i Buzele bietei bitrane se mai framantera de cateva ori; dar far4 a prinde vreo vorba intre ele, Se vedea prea bine cé, muribunda facea sforfari uriase, pentru a mai vorbi, dar nu maj avea putere. Ceasornicul viefii se oprise! Mama lui Stanislau murise, fara a-i fi putut spune, unde se glseste sora lui, fart a-i fi putut destdinui numele barbatului, care era tatél surorii sale. In casa lor tréia o fata, Ludovica, pufin mai tana decat el, dar ea nu putea fi sora iui, deoarece toati lumea stia ca, ea fusese gasité ca sugaci inca, intr’un leagin, pe Vistula .$i cu. toate ca, doamna Rimsky nu avea, nici macar strictul necesar pentru ea si fiul siu, i se fécu totus, mila de copilul Vistulea si-l lua la sine, dandu-i numele de Ludovica. Asa dar, Ludovica nu putea fi sora lui Stanislaut Dar daca era incredintat ci, Ludovica nu era sora Jui, aceasta nu insemma si n’o iubeascé, ‘pe copila: Vistulei. Dimpotrivé, Stanislan o iubea, ca pe © sora adevaraté gi cel dintéi gind al lui, dupa ce se vdzu in stapanirea mar2i sume de bani, pe care o luase din biroul guvernatoralui fu sa asigure viitorul Ludovicai. Z&paceala, care domnea pe strazile Varsoviei, din pricina focului dela palatul guvernatorului, ii folosi de minune, spre a se strecura neobservat, afaraé din orag, unde isi indrepta pasii spre ciscioara Tui, depe malul Wistule!, ude Ludovica mai continua sa locuiasci si dupd mdartea doamnei Rimsky. Dar cand Stanislau ii spuse cé-i lasd ‘casa ei gi voi sd-i mai dea si un pumn de bani, fata raéspunse, cu hotarare: — Nu-mi trebuie. — Dar ce ai de gand sa faci, singura, fard niciun ajutor? — Vreau sti raman cu tine. Ja-ma cu tine, ori uade ar duce drumul vietii tale. [ji voi fi scluvd credincioasa, intot- deauna. — Este cu neputinté ceeace-mi ceri, Ludovica. — Nimic nu este cu neputinfa. — Pe unde voi umbla eu nu vor fi decat primejdii si moartea ma va pandi la fiecare pas. -- Inima mi-e destul de ofelita, nu ma voiu speria. — Incepand cu ziua de astazi, eu nu mai sunt Stanislan Rimsky, ci Vulturul Mortii. Groaza, rasbunare, blestem, acestea ma vor urmari, pe unde voi trece si numele meu va ajunge sperietoare de copii. — Tu nu vei urmari, decat pe cei rai si rasbunerea ta nu va cédea, decaét asupra acelora, cari o merita. Deaceea, nu te vor blestema, decat acestia, iar blestemul celor pécatosi este suerat de vant in pustiu. Du-ma cu tine, Vultur al Mortii, vrean si Iupt alaturi de tine si dac&é va trebui sé mor, voiu sti sé mor, pentru cauza sfanté, pe care o aperi. — Bine! Fie astfel, dupa cum vrei tu! Si Ludovica fu al patrulea tovaris al Vulturului Mortii. Vulturul morfit 2-318 CAPITOLUL 7 Libuga. Stépanu!l morii din padurea dela Grodno, era infuriat peste masuré. Fiica lui, Libuga, o copilé fermecdtoare, care lucra in tesatoria din Grodno, nu venise inci dela lucru si el ii fagaduise doerului Iani Kipriotis, si-i ducd fata la castel, de indata ce se va fi inserat. Morarul cerceta furios cararuia din padure, de peste o ju- matate de ceas, cind in cele din urma se ivi si Libusa, tristé si abatuta, — De ce ai intarziat atéta? se rasti la ea, tatél sau. Stil prea bine ci trebuie sa mergem la castelt ~~ Stin. — Atunci ia-o din Joc. Nu inai avem niciun minut de pierdut... Boerul ne asteapté! —~ Boerul! repeté Libusa si in fafa ochilor sai se ivi chipul ranticios al Inui [ani Kipriotis. -—~ Tule, jute, mu msi ciseu qural — Tata, tata, ai mila de mine... — jar incepi? Trei mii de ruble sunt bani, nu glumi si atata primesc in