le) elle ee ean Sfantul Vasile cel Marc Despre Botez RMASTA S/S 2 = ad Pe Pea ere toe walesCoberia a ciziunes prafice: Doing DUMITRESCL Edifie ingrijita ae Hazan CODRESEU Aditor, Surin DOMITRESCE! Anastasia 199) Sir Venerot 14;secter 2, Rurmuresti; tel fax FISTS 20a s49 ISBN 973-9474 46-8 SOME IRILE Pl OS SIE B Sfantul Vasile cel Mare Despre Botez Traducere si studite introductiv de Pr. Lumina V, Georgesce Colectia ,, Comorile Pustiet”, alcdtuita la initiatives nunor monabi romani de la Sfantul Munte Albos, apare cu binecuvdintarea PPS. NICOLAE, Mitropoliul Banatului Colectie coordonatd de jynatie Monabul fEERER ECL ECU mae f ot, ot a Be vetted tro tanhial INV. dere a 3-0 ( 7 iar FSC J j ttropotta tr'dove: ¢ Baadaias al STUDIU INTRODUCTIV: I, Taina Botezultui _wJMerterisese na boter inina tertanea peicatelor,.." 1. Importanta botezului Cel mai mare dar pe care-l are-omul de la Dum- nezeu este viata. Scopul vietii omului este prea- marirea lui Dumnezeu si fericirea intreu Domnul — vremelnica pe pamant, eterna in ceruri, Omul, prin neascultare, a cAzut in picat, iar plata pacatu- lui este moartea. Dumnezeu, din tubirea nease- manata pentru fapturile Sale, L-a trimis pe Fiul Sdu sa-l mfintuiasca pe om din robia pacatului si sa-l impace cu Dumnezeu. Scopul vietii este deci miintuirea. Fericirea sau mantuirea deplind se ca- pata in imparatia cerurilor. imparitia lui Dumnezeu, in Evanghelie, e Biserica: luptatoare $i triamfa- toare, Botezul este usa prin care se intra in Biserica. Fara el nu exista mantuire. Prin el se intra nu nu- mai in societatea crestinilor de pe pamant, ci si in 5comunitatea cereasca a celor alesi. Valoarea lui este una universala si toate confesiunile il recunose, Ce este, mai exact, botezul? ,Botezul este acea sfainta taind in care, prin intreita cufundare in apa, in nu- mele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, omul se curata de pacatul stramosesc si de toate pa- catele facute pana la botez, se renaste spre o noua viata spirituala si se face membru al Bisericii” [1]. Dupa Mdérturisirea orlodoxd, Botezul este o spalare si curatire de pacatul stramosesc, prin cu- fundarea de trei ori in apa, cand preotul zice aces- te cuvinte: ,In numele Tatalui, Amin. Si al Fiului, Amin. $i al Sfantului Duh, Amin’, Dupa Definitia Coneiliului tridentin, la romano- catolici, botezul este sacramentul regeneratii din apa si din cuvant. Dupa luterani, botezul nu este numai apa, ci apa absorbita in cuvantul lui Dum- nézeu $i unita cu acesta [2], Dupd Calvin, botezul este semnul de initiere prin care noi suntem in- corporafi in societatea numita Bisericd, pentru ca, imbracati (altoiti) in Hristos, si devenim fiii lui Dumnezeu. Donal de mantuire a frimantat inimile tuturor popoarelor. ,Dupa mantuire suspina lu- mea din toate vremile. Aspiratia cdtre mAntuire subliniaza toate frimantarile istoriei universale. lar de la Mantuitorul incoace problema mantuirii si dezlegarea ei evanghelicd intereseaza viata intre- git omeniri” [3]. Nici o religie nu a izbutit sa aduca 6 multumire in acest zbucium al omenirii dupa méantuire in masura in care a faicut-o religia cresti- na. ,Pentru noi, crestinismul singur il pune pe om in situatia de a-si normaliza $i superioriza viaja, adicd de a se mantui. E singura religie a mantuirii reale si vesnic valabile. El valoreaza ca ideal al viel omenesti, idealul prin excelenta spiritual si creator: mantuirea, oferind — prin Evanghelie, prin MAntuitorul si prin Bisericd — si invalatura, si pil- da, si asezamantul pentru realizarea sa” [4]. Pentru dobandirea acestei mantuiri, era sadita in conceptia vechilor religii ideea de curatire. Spala- rile celor vechi erau pentru curdtirea corpului si invierea spiritului, dar in acelasi timp reprezentau si un simbol al celor viitoare. La iudei, desele spalari si curatiri, de care se aminteste in Levific, erau oranduite pentru purifi- carea interna si sfintenie. Acestea crau privite cu multa strictete, uneori chiar exagerat. La greci era ideea ca sp4larile curaja deopotti- va corpul si spiritul. La romani €rau spalari oranduite pentru nou- nascuti, in sensul de curatire rituala, La indieni ¢rau anumite ceremonii in legatura cu spalarile. Se punea nume pruncului, era uns cu ulei $i stropit cu apa. La persi, nou-nascutul era spalat de trei ori cu urina de bou si cu apa.La musulmani se practica stropirea unor parti ale corpului sau a corpului intreg, spalarile fiind insofite de rugaciuni, La egipteni, preotii se imbdiau cu apd rece de mai multe ori, La mexicani, scufundarea in apa era insotita si de stranii blesteme rituale. Deci existenta riturilor purificatoare o intalnim la toate poparele, aceasta dovedind cd popoarele recunose starea lor pacatoasa si dorinta de a se impdca cu Dumnezeu printr-un semn yazut: apa — simbol al curatirii gi al reinnoirii. In Vechiul Testament, apele creatiunii sunt in- terpretate ca principiu al vietii; apele diluviului — ca figurare a apei sfinte a botezului; circumcizia — ca semn al legamantului sacru; trecerea prin Ma- rea Rosie — ca © spalare si scapare de robie; apa tasnita din stanca lovita de Moise — ca apa regene- ratoare, asemenea botezului; spalarile iudaice — ca semne ale curatirii ptin botez; vindecarea lui Nee- mia in fluviul lordan—ca semn al curatirii ce avea sa vind prin Mantuitorul. Deci acestea, si altele asemenea, pot fi socotite ca preinchipuiri ale Sfantului Botez. In afara de aceste preinchipuiri, tot in Vechiul Testament gasim profetii privitoare la botez. Exemple: cf. IV Regi 2, 21: ,izvorul apelor drese cu sare de Elisei”; Psalmul 22, 2-3: la apa odihnei m-a hranit, sufletul meu I-a intors": Psalmul 50: 8 .Stropi-mi-vei cu isop:si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi’; Jsaia 1, 15: ,Spalati-va, curatiti-va"; Ezechiel 36, 25: Si va voi stropi cu-apa curatd si va veti curati"; Zabaria 13, 1: Jn vremea aceea va fi un izvor cu apa curga- toare pentru casa lui David si pentru locuitorii Te- rusalimului”. Pe aceasta cale profeticd, ajungem la botezul Sfantului loan. ,Precum soarele inainte de a rasa- ri, isi trimite razele sale, care vin ca sa lumineze lumea, si precum puternicii zilelor de atunci obis- nuiau a-gi anunta sosirea prin soli trimisi mai inain- te, tot asa si inainte de venirea Domnului lisus Hristos isi face aparitia mai inti loan Botezatorul, fiul preotului Zaharia si al Elisabetei” [5]. Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul boteza In Iordan pe cei ce-si mdrturiseau pacate- le, Botezul lui era botez de pocdinta. ,A se pocai cineva inseamna a infelege toata greutatea pacate- lor comise sia resimti in sufletul sau regrete atat de adanei, din cauza acestora, incat respectivul se hotaraste a se lepada de toate pacatele sale sia incepe o viata cu totul nowa, placuta lui Dumne- zeu” [6]. lar deosebirea dintre botezul lui loan $i cel al Mantuitorului este aratata in scrierea lui Ter- tulian De baptismo (X, 11), unde zice: ,Ucenicii lui lisus Hristos botezara ca slugi, asemenea lui loan Botezatorul si cu acelasi botez ca el, iar nu cu altul, ci altul nu mai era dec&t cel care fu insti- 9tuit mai tarziu de lisus Hristos Insusi si care nu putea fi administrat atunci de ucenici, pentru cd slava Domnului nu se ardtase inca deplin, iar eficacitatea botezului nu era incd asezati prin pa- lima si inviere” [7], Ioan Botezatorul boteza cu apa, spre pocainga, iar Mantuitorul cu Duh Sfiint si cu foc. $i totugi Mantuitorul Hristos a primit botezul de la Ioan, in apa Tordanului, ca s4 implineascd toati dreptatea (cf. Matei 3, 15). Cenutile s-au deschis, Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumbel, iar Tatal a glasuit: ,.Acesta este Fiul Meu cel iubit”, Ni- mic mai méret, nimic mai frumos! Dogma Sfintei Treimi se arata noua, $i canta Biserica: ,fn Tordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat..."; iar inainte de botez: ,Vazutu-Te-au apele $i s-au temut, lordanul s-a intors inapoi”. Noi suntem crestini — adica urmasi ai Domnu- lui Hristos, Care Insusi Dumnezeu fiind, S-a bote- zat, Ca pe noi sa ne invete ca fara botez nu vom fi vrednici de imparatia cerurilor, Importanta bote- zului sta, inainte de toate, in aceeéa ca este institu- it ca Sfanta Taina de catre Insusi Domnul Hristos, dupa invierea Sa din mori, cand a zis: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezdandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cAte v-am poruncit voud, $i iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la 10 sfarsitul veacului® (Matei 28, 18-19). $i a mai preci- zat: ,Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi” (Marcu 16, 16). Prin urmare, referindu-ne la importanta bote- zului, nu puter decat sa raménem covarsiti de pu- terea tainei, care ne sfinteste. Venind de la Domnul, Care ,si curgerile Jordanului le-a sfintit din cer, tri- mitind pe Duhul Sfant”, inseamna ca botezul este usa de Dumnezeu randuiltaé a mantuirii noastre, Nu putem decat sa zicem, cutremurati: ,Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale !", 2. Necesitatea botezultut Fara botez nu existd mantuire” — aceasté for- mula rezida in cuvintele Mantuitorului: ,De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in impdratia lui Dumnezeu” Coan 3, 5). $i tot asa de clar: ,Cel ce va crede si se va boteza se va miintui; iar cel ce nu va crecde se va osandi” CMarcu 16, 16). Rezulta limpede de aici necesitatea bote- zului pentru toate neamurile. La predica Sf. Apostol Petru, s-au botezat ca la trei mii; iar Sf, Apostol Pavel spune (Tif 3, 5) ca .ne-a mantuit dupa a Lui indurare, prin baia nasterii ce- lei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant". Baia renasterii este atat de necesard pentru starea vietii spirituale, dupa cum roua este nece- llsara pentru fructul care se produce din pamAntul ustat" si ,Din cauza stricdciunii naturii omenesti prin pacat, intru Adam, botezul este necesar pen- tru toti deopotriva” [8]. »Nimeni nu intra in imparatia cerurilor altfel decat prin botez”, zice Sf. Ambrozie. Deci Taina Bo- tezului e necesara si pentru iertarea pacatelor (pen- tru cad pacatul originar se transmite de la Adam), dar mai ¢ necesara si pentru primirea celorlalte Taine, deoarece fara botez nu poti primi nici Mir- ungere, nici Impartasanie, nici Pocaintd, nici orice alta Taina. Numai ereticii si rationalistii tagdduiesc necesitatea Sfantului Botez. Dar necesitatea botezului decurge si din efectele acestuia, care sunt formulate in Marturisirea arto- doxa astlel; lar rodul si folosul acestei taine usor il poate intelege fiecine. Caci intai, taina aceasta sterge toate pacatele, la prunci pe cel stramosesc, iar la cei mari atat pe cel stramosesc, cat si pe cele de voie. Al doilea, omul se innoieste si se aseazd in dreptatea aceea pe care-o avea cind era nevinovat si fara de pacat, dupa cum marturiseste si Aposto- lul, zicand; «Dar v-ati spalat, dar y-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului lisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru- (Uf Corinteni 6, 11). Apoi cei botezati se fac membre ale trupului lui Hristos $i se imbracd cu: Domnul nostru, precum zice Apostolul: »Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat (Galateni 3, 27).". 12 Sf. loan Gura de Aur zice: ,Botezul harului ti curiteste pe toti, fic inchinator la idoli, fie destra- nat sau adulter sau vinovat de orice alt pacat, De ar avea cineva in sine tot raul din lume, daca se cu- funda in apele botezului, iese din aceste dumne- zeiesti ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce iese din baia aceasta nu numai cA e cural, ci si sfint si drept, caci Apostolul n-a zis numai «V-ati spalat, ci si -V-ati sfintit, v-ati indreptat-. Botezul nu numai ca ne iarta pacatele, ci ne curdfeste $i faradelepile. Dupa botez suntem oarecum ndscuti din nou, caci el ne creeaza si ne formeaza din nou” (Pentru lumina catebumenilor, 3), iar Fericitul Augustin, in cuvantarea asupra Simbolulit aposto- lic, zice: ,Dacd cineva trece din aceasta viata in- data dupa primirea botezului, nu-i ramane nimic de ispagit, cAci i s-a iertat tot”. Dupa botez mai raman urmdrile pacatului ori- ginar: moartea, bolile, suferintele, foamea, inclina- rea catre pacat. Dar acestea ca un simbol spre vit- tute, pentru ca aici se vede vointa celui care prin lupta Wrea sa Se Incununeze. Botezul este unul, pentru ca si Hristos o data a rmurit, Necesitatea botezului ne mai arata si efectele sociale ale acestuia. Devreme ce el este mijlocul de a intra in societatea crestind In numele Prea Sfintei Treimi, urmeaza, pentru societate, ca nol, cei botezati, suntem fii ai aceluiasi Tata — Dumne- 13zeu — si deci intre noi suntem frafi. Aceasta fratie- tate implica egalitate si iubire. In vechime, femeia nu é€ra pe acelasi picior de egalitate cu barbatul: copii erau aruncati dupa voie, sclavajul era legife- rat. fn botezul crestin, toate acestea sunt inlaturate. Copilul ined de la nastere este primit la Sfantul Botez, pentru ca viata lui nu trebuie lipsita de ha- rul Sfantului Duh care se dobandeste prin botez. Botezul, dand cinste si inalrare onvului, insufla res- pect, veneratie si dragoste — bazele de armonie ale societatii. Popoarele botezate au adus la lumi- na popoarele necredincioase si faima lor bazata pe principiile evanghelice a stralucit in lume prin lumina supranaturala a Sfantului Botez. Botezul fiind necesar pentru tofi, inseamna ca si pentru copii e de trebuinta, caci si acestia au pa- catul originar de spalat in apa botezului, Jar daca ei nu pot marturisi credinta, ii au pe parinti $i nasi ca martori, datori sa-i invete mai tarziu predania Bisericii. Apostolii au botezat case intregi. Nu erau deci exclusi copiii. Mantuitorul a zis: ,Lasati copiii si nu-i opriti sd vind la Mine, cd a unora ca acestia este imparatia cerurilor” (Marei 19, 14). Imparatia cerurilor se capata prin botez; prin urmare, copiii trebuie si ei botezati, chiar daca nu au pacate per- sonale si mu sunt constienti de actul tainic savarsit. Asa au invatat Parintii si Seriitorii bisericesti. 54-1 amintim numai pe Fericitul Augustin: ,Botezul pruncilor |-a avut totdeauna Biserica si la mentinut. 14 a l-a primit din credinta strimosilor, tine stator- ic la el, si va tine pana la sfarsit” [9]. Pe linga botezul cu apd, mai e si botezul sdn- elui — adicA moartea martiricad pentru Hristos, recum $i bolezul voinfei — adica dorinta arzatoa- a cuiva de a primi botezul si de a se face mem- al Bisericii, fara sa-l fi primit formal. Primul se zeaza pe cuvintele Mantuitorului: ,,... iar cine va ierde sufletal sau pentru Mine $i pentru Evanghe- 2, acela fl va scipa” (Marcu 8, 35), sau: ,,Fericiti cei prigonifi pentru dreptate, ca a lor este impara- cerurilor” (Matei 5, 10). Al doilea se bazeaza pe rmatorul citat: ,Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste" (Joan 14, 21). 3. Realitatea botezului Dupad ce ne-am dat seama, pe scurt, de dmpor- fanta $i necesitatea botezului, este bine sa le in- cununam pe acestea doua cu corolarul realitafii botezului — asa cum rezulta din scrierile Sfintilor Parinti si Scriitori bisericesti ai primelor veacuri crestine. Mai intai, despre semnificatia cuvantului [10]. Botez vine de la grecescul Bartiope (at. baptis- mum) si Inseamnda: ,cufundare, scaldare, tainica spalare cu apa”, Verbul este Barto sau Partito, ,cufund, seald, spal". In Biserica, este Sfinta Taina 15prin care omul capatd iertare de pdcate gi se fa membru al societatii crestine, prin intreita cufun dare in apa, dupa ritualul stabilit. lata si diversele denumiri ce is-au dat botezului: 1. Baie, scaldatoare (Aovtpév, Javracum aquae) — Clement Alexandrinul, [ustin Martirul, Sf. Ioan Gurd de Aur si Tertulian, 2. Izvor sfant (fons sacer) — Fer. Augustin, in De civitate Dei. 3. Apa vietii (béop tis Gaiic) — Barnaba si Tustin Martirul. 4, Taina apei (sacramentum aquae) — Tertulian. 5. Sigiliu (oppayic, signum sigillium) — refe- rindu-se la puterea pe care o imprima in suflet, ca in Constitufiile Apostolice si la Tertulian. 6, Renastere (Gvopévvyoic) — Tustin Martirul. 7. Lamina, lominare (oo, edtiopc) — Tustin Martirul, Clement Alexandrinul s. a. 8. Sfintire (Gpacudc — sanctificatio) — Sf Gri- gore de Nazianz. 9. lertarea pacatelor (remissio peccalorum) — Fericitul Augustin. ¢ 10. Apa mantuitoare (aqua salutaris) - Ciprian. Sunt si alte multe denumiri care s-au concen- trat in rugaciunile de la randuiala Sfantului Botez, reprezentand o fidela marturisire a traditiei Biseri- 16 cii primare. lata astfel de denumiri ale botezului intalnite in ritualul sau: ,Sfanta luminare’, ,Baia nasterii celei de a doua”, ,Apa binecuvantarii lor- danului", ,lzvor de nestricaciune”, Darul izbavi- ri", ,Dezlegare de pacate", ,Vindecare de boli’, »Dracilor picire’, ,Apa de puterile potrivnice ne- atins4”, ,Apa plina de putere ingereasca”, ,Apd de sfintire” , Jertarea pacatelor”, ,Luminarea suflete- lor’, ,Innoirea duhului", ,Dar primirii de fii”, ,im- bricdaminte nestriciciunii” , szvorul vietii" 5. a. Si acum, procedand la examinarea primelor scrieri, incepem cu cea mai veche scriere cresti- neascd de dupa cirtile Noului Testament — Jnvd- fatura celor 12 Apostoli, In cap. Vil al acestei scri- eri, citim urmatoarele: ” ain ce priveste botezul, sa botezati astfel: dupa ce ati randuit toate aceste lucruri, botezafi cu apa vie in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca n-ai apa vie, boteazai cu calda. Daca n-ai nici una, nici alta, toarnad apa pe cap de trei ori in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Mai inainte de botez, insd, si posteascd cel ce boteaza, cel ce se boteaza si alfii care pot. instiin- teazd-l, de asemenea, pe cel care trebuie sa se bo- leze, ca sa posteasca o zi sau doud mai inainte de a se boteza” [11]. Sfantul Ignatie Teoforul afirmd in epistolele sale ca a boteza, precum $i a servi agapele, nu este permis fara episcop. Aceasta evidentiaza rolul in- 2 — Onspre Boter 17semnat al Tainci. Barnaba zice: ,Ne pogoram in apa plini de pacate si necurati, dar iesim purtand in sufletul nostru fructul temerii si al sperantei in lisus”, ,Primim iertarea pacatelor si, nadajduind intru numele Lui, ne facem iardsi noi, creandu-ne din now". Herma a pus in lumina necesitatea si eficacita- lea penitentei inainte de botez. El zice, ,,Pietrele, prin care sunt inchipuiti oamenii care intra in Bi- serica, trebuie s4 treacd prin apa botezului ca sa se umple de viata, deoarece dansii nu pot sa intre in imparatia lui Dumnezeu decat parasind viata lor trecuté, care contine germenul mortii; cici omul, pina la a-si apropria numele de fiu al lui Dumne- zeu, a fost mort; dar Indata ce primeste acest sigi- liu, se leapada de moarte si intra in viata. Sigiliul acesta este apa botezului: in ea oamenii intra morti $i ies Vii". Tustin Martirul si Filosoful, primul apologet, spune: ,Daca cineva crecde cu tarie si este convins ca invataturile si cuvintele noastre sunt insusi ade- varul, si se obliga sd-si conformeze viata cu el, il invalim sd ceard de la Dumnezeu, prin rugdciune si ajunate, icrtarea pacatelor sale de mai inainte, si ajundam si ne rugam si noi impreund cu el. Dupa aceea il ducem intr-un loc unde e apa si acolo se naste din nou ca si noi, adici se cufunda in apa si se spala in numele Parintelui tuturor, Domnul Dumnezeu, si al Mantuiterului nostru lisus Hristos 18 jal Duhului Sfint, caci Hristos a zis ca de nu se va ste omul din nou, nu va intra in imparatia lui umnezeu” [12]. De aici se vede ca botezul este iminare pentru cei ce primesc invatdtura cresti- na, iar cl se produce in baia in care omul s-a spa- tin numele celor trei Persoane si al carei efect le renasterea (Gvopévvyotg). lar in Apologia I, cap. LXV, 1, zice: ,Dupa ce m spalat [botezat] pe cel care s-a convertit, il onducem la locul in care sunt adunati acei pe care noi ii vom numi refi ladica credinciosi sau borezati, ficind apoi rugaciuni fierbinti, pentru oi, pentru cel luminat [botezat] si pentru toti cei- Talti de pretutindeni, pentru ca ajunsi la cunostinta adevarului, si ne aratam si prin fapte virtuosi si Implinitori ai celor poruncite, spre a ne invrednici de mantuirea vesnica” [13]. Clement Alexandrinul numeste botezul baie, pentru ca prin el ne spalam padcatele; gratie, pentru ca prin el ni se iarta pedepsele meritate pentru pacat; luminare, pentru ca prin botez primim da- rul contemplarii celor divine. Origen proclama: ,Botezul izbavitor nu se poate face decat in numele Prea Sfintei Treimi, adica prin chemarea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh" (14), iar ,Biserica a primit de la Apostoli traditia de a-i boteza si pe prunci” [15]. Tertulian, vorbind despre apa botezului, zice: ,Daca apa prin firea sa, ca materie intrebuintata la 19spalat, ne duce cu gandul la presupunerea unei curatiri ispasitoare, cu at@t mai vartos va avea avea aceasta insusire prin autoritatea dumnezeias- ea, de la care a primit toata puterea ei” [16]; si inca: ,Nu o data, ci de trei ori ne cufundim: cate o dati in numele fiecareia dintre Persoanele Sfintei Treimi” [17]. Ne mai spune cA, pe baza traditiei bi- sericesti, se cerea de la cel ce se pregatea pentru botez, inainte de cufundarea de trei ori, sa se le- pede de Satana si de slujitorii acestuia $i sa dea rispunsuri la intrebarile despre credinta propova- duita de Hristas (18), caci ,sufletul fiecdrui om este posedat de un demon si numai prin exorcis- me poate scipa de el” [19]. Ciprian expune botezul pruncilor si botezul singelui: ,De aceea, iubitul meu [rate, sinodul nostru a hotarat urmatoarele: Nu trebuie s4 inde- partim pe nimeni de la botez si de la harul lui Dumnezeu, Care este bun si indurator cu toi. Ceea ce trebuie si se pazeasca de catre toti este, dupa mine, mai ales grija fata de cei de curand nasculi, care merita deosebita noastra atentie si bunavointa Dumnezeului nostru” [20]; si mai de- patte: Sd se slié ca acei catehumeni care se su- pun muceniciei nu sunt lipsiti de botez, caci sunt botezati cu botezul cel mai mare si cel mai glo- rios, cu botezul singelui, despre care a vorbit MAntuitorul Insusi atunci cand a zis ca El are sd se boteze cu un alt botez (Matei 20, 22). Si iarasi 20 lomnul ne incredinteaza, in Evanghelia Sa, ca cei au fost botezati din propriul lor sange, si s-au rsit prin suferinte, ajung la desavarsire $i pri- sc harul fgaduintei divine” [21]. Din oglindirea Tainei dumnezeiesti a Sfanvului tez in scrierile Parintilor si autorilor biscricesti n primele trei veacuri, observam in treacat ur toarele: L. Ca botezul —instituit de Mantuitorul, practicat » Apostoli si de urmasii lor — s-a facut dintotedea- na in numele Sfintei Treimi. 2. Ca se facea de cdtre episcopi si presbiteri, rin cufundare in apa curgdtoare, spre iertarea Acatelor si renastere spirituala. 3. Ca botezul se oficia si pruncilor, iar pentru i mari se cerea o pregdtire, lepadare de Satana 3i dorinta de unire cu Hristos. De asermenea, a fost socotit botez si botezul sangelui. 