe-aici.Lumina unui nou inceput — Da, stiu, zise el scotand din buzunarul blugilor 0 scrumiera de buzunar. Impresionat’, am zambit. — Sunteti prevazator. — E firesc. M-am uitat doud secunde la el. fn ciuda staturii-nalte, avea un aer bolnavicios, poate pentru ca statea cocosat $i pentru ca era tras la fata si palid. Cat despre ochi, albul acestora Lasase loc rosului, iar culoarea irisurilor era greu de stabilit. — Voiati sé-mi spuneti ceva? — A3i... da, scuze. Tocmai am vorbit la telefon cu Mathieu, cel care v-a... — Da, $tiu... $i...? — li pare r&u, dar a intervenit ceva si n-o si poatd veni sa va ia. — Aha... Vizibil pus in incurcatur’, isi trecu mana prin parul castaniu, deja ciufulit. —Imi imaginez ca nu prea se poate face drumul pe jos. Am zambit, dar imediat mi-am luat o figura serioas3, ca s3 nu creada ca rad de el. — Nu, intr-adevar, dar stati linistit, o s luati masina mea. Parca ar fi avut o descarcare de adrenalin care l-a scos cu totul din moleseala de pana atunci. — Nici vorba! — De ce? — Fiindca o sa aveti nevoie de ea. — Nu, astazi nu. Auziti, dacd vreti si va recuperati ma- sina rapid, nu prea aveti de ales. 71Agnés Martin Lugand A oftat cu zgomot, teribil de incurcat. — Mi-e foarte jend, sincer. Exact de-asta aveam eu nevoie acum! — Nu mai vorbiti prostii, v-am spus c4 nu ma deran- jeaz& absolut deloc. Duceti-v4 s& va luafi actele si eu vi dau cheia, Nu i-am mai lasat timp s& zicd nu sau s-o mai lun- geasc4, ci am pornit-o imediat spre cas4. Am luat din geanta legatura de chei gi l-am asteptat si coboare din camera. Dup4 doud minute, a aparut cu portofelul in mana. — Osa vedeti masina imediat, n-aveti cum s-o ratafi. E mai vechiut’, aga cd... n-o fortati prea tare. O si mai am si eu nevoie de ea. — OK, o sd am grijd sd nu mai trosnesc vreun mistret. — S& fiti atent si la c&prioare, i-am replicat eu, ironica. A schitat un zambet minuscul. — Ma intorc c&t pot de repede, Hortense. — Nu Vv stresati. $4 spuneti cd veniti din partea lui Mathieu, asta ar trebui sd schimbe un pic lucrurile. Hai- defi, bafta! Am surprins in privirea lui o emotie ciudata, de parcd nu-i venea sa creada ca cineva fl ajuta. Omul asta era defect rau. Mi-a parut rau ca am ezitat s4-i imprumut masina mea, doar stiam ci dacd Mathieu avea incredere in cineva, puteai si mergi linistit pe mana lui. Niciodata nu m-ar fi pus in pericol $i nu m-ar fi expus vreunui risc. — Multumesc mult, zise el in soapta. Dup care, ia-] de unde nu-i! Ma uluia capacitatea lui de a aparea si disparea ca prin farmec. N-ar fi fost fru- mos s4 ma duc dupa el ca sd vad ce face, asa ca, neavand 172 —— fection connectionLumina unui nou inceput incotro, am ciulit urechile; mi-am auzit Panda-ul dema- rand usor $i indepartandu-se incet de Conac. Am primit mai multe apeluri pentru rezervari, lucru care m-a incéntat. intre timp, m-am lansat intr-o opera- fiune de triere. Voiam sa profit de sederea meu acolo 0 pentru perioad’ mai lunga ca sa pun lucrurile in ordine si s{ mai schimb cate ceva pe ici, pe colo. N-aveam de gand sd fac o revolutie, dar ideea ci trebuia sa incep in curand niste lucrari ma ajutase s4-mi dau seama cd toata acea casa putea acum Si fie si mai pe gustul meu. Ai mei se dusesera de mai bine de patru ani; bineinteles, ma simteam aici acasd, dar parca, mai degrabi, la ei acasa. Simteam nevoia, pentru prima dat, ca locul acesta s4-mi semene mai mult, mai ales in partile unde amprenta lor era mai putin vizibila. Aveam de munc serios; nu era ceva ce puteai face intr-o singura zi, nici fard lacrimi sau regrete, dar trebuia s-o fac, ca si merg mai departe, ca si mia regasesc intrucatva. Realizam acum c4 ma cam inde- partasem de mine insdmi in ultima vreme. Nu eram de acord cu Aymeric, cand zisese ci eram de nerecunoscut, imi dideam seama cd raul era mai profund. Ca si cum m-as fi mintit singura de foarte mult timp incoace. Pe la ora 15, am auzit motorul dragului meu Panda. Trebuie si recunosc ci am rasuflat uguratd. Mi-] aducea inapoi, in stare de functionare. Speram si fi aflat ceva clar in privinta masinii lui. Pentru el, in primul rand, doar nu eram chiar atat de egocentrica, dar si pentru mine, fiindc4 voiam sa stiu c4t timp mai trebuia s3-i tin blocatd camera. L-am intémpinat de pe terasa, pe cand 173Agnes Martin Lugand se indrepta spre casa, cu capul in jos si cu o geantd mare pe umar. — Eh, care sunt vestile? — Mai putin dezastruoase dec&t m4 asteptam. Trebuie doar schimbat radiatorul si indreptatd tabla. Mulfumita prietenului dumneavoastra, reparatiile vor fi ultrarapide. Afi avut dreptate, numele lui a fost de ajuns ca sa-i bage pe tofi in priza. Normal! Probabil ci Mathieu ii sunase si le zisese, cu vocea lui groasa, si bage mare, c4 omul n-avea timp. — Ma bucur pentru dumneavoastra! Cand 0 sa fie gata? — Miercuri, daca totul merge bine. As putea pastra ca- mera pana joi sau e deja rezervata? — Nu, e OK. Puteti si raméneti. — Mulfumesc. Mi-a intins cheile, iar eu le-am insfacat ca $i cum ar fi fost bunul meu cel mai de pret. Eu si Panda-ul meu... Sunt o caraghioasd, asta sunt. — V-am facut plinul. Bunul lui simt m-a impresionat. — Oh... ce dragut, dar nu era nevoie. Daca vreti s& va mai plimbati in weekendul asta, puteti s-o mai luati, ni- cio problema. — Nu, multumesc, nu vreau s& abuzez. Pot si merg si pe jos. Tonul lui, desi politicos, era cat se poate de ferm. — $i dacd insist, o sé ma refuzati in continuare? N-a avut nicio reactie, iar pentru c4-i blocam trecerea, m-a Ocolit si apoi a intrat in cas&. I-am auzit pasii grei pe scara. Apoi, nimic. As fi preferat si-mi accepte propune- Tea, in felul Asta n-avea s4 stea numai pe-aici in urma- toarele patru zile. N-aveam niciun chef s4-1 stiu mereu 174 —— fiction connectionLumina unui nou inceput pe-acolo, oricat de discret ar fi fost. Avantajul camerelor de oaspeti era ci, de obicei, casa redevenea a mea peste zi. Unii clienti isi mai faceau de lucru o ora, doua pe la piscina, dar rareori mai mult. Ma astepta o saptamana lungi, dac& nu-si misca fundul de-aici — fiindc, pe jos, tot n-avea si ajunga prea departe. Peste o jumatate de ord, cand a coborat din camera lui cu 0 sticld mare de apa in mana, eram pe terasa si m-am hotarat s4-mi joc si ultima carte. — Elias! $-a intors spre mine, surprins ca-] abordam in felul acela, ca si cum ne-am fi cunoscut. A incruntat din spran- cene, circumspect. — Da? — O bicicleta ati accepta-o, ca si va plimbati? Eu, cu piciorul asta, n-am cum s-o folosesc! am addugat ara- tandu-i atela. Privirea lui — foarte serioasd — s-a fixat pe glezna mea. — Ce-aveti acolo? — O dragilasa de entorsa. A dat sa facd un pas spre mine, dar s-a oprit imediat. CAteva secunde a parut sa se gandeasca in cu totul altd parte, apoi a inchis ochii. $i-a trecut mana peste fata ca s4 se dezmeticeasca gi s-a uitat din nou la mine: isi venise in fire, dar era si mai sumbru ca inainte. Nu mai intelegeam nimic! — Deci? am insistat eu. Ce ziceti? — De ce nu...? C&t entuziasm! I-am facut semn s& vind dup4 mine panda in garaj. Am intrat in acel fief al lui taici-meu si i-am aratat colful bicicletelor. 175176 Agnés Martin Lugand — Aveti de unde s-alegefi. Sa va uitati $i in ce stare sunt cauciucurile. Daci e cazul, gasiti acolo gi petice, si pompe. Puteti s4 scotociti ct vrefi. I-am dat cheia. — Am o dublura, am precizat eu. Numai s-aveti griji sa incuiafi bine seara, cd mai pot ap&rea si nepoftiti. O zi placuta in continuare! Eram aproape afar& cand m-a strigat. — Hortense? M-am uitat la el peste umar, avea aceeasi expresie de recunostinfa indurerata. — Multumesc mult. O sear& buna! In urmatoarele dou zile am fost ocupat’ pana peste cap. Nu cu faimosul Elias, care se strecura ca 0 boare de vant. Cu el era foarte simplu: de cum isi termina cafeaua, © tulea cu rucsacul in spinare si nu se mai intorcea decat seara tarziu, dupa cdderea intunericului. In schimb, cu toate du-te-vino-urile celorlalti, cu treburile gospodaresti, cu servitul micului dejun gi cu sfaturile turistice, nu-mi prea mai ram4nea timp de gandit — ceea ce imi convenea. De gandit la Aymeric, care-mi lipsea, care m4 chinuia, care se pregatea, poate, s& ias& din viata mea, si ma aban- doneze; cum lasam putin garda jos, cum incepeau si ma urméareascd tot felul de imagini cu el in vacant, alaturi de familia lui fara chip. Sufeream, singura in casa mea mare plin& de necunoscufi veniti si petreacd Pastele pe blandele meleaguri provensale. Faza care m-a pus la pam4nt, mai ceva ca un pumn in plina figur’, a inceput sambatd seara, cand m-am trezit ci vine la mine mama micutei familii care abia ce sosise. Eu st&team pe teras4, infasurata intr-o paturd, si-mi inecam singur&tatea intr-un pahar cu vin. — fetion connectionLumina unui nou inceput — Aveti nevoie de ceva? am intrebat-o, pregatita si ma tidic. — Nu, nu, totu-i perfect. Voiam numai sd stiu dac& ne dati voie si facem o vanatoare de oud maine, cu biietii nostri. I-am zambit, induiosata. — Bineinfeles, distrati-v4 cum poftiti, e spatiu destul. Am dormit foarte prost. Dar nu numai eu, s-ar parea; Elias a iesit din nou in puterea noptii, pentru o bun& bucata de vreme. Lovitura de gratie am primit-o a doua zi, cand i-am vazut pe cei doi baiefei fugind ca nebunii prin gradina Co- nacului $i scotocind prin tufele de lavanda sau pe la poa- lele pomilor, in c4utarea oudlor de ciocolata. Atunci am priceput cum stateau de fapt lucrurile. Toti cei din jurul meu — in afard de Sandro, care nu era tocmai un reper — aveau 0 familie, propria lor familie, nu doar un cerc de prieteni; tofi isi construisera un camin, Aymeric cel dintai. El n-avea sa fie singur niciodati. $i dacd nevasta-sa ajungea sa afle de legatura noastra si se hotara sd-1 p&raseasca, el tot ram4nea cu fetele. Eu, in schimb, n-aveam sd am niciodata copii. Niciodat&. in curand faceam patruzeci de ani, nu mai aveam nicio sansa. Niciodaté n-aveam sa-mi vad pro- priii copii fugind prin gradina bunicilor lor disparufi, nici sdrind in piscina lor. Refuzasem s& vad c4 timpul trecea, ci timpul zbura, c4 timpul imi sc4pa printre degete, si uite in ce situatie ajunsesem! N-aveam sd fiu decat o simpla nasa, far o familie a mea. Cat de jalnic’ eram! A doua zi, am refuzat si m& mai amarasc cu ganduri negre, ca in ajun. Aga incat, dupa micul dejun, de indata 77Agnés Martin Lugand ce casa S-a golit si am avut 0 clipa de ragaz, am sunat-o pe Cathie si am invitat-o cu ai ei la pranz, la Conac. La amiaza4, mica familie si-a facut aparitia: Max cu niste ochelari de scafandru atarnati la gat, Cathie cu o prajitura cu cirese in brate, iar Mathieu cu un carton de sticle de rosé la subsuoard. Ziua asta alaturi de ei ma bu- cura nespus $i avea sd-mi mai descrefeasca fruntea, mai ales c& eu si Cathie facuseram un pact: nicio intrebare legata de Aymeric c4ti vreme nu deschideam eu subiec- tul — ceea ce n-aveam de gnd sa fac sub nicio forma. Spre deosebire de mai deundzi, ma simteam chiar bine. Cele cAteva ceasuri de tihna si de relaxare in compania lor, cu palaria de paie pe cap, aveau sa fie o adevarata gur de oxigen. Imi ziceam in sinea mea cd eram totusi o norocoasa sa-i am langa mine. Ei erau temelia mea, baza mea, portul meu de origine. Ziua asta avea s& aiba gust de vacanta. Asa cum ma asteptam, Conacul era gol, faimo- sul Elias plecase inc din zori si aveam toate motivele si cred cd nu se intorcea decat pe seara sau chiar mai tarziu. Prin urmare, niciun stres pana a doua zi dimineati. Masa de pranz a decurs sub semnul bunei dispozitii si al rasului in hohote. Mathieu s-a ocupat de fripturile la gratar, pe care le-am degustat insotite de rosii cu mo- zzarela si de cartofi copti in coaji — fi eram recunosc3- toare tatei cd avusese inspiratia si construiasca un gratar acoperit, din piatra, pentru evitarea incendiilor —, totul stropit din belsug cu vin. Ugoara si placuta ebrietate care ma cuprinsese imi pica extrem de bine, ajutandu-ma si Tespir ceva mai normal. Max si-a infulecat desertul in mare viteza, ca sd se poata intoarce c4t mai repede in apa. Tentativele disperate ale lui Cathie de a-l convinge 178 —— fetion connectionLumina unui nou inceput sa mai stea putin, pana se facea digestia, m-au facut s4 rad cu gura pana la urechi. Dupd mai multe negocieri fara succes, a trebuit s4 se recunoasc’ invinsa. — Asa autoritate ai tu asupra fiului tau? o lua peste pi- cior Mathieu. — Las& c ai tu mai mult, de-aia te duce de nas cum vrea el! Am rs si mai tare. — Razi tu, razi, dar ia zi, cand ai de gand si faci 0 baie? ma intreba Mathieu cu un zmbet sadic pe buze. De cand venisem, n-atinsesem apa din piscina nici micar cu un varf de deget; n-avusesem chef, n-avuse- sem dispozitia necesara. Pe de alta parte, in general, cand clienfii camerelor de oaspeti erau aici, piscina era toatd a lor, eu nu ma atingeam de ea. Mathieu nu stia c4 aveam de gand sd remediez aceasta situatie. Jar cu el, nu era loc de-ntors. Ori m4 hotaram singura, ca un om mare, ori avea el grij& s-o fac — gi, la cat de puternic era, N-aveam cum Sa rezist prea mult. Situatia era deci clara. Ca s4-mi fac un pic de curaj, am baut o gura zdra- vand de vin. M-am ridicat apoi in picioare, mi-am scos rochia, pe sub care imi pusesem de dimineat4 costumul de baie, dupa care mi-am scos si atela. Cand mi-am vazut glezna dezgolita, am avut o senzatie bizara, ar fi trebuit si ma simt eliberat4, si totusi_m-a cuprins un fel de panic4, piciorul meu era singur, fari niciun sprijin, f&rd nicio bariera de protectie. $i poate ca as fi rumegat in continuare la acele ganduri, daci Mathieu n-ar fi sa- tit brusc de pe scaun gi n-ar fi inceput sa se izbeasca in piept cu pumnii, urland ca o fiara. Atunci am uitat cu totul de glezna, am luat-o din loc, mai sontacdind, mai fopaind — dupé atata vin, eram in stare de orice — siAgnés Martin Lugand m-am aruncat in piscin&, cu capul inainte. Baia aceea m-a mai trezit un pic, soarele, cildura incepuser4 intr- adevar sé m& cam