clipa, in care vel fi pasit pragut castelilui din Grodno. $tii prea bine cé moara trebuie reparata si marité si de unde vrei sa iau banii irebuinciosi? ~- Taté, dar cu preful acesta? -~- Ce pierzi? Din cele trei mii de ruble ifi dau si fie a parte si cand se intoarce Dembo dela ostire, ai zestre, uu gluma, — Lui Dembo nu-i trebuiesc bani. — Libusa, fi-am spus s& nu ma mai plictisestit Hai sd mergem. Dar desnddejdea fetei mu mai cunoscu margini gi se im- potrivi din rasputeri. : — Nu, nu, de o sula de ori, nuf Na ma due ta casted orice s’ar iniampla! — Ce ai spus? strasni cenaturali] parinte gi isi ridicd bétul moduros, spre a-l lasa sa cada pe spinarea nenorocifei - copile. - t In aceeas clipa insé, din dosul unui copac se ni faptura voinicd a unui pat, cave priuse biilul ridiecat spre a tovi si wuntro sing miiscare il smuise din mana moraralui. — Tati denaturat, vrei sd-ti vinzi propriul tau copil? Morarul se uita speriat, la agresor. [si reveni insa, inte si Tispunse, plin de mandrie: —- Cu ce drept iti bagi nasul unde nu-ti fierbe oala? Ca fata mea pot sa fac ce vreau! Ai injeles? Si acuma, swpala putina19 — lar eu opresc de a-ti duce fata Ja casiel. : ~— Dar cine esti tu, de indrasnesti sami vorbesti in _chipul acesta? Necunoseutul se gindi, o clip, apoi rdspunse, cu voce tundtoare: — Sunt Rimsky, Vulturut Mortii! Morarul ramase ca trisnit, iar Libuga se uita miraté la - acest cavaler legendar, care se ivise ca din pamant, spre a o feri de o groaznicd nenorocire. — Acuma stii cine sunt, ii zise Rimsky morarului si cred ci mai stii si aceea cd, intotdeauna se intémpla astfel, dupa cum vrea Vulturul Mortiil — En, totus... incepu morarul, dar nu apucd sa sfars2asca, deoarece pumnul voinic al Vulturului Morjii si cizuse pe capul lui si morarul se intinse la pamant, fara cunostinta. Libusa ipa, ingrozita. — Ce-ai facut? — Nu te speria, frumoas& Libusa, un mic lesin si pe urma isi va veni in fire. Acuma trebuie sd ne ingrijim si mu se trezeasci inainte de vreme, zise Vulturul Morfii si-l legé bine, pe morar, virandu-i gi un ‘célus in gura, iar in urma, il duse in moara. Apoi scoase la iveala o peruca, barba si mustati cdrunte, Intr’o clip si le asezi pe fata, in urma isi puse pe cap palaiia cu boruri largi a morarului, iar pe umeri suba acestuia. Libusa exclama, plina de admiratie: — Esti intocmai ca tatal — Daca si tu gasesti ci seman, atunci nici el nu va baga de seamé! Putem merge! — Unde? — La castelul din Grodno. Iani Kipriotts te asteapta! — Asa dar, tot trebuie sa ma duc? intreb&é fata, indu- rerata. — Acuma poti sa te duci, fara frici, zise Vulturul Morfii, bland. Mergi cu mine, esti sub scutul meu, deci, nu fi se poaie intémpla niciun rau. Afunci Libusa nu se mai impotrivi si porni linistit8, alaturi de Vulturul Mortii. Ploaia se oprise, vantul nu mai sufla, luna se ivise pe cer si lumina calea drumejilor prin padurea dela Grodno. Peste vreo jumitete de ceas, ajunseraé in fata castelului. Vultarul Morfii batu in poartda. La sgomotul acesta se des- chise una din ferestrele luminate ale castelului si chipul: de satir al boerului din Grodno se ivi in cadrul ferestrei. — Cine e acolo? a — Morarnl din padure! striga Rimsky, cu vocea schim- ata. — Ai adus cu tine si pe frumoasa Libusa? — E aici si ea, boerule, si arde de nerabdare si ajungd in fata tal —- Bine. Vin indaté s4 va deschid, chiar eu.2U CAPITOLUL 8 Tani Kipriotis. Numele fui Iani Kipriotis era unul din numele cele mai blestemate in finutul