4, Ca mantuirea vesnicad are ca usd de intrare botezul. Lamuriri asupra botezului mai gasim si in Con- stitujiile Sfintilor Apostoli [22] — care sunt ,oglinda Bisericii de la mijlocul secolului al I-lea pana la mijlocul celui de al TV-lea”. Cartea TI, cap. 7, vor- beste ,despre insusirile acelora ce voiese sa pri- measca Sfantul Botez: ei nu trebuie sa mai pacatu- iasca”; cap. 17 — despre semnificatia ceremoniilor de la batez; cap. 18 - despre purtarea celui bote- zat. Cartea VI, cap. 15 — botezul 3a se sdvarseasca 21numai o data, insé nicidecum de cdtre un eretic, Cartea VIL, cap. 22 — botezul trebuie savarsit dupa porunca Domnului; cap. 40 — despre curatenia launtrica a catehumenilor; cap. 41 — cel ce vine la hotez il abjura pe Satan, se consacra hui Hristas si pronunta Simbolul Credintei; cap. 48 — despre sfinfirea apei de la botez. Cartea VII, 8 — despre cei ce sunt de botezat; cap. 32 — deosebite canoa- ne ale Apostolului Pavel cu privire la cei ce vin la botez, care trebuie primiti si care nu. Aceste capitole, numai insirate aici, prezinta un real folos pentru cine s-ar osteni s4 le citeasca, deoarece reprezinta punctul de vedere al Bisericii primare. De asemenea, daca am cerceta si Canoanele Sfingilor Apostoli — scrise pe la finele secolului al Il-lea — am vedea ca in ele sta scris: Canonul 46 — ,Episcopul sau presbiterul, de va admite botezul sau jertfa ereticilor, dispunem sa se cateriseasca”. Can, 47 — ,Episcopul sau presbiterul, de va bo- teza din nou pe cel ce are botez adevarat, ori de nu va boteza pe cel spurcat de c4tre necinstitorii lui Dumnezeu, sa se cateriseasca — ca unul ce-si bate joc de Crucea si de moartea Domnului...” Can, 49 — ,Daca vreun episcop sau presbiter nu ar boteza dupa porunca Domnului, adica in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fird de inceput, u in trei Fii, sau in trei Mangaietori, sa se afuri- sca". Can. 50 — Daca vreun episcop sau presbiter va savarsi tei afundari ale acestei Taine, ct o pura afundare, care se face intru moartea Dom- lui, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: tezali iniru moariea Mea, ci: Mergénd, tnvatafi te neamurtle, botezdndu-le in numele Tataliat al Fiului si al Sfaintului Dish (Matei 28, 19)’. Astfel e mdarturisita realitatea botezului in pri- ele rei veacuri crestine, adica la obarsiile Tradi- «| bisericesti. I, Sfantul Vasile cel Mare Sa pdsim putin mai departe, in veacul de aur al iteraturii crestine, care ne intereseaza in chip de- osebit, intrucat avem de cercetat o scriere despre botez a unui mare dascal si ierarh de atunci: SE. Va- sile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochici. in acea vreme, Dumnezeu a impodobit Biseri- ea Sa cu sfinfi oratori si scriitori fara numar, N-avem decat sa ne gandim la atletul Ortodoxiei din Egipt, Sf. Atanasie; la Episcopul catehet al lerusalimului, Sf. Chiril; la teologul crestindtatii, Sf, Grigore de Nazianz; la cel mai mare exeget si orator, Sf. loan Gura de Aur; la oratorul Sirici si lupatorul contra 23ereziilor, Sf. Efrem; la filosoful Capadochiei, SE. Grigore de Nyssa; la fondatorul vietii monahale si neintrecutul filantrop, Sf. Vasile cel Mare; la ferici- tii Icronim si Augustin, sau la luminatii imparati Constantin si Teodosie. Dintre ihustrii ierarhi din veacul al TV-lea, care au stralucit cu indoita lumina a geniului si a sfinteniei, poate numai Sf. Joan Gura de Aur a mai fost atat de admirat de cdtre contemporani si laudat de ca- tre posteritate ca Sf, Vasile cel Mare. 1. Viata Sfantului Vasile cel Mare S-a nascut la finele anului 329 in Cezareea Ca- padochiei, dintr-o familie bogata i profund cres- tind, Tatal sau — purtand tot numele de Vasile — era retor si avocat, iar mama sa, Emilia, era o fe- meie plina de virtufi, cdreia i se spunea whranitoa- rea siracilor’, Acesti parinti au avut zece copii. Dintre acestia, trei au devenit episcopi: Sf. Vasile, SE. Grigore de Nyssa si Petru de Sebasta. Sora lor, Macrina, a intemeiat mandstire de cdlugarite la Anesi, iar fratele lor, Naucratiu, a fost pustnic $i mare ficdtor de minuni, Bunicul sau dupa mama fusese martir; iar bunica sa dupa tata, anume Ma- crina (numita si ,Macrina cea Batrana”, spre a o deosebi de ilustra ei nepoaté pomenita mai sus), 24 are i-a dat invatdtura pe cand era copil, fusese senica Sf. Grigore Taumaturgul in Pont. Primii ani de stuciu fi ficu in Cezareea si Neo- sarcea Pontului, Tatal sau i-a fost dascal de re- rica. Apoi a mers la Constantinopol, unde a stu- at cu sofistul Libanus. Vasile si-a impodobit intea si sufletul cu alese invataturi, dovedindu-si intea dascililor si a tovarasilor ascujimea cuge- lui si puterea de munca. De aci merse sa stucli- e la Atena, focarul civilizatici, unde intalni il pe rigore de Nazianz, cu care lega o sfanta priete- e. Fi n-aveau decat o locuinfa, o masa, o voinja si ardoare deopotriva pentru virtute. Nu cunos- au decat dowd drumuri: unul principal — al Sfin- i Biserici, pentru a primi acolo invataturile das- lilor; celalalt secundar — al scolilor, unde rimeau invatatura unor sofisti renumiti, precum ;eanul Proheresius si bitisianul Himerius. Vasile pardasi Atena, venind in patria sa, unde rofesd retorica si primi botezul la 28 de ani, de la piscopul Dianeos [23]; se lepida de lume, igi 4Andu averile, vizita pe pustnici, fu facut lector, se trase pe (armurile Lrisului. Retras din lume, compuse, impreuna cu Grigo- de Nazianz, o scriere cu numele de Filocalia — dicd o culegere de pasaje din scrierile hui Origen. | organiza viata calugdrilor dupa regimul chino- itic al Sf. Pahomie. Ocupatia calugarilor consta in Jucru manual, rugaciune si studiu. Pentru ei facu 25d) o culegere de 24 discursuri, panegirice si ili: e) alte omilii atribuite; Regulile (cele mari si cele mici). Cu Vasile al Amo- irei a luptat contra Eunomienilor, iar la 364 a fost slintit preot de catre Episcopul Eusebiu al Ceza- reei, cu care neiIntelegandu-se, a trebuit sa-] para- S€asca pentru cativa ani. Dar Eusebiu fl rechema si gasi in el un infelept sfatuitor, pentru a face fata imparatului arian Valens. li las cea mai mare par- te a administratiei eparhiei sale. Intimplandu-se o foamete mare, Vasile impart averile sale si-i ajuta pe cei lipsiti. In 370, cu mare greutate, este ales Episcop al Cezareei Capadochiei — in locul lui Eusebiu. In scurta durata a episcopatului sau, Sf. Vasile a des- fasurat o rodnica activitate: a dezvoltat organizatia monahismului, a ficut aseziminte de binefacere, a luptal contra erezici, a biruit in cuvant pe pre- fectul Modestus si pe Valens (care a vrut sa-i mic- soreze eparhia), |-a sfintit fratele sau Grigore ca Episcop de Nyssa, iar pe Grigore de Nazianz ca Episcop de Sasima, A murit la 1 februarie 379. B. Scrieri ascetice: a) trei discursuri ascetice; b) despre judecata lui Dumnezeu si despre inta; c) precepte de morala — 80 (Elica sau Morala); d) Regulile mari— 55 (dezvoltate); e) Regulile mici— 312 (prescurtate); C, Scriert dogmatice: a) combaterea Apologiei nelegiuitului Eunomie; b) Despre Sfanitl Dub; _D. Corespondentd G65 sau 366 de epistole); E. Sfanta Liturghie care-i poarta numele. Urmarind aceste scrieri ale Sf. Vasile cel Mare, ssc de cuviinta sa redau un pasaj din cuvanta- a 20-a a Sf. Grigore de Nazianz, care vorbeste el despre ele: ,Cand citesc Hexaimeronul sau, imi pare ca t mai aproape de Creatorul universului $i ca trund in toate misterele creatiunii. Cand citesc rile pe care le-a compus pentru combaterea ticilor, imi inchipui ca vad focul care mistuie 2. Scrierile Sfantului Vasile cel Mare A. Serieri exegetice: a) 9 omilii asupra Hevaimeronilii b) omilii asupra a 13 Psalm biblici; ¢) comentariul la primele 16 capitole din Jseaia; 26 27Sodoma si care preface in cenusa aceste limbi scelerate si nelegiuite, sau ci vid Turnul Babel, care, fiind rau construit, se prabuseste intr-o clipa. Cfnd meditez asupra a ceea ce a scris cu privire la Sfintul Duh, ma simt pe deplin tneredintat de dumnezeirea Sa, Si intemeiat pe demonstratiile pe care face, vestesc cu siguranta si celorlalti acest adevar. Operele compuse pentru oamenii ale ca- ror cunostinté sunt mai marginite au o mare in- semnalate pentru cuvintele simple. Panegiricel sale intru lauda martitilor ma fac a dispretui pr priul trup. Ele imi inspira curaj si ma fac si dore a fi incercat si in asemenea lupte. Cuvantarile sal morale reprezinta tot atatea framoase reguli de via ta, fiindu-mi de un mare ajutor pentru a-mi curafi trupul si sufletul si pentru a deveni un templu demn de Dumnezeu, sau mai bine zis un instru- ment al laudelor Sale, ficindu-ma4 sa cunosc ma- rirea si puterea Sa”. ne, cu caracter tare, stiind ce vrea si gasind cu firfire mijloacele necesare pentru realizare. Este pastrator al credintei traditionale si un iubitor copilarie al culturii clasice. E filosof cand tre- si combata o greseala, e oratorul care ramanc ‘contact cu oamenii, stie sa le vorbeasca si sa-i duca, Acest ansamblu de calitati stralucitoare si te- inice i-a ingaduit Sfantului Vasile sa exercite in ra vreme o inriurire covarsitoare. A fost un stin deplin prin gandire si atitudine, iar din net de vedere literar pare a fi cel mai clasic dintre rintil greci. Pentru a ne da seama de autoritatea personali- ii sale, mavem decat si ne gandim cat de darz raspuns prefectului Modest: .Wrei averile mele? Ia-le! Pe mine nu ma vei rici, iar pe tine nu te vor imbogati. Zdrenjele de mine si ceasloavele mele chibzuiesc ca nu-ti fac buintd. De izgonire nu ma tem, ca tot pamantul al lui Dumnezeu: De eaznele la care vei fi vrand ma pui, nici o grij nu port, ci mai vartos ti-ci ultumi, cAci astfel ma vei trimite mai degraba la umnezeu. “Modest, cuprins de grea furie, i-a zis: imeni nu mi-a vorbit vreodata cu atéta indraz- ealdi'.. Atunci, Sf. Vasile n-a pregetat sa-i raspun- 4: ,Pentru ca nu fi s-a intamplat s4 vorbesti cu un piscop. Intru toate noi ne purtam cu smerenie si Kindete, dar cand cineva ar vrea sa ia de la noi 3. Caracterul Sfaniului Vasile cel Mare Pe drept a fost numit cel Mare" pentru inteli- genta, cuvantul si caracterul sau. Trasatura domi- nanta a caracterului sau pare a fi o armonioasd plinatate a darurilor celor mai felurite. Biserica a avut putini oameni asa de desavarsiti si echilibrati ca el. A fost totodata om de doctrind, a carui cu- getare precisa calauzeste o generatie, si om de ac- 28 29care veghea sa n-o pierdeti; toti, in fine, pe acela care s-a facut tuturor toate, Ca pe toti sa va castige ui Hristos !". Si daca Sf. Vasile e primul orator pe care a contat Biserica, inseamnd cd e primul care vorbeste, in ot timpul si inaintea oricdarui om, un limbaj pe cat le firesc, pe atat de plin de stiinta, a carui elegan- a nu-i diminueaza nici simplitatea, nici puterea. Si daca spiritul si inima, activitatea si autoritatea i-au fost cu totul regesti, dupa cum fl araté si numele ,basileu“, adica imparat], inseamna ca acest Pa- inte bisericese a fost in drept sa dea si cele mai uternice invataturi, in omiliile sale, cu privire la dogmele credintei ortodoxe, inclusiv cu privire la fantul Botez. Este de regretat ca instructiunile dresate de Sf. Vasile catehumenilor din Cezareea u ne-au fost conservate. Alaturi de Catebezele lui Chiril, ele ar adauga pretioase invataminte la cele > care ni le-au transmis Sfintii Parinti ai Bisericii in acea vreme, privitoare la administrarea bote- wului, siar completa opeta sa Despre Sfantul Dub. pe Dumnezeu si dreptatea Lui, o, atunci nu ne te- mem de nimeni!”. Si pentru a lamuri pe scurt cata valoare a avut pentru limea crestina, reproducem aici frumoasa peroratie din cuvantarea Sf. Grigore de Nazianz la comemorarea mortii Sf. Vasile: ,Veniti acum, 0, voi toti, preoti si leviti, odini- oara credinciosii lui tovarasi, si voi toli, ori¢cine veti fi, cetateni si straini, uniti-va cu mine pentry a-i aduce cuvenite laude: fiecare dintre voi s4 martu- riseascad tot ce cunoaste din virtutile sale. Epis- copi, laudati-l pe legislatorul vostru! Turma, lauda-l pe pdstorul tau! Oratori, laudati-! pe dascalul vos- tru! Fecioare, laudati-l pe purtatorul vostru in oda- ia Mirelui! Femei, laudati-l pe calauzitorul vostru ! Pustnici, laudarti-| pe cel ce va dadea anipi! Cuvi- osi, audati-l pe judecatorul vostra! Suflete simple, laudati-l pe piosul vostru invatator! Ostenitori ai suintei, laudati-l pe cel ce era luminator cercetari- lor voastre ! Fericiti ai veacului, ldudati-l pe cel ce punea frau patimilor voastre! Qameni nenorociti, ldudati-] pe cel la care aflati ingereasca miAngaie- re! Batrani, l4udati-l pe sprijinitoral vostru! Tineri, laudati-l pe cel ce va descoperea tainele vietii! Sa- raci, ldudati pe providenta voastra! Bogati, lau- dati-l pe chivernisitorul milosteniei voastre ! Lau- dati-l, vaduve si orfani, pe ocrotitorul si parintele vostru; bieti strdini sau cetéteni— pe fratele vostru; voi, cei ce va bucurati de sandtate, pe prietenul Hl. Cartile despre Botez Cele douad cai Despre Botez care se gasesc in olectia operelor sale, dar care sunt trecute la ad- lenda, se pare cd le-a scris un discipol al sau sub 30 31|, 3. Hristos ne-a eliberat de blestemul pacatu- _ Deci suntem datori sa urmdam Lui, ca sa ne in- dnicim a ne numi ucenici adevarati. 1,4. Domnul ne cheama la cina, 54 nu intarziem cauza grijilor vietii — precum cei din pilda ce- chemati! yl, 5. Ca sa venim la har, trebuie sa ne eliberam sub tirania diavolului, Ca ucenici, suntem da- si invatim despre creatia lumii, intrupare, in- rea mortilor, a doua venire, infricosata juclecata asplata cea dreapta, MI, 1. Cum se boteazd cineva cu botezul cel rat in Evanghelia Domnului nostru Tisus distos. Neavand aici cetate stalatoare, omenirea leste spre cer: acolo este dreptatea deplina si ntuirea vesnica. Il, 2. Cine cauta desavarsirea trebuie sa fie lipsit orice meteahna. In inpaAratia cerurilor pot intra: Cartea intAi (1513-1580) cuprinde trei cuvan- i sdraci cu duhul; cei prigoniti pentru dreptate; tari sau capitole impartite pe paragrafe, dupd cum i care prisosesc in dreptate mai mult decat fari- urmeaza: ii; cei care 9 privesc cu nevinovatia unui copil; i care sunt nasculi de sus. ll, 3. Fericiti sunt cei care implinese toata legea se arata in toate vrednici slujitori ai lui Hristos. ll, 4. Deosebireéa dintre botezul lui Moise si cel lui loan este ca intre Hristos si Templu, Ceea ce a glorios odinioara, acum nu mai straluceste. an Botezatorul, vorbind despre Mantuitorul, dictare. in lipsa cuvantarilor pierdute, ele impli- nesc un mare gol si, intrucat sunt in tonul invata- turii SF. Vasile si al Bisericii, prezinta o mare valoa- re pentru toate timpurile. Cele trei trepte ale catechumenatului — auditorii, asistentii si alesii— luara o mare dezvoltare in seco- lul al I'V-lea. Exista un invatamént traditional pen- tru disciplina secretului, pentru ca in instructiunile date catehumenilor nu se spunea toate invatatu- rile. 5f. Vasile ii indemna pe cei din Cezareea sa nu se departeze de botez, nici sa nu-l amane, caci fara el sunt ca si morti. Traducerea pe care o prezint in continuare este cuprinsa in colectia Migne, P. G.,-vol. KXXI (1513- 1628). Voi rezuma aici aceste carti, pentru a avea, din capul locului, o idee clara despre cuprinsul tracluceril. I, 1, Trebuie mai int4i sa inveti de la Domnul si pe urmé sa te invrednicesti de Sfantul Botez. Te- ma acestei cuvantari este invafatura botezului du- pa Evanghelia Domnului. I, 2. Ucenic al Dommnului este acela care tsi ia crucea si-l urmeaza. Ceea ce-i opreste pe multi sa fie ucenici este pacatul. 32 i » Despre Botez 33spune: ,Acela trebuie s4 creascd, iar eu si ma micsorez”. q II, 5. ,Ca soarele intre stele straluceste botezul. Domnului fata de cel al lui loan, Botezul Domnu- lui este mai presus de toatd mintea, slava mai inaltd- decat orice dorinyé si rugaciune omeneasca, ase- menea soarelui care intrece toate celelalte stele”. Il, 6. Cuvintele de trimitere — ,Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-te..." — au semnificatia’ lor, care se intelege prin rugaciunea de obste. Il, 7. Despre indreptarea din nou. Nimeni nu e curat de pacat, chiar de ar fi o zi viata lui. Hristos ne-a chemat din nou la acea slava dintai a chipului lui Dumnezeu, pentru ca ne-a rascumparat prin scump sangele Sau. Il, 8. Prin har ne-am botezat si ne-am imbracat cu Hristos. Sa murim pacatului si sa fim fii ai lui Dumnezeu prin har! II, 9. Gel ce a cunoscut voia Domnului si n-a | ficut-o, acela se va bate mult. 5a luptaim, deci, ca sd nu pierdem un astfel de dar. ; Hl, 10. Prin botezul cu foc intelegem luminarea constiintei noastre: dupa cum un fier inrosit in| para focului nu-l mai cunosti ca e fier, asa si noi, dupa promirea botezului, s4 uram si sa blestemm | pacatul, innoindu-ne dupa chipul Creatorului. } Il, 11. Aprinzandu-ni-se sufletul de credinta si ascultare, moattea nu Va mai avea putere. Pacate- le noastre se vor face albe ca zapada — daca vom 34 umbla ¢a fii ai buminii. Sa facem binele nu numai prietenilor, ci si dusmanilor nostri! ds Il, 12. Trebuie nu numai sa ne ristignim legii, ci si si murim legii. Toate gunoaie sa le socotim, pentru a-L urma netulburati pe Hristos. II, 13. $4 me desfacem de lege — care omoari; sf traim dupa cuvintele Domnului — care sunt duh si viati! Moartea se cade sa o privim ca si sadirea semintelor care mor si risar. Cand va veni Fiul Omului, noi, cei vii, 1] vom intampina in vazduh $i apoi pururea cu Domnul vom fi, , ll, 14. Cine se boteaz’ in Hristos, se boteaza in moartea Lui si inviaza cu El, desfacandu-se de omul cel vechi. Om vechi este numit acela care face iarasi si iardsi multime de pacate. Il, 15. Dupa cum cel ristignit pardseste pe cei cu care a trait, tot asa cel botezat se desface de lu- crurile de mai inainte, stramutAandu-si mintea la cer. Acolo e cetajenia lui, prin innoirea sufletului. Apa este asemAnarea crucii, a mortii, a Inmorman- tarii si a invierii din morti. Il, 16. Murind pacatului, s4 nu ne mai intoar- cem la el, ci nesmintit sd pazim poruncile! ll, 17. lubirii lui Hristos se cuvine sa-i faspun- dem cu trairea dupa exemplul vietii Lui. Il, 18. Desfacuti de lege, sa ne ferim de orice pata a sufletului si a trupului! II, 19. Pedepsiti sunt cei ce vor s4-si arate drep- tatea si infelepciunea lor omeneasca. 35Il, 20. De ce se boteazi in numele Tatalui, si al Fiului, si-al Sfantului Duh? Pentru ca sa invarim dogma evlaviei si sa renastem in duh, Il, 21. Pentru ca sd umblam pe caile duhului, schimband locurile si obiceiurile omului vechi. IL, 22. In Hristos una suntem, pentru ca El ne-a impacat cu Dumnezeu. Nu e iudeu, nici elin... Il, 23. Ca o scandura neslefuita care este prega- lila pentru o rama regeascd, asa ¢ si cel ce prin botez se pregateste a trai cu Hristos. ll, 24. Ca fii ai Tatalui, sa ramanem in El prin credinta $i iubire, prin pazirea poruncilor! ll, 25. $4 ingrijim de suflet nu cu iubire fatarni- cd si din interes, cdci unele ca acestea intristeaza Duhul Sfant. Il, 26. Suntem datori ca inainte de botez sa ne pregatim a ne lepdda de pacat. Il, 27. Tréind in Duhul, ne botezim in numele Fiului; imbracati in Fiul, devenim noi insine fii ai lui Dumnezeu, adicd ne botezim in numele Tata- lui. Cugetind cele de mai sus, dreptii vor straluci ca soarele. TH, 1. Noul botezat sa creasca in duh prin parti- ciparea la Sfintele Taine. Adica: intai sa invete, apoi si se boteze, iar pe urma sa se facd partas acestora, lata etapele catehumenatului in chip pedagogic. 36 Ill, 2. Hristos a instituit Taina Euharistiei. Cand Miincam si bem, sd ne aducem aminte totdeauna de Cel ce pentru noi a murit si a fnviat! ll, 3. Cel ce maninca si bea cu nevtednicie, acela este osandit. Pentru a scdpa de osanda, trebuie moara pdicatului si lumii si sa vieze lui Hristos. Cartea a doua (1580-1628), spre deosebire de prima, ¢ formata din intrebari si raspunsuri (in nu- mar de 13). Ideile pe care le dezvolta fac parte tot din invatdtura botezului. Ele nu numai ca nu con- Yrafac ceva din Sf. Scriptura si Sf. Traditie, dar ehiar numai pe ele se intemeiaza. Iata-le rezumate: 1. Daca cel botezat cu botezul Evanghelici Dornului este dator si moara pacatului si sa vie- ge lui Hristos. 2. Daca poate cineva pervertil, necurat si Inti- Mat sd slujeasca cele sfinte. 3. Daca poate cineva intinat trupeste si sufle- Teste sa se impartaseasca. 4, Ce atitudine sa ia cineva, dacd ise pare vreo eontracliche in Cuvintele Domnului? 5, Daca neascultarea de un cuvant — care n-are amenintare — este vrednica de osdnda si de moarte. 6. In ce std neascultarea: in fapta celor potriv- ici sau a celor ce tac? 7. E bine sé ise facad pacadtosului dreptate ca $i lorlalti credinciosi ? 578. E primita inaintea lui Dumnezeu fapta care nu e conforma poruncii Domnului? 9, Poti sa ai tovarasie cu cei nelegiuii si cu fap- tele intunericului? 10, E primejdios intotdeauna sa aduci sminteala ? 11. E primejcios sa se impotriveasca cineva po- runcilor, sau sa nu lase pe altul sa le implineasca, sau sa tolereze cele neingaduite ? 12. E dator cineva sa poarte de grija de tof, sau numai de cei incredingati? 13, Se cade sa suferim orice ispita primejdioasa pentru ascultarea de Domnul! si pentru grija celor increclintati ? Cartea a doua std in stransa legatura cu prima si o completeaza. Valoarea amindurora este nepretuita, pentru c4 vin s4 ne arate invatatura secolului al TV-lea de- spre Sfintul Botez, intemeiata pe autorilatea unui mare Parinte bisericesc. Pr, Dumitru V. GEORGESCU NOTE 1. Pr. 1. Milxileescu, Manual de Teologie Dogmaticd, ed. a , Buc:, 1932, p. 199. 2. Cf. Micul Gatebism al lui Lather. 4, Icon. Dr. Gr. Cristescu, Predica si catebeza, Sibiu, 1929, 12. 4, Icon. Dr, Gr, Cristescu, foc. cit, 5. Dr. V. Gheorghiu, Sf Bvangbelie dupa Matei, cu comen- iu, Cerniuyi, 1925, pp. 139-140. 6. Dr. V, Gheorghiu, op. cit, p. 141. 7. Citat dupa Pr. 1, Mihalcescu, “Dogma despre sfintirea wilui", in Biserica Ortodaxd Romdnd, nr. 3/1927, p. 157. 8, Irineu, Adversus baeresis., citat dupa 1, C. Popescu, ezul ca sacrament, Puc., 1894, p. 41- 9, Curintared 176. 10, Asupra semnificatiei cuvantului _botez" m-am orientat j ales dupa: Dictionnaire encyclopédique de la Théolagie catholique, U, Patis, 1864, si Dictionnaire de Théologie catholique, Paris, 1903. LL. Arhim, [uliul Sctiban, Curs de Teologie Monaled, ed. a Il-a, Buc. 1921, p. 620. 12. Apel. I, V,9, citat dupa Pr. 1. Mihalcescu, 13. Comentariu la Epistola cere Romani, 14, De principiis I, 3, 2. 15, Comentariu la Bpistola catre Romant, 16. De baptismo, 5. 17. Adversus Praxeam, 26. 18. De Carona militis. 19, De ainid, 20. Epistola 59 ad Fidum_ 21. Epistola 7B. 22. Pr. Gh, N, Niqu, Gonstitupiile $f Apastoll, Buc., 1907. 23, Se spune ca la botezul Sf. Vasile un fulger de foc s-a pogoric asupra lui si iesind un porumbel din acel fulger, s-a fepezit in apa, tulburand-o. Apoi a zburat la cer.ALE CEELT INTRE SFINTT PARINTELLT NOSTRU VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPLT, CEZAREET CAPADOCHIEL DOU CARTI DESPRE BOTEZGARTEA [NTAI Cuvdntarea I Gd trebuie mai intdi sd inveti de la Domnul si numai apoi sa te invrednicesti Sfaniului Botez 1. Domnul nostru Tisus Hristos, Fiul Unul Nas- ital Dumnezeului Celui Viu, dupa invierea Sa din rti, primind fagaduinta lui Dumnezeu-Tatal, d zice prin David proorocul: ,Fiul Meu esti Tu, astazi Te-am nascut. Cere ce la Mine si-Ti voi da neamurile spre mostenire $i marginile paman- ui, stipanirea Ta” (Ps. 2, 7-8), t-a luat la El pe nici, le-a aratat lor puterea data Lui de la Tatal si a zis: ,Datu-Mi-s-a Mie toata puterea In cer si pre mant”, apoi i-a trimis pe ei, poruncindu-le; ergind, invatati toate neamurile, botezindu-le numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Watandu-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit youd...” (Mt. 28, 18-20). Deci, poruncind Domnul ai intai: ,Invatati toate neamurile”, iar apoi addugand: ,botezindu-le...” si celelalte, voi, tre- nd sub tacere porunca dintai, ne-afi cerut pare- a noastrd despre cea de-a doua. insa noi am fi socotiti potrivnici poruncii Apostolului, daca nu am rispunde indata zicand: ,Sa fiti gata totdeauna si rispundeti oricui va cere socoteala despre na- dejdea voastra” (7 Ptr. 3, 15). 43Vom infatisa, deci, invatatura botezului dupa Evanghelia Domnului, urmand mai cu seama feri- citului loan. Vor aminti cele multe zise despre el in scrierile de Dumnezeu insuflate. Insa, neapdrat, trebuie prezentate astfel — pas- tind ordinea cea de la Domnul statornicivi — in- cat mai intai sa invarati sa Cunoasteti puterea lui- apoi, primind tnvatditura despre stralucirea bote- zului, sa inaintati intr desavarsire, deprinzindu- Va Sa paziti toate cate a poruncit Domnul ucenici- lor Sai alesi, dupa cum este seris Asadar, mai intai am auzit zicdndu-se: ,Invajati!”, Pe urmi, insi, e de trebuinta Sa amintim despre cele ce ay fost ioe cu privire la aceasta porunca dintai, urmand invala- tura bineplacura a lui Dumnezeu. lar dupa acestea pazind nesmintit ordinea cuveniti, spre a implini voila tui Dumnezeu, sA nu cidem din nou. Caci Demnul ne face cunascut sine lamureste: ca astfel .s4 va adunati comori in cer" (Mt. 6 20), lar astfel de vorbe, spuse in chip simplu aici, se lamurese in alt loc, unde zice: »Vindeti averile voastre si dati milostenie: faceti-va pungi care nu = se invechese, comoari neimputinata in ceruri..." (fe 2. 33), § multe altele de acest fel. oe a2 Prin urmare, ucenic inseamna sa inveti de la Insusi Domnul tot ce te apropie de Dumnezeu Sa-I urmam Lui, adicd sa-I ascultim cuvintele. Sa credem in El si s4 ne incredingam Lui, ca Domnu- lui si Imparatului nostru, doctor si dascal al Ade- 44 lui, spre nadejdea vietii vesnice. 5i sa ramanem acestea, dupa cum este scris: ,Deci zicea eatre iudeii care crezusera in El: Daca veti ane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat uce- i ai Mei; si veli cunoaste adevarul, iar adevarul _va face liberi” Un. 8, 31-32). Para indoiala, se intelege aici libertatea sufletu- , care ne slobozeste de sub tirania diavolului si scapa din robia pacatelor. Caci zice: ,Oricine Warsesle pacatul este rob pacatului” (7. 