CUPRINS ISTORIC.. . NOMENCLATURA $I TOPOGRAFIA CORPULUI UMAN Definitia anatomiei si ramurile ei... Caracteristicile speciei umane Planurile corpului uman. Nomenclatura anatomica Nofiuni generale privind formarea temenilor medical ORGANIZAREA CORPULUI UMAN.... CELULA... . Nivele de organizare ale corpului uman ‘Numétul, dimensiunile si tipurile celulare Compozitia chimic& a celulei Structura celulei CICLUL CELULAR JESUTURILE ‘Tesutul epitelial Tesutul conjunetiv.. ‘Tesutul muscular ‘Tesutul nervos. SANGELE.. Componentele sanguine. Funcfiile sngelui, Grupele sanguine si Rh-ul.. FUNCTIILE DE RELATIE.. SENSIBILITATEA ... SISTEMUL NERVOS Activitatea bioelectrica. Reflexul.. Sistemul nervos central (SNC). Sistemul nervos periferic (SNP) Sistemul nervos vegetativ (SNV). ANALIZATORIL 1. Analizatorul cutanat. 2. Analizatorul kinestezi 3. Analizatorul olfact 4, Analizatorul gustativ 5. Analizatorul vizual 6. Analizatorul acustico-vest SISTEMUL ENDOCRIN. Hipofiza (glanda pituitaray Glanda tiroida Paratiroidele. BeeiuutPancreasul endocri Glandele suprarenale Epifiza.. Timusu FUNCTIA DE MISCARE ‘SISTEMUL LOCOMOTOR SISTEMUL OSOS ARTICULATHLE SISTEMUL MUSCULAR... FUCTIILE DE NUTRITIE. APARATUL RESPIRATOR $I RESPIRATIA Anatomia aparatului respirator... Fizologia respiratiei Reglarea respiratiei APARATUL CIRCULATOR... Sanguin Anatomia aparatului circulator Circulatia sanguind.. Reglarea activitatii cardio-vasculare .. Limfatic Anatomia aparatului APARATUL DIGESTIV.. Anatomia aparatului digestiv . Fiziologia aparatului digestiv METABOLISMUL.... APARATUL EXCRETOR.... Anatomia aparatului excretoi Fiziologia aparatului excretor. Reglarea functiei renale:... FUNCTIA DE REPRODUCERE. APARATUL REPRODUCATOR....... Aparatul reproducditor masculin Aparatul reproducator feminin FACTORII PERTURBATORI Al ECHILIBRULUI ORGANISMULU rculator limfatic: an 278 285ISTORIC Istoria anatomic medicale. in istoria anatomiei se pot evidengia doua perioade mari. Prima incepe in antichitate, cu 2500 — 3000 ani i.e.n., iar cea de-a doua este epoca Renasterii, considerati ca perioada a anatomiei moderne. in antichitate, in mileniile 4 — 2 i.e.n., centrul stiinjei si culturii il constituia Egiptul Antic, Vavilonul Antic, Palestina Antica. in Egiptul Antic au fost obtinute anumite realizSti anatomice legate de cultul de imbalsimare a cadavrelor. Egiptenii, ce practicau imbalsamari si mumifieri, au descris unele circumvolutiuni ale encefalului, membranele lui, au fcut referiri la nervi si la paraliziile lor, au prezentat inima ca locul de unde pleaca toate vasele. Incepand cu secolul VIII ie.n,, in India Antica, in cArtile sfinte, este descristi metoda de macerafie a cadavrelor. Conform acestor studii, corpul omului este constituit din 7 membrane, 300 oase, 107 articulatii, 400 vase sangvine, 900 ligamente, 90 vene, 9 organe si trei umori Ombilicul era considerat centrul viet. Informatii despre acordarea unei atentii deosebite, constiente studierii structurii corpului omenese se refer catre secolele V — IV i.e.n. si sunt legate de filozofia din Grecia Antica. Fondator al anatomiei si fiziologiei din aceasta perioada este Alemeon din Crotona, autorul unui tratat despre structura corpului animalelor. Bazindu-se pe rezultatele autopsiilor pe animale, autorul, a indicat pentru prima data ci la om encefalul este organul principal al perceperii si giindirii si a descris pentru prima data unii nervi si rolul lor in activitatca organelor de sim. Reprezentati remarcabili ai medicinei acestei perioade au fost totel, Herofil, Erasistratos, etc. Hippocrat (460 ~ 377 i.e.n.), parintele medi antichititii, in lucrarile sale descrie unele case ale craniului, formarea alantoisului, structura inimii, structura ochiului. Hippocrat sustinea c& in structura organismului rolul central il joaca patru sucuri: sngele, flegma, bila (chole) si bila neagr& (melanchole). Prevalenta unuia din aceste sucuri determina particularititile de temperament ale omului: sanguinic, flegmatic, coleric si melancolic. Herofil (304 i.e.n.) fiind in “cdutarea sufletului", primul in Grecia Antica a ficut in public peste 600 necropsii, a descris encefalul, cerebelul, meningele si sinusurile venoase, ventriculul al [V-lea; a dat denumirea glandei epifize, duodenului, prostatei, veziculelor seminale, a diferentiat arterele de vene, a determinat rolul diafragmei in respiratie, a descris glandele salivare, ficatul si pancreasul, a studiat vasele limfatice ale peritoneului si jejunului. Erasistratos (350 — 300 i.e.n.) a impartit, pentru prima data, nervii in senzitivi si motori, a dovedit ca radacinile anterioare ale nervilor spinali sunt motoare si poarta rispundere de activitatea muschilor, iar cele posterioare — senzitive. Hustru cercetator, biolog, medic, anatomist si fiziolog al Romei Antice a fost Claudiu Galenus (129 - 201 e.n.). Meritele sale deosebite ca anatomist constau in sintetizarea ji sistematizarea realizarilor in anatomie objinute in antichitate, expuse in 16 carti sub denumirea “Despre anatomie”. Galenus pentru prima dati a utiliza vivisectia, a fondat medicina rental, in special neurologia. A efectuat multiple experimente cu sectionarea maduvei la diferite nivele pe porci, a studiat structura encefalului, concluziondnd c& encefalul prezinta centrul gandirii, al migcdrilor voluntare si al senzafiilor. intrucét in Roma Antic& religia a interzis autopsiile cadavrelor, multe din informatiile anatomice objinute de Galenus pe animale au fost transferate prin analogie la om. Erorile anatomice ale lui Galenus au putut fi observate numai peste 1400 ani in epoca Renasterii, cand au fost permise disectiile pe cadavre. a fost indelungata, anevoioasa si strans legata de dezvoltarea practiciiUrmeaza o lung perioada — corespunzatoare evului mediu ~ in care dise abandonata, ca urmare a interdictiilor bisericii asupra cercetirilor din acest domeniu. in jumatatea a doua a evului mediu apare “Canonul medicinei practice” sctis de Avicena in anii 1020. Acest tratat, in cinci volume, cuprinde experienta si toate datele anatomo-fiziologice si conceptiile medicilor greci, romani, indieni si arabi. El susfine cd sediul gndirii este encefalul, preponderent emisfera stanga. Ibn-an-Nafis din Damase (see. XV) pentru prima data a descoperit circul pulmonara. in epoca Renasterii — epoca de inflorire a artelor gi a stiingelor — anatomia inregistreazA un arecare progres prin luerarile lui Leonardo da Vinci si Andreas Vesalius. Leonardo da Vinei (1452 — 1519), remarcabil pictor, savant in diverse domeniii ale stiingei, interesat si de structura corpului omenesc, reia disectia pe cadavre umane (a disecat 30 cadavre), Kisdind mostenire 14 volume de planse anatomice de o mare valoare stiintifica. A studiat proportiile corpului omenesc, a prezentat clasificarea muschilor si functia lor din punct de vedere al legilor mecanicii, a descris particularitatile organismului copilului si adolescentului; primul a studiat anatomia functional a aparatului locomotor. Interesiindu-se de anatomie ca pictor, Leonardo da Vinci nu s-a limitat doar la studierea reliefului, fiind considerat si fondator al anatomiei plastice. ‘Andreas Vesalius (1514-1565), belgian, de origine flamanda a fost numit si reformatorul anatomiei. Aplicdnd pe larg disectia cadavrelor, a pus bazele anatomiei stiintifice moderne; a legat forma organului de funetie lui, fiind considerat fondatorul anatomiei sistemice, care pana la el n-a existat. Vesalius a studiat pentru prima data sistematic structura corpului omenesc, demascénd cu indrazneala numeroasele greseli comise de Galenus. Dupa terminarea studiilor si Iuarea doctoratului, la virsta de 25 ani Vesalius a fost numit profesor de anatomie si de chirurgie la Padova. in timpul activitaii sale la Padova de-a lungul a 5 ani, Vesalius a publicat cea mai valoroasa lucrare in 7 volume intitulaté “De humani corporis fabrica" (Despre structura corpului omului). Ea cuprinde intreaga anatomie a omului si se caracterizeaz& prin inlaturarea tuturor conceptiilor gresite ale lui Galenus, care au dominat anatomia timp de peste un mileniu. Fiind profesor universitar $i medic curant, exclusiv practician, afirmé: insdnatosirea este primul scop al medicinei, iar rolul principal al studiului anatomiei este acela de a fi 0 bazi materiala pentru atingerea acestui scop. Desi a trait pana la varsta de 50 ani, Vesalius s-a realizat si si-a realizat cea mai valoroasa parte a operei sale pana la varsta de 30 ani. Gabrielle Falopio (1525 - 1562) in lucrarea “Observationes Anatomicae” a descris canalul nervului facial si nervul, coarda timpanului, canalele semicirculare, sinusul sfenoidal, tuba uterin, organele genitale externe, dezvoltarea gi structura oaselor. {in secolele XVI — XIX au fost realizate numeroase descoperiri anatomice. in anatomic apare si se dezvolta o tendinfi functionala. in 1628 William Harvey (1578 ~ 1657) publica lucrarea “Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguini in animalibus” (“Explorar anatomice asupra migcatrii inimii si sdngelui la animale”) in care prin metodele de disectie si experienga a deseris corect cel mai important proces vital — circulatia singelui. El a descris legitatile acestei circulatii, diferentiind circulatia sangvind mare si circulatia sangvind mica. Prin lucrarea sa W. Harvey a pus bazele directiei functionale in anatomic. Alfonso Borelli (1608 — 1679) in lucrarea “De motu animalium" efectueaz analiza fizico-matematicd a mecanismelor de migcare in articulafii la om si alte vertebrate, punand bazele biomecanicii prin care a adus un aport insemnat la fondarea ortopediei moderne. Scoala francez& de anatomie se manifesta prin activitatea anatomistilor G. Riolani, K. Biga gi Jean Leo Testut. Sub conducerea lui G. Riolani (1580 — 1657) a studiat structura intestinului si encefalul este complet sangvindPrima carte de anatomie in limba franceza “Anatomie universelle du corp humain” (1561) a fost seristi de chirurgul si anatomistul Ambroise Pare (1510 - 1571). K. Bisa (171 ~ 1802) Dupa Bisa, toate organele sunt grupate in vegetative, ce contribuie la cresterea si dezvoltarea organismului, si somatice, ce asigura deplasarea in spajiu. in conformitate cu aceasta clasificare, sistemul nervos a fost divizat in vegetativ si animal. Anatomistul si antropologul francez Jean Leo Testut (1849 — 1925), prin lucrarile sale de © valoare incontestabili “Tratatul de anatomie descriptivi?” (1889) si **Tratatul de anatomie topografica” (1905 — 1906) a imbogatit mult cunoasterea si infelegerea anatomic a corpului omenesi scoala engleza se remarca tratatele lui Gray Henry (1827 — 1861), anatomist si chirurg. Manualul sau de anatomie descriptiva si chirurgicali a fost reeditat de mai multe ori in Anglia si America. A fost tradus in limba romana de profesorul si anatomistul roman Gr.T. Popa si sofia acestuia, Florica Popa (1944 ~ 1945). Progrese mari in anatomie, si concomitent in chirurgie, a inregistrat scoala rusa in frunte cu N. Pirogov, P. Lesgaft, V. Behterev 5. a., care fac studii complete de anatomie descriptiva si anatomie topografica sau chirurgicala. O contributie deosebité Ia dezvoltarea anatomiei topografice si a chirurgiei a adus-o N. Pirogov (1810 — 1881), care, elaboriind si utilizind 0 metoda original de explorare a corpului uman pe sectiunile consecutive prin cadavre congelate, a scris Iuerarile “Curs complet de anatomie aplicata a corpului uman" (1844) si “Anatomia topografica pe sectiuni efectuate prin cadavre congelate in trei sensuri” (1859). P. Lesgaft (1837 - 1909) este considerat fondatorul anatomiei functionale si teorici educatiei fizice. El a inaintat si argumentat posi jarii modificarilor structurale ale corpului omenese prin uti lucrarile sale “Despre atitudinea anatomiet ed” (1876) $i “Manual de educatie fizicd si dezvoltarea facultaqilor mintale” (1888 — 1901), in care subliniaz& rolul educatiei fizice si a jocurilor sportive in formarea puterii de voingi, firei voluntare si dezvoltarea capacititilor mentale i intelectuale, V. Behterev (1857 — 1927), anatomist, neuropatolog si psihiatru, a contribuit mult la dezvoltarea anatomiei encefalului, a descoperit numerosi centri si conductori cerebrali, care ii poartd numele. A scris lucrarile “Caile conductoare ale encefalului $i méduvei spindrii” (1894), “Studiu despre functiile encefalului”, “Reflexologia”. V. Vorobiov (1876 — 1937), proeminent reprezentant al scolii anatomistilor din Harkov, academician, a elaborat metoda macro-microscopicd de explorare a structurii organelor la frontiera dintre campul vizual macroscopic si cel microscopic, astfel punand baza anatomiei macto-microscopice. Este autorul manualului de anatomie pentru stomatologi “Anatomia, histologia si embriologia cavitdii bucale si a dintilor ” (1936) si a editat pantatomicul “Atlas anatomia omului” (1938 ~ 1946). Scoala romaneasca de anatomie, descendent a scolii franceze de anatomie, s-a afirmat prin Nicolae Kretzulescu, Thoma lonescu, Emest Juvara, Dimitrie Gerota, Francisc 1. Rainer $.2., care au adus contribufii valoroase la dezvoltarea anatomiei si a invajaméntului: medical in Roménia, Ei au publicat lucriri anatomice in limbi de mare circulatie intemationala prin care anatomia romaneasca s-a fcut cunoscuta in scurt timp pe plan internafional. Nicolae Kretzulescu (1812 — 1900) a pus bazele terminologiei anatomice roménesti in “Manual de anatomie deseriptiva"; Bucuresti, 1843, si in volumele editate intre anii 1878 — 1888, Thoma Ionescu (1860 ~ 1926) in 1982 la Paris sustine teza de doctorat cu tema “Evolujia intrauteriné a colonului pelvin”, iar in 1984 devine coautor la prima edifice a Tratatului de anatomie umana al lui Poirier de la Paris, in care ii revine compartimentul despre tubul digestiv. 5T. lonescu a descris multe formatiuni anatomice, a ficut un studiu valoros si ameinunfit al foselor peritoneale, impreuna cu D. Gerota publica lucrarea “Anatomia simpaticului cervical”. In istoria scolii romanesti de anatomie se inscrie si numele marelui savant Francise I. Rainer (1874 — 1944). Unul din discipolii sai este primul roman laureat al premiului Nobel — George E. Palade. Fr. Rainer a introdus si in anatomia roméneasc& conceptia structurilor functionale, care pune bazele determinismului cauzal al faptelor de observatie macro- si microscopic8, cduténd si p&trund% in esena structurilor prin interpretarea lor cauzal’. Fr. I. Rainer a efectuat primele masuratori antropometrice si cercetiri genetice longitudinale in cadrul Institutului de Antropologie pe care I-a fondat la Bucuresti, la acea vreme unul din primele institute de acest profil din lume. A infiinfat primul Laborator de Biotipologie Constitutional Sportiva din Europa in cadrul Academiei Nafionale de Educatie Fizicd. A fost primul rector al acestei institutii, unde sustinea cursurile de Anatomie, Biomecanica, Antropologie. Colaborator apropiat al lui Poirier a fost si profesorul Ernest Juvara (1870 ~ 1933). A. susfinut doctoratul la Paris cu tema “Anatomia regiunii pterigomaxilare ”, de catre Facultatea de Medicina din Paris. in anul 1897 a editat “Cursuri de anatomie practica”, iar in anul 1924 “Manual de anatomie chirurgicala” in doua volume. Unul dintre cei mai citati medici roméni in literatura international este profesorul Dimitrie Gerota (1867 — 1939). S-a preocupat de studiul fesutului adipos pararenal care-i poart numele, iar prin metoda sa de injectare a vaselor limfatice postvitale a contribuit la studiul faticelor viscerale. Find profesor de anatomie la Academia de arte frumoase din Bucuresti Gerota I-a avut ca student pe Constantin Brancusi, viitorul geniu al sculpturii romAnesti si mondiale contemporane, Un alt anatomist, care a contribuit mult la dezvoltarea anatomiei in Romania, a fost profesorul Grigore T. Popa (1892-1948), elev si urmas al profesorului Rainer, in 1930, find la studii in Anglia, a descris, impreund cu Una Fielding “Sistemul port venos hipofizar”, care le poarta numele, deschizdnd orizonturi largi cercet {ifice in neuroanatomie, endocrinologie si in domeniul relatiilor dintre celula nervoasa si secretia intern’. impreuna cu sofia sa, Florica Popa a tradus in romaneste anatomia lui Gray, completand-o cu pretioase adnotari si completari.|OMENCLATURA SI TOPOGRAFIA CORPULUI UMAN 1. Definifia anatomiei si ramurile ei 2. Caracteristicile speciei umane 3. Planurile corpului uman 4, Nomenclatura anatomic& L.1. Definifia anatomiei si ramurile ei Termenul de anatomie provine de la cuvintele grecesti “ana”- in parti egale si ‘temno”’ a taia Anatomia este ramura a biologiei si a medicine’ care se ocup& cu studiul structurii organismelor vii. Este inrudita cu embriologia, anatomia si embriologia comparat. Anatomia este divizatd, la rndul ei, in anatomia grosiera (macroscopic) si anatomia microscopic. Anatomia macroscopic (denumita si anatomie topograficd, regional sau antropotomie) studiaz structurile anatomice care pot fi vazute cu ochiul liber. Anatomia microscopic& analizeazi acele structuri care pot fi observate doar cu ajutorul microscopului, si include histologia (studiul {esuturilor) si eitologia (studiul celulelor). Anatomia umana poate fi invagati pe regiuni sau pe sisteme, adicd fie sunt studiate toate structurile dintr-o anumitd regiune (cap, torace, membre), fie sunt studiate pe sisteme (digestiv, circulator, osos etc.) Ramuri specializate ale anatomiei: —_ anatomia patologic&: studiazt modificarile diferitelor structuri, datorate bolilor —_anatomia radiografied: studiaza structurile interne vizualizate prin raze X — biologia moleculara: studiazA structurile anatomice la nivel subcelular — fiziologia: studiazi modul de functionare a diverselor organe, adesea studiile vizeazi nivelul celular si molecular. Pentru infelegerea fiziologiei este nevoie de cunostinte din domeniul fizicii, care explic& curentii electrici, presiunea sanguind, implicarea oaselor de tre muschi in locomotie (parghiile). 1.2. Caracteris speciei umane Organismul uman, sau Homo sapiens, cum ne-am denumit noi ingine, este unic in multe privinfe. Denumirea stiintificd tradus& din latina inseamna om inteligent, si intr-adevar inteligenta este trastitura cea mai distinctiva. Aceasta ne-a permis si dezvoltim un mod de comunicare prin simboluri scrise. Continuiim si dezvoltim, in permanenfi, mijloace de adaptare la mediul 7inconjurator. in acelasi timp, suntem atat de specializati intelectual, incdt noi insine nu ne suntem de ajuns. Avem nevoie unii de alfi, la fel de mult eat avem nevoie de cunostintele din trecut. Desi avem trisaturi comune animalelor, exist’ o serie de particularitati spec ice: 1. Creierul este bine dezvoltat. Creierul unui om adult cAntireste intre 1350 si 1400 g. Aceasta face ca raportul creier - corp s& fie foarte mare. Dar mai important este modul diferit de dezvoltare a regiunilor creierului, Existé regiuni pe scoarta cerebrala extrem de specializate, spre exemplu pentru emofii, gdndire, invafare, memorare si chiar pentru coordonarea miscdrilor. 2. Mersul biped. Deoarece oamenii se sprijind si merg doar pe 2 membre, tipul nostru de locomotie este biped. Postura dreapt a corpului impune i alte modificari, cum ar fi: curbura in forma de $ a coloanei vertebrale, anatomia coapselor si a bazinului si scobitura tarsului. Unele dintre aceste trasdturi pot cauza probleme clinice persoanelor in varsta. 3, Policele opozabil. Policele uman este adaptat pentru a prinde obiecte, articulatia de la baza lui permifind numeroase miscari 4. Limbajul verbal articulat. Oamenii, spre deosebire de animale, prezinta limbaj articulat. Structura anatomic a organelor vorbirii (Iaringe, limba si buze) si creierul bine dezvoltat fac acest lucru posibil. La articularea limbajului contribuie.si pozitia bipeda, laringele fiind dispus altfel fata de pozitia patrupeds. 5, Vederea stereoscopicd. Desi aceasti caracteristicd este prezent& si la unele animale, este deasemenea putemica si la om. Ochii nostri sunt pozitionaji in acelasi plan in fata, astfel cA, atunci cand privim un obiect, jl vedem din doua unghiuri. Vederea stereoscopica ne permite si percepem lumea tridimensional. 1.3. Planurile corpului uman Pentru a putea studia si infelege aranjarea structurala a diferitelor organe, corpul poate fi ‘impartit, in functie de 3 planuri fundamentale de referinta (Fig. 1): — un plan sagital — un plan frontal — un plan transversal Planurile sagitale trec prin corp vertical, imparjindu-| in regiuni dreapta si stangi. Planul sagital median este acel plan sagital care trece prin mijlocul corpului, impartindu-l in 2 jumataqt egale. Planurile frontale secfioneaza corpul pe Iungime, impartindu-| {in fata) si posterioara (spre in spate). Planurile transversale impart corpul in regiuni superioara si inferioar’. Meritul tomografiei cu raze X este acela cA oferd imagini ale planurilor transversale, care nu pot fi objinute decat prin sectiuni prin corp. Anterior dezvoltirii acestei tehnici, radiografia facea dificila, dac& nu imposibila, capacitatea de a distinge prin neregularitiile corpului. in regiuni anterioara (spre—- Plan sagital man Figura 1. Planurile de orientare ale corpul 1.4, Nomenclatura anatomica Pozitia anatomica Tofi termenii care descriu relatia dintre diferitele parti ale corpului, au ca punct de referinfa pozitia anatomica. in pozitie anatomic’, corpul este drept, picioarele sunt paralele intre ele, lipite de podea, ochii privese spre inainte, iar brajele sunt situate pe lang’ corp, cu palmele orientate spre inainte, perfect intinse (Fig. 2).Figura 2. Poritia anatomica Jn tabelul de mai jos sunt prezentafi o serie de termeni directionali, pentru localizarea diferitelor organe unele fata de altele. Termenul Definifia Exemple Superior (cranial, cefalic) Situat spre regiunea cefalica Toracele este superior abdo- menului Inferior (caudal) Opus regiunii cefalice Gatul este inferior capului de cot Anterior (ventral) Spre in fata Stemnul este ant imi Posterior (dorsal) Spre spate Rinichii sunt situafi post. intestinelor Medial Spre linia median a corpului | Inima este situat medial fats de plamai Lateral ‘Opus liniet mediane a Urechile sunt situate lateral corpului fafa de nas Intern (profund) ‘Opus suprafejei corpului | Creierul este situat intern faya de craniu Extern (supert Spre suprafaja corpulut Pielea este situata extern fafé de muschi, Proximal Spre trunchi ‘Genunchiul este situat proximal faa de tars Distal Indepartat de trunchi Palma este situat& distal fafaProximal Posterior <— > antenor (corsa (ventral) q Interior Distal Figura 3. Termeni directionali in corpul uman Regiunile corpului | Corpul uman este impartit intr-o serie de regiuni ce pot fi identificate la suprafaja corpului | (Fig. 7). Regiunile mari ale corpului sunt: = capul = gaitul = trunchiul — membrele superioare | — membrele inferioare : include ochii, nasul si gura (© regiunea craniana: acoperd si protejeaza creierul. Denumirea anumitor zone de la suprafata capului se poate baza pe denumirea organelor situate in acele regiuni: = regiunea orbitala (fin dreptul ochilor)— regiunea nazala (in dreptul nasului) — regiunea orala (in dreptul gurii) — regiunea auriculara (in dreptul urechilor), sau pe denumirea oaselor din acea zona: ex. regiunea frontal’ (osul frontal), regiunea zigomatica (osul zigomatic) Gatul — face referire la regiunea cervical, cea care susfine capul si ii permite mobilitatea. Trunchiul Trunchiul sau torsul, reprezint& portiunea din corp la care se atageaz& gitul si membrele. Include: — toracele — abdomenul = pelvisul Toracele sau regiunea toracald, face referire la piept. Regiunea mamara a toracelui este cea din jurul areolelor mamare, care la femeile mature din punct de vedere sexual cuprinde sénii intre cele doud regiuni mamare se giseste regiunea sternal. Subsoara este denumita fosa axilard sau simplu, axili, iar regiunea ineonjuratoare se numeste regiune axilard. Regiunea vertebrala se extinde de-a lungul spatelui si urmareste coloana vertebrala. in cutia toracic& sunt localizati plimanii si inima. Anumite urme de la suprafafa corpului sunt importante in verificarea integrititii acestor organe. Un medic trebuie si stie, spre exemplu, unde pot fi cel mai bine detectate valvele inimii si unde se aud cel mai bine sunetele respiratorii. Axila este importanta in examinarea unor ganglioni limfatici infectati Abdomenul este localizat sub torace. in centrul abdomenului se gaseste ombilicul (buricul).. Abdomenul a fost imparfit in 9 regiuni pentru a descrie localizarea organelor interne. Cele noua regiuni sunt prezentate in figura de mai jos, iar organele interne corespunzatoare sunt prezentate in tabelul de mai jos (Fig. 4). Regiunea Localizarea ‘Organele interne corespunzitoare Hipocondrul drept Dreapta, in treimea superioara| Vezica biliar’, 0 parte di a abdomenului ficat si din rinichiul drept Epigastrul Central, in treimea superioara|O parte din ficat, stomacul, a abdomenului pancreasul si duodenul Hipocondrul stang ‘Stdnga, in treimea superioari|[Splina, flexura splenic’ a a abdomenului colonului, o parte din rinichiul sting gi din intestinul subtire Flancul lateral drept Dreapia, in treimea medie a|Cecum, colonul _ascendent, abdomenului flexura hepatica a colonului, 0 parte din rinichiul drept si din intestinul subtire Regiunea ombilicala Central, in treimea medie a[Jejunul, ileonul, o parte din abdomenului duoden, din colon si din rinichi_si_vasele sanguine 12abdominale principale Flancul lateral stang Stinga, in treimea medic a abdomenului Colonul descendent, portiuni din rinichiul sting si din intestinul subtire Regiunea inghinala dreapta Dreapta, in treimea inferioaré aabdomenului ‘Apendicele cecal, porgiuni din cecum si intestinul subjire abdomenului Hipogastrul Central, in treimea inferioara|Vezica urinari, 0 parte din aabdomenului intestinul subjire si colonul sigmoid Regiunea inghinala sting | Stanga, in treimea inferioara a|Portiuni din intestinul subjire, colonul descendent si sigmoid Fig. 4 Regiunile abdomenului imparjirea abdomenului in 4 cadrane este o practical clinicd folosita pentru localizarea durerii, a tumorilor si a altor dereglari (Fig. 5). 