incingi. Inainte de orice ins%, pret de cateva clipe, datorita apei, am simtit ci nu mai aveam Nicio greutate, exact ca in timpul sdriturilor. Am facut o intrecere cu Max, pe care am pierdut-o din pricina entorsei, apoi am iesit, invioraté. M-am intors incetisor si mandra de mine la masa de sub umbrela, mi-am pus pe cap palaria de paie si-am mai luat o gura de vin. Cathie si Mathieu mA priveau fericiti. — Asa imi place cand te vad bucuroasa, comenta Ca- thie. ffi face bine locul asta. — Clar... M-am uitat in zare, dintr-odat’ posomorata. — Ce s-a-ntamplat? Mi-am pus la loc atela, cu misc&ri mecanice. Dupa ce la inceputul convalescentei o blestemasem in fel si chip, acum 0 foloseam ca si ma apar de toate agresiunile ex- terioare. De am&raciunile mele ins4, nu ma putea apara. Am ridicat privirea spre Cathie. —Incep si-mi dau seama de anumite lucruri si e destul de complicat. A oftat, exasperata. — Niciun semn in continuare? —Nimic... e zi liber& azi, i-am zis, ironicd. M<-a prins de mani si mi-a strans-o cu putere. Am simgit cum mi pierd in privirea ei invaluitoare. Dar nu-i numai asta, draga mea Cathie. Dac-ai sti ce ingrozitd sunt! Imagineazd-ti doar doud minute ca n-as mai putea sé dansez niciodatd... ce s-ar alege atunci de mine? Stiu ca te gandesti si tu la asta, o vad in ochii tai. Tine-te tare, Hortense! Nu-i spune nimic, n-o ingrijora $i mai tare. Nu azi. 180 —— feton connectionLumina unui nou inceput Nu acum. Nu tocmai cand petreci o zi minunatd aldturi de oamenii care-fi sunt cei mai dragi... — Ce-aveti, fetelor, ce v-a apucat? Oi fi eu mai retar- dat, c, zu, daca pricep despre ce vorbiti, ne intrerupse Mathieu. M-am pravalit, razand, pe umirul lui Cathie. De-asta aveam nevoie, de aceasta simplitate si aceasta spontaneitate. — fl ador pe barbat’-tu! — Da, e nemaipomenit! — Gata cu rosé-ul, dragutelor! Odat’ pronunfata teribila sentinta, ne-a umplut din nou paharele, fara a-l uita nici pe-al lui. Dupa care, brusc, ainceput si bombine, scotandu-si telefonul din buzuna- tul bermudelor. — Ce naiba mai vrea gi 4sta azi? mormiai el cand vazu cine-l suna. — Cine e? il intreb& Cathie. —Tinerelu’ pe care l-am angajat. $i pot s4-ti spun deja ca nu prea-mi miroase a bine! S-a dus ceva mai departe ca si poat’ vorbi. in mai putin de doud secunde, vocea lui puternicd rasuna in toat& valea. — Ce-are tata? intreba Max, iesit ca prin farmec din piscina. —Nu stiu, sufletelul meu, du-te mai bine si joaci-te in continuare. A $ters-o cat ai clipi. Cathie nu parea deloc ingri- joratd, il stia ea pe Mathieu al ei. Dupa cateva minute, acesta s-a intors, si-a aruncat mobilul pe masi si si-a golit dintr-o inghititura paharul de vin. — Eh? il interoga ea. 181482 Agnes Martin Lugand — Tembelvu’ a vrut si se dea mare in fata gagicilor azi-noapte, la bar, si si-a bulit cotu’. Pai, cum mai poti tu sa tai sau sa tunzi copaci cand esti cu cotu-n piuneze? {ti spun eu, nu mai pofi, si uite asa iti bagi sefu-n rahat! Sa vezi ce fata o si faci maine biietii cand le-oi spune ci avem cu o pereche de brate mai putin! Rareori Mathieu lega atatea fraze intr-un singur enunt. $tiam ci eu n-aveam nicio vind, dar tot m-am facut mic pe scaunul meu, incrucisand degetele ca si treacd mai repede furtuna. — N-ai putea sa iei un interimar? ii sugera Cathie cu o blandefe si un calm care m-au lasat cu gura cascata. — Sunt luati tofi! — Os& gasesti tu unul, sunt sigura. Ia gandeste-te, chiar nu $tii pe nimeni care si vd dea o mani de ajutor? Cu pumnii stransi pe masa, isi muncea mintea gi se uita lung la Cathie, asteptand o revelatie. — Mada... stiu. Nevasta-sa chicoti. — Cine e norocosul? — Elias! S-a indreptat de spate si si-a umflat pieptul, mandru de el. — Tipul pe care |-ai ajutat cu masina si care st& aici? il interoga ea. A dat din cap c& da. — De ce el? m-am trezit eu intreband. — Ti-a facut necazuri? sri imediat Mathieu. M-am dat putin in spate, speriat& de agresivitatea lui. — Doar s&-mi spui si ma ocup eu de el! Se dezlintuise. — fiction connectionLumina unul nou inceput — Oh, nu! Abia daca l-am vazut de cAteva ori! Ce stiu e c& miercuri o si-gi recupereze masina, asta multumiti fie, in treacit fie spus, iar dupa aia pleaca. Dar... — Dar ce? url el. — Nu-l cunosti, nici nu stii daci poate s4 faci munci din astea, — {fi zic eu c& poate. — De unde stii? insista Cathie. — L-am simfit. E un tip de toati isprava, crede-mi. — De unde e? — De unde sf stiu eu? Stii ci nu-mi place s& pun intrebari. — Asta cam aga-i! Mathieu a pocnit din palme, satisfacut. — Gata, Hortense, s-a rezolvat! Diseari, cand se in- toarce, spune-i, te rog, si ma sune. Am stat sub umbrar, asteptand s& apara viitorul angajat al lui Mathieu. Terasa era scufundati aproape in intuneric cand l-am zarit venind, calare pe bicicleta. Vazandu-mi acolo, s-a oprit in loc. — Buni seara, murmuri el. — Buni seara. Se pregitea deja s& intre casi. — Numai putin, Elias, l-am oprit eu ridicandu-mi3 din fotoliu. Trebuie si va spun ceva. S-a oprit imediat si a asteptat, cu capul bagat intre umeri ca un copil care urmeazi si-si primeasc4 pedeapsa. S3-1 fi speriat eu cu ceva? Ar fi fost o premiera’ pentru mine... — S-a-ntamplat ceva? ma intreba el in cele din urma. 183,184 Agnés Martin Lugand — Nu, nu, stati linistit, i-am zis eu pe cel mai blajin ton de care eram in stare. Doar c4 m-am intlnit azi cu Mathieu si mi-a zis c-ar vrea s8-i dai un telefon in seara asta. Tot corpul i s-a relaxat. — Nue cam tarziu acum? — Nu, asteapta s4-] sunati. Aveti numirul lui? —Nu, si... 434... de fapt, eu nici nu-mi prea folosesc mobilul, a ramas la service, in masina. — Sunati de pe fixul din casi, e chiar la intrare, haideti cu mine... M-a urmat ascultitor, eu i-am dat numirul lui Mathieu, i-am intins aparatul, dupa care i-am zambit si am iesit. Am stat ins3 cu urechea la panda, arzand de cu- Tiozitate si ascult si eu discutia. Discutie era mult spus, cici Elias mai mult a ascultat decat a vorbit. Am auzit doar un ,,pofi conta pe mine”. Dupi cateva minute a iesit din nou afara si a facut cAtiva pasi prin gradina, frecéndu-se intruna Ja ceafa. Dupi aceea a tras un oftat indescifrabil si si-a aprins o tigar3. Pesemne cd atunci si-a amintit cd eram si eu pe-acolo, fiindcd s-a intors brusc spre mine. — il scoatefi dintr-o mare incurc&tur’. — M& bucur ci pot sa-i fiu de ajutor, macar atata si fac si eu pentru el. — Osi lucrafi mai mult timp, ce-a zis? — Asta-i un mod indirect de a mi intreba daci mai rim4n la dumneavoastra? Drept cine ma lua? Doar nu eram atat de innebunit3 dupa bani! — Nu! Vai de mine! \ — As mai ram4ne 0 vreme, dacd 0 si mai fie disponibila camera... —— fiction connectionLumina unui nou inceput Mi s-a p&rut ci ghicesc premisele unui zAmbet, nu- mai cd ele au disparut pana s3-i ajunga la buze. — O vreme, 0 sa tot fie loc, i-am zis eu cu blandefe. — Perfect. Cand n-o sa mai fie, si-mi spunefi. S-a apropiat de m&sufa joasa pe care-mi odihneam glezna, obositi dupa ziua aceea minunati. $i-a stins fi- ara in scrumierd si a pornit-o spre camera lui. — Noapte bund, Hortense.Sedintele de recuperare dideau roade, kinetotera- peutul era incantat de progresele pe care le faceam. La o luna dupa accidentare, imi recapatam mobilitatea, in vreme ce durerile si senzatia de fragilitate se diminuasera simtitor. Peste o siptam4n4, aveam s& scap de atela. Mi temusem de ce era mai ru. De-acuma, aveam motive si sper. Si sper ca nu va trebui si renung definitiv la dans. Ca si nu mai incap4 ins& nicio temere, terapeutul voia si stie si opinia ortopedului, asa ci a trebuit si-i promit c& O si-i dau coordonatele savantului nebun si ale clinicii lui. Eram nevoit4 deci s4-1 contactez pe Auguste $i sa-i indur obisnuita-i exigenti. Iar cand ziceai Auguste, ziceai scoala! In fine, nu era grabi mare, mai puteam s& trag de timp. Nu prea mi incanta ideea a redezgropa niste amintiri atat de urate. De fiecare data cand m4 gandeam Ja consultafia de la clinica si la ultimele secvente pe care le trdisem la Paris si la scoal3, incepeam s& tremur, cu- prins de o deznadejde totala, ca atunci cand te stii in pericol. Pericol si ce? N-aveam nicio idee. fn ultimele: zile, nu mai avusesem nicio veste de la Sandro si Bertille, si nici eu nu-i cdutasem. Ar fi trebuit poate s3-i sun, si 186 — fiction connectionLumina unui nou inceput le dau eu un semn de viat&, acolo, dar nu ma simfeam in stare. Imi imaginam c& erau supraocupati cu munca, asta era scuza perfect’. Ca si scuza cu concediul pentru justificarea ticerii desavarsite a lui Aymeric de aproape doua saptimani incoace, Cand am ajuns la Conac, am dat peste o masina ne- cunoscut&. Am parcat aproape de ea, ca s-o pot inspecta discret. Nu puteam eu si mi laud cu taraboanta mea, la cat de veche era, dar nici astalalta nu parea o tinerica, probabil c&4 avea o grimadi de kilometri rulati. Numai ci era dintr-o cu totul alta liga dec4t Panda-ul meu. Era un soi de 4 x 4 bleumarin — nu mi pricepeam prea bine —, impunitor si destul de pr3fuit. Masina aia avusese mai multe viefi, o atestau nenuméaratele indoituri si infun- d&turi ale caroseriei. Dar dezastrul din interior chiar m-a lisat perplex’: erau acolo tot felul de chestii de baut si de mAncat, genti de voiaj, cari peste cirti, o multime de hartii si de hrti rutiere, plus o perna si un sac de dormit. De-ai fi zis c& proprietarii maginii locuiau de fapt in ea. Si cd se hotaraser4 si faci o pauza intr-un pat adevarat... la mine la Conac! Asteptam niste clienti noi, care urmau sa vind in seara aceea si si stea tot weekendul. N-am mai lungit-o, nevrand sa fiu surprinsa in flagrant delict de voyeurism. Cand am ajuns in dreptul garajului, m-am intalnit, spre matea surprizi, cu Elias, care de obicei nu se intorcea inainte de lasarea intunericului. — Bun ziua! — Buna ziua, Hortense. Eram pregatita si-mi vad de drum, dar m-am rizgan- dit in ultima clip’. 187Agnés Martin Lugand — Elias, i-ati vizut cumva pe cei care au venit cu ma- sina de-acolo? — Da. — Aha. Deci ma asteapta. Pai, si m& grabesc, atunci. $i am si pornit-o inspre casi. — Nu vi gr&biti, e masina mea. Am incremenit in loc si m-am holbat la el. Doar nu traia in propria-i masina! Nu-l cunosteam mai deloc, dar nu-] vedeam ducind o asemenea viat. Mi-am revenit rapid, dandu-mi seama c4 ma uitam probabil la el ca la un extraterestru. — Corect, e miercuri azi! Uitasem. Carevasizicd, v-au reparat-o. — Asa s-ar parea. — Minunat! Vi s-a luat o piatra de pe inim&, banuiesc. A ridicat din umeri, indiferent. De parca’ nici nu conta. Desi, cand venise aici, ziceai c4-i sfarsitul lumii... — Altfel, toate bune? il intrebai eu, incercand s3 leg o conversafie. A intors capul intr-o parte, iar privirea i s-a pierdut undeva in zare. — Da... A scos inc& un oftat lung, al cdrui inteles numai el il stia, dupa care mi-a acordat din nou atentia lui. Omul Asta parea extenuat de propria-i existent’, micinat de o povari care-| strivea. — Osa va platesc chiar acum, s-a facut o saptamana de cand sunt aici. Banuiesc ca si pentru dumneavoastri e mai convenabil asa. — Cum vreti, dar sa stiti ci nu-i nicio graba. — Insist. —— hetion connectionLumina unui nou inceput A venit dupa mine pana in antreu. Am facut calcu- lele si i-am aratat totalul. Cand 1-a vazut, s-a incruntat. — E ceva in nereguli? l-am intrebat eu, sastisita. — Cred c& afi gresit, vi datorez mai mult. Mathieu mi-a spus care-i preful pe noapte si dac4 inmultim cu... — V-a spus pretul cu mic dejun, |-am intrerupt eu. Dar eu va ofer aceste mic dejunuri din partea casei. — Pot sa le platesc! Credea probabil ci o faceam de mili, dar se insela amarnic. — Nu mij indoiesc. Dar nu v-am vazut si va atingeti de cornuri si de dulceata... Dacd fineti neap&rat s& platiti o punga de cafea, adaugati 3 euro si 90 de centi la suma totala! am incheiat eu zambind. Simteam cd-i venea sa rad& la gluma mea, dar ceva parc’ nu-i daidea voie. Tristetea prea sa-1 tragi mereu inapoi in cochilie. — Multumesc, sunteti draguti, reugi el cu greu si ingaime. — E placerea mea. $i-apoi, cine stie? Peste niste ani, dupi ce Mathieu va va da drumul, poate c-o si mai vreti s treceti pe-aici! Eram aproape sigura ci nu trecea niciodat3 de doua ori prin acelasi loc. Mutenia lui mi-a confirmat-o. A pus pe m&sufi un portofel vechi din piele, care probabil fu- sese negru cdndva si din care i se itea acum permisul de conducere. Cartonul roz al acestuia era scorojit, chiar rupt pe alocuri. Pesemne ci-1 luase cand era foarte tanar, tare mi-ar fi plicut si vid cum arita pe-atunci. L-ag fi recunoscut oare? A lisat totul unde era si a inceput ime- diat sa se caute prin buzunarele blugilor. De-acolo a scos un ghemotoc de bancnote mototolite, pe care, una cate190 Agnés Martin Lugand una, le-a pus tot pe m&sug&. M-a socat cand i-am vazut miinile, hartanite in ultimul hal, cu palmele pline de ba- tituri si degetele toate zdrelite, nemaipunand la socoteala antebraele chinuite de crampe, pe care se distingeau, de la incordare, fiecare vena si fiecare nerv. — Cred cé am numirat bine. — E perfect, mulfumesc. — Buni seara. Se rasucea deja pe calcaie. — Stati putin! S-a intors din nou spre mine. Am aratat cu capul in- spre mAinile lui. — N.afi vrea ceva ca sd vi le oblojiti cat de cat? Cred ca va dor, si am tot ce trebuie in trusa medical. Nu puteti sta asa, daca vreti sd putefi munci in continuare. S-a uitat la mine, migscat, dupa care gandurile i-au fugit, ca de obicei, in alta parte, la mari departari — cel putin asa parea. A schifat o mutra ironicd, usor scarbita chiar, apoi s-a uitat din nou in ochii mei. —Multumese, sunteti drigut’, dar n-o si mor din atata lucru, stiu ce am de facut. S-a ndspustit afara de parca l-ar fi fugarit cineva. AM iesit si eu dupé el, ca hipnotizata. Ciudat om! Facea risipa de ingeniozitate numai ca sd nu se apropie cineva de el. Evita, practic, orice contact cu oamenii, rezumandu-se la acel minimum minimorum impus de politege. Dacd ma gandeam mai bine, probabil