TEMA PENTRU EXAMEN: realizati un proiect de interventie aplicand principiile teoretive si metodologice din suportul de curs. Proiectul de interventie poate fi realizat pe baza investigatiei psihosociale facute in cadrul proiectului de cercetare din primul semestru, BIBLIOGRAFIE GENERALA BOCANCEA, Cristian, NEAMTU, George, Elemente de asistemta social, Editura Polirom, lasi, 1999, COIOCARU, Stefan, Designul propunerilor de finantare. Metodologie, modele de proiecie comentarii, Editura Lumen, lasi, 2004 COIOCARU, Stefan, 2005, Metode apreciative in asistenta sociala. Ancheta, supervizarea i ‘managementul de caz, Editura Polirom. COULSHED, Veronica, Practica asistentei sociale, Editura Altemative, Bucuresti, 1993 DE PERETTI, Andre, LEGRAND, Jean-Andre, BONIFACE, Jean, Tehnici de comunicare Editura Polirom, 2002. DE ROBERTIS, Cristina, Méthodologie de I'intervention en travail social, Bayard Editions, Paris, 198 DE ROBERTIS, Cristina, PASCAL, Henri, L'intervention collective en travail social. Groupes et ierritoires, Bayard Editions, Paris, 1987. GARLEANU, Danicla-Tatiana, Consiliere in asistenta sociala, curs, Editura Universitatii ~ Cuza”. lasi, 2002, HURUBEAN, Alina, Asistentul social ~ agent al schimbarii. Strategit active de asistenta svcialé. in: "Anuarul Fundatiet Academice «Petre Andrei", Tomul VI ~ Stiinte socio-umane Edivura Cantes, lagi, 1997. IRIMESCU, Gabriela, Tehnici specifice in asistemta sociala, curs, Editura Universitat « Alexandru [oan Cuza », Iasi, 2002. IRIMESCU, Gabriela, Asistenta sociald a familie’ $1 copitului, Editura Universitatii « Alexandru Joan Cuza » lagi, 2004 e C., Social Work Practice, Allyn & Bacon, Boston, 1983 JOHNSON, Loui MIFTODE, Vasile (coord.), Populatii vulnerabile si fenomene de auto-marginalizare. Strategit de interventie si efecte perverse, Editura Lumen, lasi, 2002, NEAMTU, George (coord.), Tratat de asistenta sociald, Editura Polirom, 2003. NEAMTU, George, STAN, Dumitru (coord.), Asistenfa Social. Studit si aplicagii, Editura Polirom, 2008.NEAMTU, Nicoleta, FABIAN, Andreea, Metode si tehnici de asistenja socialé a familiei, Editura Word System, Cluj-Napoca, 2001 NECULAU, Adrian (coord.), Analiza si interventia in grupuri si organizatit, Editura Polirom, 2000. NECULAU, Adrian, FERREOL, Gilles (coord.), Psihosociologia schimbarii, Editura Polirom, 1998. SANDU, Antonio, Tehnici in asistenta socialé, Editura Lumen, lagi, 2005. SANDU, Dumitru, Dezvoltare comunitard. Cercetare, practicd, ideologie, Editura Policom, 2005. TUTTY, Leslie, ROTHERY, Michael, GRINNELL, Richard, Cercetarea calitariva in asistenta sociald. Faze, etape si sarcini, Editura Polirom, 2005 YIN, K. Robert, Studiul de caz. Designul, colectarea si analiza datelor, Editura Polirom, 2005. %-* Ghiduri de bund practica in asistenta sociala a copitului si familiei, Editura Lumen, lai 2002 ***Revista de asistenta sociald, Editura Polirom »**Revista de cercetare gi interventie sociald, Editura Lumen web:1. Evaluarea in asistenta sociala - dinamica unui proces continuu 1.1. Caracteristicile procesului de evaluare 1.2. Tipuri de evaluare utilizate in practica asistentiali 1.3. Principii si tehnici de evaluare operationala. Construirea grilei de evaluare a problemelor sociale 1.1. Caracteristicile procesului de evaluare Investigarea psihosociala, diagnoza (evaluarea) si interventia sunt principalele etape ale une’ actiuni de tip asistential. Aflate in strdnsa interdependent’, aceste seevente se realizeazi, in practic’, aproupe simultan astfel ineat nu se poate vorbi de o delimitare riguroasd a acesiora it, la metode decat din considerente teoretice. in fapt, investigarea psihosociala apeleaza. impli ile. de analiza gi interpretare cu scop evaluativ, marcdnd in acelasi timp debutul interventiei so Culegera datelor despre client si despre situatia problematic’ a acestuia se realizeaza cu ajucorul metodelor si tehnicilor de cunoastere a realitatii socioumane, precum: observatia, interviul, documentarea, studiul de caz, testele si scalele de masurare a atitudinilor, ancheta sociala ete Materialul empiric rezultat in urma investigarii psihosociale este analizat si sintetizat, efectudindu-se astfel evaluarea preliminara si operational care furnizeaza baza de date pentru emararea unui plan de actiune. Evaluarea detine un loc important in. practica asistentei sociale pentru faptul ca marcheaza intregul traseu al actiunii asistentiale de Ia inceputul su (constind in culegerea informatillor, analiza si interpretarea acestora, fixarea obiectivelor si a strategiei de Iueru cu literatura de clientul), pina la finalizarea imterventiei si analiza rezultatelor produse, ft specialitate. termenii “evaluare™ si “diagnostic” sunt utilizati, uneori, cu acelasi sens. ins mai adecvat demersului termenul “evaluare”, deposedat de conotatia medicala, se dovedeste a de tip asistential, A evalua inseamna a estima, a masura si a controla traseul pareurs, utilizand in acest scop anumite eriterii si grile de analiza. © evaluare realizat pe baze stiintifice. sistematica si eficienti reuneste o serie de caracteristict definitorit: ‘a, se centreazii pe clarificarea problemei de rezolvat: b. este un proces continu, dinamie si provizor ©. este 0 constructie condifionati de subiectivitatea asistentului social, de contextul teoretic 51 ideologic la care avesta se raporteazi: 4. este confruntata cu perspectiva elientului asupra situatiel (C. De Robertis, 19Evaluarea, ca demers operational in funetie de care se proiecteaza interventia sociala, trebuie sit xe centreze pe clarificarea probleme de rezolvat, mai exact. pe colectarea si analiza datelor necesare identificarii si formularii corecte a problemei sociale cu cate se confrunta clicntul, Altfel, exist riscul de a acumula un volum prea mare de informatii, nu totdeauna relevante pentru cazul respectiv, ceea ce face dificila elaborarea diagnosticului psihosocial. in acelasi timp, evaduarea este un proces continu, dinamie si provizoriu, adaptat la dinamica realitigi socioumane si avand statutul de ipotezit de lucru, fapt ce permite revizuirea gi imbogitirea ei constanta, in raport cu modificatile ce apar in contextul vieti reale Procesul continuu de evaluare const in a reconstitui, intr-o maniera cat mai coerenta si comprehensibili, 0 situatie particular plasaté tn context social, Acest demers. presupune selectarea anumitor date considerate semnificative. capacitate empaticd, invocarea unor referinte teoretice perspective de analiza diferite, motiv pentru care evatuarea poartd amprenta subiectivitatt si a formatiet profesionale a asistentului social. De asemenea, evaluatea reflect’ sistemul normelor si valorilor socialmente acceptate la un moment istorie dat, eare transpar din optiunea ideological a asistentului social, Avand statutul de ipoteza de lucru, evaluarea va fi confirmata sau infirmata, fie prin confiuntarea sa cu faptele i cu evolutia ulterioara a situatiei, fie prin raportarea sa la perspectiva clientului asupra situatiei. imparasind clientului propria evaluare, specialistul lurmareste doud aspecte: si-si verifice ipotezele de lucru si, in acelasi timp, si-1 determine pe client si reflecteze asupra propriel situatii, Partajarea evaluarii cu elientul nu este un Tueru simpli yi nici nu este totdeauna posibild. in anumite situatii se utilizeaza modele standard de evaluare constind in completarea, de catre clienti, a unor formulare de autoestimare. aluarea in practica asistentei sociale este conditionata de un complex de variabile (tipul problei ei de rezolvat, dimensiunea clientului, competenta institutiei sau serviciului asistential. referingele teoretive ete.) care afecteaza neutralitatea si obiectivitatea demersului evaluativ, Pentru realizarea unor diagnoze riguroase, st ifice se impune respectarea anumitor reguli valorificarea datelor direct observabile; consemnarea fidela a acestora si evitarea reconstituiri informatiilor din memorie; identificarea circumstanjelor in care a aparut un anumit tip de comportament; construirea corectd a instrumentelor de culegere a datelor si de evaluare a problemetor sociale (grile de evaluate).1.2. Tipuri de evaluare utilizate in practica asistentiala literatura de Prezentind importanta si semnificatia evaluarii in asistenta soci specialitate deserie mai multe tipuri de evaluare: = in funetie continut: evaluare dinamica, evaluare clinica si evaluare etiologic ~ in funetie de pozitia pe care o ocupit in cadrul actiunii asistentiale: evaluare preliminara, evaluare operational, evaluare secventiala si evaluare final (Cristina De Robertis 1995), Evatuarea dinamica, cunoscuta si sub denumitea de diagnostic descriptiv, se centreaza pe “dinamica prezentului”, avand in atentic toti factorii implicati in ecuatia persoana-problema- situafia. Acest tip de evaluare este o sinteza descriptiva in care asistentul social coreleaz clementele de care dispune (de ordin material, afectiv, social ete.), pentru a intelege dinamica lor Evatuarea ctinied consti in punerea diagnosticului de eatre psihiatru, pornind de la identificarea tulburarilor de personalitate si a simtomatologiei specifice diferitelor maladii psihice, Evaluarea etiologica sau diagnosticul cauzal se centreaza pe identifiearea factorilor care au cauzat situajia actual a clientului ceea ce presupune o incursiune in istoria cazului respectiv. Evaluarea pretiminarié este 0 evaluare imediata, rapida, efectuata chiar de la prima intalnire cu clientul. Acest tip de evaluare, furnizénd informatiile primare asupra situatie’ jentului, datoreaza mult impresiilor de moment si "flerului profesional” al asistentului social Evaluarea preliminard sti Ia baza deciziei institutiei sau serviciului specializat cu privire la inceputul procesului de asistare. matiile Evaluarea operationala se realizeazd dup’ ce asistentul social are toate