ENERGETICA MONDIALA 1. Importanfa, locul si structura energeticii mondiale 2. Geografia consumului de energie si balanfa energetic’ mondiala 3. Geografia industriei de combustibili 6. Geografia industri 7. Industria energ 1. Importanta, locul si structura energeticii mondiale Energetica ca ramura a industriei se ocupa cu explorarea, extragerea, prelucrarea, utilizarea tuturor surselor energetice, cu producerea energiei electrice si cu distribuirea ei. Importana energeticii rezida si din faptul ci ei ii revine 1/3 din costul alocarilor fondurilor fixe si asignatiilor capitale. in aceast& ramur& lucreaz 1/5 din populatia activa ocupata fn industrie. Totodata, energetica este un mare consumator de materie prim’ din alte ramuri: 2/3 din productia totala de fevi, 10-12% din totalul produselor metalurgice, 10% din materialele de constructie etc. Ea cuprinde: ~ sursele de energie primara: carbuni, petrol, gaze naturale, hidroenergie, sisturi bituminoase; = productia de energie secundar’: energie electric si termic’, obfinute prin folosirea energiei primare. Cu alte cuvinte, energetica prezinta un complex industrial compus. din dou subramuti: - industria de combustibili; - industria energiei electrice, sau electroenergetica. 2. Geografia consumului de energie si balanfa energetics mondial Energetica contemporana se bazeaz, in principal, pe utilizarea resursclor energetice primare (petrol, gaze naturale, c&rbune, hidroenergie si energia atomic’), numite comerciale" sau ,,industriale”. Consumul mondial al resurselor energetice este in continua crestere, dar neuniform de la o perioada la alta. In primii 50 de ani ai secolului al XX-lea consumul! total de energie la nivel global se dubleaza la fiecare 18-20 de ani, iar in a doua jumatate a secolului ritmurile de crestere a consumului de energie constituie 3-5% pe an. Urmitind evolutia consumului mondial de energie incepnd cu anul 1900, se observa c& pana in anul 2000 acesta prezinti o crestere de 12,9 ori, respectiv de la circa | miliard tc.c. in anul 1900 la 12,9 miliarde t.c.c. Prognozele efectuate de Banca Mondiald pentru anul 2005 prevéid un consum de 15 800 milioane t.c.c. Repartitia geograficd a consumului total de energie este neuniform’ de la continent la continent si de la fara la tari. Aceasti disproportie este conditionati atét de prezenta resurselor proprii, cat si de locul pe care il detin in economia mondiala. Astfel, in 2000 consumul mondial de energie era dominat de Europa, inclusiv Rusia, (32%) si de America de Nord (28,4%), celelalte continente inregistrnd consumuri modeste. Analiza consumului energetic la nivel de {ari pune in evident’ mari diferenfe in ceea ce priveste consumul atat global, cat si pe cap de locuitor. Astfel, ptimele 7 state (S.U.A.,China, Rusia, Japonia, Germania, Marea Britanie $i Canada) defin cca. 70% din consumul mondial de energie. Consumul anual de energie pe cap de locuitor la nivel global este de circa 2 tc.c, inregistrandu-se diferente foarte mari pe {ari gi grupe de tari. in cadrul farilor dezvoltate cu consum ridicat se evidentiaz’. Luxemburg (14-15 t.c.c. pe cap de locuitor), dup& care urmeaza S.U.A. si Canada, unde dupa o anumita reducere se mentine la nivelul de circa 10 te.c. pe cap de locuitor, Dintre farile in curs de dezvoltare cu economia de pia’, un consum foarte ridicat il au farile Golfului Persic - Qatar, Emiratele Arabe Unite si Bahrain (13-27 tc.c. pe cap de locuitor); la polul opus se afla state cu un consum sub 50 kg cc. pe cap de locuitor - Bangladesh, Laos, Afganistan, Tanzania, Haiti etc. Paralel cu cresterea rapida a consumului mondial de energie, s-au produs modificari esentiale cantitative si structurale in balanfa energetici mondiali. Balanfa energeticié mondiala reprezinta raportul dintre diferite tipuri de combustibil si energie la productia si consumul lor. Analiza evolutiei ponderii combustibililor fosili in balanja energeticd mondiala in secolul XX, pune in evident importante modificari. Astfel, la inceputul secolului al XX- lea, crbunele ocupa 0 pozitie dominanté in balanta energetic’ mondial (peste 90%), pentru ca dupa cel de al doilea rizboi mondial ponderea lui s& scada vertiginos, ajungand in 1975 la 28,7%. in schimb creste ponderea altor surse, cum sunt petrolul, gazele naturale, hidroenergia, energia nucleara etc. Dintre acestea, hidrocarburile au avut cea mai putemic ascensiune, de la 16,4% in 1925 la cea 70% in 1970 (tab. 1). Aceast& perioada este numitd ,epoca petrolului ieftin”. Ca urmare a crizei energetice s-au produs modificari considerabile in structura balanfei energetice mondiale. Astfel, cota de participare a hidrocarburilor in balanta de consum s-a redus la 63%, iar ponderea hidroenergiei si mai ales a energiei atomice a crescut pana la 10%, in anul 2000, ponderea resurselor energetice in balanta energetic’ mondial era urmatoarea: petrol - 36,8%, carbune - 25,1%, gaze naturale -23,5%, hidroenergie - 7,0%, energie nucleard - 6,4%, alte surse - 1,2%. Balanfa energetica in diferite {ri are specificul su, care depinde de gradul asiguririi cu anumite resurse energetice, de particularitatile dezvoltarii economiei nationale, precum si de posibilitatile de import. 