c& nici Mathieu nu aflase mai multe despre el, de cdnd il luase in echipa lui. Am observat pe jos un cartonas plastifiat pe care trebuie sa-1 fi scapat cand scotocise prin portofel si prin buzunare; l-am luat imediat, fari sa ma uit despre ce era vorba $i l-am strigat pe Elias, gribindu-mi in acelasi timp si-1 — fretion connectionLumina unui nou inceput prind din urmi. Se pregatea s4 inchida’ portiera — tenta- tiva noastra de conversatie il pusese, in mod evident, pe fuga —, dar, vizandu-ma cum veneam spre el topaind, a iesit totusi din masina, nemulfumit c&-1 tineam in loc. — V-afi pierdut ceva! i-am zis eu ca sa-l linistesc. I-am intins cartonagul, iar privirea mi-a intepenit, vazand in acelasi timp cum Flias se albea la fati. Mi-era foarte cunoscut acel desen cu un sarpe rosu rasucit in jurul unui bag. Parca ar fi fost o imagine din inventarul inconstientului colectiv, mi se parea c-o stiu dintotdea- una, dar nu si de unde anume. Flias tot incerca si-si re- cupereze peticul de hartie, dar eu nu-i dideam drumul din mani, mi-era imposibil s& i-1 inapoiez. fn cele din urmé, mi-a picat fisa. Privirea mi s-a mutat de la cartonas la proprietarul sau. — Suntefi doctor? Se uita tintd la acel caduceu, cu mAinile tremurand si cu falcile inclestate. — Inainte, suierd el printre dinfi. — Inainte de ce? — Nu mai conteazi... A tras un pic mai tare de peticul de carton, iar eu l-am lasat in sfarsit sd-1 ia. — Va multumesc c4 mi l-afi dat inapoi. — N-avefi de ce, dar... Fara a-mi mai da vreo atentie, s-a urcat in magina, a aruncat furios, undeva pe bancheta din spate, pretiosul document pe care se chinuise atat de tare sd mi-1 smulga din mn si a demarat in tromba, disparand intr-un nor de praf. Eu am intrat in casa si m-am prabusit pe cana- peaua din salon, uimita si tulburata de ceea ce descoperi- sem; Elias era doctor, iar masina aceea era, mai mult sau 197192 Agnés Martin Lugand mai putin, locuinga lui. Acele ultime treizeci de minute fusesera cu totul suprarealiste. Misterul din jurul acestui om devenea tot mai de nep&atruns. Degeaba incercam eu si-mi tin in frau imaginatia, aceasta era mult prea inflamat& ca s4 nu-ncep s4 ma gandesc la lucrurile cele mai incredibile. Pe la 9 seara, taraitul telefonului m-a smuls din scenari- ile mele nebunesti. Am sSrit ca ars& $i m-am naspustit spre el, nutrind speranga cd era Aymeric. Am simfit apoi cum mi se strange inima in piept de dezamagire si de groaza. Dezamagire pentru ci nu era el, nici de data asta. Groaza pentru ci era Bertille. Am raspuns. N-aveam incotro. — Bun, Hortense! — Salut, ce mai faci? — Genial! Fiona se descurca perfect, spectacolul e in pregitiri, iar inscrierile la cursuri au inceput sd curga. Asa, Bertille, mersi, zi-mi-o scurt! — Ma bucur. — $i tu? Iti prieste Sudul? — Da, nu pot sd spun cd somez... — Cum asa? ma intreba ea pe un ton infepat. Ce te-a apucat sa-i spui, Hortense! — Am deschis camerele de oaspeti, casa are nevoie de niste lucrari de intretinere. — Aha, pai, atunci, foarte bine... M-am blocat, dindu-mi seama brusc de un lucru je- nant: nu mai mergeam sa lucrez la scoala, dar la Conac munceam. Aveam nevoie de o diversiune, dar care? — Ce-mi mai fac fetele? Se misc4 bine? — Perfect, dar iti cam duc dorul... intreab& intruna de tine. — fition connectionLumina unui nou inceput M-a potopit tristetea, nu mai stiam ce sa zic. — Cum mai stai cu glezna? intrebare de baraj... M-am uitat la ea, era dezumflatd complet, protejata inca de atela, bineinteles, dar deja mergeam mai repede, mai bine si fara dureri. Puteam de-acuma sa pun piciorul in pamant si si ma bazez pe el tot mai mult. — Ja-mi usurel, cd mai am de tras cu ea... Deocamdata nu pare prea solida. — Fir-ar sa fie... si cum te descurci? Crezi ci poate sa iasa prost? Poate ca ar fi bine si vorbesti cu Auguste ca sa te mai ducd o data la doctorul lui. — Mai stau asa o vreme... dar sd stii ci sunt destul de bine ingrijita si aici. receptor se auzi un plescait de limba scurt si exa- sperat. Aparenta mea iresponsabilitate o calca pe nervi. — Hortense, imi pare rau ca trebuie s4 discutam niste chestii atat de delicate, dar, iti dai seama, la cat de multe cereri de inscriere am primit pentru vara asta, trebuie sa ajungem la o concluzie. Dacd dupd o lund intreaga glezna ta nu-i mult mai bine, nu vad cum te-ai putea ocupa de cursurile din iulie. E extrem de riscant sa ne bagam in asa ceva daca tu nu esti disponibila. Nemaivorbind despre ce risti daca te reapuci de treaba prea devreme. Chiar tu ziceai de treaba asta, la un moment dat! intelegi, nu? Ca de obicei, Bertille imi vorbea fara inconjur. Nu ma deranja. Pe lang faptul ca nu ceream sa fiu protejata — desi era dreptul meu, pana la urma —, ma bucuram sa vad ca nu-mi cerea sa ma intorc la scoala. — Ai dreptate, ce si zic... imi pare rau. R&spunsul meu era cum nu se poate mai sincer. Pe de altd parte, nu mai stiam ce sa cred, mi-ar fi placut sa 193194 Agnés Martin Lugand reactionez vehement, sa urlu cd e scandalos sau cd e furt pe fata, dar eu nimic. — Nu dau doi bani pe scuzele tale, esti cu mintile in alta parte, Hortense. Fa bine si stai acolo pana rezolvi tot ce ai de rezolvat, si nu mi refer doar la glezna. N-are rost sa vii incoace, iar peste dou zile s& te vad distrusd. Pana in septembrie, n-aveam s& ma intorc la viata mea obisnuita. Desi nu-mi convenea sa-mi las balta atata vreme elevii si orele de predare, gandul asta mi linistea, chit ci avea la bazi o minciuna. — As vrea totusi s te rog ceva, continua ea. — Te ascult. — Fa un efort si vino macar la spectacol. Fa-o pentru elevele tale. Trag toate din greu cu Fiona ca sa fii mandra de ele. M-am simtit aiurea, parca i-as fi lisat balt& pe toti. Bertille ma atingea acolo unde ma durea mai tare, dar N-aveam ce sa fac. Nu puteam sa mai dau inapoi. Nici micar s-o gandesc ca pe-o eventualitate. — Sigur! O sa fiu acolo, nici nu concep altfel. —Foarte bine. intre timp, trage tare cu refacerea. Vreau sa fii in forma maxima cand te reapuci de treaba. — Asa o sa fac. Acum te las, trebuie s3-mi vina niste clienti. Minciuné nerusinat&... Voiam sa scurtez cu orice pret convorbirea aia. — OK! Te pup. — Sieu. Am inchis fara s4 mai stau pe ganduri. M-am b&gat in pat imediat. Nu de oboseala, ci ca s& ma ascund, ca sa scap de rusinea de-a o fi mintit pe — fiction connectionLumina unui nou inceput Bertille in privinta gleznei si de a-i fi ldsat balta pe toti. Am adormit. Somnul mi-a fost bantuit de cogmaruri in care tot incercam sa fug; alergam ingrozit& pe un culoar intunecos care nu se mai termina, apoi ajungeam pe o scena unde eram obligata s4 dansez ca un robot, in lu- mina orbitoare a unui reflector. Pana la urma, reuseam sa-1 disting pe Aymeric, care era cu ai lui. Fericirea fami- liei lor, dragostea care-i unea m4 faceau sd incremenesc, ca paralizata. Fara a m& baga in seam, ei se ridicau gi plecau, Am sarit atunci din somn, inabusindu-mi strigatul cu care voiam sa-l fac sa se-ntoarcd. Eram leoarca de transpiratie, inima imi bubuia in piept, mi-era greata. M-am uitat la ceasul desteptator, era 3 dimineata. Mi-am gsters cu mana sudoarea de pe frunte si din parul lipicios. Muream de cald, si totusi tremuram. M-am extras de sub plapuma umedéa si, bajbaind prin intuneric, m-am dus la bucatarie, unde am golit, unul dupa altul, doud pahare mari cu apa. Cand, cu inima stransd, am pornit-o inapoi spre camera mea, am observat ca usa de la intrare era in- tredeschisd. M-am mirat s4 vad cd una dintre luminile de afara era aprinsa, desi eu le stinsesem pe toate. Nu m-am speriat insd. Am iesit pe terasd, apoi m-am strecurat spre mesele din gradina. $i-am auzit. Mi-am masat tamplele ca sa mi linistesc, apoi am ascultat din nou cu atentie. Era, intr-adevar, ceea ce mi se paruse. Cineva plangea. Plangea un barbat. Desi nu-l vedeam in bezna de-afara, am stiut precis cd era Elias. O simfeam. Numai el putea sa fie. Ce suferinta ascundea oare? Ce i se intamplase doctorului dinainte de ajunsese in halul asta? Hohotele lui de plans imi rupeau inima. Brusc, problemele mele mi s-au parut niste fleacuri. Am facut un pas prin iarba 195‘Agnes Martin Lugand umeda, cu gandul s4 ma duc la el si s4-1 consolez cumva, sa-l ajut. Apoi insa m-am razgandit, nu puteam si dau buzna asa peste bietul om. Lipita cu spatele de zidul casei, invizibild in semiintunericul de-acolo, am stat asa vreo cateva minute, nemiscata, constientd de neputinta mea. M-am simtit vinovata c3-1 spionam, c4-i violam secretul. M-am intors tiptil induntru. N-am putut sd adorm decat peste vreo doud ore, dupa ce !-am auzit in sfarsit intrand in casa. A doua zi, cand a sunat ceasul, nu puteam si ma simt decat ca dup o noapte albi. in timp ce trageam de mine sd mi dau jos din pat, mi s-a parut ca aud vag un motor de masina. Dupa dus, cand am intrat in bucata- tie, mirosul de cafea mi-a gadilat narile, iar pe masa de jucru am gasit un biletel. Abia dupa mai multe incercari am reusit s4 descifrez scrisul acela puchinos: ,Mi-am per- mis sd caut prin dulap. O zi frumoasd, Elias.” Evident. Un adevarat scris de doctor. Sd-mi fi remarcat oare prezenta asta-noapte si sd fi preferat s-o stearga dis-de-dimineata, crezand ca acum stiam ceva mai multe despre el? Poate prea multe dupa gustul lui? Cat a durat micul dejun al celorlalti clienti nu m-am gandit decat la lucrurile astea, neputand pur si simplu sa mi le scot din minte. Focali- zarea pe Elias era o modalitate de a scpa de propriile-mi probleme, dar m4 muncea si doringa de a sti din ce pri- cini suferea. Plus ci mi se parea mult mai confortabil sa-mi bat capul cu el decat sé ma gandesc la Aymeric gi la scoala pe care o abandonasem. Cand noua mea obsesie a ajuns la paroxism, m-am hotarat sa intru in camera lui. Aveam o scuza foarte buné, in caz ca se intorcea pe ne- asteptate si dadea peste mine acolo: trecuse o saptamana 196 —— fiction connectionLumina unui nou inceput de cand venise, imi platise ce era de platit si urma s4 mai stea o vreme, aga ca era normal sa fac putin curat si sa schimb asternutul si prosoapele. Asa as fi facut pentru orice client. $i totusi, am intrat in varful picioarelor, jenata ca-i incdlcam teritoriul doar ca si-mi satisfac eu o curiozitate. Starea in care era patul nu m-a surprins. Totul dadea de inteles cd nu se baga niciodatd in asternut — acesta din urmi fiind foarte putin sifonat —, probabil cd se intindea pur si simplu acolo si astepta sa-] ia somnul, lucru care, dupa toate aparentele, nu se prea se intampla. Toate lu- crurile lui stéteau gramada intr-un colt, langa gentile de voiaj. Pe birou, am vazut un caiet de scoala cu un pix langé el, m-am convins cu greu sa le las in pace si am intrat in baie, unde mirosea a brad de la gelul de dus. Pe chiuveti, o periuta de dinti si un aparat de barbierit Bic. La fel ca in camer, totul parea pregiatit sa fie strans rapid si bigat in bagaj. Flias era mereu in alert’, gata si plece — sau sd fuga — in orice clipa, desi in mod normal mai avea de stat aici inca nu se stia cat. Prezenta lui transformase camera aceea atat de primitoare intr-una saracacioasa si trist&. Parca tinea sé nu rémané nicio urmé a trecerii lui pe acolo. Elias incerca si nu facd niciun zgomot, si nu deranjeze pe nimeni, si dispara pe nesimtite. N-avea rost si m& mint: muream de curiozitate, caietul ala m4 atragea ca un magnet. Dorinta de a afla ce ascundea acel om taciturn si vizibil chinuit devenea pentru mine o ne- cesitate. Inainte de a iesi din camera, m-am dus din nou la birou. M-am asezat pe scaun si mi-am trecut mana peste coperta caietului, un maculator cum aveam in scoala primara. Prezenta aceea stranie si emotionanta 197Agnes Martin Lugand a copilariei in mijlocul acelui decor al deznadejdii m-a impresionat. Mi-era rusine de cat de tare-mi doream si-1 deschid. N-aveam niciun motiv si cred c-o s& gasesc ceva important induntru. Dar era de-ajuns s& arunc o privire si totul se rezolva. Nici el, nici altcineva n-aveau sa stie. Doar eu si constiinta mea. Cuprinsa de ingrijorare, m-am uitat pe geam ca sd mi asigur cd nu aparuse vreo masina in curte, apoi am deschis larg usa, pandind gi cel mai Mic zgomot. M-am asezat dupa aceea la loc, am respirat prelung ca sa-mi alung stanjeneala si am deschis la prima pagina. As fi preferat s4 nu-i recunosc scrisul puchinos pe care-] vazusem si pe biletul de dimineata, poate ca atunci mi s-ar fi taiat elanul. N-am avut norocul asta... Nu stiu ce m-a apucat de-am cumpdrat acest caiet. Ni- ciodatd, ca pusti, n-am finut un jurnal intim. Mi se parea o chestie cretind, chiar $i pentru fete. $i uite-md acum, la 42 de ani, pregdtindu-md sd scriu tot felul de prostii numai ca sa-mi umplu singurdtatea $i sd-mi dau senzatia cd am un tovaras de drum! Ti-ai gasit! Md simt si mai jalnic! Ce tampenie! Oricum, nici nu-ndrdznesc sé povestesc prin ce-am trecut in ultimele luni. Cand te gandesti ca in unele cazuri eu eram primul care-i indemna pe oameni sd meargd la un psiholog, iar astdzi nici nu-ndrdznesc sa spun ce profesie aveam inainte de toaté acea porcarie. Tocmai I-am sunat pe frate-meu. E apelul meu séptama- nal prin care-i ardt ca inca mai traiesc. Ma scoate din minti cu obsesia lui de a vrea cu orice pret si fact pe capul familiei si de a incerca sd md readucé la o viaté normald, cum zice el. Dintre noi doi, eu sunt totusi fratele mai mare. Dar el se crede superior, mereu s-a crezut peste mine. Niciodatd nu mi-a 198 —— fiction connectionLumina unui nou inceput inteles optiunile, el miza pe chirurgie, medicina generald a privit-o mereu cu condescendenté. Nu-i un om rau frate-meu, e mai zevzec uneori, dar tin foarte tare la el. $tiu cé incearcé din rdsputeri sé ma ajute. Dar cand o sd priceapd oare ca n-am nevoie de ajutorul lui? Viata mea e terminata. Viata pe care mi-o doream. S-a dus, gata. N-am ce sd mai dreg. Deja m-am obisnuit cu gandul. Ce naiba e asa greu de inteles?! M-am uitat rapid peste paginile urmatoare, din ce in ce mai intrigata de ceea ce descopeream: de luni intregi, era tot pe drumuri. Se muta dintr-un colt in altul al Fran- tei, muncind una, alta prin uzine sau pe la ferme, si fiind platit cel mai adesea in mana. Tragea acolo unde putea s stea si sd manance cu bani putini. Uneori, dormea in masini. in orice caz, renuntase 1a profesia lui. Batea pe la porti in c&utare de ceva de lucru, fara a gasi intotdeauna. Tar dupa maximum zece zile, pleca mai departe. Traia o viata de zi cu zi ce consta in singuratate, ticere si munca, in incercarea evidenta de a se epuiza, de a se abrutiza si de a nu-si lasa decat cateva ore de odihn, atat cat sd nu-i cedeze organismul. Desi vorbea despre oameni alaturi de care muncea cu empatie, respect si mult interes, nu intra niciodata intr-o relatie mai stransa cu ei — in orice caz, in jurnal nu mentiona nimic de genul asta. Apoi, brusc, o data, la urma urmelor destul de simbolicd, mi-a sarit in ochi. 23 decembrie. L-am sunat pe frate-meu. Ne-am certat. Nu intelege ci n-am niciun chef sd vin la el de Sdrbdtori. M-a facut in toate felurile. Dupd parerea lui, am ajuns un nebun, un sdlbatic irecuperabil. Ar trebui sa ma reapuc de muncd, sd-mi gdsesc un cabinet undeva, sé ma intorc la medicind. 