13Figura 5, Cadranele abdomenului Pelvisul. Regiunea pelviand reprezint& partea inferioari a abdomenului. in aceasta regiune se gisesc alte subregiuni: pubiand (acoperitd de par la indivizii maturi din punet de vedere sexual) perineana (perineu, regiunea ce contine organele sexuale externe si orificiul anal) lombara (cunoscutd si sub denumirea de sale) sacrala (localizat& mai jos, in aceasta zona se termina coloana vertebral’) muschii lati ai bazinului formeaza fesele sau regiunea gluteal. Aceast regiune este utilizat& pentru injectiile subcutanate. Membrul superior Este anatomic impaitit in: umar brat antebrat mana (palma). Umirul este regiunea cuprinsa intre centura scapulara si brat si cuprinde articutafia bratului la centurd, Umirul se mai numeste si regiunea deltoid. Regiunea cubitali este aria cuprins& intre brat si antebrat, care cuprinde articulatia cotului. Fosa cubital este depresiunea portiunii anterioare a regiunii cubitale. Este importanta pentru injectiile intravenoase si pentru prelevarea de sange. Mana are 3 zone principale: 14= earpul, ce contine oasele carpiene = metacarpul, ce contine oasele metacarpiene = degetele, ce contin falangele Partea anterioari a méinii se numeste regiune palamara (palma), iar partea posterioara a mainii se numeste dosul maini Membrul inferior Este anatomic impartit in: = sold = coapsi = genunchi = gamba — picior ‘Coapsa se mai numeste si regiune femurali. Genunchiul are 2 fefe: fata anterioara (regiune patelar’) si faja dorsalai (fosa poplitee). Gamba prezinta regiunea crurala anterioara si posterioara. Anterior se gaseste flu © creasti proeminenta osoasa, care se intinde de-a lungul gambei Piciorul are 3 regiuni principale: = tarsul, alcatuit din oasele tarsiene metatarsul, aleatuit din metatarsiene — degetele, alcdtuite din falange Glezna reprezinta articulatia dintre picior si gamba, CAlediul este situat posterior piciorului, iar talpa piciorului este suprafata plantara. Dosul piciorului este orientat superior, Cavitatile corpului (Fig. 8) Cavitatile corpului sunt spafii bine delimitate din interiorul corpului, Acestea contin organe care sunt protejate, delimitate si sustinute de membrane asociate. Exist 2 cavititi principale ale corpului: — cavitatea anterioara — cavitatea posterioari Cavitatea posterioara a corpului contine creierul si maduva spindrii. Cavitatea anterioara a corpului se formeaza, in timpul dezvoltarii intrauterine, dintr-o cavitate a trunchiului numita celom. Celomul este delimitat de 0 membrand care secret un lichid lubrefiant. Pe parcursul dezvoltirii, celomul este impartit de c&tre diafragm, intr-o cavitate superioara (cavitatea toracicl) si una inferioara (cavitatea abdomeno-pelviand). Organele din celom sunt denumite generic viscere sau organe viscerale. in cavitatea toracicA sunt dou’ cavitati pleurale ce inconjoara plamanul drept si sting. Deasemenea exist cavitatea pericardica, care inconjoara inima. Spafiul dintre cele doua cavitafi pleurale se numeste mediastin. Cavitatea abdomeno-pelviand este format din cavitatea abdominalai, situat& superior, gi cavitatea pelviand, situati inferior. Cavitatea abdominal confine stomacul, intestinul subtire, intestinul gros, ficatul, vezica biliara, pancreasul, splina si rinichii. Cavitatea pelviand este ocupatii de portiunea terminala a intestinului gros, vezica urinara si organele de reproducere (uter, trompe uterine si ovare la femeie, veziculele seminale i prostata la barbat) (Fig. 9). Cavitatile corpului au rolul de a delimita organe si sisteme cu functii inrudite. Majoritatea sistemului nervos ocupa cavitatea posterioar’ a corpului; principalele organe ale sistemului respirator si circulator se gisesc in cavitatea toracic’; principalele organe ale sistemului digestiv se gisesc in cavitatea abdominala; organele de reproducere se gisesc in cavitatea pelviana. 15‘Aceste cavitati nu doar adapostesc si susfin diferitele organe, ci si compartimenteaza organele, astfel ca infecfiile si bolile nu se pot rispandi dintr-un compartiment in altul. Spre exemplu, pleurezia unuia din cei doi plimani nu se transmite, de obicei, si celuilalt, iar afectiunile apairute in cavitatea toracicd sunt localizate de obicei la un singur pkiman. reg. frontal reg. nazala oul reg. oral reg. zigomaica reg. cervicala ———> reg. mental reg. sternal vedere anterioara 16reg. femurala reg. poplitee reg. crurala posterioar& Figura 7 B. Regiunile corpului — vedere posterioara in plus faya de cavitatea anterioara si posterioar’ a corpului, exist’ o serie de alte cavitii mai mici, la nivelul capului. Cavitatea oral are rol principal in digestie si rol secundar in respiratie. Contine limba si dinjii. Cavitatea nazala, care aparjine sistemului respirator, este compartimentata in dowd spafii de citre septul nazal. Existi deasemenea, doua orbite care adapostesc, fiecare, cite un glob ocular si muschii extrinseci lui, Deasemenea, exista 2 cavitafi ale urechii mijlocii, ce contin 3 oscioare cu rol in transmiterea sunetelor. 7cavitatea dorsala (posterioara) cavitatea venirala (anterioara) corieaten pares Figura 9, Cavitatea anterioara a corpuluiMembranele corpului Membranele corpului sunt alcatuite din stratu acoper’, separa si susfin organele interne. Exist doud tipuri principale de membrane: = membrane mucoase — membrane seroase uubtiri de tesut epitelial si conjunetiv care Membranele mucoase secreti un fluid dens si lipicios numit mucus. Mucusul lubrefiaza si protejeazi organele in care este secretat. Membranele mucoase se gisesc in organele cavitare, in cavititile sau tuburile care intra si ies din organism, cum ar fi cavititile orala si nazala, tuburile respiratorii, digestive, genitale si excretoare. Membranele seroase se gasesc in cavitatea toracala si abdomeno-pelviana si acopera viscerele, secretand un lichid lubrefiant, numit lichid seros. © pleura este o membrana seroas& asociata fiectirui plimén. Fiecare pleura (pleura plamanului drept si pleura pkimanului stang) este format din dou componente: B foita viscerala: adera la suprafafa externd a plimanilor B foita parietala: captuseste cutia toracica si diafragmul. Spatiul dintre cele doud foite se numeste cavitate pleural, Astfel, fiecare plamén este inconjurat de cdte o cavitate pleurala proprie. © Pericardul seros este membrana care acopera inima: ® Pericardul visceral vine in contact direct cu inima © Pericardul parietal vine in contact cu pericardul fibros Spatiul dintre cele doua membrane se numeste cavitate pericardica. © Peritoneul sau membranele peritoneale reprezinta seroasele cavitajii abdominale: B_ Peritoneul visceral acoperi viscerele abdominale ©. Peritoneul parietal vine in contact cu peretele abdominal Spatiul dintre cele dou foite se numeste cavitate peritoneal. Micul si marcle epiploon sunt pliuri ale peritoneului care pleaca de la stomac. Acestea depoziteazi grsimi si fesut conjunctiv lax, protejand viscerele. Unele organe, precum rinichii, suprarenalele si portiunea mediana a pancresului nu sunt acoperite de peritoneu, $i se numesc retroperitoneale. Mezenterele sunt pliuri duble ale peritoneului ce leag peritoneul visceral de cel parietal (Fig. 10). 19diatragm pancreas eee duoden intestin gros mezenter intestin peritoneu parietal subsire ~ marele epiptoon peritoneu. Visceral cavitate reet peritoneal Figura 10. Organele viscerale ale cavititii abdomeno — pelviene si membranele seroase asociate 1.5. Notiuni generale privind formarea temenilor medicali ‘Termeni medicali se formeazi pornind de la ridicina cuvantului si prin adjugare de sufixe, respectiv de prefixe. in tabelele de mai jos sunt prezentate o serie de radacini, sufixe si prefixe ale acestor termeni. (men Privind abdomenul Cu privire la vasele sanguine Cu privire la articulatii Albastru Cu privire la celula Cu privire la piele Rosu Cu privire la stomac Glucide, zaharuri Cu privire la fieat Cu privire la esuturi Alb Cu privire la sani, glande mamare Cu privire la rinichi Cu privire la sistemul nervos Cu privire la oase Cu privire la hranire Cu privire la boala Cu privire la nas Abdomeno Angi/o artros cianos Cito Derm/o eritros Gastr/o Glicos Hepat/o Histo Leue/o Mamo Nefro Neuro Osteo fago Pato Rino 20en Sik fara, absent extremitate incet prin dificil endo interior epi deasupra, peste hiper peste normal hipo sub normal macro mare micro mie peri in jurul tahi rapid Sufixul -algie ~cite -ectomie (tomos — a tia) -gramai ~grafie ~logie (logos ~ cuvaint, stiin¢) -otomie -ostomie -megalie -patie -fobie -plastie -penie -scop “ith BSUS Toe Durere Celule indepartarea chirurgicald a... inregistrarea unor parametri Procesul inregistriri Studiul ... Taiere in .. Formarea unei_ deschizaturi, chirurgical marire Boal Teama Repararea chirurgicali a Sciiderea sau reducerea ... Instrument de examinare Inflamatia ... in mod 21ORGANIZAREA CORPULUI UMAN CELULA 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman 2.2 Numarul, dimensiunile si tipurile celulare 2.3 Compozitia chimicd a celulei 2.4 Structura celulei 2.5 Ciclul celular si diviziunea celulara 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman (Fig. 11) ivelul celular Celula reprezint& unitatea structurala si functionala a organismelor vii. Omul este un organism pluricelular alcatuit din 60 — 100 trlioane celule. Pentru a se menjine integritatea si buna funefionare a organismului, functiile vitale, precum: metabolismul, cresterea, excitabilitatea, remanierea si diviziunea, trebuie sa se desfasoare corect, la nivel celular. Celulele sunt compuse din atomi. Acestia, la’randul lor, prin diverse legaturi chimice, formeazi molecule. Anumite molecule sunt grupate caracteristic pentru a forma structuri funcfionale, numite organite. Fiecare organit indeplineste o functie bine definita in celula. Organismul uman confine multe tipuri de celule, fiecare specializaté pentru o anumité functie. Exemple de celule specializate: celulele osoase, celulele musculare, adipocitele, elementele figurate, hepatocitele, celulele nervoase. Structura particulard a fiecdrei celule este direct legata de functia ei Nivelul tisular ‘Tesuturile sunt straturi sau grupari de celule asemAnatoare, care indeplinese aceeasi functie. Intregul organism este format din 4 tipuri principale de fesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular gi nervos. Un exemplu de fesut este cel muscular prezent in inimé, a cdrui functie este de a pompa singe prin corp. Stratul extern al pielii (epiderma) este un {esut, deoarece este compus din celule asemanitoare care, impreuni, aledtuiesc un scut protector pentru corp. Histologia reprezinta stiinfa care se ocup& cu studiul fesuturilor. Nivelul organic Un organ este o structura aleatuita din dowi sau mai multe tipuri de fesuturi care indeplineste o anumita funcfie. Organele variaz& mult in dimensiuni si functie. Ex. inima, splina, pancreasul, ovarele, pielea, oasele. Fiecare organ confine, in general, un {esut pricipal si alte fesuturi secundare. In stomac, spre exemplu, mucoasa epitelial& este consideratii {sutul primar deoarece functia de baz a stomacului este secretia si absorbtia ce se realizeaza la acest nivel. Tesuturile secundare ale stomacului sunt fesutul conjunctiv, nervos si muscular. Nivelul sistemic Sistemele corpului constituie urmatorul nivel de organizare structurala. Un sistem este constituit dintr-o varietate de organe, ce au functii similare sau inrudite. Ex. sistemul circulator, sistemul nervos, sistemul digestiv, sistemul endocrin. Anumite organe pot participa la alcdtuirea a 2dowd sisteme. Spre exemplu, pancreasul functioneazd atat in sistemul digestiv, cat si in cel endocrin. Toate sistemele corpului sunt conectate si funcfioneaza impreuna, alcatuind organismul ca intreg, K \ ) tesut Figura 11, Nivelele de organizare structurala din corpul uman 2.2. Numarul, dimensiunile si tipurile celulare Organismul este © masinarie extrem de complex, in care baza este reprezentara de celule. Din acest motiv, celula este considerati o unitate funcjionali, Pentru ca organismul si functioneze normal, celulele trebuie sa — si indeplineasc& corect functiile. Pentru ca rimana in viaf& si sA-si desfigoare normal activitatea, sunt necesare anumite condi celula trebuie si aiba acces la nutrienti si oxigen si sa fie capabila sa elimine reziduurile. in plus, trebuie menfinut, in permanenff, un mediu care sa protejeze celula. Celulele au fost observate acum mai bine de 300 de ani in urma, de c&tre cercetaitorul englez Robert Hooke. Utilizénd un microscop primitiv, a examinat o bucafica subjire de pluta sia observat o refea de pereti celulari si de camarute. El le-a denumit celule, dupa asemanarea lor eu chiliile din manastiri. imbundtairea microscoapelor a dus la noi date despre celule, culmindnd cu formularea teoriei celulare, in 1838 si in 1839 de catre biologii germani Matthias Schleiden si Theodor Schwann. Aceasta teorie sus{ine c& toate organismele vii sunt aledtuite din una sau mai multe celule si ca celula este unitatea structurala si funetionala pentru toate organismele. Studiile acestor cercetitori au dus la conturarea unei noi discipline, numite citologie, care urmareste si functiilor celulei. Cunoasterea nivelului celular este important pentru infelegerea proceselor de baz ale organismului, respirafia celulara, sinteza proteinelor, mitoza si meioza. O infelegere a structurii celulare contribuie la clarificarea structurii nivelelor superioare. Mai mult decat atat, multe dintre disfunctionalitaile si bolile organismului igi au originea la nivel celular. Dintr-o singura celula, zigotul sau celula ou rezulta sute de tipuri de celule, ajungand 1a 60 — 100 trilioane celule care formeaz organismul adult. Celule variaza mult, ca forma si dimensiuni. Cele mai mici celule sunt vizibile doar cu un microscop cu o putere foarte mare de focalizare. Chiar si cea mai mare celula, ovulul, este de-abia vizibila cu ochiul liber. Dimensiunea celulelor este mésuat in micrometri (um). 1 pm — 10 m. Ovulul are aproximativ 140 um in diametru, in 23timp ce un eritrocit (hematie) are 7,5 ym. Globulele albe au in medie 10 -12 um in diametru, Pe de alt parte, unele celule, desi microscopice, pot fi foarte lungi. Un neuron poate ajunge la peste un metru lungime. Forma iniiala a celulelor este sfericd, dupa diferentiere Iudnd o alti forma caracteristica (fig. 12), Pot fiz B Aplatizate (pavimentoase) @ Ovale @ Fusiforme B Stelate @ Prismatice B Cubice etc. Forma celulelor este adaptati functiei: globulele rosii discoidale sunt adaptate pentru transportul gazelor. Forma neregulat & a neuronilor creste raportul suprafagi/ volum, ce permite trecerea influxului nervos. Suprafafa unor celulelor poate fi netedd, permiténd trecerea cu usuringé a substantelor. ‘Alte celule prezinta 0 suprafaj& denivelati ce ajuti la absorbie. Privind forma si dimensiunile celulelor, toate prezinti modificiri structurale pentru a servi functiei pe cae trebuie si o ‘indeplineasca. Pentru a infelege structura si functia, trebuie inteleasd chi procesele din organism se desfigoari respectindu-se princi disfunctionalitatile din organism au de multe ori, 0 baz chimica. jia corpului uman. Toate chimiei. Mai mult, » ° AS jura 12, Forma celulelor a. Neuronul; b. Celul epiteliala pavimentoasa; c. Celuli musculaa neteda; d. Celuli musculaa striata de tip scheletic; e. Leucocit; f. Hematie; g, Osteocit; h. Spermatozoid2.3 Compozitia chimici a celulei Elementele sunt cele mai simple substanfe chimice. Patru dintre elemente reprezint& cam 95% din masa corpului (carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul). Alte elemente comune existente in orgnism sunt: calciul, potasiu, sodiu, fosfor, magneziu si sulf. Pujine dintre elemente se gisesc libere in organism, majoritatea formeaza legaturi, aledtuind molecule. Unele molecule sunt aledtuite din atomi identici (02), altele sunt alcatuite din tipuri diferite de atomi (H:0). Compusii existenfi in organism se impart in 2 mari categorii: compusi organici si anorganici. Compusii organici sunt caracteristici organismelor vii si sunt reprezentaji de: proteine, glucide, lipide, vitamine, aci anorganici sunt prezenti si materia nevie si sunt reprezentati de apa si struri minerale (electroliti). Apa Apa este compusul cel mai abundent prezent in celule si in mediul extracelular. Apa este prezenta, de cele mai multe ori, in corp, sub forma de solutii, ea reprezentand solventul. Apa este un solvent aproape universal, aproape toti compusii chimici puténdu-se dizolva in ea. in plus, are rolul de a transporta diversi metabolifi prin membrana celular& sau dintr-o parte in alta a celulei, Apa contribuie la termoreglare, absorbind sau eliberénd caldura. O alt functie a apei este implicarea in diverse reactii enzimatice (hidroliza), Electrolifi Electrolitii sunt compusi anorganici care se descompun in ioni in mediul apos, formand solutii capabile s4 permit trecerea curentului electric. Rolul electrolitilor este de a menfine constant pH medului intern, deasemenea sunt implicati in transmiterea influxului nervos, in contractia musculara. Dezechilibre in balana electrolitica pot duce la crampe musculare, friabilitate osoasi, coma sau diabet. Compu organici Proteinele Proteinele sunt compusi organici alcatuiti din aminoacizi. in structura proteinelor de aminocizi. Varietatea de combinajii permite formarea unei anumite structuri si a unui anumit mod de funcjionare. Proteinele sunt cele mai abundente substanfe organice si pot exista individuale sau asociate acizilor nucleici (nucleoprotein), glucidelor (glicoproteine), lipidelor oproteine) . Proteinele indeplinese in organism diverse roluri: structural, enzimatic, de transport, in contractia musculard, in apararea organismului. Glucidele Glucidele sunt compusi organici care contin in molecul& C, H si O. Din aceasta categorie fac parte monozaharidele, dizaharidele si polizaharidele. Principalul lor rol este cel energetic. Excesul de glucide poate fi convertit in li Lipidele jele sunt a treia categorie mare de substanfe organice. Sunt insolubile in apa si includ griimi si subtanfe inrudite, precum colesterol, fosfolipide. Lipidele au rol structural si energetic. Deasemenea protejeaza si izoleazi diverse organe. Fosfolipidele intra in structura membranei celulare. 252.4 Structura celulei Oricdt de mare ar fi diversitatea celulara, toate celulele au in comun o serie de structuri (fig. 13 ). Pentru a descrie mai usor celula, aceasta pote fi divizata in 3 parti mari: 1, membrana 2, citoplasma 3. nucleul Microvili Vacuole 3 , Centro Reticul endoplasmatic rages Nuclew Ribozom! Nucleo! Gitoplasma Aparat Mitocondrie Golgi ‘Membrana Reticul endopfasmatic plasmatica neted Uzozomi Figura 13. Structura unei celule 1. Membrana celulara (Plamalema) (fig. 14) — este aleaituita in principal di © proteine (© undublu strat fosfolipidic © colesterol ©. carbohidrati © alte lipide Grosimea membranei este de aprox. 65 — 100 angstromi (A). Structura membranei celulare nu este pe deplin elucidata, dar majoritatea cercetatorilor accept ca find real modelul mozaicului fluid, Structura de baza este reprezentata de stratul dublu fosfol in acest strat sunt inserate proteine mari, globulare. Fiecare fosfolipid din membrana confine un capat solubil in apa (hidrofil) si un capt solubil in grasimi (hidrofob). Capatul care confine fosfatul este hidrofil, iar cel care confine acizii grasi este hidrofob. Deoarece capetele hidrofobe sunt respinse de apa, dar se atrag intre ele, au tendin{a naturala de a se dispune in zona central a membranei, unele spre altele. Polii hidrofili constituie cele doua fefe ale membranei, in contact cu mediul intracelular si extracelular. Stratul lipidic este impermeabil pentru substanjele specific solubile in apa, cum ar fi ionii, glucoza sau ureea. In schimb, substanfele solubile in grasimi, precum oxigenul, dioxidul de carbon, alcoolul, pot patrunde prin stratul fosfolipidie, cu. usuringa. 26este tot de naturi lipidied. Acesta determing gradul de permeabilitate Proteinele membranare se giisesc, multe dintre ele, insofite de glucide. Se disting dows categorii mari de proteine, dupa modul de dispunere in membrana: @ _proteine transmembranare (integrale) @ _proteine periferice, atagate doar la una dintre suprafejele membranei. Multe dintre proteinele integrale formeaz canale (pori) membranare(i), prin care moleculele solubile in apa, inclusiv apa, pot strabate membrana. Aceste canale proteice permit trecerea preferential a anumitor molecule. Alte proteine integrale se comporta ca si cdrausi, transportand substanfe care altfel nu pot strabate membrana, Uneori, transport substanjele in sensul opus directiei normale de difuziune (transportul activ, cu consum energetic). Altele se comporta ca si enzime. Proteinele integrale pot servi ca reeeptori pentru moleculele solubile in api, cum ar fi hormonii peptidici, care nu pot trece altfel prin membrana celulara. Prin interactiunea receptorului cu diferiti liganzi (molecule care se ataseaz receptorului), acesta sufera o modificare conformational. Modificarea induce activarea regiunii interne a receptorul sau activarea unor proteine intracelulare atasate receptorului, care determin un anumit rispuns din partea celulei Proteinele periferice sunt adesea atasate celor integrale. Acestea funcfioneaza, in ‘majoritate, ca enzime sau ca reglatori ai transportului membranar. Glucidele membranare se gisesc in combinatie proteinele sau cu lipidele. Acestea se giisese la exteriorul celulei si intervin in incArcarea membranei. Deasemena contribuie la coeziunea celulelor. Altele intra in structura unor receptori Membrana celulara Lan carohicat coprteing Supeatayaentema Dublusuat estotipiic Supra interns Shorchelet Figura 14. Structura membranei celulare 27Citoplasma ‘a. Hialoplasma (citosolul): este mediul in care se gisese organitele celulare. Conjine dizolvate proteine, electroliti si glucoza. in citoplasma se gisese dispersate lipide neutre, granule de glicogen si organitele. b. Organitele celulare: — cu membrana dubla: mitocondriile — cu membrana simpla: lizozomii, reticulul endoplamatic, aparatul Golgi, peroxizomii — lipsite de membrana: ribozomii, centrozomul Mitocondriile Mitocondriile sunt prezente in citoplasma tuturor celulelor, dar numarul lor variaza de la mai putin de 100 la cfteva mii, in funcyie de necesarul energetic al celulei. Au forma si dimensiunea variabile: globular, elongata, filamentoasd. Structura de baza a mitocondriei (fig. 15) este reprezentatti de 0 membrana dubia (anvelopa) si o matrice (plasma mitocondriei). Membrana are accesi structura ca si membrana celular. Mebrana externa este netedd, cea interna invagineaza creste mitocondriale. Acestea prezint’ atasate numeroase enzime oxidative. Matricea contine mari cantitiji de enzime dizolvate implicate in producerea de energie. ‘Aceste enzime actioneaz& impreun& cu enzimele atagate crestelor, in scopul oxidarii nutrientilor ‘cu obtinere de energie. Aceasti energie este stocati in molecule macroergice (care acumuleazi mari cantittiji de energie) numite ATP (adenozin -trifosfat). ATP-ul ste transportat apoi extramitocondrial pentru a elibera energia de fiecare dati cand este necesara. Mitocondriile se replicd independent, de fiecare data cdnd este nevoie de energie in plus in celul8. Acest Iucru se datoreaz existenfei ADN-ului mitocondrial. Rolul mitocondriilor este acela de a produce energie pentru celuli, prin respirajia celulara. ATP sintetaz Matrice (stroma) 7 Granule Spatiu intermembranar ADN mitocondrial Ribozomi Membrana intern’ ‘Membrana externa Figura 15. Mitocondria 28| Reticulul endoplasmatie (reticul ~ refea, endos — interior) Reticulul endoplasmatic este alcatuit dintr-o refea de canalicule si cisterne, raspandite in citoplasma. Aceste canalicule sunt interconectate. Pertele reticulului are aceeagi structura ca si membrana celulara. Spatiul din interiorul refelei de tuburi este plin cu un matrix, diferit de cel extrareticular, ins este acelasi cu cel aflat intre cele dowd mebrane care acoper’ nucleul. Suprafata peretilor reticulului poate depasi in unele celule (hepatocite) de 30 ~ 40 ori suprafata celulei Rolul reticului este de a transporta diverse substanje in celulé. Deasemenea suprafaja mare permite existenfa a numeroase enzime implicate in metabolismul celulei. Deasemena are rol mecanic, de sustinere a celulei. Reticulul endoplasmatic poate fi de doua tipuri: ® Reticul endoplasmatie rugos (granular) ~ REg (Fig. 16) ® _Reticul endoplasmatic neted - REn (fig. 16) Reticulul endoplasmatic rugos prezinti atasati ribozomi proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted este lipsit de ribozor unor lipide. este implicat in sinteza si este implicat in sinteza Anvelopa nucleara Reticol endoplasmatic neted (REN) Figura 16. Reticulul endoplasmatic Aparatul Golgi (fig. 17) Aparatul Golgi este strans legat de reticulul endoplasmatic. Este format din 4 sau mai multe straturi de vezicule aplatizate din care se desprind alte vezicule sferice. Acest aparat este bine dezvoltat in celulele secretoare. Aparatul Golgi functioneaz’ in dependent cu reticulul endoplasmatic. Vezicule transportoare desprinse din reticul fuzioneazd cu aparatul Golgi. 