8, 34) si i sub judecata mortii, dupa cum ne-a incredintat stolul Pavel zicand: ,Caci pe El, Care n-a cu- scut pacatul, L-a facut pacat pentru noi, ca sa bandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu” Ci r.5, 21). Si iarasi: ,Caci precum prin neasculta- unui om s-au facut pacdtosi cei multi, tot asa in ascultarea unuia se vor face drepti cei multi” om. 5, 19). Cel care se increde Domnului si se apropie de cu vrednicie, urmand dreapta invatatura, acela frebuic mai intai sa se departeze de orice pacat. Apoi sa se desparta de tot ce-ar putea sa-l abata de Ja ascultarea datoraté lui Dumnezeu, chiar daca, din felurite cauze,acele hicruri i‘s-ar putea parea drepte. Pentru ca cine face pacatul, sau se lasa prins in mrejele acestei vieti, e cu neputinta sa slujeasca asa cum sé cuvine, deoarece nu-i vred- “nic sa fie ucenic al Celui ce t-a zis tanarului: ,,Vvino $i urmeaza-Mi" (Mt. 19, 21), dupa ce-i poruncise 45dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu” (if Cor 5:22): Prin urmare, e de trebuinta ca din cele amin- lite, si din altcle de acest fel, daca nu in desert am aratat harul lui Dumnezeu, mai int4i s4 scapam de sub stapanirea diavolului — carc-l momeste pe om la pacat si-| stapaneste cu relele pe care acesta nu le vrea — si apoi, lepadand toate cele ce sunt de fata si inclepartandu-ne viata de la patimiri, sa ne facem ucenici ai Domnului, dupa cum Insusi zice: Daca vrea cineva sd vind dupa Mine, sa se lepe- de de sine, sa-si ia crucea si s4-Mi urmeze Mie” (Mt 16, 24), adicd 54 se faci ucenic al Meu". Acest lucru se da, mai pe larg, mai clar si mai cu- prtinzator, in Evanghelia dupd luca, despre care vom aminti mai incolo, Si ne vom elibera toti de osindirea unor astfel de pacate, cei care credem in harul lui Dumnezeu venit prin Fiul Cel Unul Nascut, Domnul nostru lisus Hristos, Care zice: ,Acesta este sangele Meu, al legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Aff, 26, 28). Dar marturiseste si Apostolul prin cele scrise candva: ,Si umblati intra iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu..." CAF 5, 2); iar in alta parte; ,Htistos ne-a rascumparat din bleste- mul Legii:..” (Gal. 3, 13), si multe de acest fel. Deci cand ne-a daruit iertarea pacatelor, atunci emul a primit izbavirea din pacat, prin Cel ce ne-a 48 scumparat pe noi, lisus Hristos; Domnul nostru, si n¢é poata apropia de Cuvant. Si atunci, nu te oricine vrednic sa urmeze Domnului, caci (ia- si zic) nu a zis tandrului: Vino si urmeazad-Mi" ai inainte de a-i zice: ,...vinde averea, da-o sara- or...” (Mt. 19, 21), Si nici nu la primit pe acesta ai inainte de a fi marturisit el cd se curaté de toa- sminteala si de a fi spus ca va face toate cate au st zise lui de la Domnul. Ca din aceasta aflim los nu numai in privinta averilor sia celor tre- Wincioase vietii de zi cu zi, dar invajam sa nu pu- sm mult pret nici pe celelalte impartite noua dupa reptatea legii sau a naturii — potrivit Domnului ostru lisus Hristos, Care zice: ,Cel ce iubeste pe ti sau pe mama mai mult decat pe Mine, acela nu ste vrednic de Mine” (Mt. 10, 37). Tot asa este cunoscut si pentru restul celor apropiati — al cas- nicilor — cu att mai mult cu cat sunt departati sau Straini de credinta, Pentru acestia adauga: .Si cel ‘ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie, acela nu este vrednic de Mine” (Mr 10, 28), Acest lucru il Mabileste si Apostolul, cand serie, spre a noastra invatitura: ,,...lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume" (Gal. 6, 14), astfel ca .nu eu mai triiesc, ci Hristos traieste in mine” (Gal, 2, 20). 4. larasi este de amintit cuvantul Domnului — care ne este adresat fiecaruia — cand a zis celui ce verea ingdduinta sa-si Ingroape tatal: ,Lasa mortit wi-si ingroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste 49 @ = Gespre Botezimparatia lui Dumnezeu” (Le, 9, 59-60). Si altuia, care l-a zis sa-i dea ingdduinta ca mai intai sa mearga sa-si randuiasea treburile casei, inca si mai mustrator s-a aritat, cdci ia zis: ,Nimeni care pune mana pe plug si se uita inddrat nu este potrivit pentru impardtia lui Dumnezeu” (Lc. 9, 61-62), Tot asa, orice slujba omeneasca datorata cu inje- lepciune ascultani Domnului, dar implinita cu in- tarziere, il face pe cel in cauza, chiar daci pare cinstit, sa fie nevrednic de a fi ucenic al Domnului si sa merite o si mai infricosata amenintare. In chip mai cuprinzator, El ne porunceste zicind: ,Daca vrea cineva sd vind dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si si-Mi urmeze Mie” (Mr. 16, 24). Dacd insa ne vin in minte cuvintele Domnu- lui eatre cel ce a zis: ,Fericit este cel ce va prinzi in imparatia lui Dumnezeu” (ic. 14, 15), invatim ce va sa insemne aspra si infricosata judecata a urgiei, prin care cei nevrednici se instraineaza de toata nadejdea cea bund. Deci El spune asa: ,Un om oarecare a facut cind mare sia chemat pe multi, Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa, ca sd spund ce- lor chemati: Veniti, ca iatd, toate sunt gata! Si au inceput toti, cite unul, s4-si ceard iertare. Cel din- tai i-a zis: Tarinad am cumpdrat si am nevoie sa ies ca s-o vad; té rog sa ma ierti. ar altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpdarat si ma duc s4-i incere; te rog sa ma ierti. Si al treilea a zis: Femeie mi-am — luat si de aceea nu pot veni. Deci intorcandu-se, luga a spus stapanului sau acestea. Atunci, mani- du-se, stapanul casei a zis: lesi degraba in pietele ulitele cetatii si adu-i aici pe sdraci, si pe nepu- ciosi, si pe orbi, si pe schiopi. Si a zis sluga: oamne, s-a facut Precum ai poruncit si tot mai este loc. Sia zis stapinul catre sluga; lesi la drumuti la raspantii si sileSte-i si intre, ca sd. mi se um- le casa. Caci zic vaud: Nici unul dintre barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea” (Lc. 16, 16-24). Si din nou Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care a fost trimis de la Tatal nu ca sa ju- dece lumea, ci ca s-o izbdveasca (cf. In. 12, 47), fimandnd intru El si plinindu-i voia, aduce invata- tura asprei judecati, ca sa ne faca pe noi vrednici ‘cenici ai Lui, zicand: ,Dacad vine cineva la Mine si nu uriste pe tatal su, si pe mama sa, $i pe femeia Sa, si pe copiii sai, si pe fratii sai, si pe surorile sale, chiar si insusi sufletul sau, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Lc. 14, 26). ,Si-— zice — cel ce nu-si poartd crucea‘sa si nu vine dupa Mine, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Le. 16, 27), Acest lucru mi se pare ca-l figaduim prin apa botezului, cand mar- turisim ca ne rastignim impreuna cu El, ca impreuna sa murim $i impreunad s4 ne inmorman- tim —si celelalte, dupa cum sta seris (cf. Rom. 6, 4). 5. Tindnd seama de slabiciunile omenesti, Domnul a gasit potrivit ca si prin pilde sa sadeas- cA in inimile noastre deplina incredintare a adeva- 50 51rului, pregatindu-le pentru ascultare, Drept care zice: ,Caci cine dintre Vol, vrind sd zideasca un tum, nu sta mai intai si-si face socoteala cheltuie- lii, daca are cu-ce sa-l ispraveasca ? Ca nu cunwa, punandu-i temelia si neputand sa-] termine, toti cei ce-| vor vedea sa inceapa 2] [ua in ris, zicand: Omul acesta a inceput sa zideasca, dar n-a putut ispravi! Sau care rege, plecind sa se bat in riz- boi cu alt rege, nu va sta mai intai sa se sfatuiasca, daca va putea s4 intampine cu zece mii pe cel ce vine impotriva lui cu doudzeci de mii? lar de nu, ined fiind el departe, ii trimite aceluia solic si se roaga de pace. Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, nu poate sa fie ucenicul Meu. Buna este sarea, dar daca si sarea se va strica, cu ce va fi dreasa ? Nici in pamant, nici in gunoi nu este de folos, cio arunca afara, Cine are urechi de - auzil s4 auda" (Zc, 14, 28-35), Daca vom crede acestea, ne vom elibera mai intai de tirania diavolului si apoi vom sta departe de orice lucru plicut lui, obladuiti de harul lui Dumnezeu, prin Domnul nostru lisus Hristos, ca nu in desert ni s-a vyadit noud harul acesta. Cici am parasit nu numai lumea si poftele ei, dar si acele pretentii sau indatoriri catre altii, ba chiar si pe cele fata de propria noastra viata. Cand ne vom lepada noi de toate acestea, spre a ne implini datoriile cdtre Dumnezeu cu intelepeiune si grab- 52 4 ascultare, numai atunci ne vom invrednici sa enim adevarati ucenici ai Domnului. Incolo, invayam de la Moise gi de la Profeti, de la nghelisti si de la Apostoli, despre crearea ~ inceput a tuturor celor vazute si nevazute, de re Dumnezeu, prin Unul Nascut Fiul Sau, Dom- | si Dumnezeul nostru lisus Hristos. 1 mai in- jam despre celelalte cate sunt povestite in Seri: ile de Dumnezeu insuflate: despre bunatatea sau primea lui Dumnezeu, despre multa Lui rabdare, spre aratarea dreptatii Lui spre invatatura noas- pi, despre profetiile Intruparii Domnului nostru us, despre lucrurile care cad in aceeasi vreme i impotrivesc altora, despre Invierea mines Tas ava, despre inaltare si despre prea stralucita Ve- ire de la sfarsitul veacului, despre plinatatea dogmelor cu recunostinta primite prin lumina Evangheliei, despre evlavia fata de Dumnezeu in jubirea Domnulut nostru lisus Hristos, despre na- dejdea vietii vesnice si a imparatiei ceresti, ae dreptele pedepse vesnice ale celor ce s-au lepa de cele sfinte si despre rasplatirile celor care au trdit cu vrednicie in credinta sandtoasa a Evanghe- liei lui Dumnezeu gi in nadejdea vietii vesnice a imparatiei ceresti, Intru Hristos lisus, Domnul nos- tru (cf. Gal. 5, 4).youd, in parte, despre cele zise de insusi Dom- | si despre cei ce voiesc sd devina cu adevarat uce- 'ai lui Hristos, ins4 amintind putine din multe. Cand vom ajunge sa ne nastem de sus, ca $4 dem imparatia lui Dumnezeu fagiduita noua, inci, fiind nascuti din apa si din Duh, vom pu- intra in cetatea slavei. f entru pregatire, este nevoie sa aduc aminte teva din multele ce se afla scrise despre impara- -cerurilor, ca in nici un chip sé nu ne departam ele. Ba mai mult, pentru. a putea convinge pe plin, e mai sigur s4 vorbim cu prequire despre Je preotesti si despre animalele aduse pentru 4. Printre acestea din urma, daca vreunul era at neimplinit, de batjocurd sau nevoias, ne- And toate madularele, nu se primea in acest chip, pa cum este scris. Nici omul nu era ales pentru reotie de ar fi avut vreo meteahna, dupa cum ici animalul nu era primit ca jertfa (cf. Lv. 20, 18; , 21). Cum zice Apostolulk: Si toate acestea li s-au Himplat acelora ca preinchipuiri ale viitorului, si fost scrise spre povatuirea a noastrd, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor” CJ Cor. 10, 11). $i Domnul, aratind limpede si pe faya ce va sa Tnsemne mirirea, zice: ,...[unul] mai mare decat templul este aici” Ci, 12, 6). $i ardtand ca pentru ingrijirea sufletului se cuvine sa ne ostenim mult Yntru desavarsire, zice: ,...si cui i s-a incredinjat mult, mai mult ise va cere” (Lc, 12, 48). Cuvdntarea IT Cum se boteazd cineva cu botezul cel adevdrat in Evanghelia Domnului nostru lisus Hristos 1. Prin porunca Domnului nostru Tisus Hristo data noua, s4 ne jubim unii pe altii dupa cum El ne iubit pe noi (ef. A. 13, 34). si prin invatatura Apostol Pavel, si ne ingdduim unii pe altii intry iubire (cf. Ef 4, 2), ni s-a facut aritare despre tribu- tul de evlavie cu care suntem datori prin preaslivi- tul botez dupa Evanghelia Dommnului nostru Tisus Hristos, Nu doar sa vorbim despre vrednicia lucrari celei puternice, ci si contriluim cu ceva, asemenea vaduvei care si-a daruit cei doi banuti. 5i intra aceasta, este trebuinta de rugiciune de la toti cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, ca El Insusi, prin harul Sfantul Duh, si ne aducd aminte si sa ne talcuias- ca noua cele ce am auzit despre Domnul, sa ne indrepte mintea spre calea pacii sia inva{aturii sa- natoase, spre zidirea credintei, incat sa se impli- heascd in noi, ca si in-voi, acel cuvant: ,Da sfat celui injelept, si el se va face si mai intelept...” (Pild. 9, 9), Afara de aceasta, trebuie s stiti, se cade ca mai intai sa capeti invatdtura si numai apoi sa te in- vrednicesti de Taina Botezului. CAci asa le-a po- runcit ucenicilor $4i Domnul nostni Lisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Prin urmare, v-am pre- 54 55ratia cerurilor’ (ir, 18, 3). Si in alt loe: ,Cine nu primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va tra in ea,” (Me. 10, 15). lat in Euanghelia dupa loan, zice citce Nicodim: @ nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa dai imparatia lui Dumnezeu" (in. 3, 3). Tot aga * nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va tea s4 intre in imparatia lui Dumnezeu” Un. 3, 3). 3. Dar mai departe sc atrage luarea aminte ca ca lipseste un singur lucru dintre acestea, Loate velelalte sunt primejduite, Caci zice Domnul: ,O ta sau o cirta cin Lege nu va rece, pana ce se vor ce toate" (Mt. 5, 18), Cu atat mai mult de la vanghelie, de vreme ce, insusi Domnul spune: Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu or rece” (Mt. 24, 35). Drept care si Apostolul la- cov a facut cunoscut, prin aceste cuvinte: Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a ficul vinovat fata de toate poruncile” (ac. 2, 10), S-a intemeiat intru acestea pe cele spuse de Domnul in fericiri, in marturiile despre Sine si din fagaduintele date lui Petru cand |-a amenintat ca: ,Dacd nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (in. 13, 8). lar Apostolul Pavel, implinind in ‘trupul sau (cf. Gol. 1, 24) lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, marturiseste despre ea, vorbind in Hristos. lata de ce nu poate cineva sd se invredniceasca de impa- ‘fitia cerurilor dacd a cazut sub judecata mortii, 2. Asadar, vom aminti despre imparatia ceruri- lor. Domnul nostra lisus Hristos, cand S-a suit pe munte sia facut inceput invatiturii Sale cu insira- rea fericirilor, a restit-o mai intai pe aceea care cu- prinde fagaduinta imparatiei cerurilor, Caci a zis: .Fericifi cei sdraci cu duhul, ci a acelora este im- paratia cerurilor” (Mi. 5, 10). Si iarasi, profetind vremea rasplatirii, zice: .Veniti, binecuvantalii Ta-_ talui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am foat Si Mi-ati_ dat sé mananc..." (Mf. 25, 34-35) — si celelalte, In £vanghelia dupa Luca, la alta -vreme si in alt loc, expunand din nou fericirile, zice: ,Fericiti voi. cei sdraci, cd a voastra este impdarStia cerurilor* (Le. 6, 20). Si iarasi: ,Nu te teme, turma mica, fi- indca Tatal vostru a binevoit ca si va dea voud imparatia, Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri...” (Le. 12, 32-33). Prin ur mare, prin acestea, si prin altele de felul acesta, poate cineva sa se invredniceasca de imparatia cerurilor. ; lar despre cele fird de care nu se poate sa intre cineva in imparatia cerurilor, vorbeste Domnul jn Evanghelia dupd Matei, cind zice: ,Dacai nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a cartura- rilor sia Fariseilor, nu veti intra in imparatia ceru- rilor” (Mt. 5, 20), Si iarasi: De nu va veti intoarce gi nu va veti fi precum copii, nu veti intra in im- 56 57precum acelasi zice fara inconjur: ,...cei ce fac une- le ca acestea sunt vrednici de moarte...” (Rom, 1, 32). Insa prin aceasta vrea sd spund, cum limures- te in alta parte: ,...cd cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 21), Si iardsi in mod mai cuprinzator, zice: ,Nu stiti, Oare, ca nedreptii nu vor mosteni impdaritia lui Dumnezeu?” (J Cor. 6, 9), iar in alta parte la fel. Insusi Domnul nostra Jisus Hrisos, in Evanghelia dupa Luca, a spus aceste cuvinte: ,Nimeni care pune mana pe plug $i se uita indarat nu este po- trivit pentru imparatia lui Dumnezeu” (Ic. 9, 62). Aici, trebuie avut in vedere ca nu numai pentru un mare numar de pdcate, ci chiar si pentru unul sin- gur este judecata asa de groaznica si nestramutata, $i aceasta pentru cd Dumnezeu este ingaduitor, dand timp chiar $i celui ce intarzie putin s4 vind la ascultarea datoratd Stapanului. $i omul intarzie din felurite pricini de la ascultarea cea grabnica si nepregetatoare a sfintei intelepciuni. Deci, din acestea toate, si din altele asemenea, vom invata ca trebuie toate implinite in intregime si cu randuiala. In acestea se arata fagaduinta impa- ratiei cerurilor, Fara acestea, harul impdaratiei se tagdaduieste. Sa ne ferim de toate acele lucruri ce ne opresc de la mastenirea imparatiei cerurilor. Si sa rdmanem tari in nadejde, ca si ne invrednicim fagaduintei. 58 | Caci, in sarguinta de a fi placuti lui Dumnezeu, ebuie nu numai sa ne departam de orice rautate, ‘orice cuvant al lui Dumnezeu sa-l pazim ne- intit si nepatat. Urmand invataturii Apostolului vel asupra marii si neinchipuitei bunatati a lui mnezeu sia lui Hristos Insusi spre noi, pentru platea si mantuirea noastrd, sd ludm aminte la a ce adauga: ,Nedand nici o sminteala intru ni- ic, ca sa nu fie shujirea noastra defaimata, ci in te infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui mnezeu...” CT Cor.6, 3-4). 4. Caci dupa cum cel sdrac cu duhul, daca n-a st nascut din apa si din Duh, nu poate sa intre in paratia cerurilor, tot asa nici oricare altul, ,daca va prisosi dreptatea sa mai mult decat a cdrtu- rilor sia fariseilor” (Vit. 5, 20), sau daca va para- ceva din cele ardtate aici a fi tebuitoare, nu va fi dnic imparatiei, Caci scris este: ,Si ca s-o infati- ze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbar- Citura, ori altceva de acest fel, ci ca [\..] sa fie sfanta gi fara de prihana” (Af 5, 27). Si multe altele de ‘ticest fel, pe care, citindu-le ¢ineva cu atentie, se va Tncredinta degraba ca toate trebuie sa le implineasca pentru a se invrednici de imparatia cenurilor. Cel ce prisoseste in dreptate, sau este nadscut din ea, impreuna cu toate virtutile aratate in randul fericirilor, are insd de implinit si cele ce mai ra- min pentru desavarsire, facaindu-se lucrator al acestora. 5a marturiseasca celor ravnitori cuvdantul 59despre chipul nasterii din nou si apoi sa arate pe scurt despre harul lui Dumnezeu. Dar pentru ca porunca eviaviei noastre — cum s-a zis mai inainte — a cerut de la noi ca sa ince- pem a vorbi despre preaminunatul botez cel dupa Evanghelie, in continuare, dupa cele spuse despre imparatia cerurilor, socotesc ci trebuie sa avem in vedere a anita pe scurt care este deosebirea intré botezul lui Moise si cel al lui loan? Caci asa ne vom face vrednici, prin harul lui Dumnezeu, sa in- jelegem care este demnitatea cea mai inalta a bote- zului Domnului nostru lisus Hristos, in multimea nemdasurata a slavei, Pentru ca Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, a zis ca aici © ceva | mai mare decat templul, mai mult decat Solomon si mai mult decat lona (cf. Mt, 12, 41-42). Si Aposto-— lul, dupa povestise mai inainte slava neapropiata de care s-a invrednicit Moise in slujba Legii Iudeilor, marturiseste aceasta, adaugand: Si nici macar nu este slivit ceea ce era slivit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare” (11 Cor. 4, 10). Si loan: Botezatorul, decat care nimeni n-a fost mai mare ™ dintre cei nascuti din femeie Cef. Age, 11, 11), mar turiseste ciandva, zicand; ,Accla trebuie sa creasca, | iar eu sama micsorez” Ci. 3, 30). Si, in sfarsit: ,Eu) unul va botez cu apa, spre pocdingd, dar Cel ce_ vine dupa mine este mai puternic decat mine [...] Acesta va va boteza cu Duh Sfint si cu foc” CMt. 3, 11) — si multe asemenea, 60 Dar cu cat se deosebeste Duhul Sfant de apa, 41 att mai vederat sti mai presus Cel ce boteaza cu Duh Sfint de cel ce boteazd cu apa gi de botezul susi. Incét chiar loan Botezatorul, cel atat de 4 seaman laudat de Domnul, zisese mai inainte, arca rusinos de sine insusi: ,..nu sunt vrednic si-I dezleg cureaua incdltamintelor” (Mc. 1, 7). 5. De ce am linut a arata prin toate acestea su- erioritatea botezului dupa Evanghelia lui Hristos ? ntru c4, desi si prin iscusinta mintii putem inte- ge oarecat, totusi mai cu credinra si mai de folos ‘ste si spunem din insesi Sfintele Scripturi, atat cat va invrednici Dumnezeu, Asadar, pe de o parte, tezul fiind dat prin Moise, am cunoscut mai in- Mi deosebirea pacatelor, cici nu toate pacatele au darul iertarii; pe de alta parte, am cercetat feluritele rtfe si iscusinta curatirii, pana ce am despartit la “me cele curate de cele intinate, Siam stat de ve- ghe, zile si nopti, luand seama la cele bune, pentru a apoi si primim botezul ca pecete a curatiei. In adevar, botezul lui Ioan era dat celor de multe so- juri. Caci nu ficea deosebire cu privire la pacate, nici la jertfe, nu facea cercetare adanca asupra cu- Mitici, nici asupra privegherii de zi sau de noapte. Cj Gira nici o intarziere, ca nimeni altul, primind din harul dumnezeiesc al lui Hristos insusi, a pornit Joan si boteze. $i daca cineva, ori de unde si ori de elte ori venea sd-si marturiseasca pdcatele, era botezat in raul lordan, indatd lua si iertarea. Insa olbotezul Domnului este mai presus de orice minte, slava mai inalta decat orice ravna si rugaciune omeneasca, covarsire de dar si de putere, pe toate intrecandu-le, asa cum soarele intrece celelalte stele, sau asa cum, aducandu-ne aminte de cuvin- tele Sfintilor, vedem ca acestea sunt neintrecute si _ neasemdnate, Dar pentru aceasta nu trebuie sa in- cetim de a mai vorbi, Insesi cuvintele Domnului nostru lisus Hristos trebuie luate ca dreptare. Si dupa cum se cade sé vorbim despre cei ce caliu- zesc in oglinda si prin ghicitura, fara sd facd prin talmacirea lor slavei imputinare, din pricina slabi- ciuni trupului ori a micimii cuvantului, tot asa tre- buie s4 ne minundm intru aceasta de maretia blindetii $1 iubirii de oameni a bunului Dumnezeu, ca El inalta pe cei ce vorbesc pangav prin maretia iubirii intru harul Domnului nostru lisus Hristos. 6. Asadar, cand a zis Domnul: Daca nu se va naste cineva de sus, nu va putea sd vada impara- tia lui Dumnezeu” (7. 4, 3) si iarasi: ,De nu se va" naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intré in impdratia lui Dumnezeu" Cin. 3, 5), dupa ~ Invierea Sa din morti (implinindu-se in El, din persoana lui Dumnezeu Tatal, cuvantul profetiei lui David: ,Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am ndascut. Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta, $i stapanirea Ta, marginile paméntului” [Ps, 2, 7-8], ceea ce sub ochii nostri s-a vadit), la urmé, randuind ucenicilor $4i o alta porunca, i-a impie- 62 flicat sa urmeze calea paganilor si i-a indemnat zi- nd: ,Mergand, invatati toate neamurile, bote- Andu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantu- fui Duh” (dr. 28, 19). Cuvine-se si vorbim despre puterea fiecarui vant in parte, pentru a face credinta auzita si in- leasa. Dar ca s4 vorbim astfel, este trebuinta de rgiciuni obstesti pentru deschiderea gurii noastre, ‘ici scris este: .Crezut-am, pentru aceea am grait TPs. 115, 1); iar daca ni s-a incredintat intrebuinta- ea numelor si cuvintelor si lucrurilor din Sfanta Scriptura, nu ni s-a dat aceasta in chip obisnuit si la Sint = cumpanind finta intelepciunii. Si aceasta nu findu-ne cd am putea spune totul, ci macar in ‘Parte, atat cat poate lua fiecare, din randuiala sd- dtoasa a invataturii, spre dreapta intelegere a ju- decatilor sia dogmelor credintei. Se cade ca noi i avem grija si sarguinta pentru fiecare cuvant si s4 fim vrednici de slujire dupa tinta chemarii celei de §us. Si vom izbandi a face aceasta in chip cuvenit fMumai daca, prin rugaciunile obstesti, ne va impu- fernici pe noi lisus Hristos Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, ca sa se faca si in noi precum zice Apostolul: Toate le pot in Hristos, Care ma intareste” (Fip. 4, 13). 637. Asadar, mi-e aminte sa vorbesc pe inteles despre acea vorba: ,din nou”, adiea despre innoi- rea sau indreptarea fata de starea cea de mai ina- inte, care era stare de necuratie prin lucrarea pa- catelor. lov zicea cA ,nimeni nu ¢ curat de pacate, chiar daca o zi ar fi viata lui” Vey 14, 4, dupa textul Septuagintei); iar David suspina plangand; Ca iata, intru firdadelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea” (Ps. $0, 6). $i Apostolul martu- risea Ca: ,...loli au. pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu; indreptandu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea intru lisus Hristos — pe Care Dumnezeu L-a randuit jertfa de ispasire, prin credinta in sangele Lui..." (Rom. 3, 23-25). Pentru aceasta si iertarea pacatelor s-a dat celor credinciosi Domnului, Care zice: ,Acesta este san- gele Meu, al Legii celei noi, cate pentru multi sé varsd spre iertarea pacatelor“ (MI. 26, 28). Tot asa martutiseste si Apostolul, din nou zicand: ,dupa buna socotinta a voii Sale, spre lauca slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi, prin Fiul Sau Cel jubit. intru el avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Sau, pe care |-a facut sf prisoseasca in noi..."