3. Geografia industriei de combustibili Industria de combustibili se ocup’ cu extragerea de c&rbune, petrol, gaze naturale, uraniu, turba, sisturi bituminoase, nisipuri asfaltice, cu prelucrarea gi cu transportarea lor. Industria de combustibili cuprinde urmatoarele subramuri: industria petrolului; industria gazelor naturale; industria carboniferé; alte surse de combustibil (lemn, turba, sisturi bituminoase). Peste 80% din totalul energiei electrice este produs’ in baza utilizirii combustibililor minerali.Combustibilii sunt destul de neomogeni ca greutate, putere caloricd gi densitat Valoarea tipurilor de combustibili este determinata, in primul rand, de puterea calorici a acestora. La arderea | kg de cdrbune de piatra se degaji o cantitate de caldur& egal’ cu 7 000 keal; 1 kg de turba - 1600-3000 kcal; la descompunerea I kg de uraniu se degaja energie echivalent& cu 21 miliarde kcal sau cu energia obtinuta la arderea a 3 000 tone de carbune. in calculele tehnico-economice drept etalon pentru compararea puterii de ardere a diferite tipuri de combustibil se foloseste termenul de ,,combustibil conventional", Combustibil conventional" (sau ,echivalent cdrbune") - combustibil a cdrui capacitate calorica pentru calcul s-a acceptat conventional egal cu 7 000 kcal/kg, Daca puterea caloricé a1 t carbune de piatri sau huild e de 7 000 keal/kg gi este consideraté drept unitate de combustibil conventional sau echivalent cdrbune (t.c.c, sau te.c), atunci 1 t de antracit este echivalentd cu 1,2 t.c.c; 1 t de petrol - cu 1,3-1,5 t.c.c; | t de gaz condensat - cu 1,67 tc.c; 1 000 m* gaze naturale - cu 1,33 t.c.c; 1 000 keal energie electricd- cu 0,125 t.c.c. ete. Geografia rezervelor de combustibili. Pe suprafata Terrei se cunosc peste 3,5 mii de bazine carbonifere si zicdminte, care ocupa impreund 15% din suprafaja uscatului, Sunt cunoscute gi cercetate peste 600 de bazine petrogazeifere, din care 450 se afla in exploatare, iar numérul total de zicminte petroliere este de 35 de mii. Conform evaluarilor Congresului Energetic Intemational (2000), rezervele certe de combustibili fosili se estimeaza la 1 418,1 miliarde t.cc., dintre care (in miliarde t.c.c): 1 030,0 - c&rbune (72%), 207,9 - petrol (14%), 199,5 - gaze naturale (14%). Actualele rezerve mondiale certe de combustibili fosili pot asigura un consum energetic pe o perioad’ de 100-120 ani, la nivelul productiei si consumului actual. Din care, rezervele de petrol - pentru 30-40 de ani, rezervele de gaze naturale - pentru 55-63 de ani, iar rezervele de cirbune - pentru 220-230 de ani (rezervele de carbuni superiori - pentru aproximativ 190 de ani si 270 de ani - in cazul carbunilor inferiori). Problema rezervelor de combustibili devine mult mai complex’ atunci cand se analizeaza situatia lor la nivel de regiuni si tari. Aceasté complexitate este determinata, de distribufia neuniforma a zéc&mintelor pe diferite regiuni mari ale Terrei. Rezervele certe de uraniu sunt de 8,2 milioane tone. Ele o repartitic teritoriala neuniforma. Astfel, rezervele totale de uraniu sunt concentrate in proportie de peste 90% in patru regiuni, respectiv in America de Nord (35,5%), Europa, inclusiv ex-U.R.S.S. (25,6%), Africa (18,6%) si Australia (10,8%). Resursele de toriu la un pret sub 75 dolati S.U.A./kg sunt apreciate aproximativ la 630 mii tone, dintre care circa 50% se afla in India, restul in Australia, Brazilia, Malaysia gi S.U.A. Rezervele certe de sisturi bituminoase si nisipuri asfaltice se apreciazd la 100 miliarde tone, iar cele probabile - la 1 080 miliarde tone. Cele mai mari rezerve cunoscute de sisturi bituminoase si nisipuri asfaltice se afla in America de Nord, America de Sud gi ex-U.R.S.S., care detin peste 80% din totalul mondial. Rezervele mondiale de turb& se evalueazi la peste 330 miliarde tone si sunt concentrate in 40-50 de {ari ale lumii aflate pe toate continentele. Cele mai mari rezerve de turba le detine Europa (peste 76% din total), America de Nord (11%) si Australia (11%). 3