240 PSIHOLOGIE SCOLARA copii ea prezint& avantajul cX expunerea profesorului si discutiile din clasa au loc la un nivel accesibil tuturor. Dar, ceea ce este un avantaj pentru clasele cuprinzand elevi cu succese scolare, se poate transforma intr-un handicap pentru clasele slabe - cAci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodata si discute chestiuni dificite si vor avea de pierdut in fata celor buni. Omogenitatea pare si favorizeze clasele bune, desi, cum vom putea consfata, unii autori vor sustine c& interactiunea elevilor buni cu cei mai putin buni aduce foloase nu numai ultimilor, dar si celor dintai. Din punetul de ‘vedere al interactiunii clevilor, atat in cadru formal cat si informal, clascle eterogene sunt in mod hotirat mai eficiente. S-a aratat, de exemplu, cA in grupurile incluzdnd elevi cu acelasi nivel al rezultatelor, ce rezolva probleme de matematica, o intrebare adresat& altuia este mai probabil si ramani fara rspuns decat in grupurile eterogene (Weinstein, 1991). Aceleasi cercetiri, © adevirat, par si indice faptul cA in grupurile cu elevi de trei nivele diferite, buni, medii si slabi, elevii cu rezultate medii au de pierdut, cei sunt Kisagi in afara interactiunii Un aspect ce nu poate fi neglijat in luarea deciziei cu privire la modalitatea de grupare a elevilor il constituie Qima de sine) fn clasele omogene aceasta este protejata, caci elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma com- paratiilor cu cei buni, nu li se ofera acest prilej. Pe de alta parte, ei pot ajunge sii inteleagi cA fac parte dintr-o clasi slab si c& au fost repartizati astfel tocmai pentru c& nivelul cunostinjelor si abilit%tilor lor nu este suficient pentru a fi trimisi intr-o clas’ buna. in ultimul timp gruparea in maniera eterogena a elevilor este inclusa in multe programe de reform’ educational, desi s-a demonstrat ci profesorii prefera clasele omogene. Cu privire la acestea din urma, coneluzia noastra este ci ele nu devin eficiente decat pentru elevii foarte dotati, si numai daca se combina cu programe intensive de instruire 5. Cooperare si competitie Desi opinia potrivit careia climatul afectiv pozitiv din colectivele de elevi are 0 contributie hotaratoare la obtinerea unor performanye superioare este larg raspanditi, mediul scolar cunoaste, in general, o organizare competitiva Multi profesori consideri ci numai relatiile competitive dau nastere unei motivatii adecvate a Psihologia social clasici a pus accentul pe interactiunea de grup, dar a ficut foarte putine lucruri concrete pentru amenajarea grupului ca mediu de invatare, multumindu-se si studieze interactiunea elevilor in afara lecfiei propri-zise si sA proctame influenta decisiva a climatului afectiv din clas asupra performantelor individuale. Numai in ultimul sfert de veac cercetatoriiELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA SCOLARA 241 au relevat eficienta deosebiti a grupurilor de elevi ce indeplinesc o sarcinit de invatare’comuna si au trasat liniile dupa care poate fi proiectati functio- narea unor astfel de grupuri cooperative. Scopurile grupului-clasi pot fi structurate in mai multe maniere, fiecare din acestea prezentand atat avantaje, cat si dezavantaje cu privire la perfor- manjele obtinute de elevi. Un tip de organizare pe care-1 vom discuta mai putin in cele ce urmeaza, dar care se intalneste relativ frecvent in scolile noastre este structurarea individualist’ a scopurilor membrilor grupului-clas: Aceasta presupune un nivel relativ redus de interactiune intre elevi si o independenta a scopurilor fiecdruia dintre acestia. Structura individualisté echivaleazi cu o foarte slabi_exploatare de citre inv’gitor sau profesor a Tesurselor_grupului, ici succesul sau esecul unui elev nu are consecinte asupra performantei celorlalti. Ea nu creeazi 0 motivatie deosebit’ si, ceea cé este mai gray, nu stimuleaz’ in nici un fel formarea la elevi_a abilitatilor necesare comunicarii si interactiunilor ceilalti. Totusi, dinamicienii de grup cé au studiat aceasta modalitate de organizare a scopurilor clasei au remarcat ci elevii devin mai independenti si mai responsabili cu privire la activitatile pe care le desfisoara (Forsyth, 1983). in prezent, in pedagogie si in psihologia educatiei exist’ o disputi cu privire la avantajele pe care le ofera