199200 Agnés Martin Lugand fn marinimia lui, mi-a propus chiar sé le vorbeascé despre mine unor confrati, ca sa obtin un post. Despre mine, fratele lui mai mare care a luat-o pe calea pierzaniei. Ia sé md lase in pace! Sd md lase in necazul meu, in rahatul dla de eroare profesionala! Mi-ar fi si greafa sd asist la Crdciunul lor per- fect, ca de carte postald. A uitat ca exist o familie care, din cauza mea, n-o sd mai aibd parte de Craciunul perfect? Eu n-am uitat $i niciodaté n-am sé uit cum am dat-o atunci in bard, cum am cedat unei slabiciuni de moment... Mama mé-sii, imi vine sé crap! 24 decembrie. Pe post de cadou, mi-am luat o camera intr-un hotel prapddit din zona industriald. Sunt atat de nduc, ca nici nu stiu cum se numeste orasul in care am ajuns. Dar n-am cu ce sd merg in alté parte. Din pricina Sdarbatorilor, totul e inchis, asa cd pand pe 3 ianuarie n-o sa am nimic cu care sd-mi ocup timpul. Astdzi am umblat aiurea pe strazi, uitandu-md cum cei din jurul meu faceau ultimele cumpdrdturi, luau ultimele cadouri. Apoi, treptat, toatd agitatia aia s-a stins. M-am trezit singur ca un tampit, uitandu-md la luminitele din brazii de Craciun de la ferestre. Anul trecut muncisem pand tarziu, gastroenteritele si primele gripe imi dddusera multa bdtaie de cap. Apoi, mersesem la domnul si doamna H., cei doi batranei la care tineam atat de mult. Nu plecasera niciodaté de la ferma lor, iar copiii le erau departe. Cand isi ddduserd seama ca n-aveam nimic aranjat, imi propusesera sd raman la ei in noaptea de Ajun. Parcé-i aud $i acum zicandu-mi: ,,Doar n-o sé stea singur dragul nostru doctor, haideti, stati cu noi“, iar eu, incantat de cdldura si de ghirlandele lor vechi, acceptasem sd le tin locul fiilor plecati. Placerea a fost de partea tuturor, si a lor, sia mea. Tin minte $i acum cu ce dureri de cap m-am trezit, de —— fitlon connectionLumina unui nou inceput la tréscdul domnului H. Oare acum se mai gandesc la mine? Nu, mi-au intors spatele si ei, ca toti ceilalti. 2 ianuarie. Maine, plec din camera asta nenorocita in care mucegdiesc de o séptamand. O sd ma urc in masind si-o sd md rup $i mai mult de lume. Mi-e sila de mine. Am sdrba- torit sfarsitul celui mai rau an din viata mea térandu-md prin baruri, barurile de gard unde tofi singuraticii vin sd-si inece necazul in alcool ieftin, cu muzica proastd, din anii optzeci, pe fundal. M-am aruncat cu capul inainte. Am bdut mai mult decat puteam duce, ca sé nu-mi mai amintesc de revelioanele petrecute candva in satul meu, sat unde, fard voia mea, fuse- sem considerat un erou, dupa care ma vazusem pus la stalpul infamiei. $i m-a apucat o pofta irepresibilé de tandrefe, de a atinge un trup de femeie, de a-l strange in brate. Nimeni nu face nazuri in astfel de situatii, e suficient sd interceptezi o Privire ceva mai sticloasd, sd transmiti mesajul, sd deschizi un simulacru de conversatie alcoolicd si te trezesti cd fi-o pui in buda unui bar, cu spatele lipit de un perete scammav. Mai jos de-atat chiar n-am cum s-ajung. Sunt redus la o partidd de sex férd sentimente, fard suflet, fard o dorintd reald, doar ca sd md descarc $i sd uit, pret de cateva minute, cé viata mea nu mai are nicio valoare. Partidd care, in plus, m-a ldsat mai dezorientat ca oricand. Nu mai am nimic de asteptat de 1a ceilalfi, nu mai vreau si md implic in viata nimanui, nu mai vreau niciun prieten si nicio relatie sentimentald. Singur $i gata. Eu sunt aceasta rétacire dintr-un loc in altul, in care ma tot afund de cand mi-am pus catrafusele in masind si-am $ters-o, ca sd ma pierd, ca sé uit cine sunt. Am stat sd ma calmez, caci cele citite imi cam tdiasera respiratia. Elias rimanea in continuare un necunoscut, 201202 Agnés Martin Lugand dar aflasem totusi despre gandurile lui intime, despre suferintele lui, despre retragerea din lume pe care gi-o impunea, din motive pe care numai el le stia. Se simtea vinovat de ceva si se pedepsea. M-am uitat din reflex la ceas. Trebuia s4 ma intalnesc cu Cathie la pranz. inainte de a pune totul la loc, am cedat tentafiei si am mai dat o pagina. Dupa cate se parea, nu mai scrisese cateva sapta- mani bune... Jaté-mda blocat intr-un satuc provensal. Fiind nedormit, am inchis ochii doud secunde si tocmai atunci s-a gdsit un mistret si traverseze soseaua. Am crezut cd in sfarsit 0 sd se ispraveasca totul, c-o sd ies in decor $i c-o sa termin cu viata asta infernalé. Dar nu. Cel de sus nu mé vrea. Din fericire pentru ea, fiara a murit pe loc, n-a trebuit sd-i curm eu sufe- tinfa, am invidiat-o. Dar tot sangele dla, toatd carnea $i toate maruntaiele borsite pe bara din fatd si parlite de radiator mi-au intors stomacul pe dos. Am aruncat in sant tot ce-am putut. Un tip mdtdhdlos, simpatic si de treabai s-a oferit sé ma ajute. Am incercat toate strategiile ca sa-I conving sd-si vada de drumul lui si sd-mi dea pace. Nimic. Nici nu concepea sa md lase acolo. Degeaba i-am dat eu de inteles ca preferam sd se care. S-a facut cd nu pricepe si n-a luat in seama nimic din ce-i ziceam. Pana la urmd, i-a mers. Asa cd iata-md intr-o camera de oaspeti a unei prietene de-ale lui. De altfel, nici nu i-a prea dat femeii de ales. Aceasta m-a primit frumos, iar eu m-am purtat cu ea ca un necioplit. Oare cat va trebui sa stau aici? Am obosit, nu mai pot. Dar tot n-o sa dorm. Trebuia s& inchid cu orice pret acel caiet. Daca ci- team mai departe, avea s& fie vorba despre Conac, despre sederea lui la mine, despre relatia lui cu Mathieu. Oare — hetion connectionLumina unui nou inceput chiar imi doream sa stiu mai multe acum despre treburile astea? Am trecut s-o iau pe Cathie de la pravalie si am par- cat in Piata Gambeta, fiindc’ mergeam si mancim de pranz la Strachina. Mi-era greu s4 nu ma mai gandesc la ce citisem, la ce descoperisem, eram cu mintile in alta parte. Apropiindu-ne de teras4, am zarit in pragul restau- rantului silueta masiv’ a lui Mathieu. — Ei poftim, uite cine-i aici! De cum I-a vazut pe barbatu-sau, Cathie s-a luminat la fat& si, toaté numai zambet, l-a strigat cu vocea ei dulce gi drig&lagsa. El i-a réspuns fluturand din bratele-i uriase. Erau atat de legati unul de altul, atat de indragostiti, li- nisteau pur si simplu lucrurile in jurul lor. Genul asta de iubire mi-o amintea pe cea a parintilor mei. — Cu cine e? mi intrebd ea intorc4ndu-se spre mine. M-am mai uitat o dat& intr-acolo si am simtit c& lesin. — Ah... cu Elias. — Excelent! Nu l-am vazut pana acum. Mathieu venea spre noi surazand larg si tragandu-l pe Elias dupi el. — Bund, Mathieu! am ciripit eu. Acesta si-a imbratisat nevasta, apoi m-a pupat si pe mine. Elias, care se uita la noi cu o privire obosit4, a schi- tat doar un semn din cap. Am rosit toat’. M-am gandit instantaneu la lacrimile lui de ast4-noapte, la dorinta lui de-a incheia odat& cu toate, la viata de medic pe care o pierduse si la voyeur-ismul meu. — Buna ziua, am ingdimat eu. — Nu mi prezinti si pe mine? zise Cathie.Agnés Martin Lugand Mathieu avu nevoie de cateva secunde ca s& priceapa, apoi, imbufnat, il insfacd pe Elias de brat gi-l trase spre noi. — Ah! Sotia mea, Cathie. Ea il prinse de umeri pe noul prieten al sotului siu si-l pupa de trei ori, potrivit obiceiului zonei. — M& bucur si vd intdlnesc in sfarsit, dupa cate am auzit despre dumneavoastra. Parea complet derutat de purtarea cdlduroasi gi pri- mitoare a bunei mele prietene, nestiind in mod evident cum s& reactioneze. — {ncéntat, raspunse el in cele din urma. — Ati ajuns exact cand plecam, constat% Mathieu, de- zamA&git. P&cat, am fi putut pranzi toti patru. — Mai gasim noi 0 ocazie! se entuziasma Cathie. Facand abstractie de recentele mele descoperiri, parc’ nu prea aveam chef de-o asemenea intdlnire. Era prea ciudat; ar fi fost pentru prima oar’ cand un client ajungea s4-mi frecventeze prietenii. De obicei, erau doua lumi distincte: de-o parte noi, de cealalt& parte turistii. Atta doar cd Elias nu era propriu-zis in vacanti. — Bun, noi am $sters-o! zise Mathieu plesnind din palme. Elias o gi pornise, cu privirea in pimént. — La revedere, ii spuse el lui Cathie, politicos. I-am surprins privirea, parc’ cerea indurare. — Pe diseari, i-am zis eu fari ca macar sd-mi dau seama. A plecat. Mi-am lasat prietenii s4 discute un pic intre patru ochi si m-am dus s& ma asez la masa noastra. Sta- team cu fata spre muntele Ventoux. Mathieu si Cathie se sarutar& ca doi eterni adolescenti indragostiti, apoi ea mi se aldtura, radioasa. 204 — Ietion connectionLumina unui nou inceput — Ce fat trist& are! imi zise ea de cum se aseza. — Ai vazut? — Stai linistit’, ci mi ti-l insenineazd barbatelul meu! —Ti-a zis ceva, cumva? —Mi-a spus c3 omul trage ca un catar fara sd se plang’, chestie care-i place foarte tare lui Mathieu, dupa cum b&nuiesti... — Foarte bine... — Si cd agteaptd s% vada cum se incheie siptamana, fiindcd ar vrea sd-i propuna sa mai stea m&car pana la sfarsitul lui iunie. — Serios? — Da, aga cum se-astepta, n-are pe nimeni altcineva de depanaj. Dac Elias sta pleac’, o s& fie intr-un mare rahat. M-am gandit la senzatia aceea de om pe picior de ple- care pe care am avut-o in camera lui, la obiceiul acestui tip de-a disparea dupa cateva zile. Ar fi trebuit s4-i spun gi lui Cathie despre treaba asta, s4-i povestesc ce descoperisem, dar simteam ci n-am dreptul s& dezvalui secretele lui Elias, nici macar faptul c& era doctor. Plus cd, la drept vorbind, nu eram prea mandrd c4-i cotrobaisem prin lucruri. Ne terminaseram salatele si asteptam cafelele, cand Cathie a deschis subiectul pe care voiam sa-l evit cu orice pret, rupand in acest fel pactul pe care-l incheiaseram. — Ceva vesti de la Aymeric? Am lasat capul in jos. — Nimic. Nici nu stiu dac3-mi simte lipsa... Vocea mi s-a inecat, ochii mi s-au umplut de lacrimi. — Nu stiu ce s& zic, Hortense... Nu mai poti tr3i aga, omul asta o sa te distruga... 205206 Agnés Martin Lugand Am incuviintat timid din cap. — Am mai vorbit cu Bertille. — $i? Ceva nout&ti pe partea asta? — Mi-e rusine s-o spun, dar i-am lasat balta cu totul vara asta, era prea mult pentru mine. O sa rman aici pana-n septembrie. — Pe bune? — Da, i-am zis eu zambind. — Eo chestie superegoist’, dar ma bucur nespus. Ori- cum, asa o sa te poti pune din nou pe sine... — Om vedea... Mai pe sear&, am primit un apel de la Aymeric, ape- lul pe care nici nu-l mai asteptam. Am simtit cum ma cuprinde un val de manie. Eram furioasé pe el. Pentru ce oare? Greu de ales dintre atatea. Ar fi trebuit s% nu-i r’spund, dar eram prea slaba. — Hortense... — Buni... — Cat ma bucur sa te-aud... Credeam c& n-o s& mai scap. — Unde esti? De ce-I intrebasem asta? Doar m& s&turasem sé tot fac scenarii. — Pe coasta Atlanticului, sunt pe plaj’ acum. $i tu? Cum merg lucrurile la Conac? — Destul de bine. E lume tot timpul, dar nu foarte mult. isi ciuta cuvintele, il simyeam. — Perfect... si glezna? — Aga si-aga... A trecut un inger. — Mi-e dor de tine, Hortense. ‘eion connectionLumina unui nou inceput A oftat adanc. — $i mie. — $tiu ci probabil iti imaginezi contrariul, dar iti jur ca nu te-am sunat mai devreme fiindcd n-am avut cum, nefiind niciodata singur mai mult de doud secunde. Te simt cumva departe... As vrea atat de mult sa te vad... Inima a inceput sd-mi bat& mai tare. Cuvintele lui incd ma mai migscau. Proasta din mine se agiata de ele ca sd se calmeze. Trebuia sa cred in continuare in dragostea noastr&. $4 cred in noi. M-am hotarat s4 nu spun nimic despre faptul c% n-aveam sa ma-ntorc la Paris toata vara, fiindcd nu voiam sa ne certam. — N-ai vrea sa dai o fuga pana la Paris, cat esti inca in Tefacere? — Nu, am clienti... in realitate, as fi putut foarte bine sé m& duc 0 zi la Paris, stiind sigur ci m&% puteam baza pe ajutorul lui Cathie, daca i-l ceream. $i daca era spre binele meu. Dar era oare? Nu prea eram sigur... — Dar poti s& vii tu aici... A urmat un nou moment de ticere. Era oare in stare s& facd un gest ca s& ne salveze relatia? Ca s& ma tind lang’ el? — Oh, o s& fie prea cald. imi primisem r&spunsul, iar acesta durea ingrozitor. — Da, banuiam eu... Picat... Am auzit o voce strident care fl striga. El urla un »sunt aici, vin imediat!”