(Ef 1, 5-8) Caci dupa cum o statuie stricata si sfaramalta, ca sa fie demna de a inchipui mdrirea impdrateasca, tre- buie ficuta din nou de un artist intelept si de un} mester priceput, ca sa capete infatisarea propri¢ maririi, si numai aga este asezata in vechea ci cin 64 le, tot asa si noi suferim de pe urma neascultarii Poruncii, precum este scris: Si omul, in cinste fi- il, n-a ascultat: alaturatu-s-a dobitoacelor celor i de minte $is-a asemanat lor” (Ps. 48, 12), $4 ne erem din nou spre slava cea dintéi-a chipului lui nezeu. Caci zice: ,Sia facut Dumnezeu pe om lupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu I-a icut...” (Fac. 1, 27). Cum s-a facut aceasta, ne in- Apostolul Pavel, ca mulfumita lui Dumnezeu, esi am fost robi ai pacatului, ne-am supus din ini- pa chipului invataturii pe care am deprins-o, si ia cum ceara intrebuintata pentru chipul sculptu- ll intai se face chip asemanator, asa si noi, dupa ce ie-am deprins cu chipul invafaturii dupa Evan- helic, diam chip in noi omului celui dinliuntru, Mplinind porunca pe care am primit-o, Caci zice a ne dezbracém de omul cel vechi si de faptele lui, si ne imbracam in omul cel nou, innoit prin cu- ostinta cea deplina, dupa chipul Celui ce ne-a zi- it icf. Col. 3, 9-10) —si altele de acest fel. 8. lar talcul trebuinjei de a se naste din apd La Atisat Pavel si in chip dogmatic, vorbind in istos si zicand; ,Au nu stiti ca tofi cati in Hristos Bus nc-am botezat, intru moartea Lui ne-am boe at? Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin plez, pentru ca, precum Hristos a inviat din norti, prin slava Tatalui, asa s4 umblim si noi intru Noirea vietii, Caci dacd am fost altoiti pe El prin emanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai © Despre dotez 65invierii Lui, Cunose4nd aceasta, cA omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentrua nu mai fi robi ai pacatului. Caci Cel ce a murit a fost curatit de pacat. lar daca am muurit impreuna cu Hristos, cre- dem ca vom si vietui impreuna cu El, stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are putere asupra Lui, Caci ce a murit, a mu- rit pacatului o daté pentru totdeauna, iar ce traies- te, traieste lui Dumnezeu, Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii lui Dumnezeu, in: Hristos lisus, Domnul nostru" (Rom. 6, 3-11). Din toate acestea, talcul nasterii de a doua se videste prin asermanare. Insi nu poate sé se nasca cineva din nou, dacd nu a primit mai inainte harul lui Dumnezeu, precum insusi Apostolul a ardtat, atat in cele ce premerg, cat si in cele ce urmeaza botezului. lar pe cele ce premerg le incepe de aici: ,Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fara de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram ined pacatosi. Cu alat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom iz- bavi prin El de manie. Caci daca, pe cand era virdjmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moar tea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati find, yom mantui prin viata Lui” CRom, 5, 8-10), 9. Si multe sunt de felul acesta, care in mod in telept si sublim prisosesc tntru maretie, aratan iubirea de oameni a lui Dumnezeu in pretul ie 66 fi pacatelor si in virtutea si in puterea celor care se @esavarsesc spre slava lui Dumnezeu si a lui Hris- los Insusi, dupa nadejdea vietii vesnice prin lisus ristos, Domnul nostru. Pentru care si zice: ,,Asa- dar, dupa cum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul a venit, pentru toti oamenii, indreptarea ‘care da viata” (Rom, 5, 18). Si pe cele de pe urma le infatiseaza in chip dogmatic, zicand: au nu cunoasteti, [ratilor, ca ori- eati ne-am botezat in Hristos lisus, intru moattea Lui ne-am botezat? Ca sa ne infatisam, dupa pri- mirea harului, datoriile noastre cele lucratoare, prin credinta si iubire, si asa sd se desavarseasca intru noi bunavoirea de oameni iubitoare a lui Dumne- zeu. Asadar, este trebuinja de lupta mare si legiu- ita, ca si nu primim in zadar un asa har inteu Hris- tos si o astfel de iubire a lui Dumnezeu, cum insusi Apostolul zice: ,Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pacat pentru noi, ca sa dobandim intru El dreptatea lui Dumnezeu. Fiind, dar, im- preuna lucratori cu Hristos, va rugam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu" CT Gor. 5, 21; 6, 1). Sa pnmim cu credinta toate cele ce sunt legate de acestea, in virtutea aceluiasi har al lui Dumne- zeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru, intru Duhul Sfant. $i prin credinta sa intelegem hanul lui Dum- nezeu. Ne yom invrednici sé pricepem acestea, daca le vom face in iubirea lui Hristos, Care a zis: 67Cand stiti acestea, fericiti sunteti daca le veti face” Cin. 13, 17), Caci mintosi sunt toti cei ce fac acestea, dupa cum marturiseste Proferul (Ps. 11, 10) si Insusi Cel Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, aratand groaznica si nestramutata jude- cata, atunci cand zice: ,lar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatil, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult” (Le. 12, AT). Caci aceasta, nici daca greseste din nestiinya, nu rama- ne nepedepsita. . 10. $i pentru ca sa fim calauziti, dupa cum mai inainte s-a zis, prin cele mai vadite cuvinte si fap- te, la cunoasterea dogmei si la botez, in deplina incredintare a adevarului, cu trezvie sa asteptam cele mai presus de acestea, primind tot ce este de folos evlaviei noastre. Zice: ,Am fost botezati" ca prin aceasta sd ne invete ca suntem ca si lana, care muiata in vopsea, se preface dupa culoare. Mai mult, loan Botezatorul, profetind despre Domnul, zice: ,Acesta va va boteza cu Duh Sfiint si cu foc” (Mt. 3, 11). Cuvine-se deci ca prin calauza duhoy- niceasca sd ne lumindam cu lumina cunostintel, pen- tru intelegerea acelei mari lumini despre care vorbim. Cici e dupa cum fierul, introdus in foc, se inro- seste sub valvataie, iar daca ate ceva rau in el, se face mai vadit si este mai gata pentru a fi curatit. Nu numai ca-si schimba culoarea, dar si taria se preface in moliciune, ajungand mai potrivit pentru: a fi lucrat cu mana. $i pe drept cuvant se armoni- 68 zeaza cu vointa stapanulul, facandu-se pe sine mai lumines din negreala. Nu numai ca se aprin- de si lumineaza, dar si lucrurile din apropiere le umple de stralucire si le dogoreste. Tot asa este trebuincios si firese si celui ce s-a botezat cu foc — adica in cuvantul invataturii = sa biruiasca rautatea pacatelor, Asa este si cu cel care, dovedind harul in- dreptatirilor, uraste si blestema nedreptatea, cpa cum este scris, in rivna de a se curati si mai vartos, prin credinté in puterea sangelui Domnului nostru lisus Hristos, cum Insusi zice: ,Acesta este sangele Meu, al legii celei nai, care pentru multi se varsa S§pre iértarea picatelor” (Mfr. 26, 28). $i cum martu- riseste si Apostolul: ,intru El avem riscumpararea, prin sangele Lui, si iertarea pacatelor, dupa boga- tia harului Lui C86 1, 7). $i nu numai de la orice airadelege si pacat sa fie tinurt, ci si de toata inti- niciunea trupului si a sufletului sa fie curatit. Atunci, cel botezat in moartea Dommnului sf se facd aidoma mortii, adica sa fie mort pacatului, lui in- Susi si lumii acesteia, ca sd trdiascd aievea, cu inima, cu cuvantul si cu faptele, dupa chipul invararurii Domnului nostru lisus Hristos, asa cum Ceara pri- meste chipul dat de mester, ca si se implineasca ceca ce este scris: ,Multumim insa lui Dumnezeu ca, desi erati robi ai pacatului, v-ati supus din toa- ti inim dreptarului invataturii careia ati fost incre- dintati” (Rom. 6, 17). $i asa sa fie vrednic si pa- geasca ceea ce Dumnezeu si om au pregatit 69impreuna. ,Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez...” (Rom: 6, 4), Pentru ce? ,Pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa si umblim si noi intru innoirea vietii” (Rom. 6, 4). Caci trebuie ca mortii sd fie ingropati $i ace- la care s-a inmorméntat, intru asemanarea mort, sa invieze in Hristos, prin harul lui Dumnezeu. $i de acum inainte si nu mai aducd odoare drept jertfa (ef. Joi! 2, 6: Naum 2, 10) pentru pacatele feyei dinla@untru a omului, ci sa Himureasca in foc paca- tele, si luand iertare prin sangele lui Hristos, sa petreacd apoi intru innoirea vietti prin harul lui Hristos — piatra unghiulara pentru omul cel nou. 11. Asadar, aflandu-ne noi prada neascultaril, vom chema prin sfaturi bune la credinta si ascul- tare; si vor straluci cu sufletul aprins, si ne vom elibera de patima intunericului cea aducatoare de moarte, ,caci plata pacatului este moartea” (Rom. 6, 23). Ca si se fac si in noi pace, dupa cum zice Apostolul: ,Moartea a fost inghitita de biruinta. Moarte, unde-ti este boldul tiu? Iadule, unde-ti este biruinta ta?°( Gor. 15, 54-55). In adevar, noi care credem in Dumnezeu, Soarele Dreptatii, ne yom lumina de la El sine vom invrednici, prin in- telegere si putere, sa ne indreptatim intru El. St nu numai noi sd stralucim ca zapada (cici neminci- noasa este fagaduinta Domnului: ,De vor fi paca- tele voastre cum e carmazul, ca zipada le voi albi, si de vor fica purpura, ca lana alba le voi face" - 70 . 1, 18), ci si pe cei care se apropie de noi sd-1 minam, Atunci vor auzi pe Domnul: ,, Voi sunteti Umina lumii* (Ag? 5, 17). Atunci cei ce vor auzi vor ee astfel ineat ,s4 lumineze lumina voastra ina- ‘ea oamenilor, ca sa vada faptele hune ale voastre sd sliveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” CMU. , 16). Atunci si Apostolul va marturisi oricui, zi- Mind: ,...straluciti ca niste lumindtori in lume, ti- nd cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ua lui Hristos..." (Pip. 2, 15-16). Insd innoirea fletii nu trebuie sd se arate numai prin comparatie Elinii si cu oamenii lumesti, ci si prin compara- cu cei drepti, dupa trecerea la legea lor. Caci se de sa ravnim indltarea mai mult decat fata de i lumesti, lucrand nu numai pentru ccle ce sunt rezente si ne apartin, dar ostenindu-ne sa facem ine si altora, potrivit datoriilor noastre dupa lege. isa facem bine nu numai prietenilor, ci si dus- manilor, intinzand binele si la cei rai, ca sa implinim orunca Domnului nostru lisus Hristos: ,Fiti mi- st i, precum gi Tatal vostru este milostiv" (Le. 6, 36). Cum sa nu umblam intru innoirea vietii si s4 nu Intrecem in dreptate pe carturari si pe farisei, cand ascultim cuvintele Domnului? Ati auzit ca s-a zis: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.. Eu insa spun voud: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe cela- lal. Celui cé voieste sa se judece cu tine si s4-ti ia haina, lasd-i si cimasa. lar de te va sili cineva sd 71mergi o mila, mergi cu el doua” (Mr, 5, 38-41), Caei nu numai ca nu ne razbunam, coplesiti de vechile noastre pacate, cum sfatuiesc carturarii si fariseii, dupa litera legii lui Moise, ci mai abitir aratam rabdare in rele, straduindu-ne sa infruntim deo- potriva si binele, si nenorocirile. $i asa ne invoim $i cu una, $i cu alta, Moartea insa, pe care nu o che- mam, spre mahnire ispitindu-ne, pandeste prin pacat sa ne loveasca, dar noi se cade sé raspun- dem acestei lovituri cu innoirea vietii omului. 12. Dar cum de nu a si murit fata de lege cel ce nu s-a gandit sa-i fie supus? Trdieste in Hristos cel care-si lasa si cimasa? Noi invatiim ca orice drep- tate dupa lege s4 se pazeasca cu pnsosin{a. Dar nu numai ca trebuie sa ne rastignim legii, ci trebuie sa si murim fata de lege, precum ne-a invdtat Apos- tolul, zicand: Eu, prin Lege, am murit faja dé Lege, ca s4 iiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hris- tos traieste in mine. (Gal. 2, 19-20); iar altandeva — dupa multa lauda adusa partilor bune ale legii de demult — zice: ,m-am lipsit de toate si le pri- vesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobiindese $i sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credin- tci, ca sa-L cunose pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facdandu-ma ase- menea cu El in moartea Lui; ca, doar, sa pot ajun- 72 ge la invierea cea din morti” (Fip. 3, 8-11). 91 putin mai incolo, invatindu-ne pe noi sa si aim acestea, zice mai lamurit: ,Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta si pandim” (Fip. 3, 15), 15. Si in alt loc, aratand si mai cu tarie care dogma este mai trebuitoare, zice: ,Asa ca, [ratii mei, si voi ati murit legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morti, ca sd adu- cem roade lui Dumnezeu. Caci pe cand eram in trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau in madularele noastre, ca sd aducem roade mortii. Dar acum ne-am desfacut de Lege; murind aceluia in care eram tinuti robi, ca noi sa slujim intru tn- noiréa Duhului, iar nu dupa slova cea veche” (Rom. 7, 4-6). Pentru ca litera ucide, iar duhul — adicd Cuvantul Domnului— face viu" Gil Cor. 3, 6). Precum Insusi zice: ,Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata” (Jn. 6, 03). Mair- turiseste si alesul apostolilor, zicand: ,,Doammne, la cine ne vor duce? Ti ai cuvintele vietii celei ves- nice. Si noi am ¢crezut si-am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul loi Dumnezeu Celui viu* Ci. 6, 68- 69), Caci daca ne-am pizi in deplina ineredintare a adevarului, prin sarguinta si. cu multa bagare de seamd, am putea sd fugim de acea infricosata ju- decata despre care si Moise, amenintand in chip profetic, a seris; ,.Prooroc (...) casi mine ili-va rici- ca Domnul Dumnezeul tau. Pe Acela sa-L ascul- ¥3tati. lar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Proorocul Acela le va grai in numele Meu, aceluia fi voi cere socoteala” (Dr. 18, 15-19). lar cel fata de care ,nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare” (Mf. 11, 11), loan Botezatorul, a grait in chip infricosator: ,Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el” — Un. 3, 36). Dar pentru ca sa nu se arate cineva mahnit de botezul cu o astfel de moarte si ingropaciune, ca si cand si-ar pune nadejdea in stricaciune si in pieire, iar nu in innoirea vietii, azvarle simanta si — statorniceste nadejdea stralucitei invieri, cand adauga zicand: ,Caci daca am fost altoiti pe El prin aseménarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui” (Rom. 6, 5). Caci daca in aceasta asemanare a mortii suntem morti si Ingropati cu Hristos, intru innoirea vietii 54 umblim, nu pri- vind moartea ca stricdciune, ci socotind inmor- mantarea ca pe sadirea semintelor. $i murind ne- gresit celor neingdaduite, s4 ne aratam credinta lucratoare prin dragoste. Atunci ne vom invrednici de naddejdea despre care cu Apostolul sa zicem: ,Caci cetatea noastra este in ceruri, de unde si as- teptaém Mantuitor, pe Domnul lisus Hristos, Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-5i supune Siesi toate” CFip. 3, 74 21). ,Si asa pururea vom fi cu Dommnul” (J Tes. , 17). Dupa cum insusi Domnul nostru Tisus ristos, adresandu-Se Tatalui, zice: ,Parinte, vo- c¢ ca, unde sunt Eu, sa fie impreund cu Mine si sia” Cie. 17, 24), insa noua vestindu-ne si noua cindu-ni-Se fagaduinta: ,Daca-Mi slujeste cineva, -Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si sluji- rul Meu” Cf. 12, 26). Si Pavel Apostolul, cel in- 1 Hristos risadit, marturiseste acestea, cand scrié: “ici aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnu- i, cA noi cei vii, care vom fi ramas panda la veni- a Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti. ntru cd Insusi Domnul, intru porunca, la glasul hanghelului si Intru trambita lui Dumnezeu, 5e pogori din cer, (...) si cei vii, care vom fi ramas, om fi rapiti, impreund cu ei, in nori, ca s4 Intam- inam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom cu Domnul” ( Tes. 4, 15-17). 14. Si paziti fiind acum in aceasta: ,Caci daca m fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui”, la fel se va implini si fagdiduinta: ,.si ai invierii Lui” (Rom. 6, 3), dupa cum zice altundeva: ,Caci daca am murit impreund cu El, yom si invia impreuna cu ‘Fl; dacd ramanem intru El, vom si imparati impre- na cu El" C7 Tim, 2, 11-12). lati ca Apostolul nu lita ca repetitia este necesara ascultatorilor sai, pentru intarire si siguranta. $i staruie chiar in re- petarea acelorasi lucruri, pentru incredintarea adevarului. Caci despre aceasta il auzim ca zice: 75indu-se in cugetul lui spre cetajenia cereasca, in- ft, dupa adevar si dreapta credinja cea intra fistos, poate sa spuna: Caici cetatea noastra este ceruri” (Fp, 3, 20). Si sa adauge inca: ,Caci cel »-4 murit a fost curatit de pacat” (Rom.6, 7) — Wicd s-a desfacut, s-a eliberat, a fost slobozit de ice pacat, care nu este numai din cuvinte si fapte, isi din cugetarea patimilor. $i in alt loc lamureste, riind: Jar cei ce sunt ai lui Hristos lisus si-au Astignit trupul impreund cu patimile si cu poftele” ‘al. 5, 24). Neaparat trebuie sa ne rastignim, cel ne botezim in apa, care este asemanarea crucii, a mortii, sia mormantului, sia invierii mortilor, dupa cum este seris. $i din nou zice: ,Drept aceea, smorati madularele voastre, cele pamantesti [pa- ind intru totul randuielile botezuluil; desfranarea, necuratenia, patima, pofta rea, lacomia, care este fnchinare la idoli, pentru care vine mania lui Dumnezeu...” (Col. 3, 5-@). Si dincolo de aceasta, in chip lamurit si cuprinzdtor, a addugat: ,...peste fii neascultarii”. Astfel incat nici o placere, fie ea cat de marunta si de trecdtoare, si-nu-i mai faca tulbu- rare celui impreuna rasadit cu Hristos intru ase- manarea morfii Lui, disprejuind si urand unul ca acesta orice rautate, ba mai mult, orice gand care alata patimile. $4 fie aratatd curatia inimii, dupa cum zice David: ,Nu s-a lipit de mine inima inda- ratnicd; pe cel miu, care se departa de mine, nu L am cunoscut® (Ps. 700, 5). lar cei rasaditi intru ,Ca sa va seriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoios, iar voud va este de folos” CFip. 3, 1). Tot asa invatém si de la losif, care a talmacit visul lur Faraon (cf. Fe. 41, 1). Si astfel, imitancl povestirea visului, ne-a dat aceasta invatdtura a botezului, asemenes celor de mai dinainte, zicand; ,Cunoss cind aceasta, c4-omul nostru cel vechi a fost ras tignit impreund cu El, ca s4 se nimiceasca trup pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului (Rom. 6, 6). Prin urmare, invatam si din aceste cuvinte cA cel ce se boteaza in Hristos, in moarte Luise boteaza, sinu nunmai ca se inmormanteaza c Hristos, ci se si rasideste impreuna cu El, ristig: ninclu-se mai intai, ca si din aceasta sa invdlam ca, dupa cum cel ristignit se instraineaza de cei vity tot asa $i cel care este impreund rastignit cu Hris= tos, intru asemdnarea morfii, si se departeze d toti aceia care tréiesc dupa omul cel vechi. Caci Domnul ne-a poruncit sa ne ferim de proort mincinosi” (Mt. 7, 15). Tot asa zice si Apostolul: 3a va feriti de orice frate care umbla fara de randuia= li si nu dupa predania pe care ati primit-o de ki noi” Ci Tes: 3, 6), 15. Si dupa cum cel rastignit primeste osanda’ mortii si-i pardseste pe cei alaturi de care a tral ridiciindu-se deasupra celor ce se tarasc pe pa mnt, tot asa si cel care s-a rastignit impreuna cu Hristos, prin botez, se desparte de tali cei cu care a wait odinioara dupa masura acestui veac, inal- 76 7data sa nu ne mai intoarcem la pacat, ci sa rama- hem neincetat vii lui Dumnezeu, in Hristos lisus, Care a zis: ,Daca-Mi slujeste cineva, s4-Mi urme- ze” (fm. 12, 26). Si mai inainte de toate sa pazim acea porunca a Domnului care ne indeamma: ,Asa ~ sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, — ineat sa vada Faptele voastre cele bune si sa sld- veasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Mfr. 5, 16). lar dupa aceea, sd pazim si indemnul Apostolulut, care scrie: ,Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le fa- ceti” (7 Cor. 10, 31). insa pentru a ajunge fiecare la acestea — daca simtim vrednicia chemarii ceresti — sd ducem viata - demna de Evanghelia lui Hristos si cu adewarat sa putem zice; ,Caci dragostea lui Hristos ne stapa- neste pe noi care socotim aceasta, cd daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi, | ci Aceluia Care, pentru ei, a murit $i a inviat" Cif Gor. 5, 14-15). Si asa se ajunge la aceste cuvinte: ,Ramaneti intru iubirea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pa- © zit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui” (ft. 15, 9-10). 17. ,Nedand nici o smintealaé intra nimic, ca sa nu fie slujiréa noastra defaimata, ci in toate infati- 80 sindu-ne pe noi ingine ca slujitori ai lui Dumne- zeu” CT Cor. 6, 3-4). Pe drept si adevarat aratam fagaduinta botezului, pazind indemnul Apostolului, pentru toti cei im- preund ingropati cu Hristos, si impreund inviati cu EL. Astfel de cuvinte: ,Deci sd nu impdriteasca pa- catul in trupul vostru cel muritor, ca sa VA supU- neti poftelor Ini. Nici s4 nu punefi madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci, infitisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale drep- tai lui Dumnezeu” (Rom. 6, 12-13), $i iarasi: _Asadar, daca ati inviat impreund cu Hristos, cau- tati cele de sus, unde Se afla Hristos, sezind de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant” (Col. 3, 1-2). Socotesc negresit ca prin aceste putine cuvinte care au fost amintite, Apostolul ne explica acea mare revarsare de har a nemasuratei iubiri a lui Dumnezeu intru Hristos lisus, Domnul nostru, a Carui ascultare pana la moarte — precum este scris —a mijlocit pentru noi iertarea pacatelor, ne-a eli- berat de pacdtosenia veacului acestuia $1 ne-a adus stapanirea peste greseala aducatoare de moarte, impacarea cu Dumnezeu, puterea de mulpumire, tovarasia sfintilor in viata vesnica, mostenirea impéaritiei cerurilor si rasplata cu fel si chip de bunatafi. 51 ~ Onspro Batezinsa cu intelepciune si cu tarie ne-au fost date noud toate acestea prin botezul in moartea Dom- nului nestru lisus Hristos, Prin aceasta ne-a Inva- tat pe noi sa ne intérim, ca nu cumwva sa primim in desert un astfel de dar: ,Deci sa nu impariteasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supue neti poftelor lui. Nici sd nu puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujha pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale drep- tatii lui Dumnezeu” (Rom. 6, 12-13). 18. Prin acestea, deparindu-ne pe noi cu totul de orice pacat, ca si de litera moarta a Legii, ne apropie de dreptatea cea dupa Dumnezeu, cu amenintari infricosandu-ne, dar si cu bundtati si darnice fagaduinte Imbarbatandu-ne: ,Plata paca- tului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos lisus, Domnul nostru™ (Ron, 6, 23), Din nou ne invafa sa urmam pe Dommnul si sa mergem dupa lege in fata dreptatii celor care ne judeca, adaugand: ,Oare nu stiti, fratilor, — caci celor ce cunose Legea vorbesc — ca Legea are pu- tere asupra omului, atata timp cat el traieste? Caci femeia maritata e legata de barbatul sau atata timp cat el traieste; iar daca i-a murit barbanul, este dez- legata de legea barbatului, Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat: iar daca i-a murit barbatul, este libera fata de lege, ca sa nu fie adultera, luand un alt barbat. Asa ca, fra- mei, si voi ati murit Legii, prin trupul lui Hristos, re a fi ai altuia, ai Celui ce a Tnviat din morti, ca aducem roade lui Dumnezeu. Caci pe cand eram trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lu- u in madularele noastre, ca sa aducem roade ortii, Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind Weeluia in care eram tinuti robi, ca noi sa shajim tru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea ve- he” (Rom, 7, 1-6)— si celelalte, Din unele ca acestea invdlam sa ne minunam de neinchipuita iubire de oameni a lui Dumne- eu, in Hristos lisus, si mai cu fricd sa ne curatim de orice pata a carnii sau a duhului. 19. lar deosebirea intre spirit si materie ne-o arata in alt loc, cand face comparatie intre Lege si Evanghelie si cu aleasa cugetare rosteste: Litera ucide, iar duhul face viu" CIT Cor. 3, 6). Litera o numeste lege, ca din cele ce s-au seris mai ina- inte, ca si din cele ce se vor mai adauga, sa lamu- reasca faptul ca duhul este invatatura Domnului, a Celui ce a zis: ,Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata” Ci. 6, 63). Daca asa este pretuita dreptatea dupa Lege, de unii care se jertfese in botezul lui Dumnezeu si ,nu mai viaza lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit $i a inviat” GT Cor. 5, 15), atunci cat de cumplita trebuie sa fie judecata desfranarii, cum limpede s-a ardtat In cuvintele mai inainte zise: .Ce ar zice cineva despre predaniile omenesti?". 