29‘Substanjele transportate sunt procesate de acest aparat si formeazi lizozomi, vezicule secreatoare ssau alte componente. Rolul aparatului este accla secretor si de sintez de earbohidrati. Sacule sau al o ° 8 o aoe Vericul8 in formare Vericuld secretat’ _Meicul care intrs oe Lumenul saculei Figura 17. Aparatul Golgi Lizozomii (fig. 18) Lizozomii sunt vezicule sferice desprinse din aparatul Golgi si dispesate apoi in citoplasma. Lizozomii contin peste 40 de tipuri diferite de enzime, numite hidrolaze si alcatuiese un sistem digestiv al celulei, ce permite degradarea structurilor celulare distruse, a particulelor incorporate de celula si a unor bacterii. Membrana lizozomilor impiedicd réaspandirea hidrolazelor prin celula si autoliza celulei. Figura 18. Lizozomii 30Peroxizomi Peroxizomii sunt asemaniitori lizozomilor, dar difera prin doua aspecte. Se formeaza fie prin replicare proprie, fie provin direct din reticulul endoplasmtic si confin oxidaze, ca enzime. ‘Au rolul de a degrada o serie de substanfe toxice pentru organism. Spre exemplu, cam jumstate din alcoolul consumat de o persoana este detoxifiat de peroxizomii hepatocitelor. ibozomii (granulele lui Palade) (fig. 19) Ribozomii sunt orgnite lipsite de membrana celulara, prezenti liberi in citoplasma sau atasafi reticului endoplasmatic sau membranei externe a nucleului. Se formeaz in nucleoli, Au aspect sferic si sunt formati din 2 subunitaji ce conjin ARN ribozomal si proteine. Au rolul de a sintetiza proteinele prin legarea aminoacizilor conform informatiei codificate in acizii nucleic. Subunitatea mare Figura 19, Ribozomii Centrozomul este masa sfericd lipsiti de membrana, situaté in apropierea nucleului. Este format din 2 centrioli, perpendiculari unul fay de altul. Fiecare centriol este aleatuit din tubuli de natura proteicd. Centrozomii sunt prezenti doar in celulele care e divid. in timpul diviziunii centriolii se dispun de o parte si de alta a nucleului, formén fusul de diviziune, Neuronii nu au centrozom si deci, nu se pot divide. 3. Nucleul (fig. 20) Este de obicei localizat central in celula. in cazul adipocitelor, fibrelor musculare striate de tip scheletic este impins spre periferie. Reprezint& cea mai mare componenta a celulei si confine materialul genetic ce determina structura si functiile celulei. Majoritatea celulelor contin un singur nucleu, Unele celule nu prezint& nucleu (hematia adult), altele au 2 (hepatocitul), sau chiar mai multi (fibra musculara striata de tip scheletic). Nucleul este delimitat de o membrana dubla, poroasi. Porii sunt formati din proteine ce permit trecerea selectiva a ARN-ului, a unor proteine si a unor complexe ARN — proteine. in interiorul nucleului se gaseste carioplasma ce confine: @ Nucleoli sferici lipsiti de membrana formati din ARN sinteza ribozomilor. B Cromatina este o mas cu aspectul unui ghem, formati din ADN, proteine si cantititi de ARN $i diferiti ioni. Cromatina reprezinti materialul genetic al celul. Cand © celula se divide, cromatina se spiralizeazi si se condenseazd formin proteine cu rol in 31cromosomii. Fiecare cromosom poarti mii de gene responsabile de caracterele organismului. Rolul nucleului este de a depozita si transmite informatia genetic’ la descendet controla activitatea intregii celule prin procesul de sintezA proteica. idea Nucleolii Membrana nucleara Cromozomii Cromatina Figura 20. Nucleul CICLUL CELULAR Un ciclu celular const’ in cresterea celulei si diviziunea ei. Reprezint& perioada din unei celule pana in momentul formarii altor doua celule prin diviziunea ei. : interfaza si diviziunea. Diviziunea urmareste pe de 0 parte, cresterea organismului si inlocuirea celulelor distruse, iar pe de alta parte conservarea i de scopul urmirit, se disting dou tipuri de diviziune: mitoza si meioza. Informatia genetica este stocata in molecula de ADN. ADN-ul este un polimer format din unitaji de baz& numite nucleotide (fig. 21). O nucleotida este formata din: @ Obaza azotata: © Purinica: adenina, guanina © Pirimidinica: citozina, timina ® Zaharul: deoxiriboza @ Fosfatul 32 —bn Figura 21. Structura deoxiribonucleotidei Nucleotidele sunt legate intre ele prin intermediul fosfatului si al zaharului forménd 0 cateni, ADN-ul este © moleculd bicatenara, cele doua catene sunt legate intre ele prin punti de hidrogen intre bazele azotate de pe cele dowd catene. Structura ADN-ului este cea de dublu helix, catenele sunt résucite una in jurul celeilalte (fig. 22). Figura 22. Structura dublu helix a ADN-ului 33Cea mai mare cantitate a materialului genetic se giseste in nucleu, unde formeaza cromatina. Aceasta este formaté din ADN si proteine, care sunt implicate in stabilizarea cromatinei. in timpul interfazei, materialul genetic se giseste sub forma de cromatina, care este axa, iar in timpul diviziunii se condenseaz& forménd cromosomii (cromatini = cromosomi). Specia umand are informafia genetica grupata in 23 perechi de cromosomi. Dintre acestia, 22 de perechi sunt autosomi si 1 pereche sunt cromosomii specifici sexului (XX pentru femeie sau XY pentru barbat). in urma diviziunii celulare rezulté cromosomi monocromatidici, fiecare contindnd o singura molecula de ADN bicatenar. in timpul interfazei are loc dublarea cantitajii de ADN prin procesul de replicare. Astfel vor rezulta cromosomi bicromatidici, fiecare confinand 2 molecule de ADN (fig. 23) Figura 23 Replicarea ADN-ului 3.1 Mitoza Mitoza este procesul de diviziune care se desfisoard in celulele corpului si are scopul de a realiza cresterea organismului sau refacerea celulelor distruse. Procesul se desfagoara in 4 etape mari: 1B Profaza ® Metafaza @ Anafaza Q Telofaza 34Profaza (fig. 24): Cromatina incepe sa se condenseze Membrana nucleara si nucleolul incep s& se dezagrege ~ Centriolii incep sa formeze fusul de diviziune — Materialul genetic este dublu (46 de cromosomi/cromatina bicromat =) Metafaza (fig. 25): — Cromosomii sunt bine individuali clar cele 2 cromatide) Membrana nucleara a disparut complet ‘Cromosomii sunt dispusi central formand placa ecuatoriala (metafazica) © Anafaza (fig. 26): ~ La inceputul acestei etape cromosomi si devin monocromatidici — La sfirsit cromosomii monocromatidici ajung la jumatatea distangei © Figura 24 Profaza (in aceasta etapa pot fi studiati deoarece se observa foarte Figura 25 Metafaza icromatidici incep s& se separe de la nivelul centromerului fintre ecuator si poli celulei Figura 26 Anafaza 35Telofaza (fig. 27): — Cromosomii monocromatidici ajung la polii celulei = Se formeaza membrana celulara care separa cele dou celule nou formate = Are loc citokineza (separarea celorlalte organite celulare) Figura 27 Telofaza 3.2 Meioza Este procesul de diviziune care se desfigoari in celulele generatoare din organele sexuale. ‘Are ca rezultat obfinerea de celule haploide (care contin doar jumétate din cantitatea de material ‘genetic, 23 cromosomi). Meioza precede fecundatia si are loc tocmai pentru a pastra cantitatea de material genetic constant in descendent : (23 cromosomi materni + 23 cromosomi paterni = 46 cromosomi) (fig. 28). Figura 28. Meioza si fecundatia ‘Are 2 etape mari: ‘© Etapa reductionali (fig. 29): 1B Profaza I Metaza I @ Anafaza 1 @ Telofaza I 36© Prophase! © metaphase! | © Anaphase! | @ telophase! Figura 29 Etapa reduefionald: profaza I, metafaza I, anafaza I, telofaza I © Etapa equationala (fig. 30): @ Profaza Il © Metafaza It @ Anafaza IL @ Telofaza II © Prophase Il © metaphase i! | @Anaphase tt | © telophase I! Figura 30 Etapa equational profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza I in meioza intra cromosomi_ bicrom: finalizeaza cu objinerea a 23 cromosomi bicromatidi Profaza I: (46 cromosomi). Etapa reductionala se Este mai lunga decat profaza mitozei - in plus fata de evenimentele din profaza metafazei are loc gruparea cromosomilor omologi, paterni si materni, in tetrade formand 23 de perechi de cromosomi. in aceasta etapa are loc si crossing - over-ul (schimbul reciproc de gene intre cromozomii omologi) Metafaza I: — Tetradele se dispun la mijlocul celulei formand placa metafazica 37Anafaza = Are loc separarea cromosomilor omologi si migrarea lor spre polii celulei. — Migreaz& cromosomi intregi, bicromatidici, 23 spre un pol si 23 spre celilalt pol Telofaza I: = Cromosomii bicromatidici ajung la p celulei — Are loc separarea celorlalte componente celulare si individualizarea celor doua celule now formate Dupa etapa reductionala urmeaza o scurti interfaza, in care nu se mai dubleazé materialul genetic. Etapa equationala se desfaigoara ca o mitoz& obisnuitd, singura diferenfa fiind aceea ca se obsin 23 cromosomi monocromatidici in loc de 46. Celulele rezultate in urma diviziunii sunt ovulele, respectiv spermatozoizii. Ovulele conjin toate 22 + X cromosomi, iar spermatozoizii contin 22+X sau 22+Y cromosomi. Materialul genetic, in afar de a se transmite (prin replicare) la descendenti, are rolul de a controla activitatea celulei prin sintez& proteic’. 3.3 Sinteza proteinelor (fig. 31) are loc in 2 etape mari: QB Transeriptia @ Transtagia SINTEZA PROTEINELOR Figura 31 Sinteza proteinelor Transeripfia (fig. 32) are loc in nucleu si consti in copierea informatiei din ADN, pe bazi de complementaritate, in ARN-ul mesager. Acesta, dup& maturare, piriseste nucleul si ajunge in citoplasma, la nivelul ribozomilor. Pentru a se forma proteine este nevoie de aminoacizi, care se leaga intre ei prin legaturi peptidice. 38Figura 32 Transeriptia ‘Translafia (fig. 33) const’ in exprimarea informatie’ din ARN-ul mesager. Astfel 3 nucleotide din ARN (ADN) formeaz un codon. Un codon codifici un anumit aminoacid. in citoplasma existi ARN de transport care confine 3 nucleotide complementare cu un anumit codon din ARN mesager. ARN de transport leaga specific un aminoacid si-l transport la nivelul ribozomilor, unde se fixeaza de secven{a complementara de ARN measager, Urmatorul ARN de transport se va prinde in continuarea primului si intre aminoacizii transportaji se vor forma legituri peptidice, dup& care ARN de transport se desprinde. Procesul se repeti pani ce se termina catena de ARN mesager. La sfarsit rezulta un lant peptidie care se va impacheta intr-un anumit fel formand o protein’, Proteinele sunt sintetizate in funcjie de necesarul celulei si in permanenta are loc un control al sintezei prin diverse mecanisme chimice. | = SS Se Figura 33. Transeripfia si translagia 39TESUTURILE — Sunt alcatuite din celule care au aproxi Exist 4 tipuri fundamentale de tesuturi: 4.1 Epitelial 4.2 Conjunctiv 4.3 Muscular 4.4 Nervos ativ aceeasi forma si indeplinese aceeasi functie. 4.1 Tesutul epitelial — Este format din celule stréns unite intre ele prin substanga fundamentala. — Celulele sunt dispuse pe o membrana bazala = Tesutul este nevascularizat, hranirea se face prin difuzie, pe baza fesutului conjunctiv lax situat sub membrana bazala, = Tesuturile epiteliale formeazi cu fesutul conjunctiv o unitate funetionala — Dupi rolul pe care-I indeplinese in organism, epiteliile se clasifiea in: 1. Epitelii de acoperire: a. Unistratificate. i, Pavimentos: pleura, periard, peritoneu, endoteliul vaselor sanguine si limfatice (fig. 34) Cubic: tubul contort distal al nefronului (fig. 35) Columnar (prismatic): Cu cili: trompele uterine (fig. 36) Cu microvili: epiteliul tubului digestiv de la stomac la rect (fig. 37) de acoperire pavimentos simplu — endoteliul vaselor sanguine 40” Figura 35. Tesut epitelial de acoperire cubic simplu — tubul contort distal al nefronului Figura 37 Tesut epitelial de acoperire prismatic simplu cu microvili 41b. Pseudounistratificate: este un epiteliu unistratificat, la care nucleii celulelor sunt situati la nivele diferite i creeaz& efectul de pluristratificat: mucoasa traheei gi a bronhiilor principale (fig. 38) © Figura 38 Jesut epitelial de acoperire pseudounistratificat c. Pluristratificate: i. Pavimentos: Cheratinizat: epiderma BNecheratinizat: mucoasa bucald, faringiand, vaginala (fig. 39) ii, Cubic: canalele mari de secretie ale glandelor salivare, mamare, sudoripare (fig. 40) iii, Prismatic: canalele mari de secretie ale unor glande salivare, uretra penian& 4. De tranzitie (uroteliu); este un epiteliu de acoperire la care numérul de straturi variaz&: vezica urinara, cAile urinare. Atunci cdnd vezica urinara este plind numarul de straturi scade, iar cand este goald, numarul de straturi creste (fig. 41). 42Figura 41 Tesut epitelial de acoperire de tranzitie 2. Epitelii glandulare: intra in alc’tuirea glandelor, alaturi de tesut conjunetiv, vase de singe si nervi. 4BGlandele sunt de 3 tipuri mari: B Glande exocrin © O portiune secretorie (adenomer) © Uncanal de secretie (duet) i varsa produsul de secrefie printr-un canal. Prezinti: Dupa forma parti secretorii pot fi: © Tubuloase © Acinoase Tipuri morfologice de glande exocrine (fig. 42): B Simple: © Tubulare: glandele Liberkuhn din mucoasa intestinal © Acinoase: glandele sebacee @ Compuse: © Tubulare: glandele Brunner din duoden ‘© Acinoase: glandele mamare © Tubulo-acinoase: glandele salivare Dupa mecanismul de excretie, glandele pot fi (fig. 43): — Merocrine: produsul de secretie este eliminat fra distrugerea celulelor secretoare: panereasul exoerin — Holocrine: produsul de secretie se elimind prin distrugerea completa a celulei secretoare: glandele sebacee — Apocrine: produsul de secretie se elimina prin distrugerea polului apical al celulei: glandele mamare @ Glandele endocrine: elimina produsul de secrefie direct in singe. Dupa structura, pot fiz © Foliculare (tiroida) ‘© Sub forma de cordoane: pancreasul endocrin B Glandele mixte: prezinta si parte endocrina si parte exocrina: pancreasul, ovarul, testiculul 4, Epiteliile senzoriale: sunt formate din celule specializate pentru captarea stimulilor si transformarea lor in impuls nervos, transmis mai departe prin dendritele neuro care vin in contact: celulele senzoriale auditive, vestibulare, gustative‘9 tubulari compuss 2]. acinoasd compusd eer Figura 42. Tipuri morfologice de glande exocrine ‘gh merocrind Figura 43. Tipuri de glande exocrine dup& mecanismul exerefiei 454.2 Tesutul conjunctiv — Este alcatuit din: B Substanfé fundamental B Celule conjunctive B Fibre: elastice, de colagen, de reticulina Dup’ tipul de substanja fundamentala, se disting 4 tipuri principale de {esut conjuncti: 1) Tesutul conjunctiv moale: substanta fundamentala are o consisten{ moale. a. Tesutul conjunctiv lax: celulele, substanta fundamentala si fibrele se gases aproximativ in cantitate egald. Tesutul conjunctiv lax insofeste epiteliile. b. Tesutul conjunctiv fibros: predomina fibrele elestice si de colagen: fascii, aponevroze, tendoane (fig. 44 si 45) c. Tesutul conjunctiv reticular (fig. 46): predomina fibrele de reticulina si reticulocitele, Tesutul alcdtuieste matricea (cu. aspect de refea) a organclor hematopoietice (care produc elementele figurate) si limfopoietice (care produc limfocitele): splina, maduva rosie hematogend. d. Tesutul conjunctiv adipos (fig. 47): predomina adipocitele (celule care depoziteaz’ lipide): in jurul rinichilor, suprarenalelor, in hipoderm €. Tesutul conjunctiv elastic (fig. 48): predomina fibrele elastice: tunica interna a arterelor ray eset ecole Figura 45 Tendon - fesut conjunctiy moale fibros 46Figura 47 Tesutul conjunetiv adipos Figura 48 Tesutul conjunctiv moale elastic 472 3 ‘Tesutul conjunctiy semidur (cartilaginos) Substanfa fundamentala: condrina (de natur§ proteicd) impregnata cu saruri de calciu si sodiu Fibre de colagen si elastice Celule cartilaginoase: @ Condroblaste (celule tinere) B Condrocite (celule adulte) care se gasese in cavitati numite condroplaste Este avascularizat, hrinirea se face prin difuzie pe baza pericondrului, membrand ce ‘inconjoara cartilajul Se clasificd in 3 categorii: @ Hialin (substanta fundamentala are aspect sticlos): capetele articulare ale oaselor, laringe, trahee, cartilaje costale (fig. 49) B Elastic (predomina fibrele elastice): epiglota, pavilionul urechii, aripile nasului (fig. 50) B Fibros: predomina fibrele de colagen: discurile intervertebrale, simfiza pubiana (fig. 51) Tesutul conjunetiv dur (osos) Substanja fundamental: oseina (proteina) impreganti cu struri de calciu gi fosfor Fibre de colagen Celule: osteoblaste (celulele tinere), osteocite (celulele mature prezente in osteoplaste) gi osteoclaste (celule cu echipament enzimatic bogat ce intervin in remanierea osoasd) Tesutul osos se clasificd in dou categorii mari: B Compact: este format din unitaqi morfologice numite osteoane sau sisteme Havers. Sistemele havers sunt alcatuite ca in fig. 52. Ex. diafiza oaselor lungi, lama externd a oaselor late si scurte Spongios: este format din trabecule, care delimiteaz% areole cu miduva rosie hematogend. Trabeculele sunt formate din straturi de lamele osoase care nu formeaza& osteoane, EX. interiorul epifizelor oaselor lungi si lama intern’ a oaselor late gi scurte. Figura 49 Jesut cartilaginos hialin 48Figura 50 Tesut cartilaginos elastic Mh de colagen Figura 51 Tesut cartilaginos fibros Figura 52. Tesutul conjunctiy dur (osos) 494.3 Tesutul muscular — intra in aledtuirea muschilor —_ prezint& proteine contractile (actina si miozina) implicate in contractia musculara gi grupate in organite specifice acestui fesut: miofibrile = Se clasifica in: @ Tesutul muscular striat: © Scheletic o Cardiac B Tesutul muscular neted: © Visceral © Multiunitar ‘Tesutul muscular striat de tip scheletic — Este prezent in muschii scheletici — Este format din fibre plurinucleate (fig. 53) — Reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat sub forma de tuburi T si este implicat in transportul ionilor de Ca. = Viteza de contractie este mare — Durata contractiei este mic& ‘Striati {fesut muscular striat de tip scheletic Figura 53 Fibre musculare striate 50Structura miofibrilei (fig. 54, 55 si 56): © Dise elar (izotrop) © Central: membrana Z, care strabate transversal toata fibra Miofilamente de actin, subjiri © Disc intuneeat (anizotrop) © Capetele miofilamentelor de actina Miofilamentele de miozina, groase, dispuse central @ Banda H (stria Hensen), localizati central este mai dechist la culoare si reprezint& zona format doar din din miofilamente de miozina = Unitatea functionala a miofibrilei este sarcomerul. Acesta reprezint& portiunea cuprinsa intre 2 membrane Z suecesive. = in timpul contractiei, miofilamentele de miozina se cupleaz cu cele de actin’, in prezenfa ionilor de calciu, determindnd scurtarea sarcomerelor si apropierea membranelor Z Figura 54 Structura fibrei musculare striate de tip scheletic 51‘sarcolema Figura 56 Structura miofibrilei 52Tesutul muscular striat de tip cardiac (fig. 57) Intra in aledtuirea miocardului Fibrele sunt unicelulare Miofibrilele sunt organizate in sarcomere Fibrele comunica intre ele pr Viteza de contractie este medie Durata contractiei este medie Muschiul inimii se contracts independent de informatiile venite de la nivelul sistemului nervos, proprietate numité automatism cardiac si se datoreaz existenfei unui fesut excito- conductor nodal format din fibre musculare cardiace modificate intermediul striilor scalariforme (discui tercalare) ‘Tesutul muscular neted Este format din fibre unicelulare Au aspect fusiform Miofibrilele nu sunt organizate in sarcomere Viteza de contractie este micd Durata contractiei este mare Este de doua tipuri: © Visceral (fig. 58): prezent in organele viscerale (tub digestiv, vezica urinara, caile ir inerveazi mai multe fibre musculare © Multiunitar: muschiul erector al firului de par, fibrele circulare si radiare ale irisului, muschiul ciliar. Fiecare fibri muscular este inervata de cate o fibra nervoas& Figura 58 Fibra muscular neteda visceral 5334.4 Tesutul nervos (fig. 59) — Este alcatuit din: © Celule nervoase (neuroni) © Celule de susfinere (nevroglii, celule gliale) Figura 59. Tesutul nervos; a. Neuronul b. Nevroglia ‘Neuronul % Alcituire (fig. 60): © Corp celulay Neurilema 1 Neuroplasma @ Neurofibrile Corpii tigroizi (corpusculii Nissl) - mase dense de reticul endoplasmatic rugos @ Organite nespecifice 1D Lipseste centrozomul (neuronul nu se divide) © Prelungiri nervoase: B Dendrite (dendros — copac): prelungiri multiple, care conduc impulsul nervos aferent, centriped, celuliped (dinspre exterior spre corpu celular) @ Axon: prelungire unica, care conduce impulsul nervos eferent, celulifug, centrifug. Prezinta o axolema (membrana) si axoplasma, in care se gisesc numeroase mitocondrii. Axonul se termina cu 54butoni terminali, in care exista vezicule cu mediatori chimici, cu rol {in transmiterea impulsului nervos.Axonul poate fi acoperit de 3 teci: 1 Teaca de mielind: este situati peste axolema si are o structurd discontinu. Are rol trofic si de aparare a axonului. 1 Teaca Schwann: este formati din celule gliale Schwann si produce teaca de mielina. Teaca aceasta este, deasemenea, discontinua, spatiile ramase neacoperite de ea se numese strangulafii (noduri) Ranvier. ® Teaca Henle este 0 teact continua cu rol de izolare a fibrei nervoase (axonului) ura 60 Structura neuronul 55Clasificarea neuronilor: 1. Dupi funeti @_Senzitivi (fac sinapsa cu receptorii) @ Motori (transmit informatia spre efectori de la centrii nervosi) @ Senzoriali (joac’ rol de celule receptoare: celulele cu con si bastonas din retin’) B_Seeretori (produc hormoni, neuronii din hipotalamus) 2. Dupa numarul de prelungiri a. Unipol 4 doar axon (celulele cu con si bastonas b, Pseudounipolari: prezinta si axon si dendrite, care se unesc in dreptul corpului celular si creeaz impresia de unipolar (neuronii din ganglio ) ¢. Bipolar: prezinta un axon si o dendrita (celulele bipolare din mucoasa olfactiva) 4d, Multipolari: neuronii piramidali din scoarta cerebrala 3. Dupi forma celulelor: i. Sferici Piramidali iriformi iv. Stelati ete. Celulele gliale Sunt de 10 ori mai numeroase decdt neuronii = Au rol trofic si de sustinere a neuronilor ' Sinapsa — Reprezint& legatura dintre: © Doi neuroni © Unneuron io celula receptoare © Un neuron gio celula efectoare (muscular sau glandular) — Alcdtuirea sinapselor chimice (fig. 61): © Component presinaptic’: butonul terminal al neuronului presinaptic o Fanta sinapticd (spatiul sinaptic); 200 A (angstromi, 1 A = 10m): contine proteine cu rol in conducerea mediatorilor chimici © Componenta postsinaptic: membrana neuronului_ post: receptor pentru mediatorii chimici — Clasificarea sinapselor: inaptic care confine © Dupi componentele pre- si postsinaptic&: B Neuro- neuronale: @ Axo-axonice (intre axonul neuronului presinaptic si axonul neuronului postsinaptic) ® Axo-dendritice (intre axonul neuronului presinaptic si dendrita neuronului postsinaptic) 56@ Axo-somatice (intre axonul neuronului presinaptic si corpul celular al neuronului postsinaptic) © Neuro —musculare: intre neuron si o fibra musculara (placa motorie) © Dupa tipul de transmitere: a. Chimice: Adrenergice (mediatorii sunt adrenalina si noradrenalina) Colinergice (mediatorul este acetil- colina) b. Electrice: foarte rare in organismul uman © Dupi efect: impulsul se transmite mai departe impulsul nu se mai transmite mai departe Figura 61. Sinapsa chimica 57SANGELE 5.1 Componentele sanguine 5.1.1 Elementele figurate 5.1.2 Plasma 5.2 Grupele sanguine si Rh-ul Sangele, limfa gi lichidul interstitial formeaz& mediul intern al organismului. Definitie. Sangele este un lichid de culoare rosie, cu miros specific, gust usor sArat si un pH usor alcalin (7,35). Cantitatea de sdnge din corpul uman reprezinté cam 8% din greutatea corpului. Cantitatea de singe raméne constant in stari fiziologice, organismul avand mecanisme speciale de reglare. in unele stari patologice: anemii, hemoragii, cantitatea de sAnge scade, iar in altele creste: hipertiroidism, leucemie. Elementele sanguine se distrug si se refac nefncetat in decursul viefii. Ele se formeaza in organe speciale numite organe hematopoietice Ramura medicala ce se ocup& cu studiul sngelui se numeste hematologie. 