. — Scuze, trebuie si m& duc. Auzi, Hortense, eu... 0 si vad ce pot sa fac. Dar nu-ti promit nimic. Tar& il striga cineva. De data asta, era vocea unei fetite care-si chema tatal.Agnés Martin Lugand — Baga-mi-ag...! injura el printre dinti. — Pa, Aymeric. Am inchis. As fi vrut s& fi fost surda, s& nu fi auzit ni- ciodat& vocisoara aia vioaie si imperioasa care striga dupa tat&l sdu. Deci, da, Aymeric isi asumase niste riscuri ca s& m& sune, dar cu ce rezultat? Pentru el si pentru mine. Cand m& gaéndeam la intruziunea aia violent’ in viata lui de familie, imi venea s4 vomit. Fierbeam pe dinaun- tru, aveam senzatia c-o si explodez. Am dat fuga la sala de dans, fra s3 mai tin cont de scancetele gleznei. Am intrat in trombé si am dat drumul la primul playlist care mi-a iegit in fata, cu volumul la maxim. Mi-am azvarlit inc<&rile intr-un colt si mi-am scos jerseul. Ma sufocam. Tar lacrimile mi s-au amestecat cu un ras amar cand am recunoscut primele note agonizante din piesa Ocean a lui Kid Wise. Trebuia sd md golesc, sd scap de toat& acea culpabilitate, de scarba de mine insimi, de dragostea aia pentru el. Cu spatele drept si incordat, m-am pos- tat in fata oglinzii pline de praf. M-am inclestat de bara cu toat% puterea, pana mi s-au albit varfurile degetelor. Golul acela din stomac se c&sca tot mai larg, durerea ma rodea pe dinauntru, dar nu puteam face nimic. Dansul — singurul meu debuseu — mi-era in continuare interzis. N-aveam de gand s3-mi primejduiesc si mai mult reface- rea pentru Aymeric, pentru a sc&pa de raul pe care mi-1 ficea. M-am prdbusit pe podea, fara si dau drumul la bara. Am pierdut notiunea timpului, piesa o lua de la capat iar si iar, in vreme ce eu ramaneam mai departe intr-o stare de prostratie, cu tofi mugchii incordafi. S-a facut noapte. Cand s-a auzit un ciocanit in geam, am 208 —— fetion connectionLumina unui nou inceput tresarit. Chiar nu era momentul. Vazandu-l pe Elias, am revenit cu picioarele pe pam4nt si mi-am |&sat deoparte toate ofurile. {si diduse oare seama c4-i cotrobaisem prin lucruri? M-am ridicat cu greu, am facut un pas stram- bandu-mi de durere si am dat muzica mai incet. — Pot s& v& ajut cu ceva? l-am intrebat eu cu precautie. M-am dus spre el, schiop&tand usor; nu doar ca tra- geam ponoasele pentru acea cursa facut la nervi, dar probabil cd urma si le trag si pentru curiozitatea mea mai mult decat deplasata. Nu p&rea ins& ostil, aga ci m-am mai linistit. — Voiam s& va intreb... Privirea i s-a fixat pe glezna mea, apoi s-a incruntat, confirmandu-mi imprudenta. Avea in continuare reflexe de doctor. — Da? am insistat eu ca s4-i deturnez atentia. Ochii lui injectati s-au uitat tint in ochii mei. — I-ati spus ce stiti prietenei dumneavoastra, adicd so- tiei lui Mathieu? Oare la ce se referd...? — Ca sunteti medic? A incuviintat din cap, nelinistit. — Nu. — Daci ati putea s3 tineti pentru dumneavoastra lucrul asta... — De ce? nu m-am putut eu abtine s-l intreb. Mathieu ar fi incantat s& aiba un doctor in echipa, in caz c& se rineste cineva! — Nu mai sunt doctor! imi replicd el ridicand tonul. — Un doctor nu e doctor toat& viata? Privirea i se intuneca. — Degeaba insistati, nu mai exercit aceast& profesie!Agnes Martin Lugand — Ajutati-ma sd-nteleg... Duritatea de pe chipul lui m-a facut si ma retrag cAtiva pasi. El insd a parcurs cat ai clipi distanta dintre noi, incordat din cap pana-n picioare, gata de atac. — Viata mea nu-i treaba dumneavoastra! igi iegise din fire, si totugi parea total dezorientat, speriat el insusi de agresivitatea reactiei sale. — lertati-mi, Elias, nu voiam sd... Ar fi si deplasat. Nu pricepeam de ce, dar nu voiam sub nicio forma s§-1 rinesc. Avea in el ceva sensibil si vulnerabil care ma impresiona din ce in ce mai mult. incepeam si inteleg cat de tare suferea. Si-a ridicat miinile gi gi le-a apropiat de umerii mei, eu tremuram nervos din cap pana-n picioare, a schitat un gest linistitor, de parcd ar fi fost gata s& mi-i atinga, dar s-a razgandit, sentimentul vinovatiei l-a facut s& dea inapoi. — Nu vreau nici s4 va fac vreun rau, nici s4 va sperii. — Stiu, am soptit eu. — Oricum, n-o si mai stau mult pe-aici. — Nu mai rimaneti s&-1 ajutati pe Mathieu? — O s& gaseascd el pe cineva, pana la urmi. Si e mai bine sa plec... Am reusit si-i captez privirea chinuitd. $tiam c3 sunt plina de prejudec&ti, dar dintr-odat& mi s-a parut c& intu- iesc motivul principal al plec&rii lui precipitate. $i-apoi, trebuia s4 incerc cu orice risc, pentru Mathieu. — N-ag vrea si mi intelegeti gresit, i-am zis eu, precauta. Sa nu credeti ci am eu, asa, 0 curiozitate mai deplasata. Areintrat in pozifie defensiva. — Dacé tariful camerei e cel care va face sa plecati, pot sa va fac un alt pret. — Pentru ce? Eu nu cer de pomana! 210 — fiction connectionLumina unui nou inceput Clocotea din nou de furie, respirand marunt gi iute. Trebuia s&-] iau cu binigorul $i cu ceva mai mult tact. Simteam in el o violent’ abia st&panit’. — Nu-i vorba de mild. Mathieu $i Cathie sunt cei mai buni prieteni ai mei, ei sunt familia mea. Le sunt profund indatorat§. Mathieu are nevoie de dumneavoastr3, $i nu doar pentru doui, trei zile... RamAneti tot sezonul, dac& el v-o cere. lar daca aveti probleme cu banii, va ajut si eu. incordarea i s-a mai domolit. Trebuia s4 continui argumentatia. — Nu sunteti turist, n-am niciun motiv sd va incarc cu preturile de varf de sezon. — Nu-mi place s& ram4n dator. — Stati linistit, n-o fac pentru dumneavoastra, ci pentru prietenul meu. Nu indraznea sa ma priveasca. — Haideti, ramanefi... A tras adanc aer in piept. — Bine, mai stau o vreme, dar mai mult de-atét nu pot si vd promit. Sia plecat, fara si mai adauge nimic. O lacrima mi s-a rostogolit pe obraz. In zilele urm&toare, mi s-a p&rut c& ma evita. Disp3- rea dis-de-dimineata, dupa ce didea pe gat cafeaua, si nu se intorcea dect seara tarziu, intotdeauna foarte tarziu. Ma intrebam chiar daca nu cumva astepta sa se stinga mai intai toate luminile de la Conac. Unde Dumnezeu stétea pana atunci? Din cate stiam eu, nu cunostea pe ni- meni prin partea locului, in afaré de Mathieu, de Cathie gi de mine. Daca gi-ar fi petrecut timpul la prietenii mei, ag fi aflat si eu. In fiecare noapte, desi umbla cu maxim’ 21212 Agnés Martin Lugand discretie, il auzeam iesind in gridin’. Degeaba aveam lu- cruri mai importante la care si ma gandesc, nu-mi placea deloc atmosfera asta, care incepea si devinad apasatoare. Nu voiam sa se team’ de mine, nu voiam s-ajung sé ma feresc de el. Asa ci, intr-o dimineat&, n-am mai putut si m-am dus din nou in camera lui. Caietul era in acelasi loc ca prima dat&, iar camera, in aceeagi stare. Transmitea aceeasi nefericire, aceeasi dezolare, aceeasi tristete. Am dat la pagina unde mi oprisem cu cititul si m-am adancit din nou in lectura: Pentru prima data de cand am abandonat totul si m-am pierdut in anonimat, cineva stie cine sunt. Am‘ crezut ca pic jos cand mi-a intins caduceul. Cum am putut sd-l pierd sub nasul ei? Am ajuns intr-adevar la capdtul puterilor. Dorm din ce in ce mai putin. O sd mé tai pand la urma cu drujba, dac-o fin tot asa. Ar trebui sd plec de-aici, dar nu vreau sd-l las balta pe Mathieu, e un tip ca lumea, foarte de treabd, de mult n-am mai intalnit un om ca el. E genul de persoanad care-fi inspira imediat incredere $i cu care ifi vine sd te im- prietenesti pe loc. Nu-mi pune niciodata intrebdri. Ma ia asa cum sunt, cu toate tdcerile mele. Eu muncesc, el e mulfumit, imi povesteste despre el, despre viata lui de familie, ma face sa visez, dar stiu ca astea nu-s lucruri de nasul meu. Astézi am vazut-o pe nevastd-sa, mi-a sdrit de gat de parca am fi fost prieteni vechi, era cu Hortense, par trei oameni de nedesparfit. Sunt atenti unii cu ceilalfi. Mathieu pare foarte preocupat de Hortense, nu m-a intrebat nimic legat de ea, dar simt cd sta tot cu grija ei. Zici ci e fratele ei mai mare, in orice caz, pare sa-si fi asumat rolul fratelui protector. Trebuie neapdrat sa plec, sé md indepdrtez de oamenii dstia a caror cumsecddenie aproape cd md face sd cred din nou in fiinfa umand. Dar nu — fiction connectionLumina unui nou inceput pot sd-l las in rahat. $i-apoi, pe undeva, chiar ma bucur ca cineva a aflat despre mine, chiar daca atunci am bocit cum n-am facut-o niciodatd. Sunt sigur cd Hortense m-a vazut. Mi-am desprins o clip& privirea de pe acele randuri, simfind c& urma sa se vorbeasca despre mine. Dar daca tot am ajuns pana acolo, macar si merg pana la capat. Ea stie, mi-a pus si intrebdri, normal. Dacd ag fi fost in locul ei, ag fi facut la fel. Se lupta cu propria-i curiozitate. Dar nu mi s-a parut ca se uitd la mine altfel. Pur $i simplu ar face orice ca sd-si ajute prietenul, chiar si sd-mi lase camera mai ieftin. Cand md gandesc cati bani o sd piarda! Dar asta e, 0 sa-i accept generozitatea, n-are rost sa fac pe nebunul. O fi ea curioasd in ce md priveste, dar trebuie sd recunosc ca $i eu imi pun niste intrebdri in legdturd cu ea. Cum de-a aterizat in hardughia asta? Ce poate face aici o femeie singura? Are 0 figura preocupata, chiar trista uneori. Nu md pot abtine sa nu mé uit la ea de departe, are de multe ori o privire abatutd, ratdcitd. N-o sd stiu niciodatd de ce anume. E musai sd stau cat mai la distanta de ea si de prietenii ei. Am inchis caietul, mai convins& ca oricand c& Elias putea s4 dispara in orice moment. wae tn seara aceea, dupa ce am mAncat, m-am instalat in gradin&. Era foarte placut afara si voiam s4 profit de inser@rile acelea tot mai lente. Fiecare gur de aer era un deliciu. Lavanda inflorise, iar parfumul ei rizbea pana la mine in valuri linistitoare. Cerul avea acea nuanfa 213Agnés Martin Lugand blanda gi calda a amurgului, iat lumina lui devenea tot mai delicata. M-am Jasat pe spatarul fotoliului si am sa- vurat privelistea, cu un pahar de vin in mana. Cum oare mi puteam lipsi de asa o minun&tie atatea luni pe an? R&spunsul era foarte simplu. Chiar si in concediu, imi petreceam cea mai mare parte a timpului la Paris, ca s4 nu stau prea mult fara Aymeric. Prezenta lui in viata mea conditionase absolut totul. ,Oh, nu pleca, o s4-mi fie dor de tine!“ imi spunea el cand ii ziceam c-as fi vrut s-o sterg © sAptam4néa din oras, iar eu fi cedam — mult prea usor, fara doar si poate. intotdeauna imi plicuse sd aib% asupra mea aceasta putere, aceast’ autoritate. M4 reconforta gandul c4 nu eram singurd si cd trdiam pentru el. Faptele vorbeau ins& de la sine: mai degraba, eram la dispozitia lui. El nu se jenase niciodat& s4 plece atunci cand avea chef; nu mai conta cd nu ne vedeam cine stie cat timp. Pana la urma, din momentul in care hotarasem sa stau ceva mai mult& vreme la Conac, actionasem impotriva dorinfei sale, iar asta m& deruta intru cétva. Cam ca atunci cand renunti la vechile repere. Dupa intruziunea fiicei sale in conversafia noastra, nu mai daduse niciun semn de viaf4. Iar eu, din nou, asteptam — asa cum imi era obiceiul —, tot mai trist’ si mai resemnata. Ca s4 nu ma las coplesita de ganduri negre, m-am apucat de socoteli, incercind s&-mi dau seama cam ce suma aveam sa scot din camerele de oaspeti. Calculele mi-au distras atenfia; Elias tocmai isi parcase masina. S-a uitat inspre gradina si m-a vazut. Spre surprinderea mea, a pomit-o c&tre mine. Nu stiam la ce si ma astept; ultima Nnoastra intrevedere nu fusese prea reusit’. — Bun seara, i-am zis eu zimbitoare. — Bund seara, Hortense. — hetion connectionLumina unui nou inceput Trebuia sa iau initiativa; doar n-aveam sa ne uitam in continuare unul la altul de parc am fi vrut sa ne omo- ram. §i trebuia s& fac abstractie de chestiile pe care le citisem. — Asezati-va! E loc berechet. A ezitat cateva secunde, apoi a venit mai aproape. — Multumesc, murmur el. S-a asezat intr-un fotoliu, fara s4 mai spuna nimic, absorbit parca de privelistea din jur. — Vreti ceva de baut? Nici n-am mai asteptat si-mi raspunda. — Stati acolo, c& va aduc imediat. Am zbughit-o ca un iepure — mi rog, vorba vine —, nevrand sa ratez ocazia de a mai schimba cu el cateva vorbe, fie ele si doar de protocol. fn mai putin de trei minute eram inapoi cu sticla pe care o deschisesem ceva mai devreme. I-am intins un pahar. — Multumesc. A agitat putin vinul in cupa, l-a mirosit si a luat o gura. — Va place si munciti cu Mathieu? — E exact munca de care aveam nevoie. Cand tai cu drujba, nu te mai gandesti la nimic, doar ai griji s& nu te rinesti. isi atinse reflex mana stang’, acoperitd de un hema- tom enorm, sangeriu la culoare. — N.afi fost prea atent, i-am zis eu. — Aga-i. S-a uitat spre mine rugitor. I-am zimbit cu blandete, ca s&-] linistesc. Nu, n-aveam s& fac pe inchizitoarea. fn- telesesem mesajul. lar partea de voyeurism din spunea ca poate aveam sa aflu mai multe daca- 25Agnés Martin Lugand in continuare jurnalul. Acum se uita Ja mine lung, cu 0 privire in care se amestecau empatia si suferinta. — A&&... voiam s&-mi cer scuze pentru scena de acum doud seri. M-am purtat foarte urat... Cand ma gandesc c& am fipat la dumneavoastra... nici nu-mi vine sd cred. Eram convinsa c& acea agresivitate nu-i statea in fire. — Nu vi faceti probleme. Tofi trecem prin momente mai neplacute. Eu am $i uitat. Haideti si nu mai vorbim despre asta, bine? A incuviintat din cap, din nou cu acea figura de in- tensi recunostintd. Cine oare il rinise atat de ru? — Dar pentru c& nu vreau sa abuzez de ospitalitatea dumneavoastra... Am ridicat o mand ca sa-l fac sa taca. — Ah, nu! m-am ambalat eu. Doar n-o sa-ncepeti iar cu asta! Gata, subiectul e inchis! Pe fata ii apdru o jum&tate de zimbet. — Incerc doar s& ma revansez. — Nu e nevoie, v-am mai zis. — Spuneti-mi, nu stiu... N-ag putea si v4 ajut cu lucra- Tile de intretinere, cat sunt aici? Dupa ce ca era un ciudat, mai era gi al naibii de inc&patanat! — Nici vorba, e destul cat va spetiti cu Mathieu, doar n-o s& v4 mai pun si eu la muncd seara! — Dar dac eu vreau asa..., imi zise el cu o figura hota- rata $i aproape amuzat’. — Oricum, nu se fac lucrari in timpul sezonului, nu vreau s&-mi deranjez clientii. — Ia ganditi-va un pic, chiar nu e nimic ce-as putea face? 216 —— fiction connectionLumina unui nou inceput Am reusit s4 ma sustrag presiunii pe care o exercita asupra mea si am luat o gura de vin. Evident, ma gan- deam la sala de dans. — V-a venit 0 idee, este? Vi se citeste pe chip. Am mirait, pe jum&tate razand. Mai intai incdpaya- nat, iar acum un observator fin $i perspicace. — Dependinja aia unde ati fost acum dou seri. S-a incruntat, luand o figura ce parea sd spuna c4 nu intelegea despre ce vorbeam. — Stiti cand... cand... am gasit o solutie de compromis pentru camera. Buzele i s-au strans, desenand intr-un colt un zambet mic, abia perceptibil. — Ciudat mod de a infelege solutia de compromis... dar va m&rturisesc c4 n-am fost foarte atent la acel loc. Haideti si-mi aratafi $i eu va spun daca sunt in stare si ma ocup de el sau nu. E bine aga? — OK. S-a ridicat, lasandu-si pe mas& paharul de care abia dacd se atinsese, si m-a privit, circumspect. Eu nu schi- tam niciun gest. — Nu mergem? — Ah, sigur, haideti. Era o situatie ciudat&; niciodata nu mi-as fi imaginat ca altcineva decat tata o si se ocupe de renovarea acelei incaperi atat de dragi inimii mele. N-avusesem timp s& cantaresc daca era bine sau rau, totul decursese foarte tepede. Pe de alta parte, n-aveam de ce sa fac nazuri, el se oferea si m& ajute, nu puteam sd-] refuz. [n acelasi timp ins&, nu-mi permiteam sd stau cu ochii pe el, ca s&-1 verific, si-1 supraveghez, si vad ce si cum, ca atunci cand angajezi pe cineva de meserie. 