82 83Dar despre dreptatea dupa Lege, insusi Apostolul zice si mai limurit: ,Ba mai mult: eu pe toate le socotese ea sunt paguba, faa de inaltimea cu- noasterii lui Hristas lisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gu- noaie, ca pe Hristos sa dobandese. $i sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, drep- tatea cea de la Dummezeu” (Flip. 3, 8-9). Deci judecata despre predaniile omenesti s-a ardtat prin cuvintele Domnului, iar despre socole= lile proprit cugetarii omenesti Apostolul ne-a in- yatat sa le facem raisturnare cu mai multa indraz- neald, zicand: ,CAci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezen, spre daramarea intiriturilor. Noi surpam iscodirile min- tii si toata trufia care se ridica impotriva cunoaste- rii {ui Dumnezeu” (Cor. 10, 4-5), Sau dreptatea este din lume si se araté de la sine fiecadruia, saul este de la Dumnezeu si se dobandeste cu sarguinga. Despre aceasta, iarasi sta scris: ,Caci le marturisese Ca au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cu- nostingd. Deoarece, necunoscaind dreptatea bu Dumnezeu si cautind sa statorniceasca dreptate: lor, dreptatii lui Dumnezeu ei nu s-au supus (Rom. 10, 2-3). Ca din aceasta, si din altele aseme- nea, $4 fie aratata judecata celor ce voiesc sa~ bata joc de judecatile Domnului. Caci este seris Vai de cei care sunt intelepti in ochii lor si pric 84 puti dupa gandurile lor!” (Js. 5, 21). Si chiar Dom- nul a grdit limpede; ,De nu vA veti intearce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor” (Mat, 18, 3). Din aceasta pricina, este trebuinlé ca si se curdjeasca in intregime: unii de poltele diavolesti si nestatorniciile lumii, altii de predaniile omenesti si de dorintele proprii, ego- iste, chiar daca dupa masurile lumii ei par mareti si demni de a fi admirati..Caci daca rimaén doar ai Legii si lipsesc sau sunt zabavnici la chemarea Duhului, atunci se fac grabnici calcarii Indatoriri- lor randuite de voia lui Dumnezeu. Dar cei ce au marturisit botezul dupa cuviinta, aceia s-au nistig- nit impreuna cu Hristos, impreuna au murit, im- preund s-au inmormantat, impreund din morti au inviat, avand deplina incredintare a acevarului si putind zice cu Apostolul; ,Lumea este rastignita pentru mine, sieu pentru lume" (Gal. 6, 14), ,.Nu eu Mai diese, ci Hristos tadieste in mine” ( Gal. 2, 20). Prin aceasta né invaté desavarsirea dupa legea dreptalii, ca s4 ne invrednicim de imparatia cerurilor. 20. A sosit timpul sd mergem mai cdeparte cu priceperea noastra $i prin credinta in Hristos sa intelcgem $i sd cunoastem. De ce se boteaza in humele Tatalui si-al Fiului si al Sfantului Duh? Prin urmare, este trebuinta mai intdi si facem cu- noscuté indeasebi slava fiecarui nume cu care se numeste. Apoi s@ stim ca Insusi Domnul desluges- fe ca boteazd in numele Sfantului Duh, cand zice: 85,Ceea ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este” (fz, 3, 4), Ca mai apoi, luand exemplul de mai inainte al nasterii dupa trup, sa invatam limpede si adevarat dogma evla- vici, din porunca binecunoscuta, De vreme ce stim si suntem incredintati pe deplin cé dupa cum cineva care este nascut dupa fire, este tot asa ca si acela din care s-a ndscut, tot asa si noi, cei nascuti din duh, este de neapdrata trebuintd ca s4 fim du- hovnicesti. Duh, nu insd dupa acea mare si necu- prinsa slava a Sfantului Duh, ci dupa mdasura data ormului prin impdrtirea darurilor lui Dumnezeu prin Hristosul Lui — fiecaruia dupa trebuinta. Dar si dupa poruncile lui Dumnezeu vestite prin Dom- nul nostru lisus Hristos, spre invatdtura si aducere aminte, cum Insusi Mantuitorul zice: ,Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (in. 14, 26), Dupa aceea gi Apostolul ne-a dat cat mai pe larg a intelege ce devine duhul in matca simra- mintelor noastre, atunci cand serie; Jar roada Du- hului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga- rabdarea’ (Gal. 5, 22) — si celelalte. $i mai inainte_ a zis: ,lar de va purtafi in Duhul nu sunteti sub Lege” (Gail. 5, 18). Si in alta parte: .Dacd triim in Duhul, in Duhul sa si umblim” (Gal. 5, 25). iar alta- data: Dar avem felurite darunt dupa darul ce ni sa. dat: daca avem profetie, sa profetim dupa mdsura 86 credintei; daca avem slujba, sa staruim in slujba...” si altele. 21. Prin acestea si altele asemenea, Domnul spune ca cei ce sunt nascuti din duh, s4 se faca duh. Dar si Apostolul laolalta mérturiseste, ziciind: »Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea ‘Tata- lui Domnului nostru lisus Hristos, din Care isi tra- ge numele orice neam in cer si pe pamaént. 5a va daruiasca, dupa bogatia slaver Sale, ca sa fiti pu- ternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinduntru si Hristos sa Se salasluiasca" (Ef. 3, 14-16), Daca traim cu duhul, cu duhul sa si umblam. Si astfel, devenind noi vase ale 5fantului Duh, vorn putea sa marturisim deplin pe Hristos: ,De aceea (...) ni- meni nu poate sa zicd: Domn este lisus, — decat in Duhul Sfant" (/ Cor. 12, 3). Prin urmare, in acest chip si Domnul, prin El Insusgi si prin gura Aposto- lului, ne-a invatat ca cei nascuti din duh trebuie sa se faca duh. Dar si de data aceasta ne vom aduce aminte de nasterea dupa trup, ca mai intai trebuie sa ne mutém locul si sa ne schimbam obiceiurile, din pricina Sfantului Duh, Care intaéreste in noi omul cel dinlduntru, ca sé putem si noi zice: ,Ce- tatea noastra este in ceruri” (Fip. 3, 20), iar pe pa- mnt ca niste umbre umblam. $4 ne pazim sufletul, ca sa-l incetatenim intru cele ceresti. Tar dupa accea sa ne departam si de aceia care viefuiesc lu- mii, precum zice David: “Pe cel ce clevetea in as- cuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit; cu cel S7mandru cu ochiul si nesatios cu inima, cu acela n- am mancat. Ochii mei sunt peste’ credinciosii pa- mantului, ca sa sada ei impreund cu mine. Cel ce umbla pe cale fari prihand, acela imi slujea. Nu va locui in casa mea cel méndru; cel ce grdieste ne- dreptati nu va sta inaintea ochilor mei” (Ps. 100, 6-9) — si in alte locuri, asemenea. lar Apostolul mai staruitor indeamna: ,Daca vreunul care, numindu-se frate, va fi desfranat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor, cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa” (J Cor. 5, 11), 22. Adeseori, deci, rostindy-se raspicat impo- triva acestor feluri de nelegiuiri, ne invata pe noi, lamurit si ferm, nemisurata miretie si cinste a iu- birii intru Hristos, cu Care si prin Care se cuvine 8a viejuim impreuna: ,Caci El este pacea noastrd, El, Care a facut din cele doud — una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, desfiintind vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ci, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou $i sa intemeieze pacea. Si si-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia. $i, venind, a bi- nevestit pace, voua celor de departe si pace celor — de aproape. Ca prin El avem si unii, si altii apro- pierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai Sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti im- preuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumne- zeu. Ziditi find pe temelia Apostolilor sia Prooro- 88 cilor, piatra cea din capul unghiului fiind Insusi lisus Hristos. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste Ca sa ajunga un locas sfant in Domnul” (Af 2, 14-21). Ca laolalta si asemenea celor rasdditi cu Hristos prin asemanarea mortii Lui si botezati in numele Sfantului Duh si nascuti din nou in omul cel dinlauntru, in reinnoirea mintii, ziditi pe temelia Apostolilor si a Profetilor, tot asa si noi sa ne in- vrednicim a fi botezati in numele Unuia Nascut Fiul lui Dumnezeu $i sd ne facem partasi darului celui mare de care Apostolul aminteste zicand: ,,Cari in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Gel. 3, 27).Si inca; ,Unde-nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netdiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate $i intru tofi Hristos” (Col, 3, 11). 23. Este neapdrata trebuinta ca, prin urmare, cel nascut sa fie si imbricat. E la fel ca si cu o scan- cura nehocrata — din orice lemn ar fi ea — care nu se potriveste sd fie asezata ca ramé, pand nu ise taie prisosul si asprimile, si mumai asa se imbracad chi- pul zugravit al unui rege. $i atunci, oricine admira framusetea chipului sau a tabloului, nu pentru ca este din Jemn, aur sau argint, ci din pentru izbanda mestesugului intru asemanarea cu originalul. Apoi cu multa bagare de seama, grija si silinta, fiind is- pravita hucrarea, ¢ asezata ca o icoand vrednica de lauda. Iar deasebirea lemnului se trece cu vede- rea, chiar daca se deosebeste mult, pentru ca ad- mitatia din partea celor ce se duc s-o priveasca o a9face sa fie tinuta pretutindeni in mare cinste si in toata faima dintru inceput. Tot la fel si cel ce se boteaza, fie iudeu sau elin, fie barbat sau femeie, sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negre- sit este numit dupa deosebirea neamului, prin san- gele lui Hristos se dezbraca de omul cel vechi, im- preund cu toate faptele lui, iar prin invatatura cea dumnezeiasca se imbraca in Sfantul Duh, in omul cel nou, zidit dupa chipul lui Dumnezeu, in drep- tate si in sfintenia adevarului (cf. Af 4, 22-24). Este reinnoit intru cunostinta, dupa chipul Zidite- tului sau, vrednic sd se nasca pentru a ajunge la bundvointa lui Dumnezeu, despre Care Apostolul ne-a invatat zicind: ,,Stim ca Dumnezeu toate le luereazi spre binele celor ce iubesc pe Dumne- zeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui. Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati” (Rom. 8, 28-29) 24. Ciici atunci cel imbricat ca si Fiul lui Dum- nezeu se face vrednic de treapta desavarsirii si se boteazd in numele Tatalui si al insusi Domnului nostru lisus Hristos — dupa marturia lui loan — Ca- re ne-a dat puterea de a ne face fii ai lui Dumne- zeu Cin, 1, 12), ai Celui ce zice: ,Tesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sd nu va atingeti, si Eu va voi primi pe voi. $i va voi fi voud tata, si veti fi Mie fii si fiices, zice Domnul Atottiitorul” CI Cor. 6, 17-18), prin insusi harul 90 Domnuhai nestru lisus Hristos, Fiul Unul Nascut al Dumnezeului Celui Viu, in Care ,nici taierea im- prejur nu poate ceva, nici netdierea imprejur, ci crecdinta care este lucratoare prin iubire” (Gal. 5, 6). Prin iubire ne va fi lesne sa izbutim in toate, daca impreund ne luim asupra-ne randuiala botezului de la Insusi Dommnul nostru lisus Hristos, Care a zis: »invaltandu-i si pizeascd toate cate v-am porun- cit vouad” (Mt. 28, 20). A cdror pazire este aratata prin iubirea fai de El, caci Insusi Domnul a hotd- rat zicind; ,De Ma iubiti, paziti poruncile Mele” Cin. 14, 15). Si iarasi: ,Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste” (im, 14, 21). Si din nou: ,Dacd Ma iubeste cineva, va pazi cu- vantul Meu, si Tatal Meu il va iubi" Cin. 14, 23). Si mai tare si mai cu increcintare zice: ,Ramaneti intru iubirea Mea, Daca paziti poruncile Mele, veti ra- mane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui” (Im. 13, 9-10). Daca pazirea poruncilor prin iubire este o dovada trebuitoare, frica mai mare sa ne fie ca fara iubire si prepuirea darurilor si a puterilor de sus, adicd fara insdsi lucrarea credintei, chiar po- runca aceea care aduce desdvarsirea la nimic nu foloseste, cum zice Apostolul Pavel, vorbind intru Hristos: ,,De as grai in limbile oamenilor si ale in- gerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatloare si chimval rasunator; 1568 Si de as avea darul proerociei si tainele toate le-as cunoaste si 91orice stiinga, si de as avea atéta credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de ag imparti toaté avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folaseste” (7 Cor. 13, 1-3). Precum sacotesc, el aceasta a Spus-O amintindu-si cuvintele Domnu- lui: ,Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am preorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am ficut?" (Mt, 7, 22-24); ,Am mancat inaintea Ta si am baut si in pietele noastre ai invatat. Si El va va zice: Nu stiu de unde sunteti, Departati-va de la Mine toti hieratorii nedreptatii” (ic, 13, 26-27). 25. Din acestea se vede cu toata limpezimea ca in lipsa jubirii nimic nu foloseste, chiar daca s-ar hu suntem precum cei nvulti, care strica cuvantul lui Dumnezeu” CH Cor, 2, 17). Si adauga: ,Caci niciodaté nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de licomie, Dumnezeu imi este martor. Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la alti, desi pu- team sa fim cu greutate, ca Apastoli ai lui Hristos” (/ Tes, 2, 5-7). lar din acestea, si din altele aseme- nea, s-a ardtat In mod deschis ca drept este ras- punsul Domnului: ,Departati-va de la Mine toi lu- erdtorii nedreptatii” (£e.43, 27), cadet prin darurile lui Dumnezeu se lucreaza vointele voastre pro- prii. Caci daca ¢ineva cu unelte doftoricesti si cu feluri de mirodenii ~ facute pentru tamaduirea su- ferintelor si pentru Ingrijirea sanatatii si a mantui- rii— nu le foloseste decat spre moarte, acela nu implini preceptele si dreptatile Legii si s-ar pazi pazeste porunca Apostolului care spune: ,Ori de toate celelalte porunci ale Domnului si s-ar chi- mancati, ori de beti, toate spre slava lui Dumne- vernisi toate celelalte daruri. Din pricina nepotri- zeu sd le faceti” CF Cor. 10, 31). virii hucrurilor, se judeca nu cuvantul in sine al da- Asadar, in tot locul e trebuinta de ingrijirea rurilor si:al dreptatilor, ci se judeca scopul celor omului celui dinlauntru, ca sa fie mintea inteleapta care daruiesc pentru interese proprii, cum zice si si tot lucrul amasurat scopului slavirii lui Dumne- Apostolul: ,...care socotesc ca evlavia este un mij- zeu, intru paza poruncilor Domnului, 1569 Faceti loc de castig” (/ Tim. 6, 5). Acum insa: ,Unii, € pomul bun $i roada lui buna (cf. Mt. 7, 17). Si ia- drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de i: ,Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru cearta, altii insa din bundvointa. Ceilalti, insa, din a a pahasaie sia blidului, ca sa fie curata si cea din zavistie, vestesc pe Hristos nu cu ganduri curate, ci afara!” (Mf. 23, 26). socotind sa-mi sporeascé necazul in lanturile Sa aducem roada buna din prisosinta inimii: mele" (Fip. 1, 15 si 17); si in alta parte zice: Cacti unul o suta, altul gaizeci, altul reizeci (cf. Mt. 13, 8), 92 03fie cu fapta, fie cu cuvantul, spre slava lui Dumne- Hristosului Sau, s-au purtat bine si au izbandit. $a zeu si a lui Hristos Insusi, pazindu-ne mai departe umblam dar cu ravna si intru marturisirea celor sa nu facem intristare Sfantului Duh C&f 4, 30). Si zise de Apostol: ,Om nenorocit ce sunt! Cine ma va asa sa fugim de judecata Domnului, Care zice: Vai izbavi de trupul mortii acesteia? Mulrumese hii voua, ca semanati cu mormintele cele vdruite, Dumnezeu, prin lisus Hristos, Domnul nostru!” care pe din afara se arata frumoase, induntru insa (Kom. 7, 24-25), Care a zis: ,Acesta este Sangele sunt pline de oase de mori si de toata necuratenia. Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa Aga si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, spre iertarea padcatelor” (Mfr. 26, 28), si tot asa mar- induntru insd sunteti plini de fatarnicie si de fira- turiseste si Apostolul: ,Intru Care avem riscumpa- delege” (Mi. 23, 27-28). rarea prin sdngele Lui, adica iertarea pacatelor” 26. Pentru aceea trebuie ca inainte de botez sa (Col. 1, 14). fie indepartate lucrurile care impiedica deprinde- Si atunci, s ne apropiem de apa botezului, care rea invataturil $1 sd se pregateasca omul spre o in- este asemanarea crucii — a mortii, a mormaéntului valatura mai potrivita, cum Insusi Domnul nostru lisus Hristos incredinjeaza prin pilde graitoare, ca apoi sa adauge talcuind: ,Asadar, oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu poate sa fie ucenicul Meu” (Lc. 14, 33). Si iarasi, solemn: ,Daca vrea cineva sd vind dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Mt, 16, 9 a invierii din monrti, aducdtoare de pace prin paza celor pecetluite in taierea-imprejur a unui astfel de botez, despre care Apostolul zice: ,Stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Caci ce a murit, a murit pdcatului o data pentru totceauna, iar ce 24). Si din nou, hotarat: Cel ce nu-si ia crucea — traieste, traieste tui Dumnezeu. Aga a voi, socotifi- in fiecare zi — si nu-Mi urmeazi Mie nu este vrednic vd ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dum- de Mine” (Mt, 10, 38: Lc. 9, 23). nezeu, in Hristos lisus, Domnul nostru, Deci sa nu ; imparafeasea pacatul in trupul vostru cel muritor, Pe langa acestea, mai sunt si alte cuvinte tot ee : ata ; ca sa va supuneti poftelor lui. Nici sa nu puneti asa de inflacadrate ale Domnului nostru lisus Hris- tos, bundoara cand zice: ,Foc am venit si arunc pe madularele voastre ca arme ale nedreptafii, ci, in- pamant si c&t a5 vrea sa fie acum aprins!" (Zc. 12, Ntisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din 49). Din acestea a aratat riutatea pacatelor si vir- morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii tutea celor care, spre slava lui Dumnezeu si a lui Dumnezeu” (Rom. 6, 9-13), 94 9527. Atunci se va invrednici cineva sa fie bote+ zat in numele Sfantului Duh si nascut din nou, cand isi va schimba si locul, si ndravul, si tovardsi- ile, $i aga, umbland in Duhul, sa ne invredncim a fi botezati in numele Fiului si sa ne imbricim in Hristos. Gaci trebuie ca noul nascut sa fie vrednie side imbracdminte, precum zice Apostolul: ,Cati in Hristos v-ati botezat, In Hristos v-ati imbracat™ (Gal. 3, 27). ,V-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui si v-ati imbracat cu cell nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce |-a zidit, unde nu mai este elin si iudeu” (Col. 3, 9-11). Si, imbricati in Fiul b Dumnezeu, ni se di puterea ca sd ne facem no insine fii ai lui Dumnezeu. Ne botezdm in numel Tatalui si propovaduim ca fii af lui Dumnezeu pr Cel ce a poruncit si a vestit cum zice Profetul: ,.« siti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, de ce este necurat sd nu va atingeli si Eu va vo primi pe voi. $i voi fi voua tata si verti fi Mie fii s fiice-, zice Domnul Atottiitorul” (cf. Js. 52, 11; Cor. 6, 17-18). ,.Avand deci — zice Apostolul aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curdtim pe no de toata intinarea trupului si a duhului, desava sind sfintenia in frica lui Dumnezeu" UT Cor. 7, Dy $i din nou aminteste, zicand: Toate sd le faceti fir de cartire si fara de indoiala, ca sa fiti fara de pr hana si curati, fii-ai lui Dumnezeu neintinati in locul unui neam rau si stricat si intra care stralucity ca niste luminatori in lume, tindnd cu putere cu- vantul vietli, spre lauda mea in ziua lui Hristos" (Flip. 2, 14-16). $i din nou: ,Asacar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde Se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Mristos intru Dum- nezeu. lar cand Hristos, Care este viata noastra, Se Va arata, atunci $i voi, impreuna cu El, va veti arita intru slava” (Col, 3, 1-4). Care mirire este fagadu- ita de Insusi Domnul, cand spune: ,Atunci cei drepti vor straluci ca soarele” (Mt. 13, 43). 96 T — Despre BotezCuvdntarea HI Ca se cuvine ca omiul na@scut din nou — prin Sfaniul Botez — sd creascad de-acum dubouniceste, prin participarea fa Tainele cele dumnezetestt 1. Mulfumita bunului Dumnezeu — prin aduce- rea aminte a cuvintelor Unuia Nascut, Fiul Dum- nezeului Celui Viu, dar si ale Profetilor, Evanghe- listilor si Apostolilor, care ne-au deslusit noua indestul invatatura botezului dupa Evanghelia Domnului nostru lisus Hristos — am invdtat ca, in botezul prin foc, este scoas la iveald orice riutate care Incalea dreptatea lui Hristos, iar urarea riutitii: pricinuieste pofta virtutii. Ci prin credinta in san- gele lui Hristos, suntem curdtati de orice pacat si in apa botezului suntem bogati in moartea Dom- nului — dupa cum am statornicit cu mérturia scrisd — ca sd murim noi pacatului si lumii, si si viem dreptatii. Si asa, botezati in numele Sfintului Duh, suntem nascuti din nou. lar o data renascuti prin. botez, in numele Fiului ne-am imbricat in Hristos. Suntem imbracati insd in omul cel dinlauntru, zidit dupa chipul lui Dumnezeu. In numele Tatalui ne-am botezat $i ne numim fii ai lui Dumnezeu, Cuvine-se ca de acum sa ne hranim cu hrana vietii vesnice, pe care iardsi ne-a dat-o noua In- susi Unul Nascut, Fiul Dumnezeului Cel ui Viu, zi- cand: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot 98 cuvantul care iese din gura lui Dummezeu” (Mi. 4, 4). Si in ce chip se face aceasta, a invatat cu urma- toarele cuvinte: ,Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis” (én. 4, 34). Si spre deplina in- credintare a ascultatorilor, a zis: .Adewarat, adevarat zic voud, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mandnca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” Cin, 6, 53-56). Si putin mai departe sta scris: ,Deci multi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-I asculte? lar lisus, stiind in Sine cd ucenicii Lui murmura impotriva Lui, le-a zis: WA sminteste aceasta? Daca veti vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai inainte? Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic, Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh 3i sunt viata. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Caci lisus stia de la inceput cine sunt cei ce nu cred si cine este cel care I] va vinde. Si zicea: De aceéa am spus youd ca nimeni nu poate sa vind la Mine, dacd nu-i este dat de la Tatal. $i de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus inapoi si nu mai umblau cu El. Deci a zis lisus celor doisprezece: Nu vreti si voi sa va duceti? Simon Petru I-a ras- 99ti de la Apostol, cand a zis; ,Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, ea daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti. Si a muril pentru toti, ca cci ce viaza sd nu mai vieze lorusi, ci Accluia Care, pentru ei, a murit sia fnviat" C7 Cor, 5, 14-15). Caci cel ce mananca si bea face acest lucru, spre-vesnica pomenire a lui Hristos lisus, Domnul nostru, Care pentru noi a murit si a inviat. Insa, dupa invayaitura Apastolu- lui, intelepciunea aducerii aminie de ascultarea Domnului pana la moarte nu e de ajuns, caci, vor- bincl mai inainte, a zis: ,Dragostea lui Hristos ne stipaneste pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci Loti [care marturisim un botez]). $i a murit pentru toti, ca acci ce viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit $i a inviat” (C/T Cor. 5, 14-15). Carnea nu aduce nici un folos, dupa cum insusi Domnul a zis: {Trupul nu foloseste la nimic” Ci. 6, 63). 3. lar dupa cele spuse de El Insugi, a urmat in acest fel si judecata Apostolului, care zice: ,Cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda tsi manan- ca si bea, nesocotind trapul Domnului” (/ Cor. 11, 29), Caci nu numai 4 are frica de osainda cel care, in necuratia trupului $i a sufletului, nue vrednic sa sce apropie de cele sfinte, caci, apropiindu-se, se face vinovat de trupul si sangele Dommnului, dar in zadar si fara de folos mananca si bea, deoarece, puns: Doamne, la cine ne vom duce ? Tu ai cuvine tele vietii celei vesnice. Si noi am crezut si am cu- noscut ca Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Ce- fai viu" Cha, 6, 60-69). 2. 3i catre sfarsitul Evangheliilor citim: ,Si lu- and painea, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, miincati, acesta este Trupul Meu, care se di pentru | voi; aceasta sa faceli spre pomenirea Mea. Aseme- nea si paharul, dupa ce au cinat, zicind: beti dintru_ acesta toti. Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se yarsd spre iertarea pacatelor” (Mt. 26, 26-28; Le. 22, 19-20). Marturi- seste despre aceasta si Apostolul, zicand: ,Caci eu de la Domnul am primit ceea ce -v-am dat si voua: ca Dommnul lisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea, Asemenca si paharul dupa Cina, zicdnd: Acest pa- har este Legea cea noua intru sdngele Meu, Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea, spre po- menirea Mea, Caci de cate ori veti minca aceasta paine si veli bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pand cand va veni” (J Cor, 11, 23-26). Prin urmare, ce folos au cuvintele acestea? Ca si ne aducem aminte totdeauna, cand mancam si bem, de Cel ce pentru noi a murit si a inviat, si astfel sa ne deprindem a pazi nesmintit, in fata lui Dumnezeu $i a lui Hristos Insusi, invavitura primi- 100 101pe langa pomenirea celui care pentru noi a murit si a inviat, Hristos lisus, Domnul nostru, nua pazit si aceste cuvinte: ,.Dragostea lui Hristos ne stapdnes- te pe noi care socotim aceasta, cd dacd unul a murit pentru toti, au murit deci toti* Gi Cor. 5, 14- 15) — si celelalte, Caci dupa cum atita bunatate fata cunostinta si fara folos face astfel de intaratare si, dupa cum cel ce se apropie de o astfel de taina— cu nemultumire are judecata lenei, tot aga »pentru. orice cuvant desert pe care-] vor rosti — impotriva Domnului —, camenii vor da socoteala in ziua ju- decatii CMt. 12, 36). lar ined si mai abitir se di pe fata osanda lenevirii prin pilda celui ce a pastrat talantul intreg, ascunzandu-l (cf. Mt. 25, 25-29), $i Apostolul ne-a propovaduit noua ca si cel care aduce un cuvant bun, insd nu spre zidirea cea _ de trebuinta, face intristare Duhului Sfant (cf. Ef, 4, 29-30). Deci numai pazind aceasta sd-] judecam pe cel ce mananca si bea cu nevrednicie. $i daca, pentru manceare, fratele se mahneste, a cazut din iubire (cf. Rom. 14, 15), fird de care nici danurile cele mai mari, nici dreptatile nu folosesc la lucrare- (cf. I Cor, 13, 1 si urm. ). Ce ar zice cineva despre acela care, in lenevie sin nelucrare, cu obraznicie mananca trupul si bea singele Domnului nostru lisus Hristos? $i prin aceasta mai mult intristeaza pe Sfantul Duh. Prin urmare, cel care se apropie de trupul si sdngele lui Hristos, spre pomenirea Celui ce pen- 102 tru noi a murit si a inviat, s¢ cade nu numai a se cu- ita de orice intinare a trupului sia sufletului, ca nu cumva s4 manance si sa bea spre osanda, ci sa $1 dovedeasea cu prisosinta dreapta pomenire a Celui ‘Care pentru noi a murit sia inviat. $i aceasta mu- rind pacatului, si lumii, si lui insugi, si viind lui Pumnezeu in Hristos lisus, Domnul nostru-CARTEA A POUA Intrebarea I Este neapdrat dator sa moara pacattultui sisd vieze lui Dumnezeu oricine este botezat cu botezul Domnulud nostra Tisus Hristos ? Raspuns: 1. Daca toti dorim impardtia lui Duninezeu, este deopotriva nevoie ca sa conlucram si sa ne caldu- zim dupa acea hotarare a Domnului, Care a zis: ,De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intré in Impédratia lui Dumnezeu" Cn. 3, 5), Prin urmare, suntem toti deopotriva datori sa urmam acestet oranduieli a botezului, asa cum zice Apostolul, indeobste, catre cei care se boteaza: ,AU nu stifi ca toti c4ti in Hristos Tisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am in- gropat eu El, in moarte, prin botez, pentru ca, pre- cum Hristos a inviat din mori, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi pentru innoirea vietii’ (Aon. 6, 3-4) = si celelalte, $j in alt loc, mai cu sfiala si mai lesne de inteles, ne-a incredintat noua acest fel de invatatura, zicand: Cau in Hristos v-ati bote- gat, in Hristos v-ati imbracat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai 105este parte birbateasca si parte femeiased, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos lisus” (Gal. 3, 27-28). La fel si din nou zice catre toti: ,In El ati fost taiati imprejur, cu tiere imprejur nefaicuté de mand, prin dezbracarea de trupul carnii, intru tiierea imprejur a lui Hristos. Ingropati fiind impreund cu El prin botez, cu El afi si inviat prin credinti” (Col. 2, 11-12), Deci oticine se boteaza cu botezul Evangheliei este dator sa traiascA dupa Evanghelie. Drept care a zis in alta parte: Si mArturisesc, iarisi, oricarui om ce se laie imprejur, ca el este dator sa implineasca toata Legea” (Gal. 5, 3). 2. Asadar ramane neclintit ca acela care se bo- teaza cu un singur botez — dupa pilda Gelui ce pentru noi a murit si a inviat — este de asemenea dator si implineascad ceea ce de la insusi Aposto- lul am invatat: ,Caci dragostea lui Hristos ne sta- paneste pe noi care socotim aceasta, ci daca unul a murit pentru tofi, au murit deci toti. $i a murit pentru toli, ca cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit sia inviat" Ci Cor, A 14-15), Caci daca cineva care a fost iat imprejur intr-o parte a trupului— dupa taierea imprejur a lui Moise —, este dator ca intreaga Lege s-o impli- neasca, cu cat mai mult cel ce este taiat imprejur ,intru taierea imprejur a lui Hristos” (Col. 2, 11). Prin dezbracarea trupului de pacatele carnii, dupa cum sta scris, fiecare este dator si implineas- 106 ca ccea cea zis Apostolul: ,Lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume” (Gal. 6, 14). Ba mai mult: “Si nu eu mai traiesc, ci Hristes traieste in mine* (Gal. 2, 20). Drept care, cu adevarat, dupa cuvintele Apostolului, cel botezat in moartea lui Hristos va muri siesi si lumii si mai cu seama paca- tului, cum am fost invatati despre botez; ,Omul nostru cel vechi a fost ristignit impreuna cu El, ca sd se nimiceascA trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului” (Rom. 6, 6). Negresit, ne-am in- voit s4 urmam in toate lui Hristos, deci sa viem lui Dumnezeu in intregime, implinind peste tot cele spuse de catre Apostol: ,Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infipisati tru- purile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, binepla- cuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea du- hovniceasca.” (Rom. 12, 1). Acum, intr-adevar, se cade ,,s4 nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supu- neti poftelor lui; nici sé nu puneti madularele voas- tre ca arme ale nedreptatii in slujba picatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si midularele voastre ca arme ale drep- (tii lui Dumnezeu” (Rom. 6, 12-13). Dar despre acestea, si despre altele asemenea, inca mai zice: .Nu mai este judeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos 107lisus” (Gal, 3, 28). Ca sa ne invrednicim toti— ca unul — sa auzim: ,Bine, slugd buna si credincioa- $a, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau” (Mt, 25, 21). De aceasta ne vom iInvrednici numai daca fiecare dintre noi, in ceea ce este chemat si ales, prin grija sporita si prin sirguinta nepregetitoare, va inmulti ciupa putere darul impartit lui, precum este scris (cf. Bf, 4, 7). EIntrebarea Este neprimejdios lucru ca oarecine sd slujeasca cele preotesti neflind curat la inima din pricina consitinjei pervertite, @ MNecurdalici sau a intinadctunti ? Raspuns: intr-adevar, Moise, dand semn clar celor din vechime, cu infelegerea cea data lui de la Dumne- zeu, dar pentru povaluirea noastra, scrie: ,Grait-a Domnul cu Moise $i a zis: ‘Spune lui Aaron: Ni- meni din neamul tau in viitor si din rudele tale sa nu sé apropie, ca sa aduca daruri Dumnezeului sau, de va avea vreo meteahna pe trupul sau. Tot omul cu meteahna pe trip sa nu se apropie...." (Lv. 21, 16- 21). lar cand zice Domnul aceasta: ,Mai mare de- — 108 cat templul este [cineval aici” (4, 12, 6), El ne in- vata pe noi ca este cu atat mai neintelept cel ce slujeste cu obraznicie trupul Domnului — dandu-L pe El ,pentru noi prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma* (Ef 5, 2) — cu cat trupul Unuia Naseut, Fiul lui Dumnezeu, este mai presus decat berbecii si taurii, 5i nu din asemana- re, Caci este neasemanata maretia. Dar iata ca meteahna sau schilodirea nu prives- te doar madularele trupului, ci se cunoaste si-n eviavia dreptatii dupa Evanghelie. Cand porunca este pazita doar in parte, sau nu se implineste, sau nu se face asa dupa cum place lui Dumnezeu, scanvind cu o rand oarecare, sau cu lepra, care se iveste pe cugetul nostru, aducdncl nesocotirea po- runcilor ceresti. Asadar, este totdeauna de trebuinta, si cu atat mai mult in timpul plin de maretie al savarsirii Tai- nei, $4 pazim porunca Apostolului, care zice: ,Avand deci aceste fagacuinte, iubitilor, sA ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desa- Aarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu” (IF Cor. 7, 1). Si ined: ,Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata, ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu” (i Cor, 6, 3-4). Numai asa va fi cineva vrednic sa slujeasea — ca preot — Taina Domnului, dupa Evanghelia lui Dumnezeu, 109fntrebarea III Este neprimejdios lucru ca oarecire, nefiind cural de orice iilindciune a truprulied sia sufletulut, sa mandnce trupul Domnulut sisa bea sdngele Lui? Raspuns: Dumnezeu a asezat in Lege pedeapsa cea mai inalta pentru acela care, in stare de necuratie fiind, ar indrazni sa se atinga de cele sfinte. Caci le-a aratat negresit celor din vechime, in mod simbolic, ca sd fie si spre invatatura noastra: ,A grait Dom- nul cu Moise si a zis: Spune lui Aron si fiilor lui sa umble cu bagare de seama cu cele sfinte ale fiilor lui Israel si sa nu pangareasca numele cel sfant al Meu prin prinoasele pe care ei insisi Mi le aduc. Eu sunt Domnul. Spune-le: Tot omul din semintia voastra si din neamul vostru, care va avea pe sine vreo necurdlenie si s¢ va apropia de cele sfinte, care se afierosesc de fii lui Israel Dommnului, su- fletul aceluia se va starpi de la fata Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostrue” (Lv. 22, 1-3), Daca o astfel de amenintare s-a oranduit pentru cei ce se apropie de cele care sunt sfintite de la gameni, cu cat mai mare ar fi osinda impotriva celui ce s-ar apropia cu obraznicie de o Taina atat de infricosata ? Caci cu cat este aici ceva ,mai mare 110 decét templul”, dupa spusa Domnului (cf. Mé. 12, 6), cu atat este mai grozav si mai Infricosdtor este pentru acela care cu sufletul intinat indrazneste sa maindnce trupul Domnului, ca si cum ar manca berbeci sau tauri, dupa cum zice Apostolul: ,Ast- fel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si de sangele Domnului” (/ Cor. 11, 27). Ci incad si-mai strasnic ne atrage luarea amin- te, repetand cele zise: ,S4 se cerceteze insa omul pe sine si asa si manfnce din paine si sa bea din pahar, Caci cel ce mananea si bea cu nevrednicie, osanda tsi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului* (J Cor. 11, 28-29). Daca cineva, doar aflandu-se in necuratie, cade sub infricosata judecatd, cu at4t mai mult cel ce pa- cAtuieste nesocotind trupul Domnului! Sd ne curatim, asadar, de orice intinaciune $i numai astfel si née apropiem de cele sfinte, ca sa fugim de judecata celor ce L-au omorat pe Domnul, pentru cad ,cel ce mananca painea si bea potirul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul si singele Domnului”. Vom dobandi viata vesnica — dupa cum nemincinos ne-a fagaduit Domnul si Dumnezeul nostru lisus Hristos — numai daca, atunci cand mancam si bem, ne vorn aduce amin- te de Cel ce pentru noi a murit sia inviat. $4 pazim judecata Apostolului, care zice: ,Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, 111ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti. Sia murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia Care, pentna ei, a murit sia inviat” (J Gor. 5, 14-15), dand tuturora impacarea prin botez. Intrebarea IV Oure orice cundnt al lui Dumnezeu se cuvine tatocmeat crezut st asculteal, spre incredinjarea adeverului, chiar dacd Sar gdsi in cele spuse ureo vorbd sau vreo fapla @ Insust Domnulut, sai a sfingilor, care nu s-ar polrivi intre ele ? Raspuns: : 1. Aceasta intrebare este nevrednica intru totul sa fie primita, daca-L marturisim cu credinta pe Domnul nostru lisus Hristos, prin care s-au facut toate cele vazute si cele nevazute. Vorbind de cu- vintele pe care le-a auzit de la Tatal, este de tre- buinta sa cugetém asupra lor, ascultand ceea ce scri¢ Apostolul: ,,Fiti gata totdeauna sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra” U Petr, 3, 15). Si pentru ca nu cumva si raménd vorbind noi unora, vreo pricind de indoiala asu- pra ascultatorilor, sd ne aducem aminte de ceea ce 112 insusi Dormnul zice: ,Adevarat zic voud: C..) o iota sau o cirti din Lege nu va trece, pand ce se vor fa- ce toate” (Mt. 5, 18). Si iarasi: ,Mai lesne e sa trea- ca cerul si pamantul, decit sa cada din Lege un corn de litera” (ic. 16, 17). Oare nu este aici mai mult decat Solomon si mai mult decat Toma, ba chiar si mai mult decat Moise ? Apostolul, dupa ce a povestit neapropicrea is- raclitilor de slava lui Dumnezeu, face comparatie cu slava Domnului nestru lisus Hristos, addiugand: Si nici macar nu este skivit ceea ce era slavit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare. Caci dacd ce este trecitor s-a savarsit prin slava, cu atat mai mull ceea ce € netrecator va fi in slava” C1 Cor. 3, 10-11). lar daca nici din aceéste cuvinte, care sunt spuse si in Evanghelic, nu invajam sa ne cu- noastem si sa ne marturisim fara de indoiala credin- la, atunci sa ne aducem aminte inca o data de cu- yvintele Domnului: ,Cerul si pamantul vor uece, dar cuvintele Mele nu yor trece” (Mt. 24, 35), Asadar, ajung cuvintele Domnului care cu ade- varat isi alla temei in inimile noastre, prin Sfantul Duh, Cakiuzitorul, ca fra indoiala si lamurit sa avem tot cuvantul iesit din gura lui Dummezeu. Dar ca si intampinam si slabiciunea unora, prin felurite marturii vrednice de crezare,; sa amintim macar cateva din multe, Astfel, zice David: ,Ade- varate sunt toate poruncile Lui, intarite in veacul 8 — Despre Boter 13veacului, facute in adevar si in dreptate” GPs. 770, 7-8). Si iarasi: ,Credincios este Domnul intru cu- vintele Sale si cuvios intru toate lucrurile Sale* (Ps. 144, 13) — si multe de felul acesta, lar lehu, in Cartile Regilor, a zis: 34 stiti deci ca nimic din ceea ce a spus Domnul (...) n-a ramas neimplinit" C/V Regt 10, 10). 2. Cat despre acelea care par sd aiba ceva con- trariu in ele, s-ar cuveni sa cercetam cu bagare de seama dacd mai degraba nu-i ceva contrariu In noi insine, ca nu cumva cineva, ispitindu-se spre cu- nostinta bogatei intelepciuni si find nemultumut ca nu poate pricepe nepatninsele cai ale lui Dumne- zeu, sa se facd vinoval judecatii din pricina in- draznelii si a incapatanarii, si sa auda: ,,Necredin- cios este cel ce striga impdaratilor: netrebnicilor!* (cf, Jow 34, 18). Si: ,Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu” (Rom. 8, 33), Intr-adevar, daca judecata multora pare ca are dezlegare, in multe care se arata potrivnice suntem datori sa fim cu bagare de seama, ca atunci cand se pare ca o porunca este impotriva alteia, in cuvant sau in fapta, face trebuinta ca fiecare sa se supuna jude- cAtii, cu smerenie in fata ,adancului bogatici si al intelepciunii si al stiintei lai Dumnezeu" (Rom. 11, 33), ca Sa nu-sé faced pricina de pacat (cf. Ps. 740, 4), caci aceasta place lui Dumnezeu si ne fereste de primejdii, ca pe niste buni ucenici ai dummnezeies- tilor Scripturi. Cand se pare Insa ca .o porunca are 114 ceva impotriva altei porunci, sa cercetaém pricinile si s4 citim in intregime locul; astfel vom cunoaste negresit, fiira nici o vrajba, ce se cuvine fiecarui caz, pricepand talcul chemarii de sus, catre care tind toate poruncile, ca si pe cel curatit de boala, si pe cel ce lucreaza inaintand spre bine, si pe cel ostenitor catre desavarsire, sd-i aduca deopotriva ca marturii plicute inaintea lui Dumnezeu, cum zicea Domnul undeva: ,,Nici nu aprind faclic si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Asa s4 lumineze lumina voastra jnaintea camenilor, asa incat sd vada faptele voastre cele bune si s4 sliveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Mt. 5, 15-16); si sd nu stic stanga ta ce face dreapta ta” CME. 6, 3). 3. 5i inca multe de felul acesta ai sa gasesti si la Evanghelisti si la Apostol. Dacd acea porunca a fost data numai, iar cum s& se facd nu s-a adaugat, si ne aducem aminte de Domnul, Care zice: ,Cer- cetati Scripturile” Ci. 5, 39). Si sa-i luam drept pil- da pe Apostoli, ca ei L-au intrebat pe Domnul de- spre talcul celor zise de catre El, iar din cele care tot de catre El sunt spuse in alt loc, si invatam adeva- rul si mantuirea, dupa acest exemplu: ,Adunati-va comori in cer” (Mt, 6, 20), SA ne invajam de la In- susi Domnul, din cele spuse tanadrului; ,,Vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara In cer” (Mr. 19, 21) si din cele spuse celor dornici sa mog- teneasca imparatia cerurilor: ,Nu te teme, turma 115mica, pentru ca Tatal vostru’a binevoit sa ya dea voua imparatia. Vindeti averile voastre si dati mi- lostenii; facetiva pungi care nu se invechese, co- moara neimputinata in cerun” (Lc. 12, 32-33). Dacia se intampla vreo piedica in pazirea po- runcii, aceasta sa fie spre lauda noastri, cici ne aducem aminte de Apostolul care zice: ,,Caci mai bine este pentru mine sa mor, decat sa-mi zidar- niceasca cincva lauda" (7 Cor. 9, 13). Si in alta par- te, mai pe larg: ,Cine ne va desparti pe noi de iu- birea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?" (Rom. 8, 35) —si celelalte. Din acestea, sa ne invatam si mai mult sa pazim poruncile si sa dam dovada mai-cu prisosinta de iubirea catre Domnul, Care zice: Cine Ma iubeste va pazi cuvantul Meu” Cin. 14, 23) — si in multe lo- cun, asemenea. lar in celelalte, si luam drept pilda pe Apostol si sa zicem: ,O, adincul bogatici si al intelepciunii si al stiintei hai Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui! Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?" (Rom. 11, 33-34). Celui-ce crede, ii este de trebuinta, spre-a se mantui, sa invete sa se facd asemenea copiilor, dupa cum insusi glasul Domnului nostru lisus Hristos a grait: ,Cine nu va primi impdaratia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea” CMe. 10, 15): 116 Intrebarea V Oare orice neascultare a unui cuvant este vrednicd de manie si de moarte, chiar deca el neu este insotit, tr mode lermairif, de vreo amenintare ? Raspuns: 1. Despre aceasta — cum ca neascultarea oricad- rui cuvant este vrednica de mnie si de moarte — s-a spus pe larg in epistola despre buna intelegere [7]. Dar acum — spre a aminti doar una sau doua din multele marturii— s4-] auzim pe loan Botezatorul zicand: Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu Mimane peste el” Cin. 3, 36). Si In- susi Domnul face cunoscut, cu toata hotararea: ,O iol sau-o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate” GMt, 5, 18). Daca asa sunt ale Legii, cu cat mai mult cele ale Evanghelici, dupa cum In- susi Dommnul adesea ne-a incredintat! lar despre aceea — cum ca amenintarea nu in- soleste In chip imurit fiecare cuvant sau porunca in parte — socotesc ca este destul pentru credin- ciosi sa-si aminteasca de Domnul Insusi, Care, in pericopa invataturii despre fericiri, dupa ce a isto- risit multe din cele oprite, negresit a asezat si cate o amenintare, zicand: ,Oricine se manie pe fratele sau, vrednic va fi de osanda; si cine va zice frate- 117lui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata si- nedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului” (Mf. 5, 22) — si multe de acest fel, Jar celor carora nu le-a randuit pedepse deslu- site, le-a spus, de pilda: ,Oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Mt. 5, 28); sau; ,Eu insa va spun voud: sé nu va jurati nicidecum” (Mi, 5, 34). Si putin dupa aceea: »Ci cuvantul vostru sd fie: ceea ce este da, da: si ceea ce este nu, nu; iar ce € mai mult dec4t acestea, de la cel rau este” (it. 5, 37). Si multe de felul acesta zicand, fara sa randuiasca vreo pedeapsad anume, o las sa se inteleaga, indeobste, prin ceea ce zise- se mai inainte; ,De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor sia fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor” (Mi. 5, 20). Si adauga catre sfarsit: ,Oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului ne- chibzuit care gi-a cladit casa pe nisip. $i a cizut ploaia si au venit raurile mari siau suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si ciderea ei a fost mare” (Mr. 7, 26-27). i 2. Nici in alte locuri, amintind de multe picate, « Nua pus intotdeauna si randuiala unei pedepse, so- cotind c4 sunt destul de cuprinzitoare pentru toti cele ce adesea au fost spuse numai pentru unii. Si daca am avea nevoie sa ne sprijinim si pe altele, sa amintim si de spusele Apostolului. Caci intr-adewar si el, urmand lui Dumnezeu, a zis candva: ,Dar eu 116 v-un scris acum s4 nu va amestecati cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfranat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la ma- sa” (/ Cor, 5, 11); iar altadata: ,Nu va mintifi unul pe altul” (Col. 3, 9). Si in alta parte: ,Orice amariciune si suparare $i manie si izbucnire si defaimare sa piard de la voi, impreund cu orice rdutate” (Af 4, 31). Si multe de felul acesta a zis ined, fara sa le in- soteascd de vreo amenintare. Dar in alta parte, pomenind si pedeapsa, in chip cuprinzator a zis: .Nu va amgiti: nici desfrinatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocorito- rii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” Cf Cor. 6, 9-10). lar in alta parte scrie iarasi, mai pe larg: Si pre- cum n-au incercat si aiba pe Dumnezeu in cunos- tinti, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfrinare, de viclenie, de licomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori, graitori de rau, urateri de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, ndscocitori de rele, ne- supusi parintilor, neintelepti, caleatori de cuvant, fara dragoste, fara mila. Acestia, desi au cunoscut dreapta orinduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai 119ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care ju- deci, esti fird cuvant de raspuns, caci, in ceea ce ju- deci pe altul, pe tine insuti te osiindesti, cdici ace- leasi lucruri faci si tu care judeci” (Rom. 1, 24-32; 2, 1) — si in multe alte locuri, asemenea. Din aceasta se vede ca, chiar daca dupa aceste impartiri nu se rosteste amenintarea potrivitd fie- carei pedepse, totusi trebuie s4 cumoastem ca tot cel ce ocoleste sau calcd 0 porunca va avea parte de judecata cuvenita, dupa cum Demnul nostru lisus Hristos a deslusit: ,Cine Ma nesocoteste pe Mine si hu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care lam spus, acela il va ju- deca in ziua cea de apoi" (i. 12, 48). lar loan Bo- tezatorul, decat care nimeni nu este mai mare, Fira inconjur mirturiseste: ,Cine nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu imine peste el" (in, 3, 30). lar acest fapt este cunoscut Sfintei Scripturi inea din Vechiul Testament. Caci si prin Moise — care a scris multe in Lege, fara ca sa adau- ge intotdeauna o amenintare anume pentru cel ce calcd vreo porunca, sau nu o pazeste — se face cu- noscut blestemul potrivit tuturor celor vrednici de pedeapsa, cind zice: ,Blestemat sd fie tot omul nu va plini toate cuvintele legii acestcia” (Dion 26). lar in alta parte: ,Blestemat sa fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama” (ler. 48, 10). Daca e blestemat chiar si cel ce lucreaza 120 fara destula grija, atunci cel ce nu lucreaza deloc de ce pedeapsa va fi vrednic?! Fntrebarea VI Oare neascultarea sta in fapta celor potrivnici, sau in tdcerea celor chemati sa nidrturiseasca ? Raspuns; 1. Domnul nostru lisus Hristos, vorbind mai pe-ndelete despre aceasta — atunci spre departa- rea gregelii celei de demult, iar acurn spre intari- rea inimilor noastre In credinta sandtoasa —, a voit sf ne tnvete pe noi frica judecagilor, nu numai prin cuvinte, ci si prin pilde. Ca prin fapte mai abitir sa se urmdreasea incredintarea adevarului. Astfel, mai intai zice: ,De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu vei intra in imparatia cerurilor’ QM, 5, 20). $i dupa acest loc al invataturii Sale, aduce o pilda, zicind: ,Oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemmina-se-va barbatului nechibzuit care si-a cla- dit casa pe nisip. Sia cazut ploaia si au-venit rau- rile mari si au suflat vantunile si au izbit in casa aceea, sia cazut, Si caderea ei a fost mare” (Mt. 7, 26-27). Si iarasi: ,Cineva avea un smoachin, sadil in via sa si a venil sd caute red tn el, dar n-a pasit. Si a zis ca- 121re vier: Tata, trei ani sunt de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc. Taie-l; de ce sa ecupe locul in zadar?" (Le. 13, 6-7). Si in alta parte, mai vadit asaza aceasta judecata, zicand: ,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Mit. 25, 41). Nu pomeneste de cele lucrate impotriva, ci de lasarea la o parte a lucrarii trebuincioase, zicand: ,Caci flamand am fost si nu Mi-ati dal s4 mananc: inse- tat am fost si nu Mi-ati dat si beau” (Mi. 25, 42) — si celelalte. $i multe de felul acesta ar gasi cineva drept do- vada ca nu numai cei care fac rele sunt vrednici de moarte, fiindu-le lor pregatit focul cel vesnic, ci se pedepsesc si accia care fac fapte bune cu nebagare de seam’, Caci scris este: ,Blestemat s4 fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama” Cer. 48, 10). 