ink necesare despre cazul vizat, putand astfel s& stabileasca tipul problemelor existente, cauzele acestora, persoanele implicate, resursele disponibile, obiectivele schimbirii si strategia de actiune. Evaluarea operationala, numiti diagnostic (bilant) psihosocial, ofera o imagine completa supra situatiei clientului gi formuleaza principalele ipoteze de lucru. Diagnosti sul psihosocial este flexibil, permitind revizuiri si ajustari ori de cate ori intervin modifica ale situatiei date. Evatuarea secventiald desemneaza evaluarile periodice efectuate pe parcursul derularii programului de interventie. Acestea puncteazi realizarea unor obiective si sarcini specifice, care marcheazA incheierea anumitor etape de lucru, Evaluarea finala se centreaza pe analiza rezultatelor interventiei si se realizeaza din trei perspective: perspectiva clientulut se centreaza pe analiza indeplinirii obiectivetor propuse siameliorarea sau depasirea situatiei problematice: perspectiva institufiei asistenfiale are in vedere raportul costuri-rezultate; perspectiva asistentului social analizeaza calitatea demersului siu inte- © maniera tehnicd, strict profesionala, avand in atentie perfectionatea strategiilor de actiune, Aceasti autoanalizi constituie punctul de plecare pentru elaborarea unor luerii stiintifiee cu continut teoretic, metodologic sau aplicativ. Evaluarea sau diagnoza psihosociali este procesul complex de cunoastere, intelegere, individualizare si clariticare a situatiei problematice a clientului, demers care conditioneaza natura, directia si scopul interventiilor asistentiale. Practica asistentei sociale abordeaza arii problematice complexe, situate la intersectia mai multor subsisteme sociale si avand o cauzalitate rmultipla, fapt care impune depasirea perspectivel lineare de tipul cauzt-efect in evaluarea cazutilor si aplicarea analizei sistemice. Aplicdnd aceasta perspectiva teoretico-metodalogica, ~asistentul social trebuie sa identifice configuratia roluritor pe care le joacd asistatul in mediuil sau familial si profesional, in cadrul grupurilor din care face parte si la nivelul comunitati Reteaua de drepturi si indatoriri in care este prins individul face ca intervemtia social si fie ‘supusa totdeauna unor conditionari multiple, Mai exact, asistenta sociala opereaza in contexte sistemice (intrucét clientii ei sunt “ in fesitura sociala), fiind ca insdsi, ca activitate, parte ring! * (C.Bocancea & G.Neamtu, 1999), a sistemului so .3. Principii si tehnici de evaluare operationali. Construirea grilei de evaluare a problemelor sociale Demersul evaluativ pregateste interventia sociala prin faptul cd furnizeaza acesteia datele necesare si indicd principalele directii de actiune. in acest scop, evaluarea se centreazi pe raspunsul la urmatoarele intrebari: Care este problema? Cine este clientul? Ce posibilitdui exist pentru a schimba situatia? Cum se va proceda? (Cristina De Robertis, 1995: ) Evaluarea operational’ presupune selectarea, organizarea si sintetizarea datelor despre situatia clientului avind ca rezultat imediat identificarea si formularea problemei sociale Referitor la acesta etapa, asistentul social trebuie si aibi in atentie urmatoarele aspecte: de la cine provine cererea de ajutor; care probleme sunt prioritare pentru client si cum le defineste acesta: ce prioritati identified asistentul social si dacd acestea coincid sau nu cu cele ale clientului: care este natura problemei, daca este o “problema extema” persoanei, familie’ sau grupului, daca este o disfunctie care tine de contextul social gi care afecteaza 0 categorie de ‘opulatie (de exemplu, somajul) sau este o “problema interna”, care vizeaza direct persoana, pop P i familia sau grapul care solicité sprijin (de exemplu: probleme relationale, alective, probleme de 10cuplu, de educatie, forme de dependent’, conduite asociale ea delineventa, prostitutia ete.); ee raport exist intre aceste tipuri de probleme; care sunt datele semnificative ce semnaleazi existenta problemei respective: in aceast categorie intra dare obiective (indubitabile): vista componenta familiei, veniturile, locuinta, locul de munca ete, si date obiectivabile: conduite, actiuni, gesturi, declaratii, observate si interpretate de asistentul social, care vor fi sau mu confirmate pe parcursul investigarii. De asemenea, perspectiva teoreticd invocati de asistentul social pentru: definirea problemei sociale a clientului va avea un rol major in analiza si evaluarea ei. in literatura de litate exist mai multe perspective de analiza si definire, unele dintre acestea identific jelul mediului social, altele ii localizeaza la nivelul personalitatii sau la intersectia acestor dowd variabile. © alti secventé importants in realizarea evaluarii operationale const in reperarea si descrierea clientului care are nevoie de ajutor. in acest sens, se vor urmari aspecte precum: dimensiunea clientului (individul, familia, grupul sau o categorie de populatie: adolescenti: persoane de varsta a treia; persoane cu dizabilitati etc.); date de identificare; perceptia clientului nivelul de asupra proprici situati; atitudinea si asteptarile sale fata de procesul de asistar acesti directie: motivatie in raport cu schimbarea situatiei sale: cum se mobilizeazi dificultatile intampinate: reactia fatd de acestea (descurajare, fatalism, depresie sau reaetii pozitive): capacitatile fizice. intelectuale, afective, culturale necesare clientului pentru a face fata situatief; aprecierea potentialului stu de dezvoltare; identificarea factorilor defavorizanti. Toate aceste informatii sunt necesare pentru a evalua resursele si. posibilititile clientului care pot fi mobitizate pentru schimbarea situatiei. Resursele pe care clientul le poate activa si valorifica proprii, motivati) si resurse externe (identificarea unei retele pot fi: resurse interne (capa de sprijin formate din membrii familiei nucleare si a familiei largite, prieteni, vecini, grupuri. institutii, servicii: reperarea resurselor materiale disponibile - pensie, alocatic, bunuri ete.). in poralel cu identificarea resurselor. asistentul social trebuie si repereze factorii de rezistenta si de blocaj la nivelul clientului sau al mediului social Sinteza datelor i ordonarea lor in categoriile mentionate permite descrierea (elaborarea dia wgnosticului descriptiv) si explicarea (formularea diagnosticului etiologic) _situatiei problematice investigate, inventarierea resurselor si proiectarea unui plan de actiune (stabi rea obiectivelor schimbarii si a tipului de interventie). Toate aceste repere, raduse in indicatori observabili si misurabili, formeazit continutul grilei de evaluare, Cele mai multe dintre grilele de culegere a datelor si de evaluare, utilizate in practica asistentei sociale, se rezuma la date de ordin formal si factual (date de identificare: caracteristici demografice: sociale, familiale, "financiare, medicale etc.). Pentru a surprinde, insd, complexitatea problemelor sociale si pentru a le rezolva eficient se impune construirea unor grile de evaluare care sa includa indicator’ variati si care si corespunda exigentelor stiintifice. in acest sens, literatura de specialitate mentioneazai trei categorii de indicatori ~ indlicatori formati (corespund informatiilor obiective despre client): varstd, sex, statut profesional, stare civila, apartenenta de grup etc. = indicator’ factuali (aspecte observabile): comportamente, actiuni, demersuri administrativ-juridice, calitatea relatiei asistent-asistat etc. = indicator’ subiectivi: opinii, credinte, atitudini, sentimente, motivatii, nivelul de aspiratii, imaginea de sine, perceptia propriei situatii ete. (Pascal Desrumaux- Zagrodnicki, 1998: 132) Indicatorii trebuie sa aiba urmatoarele calitati: validitatea (s%i masoare ceea ce trebuic sa masoare), fiabilitatea (si fie verificabili si observabili), pertinenta in raport cu obiectivele investigarii, rentabilitatea. (testele psihologice sunt grile standard de evaluare a personalitati!!!!) Evaluarea situatiei clientului sau faza de diagnostic psihosocial consta in construirea unui model explicativ al realitaii in care urmeaza si se deruleze interventia. Din punet de vedere metodologic, aceasta etapa utilizeaz’ tehnici specifice de analiza gi sistematizare a datelor cempirice, tehnici de descriere, clasificare si teoretizare. Abordind aspecte referitoare la perceptia clientului asupra situatiei, la scopurile si asteptarile acestuia, identificéind cauzele care au determinat aparitia problemei clientuluiprecum si factorii care favorizeazi sau franeazi rezolvarea ei, diagnosticul psihosocial este o evaluare a problemei din perspectiva personalitatii lie tnd o strategie realista de rezolvare a acestcia lui si a mediul su social, pro APLICATIE: Evaluarea nevoilor si a dinamicii familiei 4) evaluarea transversala (spatiala/ecologica/"dinamica prezentului”): ecomapa: toria familie’ b) evaluarea longitudinala (temporal) — istoricul familiei; zenograma: ) evaluarea functionala - functiile familici: sociograma: ciclul vietii familiale. Familie — in sens restrins — grup primar bazat pe rudenie de singe, adoptie gi sens larg. geup compus din doi sau mai multi indivizi care se definese pe ei insisi ca find o familie si care isi asuma unii fafa de altii responsabilitatile si obligatiile specifice exercitarii functiilor familiei: biologied (reproducere, igiend, sinatate, dezvoltare, nevoi fundamentale); formativ-edueativa (socializare); sccuritate economica si afectivl.Evaluarea transversald (instrumente: interviul si harta ecologica) Orice forma de evaluare a familie’ necesita, in primul rind, identificarea si formularea problemet: = ce nevoi si/sau probleme au condus la contactarea famili = cine recunoaste aceste nevoi/probleme? ~ cine a formulat cererea de ajutor = cum definese problema membrii