alte dowd practici educative folosite in Proportii diferite in scoli, competitia si cooperarea. Studii recente aratt ci elevii lucreazi, in conditii de Cooperare, in grupuri ce au o sarcin’ de invatare comun, numai 4,6% din timpul pe care-I petrec in clas. Am semnalat deja cA in mod traditional si, am spune, natural, mediul scolar se constituie ca un mediu competitiv, resimtit ca atare de elevi. Dupa opinia noastra, aceasta se intampla in principal din cauza manierei de notare practicate de majoritatea invajatorilor si profesorilor, care are darul de a stimula competitia. Dintre cele doua modele de apreciere, notarea prin raportare Ja grup si notarea individualizata, primul este cel utilizat cu precidere. El presupune o stransa interdependenta intre rezultatele elevilor si acordarea notelor fieciruia in functie de media grupului ~ deci, in functie de toti ceilalti. Acest model Ja crearea unor norme ce consac contribuie deci competisia, elevii intele~ gand c& nu pot obtine note mari decat daca unora din colegii lor li se atribuie note mici. Alternativa recomandabila la aceasta modalitate de evaluare nu este notarea individualizata (care se caracterizeazi prin ,incercarea de raportare a rezultatelor obtinute de elevi la alte rezultate individuale, realizate de aceeasi elevi, in timp” (Cucos, 1996, p. 109), ci una care sii incurajeze cola- borarea. Morton Deutscl> psihologul social care a studiat timp indelungat relatiile competitive si cele cooperative, a realizat un experiment in care a demonstrat beneficiile aprecierii elevilor in situaii de cooperare. El a repar- tizat subiectii studenti in doux grupuri experimentale, cdrora le-a aplicat modele de notare diferite. Studentii din primul grup au fost instiintati ca numai unu din ei poate obtine calificativul maxim, ceilalti fiind notati in242 PSIHOLOGIE §COLARA ordine descrescatoare, in functie de performanta individual. Membrii celui- lalt grup experimental urmau s& obfina cu tofii aceeasi not, potrivit calitatii rezultatelor grupului ca intreg. Deutsch a consemnat, dupa desfasurarea expe- rimentului, faptul c& in grupul structurat competitiv studentii s-au comportat mai agresiv, ciutind si-si obstructioneze colegii. Totusi, él mu a putut pune in eviden{a diferente semnificative in ce priveste invatarea individual (Deutsch si Hornstein, 1978). ~Competitia este o formi motivational a afirmarii de sine, incluzind acti- vitatea_de afirmare proprie, in care individul rivalizeaza cu_ceilalti pentru dobandirea unei situatii sociale sau_a superioritaqii” (Ausubel si Robinson, 1981, p. 491). O astfel de definitie pune accentul pe aspectele pozitive ale structurarii competive a clasei, aspecte ce nu pot fi contestate, mai ales pentru situatiile de competitie moderati. ,,Competitia, continua aceiasi autori, stimu- leazii efortul si productivitatea individului, promoveaz norme si aspiratii mai alte, micsoreaza distanta dintre capacitate si realizari” (p. 492). Cu toate acestea, trebuie remarcat ci meritul cel mai insemnat al situatiilor de com- petitie, cel legat de motivatia elevilor, poate fi pus la indoiala. Implicarea emotional’ intenst in activititile de invatare nu se videste, de fapt, decat la elevii care au realmente sanse si objina rezultate deosebite, in schimb, competitiei i se poate reprosa faptul ci cel mai adesea se constituie intr-un factor ce determing conflict si comportamente agresive in grup. Competitia aduce cu sine interactiune slab intre colegi, incerciri de a-i impiedica pe ceilalti si obtind performante inalte, lipsa comunicarii, a increderii reciproce. In literatura romAneasca de specialitate aceste neajunsuri au fost semnalate in mai multe rinduri. lata ce serie, de exemplu, Ion Radu : »Sublinierea aspectului competitiv al muncii scolare — prin sistemul premial si de penalizare — se poate rastrange negatiy in sfera relafiilor interpersonale, se creeazi rivalitati, conflicte, sentimente de invidie, egoism” (Radu, 1976, p. 192). Structura competitiva amplifica in general anxietatea elevilor si teama lor de esec, incat cei mai multi o resping. Insusi_ grupul-clas& ca intreg, poate exterioriza atitudini de respingere a atnfosferei de competitie instituita de profesori 5 Daca in clasele structurate competitiv elevii obtin note bune numai daca unii din colegii lor