2. Dar ar fi timpul potrivit, pentru cei ce prin botez primesc iertarea pacatelor, sa pomenim aici si de Ioan, care zice: ,Pui de vipere, cine v-a aratat sd fugiti de mania ce va sa fie? Faceti deci road, vrednica de pocdinta si s4 nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Parinte avem pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam. lata, securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taic si se arunca in foc* (ii. 3, 7-10). Caci daca este blestemat oricine face lucrurile Domnului cu 122 nebagare de seama, ca unul ce nu le-a faicut dupa sirguinja cuvenita, cu atat mai mult sunt bleste- mali acei Gameni care cu nici un chip nu voiese sa faca binele! Ei pe drept vor auzi: ,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” CW. 25, 41). Din toate acestea se vadeste cat belsug de inte- lepciune este in poruncile Domnului nostru Tisus Hristos si ca se cere multa grabire si neobosita sar- suinta in ravna catre cele bune, ca sa ne facem noi insine vrednici de acea fericire de care pomenit insusi Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Unul Nas- cut al Dumnezeului Celui Viu: ,Fericiti cei ce Ma- manzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura” (Mf. 5, 6). Intrebarea VII Oare este cu pulinid, saw bineplacul si bineprimit la Dumnezeu, sd ise facad dreptate, ca si celor ce traiesc in sfinfenie, celui care slujeste pacatulut ? Raspuns: intr-adevar, Dumnezeu zice in Vechiul Testa- ment: ,Cel ce jertfeste o oaie si in acelasi timp rupe gatul unui caine, cel ce aduce prinos si tn acelasi timp aduce singe de pore (...) — toti acestia si-au 123ales cai nelegiuite si in uraciunile lor traieste su- fletul lor” Cis. 66, 3), Si tot asa despre tofi cei ce aduc jertla dupa randuiala Legii si despre infrico- sata judecaté impotriva celui ce nesocotegle acea randuiala. In Noul Testament, Dommul nostru lisus Hristos Insusi graieste in Evanghelii: “Oricine sa- virseste pacatul este rob pacatului” Cin. 8, 34) si ,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni” (Aft, 6, 24), cAci nu puteti s4 slujiti lui Dumnezeu gi lui mamona” (ibidem). Si ne-a lasat invatatura inca $1 mai vaditd, zicand: ,.Asadar, oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu poate sa fie uceni- cul Meu” (Le. 14, 33). lar prin Apostol zice: ,.Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insofire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce im- partasire are lumina cu intunericul? $i ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un cre- dincios cu un necredincios ? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli ?" Ci Cor. 6, 14-15), Prin aceasta da de inteles celui rau ispitit ca nu se poate cu nici un chip sa i se faca dreptate, cici este neplacut lui Dumnezeu si primejdios. Pentru aceasta ma rog sa facem pomul bun si rodul lui bun (ef. Mr, 12, 33), precum ne tnwata Domnul. Si sa curitim mai inti partea dinauntru a paharului sia blidului* (Aft, 23, 26), si numai apoi pe cea din afara, ca sa fie cu totul curat. Si invatati fiind prin Apostol, ,s4 ne curatim pe noi de toata intinarea trupului sia duhului, desiivarsind sfintenia in [rica 124 lui Dumnezeu* C7 Cor. 7, 1), ca sa fim bineplicuti lui Dumnezeu si cu multumre primiti de Domnul in impiritia cerurilor. Intrebarea VIII Este oare primita cu multumire de Dumnezet lucrarea une porunct netmplinite dupa toata nindutealet ? Radspuns: 1, Talcuirea aceéstei intrebati si randuiala pe care 0 caulam anume in orice lucru de acelasi fel le in- vatéim din Vechiul Testament, unde, privind fata lui Cain, Dumnezeu zice: ,Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina ? lar de.nu faci bine, pacatul bate la usa si caulta sa te tarascd, dar tu biruieste-1!" (Fc. 4, 7). Ca nu numai cel vadit in faradelege sa cada sub judecata, ci s4 se ceara socoteala si celui care l-a impins spre pacat. Insd, dupa pilda Apostolului si dupa masura omeneased, se cade sa stim ca este anevoie de tinul canonul evlavici de catre teyi de- opottiva, Cacia zis: lar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa legi- le jocului” Cf Tim. 2, 5). si Insusi Domnul nostru lisus a aratat insemnatatea rancduielii, cand a 7is: ,Fericita este sluga aceea pe care, venind stapanul 125sau, o va afla aicand asa” CME. 24, 46), CAci atunci cand a zis: asa”, a aratat ca cel ce nu va face intoc- mai a cazut din fericire, precum din multe istorisiri si ziceri din Vechiul si Noul Testament ne incredin- tam pe deplin. ins acel ,asa” se face sau dupa loc, sau dupa timp, sau dupa persoand, sau dupa lucru, sau dupa mdsurd, sau dupa ordine, sau dupa aplecarea inimii. 2. Dar sa vedem mai intai invalatura despre cum se face ,dupa loc”. Apostolul arata limpede care fel de lucru este mai curat si-i sunt placuti aceia care se fac ascultatori prin vrednicia evlaviei. Jar acelora care sunt stpaniti de oarecare ndray, le e de folos si-l auda zicand: ,Nu va invata care insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung? Si cA pentru o femeie, daca isi lasa parul lung, este cinste?” (Cor, 11, 14-15). $i altele asemenea. Prin urmare, suntem (inuti prin fire sa folosim cuviincios cele trebuitoare vietii de acum. Caci desi viata mu s¢ méargineste la a manca si a bea, totusi care dintre intelepti nu iese in larg, sa-gi ia mancare si bautu- ri? Sau cine, aruncind semintele pe pietre, ar sta pagubos sa asteapte roade ? $i multe altele, daca le-ar socoti cineva dupa log, ar putea fi spre prime}- die si chiar spre osanda. Insi din nou ne amintes- te Apostolul, zicand: Toate acestea li s-au intam- plat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise pentru povituirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor” U Cor. 10, 11). 126 Daca vedem ca legile consfintite de Dumnezeu nu au vreo tovarisie una cu alta, vorm pazi deose- birea neschimbata. Caci cele potrivite in lerusa- lim, faciindu-se in afara, erau primejdioase. Altele insa, si multe dintre cele randuite a fi savarsite intre templu si altar, fie in lerusalim, fie in alte locuri, erau alese pentru a arata adorarea lui Dumnezeu. $i nici cele ce se ficeau in templu, sau la jertfelnic, nu se cuvenea sa fie ficute in alte locuri ale leru- salimului, nici cele ce se [Aceau in alte locuri nu se cuvenea sa fie facute in templu. lar pe noi porunca dupa loc” ne pazeste mai ales de primejdia savar- sitii Tainelor in locuri spurcate. Dovedirea unui ast- fel de lucru aduce grea ocard asupra savarsitorului. 3. Dar ar putea intreba cineva de ce a zis Apos- tohul asa: ,Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul” Cf Tim, 2, 8). Pentru aceea ci Domnul a dat puterea inchindciunii in tot locul, prin aceste cu- vinte: ,Nici pe muntele acesta, nici in lerusalim nu vi veti inchina Tatalui...” (In. 4, 21). Dar ingaduinta prin care zice ,in tot locul" e de la sine injeles ca nu cuprinde diferitele locuri rele ale folosintelor omenesti si ale necuratelor si uratelor fapte, ci se intinde de la lerusalim in orice parte a lumii unde se aduce jertfi Domnului, cum a vestit profetul (Mai. 1, 11), fiind negresit vorba despre locul in care cu silinta s-a adus inchinare lui Dumnezeu, spre pomenirea slivitei Taine a Jertfei. Caci il auzim pe profet zicind: ,$i voi veli fi numiti preoti ai 127Domnului® Us. 61, 6). Totusi, nici nu liam cu totil si cu de-a sila puterea unei astfel de preotii sau li- turghii, nici nu poate cineva'sa ia pentru sine ce este al altuia, ci fiecare dupa masura harului ce i-a fost dat. Asa precum ne invasa Apostolul, ciand adevar graieste catre toti: ,Wa4 indemn, deci, frati- lor, pentru indurarile lui Dummezeu, sa infatisati trupurile yoastre ca pe o jertfa vie, sfinta, binepla-— cuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra duhov- niceasca, si sa nu va potrivili cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mingii, ca s4 deosebifi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit” (Rom. 12, 1-2). Insa la fiecare deose- beste cu intelepciune ‘slujirea care i se cuvine si-l opreste pe cel ispitit sa urmeze vreo rinduiala straina, acolo unde zice: ,Caci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecaruia dintre voi s4 nu cugete despre sine mai mult decat trebuie sa cugete, ci sd cugete fiecare spre a fi intelept, precum Dumnezeu i-a impdrtit masura credingei” (Rom. 12, 3). Si dupa cum prin acea oranduiala a madularelor trupului unul fata de altul se alcdtuieste o nobila armonie; lot aga € nevoie sa se faca simpita si intre noi no- bletea unuia fata de altul, dupa oranduiala deose- bité a harurilor lui Dumnezeu, prin iubirea lui lisus Hristos. Caci zice: .Ci precum intr-un singur trup aver multe madulare si madularele nu au toate acecasi lucrare, asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntern maddulare unii 128 altora. Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Dacd avem proorocie, sa proorocim dupa ura credintei; daca avem slujba, sa staruim in slujla..." (Rom. 12, 4-7) — si celelalte. 4, Dacd insi cei ce lucram unii pentru altii ur- marim un singur fel, acela de a fi bineplacuti lui Dumnezeu, tot asa avem unii cu altii tovarasie in iubirea lui Hristos. $i daca in locul unde harul co- varseste nu sunt ingaduite cele straine si potrivnice, cum 84 nu fim cu atét mai mult datori sa deose- bim locurile dupa sfintenia lor? lar despre ceea ce am numit ,dupa timp”, ire- lbuie s4 ascultam pe Insusi Domnul nostru Tisus Hristos, Care zice; ,lmparatia cerurilor se va ase- mana cu zece fecioare, care, luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui. Cinci ins4 cintre ele erau fird minte, iar cinci intelepte. Caci cele fara minte, luand candelele, n-au luat cu sine untde- lemn. lar cele intelepte au luat untcdelemn in vase, 0 data cu candelele lor. Dar mirele intarziind, au ati- pit toate si au adormit. lar la miezul noptii s-a facut strigare: lata, mirele vine ! Tesiti intru intampinarea lui! Atunci s-au desteptat toate accle fecioare si au tmpodobit candelele lor, $i ccle far minte au zis citre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vos- tru, c4 se sting candelele noastre. Dar cele intelep- te le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sd nu ne ajunga nici noua si nici voud. Mai bine mergeti la cei ce vind si cumparati pentru voi. Deci, plecand 9 — Despre Botex 129ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce cru gait au intrat cu el la nunti si usa sea inchis. ker mai pe urma, au sosit si eclelalte fecioure, zicinel: Doamne, Downne, deschicle-ne nend. far cl, ris- punaind, a vis; Adevarut 4ic yout: Nuova cunase pe vow, Drept aceca, privepheati, ca mu slili nici “iui, nici ceasul cand vine Fiul Omului" (446 25, 1-14), §. Si vazind ca repetata Higdcuintdi a unei ast- fel de judeesiti leaga mai puternic si inercdinteaza mai mult, voi adiuge si alte citate, care asijderea ne invati. Caci Insusi Domnul zice: ,Multi, zic voud, vor caula sa intre siinu vor putea, Dupa ce se va scula stapainul casei si va Incuia usa si veti incepe sa suuti afard si-sai bateti la usd, zicine: Doamne, deschide-ne!, el, raispunzine, va va vice: Nu va stiu de unde sunteti® (Le. 13, 24-25). »7Qe uceca si voi liti-gata, ci in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni” (Mi. 24, 44), Si in multe locuri, uscmenea. Dacii ins trebuiec sa fie chemat si Apostolul spre mirturie, sa-l auzim si pe cl amintind de profetul care zice: ,in vremea milostivirii Te voi ascultat si in vremea mantuirii Te voi ajuta” (fs 49, 8). Si dupa toate acesten, acwuga si de la el: La vreme potrivita te-am as- cultat si in ziua miantuinii te-am ajutat” CF Cor. 6, 2). Si din nou: ,,Deei, pind cind avem vreme, sa facem binele ciitre toti, dar mai ales catre cei deo credinta cu noi" (Gal 6, 10). Daci insd mai tre- buie sio alta minute, vom aminti pe David, care 130 vice: ,Pentru aceasta se va ruga catre Tine tol cu- viosul la veeme potrivita” (Ms. 3/, 7). si marturia lui Solomon, care in chip cuprinzator a rostit: » Toate le-a ficut Dumnezeu frumoase si la timpul lor” (feel. 3, 11). 6. lar dupa persoana”, avem marturic chiar in Vechiul Testament, in care nu li s-a dat preotia ce- lor ce au indriznit sa intee, Ci au cazut, pentru as- primea miinici, in pierdere groagnica si in ruina, Ca sa fim noi intiriti, se cade si ludim invitituri de la Insusi Domnul, Care a zis cdtre ucenici: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel” CMft. 15, 24). Si catre femeie: ,,Caci nu este bine sa ici pdinca copiilor si.s-o arunci caini- lor” (Me. 7, 27). lar ,dupa lucru”, invafam tot din Vechiul Testa- ment, uncle s-a dat porunca sa se aduca jerthi din cele curate, intregi si fara vreo metealina, totusi nu si din acecleasi feluri acluse in chip necurat. De care lucru Domnul zice: ,Adu-l ocanmuitorului tau; Va fi el multumit sau te va primi el bine?” (Mad. 1, 8); iar in Noul Testament invatam despre acest lucru de la insusi Dommnul nestru Lisus Hristos, Care aduce aminte de profetia lui Isaia impetriva ludeilar, dupa cum urmeaza: ,Bine a proorocit Isaia despre voi, fitarnicilor, precum este scris: Acest popor Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Dar in zadar ma cinstesc invatind invatituri care sunt porunci omenesti” (Afc_ 7, 6-7). Si de la 15]Apostol, care marturiscste constiinta duceilor, cure dle ta serie iste Caci le miirturisese ca au raivnd pentru Dumnezeu, dar sunt fini cunostinta, Deourece, necunosciind dreptatea lui Dumnezcu si ciulind Sd stitorniccasca dreptatea lor, drepeitii lui Dum- nezcu ei nu sarsupus” Cem, 10, 2-3). Pentru care licru, cautine Apostolul sa facd cee ee place cu adevarat lui Dumnezeu, dupa ce istoriseste de- spre aceia care inplincau cdreptates inai inainte de Lege, adaugd: Ba mai mult: cu pe toate le soco- lesc ca sunt pagubsi, fata de inaltimesa cunoasterii fii Hristos Tisus, Domnul meu, pentre Care m-am lipsit de toate si le privese drept gunoae, ca pe Hristos sa dobandese si si ma aflu intru El, nu wand dreptatea mea cea din lege, ci pe aceea care este prin crecdinfa lui Hristes, clreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul eredintei...” (Aip. 3, 9) — si celelalte Prin acestea, si prin altele la fel, ne invata pe noi cai, spre au bineplicea lui Dumnezeu, trebuic Mii Varlos sa ne pazim de a adduga vreo dreprate omencasea rinduiclii asczate de Denmul nostro lisus Hristos, 7. lar despre ceea ce se face ,dupa méisuri”, socotese ca este de ajuns si amintese despre dea- sebirea masurii iubirii la cei din vechime (,... si iubesti pe aproapele tin ca pe tine insuli” — Mi. 19, 19) si la-—Domnul nostru Tisus Hyristos, Care a zis: 132 ine Ti va muster ki impiirtirea dreptatii. Dar »Poruncd noud dau voud: 84 va iubiti unul pe al- tul. Precum Eu v-wm jubit-pe vol, asa si voi sa va iubiti unul pe altul” Ci. 13, 34). Addugand: ,Mai mare drageste clecat aceasta nimeni nu-are, ca su- fletul luisa si-l puna pentru prictenii sai” Cin. 15, 13). Si indeobste, o dati cu dreptatea, trebuie sii invitam si masura ei, de la Insusi Domnul, Care statorniceste; ,Daca nu va prisosi dreptatea voas- tri mai mult decit a ecarturarilor sia fariseilor, nu veti intra in imparitia cerurilor” (ML 5, 20). Caci celui care a zis: ,/Toate acestea le-am pazit din co- pilaria mea,” Domnul i-a poruncit: ,Vinde averea ta, dai-o sdracilor, si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi" (Mt 19, 20-21). Daca cineva nu a pricdiclit sa facad pe cele ran- tluite mai inainte, i se da porunca de a doua: ,,Ur- meaza-Mi". $i din nou zice Dommnul: Daca vrea cineva s4 vind dupa Mine, sad se lepede de sine, sa-si ja crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Mi. 16, 24). Daca cineva urmeaza porunca, sc aseaza Inaintea celor dintai, $i iardsi, dupa multe, Domnul adauga ucestea: ,Asacdar oricine dintre voi care nu se lea- pada de tot ce are nu poate sa fie ucenicul Meu” (Lc. 14, 33). Se arata astfel ca este ucenic numai acela care a pazit cele ce zise mai inainte. Pentru aceea e de trebuinti sa se pizeasca porunca Apos- tolului, care zice: ,.Dar toate sa-se faca dupa cuvi- inta si dupa rancuiala” (7.Cor. 14, 40). 133tar dupa “aplecarea inimii” va sa zica despre cei carora le place sa flaca milostenie, si se roage sau si postease’d cinaintea oamenilor, casa fic va- zuti de oameni; despre unii ca acestia, juclecaneclu-i, a zis Domnul: ,Adevarat graiesc voud: si-au luat plata lor” CMto6, 5). Si mai vartos este anita rau- tatea acelora care implinesc porunca Domnului cu trufie omencusea, aratindu-se ca accia nu numai cA se lipsesc de rasplata, dar sunt vrednici si de pedeapsd, ca unii cel ce nu slujesc Domnului din evlavie, ci din dorinta de a placea oamenilor. Dom- nul, osdindind cele de acest fel, zice: ,Multi imi vor zicc in ziua aceca: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocil, si nu in numele Tau am scos demoni, si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Nicio- data nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati Faridelegea” Cite. 7, 22- 23). Ca din acestea, si din altele de acest fel, sa se vada ca, chiar dacd cineva ar savarsi minuni $i ar face mul- time de daruri, ba chiar daca ar implini toate po- runcile, totusi, daca n-o face dupa aplecarea ini- mii si in chipul in care ne-a invatat Domnul, nici un folos nu are. Caci zice: .Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incit sa vada faptele voastre cele bune si sd slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri® (Mt. 5, 16). Si chiar Pavel Aposto- lul, vorbind in Hristos, zice: ,De aceea, ori de mianeati, ori de beti, ori altceva de Faceti, toate spre 134 slava lui Dummnezcu si le faceti? (Cor, 10, 31). Pe drept, din cele de la Domnul auzite Apostolul ne- a invatat, zicand: .De as vrai in limbile oamcnilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, ficutu-m-am arama sundtoare si chimval raisundtor, Si de-as avea darul proorocie: si tainele toate le-as cunouste, si orice stiin{a, si de as avea atita credinta Tneat sai mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Side as Impérti toatd avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste” (/ Cor, 13, 1-3). Si in alta parte, mai cuprinzator si mai vartos, zice: ,Dacd as plaicea inedi oamenilor, n-as fi rob al lui Fristes” (Gel. 1, 10). 9, Daci insd, spre deplina incredinfare a cuge- tului intru acestea, am mai cluta marturic si in Ve- chiul Testament, il aflam si pe Moise zicdnd: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tiu, din toata ini- ma ta, si din tot sufletul tau, si din toata puterea ta” Ct 6, 5). Cuvinte despre care Domnul — ackiu- gand: “si pe aproapele tiu ca pe tine insuti” — ne incredinteaza: ,In aceste doud porunci se cuprind toata Legea si proorocii” (Mt 22, 40). Dar si Apos- tolul aduce inca o data mirturie, zicind: ,... iubi- rca este deci implinirea Lepii” (Ram. 13, 10), lar ca nu rimfn nepedepsi{i cei ce nu implinesc aceste porunci si nu atirnd de aceste dreptati, ci se fac vinovati pedepsei, insusi Moise ne-o spunc: ,,Bles- temat sa fie tot omul care nu va plini toate cuvin- tele legii acesteia...” (2 27, 26). lar David zice: 145Deas fl avut nedreptate in inima nea, numer fi ascullat Domnul” (8, 70, 17), Si in alti parte: ~Acolo s-au temut de fricd unde nu era frica, pen- tru ca Dumnezcu a risipit oasele cclor ce plac cn- menilor.,." (Ps. 52, 6), Asadar ¢ nevoie de multi Sareuinkt si ncolsosi- a gtija, ca nu cumva noi, care implinim porunesa in vreunul dintre chipurile pe care le-am aritat mai inainte, nu numai sé pierdem o astlel de mare rasplata, dar sa ne si ficem vinovati unor pedepse atat de infricosate. Intrebarea IX Se cade oare sd at loverdsie cu cei nelesinifi Setut sd te faci pedrtas faplelor neroditoare ale intunericuliui ? Raspuns: 1. Nelegiuit este tot omul care nu pazeste Iegea, dar si acela care se va abate chiar si de la 0 sin- gura porunca. Caci daca nu se ingrijeste de o mica parte, atunci totul este in primejdie. Caci lu- crul ce se face numai in parte nu se cheama lucru facut. Si dupa cum cel ce se preface cA este mort, nua muril, ci traieste, iar uncon cel ce pare ca tra- ieste nu mai trdieste, ci a muri, si dupa cum cel ce 136 se amadgeste ca inti doar in parte, de fapt nu a in- tral, asemenea celor-cinci fecioare neintelepte, tot asa si cel ce pazeste legea doar intr-o masura, de fapt nu a pazit-o, ci este ca si Mira de lege (nele- giuil). Pentru aceasta, impotriva celor nelegiuiti, chiar de ne-ar fi noud apropiati, ebuie sa-l ascul- tam pe Apostol, care a zis undeva: ,... Sa mu va arnestecati cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfranat sau lacom, sau inchindtor la idoli, sau ocdrator, sau betiv, sau ripitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa” (/ Cor. 5, 11). insa aici este de observal cd nu este in acest fel cel care doar se supara de toate acestea, ci cel care chiar s-a departat de felul de viata al obstii credin- cioase, ba chiar si cel care doar cu graiul pacatu- icste in acest fel. Si bagati de seama ca nu a zis: ,cu aceasta", ci ,cu unul ca acesta”. lar altcandva a zis; ,Drept aceca, omorati madularele voastre cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la icoli, pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii...” (Col. 3, 5-6). $i in adevar, in chip mai cuprinzator, adauga: ,.Nimeni si nu va amd- geascd cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Duninezeu peste fiii neascultarii. Deci sa nu va faceti partasi cu ei” CE 5, 7). Si-din nou: ,.. Sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi” Ci Yes. 3, 6). Si in alta parte, asemenea. 13?p 2. lar ca sa stim Kimurit ce inseamnd acestes ca nu trebuie adica si fim partasi faptelor nerodi- tloare, trebuie mai intdi sa judeeim cui anume i se ca numcle de “neroditor”, Care din doud ar putea si tirasca sufletul in ispita: cele vrednice de osin- da, sau cele de laud, dar care nu sunt Sdniitesse ? Dect in Vechiul Testament, prin asemanare cu po- mul.— profetul zice despre omul cel sffint: .... cure rodul sau va da la vremea sa...” (Ps 1, 3), tar So- lomon zice: »Agonisita celui drept este spre viata; roadele celui fira de lege — spre paca” (Pilde 10, 16). i Osea spune; ,Semdénati-va fapte bune, cdci numai a§a veli secera milostivire...” (10, 12). lar Miheia: Jara se va preface in pustiu din pricina locuitorilor ei, ca pret al purtarii (roadclor) lor" (7 13). $i multe altele. Si intr-adevar, acesta e rostul lumanarii: si lumineze. lar Lumina cea adeviirata ace] Soare al Dreptatii; adica Insusi Domnul nos- tru Tisus Hristos, a tlcuit mai pe inteles, zicind: »Nu este pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau sa faca roade bune” (Mt 7, 18). Si in alta par- te, asemenea, R Asadar, avand numele roadelor, asezat deapo- triva unul if fata altuia, si vedem mai departe ca- re sunt pomii care nu fac roade si despre care zice Apostolul cd sunt neroditori. Deci pomii nerodi- tori ne sunt aratati noua de loan Botezatorul, care zicea Cale cei ce primeau botezul spre iertarea pacatelor si spre curitirea de orice intinaciune: 138 \Faceti-deci roada, vrednicd de pocainta..." (Mt 3, 8). Si, putin dupa aceea, adauga: ....tot pomul ca- re nu face road bund se taie si se arunca in foc" (Met, 3, 10). Jar Domnul ne invata inca mai limpe- de despre cei ce In adevar vor sta de-a dreapta, ind zice: ,Veniti binecuvantatii Tatélui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voud de la inte- mcierca lumii” Ct 25, 34). Si pe cei buni fi arata roadele lor, pe care le-au adus. lar pe cei de-a stan- ga Ti va trimite ,in focul vesnic, care este palit clia- volului si ingerilor lui” (Mt. 25, 41), Pe acestia nu-i ostindeste atat fapta pacatoasa, cat lipsa roacdelor bune, caci —zice ,...lamand am fost si nu Mi-ati dat sa méanfinc...” (Mt 25, 42) — si cele ce urmeaza. Nelucrarea acestora fi face si ajunga in randul pa- cAtosilor, care sunt numiti de citre Domnul ingeri ai diavolului. 3. Asadar, aratata flint! deosebirea dintre cei ce aduc roade potrivnice si cei neroditeri, rimane sa vedem ce va sd zicd aceea pe care Apostolul o numeste “fapta neroditoare’? Eu insd, cand ma giindesc, nu gasesc mijloc prin care si se facd po- runea cea legiuitd si bineplacuta lui Dumnezeu alata vreme cit se lucreazd aceea care este rea. Tar daca faci fapte caldicele si nu faci binele ca sa fie primit de Dumnezeu, dupa cum am spus mai ina- inte la aceasta intrelbare, cum poate sa placa lu- crarea poruncii, daca nu s-a lucrat dupa porunca? 139Despre cei care lucreaza asa, spunc Domnul ca-si iau plata lor (ef. Ad. 6, 5), ca-si cele cinci fe- cieare nebune, care, dupa mérturia Domnului, erau tatusi fecioare, Ele au pregatit candelele si le-au aprins, adica au lucrat la fel cu cele intelepte, si au icsit intru intimpinarea Domnului, si in toate au aritat deopotriva sarguinta, ca si cele inyelepte. Totusi, numai pentru faptul ca n-au luat untde- lemn indeajuns in vasele lor, s-au depértat de tel sila intrarca Mirelui au rimas pe din afara (cf Mf. 25, 2 si urm.). $i la fel, din doua care vor macina la moar sau vor fi in acelasi pat, ,una va fi luata si alta va fi 1i- sata" (ic. 17, 34-35). Despre acestea Domnul n-a deslusit mai multe, ca si ne arate ci in tot lucrul, daca lipseste putin din ce se cuvine — ba mai mult: daca lipseste dragostea sincera, cum ne-a invitat Apostolul (7 Cor, 13, 13) —, acel lucru nu este bine primit, Asadar, ca nu cumwva sa lipseasca ceva dintr-un lucru, chiar daca ar fi el urmator poruncilor, si ca sa fie acela primit si bineplacut lui Dumnezeu, sa ne luptam a ne vadi pe noi insine ca slujitori ai hui Dumnezeu (i7 Cor. 6, 4). $i nu numai atat, dar s4 nu aver nici o tovara- sic cu cei neroditori, precum cu hotirare a aritat Pavel, vorbind in Hristos si zicAnd: ,Sa nu fiti par- tasi la faptele cele fara de roada ale intunericului” (Ef 5, 11); sia adaugat: ci mai degraba osanditite pe fata" Gibidem). 