familiei? ~ cum definese problema alte persoane? = care sunt impresiile generale? Probleme specifice familiei: probleme matitale (probleme de cuplu), relatii paring functionarea psihosomaticd a familiei, ingrijirea bolilor cronice etc. Aparitia neintelegerilor, a conllictelor, degradarea si dezagregarea relatiilor familiale pot fi provocate de factori multipli precum: nepotivire fizica, inconseevent’ afectiva. gelozie, aparitia unei boli, aspecte de ordin economic (sursele de venit; administrarea bugetului), cresterea si educatia copiilor, nepotrivire intre conceptiile despre viata, nepotrivire intre temperamentele si caracterele celor doi soti, presiuni externe, evenimente neprevazute ete, Evaluarea nevoilor fundamentale: materiale (venituri, locuinta, bunuri, hrana, ingrijire medicala; transport; mijloace de telecomunicatie): afectiv-relationale (exprimarea sentimentelor. nevoia de apartenenti, securitate afectiva): culturale (aceesul la valorile culturale, religioase. einice: coerenti/convergenta/conflict de valori) Dinamica familie Granijele inteme — raporturile dintre soti, parinti-copii, bunici; structura de putere a familici (~ capacitatea unui membru de a produce schimbari in opiniile si comportamentele altor membri ai familie; este indreptata spre mentinerea coeziunii familiei si gestionarea problemelor cotidiene); stilul de comunicare; procesul de decizie; stilul educational (autoritar; democratic: laissez-faire: modern/traditional); rolurile in familie (asumarea lor, indeplinirea lor, refuz sau conflict de rol): prejudecati si mituri; surse de stres sau conflict; puncte tari"/"puncte nevralgice™. Granita familie-mediu (granite exteme): sistem deschis, inchis, aleator (absenta granielor: lipsa unitajii familiei); reteaus de relatii (aspectul cantitativ si calitativ al relatilor: raportul familie-asistent social): resursele interne si entemne pe care familia le poate activa; mobilitatea familiei Ecomapa (harta ecologic’) este un instrument cu ajutorul caruia asistentul social reprezinti grafic locul individului si al familiei in contextul social, evidentiind natura relatiilorcxistente 51 intensitaten acestora, Ca si genograma, ecomapa se realizeaza cu ajutorul unor coduri si simboluri care exprima diversitatea raporturilor sociale ale subicetilor analiza Instruetiuni privind constructia ecomapei: - in centrul diagramei se figureaza sistermul client (individ; familie): interiorul cercului se inscriu prenumele si varsta clientului: - se traseaza celelalte sisteme din mediul inconjurator cu care interactioneaza elientul; c(0 = se simbolizeazé natura tranzactiilor dintre client si sistemele din mediul extern: puterni ). normal (0 linie linie ingrosata), slabe (0 linie punctaté), tensionate (0 linie hasurati dreapta) - se vizualizeaza sensul fluxului de influente sau resurse cu ajutorul sigetilor; acestea pot fi dinspre sistemul client inspre sistemele din mediu sau invers: = trasarea legiturilor existente intre sistemele exterioare clientului (Nicoleta Neamju, Andrea Fabian, 2001: 4-5). Evaluarea intergenerationali (temporali/longitudinala) a familiei (metode si tehnici de investigare/evaluare: interviul, analiza documentelor, genograma) timp: structura familiei (modelul familial): familia nucleard, familia extinsa, familia Dimensiuni ale evaluaii familie’ ji monoparentalé, familia cu dubla carierd, uniunea liberd ete ~ identicatea familie’ imagines de sine; aprecierea celorlalti); ~ identtati individuate: ~ relatii cu familia de origine; ~ surse de dificultate;2. Teoria si practica interventiei in asistenta sociala 2.1, Dimensiunea individuala si colectiva a interventiei asistentiale 2.2, Intervenfia social personalizati (casework) 2s Postulatele metodei casework 2.2.2, Etapele procesului de ajutorare 2.2.3. Tehnici de interventie 2.3. Modelul interventiei in sensul schimbiri 2 Asistentul social - agent al schimbarii 2.3.2. Construirea proiectul 2.1. Dimensiunea individuala si colectiva a interventiei asistentiale Termenul “interventie", inserat in ultimele trei decenii in limbajul de specialitate al stiinjelor sociale si al practicii asistentiale, vizeazi in principal 0 acfiune de schimbare planificaid, destinati st modifice cursul unor evenimente, si modeleze comportamente si atitudini, si refacd sistemul relatiilor interpersonale, s& gestioneze crize si confficte sociale, si reformeze institutii, s4 impund o alta ordine valoricd si normativa. in sens larg, “nofiunea de interventie implica deci cel pusin trei acceptiuni: a) acordarea unui ajutor; b) organ camp de securitate socialii; ¢) coercitie, adesea prin violent, Scopul interventiei este sti sa refacd structur schimbe, si modifice, sii restructur organisme, grupuri* (Adrian Neculau, 2000: 7), Pentru ci interventia, ca exercitare a unei competente, se produce in spatiul de interactiuni si interdependente ce caracterizeaza sistemul social, tcorcticienii au construit un ‘model sistemic al interventie’ format din cinci subsisteme: ~ intervenientul social (persoana, grupul, institutia specializata care, in baza unui contract de 6): - situatia (vizeazi contextul in care se realizeazi interventia, ansamblul factorilor implicati, asistentd, isi ofera servi respectiv resursele umane si materiale disponibile): ~ _clientul (sau beneficiarl poate fi o persoana, un grup, o organizatie, o comunitate); ~ sistemul-tinta (aspectele ce urmeazd sa fie schimbate: conditii de viatd, comportamente, atitudini, reprezentari etc.): ~ actiunea (strategia prin care se reconfigureaza sistemul-tint impundndu-se un now model functional) (A. Neculau, 2000: 10)Punerea in ecuatie a avestor elemente presupune 0 actiune organizati metodie de catre specialisti in cadrul unor proiecte de interventie avand ca etape: identificarea problemei sociale, culegerea datelor, evaluarea preliminara si operationald, planificarea interventiei, realizarea acesteea, analiza si evaluarea rezultatelor. Teoria si practica interventici psihosociale au ca precursori pe sociologii americani Kurt Lewin si J-L. Moreno care, impundnd ca deziderat al stiintelor sociale demersul cercetare~ actiune, marcheaza, deopotriva, implicarea teoreticienilor in rezolvarea problemelor societitii, in previziunea si controlul proceselor de schimbare social si ridicarea gradului de profesionalism al practicienilor. Aceasta configuratie epistemologic& are consecinte pozitive asupra domeniului asistentei sociale determindnd, pe parcursul deceniului sapte al secolului XX, redefinirea roful asistentului social conceput nu doar in ipostaza de normalizare si control social ci, mai ales, ea ‘agent al schimbéri, initiind strategii creative de interventie privind clientul individual, grupul si comunitatea. Ravordarea asistentului social la o “ideologie a schimbirii” pune in valoare dimensiunea militanté a profesiei, menirea acesteia de a face oper de educatie, de constientizare si evaluare a problemelor sociale, de 2 actiona in vederea obfinerii unor drepturi_ pentru categoriile defavorizate si a depasirii situatiilor de criza. Rolul asistentului social de agent al schimbarii se concretizeaza in identificarea unor strategii active de adaptare si integrare social, bazate pe o virtutea rora beneficiarul devine actor si partener in logica a responsabilizarii si contractului gestionarea propriilor probleme. in teoria si practica asistentei sociale din ultimele decenii, se remar prin eficienta si flexibilitate modelul interventiei in sensul schimbarii, care nu se Vimviteaza la un tip saw altul de ajutorare, ci proiecteaza strategii combinate si imegrale (Cristina De Robertis, 1995: 82). Aceste strategii de interventie marcheaza wecerea de la o logica asistential 24 metodei casework, la 0 logic’ a responsabilizarii care are un impact pozitiv . speci asupra dinamicii relatiei asistent-asistat. Chiar daca in practica asistentei sociale se aplici forme de interventie combinate, acestea pot fi totusi delimitate si analizate in functie de anumite eriterii precum: natura problemei vizate (economica: administrativ-juridica; psihosociala), dimensiunea clientului (intervenfia sociala personalizata sau casework; groupwork: community work) perspectiva teoretico-metodologied pe care se bazeazi intetventia (abordarea psihosociali: asistenta sociala comportamentala; analiza sistemica, asadar teorii psihologice, s psihosociologice), gradul de libertate al actiunii (strategii executorii si strategii creative), Optiunea pentru o forma sau alta de interventie depinde de mai multe variabile dintre care a decisive sunt: obicctivul sel propuse, evaluarea situatiei clientului, experienta si formatia profesionala a practicianuluiMetodologia asistentei sociale, incluzind metode si tehnici de investizare si de interventie psihosocialé, a evoluat si sa perfectionat pe parcursul secolului XX ea urmare a achizitiilor fAcute din stiinfele socioumane si a sistematizarii experientei practicienilor Metodologia asistentialé debuteaz4 cu metoda casework centratt pe sprijinul psihosocial personalizat, pe ajutorarea clientului individual si a grupului familial, Aceasté strategic de interventie este valabila si astazi intr-o form considerabil imbogatita prin acumularile teoretic din perimetrul psihologiei si sociologiei. fn parale! cu metodologia casework, mai ales din anii “60, se dezvoltd metode si tehnici de interventie specifice colectivitatilor (grupuri si comunitati) Dimensiunea individuala si colectivis a interventiei in asistema socialé marcheaza traiectoria ascendent a actiunii asistentiale gi racordarea acesteia la solicitarile societatii contemporane, Complementara asistentei individualizate, interventia la nivelul colectivitatii se concretizeaza in actiuni preventive sau curative ce abordeaz situatii problematice raportate la o ampla conditionare sociala, Identificarea si “tratarea” unor disfunctii care apar la nivel individual sau comunitar situeaz profesia asistentiald in ipostaza unei ecologii sociale care mobilizeaza resurse umane si materiale in cadrul unor actiuni cu implicatii educative gi cu efecte durabile: Complementaritatea dintre interventia individualizata si cea colectiva este pus in evidenta, pe de o parte, prin implicatiile sociale ale asistarii clientului individual si, pe de alta parte, prin dimensiunea individuala a interventiei la nivelul colectivitatii. Primul aspect releva conditionarea social a problemelor personale, faptul c& fiecare individ se situeazi intr-un context relational favorabil sau ostil dezvoltarii proprii. Al doilea aspect sublineaza faptul c& orice actiune colectiva este sustinuta de motivatia si capacitatile indivizilor, de mobilizarea Arora depinde realizarea intereselor comune, Teoretizarea modalitatilor de planificare si control a schimbairii la nivel micro- si macrosocial are in atentie gisirea unor repere normative si valorice care si mentind echilibrul dinamic al sistemului social. Perspectiva acestui deziderat relevi, deopotriva, imporianta si dificultatea actiunii asistentiale, situatt la intersectia dintre libertatea de initiativa i constrdngerile institutionale, dintre fimcfia de conservare si reproducere a normelor si modelelor de comportamem socialmente acceptate si functia de schimbare sociald, de promovare $i stimulare a autonomiei clientilor. 