217Agnés Martin Lugand Elias mergea la cativa metri de mine, cu mAinile in buzunare. — La ce foloseste dependinta asta? ma intreba el in timp ce descuiam usa. — Eo sali de dans. Am aprins luminile si m-am intors spre el. El a facut cativa pagi, s-a uitat la pereti, la oglinda, la bara, pe care a §i atins-o, apoi m-a privit drept in ochi. Pentru prima data, a parut curios. — Sunteti dansatoare? — Da, mi rog... profesoara de dans. — Aici? — Nu. — Nu folosifi sala acum din cauza gleznéi... »Da, din pacate“, fmi venea sa-i strig. — Nu s-au mai facut lucrari de intretinere de mai bine de patru ani, am precizat eu. — §i ce-ar trebui reparat, mai exact? — P§i... cred cd ar avea nevoie de un trafalet, s-a cam degradat din cauza umiditatii de ast3-iarnd, peretii sunt plini de crapaturi. A dat din cap aprobator si s-a uitat la tavan. — $i grinzile? Ar trebui si ele vopsite? Tata voia si le vopseasca, dar mie mi se parea mult prea periculos sa se urce, la varsta lui, pe o scara aga de inalta. — Nu $tiu. — Va mai ganditi si-mi ziceti. — Deci chiar vreti s-o faceti? — Cred c-o si ma descurc. Chipul sau lua o expresie extrem de bland4, care contrasta cu tot ce-mi aratase pana atunci. 218 —— fection cormectionLumina unui nou inceput — Va rog mult, lasati-m4 s& va fiu si eu de folos. Am zambit, miscata de amabilitatea lui. — Multumesc. S-a dus apoi spre usa. — Noapte buna! — La fel! Se pregatea deja si dispara. — Elias! S-a intors cu fata spre mine. — Taica-meu s-a ocupat de tot ce-i aici... si nimeni n-a mai facut nimic pentru cd el si maicd-mea au murit acum... — Acum patru ani. Stati linistitd, o si lucrez cu atentie. in ciuda figurii sale detasate si ingandurate, asculta tot, inregistra tot. Oare era bine ca-l 1asam s& se ocupe de locul acela? N-aveam nici cea mai vaga idee, dar bine micar ci, in felul asta, se spdrsese gheata dintre noi. A doua zi dimineata, de cum s-a golit Conacul, m-am dus tintd in camera lui, dornica sa stiu ce scrisese despre scena din ajun. Mi-a venit sd $i rad cand am citit prima fraza: Ince rahat am putut sii ma bag! Ce-i drept, sunt bucuros ca in felul dsta pot sa-i intorc serviciul pe care mi l-a facut. Dar parca nu era de-ajuns ci m-am legat la cap cu taietorul de lemne, acum m-am mai legat si cu proprietara pensiunii. Asa mi-a venit mie, cand stdteam singur, in timp ce ea se dusese dupa vin. Ziceai ca mergea pe arcuri, ar trebui sd fie mai atenté cu glezna aia... Mama méa-siil Nu md pot abfine! Cat a fost plecatd, m-am uitat pe hartiile de pe mdsufii, n-are suficienti bani pentru intretinerea casei, locul asta a avut 219Agnés Martin Lugand candva momentul lui de glorie, dar totul a inceput sd se dara- paneze de cand i-au murit parintii. Asa cd m-am gandit sa-i renovez pe ici, pe colo, in schimbul camerei aproape gratuite pe care mi-o da... Asta-s eu...10 — Sunt in masini, in drum spre birou, si voiam neap3- rat sa vorbesc cu tine. Aymeric asteptase s& se faci luni dimineat& pentru a catadicsi si-mi dea in sfargit un semn de viat&. Stiam c-o s-o fac’ pana la urmé, dat tot am fost surprinsa s3-i vad numele pe ecranul telefonului. $4 fi fost din cauza sur- prizei sau a fricii sau poate a ranchiunei? Habar n-aveam. Dar nu ma putusem abtine sa nu-l las s& fiarb3 putin in suc propriu. Sunase de cinci ori la rand pani sa-i rispund. Pan la urmi, slabiciunea castigase acea batdlie cu mine insami. — Voiam s3-mi cer scuze pentru data trecuti, stii tu... cand... cand mi striga fiici-mea... imi pare riu. — Ce-ai vrea s4-ti spun? A urmat un lung moment de tacere. — Ce se intéampla cu noi? zise el in cele din urma, cu o voce mofluza. — Tu sa-mi spui... — Esti sigurd ci nu vrei s& vii la Paris? Macar pentru cateva zile? 221222 Agnés Martin Lugand — Nu, nu vin... Ca si ce? Sd stau o seard cu tine? Am nevoie de mai mult, Aymeric... — inteleg... Si eu, s& sti. A urmat un nou moment de t&cere, apoi s-a auzit un bip. — Asta ce mai e? m-am enervat eu. — Mai am un apel, trebuie sa raspund, e nev... — Bine, gata! — Te sarut... Am inchis fara s4-] mai ascult. La ce mi-ar fi folosit s4-l aud iardsi cu scuzele alea de doi bani? La nimic, poate doar s4-mi mai fac eu iar sange rau. Asa, inutil. Peste cateva zile, mi intorceam de la o cind la Cathie si Mathieu, iar seara aceea ma ajutase si mai uit un pic de mutenia lui Aymeric. $i, mai ales, de besteleala lui Auguste. imi trsese prin telefon o s{puneali de care aveam s-mi amintesc incd multd vreme. Disparitia mea de pe ecranele radar il scosese din minti. Ma acuza — pe bund dreptate, fri indoiala — c4 nu-mi luam in serios convalescenja, c& eram o iresponsabil& si ci-mi puneam intr-o imens& primejdie refacerea. Cand ma amenintase cd 0 sa vind si mi ia ,,de ciuf“ ca si m& ducd la Paris si si ma interneze in clinica savantului nebun, scosesem gi eu asul din manec4, zicandu-i sa-1 sune pe kinoterapeutul meu de aici, dacd vrea un raport detaliat asupra recuperarii mele. Atunci se mai imblanzise un picut, iar dupa ce-i promisesem cd o s& am griji sé ma odihnesc, inchisese in sfargit. Odat& ajuns’ la Conac, m-am prabusit pe volan si poate ca ag mai fi stat asa mult si bine, cugetand la starea deplorabila a vietii mele sentimentale si la teama de o eventual debarcare a lui Auguste, dacd n-ag fi zarit o fiction connectionLumina unui nou inceput lumina in gradin4. Cand am ajuns pe terasi, l-am gisit pe Flias instalat pe canapea, cu o tigar4 in coltul gurii. Desi muream de curiozitate, reusisem sé nu mai trec prin ca- mera lui. N-aveam chef de vorba, asa ca m-am multumit cu un mic semn din mani, la care mi-a si raspuns, dupa care am intrat in casa. Prea enervata fiind, si cu toate simturile la panda, nu reuseam nicicum s& adorm. Pe la 1 dimineata, ]-am auzit pe Elias urcnd in camera lui. Ma obisnuisem cu fataielile lui nocturne, nu ma mai deranjau, faéceau parte de-acum din zgomotele linistitoare ale noptii. Linistea a fost intrerupta apoi de scragnetul unor pneuri pe pietris. Am oftat, exasperata. Cine sd fi fost? Singura certitudine: Ja acea ora, nu putea fi Auguste. Nu mi-era fricd, nicio- dat& nu-mi fusese fricd singura la Conac, mai ales ci doua dintre camere erau acum ocupate. Undeva departe s-a auzit o portiera inchizandu-se. Nu mai aveam de ales, am iesit cu parere de rau de sub plapuma, ma astepta, dupa toate aparentele, o noapte albi. Am aprins lumina de afara si am iesit sub umbrar. Ce am vizut de-acolo, de pe teras4, m-a facut s3 increme- nesc: era Aymeric. Venea spre mine, pus la patru ace, cu un suras triumfator pe buze. Inima imi batea gata sa-mi sara din piept. Un fel de tristete ma strangea de gat, im- piedicandu-mi si reactionez in vreun fel; eu, care acum cateva luni ag fi urlat de bucurie, ag fi tagnit spre el gi ag fi plans de fericire, stiteam acum nemiscati, incapabila s& fac micar un pas, uitandu-m la el asa cum te-ai uita la un striin. Vizita lui neanuntatd mi tetaniza, ma inspii- manta. A iufit pasul, iar cand a ajuns pe teras3, zimbetul lui la limita arogantei a pilit. 223Agnés Martin Lugand — Nu te bucuri si mi vezi? Cum puteam si nu fiu fericita cd era cu mine? Din- totdeauna sperasem s3-mi fac’ o asa surpriza. — Ba sigur ca da! Doar c& nu-mi vine sa cred. lar trupul meu, cu de la sine putere, a actionat ina- inte si apuce constiinta si-mi spun ce s& fac. M-am aruncat in bratele lui si l-am strans cu toat& puterea de care eram in stare. Ca de obicei, i-am mirosit parfumul, care mi s-a pirut diferit, si m-am cuibirit la pieptul lui, savurand placerea de a-l simti din nou lang’ mine. Mai- nile lui, pe spatele meu, mi s-au parut mai putin posesive ca inainte. Buzele ni s-au intalnit instinctiv. De ce oare sdrutul acela avea asa un gust de tristete? M-am desprins din bratele lui, el mi-a ridicat cu delicatete o suviti de par de pe frunte. — Mi-a fost dor de tine, imi zise. Tonul lui nu mi s-a parut prea convingator. — Si mie de tine, i-am raspuns eu, avand senzatia ci minteam. — Am zis sa profit de ocazie, daca tot am o intalnire in interes de serviciu maine-dimineati, la Aix. — Deci nu stai decat noaptea asta... — Nu, o sa stau cu tine si maine-seara. Eu, care asteptam de nu stiu cand sa facd gi el un mi- nim efort, ar fi trebuit si fiu emotionat4 pani la lacrimi. Mi-a sdrutat usor buzele. — Avem nevoie de mai mult timp impreuni, tu ai zis-o si ai dreptate. I-am zambit. — M& duc s4-mi iau lucrurile, vin imediat. C4nd am fost sigura ci nu putea si ma aud’, am oftat, ingrijorati. O presimfire greu de definit pusese 224 —— fiction connectionLumina unui nou inceput st&panire pe mine. Aveam oare s-o ludm de la capat? Ima- ginile din ultima sear, cand ne rainiserim at&t de tare unul pe altul, ma asaltau in rafale. S-a intors cu un sacou pus pe un umeras, invelit intr-o husa, si cu o geantd mica de voiaj. M-a urmat, fara o vorba, in cas3, oprindu-si o clipa privirea asupra pliantelor turistice de la intrare, a cheilor de la camere gi a productiei de miere si dulceturi a lui Cathie. Mica mea afacere i se parea probabil foarte departe de preocup&rile lui. M-a asteptat apoi sa inchid usa, sa sting luminile si s-o pornesc, in sfarsit, spre ca- mera mea, nescapandu-mi nicio clipa din ochi in tot acest timp. —Te-am trezit, imi zise el observand asternutul desfacut. — Nu-ti face probleme... Poate doar maine-dimineata sa trag un pic de ochi, fiindca am clienti si trebuie sa ma scol devreme. M-a mangiaiat pe obraz, apoi m-a apucat de mijloc si m-a tras spre el. De data asta, m-a sdrutat cu patima, dar tot nu m-am putut abtine s’ nu ma gandesc ci se forta. Poate pentru ci eu ins’mi ma cam fortam, nefiind in stare si iau nici cea mai mica initiativa. M-a rasturnat pe pat, simtind cu siguranga lipsa mea de participare. Mi-a ridicat maioul ca si-mi mangaie sanii. Ar fi trebuit sa fiu rivasiti toatd de dorinfa, asa cum se intampla de fiecare dat3 cand punea mana pe mine. — Te doresc, Hortense. Mi-e dor de trupul tau. C&t am facut dragoste, am avut impresia cd eram undeva in afara mea. Fireste, simfurile mele reactionau, imi facea o anumit& placere, cel putin asa mi se p&rea, dar parc’ eram un robot, gesturile, mangaierile mele erau identice cu cele din urma cu cateva sapt3mani, doar c& mai lipsite de aviditate. Cat despre el, chipul s3u, de 225226 Agnés Martin Lugand obicei incordat de dorint&, nu-mi mai l’sa acum aceeasi impresie, mi se parea mai degraba cd juca rolul amantului preocupat de reusirea unei performante si orgasmul meu, dar fara sa fie cu mine, fara s4-mi ofere ceva din sine. De parc’ am fi avut obligatia si facem dragoste dupa lungi saptamani de despirtire. Aga, ca si ne calmam. Dupa aceasta regasire caldufa, s-a lipit de spinarea mea si mi-a cuprins pantecul cu bratul. Apoi a oftat adanc. Un oftat trist. Simtise oare acelagsi lucru ca $i mine? Distanta aia de neinteles dintre noi? Avusesem dreptate din prima clip’, aveam nevoie de mai mult timp impreuné, nu doar de cate o noapte... in fine, poate. — Somn usor, imi sopti el. M-am cuibirit mai bine in bratele lui, tanjind dupa caldura imbritis&rii sale, simtind nevoia sd ma agat de el, de amintirile noastre. Respiratia i s-a linistit treptat, iar in cele din urmi a adormit. Eu n-am reusit decat si atipesc cate un sfert de ord, cand si cand. De fiecare dat’, ma trezeam tresdrind si, tot de fiecare data, simtind bratul lui Aymeric lipit de mine, imi ziceam c& n-ar fi trebuit si fie acolo. A sunat ceasul. Aymeric nici nu s-a clintit cand m-am dat jos din pat. Nici eu n-am facut vreun zgomot. Am fugit la baie, fara a indrazni micar si-l privesc. Ce-asg fi vazut? Pe Aymeric dormind la mine, o imagine mult prea Jara, care acum ma perturba. Am facut un dus fierbinte ca s& ma incilzesc, ca sd fac si-mi dispara acea senzatie c& eram inghefata pe dinduntru. Am preluat apoi baghe- tele si croasantii proaspeti, reusind de bine, de rau s4-i gi zambesc celui care mi le livra. Cu un nod in stomac, m-am apucat de corvezile diminefii: am pregitit farfuriile fiction connectionLumina unui nou inceput gi tacamurile pentru trei mic dejunuri si am pus de cafea. Apoi am asteptat, stoic’, gandindu-ma cu teama la mo- mentul in care Aymeric avea si se scoale. — Buni dimineata, Hortense. Am tres&rit recunoscand vocea lui Elias. — flias, bund dimineata... Ati dormit bine? Am percutat instantaneu. Omul nu dormea mai deloc. Ast&-noapte, urcase in camer4 exact cand venise Aymeric. O mai fi coborat mai tarziu? O fi auzit oare ceva? Mi s-a facut rusine. Elias era acolo, traia in miezul intimitatii mele. Dar ce puteam sa spun eu, care-i citeam 4rd nicio jena jurnalul? — Am auzit o masini azi-noapte... — O vizita neasteptati... A incuviintat din cap, da, stia. — Vreti si va beti cafeaua afard? l-am intrebat eu sec, ca s4 schimb subiectul. — {n dimineata asta mi ocup eu. Fara sd mai stea pe ganduri, a luat o ceagca din bufet, gi-a turnat singur din cafetierd si a disparut. Ma ocupam de ceilalti doi clienti, care tineau neapa- Tat sd-mi spuné ce planuri aveau pentru ziua aceea; erau adorabili, dar mie nu-mi prea statea capul la mondenititi. — Doamni, domnule, buna dimineata. Aymeric tocmai isi facuse intrarea, gata de muncé, in camasa lui impecabil’, careia fi ridicase manecile. Mi-a facut cu ochiul gales, apoi a sters-o. — Va las sd mancati linistiti, le-am spus eu oaspetilor. Inainte si deschid usa bucitdriei, am tras o guri de aer in piept. {si umpluse 0 ceasc& de cafea si musca dintr-un croasant. 