140 4. Dur si aratim ce este aceasta tovarasie (par- tasie) sau dupa cates feluri se face aceasta, Deci imi vine in minte ce este zis in Pilde: , Vino cu noi, sd ne punem la panel, ca sa varsim singe...” (1, 11) sila Apostol: ..... voi toti sunteti partasi la ace- lagi har cu mine” (#2, 1, 7); siz... ati impantasit cu mine necazul” (Pip. 4, 14); si ined: ,Cel care pri- mesic cuvantul invataturii, si facd parte invatite- rului din toate bunturile” (Gal.6, 6). De asemenea: ~Acestea ai ficut si am ticut; ai cugetat firidele- yea, ca voi fi as¢Menea tie: mustra-te-voi si voi pune inaintea fetci tale pacatele tale” CPs. 49, 22). Si din toate ucestea socotesc ci in tovarisia dupa lucru, cand unul este impotriva altuia, atunci putini privese spre aceeasi tint, impartindu-si lucrarea. lar dupa cuget, fiecare lucreazd sub semnul pati- mii sale. insd mai este si alvi tovarlisie, care si ea ascun- de pe multi intr-insa, si care ni sc lamureste prin purtarea de prijl a Clumnezciestii Scripturi. Astfe] este cu cel ce lucreazg impreuna cu cel mi, Sau ta parte I skitul pricinuitor de rautate, si tace si nu chi in vileag ce nu €ste adevarat, nici macar dupa ecle ce au fost scrise mai inuinte. Caici a ticut si dupa cele zise de Apostol catre corinteni: Jar voi veahisemetit, in loc mai degrala si va fi intristat, ca sa fie seos din mijlocul vostru cel ce a sivarsit aceasti fapii” Cor, 5, 2), la care a addugat: ,Cu- rititi aluatul cel vechi, ea sa fiti framéantaturd ne- 141wad... Cf Gor 5, 7). lareei ee negresit irc bine cu intha bund unul pentru altul, dar ignerd dlorintia si rautittea propusa, muse fie vinavati din pricina Wirddsie: in luerare cu cei nelegiuiti-cr pentru deccn ea s-ataplecat spre o doringi straind, pia- aind rewula iubirii, dar impotriva lui Dumnezecu, Accia isi primese si ci plata lor, dupa cum suntem adescor inercdintati de Tasusi Domnul mostra Tiss Hristes. Intrebarea X ite vare in orice timprejurare le fol de primejedios sed aduci pricing de smintecdd fscandetl, policn irel ? Raspuns: 1. Mai inti socotese cA este de trebuinta stim ce este sminteala [scandalul, poticnireal, Si clupd aceca sa facem deaschirea Intre cci ce sminteala si cei cese las smintiti. Si asa vom cue noaste ce e Eiri primejdic si ce ¢ primejdios. Prin urmare, sminteali este, bundoara, ca din cele scrisc-cu sd ma socotesc invatal. Sau cine ci- neva se leapadd de udevarul evlavici; sau cand a consimtit grese au cind s-a ispitit in ininw lui spre lipsa de evkiwvie; sau tot ceca ce ne impiedica sa fim aseultatort Domnului pana la moarte, fa? Deci dacd un lucru, zis sau Bicut, a fost de kasine bun, sau dacd cinevaoa pacdtuit, cu fapta sau cu cuvantul, la vreme de boala si-din pricina bolii, acela nu cade sub vreo judecatii. Cei care au Ficut sminteala si au zis ca fac vreun bine pentru zidirca credintei, au auzit de la Dom- nul; ,.Nu ceea ce intr in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gurd, accea spuread pe om" (MI. 15, 11}; far edtre accia care au suferit sminteala, zice: ,Once raisad pe care nu La sadit Tatél Meu Cel ce- res¢ va fi smuls clin rackicina” (Mt. 15, 13). La fel a zis: Gel ce maniinca trupul Meu si bea singcele Meu are viata vesnica” Cir. 6, 54). Si putin dupa aceca: .Nimeni nu poate sii vind la Mine, dacd nu-i este dat de la Tatal” Giz. 6, 65), care cuvinte au fost in- tebuinfate de unii spre pierzare, precum © scris: »oi de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus ina- poi sinu mai umblau cu El. Deci a zis lisus celor doisprezece: Nu vreti si voi si va duceti? Simon Petru I-a rispuns: Doamne, ki cine ne vom duce ? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice. Si noi am cre- aut si am Cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul Dum- nezeului Celui Viu" Cit. 6, 66-69). Caci acelora care aveau credinta siinditoasa, le trebuia incercarea Tnteu vidirea credintei si lucrarea asemaniirii pentru miintuirea cea vesnica; iar celor a cdror cunoaste- re sau credinta erau slabe, lis-a dat sminteala spre nimicire, dupa cunt este scris ci a zis Domnul: 143vAcesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora” (Lc, 2, 34) = in chip felurit fiind intrebuin- jata potrivnicia sufletului, precum zice $i Apostolul: »Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma de viata spre viata" (if Gor. 2, 16). 2. Insa cel rau din fires lui, sau devenit rau, sau vorbit de rau, savarsind raul fie prin nesabuinta cuvantului, fie prin propria-i inclinare spre pacat, acesta este judecat pentru sminteala, chiar daca el insusi n-o sufera, Asa am invatat de la Petru, catre care a zis Domnul, atunci cind acela a cautat s4-L opreasca a implini iconomia ascultarii pana la moarte: ,Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti!” (Me. 16, 23). Si aritindu-i indeobste pri- cina, ne-a invalat $i insusirile smintelii: ,ca nu cu- geti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor® (ibidem). Incat putem sA cunoastem ca orice inte- lepciune care are ceva potrivnic intelepciunii lui Dumnezeu, aceca este smintealé sau scandal. lar daca mai inainteazd in lucrare, cade chiar sub ju- decata uciderii, dupa cum sta-secris la Osea proo- rocul: Ca si talharii din locuri ascunse, o ceata de preoti sivarsesc ucideri pe ¢clrumul spre Sichem — ei au facut lucruri de ocara” (6, 9). $i Apostolul, vorbind de aceia care nu sunt cu grija si iertatori fara de cei slabi, zice: Si asa, pa- catuind impotriva fratilor si lovind constiinga lor slaba, pacdtuiti fara de Hristos" (f Cor, 8, 12). 144 Prin urmare, cand din fapta vine pricina celui ce greseste si ¢ socotit rau, sau din cele asezate si in- giduite in puterea noastra, dar care n-au fost chi- vernisite cu credint4 sau pricepere, atunci unul ca acela cade negresit sub infricosata judecata de- spre care Domnul a gridit astfel: ,Mai de folos i-ar fi lui daca is-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decdt sa sminteasca pe unul din acestia mici” (ic. 17, 2), Dar despre acestea am vorbit mai pe larg in raspunsul la primele in- trebari, unde sunt ardtate si insusirile celor ce au suferit sminteala, : Drept aceea, si Apostolul zice despre cele in- gaduite: ,Bine este si nu mananci carne, nici sd bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se po- ticneste, se sminteste. sau slabeste (in credinta)" (Rom. 14, 21). lar in alta parte: ,Orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire’ (J Tin, 4, 4). Dar totusi zice: ,Nu voi mAnca in veac carne, ca si nu aduc sminteala fratelui meu” (i Cor. 8, 13). lar daca de- spre cele ingaduite se cugeta astfcl, ce-ar zice ci- neva despre cele oprite? Pentru aceasta, in chip mai cuprinzator, ne invalta pe noi, zicand: ,,Nu fiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu. Precum si eu plac tuturor in toate, necautind folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mAntuiased” (7 Cor. 10, 32-33). 145 10 = Despre Botezintrebarea XI Se cetele scent powite cinenet se se Entpotrivcasca fdrd primejdic poruncilor lui Dumnezen ? Rdspiuns: Spunind Domnul: ,lnwaati-vd de la Mine, ci sunt bEind si smerit cu inima™ (Aff 11, 29), ne face cma Vartos sine aducem aminte de acele cu- vinte pe care El Insusi le-a rostit citre loan Bote- zitorul: ,Eu am trebuinti sa fiu botezat de Tine, si Tu vit ta mine?" (Mf. 3, 14), i-a xis loan. Si rispun- wind, Domnul a zis: Las 2CUM, Ci asa se cuvine noud sa implinim toata dreptatea” (Aff. 3, 15). Chiar st inaintes ucenicilor, ind Petru ar fi vrut si-L indeparteze de acele incereiri pe care vestise in drumul spre lerusalim, cu mare mahnire a zis Yomnuk ,Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti; ci nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale camenilor” OMé 16, 23). Si cind Petru s-a im- potrivit cinstei spalirii picioarelor de edtre Dom- nul, din now ia zis Acesta: ,Dacdi nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (/. 13, 8). lar dacd se cere indestulat sufletul nostru cu pilde de acclagi fel, si ne aducem aminte de cu- vintele Apostolului: ,Ce faceti de plingeti si-mi shisiati inima? Caci cu sunt gat nu numiai sa fia legat, ci sa si mor in lerusalim pentru numcele Domnului Tisus” (Fepte 21, 13). 46 Or cine a fost mai slavit ca loan, sau cu inima mai curata decit Petru, sau cine a fost asemenea acelora care s-au impotrivit sa se arate cA sunt mai evlaviosi? Eu insa stiu cd nici Moise cel sfant, nici Iona proorocul n-au rimas vinovati inaintea lui Dumnezeu, desi va fi incoltit in mintea lor vreun gand indaratnic ascultarii. Din acestea ne invajim sa nu ne impotrivim, nici si nu ne punem de-a curmezisul, nici s4 nu ne facem ingaduitori celor oprite. Si daca din acestea, si din altele de felul acesta, ne-a invatat, o data pentru totdeauna, sa nu inga- duim nici un cuvant de neascultare, cu cat mai mult trebuie si urmaAm sfintilor in toate cele cele- lalte, caci negresit zic ei: ,Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni” (Fapte 5, 29), drept care ,Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit” (Fapte 4, 19-20). Fntrebarea XH Este oare oricine dator sd poarte de grija tuturor in toate, su numat de a acelora care tau fost incredinjapi ? Rdspuns: 1. De vreme ce Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Cel Unul Nascut al lui Dumnezeu, prin care s- 147au Ricut toate ecle vazute si nevazute, a iméarturisit ca nu sunt trimis deeat efitre oile cele pierdute ale casei lui [sracl" (40. 15, 24), inpelegem de ce a is si Catre ucenich ,Precum M-a trimis pe Mince Tatal, va trimit si Eu pe voi" Cir. 20, 21). Insa i-a povituit: ,... in calea paganilor s4 nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sé nu intrati" (WL 10, 5). lar dupa ce s-a tmplinit intoemai profetia lui David, cure a zis ca din partea lui Dumnezeu si Tatalui: ,,Fiul Meu esti Tu, Eu astizi Te-am niscut! Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta $i stapanirea Ta, miarginile pamantului CPs, 2, 7-8), atunci a poruncit Apostalilor Sai: ,,Mergancl, invalati toate neamurile...” (Aft. 28, 19). In felul acesta, mai abitir trebuie ca fiecare dintre noi sa pazim porunca Apostolului, care a seris: ,... sa nu cugete despre sine mai mult decat trebuie sa cugele, ci si cugete fiecare spre a fi intelept, pre- cum Dumnezeu i-a impdrtit masura credintei” (Rom. 12, 3). lar pentru ca fiecare sii rimanid in ccea ce i s-a poruncil, a zis din nou: ,Fiecare, fratilor, in starea in care a fost chemat, In aceea sa raimana” (7 Cor: 7, 24). 2. Chemat la iubirea caitre Dumnczeu si la iubi- rea cdtre aproapele, spre implinirea cclor ce lip- sesc, cel ce se supune poruncilor va aveu plataus- cultari de bundvoie. 148 Suntem chemati la iubirea de Dumnezeu, cea intru Hristos, ca sA sé implineasca porunca Dom- nului, Care a zis: ,Poruncd noua dau voud: sd vi iubiti unul pe altul, Precum Eu v-am iubit pe voi...” (fi. 13, 34). Si apoi: .Mai mare dragoste de- cat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l pu- na pentru prietenii sai” (ir. 15, 13). Inu-adevar, suntem chemati si la iubirea de aproapele, pentru ca chiar si cel desavarsit are nevoie de ajutor. Cum zice Apostolul: ,Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui” (7 Cor. 10, 24). Caci »Dragostea [...] my cauta ale sale” (7 Cor. 13, 5). Si in alta parte: ,Ziditi-va unul pe altul, asa precum si faceti” (Tes. 5, 11). Daca cineva — care a fost tri- mis — nu implineste predania, in fapta si in cu- vant, va fi vinovat de sangele celor care nu-l as- culta, nefiind in maisurd sa spund precum Apostolul in faja presbiterilor din Efes: ,Sunt curat de sange- le tuturor. Caci nu m-am ferit 54 vi vestesc toata voia lui Dumnezeu” (Fapte 20, 26-27). intr-adevar, daca mai mult decat este poruncit va pulea face cineva pentru zidirea credintei, ace- la va avea plata pe care ne-a ardtat-o noua Apos- tolul zicand: ,Caci daca fac aceasta de bundvoie, am plata; dar daca o fac fara voice, am numai o slujire incredintata” (J Gor, 9, 17). 149intrebarea XIII Se cede ocre set saferin orice spite — chiar si pe cea cuprinzdne ined ameniniearcd dlorlit — ponte et petz( ascultarec fate de Dumnezen si fngrijiads-ne dle ced Ce tie-ins fost notte? fucrectinitatl ? # Raspuns: 1. Dacd Domnul nostro lists Hristos, Col Uinul Naiscut, Fiul Dumnezeului Celui Viu, prin Care toute sau feut, cele vizule si cele neviizute, avaned acecast vinta ca si Tatal Care lea dat-o si ludind cu El toatd puterea de la Tatal, a primit moartea pen- tru a ne deschicle noudt cales miantuirii intro viata cea vesnica, sica un micl la ticre a mers, zicind: wJata, Fiul Omului este dat in miinile picdtosilor. Sculati-va sa mergem, lati, cel ce M-a vwandul s-a apropiat” (Me. 14, 41-42), sau precum este seris in Evangbelia chipa loan: lar lisus, stiind toate cele ce Crd sa vind ausupra Lui, a iesil st le-a zis: Pe cine cautati? Raspuns-au lui: Pe lisus Nazarineanul, El le-a zis: Eu sunt" (f/m, 18, 4-5), iar putin dupa aceea: ,V-am spus C4 Eu sunt. Deci, diac Mi ciu- tati pe Mine, lisali-i pe acestia sa se duca” (i. 18, 8): deci daca Insusi Domnul a ribdat atit, cu avit mai mult suntem noi datori sd ribdam cele ce se intimpla dupa fire! Ca prin ascultare si biruim is- pitele care ne vin de la dusmani, marind pe Dum- 150 Neveu. Ca aiechea care nise parca vin Tatristitodare dinspre dusmini nise fee nou bere pana ta mode, urmiind cee cc st zis prin cuvintul inte lepeiunii + Mout visa caruit, pentru Hristas, nu numai sd credeti in El cisa si patimiti pentru Er Chip. 1, 29). Si Faptele Apostolilor propovaduiesc despre aecle lupte in care se istoriseste ca foal paguba si morte au fost primite cu bucurie, dupa poriunes Donmului (cl, Maprte 4 si 5), 2. Apostolul ne invati, ziedind: ,Cine ne va des- piri pe noi de jebirea lui Uristos ? Necazul, sau SiGMLorirea, Sau prigouna, su foximetea, sau lip- side imbriciminty, sau primejdia, sau sabia? Pre- cum este seris: =Pentou Tine suntem omordti loata viua, socotiti an fost ca niste oF de junghiercs, Dar in toate acesies suntem mai mult decit biruitari, prin Acck: Care new tubit. Clici sunt ineredintat cA nici Mone, nici viata, nici ingerii, nici stipaniri- le, nici cele de acum, nici cele ce ver fi, nici pute- rile, nici inallimea, nici adinecul si nici o alta Eip- (UnD nu val pues sine despartii pe noi de cliostet lui Dumnezeu, cea intru Hristos lisus, Domnul nostra” (Ron, 8, 35-39: cf, Ps. 43, 22-24). Nevresit, este vorba de iubirea cea lira de care nu putem vietut in Mristos si care sti necurmat in i legitura cu paizirea poruncilor, dupa cum [nse Domnul a zis: Dac Mi iubeste cineva, va pari cuvintul Meu, iar ceboe nu Mii iubeste nu paizcste 151cuvintele Mele” (iz, 14, 23-24), Si inca: ,Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iu- beste” (1. 14, 21). i lar noua si cea dint@i porunca a Sa este tocmai sa ne jubim unii pe altii, ca sa implinim ceea ce zice Apostolul: »Astfel, iubindu-vd, eram bucurosi sa va dim nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre, pentru ca ne-ati devenit iubiti" CI Tes, 2, 8). } Asadar, sd ne intoarcem privirea spre Hristos si 8a tindem spre bucuria inimii, printr-o urmare a Lui vrednica de |auda. Nazuindu-ne sfinti, sa deprindem puterea, ca prin cuget si fapta s4 ne facem mai binevoitori, pazind porunca Domnului intreaga, fard preget si intindciune, pana la moarte. 34 aga Sa pasim in viata vesnica si si mostenim imparatia cerurilor, precum ne-a fagaduit in chip nemincinos Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Unul Nascut al Dumnezeului Celui Viu. Sfcirsit CATEVA PRECIZARI EDITORIALE Volumul de Fata se bazeazi pe traducerea efec- tuata de Pr. Dumitru V. Georgescu! in 1936-37 si prezentata Cinsotitd de un amplu studiu introductiv, pe care Lam pastrat si-n editia noastra) ca teza de li- centé in Teologie, la Bucuresti, in anul 1937, Ta- narul teolog de atunci a lucrat cu textul grecesc editat de J. P. Migne (P. G., vol. XXX], tom. IID) si cu o modest bibliografie de epoca (a se vedea cor- pul de note de la finalul Studiului introductiv). Cele doud carti despre Sfantul Botez (traduse pentru prima oara in limba romana si abia acum tiparite) sunt atribuite de traditie Sfantului Vasile cel Mare; chiar daca ele nu vor fi fost scrise de acesta, ramane cert ca apartin epocii respective (secolele IV-V), fiind convergente cu referintele la Sfantul Botez din alte serieri vasiliene (in primul rind Despre Dubul Sfanf) si reflectand viziunea 1, Autorul, ndscut in 1911 (Giurgiuveni-Arges), a urmat Seminarul la Ramnicu-Valeea si a primit hirotonta in 1933. In 1936 4 absolvit cursurile Facultatii de Teologie, sustindndu-si lt- centa unan mai trziu. > lati o mostrd: “Credinfa si botezul reprezinta doud conditii de cipatai ale méntuirii si sunt legate strans una de cealalté. Pe deo parte, credinja se desdvargeste prin botes, pe de alta parte, botezul se intemeiaz’ pe credinya; amfindoua se implinesc sub aceleasi nume sfinte. Caci dupa cum credem in Tatal, in Fiul si in SEintul Duh, tot -asa ne si bovezim in numele ‘Tavilui si al Fiului 3i-al Sfintului Duh. Marturisirea pecetluieste 153om Lristic fe despre ‘Vina Botezului din. vremen pur Tm puri, Presepe petlernitite co Stutabai Vasile cel Mare si aecental Pus pe simisticd intra Uristos mec ticut sa inchackem cirtea de Gabi in “Gomorile Pustien Ca SuUpestia Monaliului tynatic, cooreleonatorul cx Mectied, cape Heat si pus la dispeovitic ckactil JOT Werinih Pa Tilo Greorecscu). Kdlitares a fost on obste pial: wh scetien Lane Voioasa deel mec fi sducerea are imperfeetiuni, iar ductile anim abunda in crori, Pind ke nteaznl ned noi feduicert sau mdcar al uned contruntiri cine cur Hind eu originatal erecese Cucru care probabil nur se va Intreprinde prow curand, avand in vedere paler a indoiclnicd a textului si alte wspecle conjuncture), 2a deeis — prevalindtene de inte- resul duhovnicese — sii diartasin versiunea xis- teak si sao punenm be indemana publiculi, intee editic frit deosebite pretentii filolopice, Tn virtutes acested option ccitoriike:, any setuali- al orlowralia, aon jmlbuanavitit stunilicat revinnal muayusculelor, sin revicuit siam completit punetu- Wn rclormukit anumite fraze obscure sau ine coreete pramatical, am climinat cacoloniile sa redundantele stilistice, am indre plat tacit nume: rouscle crart de dactilourafiere (se penne ci 4 a cnet INTE, re Deteco) peceiiniesie coin cecestee de Phe petal, oreiine a inecley precy” OD 14 duceres cat si dactilogratierea sau efoctuiat in ent re graba, probabil sub presiunca chatei de on re a tezci), am aplicat — in general — normele teh- nice ale editonalisticii actuale. rr re © problema aparte wu constituit-o numeroasele ciate si trimiteri biblice. Pentru trimiteri, cm dlop- tat uzanit ortecdoxd actual Giulit in privints pe curtinlor, cat sia folosini exclusive a cifrelor arabe, nu numai la incdicarea versetclor, cis tolelor); constatind freevente imadvertente, am i tite, a utilizat (sau a preluat contextual) si ve me ‘ a 1 Hi ily ‘ys . +» fe “y . mai vechi, In aceste conditii, dilcrentele Fata cle i current cru adescari considers vo din pirisirca taditici Seplitagintel, Sree: e © reinnoacki, cu admirabili ostencal, L. PS. Baur- tolomen Ananit), Prin urnwire, cu foarte puline exceptii, am relicut citatele Gideseori amnpae) oo pa Versiune:) curenkt a anilor mM), clits Si, ee : trebuil urmata Sepliagiute (utilizata de rune grec), nous versiune Cine nedefinitivata) a Parin- telui Ananit Am inclas toate trimiterile in text, Hinomomentul de Ei, LYS. Bartealomen ae ckit (pe cy were! CLAETNE a Memalii Peston) train Sepinesiida, a uemabernclor cari clin Vewliul ae 48 ci tad he eres. lupe 155intre paranteze rotunde. Acolo unde apar in textul traducerii paranteze drepte, este vorba de explici- tari editoriale. In Studiul introductiv’, trimiterile la notele tradu- catorului (grupate la sfargit) se fac prin cifre arabe intre paranteze drepte. Indicatiile bibliografice din cele 23 de note sunt pe alocuri neclare sau in- complete; pe unele le-am clarificat sau completat, dar pentru altele ne-au lipsit sursele necesare. Faptul nu umbreste insd prea mult utilitatea ge- nerala a expunerii pentru un public nespecializat, RC. haere eg Eo 8a aE Testament: Penfareuhial, Jou, Psalmii, Ecclesiastul, Cantarea Ctintarilor, Isaie, feremia (unele aparute, in “edipii de proba’, chiar sub egida Editurii Anastusia), 4. In care autorul se referd pe larg atat la originest, semmili- Catia Si ritualul Taine’ Botezului, cat si la viata siopera Sf, Vasile cel Mare (cu o descriere AMANUNtit a structurii a celor dens cari despre botez care-i sunt atribuite), CUPRINS STUDIU INTRODUCTIV i. Taina Botezului Hf, Sfanitul Vasile cel Mare Il, Cartile despre Botez CARTEA INTAI Cuvdrarea f Cuvdmarea H Cuvdnarea Hl CARTEA A DOUA intrebarea I intrebarea IT Fntrebarea Ill intrebarea 1V Intrebarea V Intrebarea VI Intrebarea VH intrebarea VIII Inirebarea IX 105 108 110 112 lly 121 123 125 136Tntrebarea X Intrebarea XI fitrebarea XII Fntrebarea XIII CATEVA PRECIZARI EDITORIALE 142 146 147 150 153 COLECTIA COMORILE PUSTIEI (lista cronologicd 1-32)1. favatéturile Starefului Varsanufie citre monahi (1994) 2, Cuv, Paisie Aghioritul, Pateric Athonit (1995) Avva Ammona, Avva ‘Zosima (1995) 5. Matericul. Adunare de cuvinte folositoare peatru maici (1995) 9. Patericul Lavrei Pecerska (1995) 8. Sf. Efrem Sirul, Cavinte citre monahi (1996) 9, Sf. Ignatie rianceaninov, Talcuiri la Patericul iptean (1996) 10. Sf. Ignatie Brianceaninov, Cuvant despre Ruga- ciunea lui Hisus (1996) 11. Comentariu athonit Ia Psalmul 50 (1 996) 12. Sf, Paisie Velicikovski, Crindi tarinil. Pagini filocalice (1996) 13. $f. Simeon Noul Teolog, Felul viefii crestine (1996) 14. 5f. Ignatie Brianceaninov, Plingerile unui monah (1997) 15. Cuy, loan de la Valaam, Fericirile c997) 16. Meditatii despre Rugaciunea inimii (1997) 17. Sf. Nil Sorski, Carte pentru lucrarea mingii (1997) 44 - Despre Botez18, Sf. Teofan Zavoratul, Ce este viata duhov- niceasca si cum sa te apropii de ea (1997) 19. Sf. loan Gura de Aur, Omilii la Postul Mare (1997) 20, Igor Smolici, Din viafa si invatatura staretilor (1997) 21. Sf. Vasile cel Mare, Cuv. Paisie Velicikovaki, Cuv. Nichifor Theotokis, Sfaturi Ja intrarea in monahism (1998) 22. Sf. Afraat Persanul, Indrumarl duhovnicesti (1998) 23. Hristodoulos Paraskevaidis (Mitropolitul Di- mitriadei), Razboiul impotriva satanei (1998) 24. Inochentie al Odesei, Cuvantiri la Sfintul si Marele Post (1998) 25. Arhim, loasaf Popa, Temefurile vietii mona- jhale de obste (1995) 26. Ilie A, Boulgarakis, Tu, care judeci pe fratele tin (1999) 27, Maica Gabriela Viziniuc, Chipuri de femei- martir din epoca persecutiilor (1995) 28. Cu viobal foan cel Strain. Din arhiva Rugului Aprins (1999) 29. Arhim. Mina Dobzeu, 3 strigdri impotriva lui Antihrist. Istoria adevarata a pustnicului de Ia Bradicesti (1999) 30. Sensul desavirsirii in monahism. Florilegiu duhownicese alcatuit de Ignatie Monahul (in curs de aparitie) 31.56, Grigorie de Nyssa, 8 omilii la Fericiri (1999) 32. Sf. Vasile cel Mare, Despre Botez (1999) in colectia COMORILE PUSTIEI vor aparea tn curand; 1, Juvenalie lonascu, Starerul Gheorghe de Ia Cernica si miscarea paisiana 2. Petru Hrisologul, Omilii tematice 3. Cuv, Nicodim Aghioritul, Paza celor 5 simpuri 4, Deziderie sau Carare catre dragostea Ini Dum- nezeu (roman moral-alegoric) neers | K | |36-000 2a’ Terul executet in IMPRIMERILE MEDIA PRO BRASOVPrecedate de un am plu studiu intro- ductiv semnat de traducator (Pr. Dumi- tru V. Georgescu), cele doud carti despre Sfintul Botez atribuite de traditice Sfin- tului Vasile cel Mare vad pentru prima Meee mim eee tee talmacite dupa originalul grecesc. Autorul faimosului tratat Despre Duhul Sfant" si al Liturghici care-i poarta numele, considerat parintele in- iim Meri rR Ui meee eer (,Reguiile mari“ si .Regulile mici“), ne ofera aici una dintre cele mai impor- tante expuncri alc originilor, ritualului si semnificatiilor Sfintei Taine a Bote- zului din perspectiva primelor veacuri ercstine, insistand asupra statutului sau Glories een cae el MPT mey ete es) Ce een ee ei Lilerlite Re ealla! (0) eee eT eat iaw i ekenr ree amen Tee er te celelalte Sfinte Taine ale Bisericii dreptinaritoarc.