1”2.2. Interventia social personalizata (metoda casework) Elaborati in primele decenii ale secolului XX in S.U.A. gi importata in Europa in anii 50, metoda casework a marcat decisiv statutul si rolul profesiei de asistent social. Metoda interventiei psihosociale sau serviciul social individualizat a insemnat adoptarea unei metodologii proprii domeniului asistenfei sociale in baza carcia se reconsider cémpul de actiune al acesteia limitat, pana la acea data, la o serie de acte administrative gi la acordarea unor ajutoare financiare sau medicale. Metoda casework este rezultatul influientelor primite de asistenja social, la inceput de secol XX, dinspre medicina si, ulterior, dinspre curentele psihanalitice si psihoterapeutice care si-au pus amprenta asupra configuratiei teoretice si metodologice a asistenjei sociale. Din acest motiv, casework este numit modell medical in cuprinsul cdruia se vorbeste freevent despre terapie sociala, psihoterapie, terapie de sprijin etc. (Cristian Bocancea & George Neamfu, 1999: 105). Agadar, asistenta social si-a construit identitatea in raport cu alte profesii in momentul in care si-a definit 0 metodologie proprie in forma interventiei sociale personalizate sau casework, 2.2.1. Postulatele metodei casework Prima sistematizare teoretict a metodei casework apartine autoarei americane Mary Richmond care, in lucraile Social Diagnosis (1915) si What is social casework? (1930), prezinta postulatele interventiei sociale individualizate astfel: - ficare individ sau familie reprezinta un caz unic, de aceea ajutorul acordat trebuie si fie personalizat si adaptat la particularitatile situatici clientuluis ~ investigarea eazului trebuie s& aiba i atentie cunoasterea aspectelor obiective si subiective ale problemei cu care se confrunta clientul: = stabilirea diagnosticului psihosocial si a planului de interventie trebuie sa se centreze pe interactiunea persoanii-situajie-problemd, in sensul valorificarii resurselor de care dispune clientul si cele apartinand mediului social: = acfiunea de interventie se bazeaz pe dinamica relajie’ asisient-client construita din perspectiva urmaitoarelor principii: autenticitate, acceptare neconditionaté, empatie respectarea autonomiei clientului, nondirectivitate, confidentialitate; - cadrul teoretic al interventiei psihosociale este reprezentat, in principal, de psihologia freudiana si post-freudiana a personalitatii si se centreazi pe cunoasterea si dezvoltarea capacitatilor de adaptare si rezolvare de probleme ale ego-ului (apud, Andree Menthonnex, 1995: 67-70).Asadar, interventia psihosociala se centreaza pe persoana clientului, pe adaptarea acestuia rezolvarea problemelor rezultate din interactiunea persoand-situatie. Metoda pal sp finetionarii sociale. Avand in atentie clientul individual yi mediul micro-social (familie, erupul casework are ca obiectiv. pri inirea clientului in plamul vietit personale si al de apartenenti) Ia care acesta se raporteaz, metoda se bazeazi pe construirea unei relatii asistent-asistat de la persoand la persoanii o relatie pozitiva, empatica si competenta profesional, presupundnd de asemenca implicarea, in relatia de ajutorare, a persoanelor din proximitatea clientului, Aceste idei le regisim, in variante mai claborate, si la teoreticienit de mai tarziu ai abordavii psihosociale precum Gordon Hamilton (anil Jorence Hollis (ani “60). 2.2.2. Etapele procesului de ajutorare Aplicarea in practica asistentiald a metodei casework presupune parcurgerea traseului investigatie-diagnozé-tratament, concretizat in urmatoarele cine etape |. Faza de intdinire este prima interactiune dintre asistentul social si potentialul client, moment care marcheazi decizia inceperii procesului de ajutorare si care pune bazele social, fie relafiei de ineredere. Aceast prima intdlnire se realizeaza fie din inifiativa asistentul fa solicitarea unci autoritati civile sau penale, fie la cererea clientului, Aceste situatii vor influienta diferit evolutia relatiei asistent-client 2. Fara studiului psihosocial este etapa cunoasterii persoanei sawsi a grupului familial, a situatici-problema si a interactiunii lor. Studiul psihosocial nu este o simpla colectic de date, ci presupune, implicit, utilizarea unor tehnici de interventie precum: ventilatia, clarificarea, motivarea, autocunoasterea clientului etc. Alaturi de acestea, asistentul social apeleaza la metodele si tehnicile clasice de investigare (observatia, interviul, documentarea, teste si scale de masurare a atitudinilor ete.) cu ajutorul carora culege date referitoare la: situatia familiala, materiala si de habitat: activitatea profesional si pregitirea scolara; factorii bio- roluri sociale ete.); elementele ‘osociali (sindtate, experiente trite. atitudini, aspirati p semnificative ale istoriei individuale: relatii interpetsonale fundamentale si secundare; factorii de presiune si cauzele lor probabile; experientele problematice anterioare si modul lor de solufionare, resursele si limitele (constrangerile) clientului; identiticarea problemei actuale si evaluarea prefiminara a cauzelor ei (C, Bocancea & G.Neamtu, 1999: 108), 3. Faza diagnosticului psihosocial sau evaluarea situatiei clientului se bazeaz’ pe datele culese in faza studiului psihosocial si presupune sintetizarea, organizarea si interpretarea acestora cu scopul de a formula corect (realist) problema sociala, obiectivele interventiei simijloacele adecvate pentru solutionarea lor. Aspectele metodologice legate de forma si continutul unui diagnostic psihosocial au fost mult vreme controversate, Astazi, este aproape Uunanim acceptat faptul cé un diagnostic desctiptiv (prezentarea factorilor implicati sia simptomelor specifice) trebuie dublat de formularea unui diagnostic etiologic (cauzal) care, avind statut de ipofezd de Iucru, corelea7a elementele semnificative ale interactiunii persoani- situatie-problema. Agadar, diagnosticul psihosocial presupune atat descrierea situatiei clientului ind in acest sens operationalizarea unor cit si analiza si interpretarea probleme’ acestuia, antre concepte gi teorii. Stabilirea diagnosticului este un demers evaluativ cu caracter ipotetic, flexibil care admite reformulari si evitd etichetarea sau stigmatizarea clientului. in etapa diagnozei psihosociale, specialistul trebuie s aiba un raspuns clar la urmatoarele intrebari: cine este clientul? ce tip de persoand/familie/grup sau comunitate este? care sunt problemele? De cand au aparut? Care sunt conditile (factorii) care au determinat, au favorizat sau au precipitat aparitia si evolufia lor? Care este natura si gravitatea disfunctiei identificate? Cave este perceptia clientului asupra problemei? Cum este perceput de anturajul siu? Care sunt asteptitile, obicctivele si resursele sale? Care sunt presiunile sociale exercitate asupra clientului? Ce tip de schimbare este posibila? Care sunt obiectivele imediate si cele de perspectiva? Care sunt mijloacele realizarii lor? Care este pronosticul asistentului social asupra reusitei interventici psihosociale, apreciate in functic de gravitatea problemei, de resursele clientului, ale anturajului siu i ale serviciului social? (Andree Menthonnex, 1995: 106-108). Elaborarea planului de interventie se bazeaza pe informatiile detaliate cuprinse in raportul de diagnostic si consti in precizarea a trei elemente principale: etapele, obiectivele si mijloucele intervenjiei. Procesul de asistare este esalonat pe etape planificate pe anumite segmente temporale si este ghidat de obiective operationale (exprimate in termenii unor actiuni concrete). Mijloacele interventiei vizeazi atit resursele umane, materiale si instituyionale implicate, cat si optiunile metodologice ale asistentului social. Fe de realizare a planului sau interventia psihosociala propriv-zisi consti in derularea actiunilor programate si aplicarea tehnicilor de interventie adecvate, mentionand reacfiile clicntului, modificarile care au aparut, rezultatele obtinute etc, Modul de a actiona este la fel de important ca si cominutul actiuni, cel dintai aspect determinand calitatea relatiei asistentclient. Asistentul social trebuie s aprecieze realist ce poate si faci pentru client si cum si actioneze, in acest sens alegand tehnici de interventie directa si indirect Interventia psihosociala (casework) a fost, la un moment dat, un subject controversat