5.1 Componentele sanguine Sangele este un {esut format din elemente figurate si 0 substangi fundamentals, numita plasma sanguind, in care elementele figurate sunt libere; de aceea sngele este considerat un fesut mobil (fig. 62). — Figura 62, Compozitia singelui $.1-1 Elementele figurate Volumul elemenielor figurate reprezint& 42-45% din volumul total sanguin, Elementele figurate se impart in 3 categorii mari: 1 eritrocite 2. leucocite 3. trombocite 1. Eritrocitele (fig. 63, 64) 58Sunt celule diferentiate pentru a transporta oxigenul de la pliméni la fesuturi si dioxidul de carbon de la acestea la plimani, Ele se formeaza in organe speciale numite organe hematopoietice, trecand prin mai multe stadii, care, impreund, alcdtuiese seria eritrocitara, al cArui stadiu final este globulul rosu din sfngele circulant. Primul stadiu este proeritroblastul (celuld mare, nucleata). Acesta evolueaza si alte forme celulare, care se caracterizeazi prin micsorarea nucleului. Stadiul final find critrocitul, care este globulul rosu matur, anucleat. Acesta se mai numeste si hematie. Eritrocitul este 0 celuld foarte diferensiata, care a pierdut capacitatea de diviziune. El se formeazi doar prin transformarea elementelor din seria eritrocitara. Are un aspect caracteristic. Din fai are aspect circular cu diametru de ~7ym, iar din profil are aspect de disc biconcav. Aceasta forma asigura un maxim de suprafaja la minim de volum. Datorita formei tor, eritrocitele realizeaza o suprafata foarte mare, care se apreciaza la ~ 3000 m?, pentru totalul eritrocitelor, Eritrocitele se caracterizeaza prin elasticitate foarte mare; astfel se pot deforma cand tree prin capilare, al ciror diametru este mai mic decat al hematiilor, dupa care isi recapata forma & ... Sige view igura 63 Hematiile (eritrocite, globule rosii)_ Figura 64, Dimensiunea hematiilor Numarul eritrocitelor: = 4,5 mil/mm’ de snge -2 = 5 mil/ mm’ de singe -3 in organism se distrug zilnic aproximativ 10 mil hematii/sec. Maduva hematoger © activitate intensa, completeaza aceste pierderi. Crestere numérului de hematii se numeste poliglobulie (policitemie), iar scdiderea numarului de hematii se numeste eritrocitopenie, Poliglobulia poate fi: = fiziologica: poliglobulia de altitudine, datorat rarefierii aerului. Pentru a face fata cerinjelor corpului, creste numarul hematiilor. — patologicd: creste numérul hematiilor ca urmare a unei stiri patologice: tuberculoza, intoxicatie cu CO ete. rocitopenia poate fi: — fiziologies: se produce cénd organismul se afli un timp indelungat intr-o atmosfera in care presiunea parfiala a oxigenului este mai mare: mine, ocean. l, avand 59— patologica: in intoxicafii, tratament cu raze X. Compozitia chimica a eritrocitelor: : proteine, lipide. Predominant se giseste hemoglobin’ (34% din lui), Hemoglobina se gaseste in cantitate de 14-15g/100ml singe. - substanfe anorganice: apa si un procent redus de siruri minerale. Rolul eritrocitelor: transportul gazelor. Aceasta se datoreaz posibilitaqii hemoglobinei de a realiza combinatii reversibile cu gazele (O2, CO2). 02+ Hb-HbO: (oxihemoglobina) COz+ Hb-HbCO> (carbohemoglobina) Hemoglobina poate realiza si alte combinatii periculoase pentru organism (carboxihemoglobina, cu CO (monoxid de carbon) si methemoglobina, cu droguri (nitratii din droguri)) Durata de viata: datorit’ metabolismului su intens, este scurta: aceasta se distrug in organele hematopoietice, mai ales in splina. in cazuri patologice, hemoglobina iese din hematii, prin ruperea membrani Fenomenul se numeste hemoliz sau lacare, iar singele in care s-a facut hemoliza se numeste sdnge lacat. 120-135 zile. Dupa 2. Leucocitele Leucocitele sau globulele albe sunt elemente figurate care au forma schimbatoare si prezint nucleu. Leucocitele sunt specializate pentru a indeplini functia de aparare a organismului. Au o forma oval’ si sunt capabile si emit pseudopode si astfel s4-si modifice forma. Posibilitatea de a emite pseudopode le permite trecerea prin peretele capilarelor. Acest fenomen se numeste diapedezd. Tot datoriti pseudopodelor pot ingloba particule strine, fenomen numit fagocitozd. Dimensiuni: variazi intre 7-20m. Numirul leucocitelor: 5000-8000/mm* singe. Cresterea numarului de leucocite se numeste leucocitozd. Aceasta este manifestare a unor stiri patologice: septicemii, encefalita, etc. Cand cresterea este anarhicd, in singe gisindu-se si celule imature nefuncjionabi leucemiile. Scaderea numarului de leucocite se numeste Jeucopenie. Apare in gripe, intoxicayi. Structura leucocitelor Citoplasma acestora poate fi omogena sau poate prezenta granulafii, Astfel leucocitele se impart in agranulocite si granulocite. Nucleul prezint& aspecte variate: — laagranulocite, nucleul are forma sferica sau ovala, formand o mas& nuclear unica. — lagranulocite, nucleul este lobat, astfel c& celulele par plurinucleare. apar Clasificarea leucocitelor I, Agranulocite (fig. 65, 66) 1. Limfocitele (fig 65) se formeaza in esutul limfoid al ganglionilor limfatici, splinei, timusului. Se gisesc in procent de 25% din totalul leucocitelor. Sunt prezente in numar mai mare ‘in organele limfoide. Intervin in refacerea fesuturilor lezate, in cicatrizarea ranilor. in tuberculoza, sifilis lupt& pentru izolarea infectiei. Nu au capacitatea de fagocitoza. 602._Monocitele (fig. 66) sunt celule mari, se gases in proporfie de 5% din totalul leucocitelor. Au rolul de a fagocita resturi celulare, microbiene, diferite particule strdine. Au rol in producerea de anticorpi: Figura 65 Limfocitele Figura 66 Monocitele IL. Granulocitele prezinta granulatii care se coloreaza cu diversi coloranfi. Se formeazi, {n general, in m&duva osoas®. Dup& afinitatea pentru un anumit colorant, se impart in 3 categori neutrofile, acidofile, bazofile. 1, Neutrofilele (fig. 67) sunt cele mai numeroase leucocite. Se gasesc intr-un procent de 65%. Prezinta afinitate pentru coloranti neutri. Intervin in fagocitarea si distrugerea germenilor virulengi, resturilor celulare si microbiene. 2. Acidofilele (fig. 68) reprezinta cam 2-4%, Se colorezi cu eozini, de aceea se mai numese $i eozinofile. Numarul lor creste in alergii si parazitoze. 3. Bazofilele (fig. 69) reprezinté cam 0,5%, se coloreaz cu coloranti bazici. Numarul lor creste in stadii tardive ale infectiilor. Durata de viati a leucocitelor este foarte scurti: 30 zile (limfocite), 2-3 zile (neutrofilele). Figura 67 Neutrofilele Figura 68 Acidofilele Figura 69 Bazofilele Imunitatea -reprezinté starea de rezistenti a organismului fafa de actiunea de infectie a microorganismelor patogene. ‘in lupta imporiva agentilor patogeni intervin fagocitele (neutrofilele si monocitele) si anticorpii. Fagocitele au actiune nespecific’, puténd incorpora orice particuli strain& sau fragmente celulare proprii. Anticorpii au actiune specific’. Sunt de natura proteica si apar in plasma in prezenta unui antigen. 613. Trombocitele (fig. 70) se mai numesc plachete sanguine. Sunt cele mai mici elemente figurate si au rol in coagularea sdngelui. Se formeazi in maduva osoasi, prin fragmentarea megacariocitelor. Practic reprezinta un fragment din citoplasma megacariocitului. Au dimensiuni foarte mici: 2-4)4m. Numérul trombocitelor: 200.000-400.000/mm* singe. Durata de viafa: 3-5 zile. Contin o serie de substanfe cu rol important in coagulare: — trombokinaza, care activeaz tromboplastinogenul = retractozimul: provoaca contractarea cheagului si expulzarea serului —_serotonina: provoacdi vasoconstrictia — factorul antiheparinic: anihileaz& actiunea heparinei (rol anticoagulant), Aceste substanfe sunt puse in libertate prin distrugerea trombocitelor, Figura 70 Bazofilele ‘Coagularea sfngelui (hemostazi) = oprirea sangerarii in cazul lezarii unui vas mic sau mijlociu Timpii: — vasculoplachetar: - are loc vasoconstrictia vasului lezat - redirijarea circulatiei - formarea dopului plachetar - plasmatic (coagularea propriu-zisA): formarea suprafaja dopului plachetar. Etape: 1. Formarea fromboplastinei din cei 13 factori trombocitari si plasmatici, in prezenta Ca 2. Formarea trombinei din protrombina (produsi de ficat in prezenta vitaminei K), sub fluenta tromboplastinei sia Ca?* 3. Formarea fibrinei din fibrinogen solubil, in prezenta trombinei, Cheagul este format din refeaua de fibrina in ochiurile cdreia se dispun elemente figurate - trombodinamic: 1. retracfia chegului sub actiunea retractozimului si eliberarea serului 2. fibrinoliza- distrugerea fibrinei (sub actiunea plasminei) 3. reluarea circulatiei cheagului fibros la interiorul sila 62$.1.2 Plasma - este substanfa fundamentala a jesutului sanguin. Reprezinta 55-58% din volumul total sanguin. (fig. 71) Plasma reprezinti un lichid de culoare alb-galbuie, cu o compozitie chimica foarte complexa. Confine substanfe anorganice si organice. Substanfele anorganice: apa si sirurile minerale Apa reprezinta cam 90% din totalul plasmei. Sarurile minerale reprezinta cam 1% si se gisesc dizolvate in plasma sub forma de ioni. Cationi: Na’, K’, Ca’*, anioni: CI, COsH’, SOsHY. Sarurile minerale mengin presiunea constanta a plasmei si pH-ul (sisteme tampon). ‘Substanfele organice se gasese intr-un procent de 9%. Proteine: — albuminele plasmatice (serumalbuminele) se formeaza in ficat si au rol in transportul alimentar si schimbul de apa dintre celule si mediu, = globulinele plasmatice (serumglobulinele) prezint& mai multe varietaji. y-globulinele joaca rol important in sinteza anticorpilor. = fibrinogenul are rol in coagularea singelui. Se formeaza in ficat. Proteinele acestea au rol si de sisteme tampon. Acid uric, creatinind, urea, aminoacizi, glucide, lipide, bilirubin’, enzime, hormoni, anticorpi, vitamine. CieSiaBe tro oe naa Figura 70 Bazofilele 5.2 Grupele sanguine si Rh-ul Grupele sanguine in cazul unor pierderi masive de sAnge se apeleaza la transfu: vedere compatibilitatea, Aceasta este data de sistemul ABO si Rh. Sistemul ABO a fost descoperit in anul 1900 de Karl Landsteiner. Grupul sangvin este determinat de prezenta pe suprafaja hematiilor a unor substanfe antigenice (aglutinogene). Un antigen nu trebuie si intélneasc& anticorpul (aglutinina) corespunzator (tabel). Daca se intalnesc, aglutineaza si hemolizeaza (fig. 72). Sistemul ABO a fost studiat de timpuriu, datorita necesitaii realizarii transfuziilor. in acest scop, se are in 63Dupa cum se observa in tabel, cele patru grupe sanguine sunt determinate de genele L L¥ gi 1. Genele L* si L® sunt dominante fai de |, aceasta fiind recesiva, iar L“ este in raport de codominanta cu L®. Sistemul antigenic ABO este reprezentat de antigenele A si B (determinate de genele L* si L") de la suprafata hematiilor. De exemplu, 0 persoana cu grupul sangvin A, prezinti antigen A si o persoana cu grupul sangvin B, prezinta antigen B, ins o persoand cu grupul 0 nu prezinti ni antigen A, nici B. Aglutinare Neaglutinare Fig. 72. Reactia hematiilor unei persoane cu grupul sangyin A la contactul cu ser sangyin confinand anticorpi anti-A (cazul A) sau anti-B (eazul B). Determinismul sistemului sangvin ABO , 1 Anticorpi | Potprimi | Potdona Fenotip | Genotip | Anigene |“Tren” | sangedela_| singe la AEA A La A B AO A, AB ae aa ee B A BO B,AB 4B | 1 |_ AB : Toate AB 0 7 e AB 0 Toate Rh-ul Rh-ul a fost descoperit prima data la 0 specie de maimuje Maccacus rhesus si apoi au fost puse in evident si la om. Rh-ul este dat de existenta factorului D. S-a constatat c& 85% din populatia lumii confine pe suprafaja hematiilor factorul D (genotipul: DD sau Dd) ~ Rh’, iar restul de 15% nu au acest factor (genotip: dd) — Rhr. Rh-ul este important in timpul transfuziilor, dar mai ales cdnd este vorba despre compatibilitatea materno-fetala Astfel, 0 mama care prezint& Rh si naste un copil cu Rh*, va dobéndi in timpul nasterii anticorpi anti-Rh. in aceste conditii la 0 viitoare sarcina cu Rh’, anticorpii mamei vor interaction 64cu antigenele copilului, ducand la hemoliza. Poate aparea in acest caz boala hemoliticé a noului- ndiseut. Regula transfuziei: in sangele donatorului nu trebuie si existe antigene care si reacfioneze cu anticorpii din sngele primitorului. ERITROPOIEZA Ss Hemohistoblast UMEOPOIEZA x Sere suga hematopoieticd) Hemocitoblast (celula susa eritropoietica) Proeritroblast Figura 73. Procesul hematopoiezei 65FUNCTIILE DE RELATIE SENSIBILITATEA SISTEMUL NERVOS A. Activitatea bioelectricd Activitatea bioelectrica reprezinta modalitatea de baz folosita de neuroni penttru a comunica ‘ntre ei sau a transmite diferite comenzi motorii la efectori. Exist cdteva forme: 1. Potentialul de repaus 2. Potenfialul de actiune Potenfialul de repaus Daca se aplicd 2 electrozi conectafi ta_un aparat de misurat pe suprafata membranei, se constati c& nu exist’ diferen{a de potential, in afara celulei potentialul este 0. Daca se aplica un electrod pe suprafata membranei, iar celalalt va penetra membrana, acul aparatului de masurat se va deplasa in directia elctrodului care a patruns in celulai. Aceast& diferengé de potentialeare apare intre cele doua fefe ale membranei in momentul cand electrodul patrunde in celuld se numeste potential de membrana. Dac se continu penetrarea electrodului, se constati c& acest potential dispare, fiind caracteristic doar membranei. Cand celula se aflé in stare de repaus potentialul de membrana se numeste potential de repaus. in celulele musculare sau in neuroni potentialul de repaus are valori negative si amplitudine constant (in fibrele musculare striate si in fibrele nervoase groase are valoare de - 90 mY, iar in fibrele musculare netede si in cele nervoase subiri are valori cuprinse intre - 40 mV si- 60 mV, Potenfialul de repaus se datoreazi dispunerii cationilor si anionilor de o parte si de alta a membranei, Na* este mai mult extracelular, K* este mai mult intracelular, la interiorul celulei se gisesc mai mulfi anioni. Exist& 3 factori care menfin acest potenti 1. Pompa Na* - K* - ATP — dependent (fig. 188) este 0 pompa electrogend ce functioneazi cu energie rezultati din hidroliza ATP-ului. Aceasti pompa determi efluxul a 3 Na* si influxul a 2 K*, pentru fiecare moleculd de ATP hidrolizaté. Prin interventia acestei pompe se realizeaz transmembranar gradientul de concentratie al sodiului si potasiului. Sodiu extracelular este de 50 de ori mai concentrat extracelular, iar potasiu este de 35 de ori mai concentrat 2. Canale de pierdere (de curgere) pentru sodiu si potasiu. Aceste canale sunt de 100 de ori mai permeabile pentru potasiu si permit difuzia pasiva a ionilor, conform gradientului de concentratie. 3. Membrana este impermeabili pentru unii anioni (PO*s, SO,*, acizi organici, proteine) men{inand astfel o incarcare negativa a interiorului fibrei. racelular. 662. Potentialul de actiune Doua dintre proprietafile neuronului, excitabilitatea si conductibilitatea sunt implicate in transmisia impulsului nervos. Excitabilitatea este proprietatea dendritelor si corpului celular neuronal de a raspunde la stimuli prin convertirea lor in impuls nervos. Conductibilitatea reprezinta propagarea impulsului de-a lungul fibrei nervoase (axon sau dendrite) a neuronului. Potenfialul de actiune reprezinti depolarizarea membranei (fig. 189), prin pitrunderea Na’ in celula odati cu deschiderea canalelor Na" - voltaj dependente (fig. 190). Cand diferenta atinge valoarea 0, sau, in cazul fibrelor groase ajunge pani la + 35 mV, se produce repolarizarea. Aceasta consti in deschiderea canalelor K* - voltaj dependente si producerea unui eflux masiv de potasiu. Totodata pentru o repolarizare eficient4, sodiul este captat de citoplasma, iar o alta parte din el este eliminata cu ajutorul pompei Na*- K*- ATP-dependente. Depolarizarea se produce in locul unde acioneaza stimulul si se propaga unidirectional, sensul find imprimat de sinapsa, repolarizarea se produce din acelasi punct unde are loc depolarizarea. Viteza de propagare a impulsului nervos este determinati de diametrul fibrei, tipul de fibra (mielinizata sau amielinizata) si de starea fiziologicé a neuronului, Spre exemplu, fibrele amielinizate cu diametrul mic conduc impulsul cu o viteza de 0,Smv/s; fibrele mielinizate conduc impulsul nervos cu o viteza de pana la 130 mis. in functie de tipul de neurotransmitator desc&reat intr-o sinapsa, potenfialul de aciune poate fi transmis in neuronul postsinaptic (postpotential excitator) sau se opreste la nivelul sinapsei (postpotential inhibitor). Transmiterea sinapticd poate fi afectati de diferite substanje. Cafeina este un excitant, determindnd cresterea vitezei de transmitere de-a lungul sinapsei. Aspirina determina o sc&idere ‘moderata a transmiterii sinaptice. Stricnina blocheaza sinapsele inhibitorii determinnd convulsii. In boala Parkinson se produce o deteriorare a neuronilor din creier care sintetizeazi dopamina. extracelular 3Nat stimut depolarz pleat ree intracelular ae Fig. 188 Pompa Na’ - K* - ATP-dependent Fig. 189 Transmiterea potenfialului de aciune 67Poartd de activare Na* Nat Poartide ! Inactivat’ inactivare ; (+35 mV Ia- $0 mv) Repaus Activat’ taomvy — (790mVla+35 mv) , Pe Activare lenté (+35 mV la- 90 mv) Repaus {-90mv) Fig, 190 Canalele Na*-voltaj dependente si canalele K*-voltaj dependente B. Reflexul (fig. 191) Actul reflex reprezint& modalitatea de rispuns a sistemului nervos la diferiti stimuli Aceastii actiune are ca substrat anatomic arcul reflex. Arcul reflex contine o serie de componente: — Receptorul = Chile aferente = Centrul nervos — Chile eferente — Efectorul Receptorul reprezint&é acea structurd specializata in captarea unor stimuli specifici si transformarea lor in impuls nervos. Receptorul poate fi: celuld epiteliala senzorialé (mugurii i, receptorii auditivi, vestibulari), neuron (neuronii bipolari din mucoasa olfactiva, ronii unipolari din retina), fibra muscularé modificata (fusurile neuro-musculare) {n functie de localizarea receptorului, acesta poate fi: — Exteroreceptor (receptorii din piele) — Proprioreceptor (receptorii din muschi, articulatii) — Interoreceptor-visceroreceptor (receptorii din organele interne) CAile aferente sunt reprezentate de neuroni senzitivi, care preiau informatia de la receptori si o transmit centrilor nervosi. Caile aferente pot fi somatice (care preiau informatia de la exteroreceptori si proprioreceptori) si vegetative (care preiau informatia de la visceroreceptori). Centrul nervos este reprezentat de corpi celulari ai neuronilor care transmit rispunsul mai departe. Acesti centri nervosi se giisesc in sistemul nervos central. 68Caile eferente sunt reprezentate de neuroni motori, care transmit rspunsul efeetorilor. Aceste ci pot la fel ca si cele aferente, somatice si vegetative. Efectorii sunt reprezentafi de structurile ce realizeazé raspunsul trimis de centrul nervos. Efectorii pot fi muschii striati scheletici (reflexe somatice) sau muschi netezi, glande, muschiul iac (reflexe vegetative). Senzitiv (aferent) Motor (eferent} Fibra seritive Fibre motorii somatice somatice 5; Sou nervos oer) Fibre senzitive on Il Fibre motorii vegetative vegetative ! | | 1 Soy I eres 1 Oarcii ' Peed Fig. 191 Actul reflexC. Sistemul nervos central (SNC) Sistemul nervos se formeaza in perioada embrionara prin procesul de neurulatie. Din foita externa a embrionului (ectoderm) se formeaz un tub neural. Celulele care delimitezai acet tub vor forma encefalul si m&duva spinarii, iar tubul se transforma in ventriculele cerebrale si canal ependimar. Sistemul nervos este format din doua tipuri de substanfé: substanfa alba si substanta cenusie. Substanja alba este aledtuit’ din prelungirile neuronilor, iar substanja cenusie este formata din corpii celulari ai neuronilor. Dupa localizare, sistemul nervos este format din: 1. SNC (fig. 192): a, Encefal (fig. 193): i, Mielencefal: bulbul rahidian Metencefal: puntea lui Varolio si cerebelul Mezencefalul! iv. Diencefalul (creierul intermediar): talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus, hipotalamus v. Telencefal (emisferele cerebrale) b. Maduva spindrii 2. SNP: a, Nerv i, Cranieni: 12 perechi ii, Spinali: 31 perechi b. Ganglioni nervosi Fig. 192 Sistemul nervos central Fig. 193 Encefalul * Bulbul rahidian, puntea lui Varolio gi mezencefalul formeazéi trunchiul cerebral 701.1 Meningele, lichidul cefalorahidian, ventriculele cerebrale si bariera singe- encefal (fig. 194) intregul sistem nervos central este protejat de o carcas’ osoasa fix (craniul) ce inconjoara encefalul si o coloana vertebral flexibilA ce protejeaz’ m&duva spinarii. Meningele sunt formate dintr- un fesut conjunctiv care formeaz o membrana protectoare interpusi intre oase si sistemul nervos central. SNC este scildat intr-un fluid cerebrospinal care circula in ventriculele cerebrale, in canalul ependimar si in spatiul subarahnoidian care inconjoara intreg sistemul nervos central. rife arahnoidiene Spatiu dural Plexul p aaah pavilionul > conductul auditiv extern, ‘urechea ducte semicirculare bel ert vernal vester wee ern ctlear cohleea sul temporal conductul auditiv fereastrarotund’ extern cameratimpanica trompa lui oasele urechii Eustachio medii lobul urechii Figura 257 Structura urechii Urechea medie (Figura 258) sau casa timpanului este o cavitate pneumatic’ sipati in stanca temporalului, find tapetaté de 0 mucoasi care se continua anterior, prin intermediul ‘trompei, cu mucoasa rinofaringelui si posterior cu mucoasa cavitatilor mastoidiene. 132Mucoasa tapeteaza si cele 3 oscioare ale auzului. Membrana timpanied, situaté la limita dintre casa timpanului si conductul auditiv extern, se prinde pe osul timpanal care are forma de inel. Membrana timpanului este de natura conjunctiva si este tapetati pe fata sa externa de tegument, iar pe cea interna de mucoasa casei timpanului. Grosimea timpanului este de 0,1 mm. La vibratii prea puternice membrana timpanului se poate sparge. Urechea medie confine in interiorul su un lant articular de oscioare care traverseazi de la membrana timpanica spre fereastra ovata: ciocanul, nicovala si scarifa La nivelul timpanului se descrie muschiul tensor al timpanului (inervat de trigemen), iar Ja nivelul scarijei, muschiul scarijei (inervat de facial). Muschi au rol protector, amortizénd vibrafiile cu freeveng’ prea mare, care ar putea fi nocive. ‘os temporal cameratimpanicd ricovala fereastra timpan ductauditiv eaten ———? trompa lui Eustachio fereastrarotund Figura 258 Urechea medie Urechea interna (Fig. 259) este format dintr-un sistem de incaperi numite labirint osos, spate in stinca temporalului. In interiorul labirintului osos se afl un sistem de camere membranoase care alcdtuiesc labirintul membranos. Intre labirintul osos si cel membranos se afl perilimfa, iar in interiorul celui membranos, endolimfa 133Labirint 08 Nerv cohlear coh Ampolelecanslelor semicircular cohleer Vestibulcohtear Virful cables ura 259 Urechea intern Labirintul osos este format din: @ vestibul osos canale semicirculare osoase. Cele trei canale semicirculare osoase (anterior, posterior si lateral) se afla in planuri perpendiculare unul pe celilalt. Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate.a sa printr-o dilatatie mai larg’, numita ampula. La cealalté extremitate canalul anterior se uneste cu cel posterior intr-un canal comun inainte de a se deschide in vestibul. Cele 3 canale semicirculare se vor deschide deci in vestibul prin 5 orifici @ mele osos numit si cohlee osoas’. Melcul osos (cohleea osoasi)(Fig, 260) este situat anterior de vestibul si prezint& o forma conic’, cu un ax osos central, numit columel, in jurul c&ruia melcul osos realizeaz 2 ture si jumatate. Rampi vestibular Membrané ibular’ Canalcohlear Ramps timpanic’ Nerv acustico-vestibular Nerv vestibular Nerv acustic Figura 260 Sectiune prin cohlee 134Pe columelai se prinde lama spiral osoasi, mai lat& la baz si mai ingust la varf, care se jntinde de la columela pang la jumatatea lumenului cohleei si este intregit de membrana bazilar’ a labirintului membranos, care se sprijind pe peretele extern al melcului osos. O alt membrana, numiti membrana vestibulari Reissner, este orientat& de la lama spiral osoasi spre peretele extern al melcului osos. Datorit acestor membrane, lumenul melcului osos este compartimentat in: > rampa vestibulara, situaté deasupra membranei vestibulare, % rampa cohleara (timpanica), sub membrana bazilara % canalul cohlear (melcul membranos), intre membrana bazilara, membrana vestibulara si peretele extern al meleului osos. Ambele rampe, vestibular si cohleara, contin perilimfa si comunica intre ele la varful melcului printr-un orificiu numit helicotrema care apare datoriti faptului cf lama spiral osoas& lipseste la acest nivel. Labirintul membranos este format dintr-un sistem de camere, situate in interiorul labirintului osos, ai cdror pereti sunt formafi din fesut conjunetiv fibros. Conformatia labirintului ‘membranos seaménd, in general, cu a celui osos, numai c& vestibulul membranos este format din 2 cavittti membranoase: utricula, situatd in partea postero-superioara a vestibulului si sacula, sub utricula. De la utricula si saculd pleacd cate un canal endolimfatic ce se unese si formeaz canalul endolimfatic comun, terminat printr-un fund de sac endolimfatic. in utricula se deschid cele 3 canale semicirculare membranoase, situate in interiorul celor osoase si, ca si cele osoase, sunt perpendiculare unul pe celalalt. Prezinta 3 extremitii dilatate numite extremititi ampulare si numai dou’ nedilatate (neampulare) deoarece una din extremi- 1atile neampulare este comuna canalelor semicirculare anterior si posterior. Din partea inferioara a saculei porneste un canal numit canalul Henssen care face legaitura cu canalul cohlear situat in interiorul melcului osos, pe care nu-1 ocupa in intregime, ci numai parfial, in spatiul care corespunde celor dou’ membrane, bazilara si vestibulara Reissner. Pe secfiune are o forma triunghiulard. Receptorii acustici se gisesc la nivelul organului Corti, care se intinde pe aproape toat& lungimea canalului cohlear, cu exceptia unor scurte portiuni la fiecare extremitate a canalului cohlear. Organul Corti se aflé pe membrana bazilara, acoperit de membrana tectoria (Corti), acelulara. Printr-o extremitate a sa adera de lama spiral& osoasa, iar cu cealalta pluteste libera in endolimfa. in centrul organului Corti se gaseste un spatiu triunghiular numit tunelul Corti, Baza tunelului Corti reprezentata de membrana bazilara iar laturile lui, de doua randuri de celule de susfinere mai inalte, numite stalpii interni si extemi - care se sprijina unul pe celalalt prin polul apical. Tunelul lui Corti este traversat de fibrele dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti, care este localizat intr-un canal spiral in columelé. De o parte si de alta a stilpilor se descriu alte celule de susfinere mai mici, celulele Deiters. Cele interne sunt dispuse pe un singur rand, cele externe pe 3-4 rinduri. Celulele de sustinere interne sunt continuate spre lama spiral osoasi de un epiteliu cubic simplu, in timp ce celulele de sustinere externe sunt continuate spre peretele extern al canalului cohlear de celule inalte. i Deasupra celulelor de sustinere (interne gi externe) se gasesc celulele auditive. in raport cu tunelul Corti se deosebese celule auditive interne, pe un singur rand si celule auditive externe. La polul bazal al celulelor auditive sosesc terminatii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. La polul apical al celulelor auditive se gasesc cilii auditivi. Deasupra cililor audit se afl membrana tectoria Corti 135in labirintul membranos posterior. in utricula si sacula se giseste cate o macull (Fig. 261), respectiv utriculara si saculari, formate din celule de susfinere, si agezate pe o membrana bazala, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili. Celulele senzoriale nu ajung la membrana bazala, ele ocupand portiunea superficiala a epiteliului. La polul bazal al celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. Cilii sunt inglobati, intr-o structura gelatinoas, numité membrana otoliticd in care se afla granule de carbonat de calciu si magneziu, numite otolite. Crestele ampulare, localizate in ampulele canalelor semicirculare membranoase, sunt formate din celule de sustinere si celule senzoriale, Celulele senzoriale ocup’ pojiunea superficiala a epiteliului. La polul apical celulele senzoriale prezinté cili care patrund intr-o cupula gelatinoasd, iar la polul bazal, terminajii dendritice ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa, Utricula si sacula constituie aparatul otolitic pentru echilibrul static, iar canalele semicirculare sunt adaptate pentru echilibrul dinamic. Stimularea celulelor senzitive cu ci macule si creste ampulare, este determinata de deplasirile endolimfei, consecutiv miscarilor capului. Segmentele intermediare si central ale analizatorului stato-acustic. Figura 261. Receptorii auditivi Calea acusticd. Primul neuron se afl& in ganglionul spiral Corti, Dendritele primului neuron ajung la celulele auditive ale organului Corti, iar axonii formeaz nervul cohlear care se alatura nervului vestibular, formand perechea VIII (n. vestibulo-cohlear). Acesta paitrunde in trunchiul cerebral prin sanful bulbo-pontin. Ramura cohlear& perechii VIII de nervi cranieni se ‘ndreapta spre cei doi nuclei cohleari (ventral si dorsal) din punte. La nivelul acestor doi nuclei se afla cel de al Il-lea neuron al caii acustice. Axonii celui de-al II-lea neuron se ineruciseaza in punte si formeazt corpul trapezoid in vecinatatea ciruia se giseste nucleul olivar pontin. Dupa 136‘ncrucisare axonii iau un traiect ascendent si fac sinapsi cu cel de-al Ill-lea neuron, care se giseste in corpii geniculati mediali din metatalamus, Axonul celui de-al Ill-lea neuron se proiecteaza in girrul temporal superior, pe fafa sa superioars, Calea vestibulara. Primul neuron se aflé in ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele primului neuron ajung la celulele senzoriale din macula si creste ampulare, iar axonii formeazi ramura vestibular a perechii a VIlI-a de nervi cranieni (nervul vestibulo-cohlear). Ramura vestibulara se indreapta spre cei 4 nuclei vestibulari din bulb (superior, inferior, lateral si medial). La acest nivel se afla cel de al II-lea neuron al cAii vestibulare si de aici pleact mai multe fascicule, si anume: - fasciculul vestibulo-spinal, spre maduva; - fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel; = fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III si IV din mezencefal si VI din punte; - fasciculul vestibulo-talamic, spre talamus; de aici, prin fibre talamo-corticale se proiecteaz spre scoarja lobului temporal (circumvolutia temporal superioara). Unii autori afirma c& proiectia corticala a analizatorului vestibular s-ar face in lobul parietal. Cen TC | seemacets Figura 262 Transmiterea sunetelor de-a lungul membranei bazilare FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI ACUSTIC Urechea umanai percepe freevenfe sonore cuprinse intre 25 si 20 000 Hz si amplitudini intre zero si 130 decibeli. Mecanismul recepfiei auditive. Receptia auditiva are loc in organul lui Corti. Celulele senzoriale de la acest nivel transforma energia mecanica si sonora in influx nervos. Sunetul este transmis pana la organul Corti, atat prin oasele cutiei craniene (transmisie osoasa), cat si prin intermediul lanjului de oscioare din urechea medie (transmisie aeriand). Transmisia aeriand este cea fiziologica. Ea incepe la nivelul pavilionului urechii, cu rol in captarea si dirijarea sunetului spre conductul auditiv extern. La capaitul acestuia, unda sonora pune in vil randul su, antreneaz& lanful celor trei oscioare. Amplitudinea vibratiilor timpanului este maxima, cand presiunile pe cele dou fete ale sale sunt egale. De aceea, un rol important in auditie revine trompei lui Eustachio, prin care se echilibreaza presiunea aerului din urechea medie cu presiunea atmosferic’. De la oscioare, vibrajiile sonore se transmit succesiv, ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei. Variatiile de presiune ale endolimfei fac si vibreze membrana bazilara (fig. 262). 137in timpul propagarii prin canalul cohlear, fiecare unda sonora in raport cu frecventa sa atinge amplitudinea maxima la distanje variabile fafi de fereastra ovala. Sunetele inalte produc vibrafii ample ale membranei bazilare din vecinatatea ferestrei ovale, in timp ce sunetele joase fac si vibreze membrana bazilara de la varful melcului. Vibratiile antreneaz celulele auditive ale cdror cili vor suferi deformafii mecanice la contactul cu membrana tectoria. inclinarea cililor intr- 0 ditectie depolarizeaza celulele, iar inclinarea lor in directic opusd, le hiperpolarizeaza. Aceste variafii alternative de potential receptor produc potentiale de actiune pe fibrele senzitive ale neuronilor Corti. Depolarizatrile celulelor senzoriale cresc frecven{a potentialelor de actiune, iar hiperpolarizarile, o reduc. ‘Transmiterea stimulului auditiv. Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o anumita zona a membranei bazilare. Aceasti specializare tonala se pastreazi in continuare si la celelalte stajii de releu ale caii acustice. Sunetele de o anumita frecven(a activeazd anumiti neuroni cobleari, anumifi neuroni coliculari, anumiti neuroni talamici. in acest mod, excitafiile sonore, separate in frecvenjele componente 1a nivelul membranei bazilare, se transmit prin "fire izolate" spre neuronii corticali. Senzafia si perceptia auditiva. Proiectia cortical a cdilor auditive are loc in circumvolutia temporal superioara. Aceasta este aria acusticd primara, ce primeste informatii acustice de la ambele urechi ‘Aria acustica are o organizare tonotopa, in sensul c& sunetele joase activeaz neuroni din porfiunile anterioare, iar sunetele inalte activeaz neuroni situafi mai posterior. in jurul ariei primare se afld aria acusticd secundara sau de asociatie care primeste aferente de la aria primara. Distrugerea ariilor primare provoaca surditate, iar distrugerea celor secundare nu aboleste auzul, insd face imposibil& infelegerea semnificatiei cuvintelor vorbite (afazie auditiva). FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VESTIBULAR, Analizatorul vestibular indeplineste rolul de a informa creierul despre pozifia capului in spatiu gi despre accelerarile lineare sau circulare pe care acesta le suferd. Simul vestibular nu este propriu-zis un sim{ al echilibrului, ci o component importanta a mecanismelor ce regleazi echilibrul (alaturi de analizatorul kinestezic, vizual, tactil si de cerebel) (fig. 263). Rolul utriculei si saculei. Receptorii maculari sunt stimulagi mecanic de c&tre otolite. Stimularea are loc atat in conditii statice si dinamice. Cand capul st& nemigcat, otolitele apasi prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, informandu- i asupra pozitiei capului in raport cu directia vectorului gravitational. Cand capul si corpul sufera accelerati liniare (inainte, inapoi sau lateral), fortele de inerjie imping otolitele care sunt m: dense ca endolimfa, in sens opus deplasirii, declansénd, prin intermediul centrilor nervosi, reac motoare corectoare ale pozitiei corpului si capului, in vederea mentinerii echilibrului pe toata durata migedrii. Deplasarea liniara inainte provoaca reflexul de aplecare a corpului si capului in fat. inclinarea capului intr-o parte determina cresterea tonusului muschilor extensori de partea opust etc. Receptorii maculari descarea impulsuri chiar si in absenfa deplasarilor capului, fapt ce dovedeste c& ei se adapteazi foarte putin. Inclinand numai cu 1° fafi de pozitia static’, descarcarile de impulsuri din receptorii otolitici cresc. Acesta este pragul diferenjei de inclinare a Frecventa desc&rcarilor creste progresiv cu gradul inclinarii. Receptorii otolitici nu participa la echilibrul in condifiile accelerarilor circulare ale capului si corpului. Rolul canalelor semicirculare. Al Il-lea organ receptor al aparatului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si cupulele gelatinoase. Cilii celulelor senzoriale din canalele semicirculare sunt excitafi mecanic de deplasirile endolimfei. Receptionarea migc&rilor circulare 138ale capului este posibila datorits orientarii canalelor semicirculare in cele trei planuri (frontal, orizontal si sagital) ale spatiului. Rotatii ale capului in unul din aceste planuri provoacd deplasarea endolimfei numai in canalele semicirculare dispuse in planul respectiv: este excitat organul cupular al unui canal si inhibat cel al canalului omolog contralateral. Acest model de stimulare-inhibare st& la baza informarii centrilor asupra sensului si planului migcarii rotatorii suferite de cap (fig. 264). Prin combinarea impulsurilor sosite de la cele semicirculare, centrii nervosi iau cunostin4, in orice moment, de migcarea circulara derulata. Rolul nucleilor vestibulari. Potentialele de acfiune generate de nivelul receptorilor vestibulari sunt transmise de primul neuron senzitiv al cili vestibulare pana la nuclei vestibulari bulbari unde se afla al 2-lea neuron senzitiv. De aici stimulii vestibulari se raspandese in mai multe direotii: spre arhicerebel, pentru menfinerea automat a echilibrului; spre formatia reticulata a trunchiului cerebral si spre neuronii motori y din maduva spindrii, pentru reglarea tonusului muscular si a posturii corpului; spre nuclei motori ai nervilor oculari, asigurdnd fixarea ochilor in timpul miscarilor rotatorii ale capului; spre talamus si mai departe la scoarfa cerebral’, asiguraind senzatia vestibulari constienta. Proiectia corticala a analizatorului vestibular este la nivelul peretelui superior al santului Sylvius (lobul parietal), in vecindtatea ariilor acustice din girul temporal superior. Figura 263 Aparatul otolitic Figura 264 Aparatul otolitic in migearii rotator 139SISTEMUL ENDOCRIN Glandele din corpul uman pot fi clasificate in dou categorii mari, in functie de structura gi functie: ) Glande exocrine: ex. glandele salivare, sudoripare, mucoase. Acestea prezint’ duete prin care este transportat produsul de secrefie. Fiecare tip de gland exocrina functioneaza ca si component a diferiteleor sisteme din corp. 2) Glandele endocrine formeazi un sistem propriu, sistemul endocrin. Aceste glande nu prezinta ducte, produsul de secretie (hormonii) fiind eliberat direct in circuitul sanguin sau in lichidul interstitial. Séngele transport acesti hormoni spre anumite celule, numite celule tint, unde indeplinesc functii specifice. Sistemul endocrin funcfioneazi impreun cu sistemul nervos in reglarea proceselor metabolice si mentinerea homeostaziei. Sistemul nervos regleaza activititile organismului prin intemediul impulsurilor electrice transmise de citre neuroni, Raspunsurile sunt rapide si de cele mai multe ori scurte. in schimb, glandele sistemului endocrin secreta substanfe chimice care sunt transportate prin intermediul fluxului sanguin sau a lichidului interstitial pana la celulele qinta Actiune lor este lent, dar efectele sunt de durati, Raspunsurile neurologice sunt de ordinul milisecundelor, in schimb cele hormonale necesit& secunde pana la zile. Unii hormoni au un efect ce dureaz& céteva minute, aljii au efecte de ordinul sAptimanilor sau chiar lunilor. Sistemul nervos si endocrin functioneaz& completindu-se si reglindu-se unul pe altul si tot organismul. Trei glande sunt localizate la nivelul cutiei craniene, unde anumite structuri ale encefalului stimuleaza sau inhib’ producerea de hormoni. Pe de alta parte, anumifi hormoni pot stimula sau inhiba activitatea sistemului nervos. Glandele sistemului endocrin Sistemul endocrin este unic prin faptul ca glandele ce intra in aledtuirea lui sunt raspandite in mai multe regiuni ale corpului (Fig. 265). pete Figura 265 Principalele glande cu secretie endocrina 140Hipotalamusul, hipofiza si epifiza sunt asociate encefalului, in cutia craniana. Tiroida paratiroidele sunt dispuse la nivelul gatului. Pancreasul si suprarenalele sunt localizate in abdomen. Gonadele femele sunt localizate in cavitatea pelviani, in timp ce testiculele sunt localizate extraabdominal, in scrot. Pancreasul si gonadele sunt considerate glande mixte, deoarece prezinta si porfiune exocrina. in plus fata de glandele enumerate mai sus, organe cu productic endocrin’ sunt considerate si timusul, stomacul, rinichii, celulele mucoase ale duodenului si placenta. Hormonii si modul lor de actiune Hormonii sunt substante chimice care acjioneazi ca mesageri ai sistemului endocrin. Hormonii sunt derivati de la aminoacizi sau de la colesterol. Actiunea hormonilor este de a ‘ncetini sau accelera metabolismul celulelor tint’. Capacitatea hormonilor de a actiona asupra unor celule {int depinde de prezenta receptorilor in celula sau la suprafaja membranei. Controlul seeretiei hormonale Rata secrefiei hormonale i utilizarii lor de catre celulele int& sunt in permanenta echilibrate. Nivelul optim al hormonilor este mentinut prin dou’ mecanisme: feed-back negativ si prin intermediul sistemului nervos vegetati Feed-back-ul negativ este un mecanism homeostatic care men{ine echilibrul intre producerea de hormoni si cerinfele celulelor tint. O glanda endocrin& va continua s4 secrete hormoni care actioneazi asupra unor celule tint pana cnd sunt transmise semnale de la aceste celule c& este produs suficient hormon, Aceste semnale inhibi glanda de a mai secreta hormon. Glanda va elibera din nou hormonul, cand nivelul semnalelor eliberate de celulele {int& va fi din nou sc&zut jin sdnge. Impulsuri nervoase plecate din sistemul nervos vegetativ determina secrefia de hormoni de cdtre anumite glande, cum ar fi medulosuprarenala. Un tip special de impulsuri nervoase leagi hipotalamusul si hipofiza. in acest caz, secrefii chimice ale neuronilor secretori ai hipotalamusului, numite factori eliberatori, influenfeaz& producerea de hormoni specifici de c&tre diverse celule {inta ale adenohipofizei. Stimularea hipofizei prin acesti factori determina secretia de hormoni specifici. Hipotalamusul continua si elimine acesti factori eliberatori, pana cand este detectat un nivel normal al hormonului controlat.. @ Hipofiza (glanda pituitara) Hipofiza este localizati la baza creierului, in regiunea diencefalului, fiind atasata de hipotalamus prin tija pituitard. Hipofiza este o glanda piriformi de aproximativ 1,3 cm in diametru. Este acoperita de dura mater si este situaté in seaua turceascd a osului sfenoid, Este foarte bine vascularizata (Fig.266). Structural si functional, hipofiza este divizata in: — Lobul anterior (adenohipofiza) — Lobul posterior (neurohipofiza). La fit exist un lob intermediar, care la adult este unit eu adenchipofiza. Adenohipofiza produce un numar mare de hormoni care stimuleaza o serie d eprocese fiziologice ale organelor {int&. Fiecare hormon este secretat de celule diferite, cu exceptia celulelor gonadotrofe, care secreta atét FSH, cat si LH. 141Talanus Creierud Mare ‘Trunchi cerebral Figura. 266 Adenohipofiza este conesctati cu hipotalamusul prin sistemul port hipofizar. Acesta provine prin capilarizarea arterei hipofizare superioare, provenite din trunchiurilor caro Capilarele provenite din vena port se unesc in vena jugulara. Astfel, séngele arte Ja hipofiza, trece intai prin hipotalamus, unde se incarcd cu factori eliberatori. Hormonii produsi de adenohipofizi @ Hormoni tropi: care controleazA secretia altor glande endocrine (TSH, ACTH, FSH, LH) @ Hormoni nontropi (STH, prolactina — PRL) 1. Hormonul de crestere (STH, somatotrop) este un hormon de natura proteica. Eliberarea lui in circulafia sistemic& este episodica si pulsatila. Cele mai importante cresteri ale concentratiei sanguine a somatotropului au loc in timpul somnului cu unde lente. Secretia STH-ului se realizeazA toaota viata, avand functii multiple. Efectele biologice: @ Cresterea scheletului, fesutului conjunetiv, muschilor, viscerelor, caz.in care STH-ul actioneaza sinergic impreund cu alti hormoni (tiroidieni, adenocorticotrop, gonadali, etc.), Stimularea cresterii scheletului se realizeaza prin accelerarea condrogenezei gi calcifierii. Importanta STH-ului in procesele de crestere este demonstrat de tulburirile care apar inn hipo si hiperseeretie. fn hiposecretie apare nanismul hipofizar. Acesta apare in perioada de crestere a organismului sau poate fi de naturdt congenitala si se datoreazi deficienfei sau absenjei celulelor somatotrofe. Se caracterizeazé prin intarzdierea cresterii, a maturizdrii sexuale, inteligenta normalé i comportament pueril. Hipersecrefia in perioada de crestere exagereazi cresterea scheletului si aparitia gigantismlui, Dac hipersecretia survine la maturitate, dupé osificarea cartilajelor de crestere, are loc cresterea fesuturilor moi (piele, limba, 142viscere), relauarea cresterii oaselor scurte (mandibull, falange), boald mumité acromegalie (fig.257). Nanismhipofizar Gleantism ‘Acromegalle Figura 267 Manifestarile hipo si hipersecretiei de STH. Actioneazi asupra metabolismului @ Proteie: stimuleaza transportul aminoacizilor, intensificdnd proteinosinteza, mai ales cea musculara, Inhibi catabolismul proteic si utilizarea aminoacizilor ca surs& energetic’. stimuleaza hidroliza trigliceridelor din adipocite creste concentratia plasmaticd de acizi grasi si glicerina 1 stimuleaza utilizarea ca substrat energetic a acizilor grasi, cruyandu-se utilizarea aminoacizilor si a glucozei. @ Glucidie: © Hiperglicemie © Stimuleaza glicogenoliza o In i absorbjia_glucozs (acfiune antiinsuliniea) de cAtre {esuturile insulinodependente B Electrolitie: © Realizeaza un bilan pozitiv asupra principalilor ioni: Ca’*, Mg”*, Na’, K*, Cl (cresterea concentratiei plasmatice) © Stimuleazi absorbtia plasmatic’ la nivelul tubului digestiv sia nefronilor. Reglarea secrefiei STH-ului — Feed-back scurt: hipotalamusul produce 2 factori: somatostatina si somatoliberina — Hipoglicemia, hiperaminoacidemia, stressul stimuleaza secretia de STH. 143— Corticoizii si concentratia plasmatica crescuti a acizilor grasi inhiba secretia de STH. 2. Hormonul corticotrop (ACTH) Este un hormon de natura proteic’. Efectele biologice principale ale sale sunt: stimularea sintezei de glucocorticoizi de catre corticosuprarenala. Reglarea secretiei — CRH (hormon eliberator de corticotropina) — Prin feed-back, in functie de nivelul hormonilor glucocorticoizi — Expunerea corpului la factori stresangi, cum ar fi: expunerea organismului la eter, fri cAldurd, soc electric, traume fizice, emofii crese secretia de ACTH. 3. Tireotropina (TSH) glicoproteina care controleaza sinteza de hormoni tiroidieni. Sinteza TSH-ului este reglati de TRH (hormonul reglator de tireotropina). Frigul, stresul emotional stimuleaz sinteza de TSH. 4, Hormonul foliculostimulant (FSH). La barbati, FSH stimuleaza testiculele sa produca spermatozoizi. La femei, FSH-ul stimuleaz& dezvoltarea foliculului ovarian si ovultia. De asemenea, stimuleaz secretia de estrogeni 5. Hormonul luteotrop (LH). LH-ul actioneazi impreuna cu FSH-ul, impreund formand gonadotropinele. La femei, LH-ul stmuleazi ovulafia si formarea corpului galben; de asemenea, stimuleaz& producerea de progesteron, La barbat, LH-ul este numit hormon. stimulator al celulelor interstitiale (ICSH) si stimuleazi celulele interstitiale Leydig s& producd testosteron, Reglarea se realizeazi, dupa cat se pare, prin feed-back negativ, prin GnRH-ul produs de hipotalamus. 6. Prolactina, Prolactina este secretata atat la femeie, cat gi la barbat, dar functioneazi dupa parturitie. Prolactina sustine secrejia lactata a glandelor mamare. Hipotalamusul are rol important in eliberarea hormonului prin producerea de hormon inhibitor de prolactin’, numit dopamina. 7. Hormonul melanocitostimulator (MSH). Actiunea exact’ a MSH-ului la om nu este foarte bine elucidata, dar se stie c&i determina pigmentarea pielii prin stimularea dispersiei granulelor de melanina din melanocite. Secretia de MSH este stimulati de CRH si ti de dopamina. Lobul posterior (neurohipofiza) este conectat prin fibre nervoase cu hipotalamusul. Acest lob depoziteaza 2 hormoni produsi de nucleii ant hipotalamusului (ocitocina si ADH). 