227228 Agnés Martin Lugand — Esti franta de oboseala, imi zise el intre doua imbucaturi. Am reusit sa-i zambesc. — Noapte scurta. Atenfia i se mut’ asupra picioarelor mele. — Nu mai porti atela? Nici nu-i zisesem. Pana atunci, parea sa-i pese atat de putin de glezna mea, incat subiectul devenise tabu. — Nu. M-am dus mai aproape ca sa-mi pun si eu o cafea, l-am atins in treacat, fara sd mA uit la el, apoi m-am spri- jinit de masa de luctru, exact in fata lui. — Ce se-ntampla cu noi, Hortense? Am simtit cum m sufoc, cuvintele mi se ingra- madeau in gurd, niste cuvinte pe care nu voiam sa le rostesc. M-am uitat la el: dup’ cum batea m4runt din Picior, imi dadeam seama ca era incordat. Nelinistit, nerabdator. — Nu stiu. $i-a pus ceasca in chiuvetd si a venit langa mine. Mi-a prins fata in palme. N-aveam cum sa mai scap. — O S& ne regasim, iti promit, spuse el in soapti. $i ma saruta cu patima, incercand sa ma faca a lui, si se impregneze din nou in carnea mea. Voia cu orice pret 4-1 cred. Slabiciunea m-a facut inca o data si cedez, m-am lasat in voia lui, desi stiam c& sdrutul acela n-o si rezolve nimic. Cand si-a desprins buzele de buzele mele, si-a lipit fruntea de a mea, cu ochii inchisi. — Osi fac tot posibilul s scurtez intalnirea de luctu si s4 ma intorc rapid. A plecat parand ca-i pare rau ca trebuie s-o facd. Eu am mai stat cateva secunde s4-mi aranjez tinuta, apoi —— fiction connectionLumina unui nou inceput m-am dus in sufragerie. Clientii mei isi savurau, bine dispusi, micul dejun. —Totul e in regula? — Da! Hortense, aveti un sot fermecitor! Remarca aceea nevinovata mi-a taiat pur si simplu picioarele. — Multumesc, am zis eu iesind in mare graba. Am facut cativa pasi prin grédina dandu-mi intruna parul pe spate, ca $i cum asta avea si ma trezeascd din acel cosmar, un cogmar in care nu puteam nici m&car sa urlu. $i asa am dat nas in nas cu Elias. — N.ati plecat la munc4? nu m-am putut eu abtine si nu-l intreb, cu o umbri de repros in voce. — Mathieu mi-a zis si ma duc mai tarziu astazi. Avea ceasca de cafea in mani, se pregatea s-o ducd la bucatirie, asa ca l-am oprit: — Lasati, ma ocu... M-am intrerupt vazandu-l pe Aymeric, care venea spre mine. Era deja aproape de noi, cu sacoul pe umeri, cu mobilul si cheile masinii in mana. Tinuta sa perfect de functionar dinamic ajuns la patruzeci de ani, pe care la Paris o gdseam fermecatoare si amuzanti, mi se parea cam deplasat& aici, mai ales prin comparatie cu Elias si costumatia lui am4rat&, alcdtuitd din niste blugi rap- ciugosi, un hanorac spalacit, cu gluga, si niste bascheti care-si trdisera de mult tineretea. Aymeric s-a intors spre el si s-a prezentat, intinzandu-i mana. — Aymeric, incantat. In orice imprejurare, ramanea la fel de politicos, ma- estru absolut al aparentelor, indiferent cata tensiune era intre cei aflagi de fata. — Hlias, se multumi s& raspunda acesta.Agnés Martin Lugand Simteam cd-] evalueazi. Dupa o examinare rapida, dar minutioasa, nu-i mai acorda nicio atenfie, adre- sandu-mi-se acum mie: — Bun, vi las, o zi buna! — Multumesc, Elias, la fel. S-a indepartat rapid, aruncandu-i totugi o privire lui Aymeric, care-] masura, la randul lui, din ochi. — Cine e? mi intreba el. — Un client, lucreaz4 pentru Mathieu. M-a mangiiat pe obraz cu o figura de om chinuit, care m-a intors cu totul pe dos. — Gata, m-am dus, asa o si m pot intoarce mai repede si 0 si avem mai mult timp pentru noi. Am incuviintat din cap, fara nicio vorba. — Pe curand! S-a aplecat spre mine $i m-a sarutat usor pe buze. Mana mi s-a inclestat instantaneu de sacoul lui, mi-a fost imposibil s-o opresc. Apoi Aymeric mi-a dat drumul si s-a indep§rtat. A inchis portiera si a demarat imediat. Mi-am ascuns fata in maini, imi venea s& fug in camera mea, si mi infasor in plapumé, cu obloanele inchise, si si nu mai stiu de nimeni gi de nimic. Orele urmatoare mi le-am petrecut intr-o ceata to- tald, blestemandu-mi glezna cd nu ma lisa nici acum si-mi exteriorizez conflictele interioare prin dans; mu- ream de pofta si dau muzica tare de tot si si dansez, s3 dansez pana la epuizare, pan4 capotam, leoarcd de transpiratie. In lips de altceva mai bun, am dereticat prin camere pani am ametit, aranjandu-le de la cap la coada si schimband toate cearsafurile — inclusiv pe ale lui Elias. fn camera lui m-am oprit ceva mai 230 ——— fiction connectionLumina unui nou inceput mult, voiam sa stiu ce auzise, ce gindea. Nu mi pu- team abtine. Nu voiam sd scriu astazi, de altfel, n-am mai deschis caietul de nu stiu cate zile. Mi-e prea teamd de ce mi se-ntam- pla, Ajung sa infeleg tot felul de lucruri $i sa dezgrop amintiri pe care ag vrea sd le uit. Nu-mi place caé md simt bine aici. Nu vreau sd-mi fac un _,stil“, sd-mi fac obiceiuri, e periculos pentru mine. $i totusi, iata-md din nou scriind. fn seara asta am fost convins ca 0 sé ma ia somnul, dar cand eram gata sa adorm, am auzit 0 masind parcand in fata casei. M-am temut pentru Hortense, asa cd m-am dat jos din pat si, fara sda aprind lumina, am deschis fereastra si am ascultat. De la mine se vede excelent terasa. Un tip iese din magsind, un break smecher, genul scump. Se simte de la o posta mirosul tapiteriei de piele. Tipul, e clar, se da mare cu limuzina lui. Nu pare de prin partea locului, e prea falos ca sé tréiasca la tard. Am observat imediat ca Hortense era incordata, sunt sigur cd tremura. Individul s-a apropiat cu un zdmbet incre- zut, 0 domina intr-un mod care m-a deranjat, o cantérea din priviri ca pe un obiect. Md pregdteam sd inchid fereastra, cand i-am vdzut sdrutandu-se. M-am simtit ca un voyeur de cea mai joasd spefd, dar am ramas mai departe la geam, pentru c& au inceput apoi sd $i discute, iar pe mine md apucase o curiozitate bolnava. Dupd cateva fraze m-am dumirit, si-apoi am mai vazut tipi ca el. Frate-meu, in primul rand. Individul isi insald nevasta cu frumoasa dansatoare. Dacd 0 sé ma intdalnesc cu el maine-dimineafa, sunt 100% convins ca o sa vad o verighetd groasd, din aur sclipidu-i pe inelar. Sdracul de el! Un nenorocit! La ce masind si ce look are, cam stiu ce-i poate pielea. Ar vrea probabil sd te faca sa crezi cé-i nefericit. Mai mult ca sigur ca are o familie dragdlasa, curdfica, OK 2Agnés Martin Lugand din toate punctele de vedere. Dar domnul vrea si o amantd, da mai bine la palmares! Ah, ce viril s-o simfi el la gandul ca se culcd cu o dansatoare, ce mare s-o fi dand, ce tare s-o fi simtind pe langé ceilalti! Bag mana-n foc ca putin ii pasa de ea! Biata Hortense... Oare de cata vreme il tot asteapta sd-si lase nevasta? Tipul n-o s-o facé niciodata... Ce-o mai fi suferind, sdrdcuta! Trebuie sd recunosc ca sunt surprins, are intr-adevar o laturd fragild, dar aitminteri pare destul de puternicd. Pe de alta parte, poate tocrnai de-asta e fragild. $i-apoi, nici n-o cunosc prea bine. Cine e ea, la urma urmelor? Am inchis caietul, enervata. fn mod normal, ar fi trebuit s4-1 dau afara pentru ca scrisese asemenea orori despre Aymeric. Dar eram destul de lucid’ ca s3 recunosc c&% enumerase cateva adevaruri, atat in privinta lui, cat si in privinta mea. Cine eram eu, in fond? Ce voiam? Unde fusesem in anii astia din urma? Eram cu Aymeric, eram cea care voiam sd fiu. Ma pierdusem in iubirea pentru un barbat de la care, pana la proba contrarie, n-aveam nimic de asteptat. Mi modelasem in functie de el, de gusturile lui, de placerea lui, pentru c& el umplea golul din viata mea, in orice caz, asta simteam eu. in realitate, obstinatia cu care ma luptam sa-l pastrez langd mine nu facuse de- cat si ma izoleze si mai mult. Ascunsesem suferinta pri- cinuitd de pierderea alor mei si-i aritasem numai latura veseld, seductoare si usuraticd a personalitatii mele, fard s&-mi dau seama cd le inabuseam astfel pe toate celelalte. Cu Aymeric, imi pusesem practic viata intre paranteze. Aceasta se oprise in ziua in care murisera p&rintii mei; mulfumita lui, trdiam in continuare, dar fara sd infrunt realitatea, fara s4 pun lucrurile la punct, evitand cu mare griji si-mi iau vreun angajament fata de mine insami. $i 232 — trevion connection,Lumina unui nou inceput lasasem si treacd asa cativa ani, pentru a mA trezi astizi in punctul zero. Aymeric s-a intors pe la 6 seara, cu o figura spasita. — {mi pare rau, a durat mai mult decdt m& asteptam. — Ai venit cu treburi, e normal sd te ocupi de ele. — inceteaz&, Hortense, stii foarte bine cd nu de-asta sunt aici. — N-ai fi venit daca n-ai fi avut aceasta intalnire de lucru. $3 nu-mi zici c4 nu-i asa. — Pot sa te tin in brate? in loc de orice rispuns, m-am cuibirit la pieptul lui. — Ce zici, iesim Ja un restaurant in seara asta? Sau iti mai vin niste clienti? M-am desprins din bratele lui, induiosata de incer- c&rile sale de a drege busuiocul. Voia sa facd exact ca la Paris: o cind la restaurant, ca sé-mi ia mintile. Asa stia el c& se procedeazi. — Nu, sunt aceiasi clienti ca ieri. Putem sd iesim, daca aga vrei. Vedeam cd reactia mea il dezamgea, dar mi-era im- posibil s& simulez entuziasmul. Mi-a intins o mana. — Mi duc sa fac un dus, vii cu mine? — Nu, imi schimb doar hainele. — Cum vrei tu. A intrat in cas. Am asteptat cateva minute ca sd fiu sigura cd a intrat la dus, apoi m-am dus gi eu in camera. Am tras rapid pe mine o rochif& simpla gi discret. Vo- iam sd mai fiu o data dragut’ pentru el, dar n-aveam de gand s m transform in femeia fatald pe care o cduta el in mine. in plus, nu mi-am mai asumat niciun risc in privinta gleznei, asa ci mi-am pus niste sandale comode. 233Agnés Martin Lugand M-am limitat la un machiaj usor si am reusit si ies din camera p4ni si iasa el de Ja baie. In asteptarea lui, mi-am teluat locul de pe teras&. Cand in cele din urma a aparut, m-a masurat cu privirea din cap pana-n picioare si mi-a zambit gales. — Mai am de dat un telefon si mergem, OK? Dupa fata lui, mi-am dat seama cine era destinata- Tul — sau, mai degraba, destinatara — apelului sau. M-am luptat din rasputeri si-mi ascund exasperarea, ar fi putut totusi s& sune din masini, inainte de a ne revedea. — OK. A deschis gura si mai spuna ceva. — Taci, l-am oprit eu. A lisat capul in jos, ca prins cu mata-n sac, si s-a dus in gridin&, cat mai departe cu putin. Umbla incolo si-ncoace, cu telefonul lipit la ureche, dar nu era ner- vos, avea 0 calcatura supa, usoara, corpul fi era relaxat. M-am dus un pic mai aproape ca sa vad mai bine. Inima mi s-a strans toata in piept. Parcd, brusc, mistralul s-a domolit si greierii au amutit ca si-i pot auzi mai bine inflexiunile vocii, jucduse, dulci, delicate. Aymeric zambea. Cand a izbucnit de-a binelea in ras, mi-am pus mana la gura. Aymeric era fericit, pur si simplu fericit c& vorbea cu nevastd-sa, cd petrecea un pic de timp cu ea. Discutau poate despre fetele lor, sau despre ultimul weekend petrecut intre prieteni, sau despre ce-or si faca in urmiatorul. Poate ca el ii povestea cum decursese intalnirea de lucru, incercand s-o fac& partas& Ja entu- ziasmul lui. Niciodat& nu-l vizusem asa pe Aymeric, atat de relaxat, atat de vesel. Nu era nici autoritar, nici capricios, nici grabit. $i pirea in perfecté rezonanta cu sine, era senin. Sentimentul vinovatiei, care de mult nu 234 —— Iietion connection,Lumina unui nou inceput mai scosese nasul, m-a potopit dintr-odata. La marele fix. Ce cduta Aymeric aici, cu mine? Nu &sta era locul lui. Nu putea sd joace toatd acea comedie a fericirii, fara s4 creada in ea. Nu incetase nicio clipa s4-si iubeascd nevasta, O iubea si cu ea ar fi trebuit sd fie. Mai bine si-ar fi luat un bilet dus-intors la TGV, iar in seara asta ar fi dormit in bragele ei, nu in ale unei amante cu care incerca s& se reconcilieze. L-am vazut inchizand, s-a uitat in jos, a inspirat profund si si-a trecut mana prin par. N-am incercat s4 m4 ascund sau sd-l las si creada c& nu-] vizusem cand adunase vesti despre ai lui. Ce rost ar fi avut? Eram la mine acas4. Cand a ajuns din nou langa mine, mi-a aruncat un z4mbet din varful buzelor. — Esti gata? Mergem? — Pe tine te asteptam, i-am zis eu. Am pornit-o prin curte, mergand uméar l4nga umar, fari s& scoatem o vorba. Cand sa iesim la drum, am vzut masina perechii mele de vorbareti si am iutit pasul. — Grabeste-te, i-am cerut eu lui Aymeric. — De ce? — Dac’ ne prind, nu ne mai Iasa toata seara! L-am apucat de man gi ]-am tras mai repede spre ma- sina lui. Noroc cd am demarat rapid, fiindcd doar asa am putut scpa de clientii mei, cirora le-am facut cu mana, oftand usuratd. Cand ne-am vazut indepartandu-ne de Conac, am izbucnit amandoi in ras. Rasul meu a devenit insd amar, pentru a se transforma apoi intr-un hohot de plans. N-am reusit s4-] indbus, iar Aymeric mi-a pus 0 mani pe picior. — Hortense, ce s-a-ntémplat? Spune-mi... — Te-au luat drept soful meu, azi-dimineat’, am zis eu cu 0 voce sugrumata. 