al gindivii si practicii asistenfei sociale, mai ales in spatiul britanic. Principala acuz’ adusi asistentilor sociali, care practicau acest tip de interventie, era faptul cd, in loc si ofere servicii si 0solutii practice la solicitarile clientilor, ei se erijau in rolul unor mini-psihanalisti sondand zonele “obscur ie, le psihicului uman, Mai mult decat atat, notiunile de relatii terapeutice, introspect autoconstientizare veneau in contradictie cu nevoile presante ale clientilor, prea putin dispusi s- si dezviluie frimantarile interioare, Interventia psihosociala nu igi asuma, totusi, valente psihoterapeutice pentru ca asistentul social nu are nici timpul, nici pregatirea si nici acceptul clientilor sa facd acest tueru. Seopul principal al acestei strategii de interventie consti in dezvoltarea capacititilor clientului de autocunoastere si dezvoltare personal, de adaptate gi integrare social. Interventia psihosocialai este preocupati mai curdnd de problemele legate de bundstarea personala gi de functionarea sociala a clientilor, Prin bundstare personalise intelege concordanta dintre capacitatile, resursele, potentialul persoanei si nevoile, exigentele, aspiratiile acesteia proiectate intr-un context de viata realist si rezonabil, Funcrionarea sociala se defineste prin dubla raportare a trebuintelor si expectantelor la resursele si potentialititile personale si cele ale societitii. Se afirma despre un actor social (individual sau multipersonal) c& are 0 funetionare social adecvaté daci reugeste si satisfacd deopotriva exigentele si trebuintele personale si pe cele ale comunititii din care face parte, datorita capacitatilor proprii si datorita resurselor societitii (Andree Menthonnex, 1995: 84~ 2.2.3. Tehnici de interventie directa si indirect Unmarind si redea clientului bundstarea personal si functionarea social, metodologia casework se dezvolta ca strategie de interventic la nivel micto-social (vizand individul, familia si grupurile miei) $i pune in aplicare dowd tipuri de interventie: a) interventia directé se centreazi pe client, acordandu-i sprijin psihologic si capacitatii de dezvoltindu-i capacitatea injelegerii de sine, ca premisi a refaceri functionare social normala; b) interventia indirect se centraza pe mediul exterior clientului (familia, anturajul, grupul de apartenenti, institutii si servicii sociale) vizand construirea unor retele de sprijin, rezolvarea de probleme, interventii la nivelul organismelor sociale etc. Interventia directa, numit initial tratamentul direct sau psihoterapia, pune in aplicare cunostintele oferite de teoriile dezvoltarii personalitatii si ale invatar le, de curentele soci psihanalitice gi psihoterapeutice care au avut o influentat semnificativ metodologia asistentei sociale. Psihologia freudiand a fost prima teorie psihologic’ de interes pentru. practica asistentiala, atrigind atentia asupra necesitatii cunoasterii fortelor ego-ului, a etapelor dezvoltarii psihosexuale, a mecanismelor de aparare, de transfer 5i contra-transfer, oferind asistentului socialinstrumente de analiza pentru realizarea unor investigatii si diagnoze de profunzime. Psihanaliza ia ajutat pe asistenti sociali sa inteleaga personalitatea si comportamentul uman, fapt ce a condus Ja perfectionarea activitatii practice tn acest domeniu. Desi tratamentele psihanalitice nu fac parte din pele teritoriale ale asistentei sociale”, totusi, daci asistentul social este adeptul teoriilor psihanalitice, aceasta optiune teoretica Tgi va pune amprenta asupra practicii sale care se va entra pe client pentru a-| ajuta si se maturizeze, sa fie mai putin vulnerabil emotional si pentru a-i reda capacitatea de functionare sociala normal, Unul dintre cele mai importante mijloace folosite pentru atingerea acestor scopuri este construirea binomului asistent-client, 0 relatie de lung durati si eu o dinamica specifiea (David Howe, 2001: 65). Interventia psihosociala (casework) preia o parte dintre aceste obiective i mijloace de actiune, insd le regdndeste dintr-o perspectiva sistemict prin care imbind dimensiunile sociale si psihologice ale interventiei, ‘abordarea centrata pe client” si “abordarea centrata pe rezolvarea de probleme”. in acest sens, interventia psihosociala direct se realizeaz aplicand urmatoarele categorii de tehnici de interventie: tehnici de clarificare (ventilarea; confruntarea; infelegerea de sine: discutia logiea: reformularea etc.); felnici de sustinere (construirea binomului asistent-client; asiguraren: medicrea relatiilor; construirea retelelor de sprijin); fehmici de ghidare si orienture (informarea; educarea; consilierea: influentarea/persuasiunea; monitorizarea/controtul) (adaptare dupa C. De Robertis; V. Coulshed; A. Menthonnex). Aceasti elasifieare a tehnicilor nu echivaleaza cu o ierarhizare a lor. Tehnici de clarificare: ventilarea; confruntarea; intelegerea de sine; diseutia logied; reformularea Tehnicile din aceasta categorie indeplinese un dublu obiectiv: pe de 0 parte, asistentul social utilizeaza tehnicile de clarificare pentru a intelege natura problemei clientului, implicatiile sociale si personale ale acesteia. pe de alta parte, clarificarea este necesard clientului pentru a ajunge la o mai buna intelegere a lui insuyi, a celorlalti si a situatiei in care se giseste Clatificarea const in solicitarea clientului de a-si exprima géndurile, atitudinile si problemele pentru @ ajunge lao mai bund coerenta si pentru a sesiza raporturile dinamice si contradictorii dintre diferitele aspecte analizate. Clarificarea urmareste si clucideze atit aspectele obiective ale situatiei date, cat si sentimentele, trairile, reactiile clientului fad de ceilalti si fata de situatia respectiva, Clarificarea este utilizata atit in fazele incipiente ale interventici, cat si pe parcursul sau in finalul acesteia, Tehnicile de clarificare (in special ventilarea, confruntarea, infelegerea de sine) fac apel ta instrumentele teoretice si metodologice ale psihanalizei si psihoterapieiuurmatind s& modifice accle comportamente care provin din utilizarea unui mecanism de aparare inadeevat si care il impiedica pe client si functioneze normal. Aceasti perspectiva explicativa consider c& esecurile dezvoltirii personali ea in copilirie, iar problemele de adaptare rezult din utilizarea inadeevati a mecanismelor de aparare ale ego-ului (reprimarea, negarea, regresia, rationalizarea, transferul). “Scopul urmdrit yi explicat clientului este acela ca, prin constientizare, sd-si poatit recunoaste atitudinile si sit le poata corija, pentru ai le face mat pujin daundioare periru sine” (Menthonnex, 1995: 123-124). Tehnicile de clarificare pot fi aplicate numai in situatia in care clientul indeplineste urmatoarele conditii: a) are un Eu suficient de puternic pentru a suporta introspectia; b) poseda capacitati intelectuale reale care si-i peemita analiza si verbalizarea trairilor si problemelor; c) poate relationa adecvat cu asistentul social (C. Bocancea & G, Neamtu, 1999: 111), Aplicarea tehnicilor de clarificare presupune, de asemenea. respectarea principiilor comunicArii autentice si a regulilor de intervievare precum: ascultarea activa, chestionarea pertinenta, relansarea dicutiei, abservarea limbajului non-verbal. Ventilarea: tehnicd ce consti in facilitarea exteriorizarii emotiilor, sentimentelor si cexperienfelor, in scopul eliberarii (defutarii) clientului si al reorientarii energiilor care rezolvarea problemelor. Dezvaluirea “intimitatii psihice” a clientului echivaleaza cu 0 reconstituire si o reconstructie a experientei sale de viata si a propriei personalititi, demers ce declanseazi fenomene de transfer/contra-transfer si care produce adesea temeri si anxietate. Ventilarea este 0 secventa important’ in procesul complex si de durati al cunoasterii si acceptarii de sine. Sentimentele verbalizate gi exteriorizate devenind mai putin amenintitoare pot fi analizate de pe © bavi reali si nu de pe una fantezisté. Dupa aplicarea acestei tehnici nu mai este necesari apiirarea impotriva sentimentelor "rele, persoana diminuandu-si tendinfele de autoculpabilizare, rigiditatea, rusinea de a avea o problema. Confruntarea: este 0 tehnicd de “modelare comportamentala” ce consta in revelarea unor conduite si atitudini repetitive din viata clientului, care au produs efecte negative. Prin area lor gi confruntare nu se cauti cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar constient jeisirea unor alternative comportamental-atitudinale. Acest tip de interventie contribuie la intirirea constiinte de sine a clientului, la formarea “simtului realitatii” si asumarea responsabilititii actelor sale. Confruntarea poate arata clientilor cd utilizeaza moduri stereotipe de comportament care le altereaz relatiile cu ceilalti. in acest sens, asistentul poate folosi ca exemplu o situatie aparuta chiar in relatia de asistare. (Asistentul social catre client: “Ai spus, la un moment dat, c& simfi o anumiti aversiune fata de femeile care au functii de conducere, iar tu le esti subordonat, Ma intreb ce gandesti acum despre faptul ef o femeie-asistent social ii spune ce sa faciin{elegerea/cunoasterea de sine permite clientului constientizarea propriei existente cu implicatiile ei afective, intelectuale, relationale, Cunoasterea de sine este un proces dinamic, permanent care poate fi uneori dificil si dureros pentru cd implica recunoasterea si acceplarea acelor aspecte ale personalitatii pe care am prefera si le ascundem sau si le ignorim. Sub influenta curentelor psihanalitice. asistenta sociala a dezvoltat aceasta forma de interventie mai ales in cadrul strategiei casework, Cunoasterea de sine inseamna, in acelasi timp, un mai bun control de sine si un ego mai putcrnic. Atunci cénd specialistii vorbese despre intarirea fortelor ego-ului nu se refer lao conditie