1. Ocitocina (oxitocina) influenteazi functionarea sistemului reproducator femel. Este eliberati spre sfargitul sarcinii si determin’ contracfii ale uterului, declansand astfel nasterea. De asemenea, stimuleazd contractia celulelor micepiteliale din canalele galactofore ale glandelor mamare, determinind ejectia laptelui. Oxitocina administrata dupa nastere are rolul de a reduce volumu! uterului sia opri singerarea. 1442. Hormonul antidiuretic (ADH). ADH-ul este, ca si ocitocina, un hormon polipeptidic produs de hipotalamusul anterior. Funcfia principali a hormonului este reducerea cantitaqii de apa eliminaté prin rinchi, realizatt prin stimularea reabsorbtiei, Ia nivelul tubului contort proximal, Hormonul se mai numeste si vasopresina deoarece determing jie, in concentrajii ridicate. In cazul lezarii hipotalamuslui sau a neurohipofizei, apare diabetul insipid caracterizat prin poliurie si polidipsie. @ Glanda tiroida Glanda tiroida este localizata la nivelul gatului (Fig. 268), dedesubtul laringelui. Prezinta 2 lobi de circa 5 cm fiecare, situati de o parte si de alta a traheei si conectati anterior printr-un istm. Tiroida este cea mai mare gland endocrina, cantarind cam 25 g. Este foarte bine vascularizata (80-120 ml/min). Din punct de vedere structural, glanda este format dintr-o matrice conjunctival in care existi foliculi tiroidieni, vase de singe, nervi si celule parafoliculare. Foliculii ovarieni sunt structuri sferice, delimitate de un epiteliu coboidal. in interiorul folicului exist un coloid. Celulele cuboidale secret& hormonii tiroidieni principali (triiodotironia si tiroxina — tirozina iodata) care sunt apoi depozitati in coloid. Celulele parafoliculre produc calcitonina. Cartilajul tiroid al laringelui tiroida traheea Figura 268 Tiroida - localizare 1, Tiroxina (T4) si trifodotironina (T3) sunt principalii hormoni tiroidieni, a cAror secretie este controlata de catre TSH. Rolul hormonilor tiroidieni: > Cresterea si dezvoltarea organelor si creirului la copil (inflenteazd diferenfeierea neuronilor, formarea tecii de mielind si a sinapselor) 145> Stimuleaza sistemul cardiorespirator (tahicardie) si schimburile nutritive din organism > Pe sistemul nervos determina iritabilitate, neliniste > Contoleazi dezvoltarea gonadelor si menfine activitatea lor normala; determina dezvoltarea gonadelor in perioada intrauterin& > Mentin, impreundi cu prolactina, secretia lactat& > Mentin greutatea corpului in limite fiziologice > Influenteaza metabolismul: @ Energetic: stimuleazi consumul de O2, stimuleazi oxidarile celulare, avind efect calorigen B Bazal: cresterea metabolismului bazal in aproape toate fesuturile active (mai putin creier, uter, testicule) @ Glucidic: hiperglicemie (cresterea absorbjiei intestinale de glucoza, cresterea catabolismului tisular de glucoza, glicogenoliza hepatica Protidic: cresterea catabolismului proteinelor musculare si plasmatice @ _Lipidic: efect lipolitic (elibereaza acizii grasi in singe, scade nivelul de coslesterol) Tulburari: & Hiposecretie: ® in copilarie: cretinism gusogen si nanism tioridian ‘© La maturitate: mixedem, caderea prului, anemie, senzatia permanent de frig, si psihice intarziate, cresterea in greutate, uneori enoftalmie ‘4 Hipersecretie: boala Basedow ~ Graves (fig. 269) Hipersecretie tiroidian& Figura 273 Boala Basedow - Graves 2. Caleitonina este un hormon polipetidic produs de celulele parafoliculare. Regleazi nivelul calciului sanguin, avand efect hipocaleemiant. @ Paratiroidele Sunt 2 glande pereche, situate pe fata posterioard a tiroidei (fig. 274). Structural, glandele sunt formate din 2 tipuri de celule epiteliale. Celulele secretoare de hormon sunt cele principale, 146diseminate printre celulele oxifile, cu rol de sustinere, Hormonul produs de aceste glande este parathormonul. Acesta are acfiune antagonica calcitoninei, avand efect hipercalcemiant. Figura 274 Glandele paratiroide © Pancreasul endocrin (Fig. 268) Pancreasul este o glandd mixti, structura lui fiind discutata la sistemul digestiv (vezi cursul). Partea endocrina este reprezentatd de insulele Langerhans, formate din mai multe tipuri de celule. Celulele a produc glucagon, iar celulele B produc insulina. Glucagonul are efect hipergliceminat (glicogenoliza, gliconeogenez, lipoliza). Insulina este pincipalul hormon hipoglicemiant (glicogenogeneza, stimularea oxidarilor celulare, lipogenezi din glucide). Reglarea secrejiei acestor hormoni se realizeazi pe cale umoraki, in functie de nivelul glicemiei. in cazul unei secrefii defectuoase de insulind apare diabetul zaharat. Figura 268 Pancreasul endocrin ® Glandele suprarenale (Fig. 269) Sunt dou glande situate la polii superiori ai rinichilor. Fiecare este formata dintr-o portiune cortical si una medulara, diferite din punct de vedere embriologic, anatomic si functional. Corticala este dispusa la periferie si inconjoara complet zona medulara. Epiteliul 147secretor al corticalei este dispus in trei zone: zona glomerulara la periferie, zona fasciculata, la mijloc si zona reticulata, la interior, in contrast cu medulara. Medulosuprarenala este format din celule mari, de form’ ovala, ce prezinta granule de neurosecretie. lands suprarensls Regiune cortical XN Ea fbrossi vw fesceulard | ee Zona reticular meduts Figura 269 Glanda suprarenali @ Corticosuprarenala (CSR) Hormonii secretati de corticosuprarenala sunt de natura lipidica. Ei au o structurd sterolica (provin din colesterol). Rolul hormonilor steroizi este vital. indepartarea glandelor suprarenale duce la moartea animalelor in cdteva zile. Aceste animale pot fi menjinute mult timp in viata daca sunt tratate prin injecfii cu extract de glanda CSR. in functie de actiunea principala exercitata de acesti hormoni, ei sunt impartti in trei gru Mineralocorticoizii, cu reprezentantul principal aldosteronul. Sunt secretati de zona glomerulari. Joacd rol in metabolismul sirurilor minerale determinand reabsorbjia Na” in schimbul K* sau H* pe care-I excreta la nivelul tubilor uriniferi contor{i distali. Se produce potasiurie si acidurie. Aldosteronul, prin acjiunea sa de refinere a Na” in organism, are rol in menfinerea presiunii osmotice a mediului intern al organismului si a volumului sanguin, precum si in echilibrul acido-bazie, Hiperseerefia de aldosteron (boala lui Conn) duce la retentie masiva de sare si apa si determina edeme si hipertensiune. Hiposecrefia se intalneste in cazul insuficienfei globale a CSR (boala Addisson). La acesti bolnavi are loc o pierdere de sare si apa, urmat& de hipotensiune si adinamie (scdderea capacitajii de efort). Glucocorticoizii reprezentai in special de cortizon si hidrocortizon (cortizol) sunt secretaji in zona fasciculata. Circuld in sange legati de proteinele plasmatice. Actiunea acestora se manifesta in metabolismul intermediar al glucidelor, lipidelor si protidelor. Ei stimuleaza 148,procesul de sau lipide, la nivelul ficatului (gluconeogeneza), Glucocorticoizii au si un rol antiinflamator. Activeaz catabolismul proteic si lipidie, crese eliminarile de azot. Aite efecte ale glucocorticoizilor sunt: cresterea numarului leucocitelor $i hematiilor dar cu sctiderea eozinofilelor (eozinopenie). Creste secrefia de pepsina si HCI, inhibi mucusul gas testinal. Inhiba absorbtia lipidelor, reste filtrarea glomerulara, erese diureza prin sciderea permeabilitatii la api a tuburilor colectori. Asupra sistemuluinervos, glucocorticoizii in exces pot provoca tulburari psihice, incapactitate de concentrare, modificari ale simfurilor (creste acuitatea gustativa si olfactiva) si modificari_electroencefalografice, Hiperseeretia de glucocorticoizi determina sindromul lui Cushing in care predomind semnele dereglarilor metabolismelor intermediare. Bolnavii prezinti obezitate, diabet si hipertensiune. Hiposecrefia se intalneste in boala Addison, Hormonii adrenogenitali (sexoizi) sunt dou’ grupe de hormoni, unii_androgeni (asemanatori celor secretati de testicul) gi alfii estrogeni (aseminatori celor secretaji de ovare). Sunt secretafi mai ales in zona reticular’. Actiunea acestor hormoni completeazi pe cea a hormonilor sexuali respectivi. Rolul lor se manifesta in special asupra aparitiei si dezvoltarii caracterelor sexuale secundare. Hiposecretia acestor hormoni este compensata de secretia gonadelor. Hipersecrefia duce la pubertate precoce cdnd se secret in exces hormonii caracteristici sexului. Cand sunt secretafi in exces hormonii sexului opus, apar semne de masculinizare a femeilor (barb, mustaji) sau de feminizare a barbatilor (cresterea glandelor mamare etc.). @ Medulosuprarenala Reprezinta porfiunea medular’ a glandelor suprarenale ce se dezvolt& din ectodermul crestelor ganglionare. Anatomic si functional, medulara glandei suprarenale este un ganglion simpatic ai c&rui neuroni nu au prelungiri. Hormonii secretati de medulara se numesc catecolamine. Ei sunt: adrenalina in proportie de 80% si noradrenalina, de 20%. Actiunea acestor hormoni este identic’ cu efectele excitatiei sistemului nervos simpatic. De fapt, la terminatiile simpatice din fesuturi se elibereazi aceleasi catecolamine in proportie inversi. Noradrenalina si in masura mai redusi adrenalina, sunt mediatori chimici ai $.N. simpatic. Principalele actiuni ale acestor hormoni si mediatori chimici sunt: Asupra aparatului cardiovascular produc tahicardie, vasoconstrictie si hipertensiune. Creste excitabiltatea inimii. Adrenalina dilata ins vasele musculare si le contract’ pe cele din piele, mucoase si viscere. Noradrenalina are predominant actiuni vasoconstrictoare. Asupra aparatului respirator determina relaxarea musculaturii netede si dilatatia bronhiilor. Asupra tubului digestiv determina relaxarea musculaturii netede a peretilor si contractia sfineterelor. Inhib& majoritatea secrefiilor. Contracta splina si ficatul, Asupra metabolismului glucidie si lipidie produc glicogenolizi si_hiperglicemie, mobilizarea grasimilor din rezerve si metabolismul acizilor grasi. Adrenalina are efecte predominant metabolice si energetice. Alte actiuni - dilata pupila, contracta fibrele netede ale muschilor erector ai firului de par. Produc alerti corticala, anxietate si fricd. Stimuleaza sistemul reticulat activator ascendent. Hipofunctia medularei este compensati de activitatea SN. simpatic. Hiperfunctia se {intalneste in tumori ale medularei si este caracterizata prin crize de hipertensiune arteriald. Atat secrefia corticalei cat si a medularei suprarenale sunt stimulate in condiii de stress (stiri de ‘incordare neuropsihicd, de emofii, traumatisme, frig sau de cAldurd excesiva ete.). Acesti hormoni 149au rol important in reacfia de adaptare a organismului in fafa diferitelor agresiuni externe si interne. @ EPIFIZA (270) Scoala romaneascl de endocrinologie (Parhon, Milcu si colaboratorii) a adus dovezi in sprijinul rolului de gland’ endocrina al acestui organ al epitalamusului, Denumit& glanda pineal, datorit& formei sale de con de pin, epifiza este situat&é in sanful ce separa cei doi coliculi cvadrigemeni anterior. Anatomic si functional are conexiuni stranse cu epitalamusul cu care formeazai un sistem neurosecretor epitalamo-epifizar. Structurile secretorii sunt reprezentate de cordoane celulare nevroglice (pinealocite), cu proprietate secretoare si elemente nervoase (celule si prelungiri), inconjurate de o bogaté rejea vasculara, si confine numeroase fibre simpatice. Hormonii secretati de epitiza sunt incomplet eluciday. Pana acum a fost identificata melatonina, d actiune frenatoare asupra functiei gonadelor. Un al doilea principiu activ de natura polipeptidica (vasotocina) a fost izolat din epifiza de cdtre grupuri de cercetitori romani (Milcu, Neacsu, Pavel). Substana are 0 putemica actiune antigonadotropa, in special anti LH. Extractele de epifiza au efecte metabolice, atit in metabolismul lipidic, protidic si glucidic, cat si in cel mineral. Epifiza are stranse legituri cu retina, Stimulii luminosi produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secretiei de melatonina. in intuneric melatonina creste, frandnd functia gonadelor. Epifiza este mai dezvoltata in copilarie si adolescent, dupa care involueaza. ivat al serotoninei. Acest hormon are o Figura 269 Epifiza @ TIMUSUL Are un rol de glanda endocrina in prima parte a ontogenezei, pan’ la pubertate. Este o glanda cu structura mixti, de epiteliu secretor si organ limfatic. Are localizare retrostemnala (Fig, 271), La pubertate involueaza, fra a dispare complet. Se dezvolta din endoderm. indeplineste in organism functii importante: - rol de organ limfatic central - rol de glanda endocrina. 150Desi nu au fost individualizati hormoni ca atare, se cunosc o serie de efecte ale extractelor de timus: ~ ac{iune de stimulare a dezvoltarii gonadelor; - ac{iune de stimulare a mineralizarii osoase; - efecte de frdnare a mitozelor. Funcfiile timusului sunt puternic blocate de hormoni isteroizi, care determina involutia acestui organ, Unitatea histologica a timusului este lobulul timic format dintr-o rejea de celule reticulare intre care se afld timocite. Timocitele sunt celule hematoformatoare primordiale (stem), imigrate din maduva hematogend si transformate sub influenja factorilor locali in celule limfoformatoare de tip "T". Timocitele insiménjeaza si alte organe limfoide (ganglionii limfatici, splina, amigdalele ete). Plimén stdne Figura 271 Localizarea timusului 151FUNCTIA DE MISCARE SISTEMUL LOCOMOTOR 6.1, SISTEMUL OSOS Scheletul uman, ca la orice organism vertebrat, este un sistem complex care asigura protecfia si sustinerea parfilor moi, constituind in acelasi timp si parghii impreund cu. muschii scheletici. Denumirea de schelet vine din cuvantul grecese skeleion, care inseamn& mumie sau corp uscat, Scheletul uman adult este alcatuit, in principal, din elemente osoase, numite oase, si céteva cartilaje, toate legate intre ele prin intermediul articulatiilor si ligamentelor. 6.1.1. Cartilajele Scheletul omului adult confine un numér relativ mic de cartilaje, situate in regiunile care necesiti o elasticitate mai mare. O piesi de cartilaj scheletic este delimitati de pericondru (un strat conjunctiv bogat in fibre; cu rol de protectie, nutriie si reparatie), este lipsita de termina nervoase si vase de singe. Din punct de vedere histologic, cartilajele scheletice pot fi hialine, elastice si fibroase (vezi cursul despre fesuturi). 6.1.2. Oasele: caracteristici morfologice asele sunt organele care formeaz& partea cea mai mare a scheletului adult. in structura Jor predomina fesutul osos, dar mai contin si late tipuri de fesut: nervos, sanguin, cartilaginos ete. Funciile oaselor sunt multiple: Suporta greutatea corpului (oasele membrului inferior, mai ales oasele bazinului sunt adaptate acestei functii); Protejeaza organele vitale (cutia caniand adaposteste creierul, coloana vertebral — miduva spindrii, iar cugca toracica — inima, pkimanii); Constituie suprafefe de inserfie pentru musculatura scheletica + Constituie rezerve de minerale, in special calciu si fosfor, care pot fi eliberate in 4 circulagia sanguina sub forma de ioni si distribuite unde este nevoie; Hematopoieza este asigurati. de maduva rosie hematogend. Morfologia oaselor Forma oaselor Casele corpului uman au forme si dimensiuni diferite, aspectul lor fiind un indiciu al functiei ce revine fiecdruia. Avand in vedere raportul dintre cele trei dimensiuni, se deosebese ase: lungi, late, scurte, neregulate, Oasele lungi, la care predomina lungimea, sunt aleatuite dintr-un corp numit diafiza dou extremitagi mai voluminoase numite epifize. Limita dintre diafiza si epifize se numeste 152metafiz8 (la acest nivel este disul cartilaginos de crestere). Oasele lungi intra in alcdtuirea scheletului apendicular, prin intermediul lor realizndu-se migcari rapide si de amplitudine mare, Oasele late au dou din cele trei dimensiuni aproape egale (grosimea este mai mica decat lungimea si litimea). Osul alt prezint& dou fefe si mai multe margini; el particip’ la aleatuirea cutiilor de protectie (cutia craniand, toracic’) sau realizeaz& suporturi foarte stabile (bazinul) sau oferdio suprafafa mare pentru inserfia musculard (omoplatul), Oasele seurte au o forma aproximativ cubic, cu cele trei dimensiuni aproape egale. Ele alcdtuiesc functionale mobile si rezistente care pot executa migc&ri complexe i fine (carpienele) sau suport greutatea corpului (tarsienele).. Oasele neregulate au forme variate, care nu pot fi incadrat anterior, aga cum sunt vertebrele sau mandibula. Pe lnga oasele tipice, exist si oase supranumerare, dezvoltate la niveul unei articulatii, ‘in grosimea unui tendon. Aceste oase poartd denumirea de oase sesamoide (ex. osul pisiform, rotula). categoria celor prezentate Relieful extern Oasele prezinti pe suparafafa lor extem& diferite tipuri de proeminente, depresiuni si deschideri, care asigura atasarea muschilor si ligamentelor, ajuté la formarea articulatiilor, asigura patrunderea vaselor sanguine si a nervilor. in tabelul de mai jos sunt rezumate elemente de relief osos: TUBEROZITATE nai de marime medie, | Constituie rugoasi suprafefe de atasare pentru - = muschi si CREASTA Linie proeminenta ingusta iiecareni TROHANTER Proeminenta de forma neregulat LINIE Linie ingusta mai pusin proeminenta decat creasta TUBERCUL Mica proeminenga rotunjita EPICONDIL Suprafaya inalyata deasupra unui SPINA 153Orice proeminenja osoasi os CAP Expasiune osoasi a unei epifize, | Ajuti la sustinut’ de un gat scurt formarea articulatiilor FATETA Suprafafa articulara aproape plata, neteda_ CONDIL Proces articular rotunjit TROHLEE Proces articular de forma unui scripete RAMUS Expansiunea unui os care face unghi cu restul structurii MEAT Cale de pasaj, de forma unui canal_| Asigura patrunderea vaselor ‘SINUS Cavitate in 05, cu aer, tapisati.cu‘o | sanguine sia jigs SESS | ervilons FOSA Depresiune osoasa putin adanca, adesea apropiatd de articulatie SANT Brazda FISURA Deschidere ingusta, ca o despicatura FORAMEN _ | Deschidere rotunda sau ovala intr-un Structura oaselor Structura oaselor variaza in functie de forma lor. Structura osul Sectiunea longitudinal a unui os lung arata c& acesta este alcatuit din: 154B Diafiza: © Canal diafizar (medular): maduva osoasi © Peretele diafizar: © Periost: formagiune de natura conjunctiva, situata spre exteriorul osului. Periostul inveleste intreaga suprafaja a osului, cu exceptia zonelor articulare, unde se gaseste cartilaj articular. Periostul este bine inervat si vascularizat. Membrana periostali prezinti 2 stratur > Superficial: fesut conjunetiv fibros > Profund: fesut osos ce contine osteoblaste gi osteoclaste @ Tesut osos compact Endost: membrana epteliforma, dispusi spre interior ce contine osteoblaste, osteoclaste gi celule osteoprogenitoare. ® Epifiza: fesut osos spongios, in alvelolele caruia se giseste maduva rosie hematogena. La exteriorul epifizei se giseste un strat subjire de fesut osos compact. Structura osului lat, scurt si meregulat Casele late, scurte si neregulate au o strucutra asemandtoare. Un astfel de os prezintd la exterior un strat de os compact (invelit la exterior de periost). Interiorul osului este ocupat de 0 masa de fesut osos spon; iplo8 (trabeculele sunt acoperite de endost), care confine in alveolele sale maduva ro: Maduva osoasi. Oasele contin in cavitajile lor interne (canal medular, alveolele osului spongios) maduva osoasd. Maduva osoasa este o forma de fesut conjunctiv, fiind vascularizat si inervat. Culoarea, structura si functia maduvei osoase variaza cu varsta, ea prezentandu-se ca maduva rosie, maduva galbend si maduva cenusie. Maduva rosie se afld in toate oasele tinere (de fat si de copil), precum si la adult ~ in oase late, scurte, neregulate (vertebre, stern, coaste, coxale, oasele baze craniului), in epifizele oaelor lungi. Ea are rol hematopoietic, dar in perioada de dezvoltare a osului participa si la osteogeneza. Maduva galbend, bogati in celule adipoase (care-i dau culoare galbend), se gaseste in diafizele oaselor lungi la adult. Aceasta rezulta din transformarea maduvei rosii. Maduva cenusie se intélneste in oasele batranilor, fiind formata mai ales din jesut conjunctiv cu rol de umplutura. ___ Vascularizatia si inervafia oaselor. Vasele de singe pitrund in os prin orificii nutritive. in cazul unui os lung, diafiza prezint’ o artera si o vend nutritiva; artera nutritiva se ramificd spre periost, canalele Havers, os spongios, canal medular. Fiecare epifizé prezint& cate o artera si o vena epifizara, similara celor diafizare. Inervatia oaselor este bogatd, nervii insotind de obicei traiectul vaselor sanguine. Cresterea si remodelarea osoasi Tesutul osos aledtuieste cea mai mare parte a scheletului, si in faza final de dezvoltare este bine adaptat functiilor acestuia, datoritt vascularizirii si rezistengei sporite. Osul este unul dintre cele mai dinamice esuturi ale corpului, prezentand procese de crestere, remodelare i refacere. 155Cresterea postnatalii a oaselor in perioada copiliriei si adolescenjei, oasele crese in lungime si grosime. Cresterea in lungime este prezentd la oasele lungi, dar si la alte oase, precum omoplatul coxalul, corpii vertebrali, find asigurata de discurile cartilaginoase de crestere. Spre sfarsitul adolescentei, discurile de crestere se inchid, fesutul cartilaginos fiind inlocuit de {esut osos. Cresterea in grosime apare la toate tipurile de oase, realizdndu-se prin adaugarea de esut Ja suprafafa osului. in acest caz, osteoblastele din periost adauga tesut osos la suprafafa osului, in timp ce osteoclastele din endost indepairteaz& osul de pe suprafaa interna a peretelui osos. Aceste doua procese, de genezi si distrugere osoasi, au loc aproximativ in acelasi ritm, Remodelarea osoasi in schelet, inclusiv cel adult, ca urmare a nevoilor de adaptare permanent’ a oaselor la solicitarile mecanice principale, are loc remodelarea osoas& prin procese de depunere si de resorbtie osoasi. De asemenea, prin remodelarea osoasd continua se asigura menjinerea constant a concentratiei ionilor de calciu si fosfati in lichidele corpului. Remodelarea afecteazA atat osul compact, cat si osul spongios. Depunerea osoasii este asiguraté de catre osteoblaste care secret oseina ce va fi apoi mineralizata. Dupa ce osteoblastul este inconjurat de materie osoasa se transforma in osteocit. Resorbfia osoasi este realizati de citre osteoclaste, care dup’ ce au produs o demineralizare local’ (membrana osteoclastelor creeazi un pH acid), faciliteaz’ digestia, atat extracelulard, cat si intracelulara, a matricei osoase prin eliberarea enzimelor lizozomale. Cand resorbtia se accentueaza — in asociere cu cresterea numarului de osteoclaste ~ dezechilibrul aparut poate conduce spre osteoporozii. Frecventa la batrani, mai ales la femei, osteoporoza se manifest printr-o scadere a masei osoase si o deteriorare a arhitecturii microscopice a oaselor. Osul compact se subjiafa si isi diminueaza densitatea, iar osul spongios prezinta trabecule mai fine si mai subjiri. Astfel de oase se pot fractura mai usor (gatul femural este foarte susceptibil).. 6.1.2. Oasele scheletului uman Scheletul uman confine aproxiamtiv 206 oase, grupate in doua zone principale schelet axiala (oasele craniului si trunchiului) si apendiculara (oasele membrelor). Scheletul axial Scheletul axial constituie axul lung al corpului, fiind reprezentat de 80 de oase aranjate in trei regiuni: craniu, coloana vertebrald si cusea toracic’. 