235Agnés Martin Lugand A franat brusc, far si-si ia mana de pe mine. Apoi s-a prins bine de volan, dupa care a izbit in el cu putere. — Scuze, sopti el. — Nu-i bine sa te opresti in mijlocul drumului, e periculos. Am intors capul si m-am uitat pe geam, fara s& vad nimic din peisaj. A demarat din nou, iar restul drumului l-am facut in t&cere. fn sat a fost usor s% giseasci un loc de parcare. A iesit din magina, a venit la mine si m-a luat de mani. Mi-a strans-o tare, de parcd s-ar fi temut c-o si fug. Apoi insd, pentru ca ne intersectam cu tot felul de oameni care m& cunosteau, a trebuit si-mi dea drumul, ca s4-i pot saluta. Am pupat-o pe casiera de la minimarket — facuseram liceul impreund —, iar ea m-a pus sd-i promit c-o sa trec s4 stm la un pahar de vorba, apoi a venit randul unui restaurator si al vanzatoarei de la un magazin de imbracdminte. Aymeric statea retras, uitandu-se la mine cum radeam, cum discutam cu acele persoane pe care el n-avea s& le cunoasci niciodati. 1 ve- deam ca nu mai stia ce si creada. Ma transformam intr-o necunoscuta pentru el, desi eram tot eu. Nedumerirea lui s-a accentuat atunci cand, dupa mica mea campanie electorala, m-a dus pe terasa acoperita a unui restaurant foarte scump datorita stelei pe care o primise in ghidul Michelin. Locul era frumos, evident, pe o striduta cu trepte ce urca printre casele vechi din piatra, meniul era somptuos si nu ma indoiam de calitatea mancdrurilor, dar n-aveam niciun chef sa fiu acolo, nu voiam sa ma afisez cu el in vazul tuturor, voiam s& fiu o localnicad printre alti localnici. Nu eram o turistd, dar Aymeric se inc4p&tana s& se poarte ca si cum as fi fost. Pana sa ni se ia comanda, n-am schimbat nicio vorb4. Pe mas a 236 — tation connectionLumina unui nou inceput aparut ca prin farmec o sticla de vin, paharele ne-au fost umplute, si amandoi am luat cateva inghifituri, fard si dam noroc. Doar nu era sa tinem un toast in cinstea me- lancoliei. Eu fluturam din pleoape privind in stanga g$i-n dreapta, numai si nu mi uit la el. — Pe unde esti cu gandul? Pari asa, departe, imi zise el in cele din urma. L-am privit, cu un zambet dezamagit; era ingrijorat. — Nici eu nu stiu... Trebuie si ma adun un pic... — Eu, unul, stiu cine esti... Vorbeam incet, de parc am fi vrut sé amortizim infelesul cuvintelor. — Am ingeles mai multe lucruri in ultima vreme... Nu cred ci mi vezi asa cum sunt. — De ce zici asta? —E oconstatare destul de trist, dar in dstia trei ani $i ceva, n-ai prea invatat sd m4 cunosti. A luat o figura consternata. — Ce prostii spui! Cum te-as putea iubi daca nu te-as cunoaste? — Nu te acuz de absolut nimic, cu siguranta ci am si eu partea mea de vind... M-am prefdcut destul de mult in prezenta ta, ascunzandu-mi pasele de tristete, de oboseala, sastiselile, chiar $i visurile... In toti anii stia, m-am luptat zi de zi ca sa te tin langa mine, sA te seduc iar gi iar, si nu ajung o rutind. Am facut pe dansatoarea, pentru tine. Iar pana la urmé, chestia asta s-a intors impotriva noastri... — Nu spune asta... Trebuia sd-i spun ce-mi statea pe inima de cand cu accidentarea. — Tu nu m-ai sustinut aga cum speram... M-am simfit foarte singura, Aymeric. Ai fost derutat, evident, nu ma 237Agnés Martin Lugand mai vazusesi asa... Ai descoperit cd nu eram doar o profa de dans incd in forma. Daca m-ai fi iubit asa cum imi imaginam eu, ai fi facut orice ca sd m-ajuti, ai fi simyit cd aveam nevoie disperati de tine. Dar tu n-ai facut niciun efort. Jar de atunci, totul a devenit complicat intre noi... Ne priveam in ochi, din ai mei simteam cum sta- teau sa ¢asneasca lacrimi pentru ca totul imi aparea acum intr-o lumina noua. Privirea lui era umbrita de indoiala, de am&raciune. Chelnerul a intrerupt tacerea care se lisase peste noi, aducandu-ne farfuriile si prezen- tandu-ni-le in detaliu, fara ca eu s& inteleg un cuvintel din discursul lui pompos. Sufeream, imi parea rau pentru noi, pentru el, pentru povestea noastri. Mai mult din reflex si din bund-crestere, am luat in mani furculita, iar Aymeric a facut la fel. M-am fortat s& inghit cateva guri, dar degeaba. Panda la urma am renunfat si am lasat tac4mul jos. Aymeric si-a impins farfuria deoparte. — {mi pare rau ci te-am dezamigit... dar in curand 0 s& uitim de toate astea, nu-i asa? — Poate c& da, poate c& nu... Trebuie s4 m& hotrasc ce vreau sa fac cu viata mea. $-a albit, iar privirea i-a fost traversat& de o und& de neliniste. — Cum adic’? — N-am realizat nimic, n-am construit nimic, de trei ani incoace n-am facut decat sa astept. — {mi pare rau... —N-am familie, n-am copil si n-o si am niciodata. — Dar... — in vara asta o s& fac patruzeci de ani, s-a terminat, gata... O stii si tu la fel de bine ca mine. Am obosit. — $i noi? 238 ston connectionLumina unui now inceput — Noi... — Te iubesc, Hortense. $tii foarte bine. Nu-i puneam la indoiala sentimentele, in felul lui ma iubea, dar ajunsese s4 mi-o spuna parca din reflex. Te iubesc, ramai cu mine... — $tiu, dar... deschide bine ochii, Aymeric. Fii cinstit cu tine insui. Gandeste-te un pic... —La ce? L-am prins de mini, si el avea nevoie sa priveasca realitatea in fata. — Mai e loc pentru mine in viata ta? Si-a ferit privirea. — Cum poti si ma-ntrebi una ca asta? imi spunea asta din obisnuinti, pentru ci nu ceda din principiu, pentru cd nu stia sd renunte. — Vreau s&-ti spun ceva, i-am zis eu. — Te ascult... — Voi incerca s4 ma hotarasc intr-un fel sau altul fara si ma gandesc la tine, ci doar la mine, la viitorul meu... — inteleg. — S& nu-ncepi cu invinuirile, aga cum mi-ai reprogat cai am venit aici si c-am deschis camerele de oaspefi, fara sd mi consult cu tine. S-a ridicat gi s-a dus induntru si pliteascd. Dupa ca- teva minute, mi-a intins mana, iar eu m-am prins de ea. M-a ajutat sd ma ridic si m-a prins pe dupa umeri cu bratul, strangandu-mii cu putere. Eu m-am lipit de el si l-am luat de mijloc. — Iartd-ma ca te-am chinuit asa in ultima vreme. Cred c& sunt la fel de debusolat ca gi tine... $i gata, a trecut la chestiunile lui, la indoielile lui. — Uit-te la mine, Hortense. 239240 Agnés Martin Lugand M-am uitat. — Nu pot sa-mi imaginez ca ai putea iesi din viata mea... Nu ma mai iubesti? — Ba sigur ca te iubesc... O s& te iubesc toata viata, numai ca, din pacate, asta nu e intotdeauna de ajuns. Maxilarele i s-au inclestat. — O sd ne revenim, imi zise el cu 0 voce stinsa. $i a repetat-o iar gi iar, ca s se convinga, si ca s4 ma convinga, probabil, si pe mine. La un moment dat, nici nu mai eram sigura ca isi auzea sau ca isi intelegea pro- priile cuvinte. M-a strans si mai tare de umeri, iar chipul sau a capatat o expresie indurerata, care m-a induiosat pana la lacrimi. C4nd am ajuns inapoi la Conac, toat& lumea parea s& doarmi, inclusiv Elias. Am iesit din masina si ne-am prins imediat de mana. — La ce ori pleci maine? — Dis-de-dimineata. fn curand, bagajul lui era gata facut, intr-un colt al camerei. Eu m-am inchis in baie. Dupa ce m-am dema- chiat si m-am sp§lat pe dinti, am stat cateva secunde s4 ma privesc in oglind’, simteam ca imbatranisem in seara aceea, dar si ci m& mai copsesem un pic la minte. Eram istovita, si totusi nu mi-era somn. M-am dezbracat, apoi am tras pe mine un pantalon scurt si un maiou. N-aveam s& fac dragoste din obligatie. Speram ca bariera hainelor s4 ne stimuleze. Aymeric m-a asteptat sd ies ca sd intre in locul meu. Am stins lumina in camera si m-am bagat in pat. N-a durat mult si mi s-a alaturat si el. M-a prins de mijloc $i m-a tras spre el. Am icnit si m-am rasucit cu fafa spre el, apoi l-am strans in brafe cu toata puterea. Am petrecut noaptea lipiti unul de altul, eu cu lacrimi in ochi —— fiction connectionLumina unui nou inceput mai tot timpul, el cu o fafi descompusa si cu degetele inclestate in carnea mea, de parca ar fi incercat si ma jin captiva, si nu-mi mai dea drumul niciodata. Ne-am sdrutat de cateva ori, nimic mai mult. CAnd i-a sunat alarma de la telefon, am oftat usu- ratd, orele acelea triste se terminau in sfarsit. M-am sculat prima si m-am uitat la el, statea in continuare pe margi- nea patului, cu capul in mini, vizibil devastat. — Vrei o cafea inainte s-o pornesti la drum? i-am zis eu in soapta. —Nu stiu... — Ma duc si fac, eu oricum beau. Am dat drumul la expresor si am iesit in gradina. Era 6 dimineafa, te cam lua cu frig, dar nu era niciun nor pe cer, avea sa fie o zi insorita, splendid’. M-am dus instinctiv spre m&slinul alor mei, mi-am pus mana pe trunchiul lui, era puternic, cald: traia. Mi-am sters 0 lacrima de pe obraz si m-am intors, abia tarandu-mi picioarele in casa. Am auzit un portbagaj care se inchi- dea. Aymeric era gata de plecare. N-avea si bea cu mine 0 cafea. — Ai griji pe drum! A venit la mine si mi-a prins fata in minile lui, pri- vindu-ma drept in ochi. — Cand 0 sa fie spectacolul de sfargit de an? — Pe 29 iunie. — O sa vii si tu? — Da. De ce? — Ca si stiu cum fac, s4 vin gi eu... — Vedem atunci...242 Agnes Martin Lugand Nui-a picat prea bine, ]-am vazut inclestandu-si ma- xilarele. M-a sdrutat, strangandu-mi la pieptul lui. Apoi mi-a dat drumul gi s-a urcat in masin’. M-am dat inapoi cativa pasi, a résucit cheia in contact. A stat un minut cu fruntea lipita de volan, apoi s-a indreptat de spate gi a demarat. M-am uitat dupa masin3 pana nu s-a mai vazut. Apoi, buimac’, m-am dus in cas& s4-mi iau o ceasc4 de cafea. M-am instalat pe teras’, pernele erau umede de toua, mi-am strans genunchii la piept, usor inc&lzita de lumina zorilor, si am luat o gura din lichidul fierbinte. Eram bulversaté complet, nu-mi venea sa cred ce mi se intamplase cu Aymeric in ultimele douazeci si patru de ore. M-a distras zgomotul unei ferestre care se deschidea, am ridicat privirea, era Elias. Bingo! O verigheté cat Carul Mare. lar ea, atat de tristd! Parc ¢ 0 floare ofilita, in dimineata asta. Nu seamand deloc cu cea pe care o stiu eu, de cand sunt aici. Am intalnit o mul- fime de femei ca ea, care se las pacdlite de un nenorocit. Eo chestie ingrozitoare sa iubesti si sd fii constient ca-fi irosesti pur si simplu viafa. leri am fost cam necioplit cu individul. Nu pare un om rau si tine la ea, se vede cu ochiul liber. Dar ar trebui si-si bage undeva tot egoismul dla si s-o lase linistita. N-o cunosc prea bine, dar meritd ceva mai bun decat asa un rahat cu ochi. Ca veni vorba de rahat, mai bine mi-as vedea de-al meu. Mi-am gasit telefonul in portbagaj... trebuie sd-mi fac curaj $i Sa-l deschid... sunt aproape doud luni de cand nu i-am mai dat niciun semn de viata lui frate-meu. Md intreb daca n-ar fi bine sd-i spun c-o sd raman aici o vreme. Asta ar putea sa-l calmeze un pic... dar nu trebuie sd iau chiar de bun tot ce-i spun. — fetlon connectiontumina unui nou inceput La ora 13, dupa ce mi-am facut tura prin camera lui (lias, am mancat de pranz pe terasi, fri nicio pofta. Mi-am oferit luxul de a bea un pahar de rosé. Am ascultat t&cerea din jur, intrerupté numai de cantecul greierilor. O adiere usoara de vant misca ramurile copacilor si cear- safurile albe care stateau la uscat ceva mai incolo. Soarele stralucea, ma inc&lzea, ma umplea de energie. Nu stiam ce o s&-mi aduca ziua de maine, dar scipasem de o povara, ca si cum as fi facut o curd de doudzeci si patru de ore ca si mi purific, ca s& curat o rana de prea mult timp infectatd. Ma dezintoxicasem de o singuratate bolnava. Cu Aymeric, eram cu el, dar de fapt eram singurd, iar chestia asta ma distrugea, efectiv. De-acuma, aveam si fiu singurd far el. Singura cu adevarat. Pentru binele meu. Eram total in ceat&, habar neavand incotro ma indreptam. Ma lasam sé cad in gol, fara nimeni de care s4 ma agat. Trebuia si ma obignuiesc: s& trdiesc fara el, fri prezenta lui, chiar si de la distanta, in viata mea. Singura certitudine: n-aveam sd mai stau dupa el. Ezitarile lui imi taiasera orice speranta, in caz ci mai aveam vreuna; si nu prea mai aveam, de fapt. Trebuia si m4 gandesc cu sinceritate la mine; degeaba ji reprosam ca nu ma iubea cum as fi vrut, nici eu nu-l ajutasem s4 ma iubeasca doar pentru cum eram. Trebuia insa sa-mi fac curat in ograda, s4 ma gan- desc la felul in care-] iubeam $i la motivele pentru care-] iubeam. imi iesise in cale in cel mai crancen moment al vietii mele, atunci cand mi inchisesem in mine si cand n-aveam pe nimeni care s4 vegheze asupra mea. Oare nu-l iubeam doar pentru ci aveam impresia ca traiam pentru cineva? Pentru c4 ma facea sd cred ca intre noi era o oarecare iubire? Adici din comoditate? incepeam s&-mi dau seama cd de trei ani m4 luptam pentru niste 243244 Agnés Martin Lugand himere in care nici m&car eu nu credeam, doar ca sd fug de realitate, de viata adevarata. Pe la amiaza, am simfit nevoia s4 discut cu Cathie. Am parcat in fata pravaliei ei, am coborat din masina si m-am dus incet spre intrare. Cand m-a vazut, prietena mea s-a in- cruntat, apoi mi-a aruncat un z4mbet circumspect. M-am foit incolo si-ncoace prin micul séu magazin, ascultand-o; le rispundea clientilor cu rabdare si amabilitate, le poves- tea despre cati stupi avea, despre transhumantele nocturne si recolte, le didea s& guste din diversele sortimente, cu aceeasi blandete care o caracteriza. Toti si-au scos carnetele de cecuri. Generozitatea cu care-si impartasea pasiunea ii aducea profit, iar asta nu putea decat si ma bucure. Cand am rémas numai noi dou, a disparut in cimaruta din spate, de unde s-a intors cu doua 14zi de plastic care sa ne tind loc de taburete gi pe care le-a instalat afar’, pe trotuar. A batut cu palma pe una dintre ele, facandu-mi semn si m& asez. M-am conformat. Asteptand-o s4 mi se aldture, m-am uitat la masinile care veneau dinspre vale si se duceau spre capatul celalalt al Bonnieux-ului. Amestecdtura aceea incredibil’ m-a facut s4 zambesc; erau de toate felurile, de la limuzina de lux a turistului un pic dezamagit dupa atatea viraje si ingrijorat de perspectiva traversarii unui sat cu stridute inguste, pana la harbul unui mosulet care probabil c4 nu vedea la mai mult de treizeci de centimetri in fata lui, dar care stia zona pe di- Nafara. $i cine-I claxona pe celAlalt, in toaté povestea asta? Turistul, evident! Iar batranelul, pisicher, clatina din cap, parand sd spuna ,,pe tine, drigutule, nu prea te vad iesind din haznaua asta“. Cathie s-a asezat in cele din urma pe ldita de lang& mine gi mi-a intins 0 ceagc& aburinda. — fection connection