fixa, edstigat odata pentru totdeauna, ci la “o capacitate mereu in schimbare de a face fata frustarii, de a controla impulsurile, de a construi relatii mature si de a utiliza adecvat mecanismele de aparare” (V.Coulshed, 1993: 94). Acest tip de interventie se poate realiza pe doua nivele: comprehensiunea dinamicé a trecutului, a dezvoltarit personalitatii propriipresupune examinarea experientelor trecute si, mai ales, a relatilor stabilite in perioada copilat parinfii si alte persoane semnificative. Acest nivel este mai aproape de interventia t de cea asi psihoterapeutica de fentiala, de aceca atunci cand exista probleme grave legate de dezvoltarea_personé sste necesar ajutorul psihoterapeutului. in practica asistentei sociale se intdlnesc, destul de freevent, clienti care se confrunté cu conflicte din trecut nerezolvate, care afecteazi capacitatea lor de relationare si adaptare sociald. comprehensiunea de sine axata pe dinamica prezentului, pe problematica actualé, pe situatia rai “aici yi acum" ca aspect revelator al comportamentului propriu si al celorfalti. Acest tip de interventie face apel la capacitatile de identificare si de empatie ale persoanelor aflate in relatie, presupunand in acelasi timp capacitate de verbalizare si autoanalizd, supletea personalitaqii, recunoasterea si respectul diferentelor umane. si in functie de tipul de client si de problematica acestuia, asistentul social va decide da n ce forma va opta pentru acest tip de interventie, cunoasterea de sine nefiind necesard si nici indicata in orice situatie (C.De Robertis. 1995: 176-178). Discutia logica: tehnica ce solicita si dezvolta capacitatea clientului de a rationa in sensul tunei mai bune perceptii asupra realitatii, al descoperirii altemativelor de actiune, al intelegerii lientului de prioritatilor ete. Scopul principal al acestei tehnici il constituie formarea capaci a analiza coreet situatiile problematice in termeni de cauze/efecte, aspiratiliposibilitayi, exigentelresurse. Discutia logica ofera asistentului social posibilitatea de a forma si evalua abilitatea clientului de a rationa si de a infrunta realitatea fara nevoia de a se retrage in fante, pesimism, simptome de afectiuni fizice etcReformutarea: este o tehnic’ folosit’ frecvent in intervievare prin care asistentul social expune clientului povestirea acestuia, reconstruita logic in termeni cét mai clari, pentru a se convinge cd a infeles bine problema clientului si pentru a-l ajuta pe acesta s& puna ordine in mecanismele cunoasterii de sine. Tehnici de sustinere: constructia binomului asistent-client; asigurarea; medierea relatiilor; construirea refelelor de spr istenta materiaki Constructia binomului asistent-client Interventiile directe se bazeazi pe construirea relatiei asistent-client, o interactiune n cadrul cAreia se remarca personalitatea puternica si activa a asistentului social in calitate de profesionist, capabil si accepte clientul fird al critica, ridiculiza sau culpabiliza, De asemenea, asistentul trebuie si respecte codul deontologie al profesiei, inspire incredere si credibilitate, si adopte un stil de lueru flexibil pentru a reda clientilor séi sensul ascendent al dezvoltarii personalitatii. in acest context, insasi relatia de asistare devine un mijloc privitegiat de interventie, avénd rolul de a activa potentialul latent al clientului si de a actiona ca ‘motor al schimbarii”. De calitatea acestei relatii depinde reusita celorlalte tehnici de interventie. Constructia binomului asistent-client inseamna structurarea unei relatii de lueru cw clientul avand in atentie trei aspecte ale acesteia: siructurarea in timp, wtilizarea spatiului yi focalizarea pe obiective precise Structurarea in timp consté in stabilirea, prin negociere cu clientul si incheierea unui contract cu acesta, cadentei intdlniritor, a duratei acesiora si a duratei totale a actiunit intreprinse. Toate acestea depind de situatia clientului, de tipul interventiei, de posibilitatile si ri wrebuie SA fie flexibile limitele serviciilor sociale implicate, astfel incat aceste planitic evitandu-se fixarea unor limite prea rigide sau prelungirea la nesfarsit a interventiei Utilizarea spatiulu’ sau alegerea locului de intélnire cu clientul are o influent directa asupra relatiei fntre asistent-asistat si poate influenta benefic sau impieta construirea acesteia. Spatiul de intdlnire poate fi situat fie pe “teritoriul” clientului (1a domiciliul acestuia), fie in cadrul institutiilor asistentiale, fie pe un teren neutru (cafenea, pare, alt loc public). Focalizarea pe objective precise reprezintd un alt aspect important al structuratii unei relatii de lucru intre asistent si client, Aceasta secventa consta definirea scopurilor de urmat si stabilirea sarcinilor, presupundnd mobilizarea energiei comune asistent-client, pentru realizarea graduala a schimbarii vizatearea clientului ca persoal Asigurarea sau interventia de sprijin are ca obiectiv fortifi diminuarea efectelor paralizante ale anxietitii sale, eliberarea fortelor capabile si-1 mobilizeze pentru a-si schimba situatia. A sprijini inseamnd a reda speranta, a intari sentimental de incredere in sine al clientului, a-i reda auto-stima si a construi o imagine de sine povitiva. Pentru a realiza aceste obiective, asistentul social poate incadra problema personala intr-un context social global care sii permita clientului eliberarea clientului de sentimentele de culpabilitate si neputingd pentru a putea si priveascd mai obiectiv propria situatie, Faptul de asti ca si alti oameni sunt in aveeagi situatie, au aceleeasi probleme poate si+| ajute pe client si fie mai putin ingrijorat si si giseased solutii cu mai multi usuringa. Generalizarea probleme, fard a rezolva total situatia particulard a clientului, ajuta la deculpabilizarea si mobilizarea lui. Utilizarea tehnicii asigurarii nu inseamna minimalizarea dificultatii si gravitatii problemei clientului si nici nu se rezuma ta invocarea unor formule banale de tipul: "Veti vedea totul se va gurarii, asistentul aranja (rezolva) cu timpul"; "Multi oameni trec prin asta” etc. Prin tehnica as social arati clientului c& ti cunoaste si fi recunoaste calititile, capacitatile, dar gi limitele si trebuintele; prin aceasta atitudine ii intareste inerederea in propriile forte si il asigurd cd este capabil si depdseascdi situatia problematic, beneficiind de un ajutor specializat (C.Bocancea, G.Neamtu, 1999: 109). Construirea retelei de sprijin 2 clientului creeaza noi oportunitati constdnd in largirea orizontului relational al acestuia, amplificarea eadrului siu de viati, accesul la noi experiente, insertia sau reinsertia socialé. Existenta fiecarui individ se deruleaza intr-un sistem de relatit sociale, culturale sau afective, care faciliteazé sau, dimpotriva, blocheaza dezvoltarea personala normala. Intretinerea sau refacerea rejelelor benefice si dizolvarea celor "toxice" necesita uneori ajutor specializat. Construirea de retele de sprijn este o practicd freeventa in asistenta sociala si vizeaz8 ajutorarea familiilor aflate in criza, ajutorarea batranilor de cdtre comunitate, asistarea persoanelor cu dizabilititi, reinsertia sociala a delineventilor juvenili, realizarea unor actiuni preventive de cdtre echipe multidiseiplinare etc. Prin intermediul retelei de ajutorare ("efectul de retea!) se realizeazi mobilizarea resurselor umane si materiale existente la nivelul clientului sau al mediului social, concretizate in gisirea unei locuinte, a unui Joc de muncd, menaj, asistenti rmedicala sau juridicd, suport afectiv. Integrarea clientului intr-o retea de sprijin now creat saw refacerea rejelei de origine (familie, vecinatate. grup de prieteni) contribuie la satisfacerea nevoit acestuia de apartenengi si atayament, de participare si recunoastere sociala, cu efecte semnificative privind construirea unei imagini de sine pozitive, dinamizarea capacitatilor personale si rezolvarea problemetor. 26Imaginea rejelei poate fi vizualizata cu ajutorul unor instrumente diverse precum: sociograma, organigrama, ecomapa, prin intermediul cérora se precizeazai atat natura relatiilor (rudenie, prietenic, sprijin, putere, negociere, comunicare, formale, informale), eat si intensitatea lor (legaturi putemice, slabe, tensionatc). Pentru consiruirea si estimarea retclelor de ajutor/interventie se utilizeaz instrumentarul de analiza oferit de teoria retelelor sociale (V.Mifiode, 1999: 146-188). Constituirea retelelor de interventie sau de ajutor presupune parcurgerea mai multor etape care combina elementele structurale cu cele functionale: reperarea membrilor (persoane sau institutii), conectarea lor, reunirea refelei, distribuirea responsabilitatilor. Trei forme de intervengie pot fi utilizate in acest cadru: = punerea in legdturd implica facilitarea crearii de noi legituri/relati/prietenti sau refacerea celor vechi, cu scopul amelioririi capacitatii de comunicare cu persoane sau institut; = deschiderea si descoperirea vizeaza stimularea clientului cAtre explorarea nor noi posibilititi pentru descoperirea unor capacitati latente (creative, artistice, organizatorice); = ulilizarea si/saw crearea unor structuri sociale si participarea la acestea presupune stimularea unei implicdri active in viata sociala (cluburi, centre sportive si de agrement etc.) sau erearea de noi structuri (grupuri de informare, creative, grupuri de presiune) care si rispundii nevoilor, intereselor, solicitarilor clientului, Asistenta material este acel tip de interventie care permite clientului aflat in situatic financiari precar si beneficieze de servicii speciale destinate subventionarii nevoitor umane fundamentale. Asistenta materialé este rezervata, in principiu, persoanelor si familiilor care traverseaza o perioada de carent& materiala grava (prioritate avand grupele de