1. Craniul (Fig. 74, 75, 76, 77, 78, 79) B Neurocraniu (cutia craniana): adaposteste encefalul, este mare, globulos, format din baza si bolta si cuprinde urmatoarele oase: © Perechi: @ Temporale (Fig. 82) @ Parietale (Fig. 85) © Neperechi @ Frontal (Fig. 74,79) B Occ @ Sfenoid (Fig. 78) @ Etmoid (Fig. 81) La neurocraniu se adaugi si cele 3 oase perechi ale urechii medii: ciocanul, nicovala si scaria (Fig. 91). ® Viscerocraniu (scheletul fefei) cuprinde oase: 156©. Perechi: Maxilare (Fig. 83) Palatine (Fig. 85) Nazale (Fig. 79, 84) Lacrimale (Fig. 80, 84) Zigomatice (Fig. 79, 80) Comete nazale inferioare (Fig. 79, 84) © Neperechi: @ Vomer @ Mandibula (Fig. 86), la care se adauga hioidul (Fig. 87) seaasea sfenoid lacrimal Cornetele nazale Inferioare eee vomer mandibula Figura 74 Craniul - fafa anterioara parietal maxilar ‘occipital temporal mandibula zigomatic 157Figura 75 Craniul — fata laterala maxilar zigomatic sfenoid temporal front palatin vomer occipital parietal parietal occipital maxilar temporal mandibula palatin Figura 77 Craniul seefiune sagitali] 4 | ‘temporal | i q parietal occipital frontal etmoid zigomatic Cornet nazal inferior maxilar ‘vomer Figura 79 Craniul — seefiune frontal 159frontal nazal temporal etmoid lacrimal maxilar zigomatic Figura 80 Orbita lama ciuruit& spofize | crista gall orificilelamei ciuruite cometul lamaorbital’ superior spatii etmoidale ae non mijlociu perpendicular’ Figura 81 Osul etmoid 160orificiu auditiv proces igomatic cavitate glenoid sténca temporalului a proces stiloid proces mastoid Figura 82 Osul temporal fata orbital’ r proces frontal fosa canin’ creasta nazala spina nazala proces alveolar Figura 83 Osul maxilar 161sinus frontal ~ lama ciuruitd a emoidului _Laaua turceasc’ a etmoidului osnazal cornet nazal superior oslacrimal proces maxilar frontal ‘sul sfenoid z ortiunea bazal: cornet nazal mijlociu qusiphahhal cornet nazal inferior procese pterigoide oasele palatine maxilarul Creek Figura 84 Oasele care participa la formarea cavitatii nazale % proces orbital proces sfenopalatin, suprafags articular’ proces orbital incitura sfenopalatin’ creasta etmoidal’ ‘creasta nazal proces sfenopalatin ‘ereasta concali meatul lama orizontal inter mestulinferior b. eanalul 7 lama orizontal palatin mare conalul proces pirami palatin mic Figura 85 Osul palatincondil ineizura mandibulei proces coronoid ramul mandibulei linia oblicd protuberanti tuberozitate mentoniers maseteric’ unghiul mandibular corpul mandibulet marginea mandibulars forman mental A. -capul condilului gatul condilulii proces coronoid foramen mandibular tuberozitate unghiul mandibul: pterigoids spina mentals corn mie Figura 87 Osul hioid 1632. Coloana vertebral Coloana vertebrala (Fig. 88) este localizati in partea medioposterioara a corpului, servind acestuia ca suport rezistent si flexibil, precum gi petru protectia m&duvii spinarii. Coloana vertebrala are 0 structuri metameric&, find format din 26 oase, dintre care 24 sunt vertebre individualizate, iar altele dou’, numite sacrum si coccis, provin din sudarea intre ele a unor vertebre. Coloana vertebrala prezintd 5 regiuni: Cervical Toracica Lombara Sacral’ Coceigiana sag5o Coloana vertebrala prezint& doua curburi cu convexitatea orientata anterior (cervicala si lombara) si doud curburi cu convexitatea orientata posterior (toracica si sacro-coccigiana). vertebra tipica este alestuit’ din: corp vertebral. Corpul fiecdrei vertebre prezinti doud suprafefe articulare (Guperioara si anterioara), aproximativ plane, prin care se asigura articularea cu vertebrele adiacente, _prin intermediul cdte unui disc intervertebral. are vertebral, intre cele douk delimiténdu-se gaura (foramen) vertebral. Prin suprapunerea vertebrelor, implicit a gfurilor vertebrale, se formeaz& canalul neural, in care este ad&postit’ maduva spinarii. Arcul vertebral se leagi de corp prin intermediul a doi pediculi vertebrali. Pe arc exist’ mai multe apofize (procese): spinoasa (unic’, dispus’ posterior pe linia mediand), transverse (0 pereche) si de articulare invertebrala sau zigapofize (cate o pereche superioare si inferioare). Primele doua tipuri de apofize servesc ca suprafeje de inserfie muscular’. 4 ‘A. Regiunea cervical (Fig. 91) cuprinde sapte vertebre, primele dou atipice numite atlas si axis si urmatoarele cinci, vertebre cervicale tipice. Atlasul (Fig. 89) are forma de inel si este este lipsit de corp vertebral. Axisul (Fig. 90) are caracteristic& apofiza odontoida) care se ‘giseste - la partea superioara a corpului vertebral, ea reprezentnd corpul atlasului sudat la acest nivel. Vertebrele cervicale tipice au corpul vertebral putin mai si alungit in sens transversal, faja lui superioara avand un aspect de sa datorita unor apofize semilunare, ceea ce confera acestei regiuni vertebrale o mare mobilitate. B. Regiunea toracicd (Fig. 92) cuprinde 12 vertebre. Vertebra toracica are corpul vertebral aproximativ cilindric. Pe corpul vertebrei, la baza arcului neural, exist doua perechi de semifafete (superioare si inferioare) pentru articularea cu capul coastei. Apofiza spinoasa este lung, nebifurcati si oblicizati, iar apofizele transverse poarti cite o fafeta de articulare cu tuberozitatea coastei. Pe fiecare vertebra exista si dou perechi de zigapofize. 164C. Regiunea lomabara este alcituiti din 5 vertebre, cu un corp vertebral masiv, la care diametrul transversal este mai mare decat cel anteroposterior. Foramenul vertebral are forma triunghiulara. Apofiza spinoasa este scurta, lata si orizontala. D. Regiunea sacrali (Fig. 93, 94) este reprezentatt de osul sacrum, care are forma de piramida patrulaterd, orientati cu baza superior si varful inferior si strabatuta de canalul sacral. Osului sacrum i se deseriu 4 fete: @ Anterioara, usor concava B_Posterioar’, convex’ @ 2 laterale, pe care existd cite o suprafata de articulare cu oasele coxale. E, Regiunea coccigiand este reprezentati de osul coccis, format prin fuzionarea a patru-ci vertebre coccigiene rudiemntare. Acest os are forma triunghi sus. ci lard, cu baza indreptata in 3. Coastele Coastele in numar de 12 perechi, sunt arcuri osteocartilaginoase formate postero-laterale dintr-un are osos (regiunea vertebrala), iar anterior-din cartilaj costal (regiune sternal) (Fig. 96), care lipseste la ultimele doua perechi de coaste. Primele sapte perechi de coaste sunt denumite adevarate (regiunea lor cartilaginoasa se articuleaza la stern), coastele VIII, IX, X sunt considerate false (articularea la stern se faceprin intermediul cartilajului coastei a VIl-a), in timp ce ultimele doud perechi sunt flotante (lipsite de cartilaj si neajungand la stern) 4. Sternul Stemul, impreuna cu coastele si regiunea toracicd a coloanei vertebrale formeaza cutia (cusea) toracicd (Fig. 95). Stemul este un os lat, dispus medial la partea anterioara a corpului, format din 3 parti: manubriu, corp si apendice xifoid (xifistern). Pe marginea superioara a manubriului se afl incizura steals, iar lateral cele dou’ incizuri claviculare (pentru articularea cu claviculele) si incizurile coresunzatoare cartilajelor primei perechi de coaste, Pe marginile corpului sternal se observa incizurile cartilajelor perechilor costale II-VI. Xifisternul mane liber, nearticulandu-se cu costele si este de consistent cartilaginoasa. 165[— curburss cervical — toracies | __ curburd sscro- coccigiana isu Figura 89 Atlas Figura 90 Axis 166Foramen vertebral Proces articular superior foramen vertebral proces articular superior corp Hemifatete pentru articularea capului coastel pedicul Procestransvers Faget pentru tuberculul coastei Apofizi spinoasi Figura 91 Regiunea cervical — vertebra cervical corp proces articular superior pedicul proces transvers apefia spinoasi proces lamina articular inferior proces nos ranean ae intervertebral Figura 92 Regiunea toracala — vertebra toracala 167bora sacrumulut apofita articular’ superioar’ promentoriul fanaa transversale sacrate anterioare apexul sacrumului apofiza transversi Figura 93 Osul sacrum — fata anterioari apofiza articular superioars canal sacral tuberozitate sacrats fagetd auricular’ creasti sacraté orificille sacrate <—\ tate posterioare medane sacrate coarnele apofitd transversé: sacrului vt cornul cocisului coccis ° Figura 94 Osul sacrum — fafa posterioara 168incizura sternal prima vertebri toracies prima coasts incinurd clavieulard cortisie manubri coaste eae unghiul adevirate | sternului inciaurt sea icowtete sternului | stern coaste false prima ertebri lombars Figura 95 Cusea toracied suprafata articularda P__ eapuleoastel capuluicoastei . << titulcossted suprafata articulard a tubercul costal tuberculului unghi costal corpul coastei ‘suprafata superioars: articulatia costocondrala santul costal suprafatainferioars— *Prafatdinternt ‘cartilaj costal Figura 96 Coasti 169Scheletul apendicular Scheletul apendicular cuprinde scheletul membrelor (superioare gi inferioare), fiecare avnd o centura (scapulara/pelviana) si un schelet al membrului propriu-zis. 1 Scheletul membrului superior Scheletul membrului superior este format din: e centura seapulard leagd membrul de trunchi si este constituiti din doua oase: @ =~ omoplatul (scapula) (Fig. 98) @ clavicula (Fig. 97) e scheletul membrului propriu~ scheletul braqului: humerus (Fig. 99) scheletul antebratului (Fig. 100, 101): @ radius ®@ cubitus (ulna) © - scheletul mainii (Fig. 102, 103): ®@ carpiene (8) — formeaza incheietura mainii ® metacarpiene (5) — formeaza pala @ falange (14) — oasele degetelo tuberozitate costalé tuberculul coracoidian Figura 97 Clavicula 170Inciturs margine superioar’ margine aeromion subscapular’ unghiut eapogtonnds superior a fos 5] vunghiul lateral proces io — Seco A cavtate lenoids mares tubsrositate ica tuberositate ph apt teers ‘antulbicipital . oan ‘anatomic Sratomic foramenul ucritiy tuberositates deltoid corpulhumerusulat corpulhumerusulul fora radial ‘epicondllul lateral condilul humeral Figura 99 Humerus 171Figura 101, Radius si cubitus — vedere posterioara 172nee dues —S flan iets fatangsintermediors 1 falango distala metacarpiene —] }— falange | metacarpiene | carpiene pisiform ini — fata posterioara falanga distal falanga intermediars ot » | | — falanga proximal tei. |) } | rc 4 a) a) falanes Vs A J distal wR ae \ proximal metacarpion osuleu eérlig, piramidal Pisiform semilunar sul mare Figura 103. Scheletul mainii — fata anteriorad 173a Scheletul membrului inferior Scheletul membrului inferior este format din: e Centura pelviani (Fig. 104. 105) leagi membrul inferior de trunchinsi are rol de sustinere a organelor pelviene si a unor organe abdominale. Este format& din oasele coxale unite anterior prin simfiza pubiana. Posterior, oasele coxale sunt legate prin osul sacrum si formeaz impreund cu el, bazinul, Oasele coxale sunt formate prin sudarea altor trei oase: @ Lion ® Ischion ® Pubis e Scheletul membrului propriu-zi @ — Scheletul coapsei: femur (Fig. 106) @ — Scheletul gambei (Fig. 107): @ Tibia ® Peroneul (fibula) @ Scheletul piciorului (Fig. 108): ®@ Tarsiene (7) ® Metatarsiene (5) @ Falange (14) suprafata procesele articulare pelvicia superioare: alegisart saerumului creasta iliac’ fosa iliac ion articulatia spinailiae’ anterosuperioars spinailiacs anteroinferioars incizura acetabular’ si substante nutritive. Sangele cu CO» $i produsele de dezasimilatie rezultate in urma metabolismului muscular este colectat de 179vene satelite si omonime arterelor. Inervafia muschiului este dubla, somaticd si vegetativa. Inervafia vegetativa simpatica determina, pe cai eferente, reac{ii vasomotori Inervatia somaticd senzitiva este asigurati de dendritele neuronilor somatosenzitivi din ganglionii spinali, care ajung la porfiunea ecuatoriala (central) a fibrelor musculare din structu fusului neuromuscular, la corpusculii Vater Pacini din mugchi sau la corpusculii tendinosi Golgi Inervatia somatic motorie este asigurati de axonii neuronilor somatomotori a, situafi in comul anterior al maduvei, care ajung la fibra musculara striata, formand placa motorie, sau de Citre axonii neuronilor somatomotori 7, cu aceeasi localizare si care ajung la portiunea periferica a fibrelor musculare din structura fusului neuromuscular. Placa motorie este considerata o sinapsa special (sinapsi neuroefectorie) si are in structura sa doua componente - una nervoasd - componenta presinaptica si alta musculara - componenta postsinaptica. ‘Componenta presinaptica este reprezentata de butonii terminali ai fibrei nervoase (axonul neuronilor a din cornul anterior al m&duvei) care patrund in niste adancituri ale sarcoplasmei fibrei musculare striate, Butonii terminali contin vezicule cu acetilcolina. Componenta postsinaptic& este reprezentati de sarcoplasma, lipsita la acest nivel de miofibrile, dar care confine multi nuclei si numeroase mitocondrii, La om, fiecare fibr&t muscular are, in general, cate o placa motorie. 6.3.2 FIZIOLOGIA MUSCHILOR I. GENERALITATI Muschii reprezinta efectori importanji ai organismului. Muschi striagi scheletici asigura tonusul, postura, echilibrul, mimica si miscarile voluntare. Muschiul striat cardiac asigura activitatea de pompa ritmica a inimii igura buna functionare a circulatiei, motilitatea digestiva si excretorie, acomodarea vederii, nasterea, aliptarea etc. Indiferent de particularitatile morfologice si de rolul specific, tofi muschii se caracterizeaza prin proprietatea de a transforma energia chimici in energie mecanicd. Aceast transformare are loc Ia nivelul sarcomerului, cu un randament de 30-40%. 2. PROPRIETATILE MUSCHILOR Contractilitatea este proprietatea specifica a muschiului si reprezintd capacitatea de a dezvolta tensiune intre capetele sale sau de a se scurta, Baza anatomic a contractilitaqii este sarcomerul, iar baza moleculara, proteinele contractile. Excitabilitatea se datoreste proprietajilor membranei celulare (permeabilitate selectiva, conductan{a ionic, polarizare electric’). Muschii rispund la un stimul printr-un potential de actiune propagat, urmat de contracfia caracteristic’. Extensibilitatea este proprietatea muschiului de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare. Substratul anatomic al extensibilititii il reprezinta fibrele conjunctive si elastice din muschi. Elasticitatea este proprietatea specifica muschilor de a se deforma sub actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma de repaos cfnd forfa a incetat si actioneze. Baza anatomic’ a acestei proprietafi o reprezinta fibrele elastice din structura perimisiumului intern. Elasticitatea joac& un rol foarte mare la muschii ce presteaz Iucru mecanic, in special atunci cénd trebuie invinsa inerfia. Interpunerea unei structuri elastice intre forya (muschiul) si rezistenga (obiectul ce trebuie 180deplasat) amortizeaza cresterile prea mari de tensiune in muschi si asigura deplasarea continua, uniforma a obiectului. ‘Tonusul muscular este o stare de semicontractie permanentd, caracteristic’& muschilor ce au inervatia motorie si senzitiva intact. Dupa denervare, tonusul muschilor scheletici dispare. Tonusul muscular este de natura reflexa, 3. CONTRACTIA FIBREI MUSCULARE STRIATE Contractia musculara este de trei feluri: © Contractie izometric’, atunci cand lungimea mugchiului ramane neschimbata, dar tensiunea creste foarte mult. in timpul contractiei izometrice, muschiul nu presteaza Iucru mecanic extern, toat& energia chimict se pierde sub forma de calduri. Exemplu de contractie izometrica este aceea de sustinere a posturii corpului © Contractie izotonica, atunci cand lungimea muschiului variaza, iar tensiunea riméne constant. Muschi realizeazi lucru mecanic. Aceste contractii sunt caracteristice majoritatii muschilor schelet © Contractie auxotonica, atunci cand variazi si lungimea si tensiunea muschiului. in timpul unei activitati obignuite, fiecare muschi trece prin faze izometrice, izotonice si auxotonice. inceputul oricérei contractii musculare, in special cand trebuie s& deplasim greutati, este izometric. 4, MANIFESTARILE CE iNSOTESC CONTRACTIA MUSCULARA in timpul contractiei musculare au loc manifestari electrice, chimice, mecanice, termice si acustice, Manifestarile electrice preced contractia. Ele sunt reprezentate de potentialul de actiune de pe suprafaja membranei. inregistrarea fenomenelor electrice din timpul contractiei unor grupe de fibre musculare reprezinta electromiograma (E.M.G.). Manifestirile chimice sunt initiate prin mecanismul de cuplaj excitatic-contractie. in muschi asigurd energia necesard proceselor mecanice. urmarit, Studiul lor se face cu ajutorul miografului, aparat ce permite inregistrarea contractici musculare, La o excitafie unica, cu un curent slab, sub valoarea pragului de excitabili fibrelor museulare, nu obfinem nici un rispuns. Stimulul este subliminal. Repetind excitayia cu un curent de valoare prag, objinem o contractie musculara unica, Aceasta a fost denumita secusi muscular. Dac in loc de stimulare unica, folosim stimuli repetitivi, la intervale mici si regulate, curba rezultati nu mai este 0 secusa, ci o sumatie de secuse numita tetanos. in functie de freovenfa de stimulare, fuziunea (sumafia) secuselor este mai mult sau mai pufin total. Deosebim astfel doud feluri de tetanos: @ Tetanosul incomplet, cand curba se prezinta ca un platou dinjat, exprimand fuziunea incompleta a secuselor la stimulare repetitiva cu frecventa joasd de 10-20 stimuli pe secunda, ®@ Tetanosul complet, a carui curb’ apare ca un platou regulat, exprimand fu: secuselor, objinut& prin stimuli cu frecvente mult mai mari (50-100/s). Toate contractiile voluntare ale muschilor din organism sunt tetanosuri si nu secuse, deoarece comanda voluntara se transmite la muschi prin impulsuri cu frecvent& mare. Frisonul const din secuse. Secusa poate fi objinutd si prin reflexul miotatic. Sistola cardiacd este tot o secusd. Manifestirile termice ale contractiei se datoresc fenomenelor biochimice din fibra muscular. Nu toati energia chimicd eliberata in timpul contractiei est econvertiti in Iueru 181 nea total amecanic, cio parte se pierde sub forma de cildurd. Randamentul masei musculare este de 30%, ceea ce inseamna c& 70% din energia chimica se transforma in energie caloricd, Muschii sunt principalii generatori de caldura pentru organism. Atunci cand suntem expusi la mecanisme reflexe, se declangeazi contractii musculare mici si freevente (frison) care asiguré incalzirea corpului. Manifestarile acustice sunt datorate vibratiilor fasciculelor musculare care se contract asincron. Zgomotul produs de contractia muscular poate fi auzit cu urechea sau inregistrat (fonomiograma). 5, CONTRACTILE MUSCHILOR NETEZI Intre contractia muschilor striafi, a celor netezi si a cordului exist atat asemandri, cat si deosebiri. Deosebirile se referd Ia anumite particularitafi ale manifestarilor exterioare ale contractiei. Astfel, contractia miocardului este o secusa, iar contractile muschilor netezi sunt lente si de lunga durata, similare tetanosului. Miocardul este inexcitabil (refractar) in timpul contractiei sale si de aceea nu poate fi tetanizat. Muschi scheletici sunt supusi controlului motor voluntar, cordul si muschii netezi nu. Ei primesc inervafie vegetativa. Muschiul scheletic este putin sensibili la mediatorii chimici din singe, in timp ce muschii netezi sunt foarte sensibili la actiunea acestora, Asemanatrile privesc procesele fizico-chimice si energetice fundamentale. Muschi netezi sunt de doud feluri. Muschiul neted visceral, cu aspect de sincitiu, intalnit in tubul digestiv si aparatul genito-urinar. Muschiul neted multiunitar, format din fibre separate, {ntdlnit in peretii vaselor si in interiorul globului ocular. Secusa muschilor netezi viscerali are latenta, perioada de contractie si de relaxare foarte mari. Excitabilitatea lor este redusd, Prezinta automatism contractil. Simpaticul si catecolaminele, hiperpolarizeaz membrana fibrei provocdnd relaxare. Parasimpaticul si acetileolina produe depolarizare si contractie. Muschiul visceral manifesta plasticitate. Poate menjine tensiuni neschimbate la lungimi variabile. Aceasti proprietate std la baza tonusului postural al stomacului si al vezicii biliare si urinare. Muschiul neted multiunitar prezinti contractie asemantoare muschilor striafi desi, ca si cel visceral, nu se afl sub control voluntar, ci vegetativ. 6. OBOSEALA MUSCULARA Unii muschi din organism activeaza tot fri intrerupere (inima, muschii vaselor si ai viscerelor). Muschii scheletici pot, de asemenea, efectua eforturi de durate variabile, dar limitate in timp; dupa mai multe zile de mers pe jos, oricat de lejer si automatizat ar fi acest efort, survine oboseala, iar activitatea musculara trebuie s& inceteze pentru un timp. Oboseala muscular const din reducerea temporara a capacitatii de lucru a muschilor. in cazul eforturilor voluntare intense, oboseala muscular se instaleazd in céteva minute. Nu exist propriu-zis 0 oboseala izolati locali a muschiului, ci mai corect trebuie s& se vorbeasci de oboseala neuro- musculara, fenomen in care sunt implicate toate structurile ce asiguré comanda, controlul si execufia migcarii, in cazul unei activititi musculare de intensitate redusi dar indelungata, oboseala se instaleaza in special in centrii nervosi, iar in cazul unei activititi intense predomind semnele oboselii musculare locale. Cauzele oboselii locale musculare sunt: - sctiderea rezervelor energetice (ATP, CP, glucoza); ~acumularea de cataboliti acizi (acid lactic); - oboseala placii motor Febra muscular. Dupa un efort muscular intens, fri un antrenament sau incalzire prealabila, pot apare dureri in grupele musculare solicitate. Aceste dureri se manifesta la 12-24 182ore de la momentul efortului si dureazd 2-3 zile. Se calmeaza sau chiar dispar prin masaj sau reluarea exerciiului. Multi vreme s-a presupus c& aceasti "febri musculara” se datoreazi acumularii acidului lactic in mugchi activi. Este inexact. Acidul lactic se formeazi in timpul efortului si nu 1a 24 ore dupa incetarea lui, Mai posibila este produeerea unor microleziuni in muschii solicitati, ira un antrenament premergator si ffrd o incazire suficienta. 6.3.3. Principalele grupe de muschi scheletici Muschii somatici sunt grupagi in muse! © capului, © gatului, © trunchiului @ membrelor Muschi capului: = muschii mimicii (pielosi) — muschii masticatori — muschii extrinseci ai limt = muschii urechii medi — muschii extrinseci ai globului ocular ‘Numele muschiului_| Localizare/insertii I ‘Actiune ‘Muschi pielosi Fronto-occipital © portiune Ia nivelul frunfii gi | Increjeste _pielea _fruntii_ (cute alta in regiunea occipital orizontale) si a regiunii occipitale ‘Sprancenar intre sprancene Determina cutele verticale dintre sprincene ‘Auricular: anterior, | In jurul pavilionulul urechii | Slab dezvoltati | superior gi posterior Zigomatic mare ‘Arcada zigomatic’ / comisura | Ridicd comisura labial labial Zigomatic mie ‘Arcadi zigomatic’ 7 pielea | Ridicé buza superioara buzei superioara Ridicatorul _buzei | Zigomatic / pielea buzei super. | Ridic& buza superioard superioare ‘Depresorul buzei inf. | La nivelul barbiei ‘Coboara buza inferioars Depresorul unghiului | La nivelul barbiei ‘Coboard buza inferioars gurii ‘Orbicularul ochiutui_| fn jurul orbitel Micsoreazi deschiderea pleoapelor ‘Orbicularul buzelor | fn grosimea buzelor “Micsoreazi__deschiderea _orificiulul T [bucal Buccinator Ta nivelul obrazului ti gura in ras gi plans, elimind acrul din cavitatea bucalli Rizorius Ta nivelul obrazului ‘Trage lateral coltul gurii “Mentonier ‘Ap. mentoniera_ ‘Coboara buza inferioara 183Muschi masticatori “Maseter ‘Arcadé zigomatic’ 7 unghiul | Ridic& mandibula mandibulei, fata extern’ Temporal ‘Sevama osului temporal / | Ridic& mandibula proces coronoid al mandibulei a Pterigoidian inten | Fosa pterigoidi / unghiul | Ridic& mandibula mandibulei, fata interna Pierigoidian extern Proces pterigoid / sub condilul mandibulei ‘Coboara mandibula Muschi extrinseci ai limbii Stiloglos ‘Ap. Stiloida / limba. Retractor al limbii Genioglos Fata interna mandibula / limba_| Protractor al limbii Hioglos Hioid / limba. | Coborator al limbii Muschi ai gitului Muschi Insertii Actiune Platisma —muschi pielos | Fascia muschiului pectoral /|Traga in jos pielea barbiei muschii si pielea barbiei exprimand dezguist Sternocleodomastoidian | Stem si calviculé / proces | Contractia unilaterali - incling mastoid capul de aceeasi parte; contracti bilaterala - flexor al capului | Suprahioidient igastric Mastoidi /mandibula Coboara mandibula Proces stiloid / os hioid Ridic& hioidul = milohioidian Mandibula / os hioid Coboari mandibula = geniohioidian. ‘Mandibula [os hioid Coboara mandibula; ridic& hioidul Infrahioidieni = sternotiroidian ‘Manubriu stemal / cartilaj tiroid_[ Coboara laringele si hioidul = tirohioidian Cartilaj tiroid / os hioid Coboara hioidul si ridicd laringele = sternohioidian ‘Manubriu sternal /hioid Coboara hioidul > omohioidian (cu 2 portiuni: sup. si inf.) ‘Omoplat / tendon intermediar 7 os hioid ‘Coboar hioidul si laringele Scaleni: mijlociu, posterior anterior, ‘Apofize transverse _vertebre cervicale / coastele I si Il Contractia unilaterala - — flexial capului de aceeasi parte; contractia| bilateral - flexia capului anterior Prevertebrali Tung al capului ‘Apofiza transversi a vertebrelor C3-C6 / apofiza bazilara occipital Flexia capului ~Tung al gatulut ‘Comp primele vertebre toracice gi | Flexia capului ultimele cervicale / atlas - drept anterior al| Masa laterali atlas / apofiza | Flexia capului capului bazilara occipital 184| \ ‘Muschi ai trunchiului ‘Muschi Taserti I ‘Aeiune “Muschi ai spatelui si cefet ‘Splenial al caputul ‘Apofize spinoase vertebre C7 gi TI-13 7 proces mastoid ‘Contracfia uallaterali -rotrea capulam, ccontractia bilateral - extensie cap Semispinal al | Apofize transverse vertebre C3-C7, TI-TS | Contractia unilateral - rotirea capaluly cepului / occipital