obtin note slabe, in clasele organizate in manier’ coope- rativa elgyii sunt apreciati pozitiv si ajung sa aiba rezultate bune in conditiile in care Ceilalti membri ai grupului au aceleagi rezultate? Principiile mvatarii in conditii de cooperare fundeaz’ o larga varietate dé forme de interactiune, de Ia ajutarea episodica_a colegului_de_banci de edtre_clevul mai avansat, pana la grupurile cooperative de invajare organizate de profesor dup’ o anumne tehnologie educational, pe care le vom descrie succint mai jos Daci interactiunea elev-elev ia rareori locul interactiunii profesor-elev in cadrul lectiei, aceasta se intimpla pentru ci profesorii renunti foarte greu la rolul lor traditional, spre a-l asuma pe cel mai putin comod, de facilitator si143, consultant. Ei simt nevoia si dirijeze toate activitatile din clas, convinsi ca numai asa pot mentine disciplina si pot si-si ating obiectivele didactice pe care si le-au fixat. Pe de alti parte, si elevii manifest reticent de a participa la situatii_de invitare cooperativa, cici au fost obisnuiti si asculte numai explicafiile profesorului si s4 raspundi numai la intrebiirile lui. A lua parte la indeplinirea unei sarcini de grup, in care trebuie s4-i incurajeze si sf-i sustina pe ceilalti membri, si-si asume responsabilitatea atat pentru rezultatele pro- prii cat si pentru cele ale colegilor, si evaiueze rezultatele fiecaruia si pe ale grupului in ansamblu, nu este usor pentru orice elev. Foarte pufini din elevii mari si chiar din studenti stiu sX colaboreze cu alfii lao sarcin’ comuni. De_ cele mai multe ori profesorul trebuie si dea indicatii cu privire la diviziunea muncii, a utilizarearea resurselor, la sprijinirea celor fenti etc. ~ in ciuda acestor ,inertii de rol”, in ciuda faptului cX in unele cazuri cooperarea poate duce la pierderea motivatiei, multe cercetiri efectuate de psihologii sociali din sfera educatiei atest avantajele structurarii cooperative a_claselos. Cooperarea inseamni inainte dé toate un cAstig in planul inter- actiunii intre elevi, generand sentimente de acceptare si simpatie. Departe de a declansa conflicte, ea instaureazi buna injelegere, armonia si stimuleaza comportamentele de facilitatre a succesului celorlalti. Ea determina cresterea stimei de sine, incredere i roprii, diminuarea anxietAtii pe care multi copii o resimt Ja contactul cu institutia educativa si contribuie la intensificarea atitidinilor pozitive fai de porfesori (Cosmovici, 1984; Forsyth, 1983 ; Johnson si Johnson, 1983). Pentru aplicarea in manieri sistematicd a principiului_interdependentei pozitive a scopurilor, principiu ce sti la baza inviitirii cooperative, psihologii social au propus in ultimii 20 de ani mai multe modalititi-de stucturare cooperatiy lor, Aceste configuratii organizationale standard rezolva. in parte problemele ce pot apirea din cauza diferentelor individuale (in mod obisnuit nu toti copii profita in aceeasi masur’ de o interactiune cooperativa), a stilurilor de invatare si a provenientei sociale diferite a elevilor. Ele ‘sunt grupuri structurate in aga fel incat interactiunea membrilor s& faciliteze inv: area fiec3ruia. in literatura noastra, Ana Stoica si Andrei Cosmovici (1972) au teoretizat activitatea scolar’ pe grupyri, subliniind importanta insusirii unui model cofectiv cA sia acor interpersonale a elevilor. in fnetoda grupurilor interdependente)(sau metoda Jigsaw ~ in limba engleza jigsaw puzzle inseamna mozaic - jucarie pe care-o reconstituie copii) se lucreazi cu grupuri eterogene de 3-4 elevi. Profesorul stabileste tema si o imparte in sub-teme, fiecare dintre acestea revenind spre aprofundare unui membru al fiecdrui grup. Astfel, in metoda Jigsaw oricare din grupurile for- nate din elevii clasei are ,experti” in sub-temele lectiei, Céi ce urmeazi si devina specialisti intr-un anume subiect parasesc 1a un moment dat grupurile lor gi se reunesc pentru a dezbate subiectul respectiv gi a stabili modalititile de a transmite informatiile celorlalti membri ai grupului lor. intorsi in sdnul248 PSIHOLOGIE §COLARA grupului, ei se striduiesc si-i invete pe ceilalti, retinand la réndul lor cunostintele pe care Je transmit colegii lor, experti in alte sub-teme. in final, fiectruia i se pun intrebari din intregul material. Esentiala pentru acest modalitate de structurare