varsta extreme: copii si batrani) si se acorda ca urmare a Intocmirii unor cereri scrise si dosare, analizate de comisii speciale avand putere de decizie. Medierea intre client si organismele abilitate si ofere sprijin financiar este asigurata de citre asistentul social, care are competenta necesara pentru evaluarea situatici clientului, intocmirea raportului si informarea asupra solutionarii corecte a dosarului. Asadat, asistenta materiala este o forma de interventie directa constind in rezolvarea tunor probleme practice si acordarea unui ajutor imediat clientului (Iocuinta, loc de munca, sprijin material),Tehnici de ghidare si orientare: informarea-cducarea; consilierea; influentarea/persuasiunea; monitorizarea/controlul formarea: interventiile de acest tip se bazeaza pe cunostinele asistentului social gi pe abilitatea acestuia de a se adapta nevoilor clientului, incerednd sii ofere informatii din cele mai diverse domenii: drept, sindtate, invatimant, menaj, alimentatie etc. Informarea are ca obiectiv datoririlor ce inarmarea clientului cu acele cunostinte necesare constientizarii drepturilor si i decurg din rolurile sociale pe care le cumuleaza, Asistentul social trebuie s& ofere informatia corespunzatoare cererii gi titipului de problema cu care se confrunta clientul, Informarea cu privire la aspectele si resursele ce in de "interioritatea” persoanei, respectiv cele situate in zona “enterioritati" stimuleaza inerederea i motivatia clientului de a-si rezolva problemele, in general, informatia poate fi de doud tipuri: legislativ-administrativa gi cu privire la institutii sociale gi resurse. Difuzarea acestor informatii in rndul unui public mai larg se poate realiza si prin mijloacele mass-mediei sau prin organizarea unor reuniuni, conferinie cu scop instructiv-educativ. Educarea, alituri de actiunile curative (adresate persoanelor si famililor deja afectate de disfunctii sociale si psihosociale) si cele preventive (centrate pe clientii aflati in situatii de rise), este © componenté importanta a profesiei asistentiale existnd si o specializare in acest sens: puericultori, consilieri in economic social si familiala, educatori, animatori socio-cultural, logopezi ete. Profesiile sociale cu dominanta educativa difera si in functie de publicul tinta: copii, adolescent, varsta a Ill-a, persoane cu dizabilitayi, astfel ined se contureaza un cmp vast al interventiei asistentiale educative. Interventia educativa in asistenta sociala urmareste, in principal, dowd obicctive: ~ achizitia de cunostinte si abilivati: = socializarea/resocializarea (favorizarea interiorizarii_normelor si rolurilor sociale, achizitionarea comportamentelor socialmente acceptate, reeducare, reinsertie sociala).. in functie de specificul problemei clientului, de obiectivele gi de cadrul teoretic al interventiei propuse pot fi aplicate tehnici educative diferite. in cadrul strategici casework sunt invocate adesea doua tehnici de ghidare si orientare cu scop educativ: demonsiratia prin exemplu si iehnica tipurilor obisnuite de comportament. Demonsiratia prin exemplu consta in invocarea unor experiente de viata exemplare care si+i faciliteze clientului descoperirea unor tipuri de comportamente si strategii de actiune eficace, pe care nu le-a experimentat pnd in prezent, dar care i-ar permite si reintre in normalitate.Tehnica tipurilor obisnuite de comportament se refera la invatarea de catre client a unor modele actionale imediat utilizabile, care nu comporté eforturi mari de asimilare, intrucdt sunt practici cotidiene, comportamente “normale” si uzuale (de exemplu: a se ingriji de aspectul exterior al proprici persoane, a pune ordine in lucruri si in activititi, a folosi maniere de communicate socialmente consacrate ete.). Tehnicile aplicate in interventia psihosociala individualizata se centreaz’ pe sustinerea gi dezvoltarea atuurilor clientului, stimulénd autocunoasterea si autodeterminarea acestuia, considerate premise esentiale pentru refacerea functionarii sociale normale. in paralel cu acest tip de practic’, s-a dezvoltat asistenta social comportamentalai care se centreazii pe latura cognitiv- comportamentali a interventiei si propune strategii de actiune altemative abordarii psihosociale. Comparatiile dintre cele dowd tipuri de practici, realizate pe criteriul rapiditatii gi eficientei in realizarea schimbiirii, evidentiaza utilitatea tehnicilor comportamentale considerate mai active si mai accesibile practicienilor in asistenta social Consilierea reprezinti o tehnicd de orientare-invatare ce consti in exprimarea de catre asistentul social a unui sfat competent in legatura cu situatia clientului, in formularea unei recomandari motivate de comportament sau in sugerarea unei decizii, oferindu-i clientului informatiile necesare in acest sens. Prin consiliere se acorda clientului sprijin si orientare in rezolvarea problemelor, in reperarea resurselor si restabilirea echilibrului existential. Consilierea poate avea deopotriva un rol informativ-educativ si terapeutic, Desi face parte din sfera tehnicilor terapeutice ca i psihoterapia, avand unele aspecte comune cu aceasta, consilierea are insa caracteristici si forme de sustinere psihologica proprii. Cele doua metode se intalnese in ceva ce se numeste “zona de dificultate™ existentiala a persoanei care se confrunta cu probleme de tip relational-extern sau probleme de echilibra psihologic-intern, pentru rezolvarea cirora psihoterapia si consilierea propun tipuri de interventie diferite (Constantin Enaichescu, 1999: 285). Psihoterapia are anumite caracteristici definitoriidintre care amintim: ~ _ scadreseaza cazurilor cu probleme psihologice de natura patologica: ~ se realizeaza de catre psihiatri si psihologi, specializati in acest sens: = se deruleaza pe termen lung: > se remarci prin profunzimea si gravitatea problemelor pe care le abordeazd si prin imensitatea ratamentul = este © metoda de restaurare a echilibrului psihic al individului, actionand atat asupra Eu-lui cconstient, cat gi asupra sferei inconstientului= se centreazé pe rezolvarea conflictelor nevrotice si a altor probleme severe de ordin ‘emotional. Consilierea are urmatoarele caracteristici de bazi ~ oferii suport psihologic pentru problemele viefii curente, fara implicatii patologice: ~ se adreseazii dificultatilor de adaptare ale individului la realitajile vietii cotidiene, ajutandu-t sa prevind sau si depageascd momentele cri feleaga si sd evalueze corect situatile, restabilind o evolutie personal ascendenta: = este 0 metoda protectiva si de sustinere raportata la starea de normalitate a indivizilor, inrudita cu igiena mintala pe care © completeaz’ = se realizeazii pe termen scurt; ~ objective: ridicarea gradului de constientizare ("priza de constiinta” sau “actualizare”) clarificarea problemelor, autodeterminare, constructia identivatii persoanei, echilibru psihic, imbunatatirea relatiilor interpersonale, informare. identificarea resurselor, susfinerea capacitifilor de actiune etc. ~ aplicatii: orientare scolara si profesionala, alegerea partenerului de viati (consiliere premaritala), rezolvarea problemelor de cuplu (consiliere familiala), rezolvarea problemelor relationale si emotionale (adaptare dupa Constantin Endichescu, 1999: 285-293); Procesul de consiliete se prezinta ca un tip aparte de relatie interpersonala in contextul careia se pun in actiune mecanisme psihologice de influentare si transfer care afecteaza subiectii implicati. De accea, consilierea nu poate fi aplicata de oricine, in orice situatie problematiea si la orice categorie de clienti (cum ar fi: persoanele "rezistente” la consiliere, persoanele cu deficiente intelectuale, bolnavit psihici, toxicomani, psihopati etc.). Referitor ta abilitatile necesare consilierului importante sunt abilitatile de comunicare, relationale, manageriale precut empatia, autenticitatea, autocontrolul, respectul, promtitudinea ete. De asemenea, consilierul trebuie si aiba cunostinte de psihologie si psihoterapie, s& aibé experienta in domeniu, “st dispund de un tact deosebit in relatiile interpersonale, s& aibi capacitatea de «a intra in interioritatea clicntului», de a fi apt siel dirijeze pe interlocutor Intr-o maniera persuasiva pozitiv- construetiva, sa fie permanent alaturi de client, fara insa a-I domina evitind dependenta acestuia, sa fie clar, concis, promt” i. ca atare, tebuie Exista anumite aspecte care au un impact negativ asupra consilieri evitate: moralizarea. judecarea, excesul de zel, falsa asigurare, asumarea rezolvarii problemelor fentului, maniputarea, contra-transferul 30Relatia de consiliere se construieste pe parcursul traseului descris de urmatoarele seevente: iurebare/transfer proiectiv ~ explicare/consiliere — acceptare/interiorizare — exterioricare/decizie — identitate/independenta. Denularea acestor seevente presupune aplicarca tehnicilor de ascultare si intervievare, de clarificare, constientizare, confruntare, evaluare si activizare. Consilierea are ca finalitate realizarea, la nivelul clientului, a unor deprinderi/valori precum: - independenta subiectului (autodeterminarea) fata de evenimentele vietii waite si fai de mediul exter; = increderea in sine, in propriile posibilitati, ca garantie a autorealizati = auienticitatea consti tn afiemarea propriei identitati (“afi tu insuti”): = actualizarea sau raportarea la prezent (“a trai aici si acum”); = constientizarea propriei conditii inseamna evaluarea realista x situatiei si a posibilitatilor de care dispune subiectul pentru a actiona in cunostinté de caus = responsabilitatea afirmatiilor si comportamentelor exteriorizate in spatiul public sau priv = eficiena proptis estimata prin raportarea rezultatelor la eforturile gi “investitiite™ ficute (adaptare dupa C. Enaichescu, 1999: 288) rntului, constituie Realizarea $i interiorizarea acestor deprinderi/valori, prin consilierea garantia unei stiri de sindtate mintala si de integrare sociala coneretizate prin “modul de a fi si de a actiona in lume gi in relatiile interpersonale, in actiunea de consiliere, asistentul social se raporteazi la o anumita perspectiva teoretic: metodologica (psihanaliza, behaviorismul, psihologia umanista, analiza tranzactional terapia rational-emotiva, terapia realitatii ete.) sau poate opta pentru modele de sintezA in functie de situagiile eu care se confiunta. Asadar, practicile de consiliere se clasifica (se deosebese) in functie de optiunea teoreticd a consilierului, existénd in acest sens mai multe scoli de consiliere psihologica (behavioristé, psihodinamica, umanisti etc.), si in functie de tipul problemelor abordate. Unele practici de consiliere vizeaza clarificarca si rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea personalitatii si restabilirea echilibrului psihie intern, alte practici de consitiere sunt specializate in abordarea problemelor cognitiv-comportamentale gi relatiile interpersonale. in aceasti categorie se includ mai multe tipuri de consiliere dintre care se remarca doua modele de consiliere freevent utilizate in asistenta sociala: consilierea centrata pe client (dezvoltata in 1980 de psihologul american Carl Rogers) si consilierea centratd pe rezolvarea de probleme (1981, Gerard Egan). 