You might also like

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5813)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brene Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1092)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (844)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (608)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1716)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (590)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1104)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (897)
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (540)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (348)
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1018)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (822)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1850)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (122)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (441)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Toibin

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1947)
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (401)
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4610)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4203)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (807)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1898)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2521)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• E812c75b PDF

  

  Document107 pages

  E812c75b PDF

  Onofrei Mihai

  No ratings yet
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• 0 - Farmacologie Generala Anul 1 Asistenti Medicali Generalisti Modulul 12 Mircea Plesca

  

  Document52 pages

  0 - Farmacologie Generala Anul 1 Asistenti Medicali Generalisti Modulul 12 Mircea Plesca

  Onofrei Mihai

  No ratings yet
• Cursul 2 Final S2

  

  Document13 pages

  Cursul 2 Final S2

  Onofrei Mihai

  No ratings yet
• Cursul 8 Final S8

  

  Document18 pages

  Cursul 8 Final S8

  Onofrei Mihai

  No ratings yet
• Metode Creative de Formare - Suport Curs

  

  Document67 pages

  Metode Creative de Formare - Suport Curs

  Onofrei Mihai

  100% (1)
• Cutsul 7 Final S7

  

  Document13 pages

  Cutsul 7 Final S7

  Onofrei Mihai

  No ratings yet
• Infectiile Nosocomiale (IN)

  

  Document20 pages

  Infectiile Nosocomiale (IN)

  Onofrei Mihai

  100% (1)