a travaliului clasei este interdependenta dintre mem- brii_grupurilor, care-i stimuleazd sii coopereze. Sarcina comunit nu poate fi indepliniti decdt daca fiecare elev isi aduce contributia. Metoda cuprinde activititi ce vizeazi intirirea coeziunii grupurilor, ameliorarea comunicirji si dezvoltarea capacitatii_de a facilita achizitionarea cunostintelor_de cAtre colegi. Prin intremediul ei se anihileazi tendinga de instituire a unor ierarhit in grupuri, intrucat elevii cu status inalt si cu abilitati deosebite invata de la ceilalti in aceeasi masuré in care ei isi ajuta colegii s4 inteleaga si si-si insu- seasc 0 sub-tema Trebuie si remarcim calitatea metodei_grupurilor interdependente de a anihila manifestarea efectului Ringelmann. Lenea social, cum se mai numeste acest efect, constituie, intr-adevar, una din primejdiile ce amenint& cooperarea in grupuri. Ea corespunde unei pierderi a motivatiei si unei redu- ceri a efortului individual in situatia indeplinirii de ctre grup a unei sarcini colective, im comparatie cu situatia in care individul indeplineste sarcina aflandu-se singur. Lenea social apare cu deosebire atunci cénd individul isi imagineazi ci propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilitcu precizie. Imerdependena dintre membri si individualizarea aportului fac din metoda Jigsaw jiu_sigur impotriva acestui efect. { Metoda invatarii in grupuri mici au STAD ~ Student Teams Achievement Divisions) are la baz acelasi principiu al intiririi coeziunii grupului de lucru si al augmentirii gradului de interactiune intre membri. Elevii, in grupuri de 4 sau 5 membri, invati un material stabilit de profesor, discutindu-1 si ascultindu-se unul pe altul pana cand sunt convingi ci-1 stipinese cu totii Profesorul le adreseaza intrebari pentru a testa insusirea cunostinfelor, iar scorul grupului se obtine prin aprecierea progresului fiecirai membru in raport cu performantele sale anterioare. in acest fel, chiar si elevii slabi au posibilitatea s contribuie ta objinerea unor rezultate bune de citre grup. Metoda are meritul de a incuraja elevii s4 se sprijine unul pe altul in activi- tatea de invijare, corectindu-si reciproc greselile. in sfarsit, metoda treului intre echij pear ~ Teams/Games/ Tournaments) promoveazi proceduri similare celor din STAD, cu deosebirea esentiala cd la sfarsitul ciclului de invatare se desfasoara un turneu intre echipe. elevii Judndu-se la intrecere cu cei din celelake grupuri, in incercarea de a cAgtiga puncte pentru propria echip’. Si in TGT existi_preocuparea ca toti copii, incJusiv_cei mai putin dotati si poat puncta pentru grup: echipele sunt etero- gene si membrii nu intra in competitie decat cu altii aflati la acelati nivel. intre folosirea sporadicd a unor astfel de metode si restructurarea curriculum-ului dupi principiile cooperatiste profesorul poate opta intre programe variate de instruire. Oricum, metodele descrise mai sus izbutesc,ELEMENTE DE PSINOLOGIE SOCIALA §COLARK 245 asa cum atest multe cercetiri, si gmelioreze considerabil motivatia elevilor, stimulndu-le interesul pentru succesul grupului din care fac parte. Ele conduc la rezultate deosebite in acceptarea copiilor mai putin avansati, a.celor cu_probleme emotionale, precum si a_celor_provenind din randurile mino- rititilor etnice sau rasiale, Desi concluzia general este cX metodele cooperative se dovedese de departe mai eficiente decat organizarea competitiva, trebuie sa observam c& primele nu elimini total competitia. Metoda turneului intre echipe reprezinta, de_fapt, o imbinare a cooperarii cu structura competitiva: avem de-a face atat cu atitudini si comportamente de cooperare in interiorul echipelor, cat si cu o competitie intre grupuri. Cu mai multe decenii in urma, pedagogul sovie- tic A.S. Makarenko a pledat in favoarea competitiei intre subgrupuri ~ in favoarea, de pilda, a traditionalei intreceri intre randurile de banci (Deutsch si Hornstein, 1978). Chiar dac& acest procedura pare si conjuge avantajele cooperirii si competitiei, evitind totodat neajunsurile ambelor, si chiar dack Makarenko a-sustinut c& disensiunea dintre randuri dispare in condigiile com- petitiei dintre clase, nu trebuie si uitim cd, oricdt am interveni, competitia di nastere unui climat de ostilitate gi tensiune, cu totul nociv pentru invatare.