31Consilierea centrata pe client face parte din categoria terapiilor umanist-existentiale si non-directive dezvoltate in anii °70-’80 (2) ca alternativa la abordarile psihanalitice gi behavioriste. Acest tip de consiliere se bazeaz pe urmatoarele presupozitii teoretice: clientit sunt persoane responsabile care pot fi ajutate sisi descopere si siti dezvolte potentialul de autorealizare: clientii care solicita ajutor sunt intr-o stare de incongruenta intre sinele real si sinele ideal; motivatia clientilor de autodeterminare si autocontrol, precum si nivelul for de aspiratii_ au un rol important in procesul de asistare: rolul clientului este valorizeze capacitatile, si+si asume alegerile gi deciziile, s& nu traiascd numai in funetie de asteptarile celorlalti; rolul asistentului social se centreaza pe construirea unci relatii de asistare bazatd pe acceptare, infelegere, respect si empatie: scopul urmarit consta in facilitarea dezvolearii corecte a personalitatii; se aplica in rezolvarea problemelor de personalitate (constructia identitatit, conflict interior, imagine 5i respect de sine). Consilierea centrati pe rezolvarea de probleme (G. Egan) propune un model de interventie in patru etape: explorarea problemelor clientului, intelegerea situatiei, planificarea actiunii, realizarea sarcinilor, evaluarea. CONSILIEREA iN ASISTENTA SOCIALA 1. Prezentare generala (definire; obiective: domenii ale consilieri Consitierea ca proces de schimbare Seoli de consiliere Ps Specificul consilierii in asistenta social 5, Forme de consiliere in asistenta sociala 6. Abilit ile/competentele consilierului in asistenta social1. Prezentare generala (definire; obiectives domenii ale consilierii) Definitie: consilierea este activitatea profesionalizata care acorda clientului sprijin si orientare, facilitind dezvoltarea personala, rezolvarea problemelor, reperarea resurselor si restabilirea echilibrului existential ol re ~ dezvoltarea constiintei de sine (perceperea de sine prin comparatie cu ceilalti; opusa negarii); = autoaeceptarea (atitudine pozitiva faya de sine, acceptarea criticilor, a respingerilor) = autodezvoltarea/autodeterminarea (implinirea _potenfialititilor/constructia identitatii persoaneiidezvoltarea increderiiin sine); - clarificarea problemelor; = rezolvarea de probleme (invatarea cAutirii/gisirii de solutii/sustinerea capacitatilor de actiunesidentificarea resurselor): = educatia psihologicd (achizitionarea de tehnici pentru intelegerea si controlul emotional/comportamental: constientizarea sentimentelor/trairilor si exprimarea lor); - schimbare cognitiv-comportamentali(Schimbarea_modelelor cognitive i comportamentale distructive): = informarea: imbunatatirea relatilor interpersonale ete. Consilierea reprezinta, asadar, o tehnica de orientare-invatare ce const in exprimarea de citre asistentul social a unui sfat competent in legaturd cu situatia elientului, in formularea unei recomandari motivate de comportament sau in sugerarea unei decizii, oferindu-i clientului informatiile necesare in acest sens. Prin consiliere se acorda clientului sprijin si orientare in rezolvarea problemelor, in reperarea resurselor si restabilirea echilibrului existential. Consilierea poate avea deopotriva un rol informativ-educativ si terapeutic. Desi face parte din sfera ‘chnicilor terapeutice ca si psihoterapia, avand unele aspecte comune cu aceasta, consilierea are ins caracteristici si forme de sustinere psihologica proprii. Cele dowd metode se intalnese in ceea ce se numeste “zona de dificultate” e tentiala a persoanei care se confiuntsi cu probleme de tip relational-extern sau probleme de echilibru psihologie-inter pentru rezolvarea cirora psihoterapia si consilierea propun tipuri de interventie diferite (Constantin Endchescu, 1999)Psihoterapia are anumite caracteristici definitoriidinire care amintim: se adreseaza cazurilor cu probleme psihologice de natura patologic: - se realizeazii de catre psihiatti si psihologi, specializati in acest sens: se deruleazi pe termen lung; se remarea prin profunzimea si gravitatea problemelor pe care le abordeazi si prin intensitatea tratamentului: = este o metoda de restaurare a echilibrului psihic al individului, actiondind atat asupra Eu-lui constient, cat si asupra sferei inconstientuli centreaza pe rezolvarea conflictelor nevrotice si a altor probleme severe de ordin emotional, Consilierea are urmatoarele caracteristici de baza ‘oferd suport psihologic pentru problemele vietii curente, firs implicatii patologice; = se adreseazt dificultatilor de adaptare ale individului la realitatile vietii cotidiene, ajutndu-t si injeleaga si si evalueze corect situatile, s4 prevind sau si depaseasea momentele critice restabilind o evolutie personal ascendenta este 0 metods protectiva si de sustinere raportat& la starea de normalitate a indivizilor, inruditi cu igiena mintala pe care o completewza = se realizeaza pe termen scurt = obiective: ridicarea gradului de constientizare ("priza de constiinga” sau “actualizare") clarificarea problemelor, autodeterminare, constructia identititii persoanci, echilibru psihic, imbunatatirea relatiilor interpersonale, informare, identificarea_resurselor, sustinerea capacitiilor de actiune etc.; = aplicatii: orientare scolar si profesionala, alegerea partenerului de viati (consiliere premaritala), rezolvarea problemelor de cuplu (consiliere familial), rezolvarea problemelor relationale si emofionale (adaptare dupa Constantin Endchescu, 1999: 285-293); Procesul de consiliere se prezinta ca un tip aparte de relatie interpersonala tn contextul cAreia se pun in actiune mecanisme psihologice de influentare si transfer care afecteaza subie\ implicati, De aceea, consitierea nu poate fi aplicata de oricine, in orice situatie problematied si la orice categorie de clienti (cum ar fi: persoancle "rezistente” la consiliere, persoanele cu deliciente intelectuale, bolnavii psihici, toxicomani, psihopati ete.). Referitor la abilitatile nnecesare consilierului importante sunt abilitayile de comunicare, relationale, manageriale precum mpatia, autenticitatea, autocontrolul. respectul. promtitudinea etc. De asemenea, consilierul Mtrebuie si aiba cunostinte de psiholog sd alba experienti in domeniu, “si ie si psihoterapi dispund de un tact deosebit in relatiile interpersonale, si aibdi capacitatea de a intra in interioritatea clientuluin, de a fi apt si-l dirijeze pe interlocutor intr-o manieri persuasiva pozitiv- constructiva, s& fie permanent alituri de client, fra insii a-l domina evitind dependenta acestuia, sii fie clar, coneis, promt” Exist anumite aspecte care au un impact negativ asupra consilierii gi, ca atare, trebuie evitate: moralizarea, judecarea, excesul de zel, falsa asigurare, asumarea rezolvarii problemelor clientului, manipularea, contra-transferu! Relatia de consiliere se consiruieste pe parcursul traseului descris de urmiitoarele seevente: inirebare/iransfer proiectiv — explicare/consiliere — acceptare/interiorizare — exleviorizare/decizie ~ idemtitate/independenti. Derularea acestor seevente presupune aplicarea tchnicilor de ascultare si intervievare, de clarificare, constientizare, confruntare, evaluare 3 activizare. Consilierea are ca finalitate realizarea, la nivelul clientului, a unor deprinderi/valori precum i traite si fata de = independenta subjectului (autodeterminarea) fat de evenimentele vi mediul extern: a autorealizarii: = inerederea in sine, in propriile posibilitati, a garant autemicitatea consta in afirmarea proprie identitati (va fi w insuti”): = actualizarea sau raportarea la prezent (“a trai aici si acum"); = constiemizarea propriei conditii inseamnd evaluarea realisté a situatiei si a posibili care dispune subiectul pentru a actiona in cunostinta de caus responsabilitatea afirmatiilor si comportamentelor exteriorizate in spatiul public sau privat; = effeiema propriei activitati estimata prin raportarea rezultatelor la eforturile si “investitiile” 1999: 288) fficute (adaptare dupa C. Enachescu, Realizarea 51 interiorizarea acestor deprinderi/valori, prin consilierea clientului, constituie garantia unei stati de sdndtate mintald si de integrare sociala coneretizate prin “modul de af si dea actiona lume si in relatiile interpersonale. Domenii ale consilierii; 2) invayamanUeducatic; b) sfera muncii (orientare/reconversic profesionala/rezolvarea conflictelor de munca): ¢) asistenta social.