Grodnoului. Avea gaizeci de ani gi toati viata lui fusese o goana aebunaé dupa aur. La varsta de treisprezece ani, parasise casa parinteasci, cu o singura rublé in buzunar. lar astazi? Astizi avea milicane si milioane de ruble si era unul din cei mai mari bogatasi ai Poloniei. In ce chip ajunsese la averea aceasta, de asta nu se sinchisea si niciodati nu-si aducea aminte, de drumul facut pana in varful grimezii de aur, pe care o stapdnea acuma. Si doar avea ce si-si aminteascé, din druimul acesta! Lacrimi, viiduve si orfani jefuifi, sdéraci, cdérora le vindea perna de sub cépatai, barbafi “aruncati in inchisoare pe ne- rept, patrioti tridati miseleste, parinti trimisi in Siberia, spre i putes fi despuiati de averea ramasé fara capatai, nobili polonezi, denunfati de uneltiri impotriva farului, spre a putea incasa premiul ze se cuvenea denuntatorului, tofi acestia contribuiserd cu zecile, cu sutele la marirea averii lui Iani Kipriotis, care nu cunostea zdgaz, in fata dorului séu de imbogaftire. Tot de Kipriotis fusese sdrdcité si familia lui: Rimsky si ura impotriva grecului fusese sddit& in inima lui Stanislau, incd depe cand acesta nu era, decat un copil. Pasii tarati ai batranului camatar incepuré si se audi. Cheia se invarti in broascé si in clipa urmiatoare, poarta grea de fier se deschise si din dosul ei se auzi glasul ragusit al camiitarului: — Intra, morarule! Rimsky stranse ména Libugei, ca spre a 0 imbarbata, apoi © trase dupa sine, in curte. Jani Kipriotis inchise poarta, invarti din nou cheia, apoi © ind inainte. — Venifi dupi mine! Batranul isi duse mosafirii intr’o odaie dela etaj. Pe Libusa © aseza astfel, inc&t fafa si-i fie toatd luminatd de razele lampit, apoi o masura, incantat. — Cat esti. de frumoasd, Libusa! Multe fete din Grodno au fost in castelul acesta, dar nici una nu mi-a pldcut. atat de mult ca tine! Ce frimos jfi stralucesc ochii, fafa iti este albé, ca alabastrul, parul mat&sos, trupul miladios! Pe Dummnezeul wd meu, Libusa, tu esti cea mai frumoasi fata din Grodno! Fata tacea cu incépafinare. Iani Kipriotis se sili si zam- beasca. — Ei, Libusa, nu esti incantaté ca-fi spun vorbe atat de frumoase? Cred ca stii cd, vei ramane sapte zile la castel? ~ Libusa se cutremutaé, auzind vorbindu-i-se de sapte zile.41 2 Stipainul castelului se intoarse din nou spre morar. — Morarule, fie fi-am fagdduit o rasplata, in cazul cand aduci fala la castel si Iani Kipriotis se fine intotdeauma de cu- vant. Tine punga aceasta! Vei gasi in ea, rasplata fagaduita! Rimsky prinse din sbor punga aruncaté de caématar si se uita in ea, spre a se incredinta ca, nu fusese inselat, iar cand zari hartiile de cate o mie de ruble, ochii incepura si-i straluceasca. — Cat sunt de fericit, boerule! Aceasta va fi zestrea Libusei! Camatarul se indrepta acuma, inspre morar si-i aise: —- Morarule, fi-ai adus fata, fi-ai luat rasplata, acuma cred ci, te poti duce! — Ma duc, boerule! raspunse Rimsky, care pricepuse ci grecul voia sa rémana singur cu fata. El se indrepta inspre usd, dar nu ajunse pana la ea, caud deodaté se auzi un sgomot de copite, ca si cand un calaret ar fi ajins in fata castelului. —— Stai putin! strigi Kipriotis, dupa Rimsky. Mi se parc ci a sosit cineva! Cu aceste cuvinte se indrepta inspre fereastra. In clipa aceea, cineva b&tu in poarta. Grecul deschise fe- reastra si ascutindu-si, pe cat putu, glasul ragusit, strigd: — Cine e acolo? — Eu sunt, Iani Kipriotis! -—~ Nu vad in intuneric si glasul téu nu mi-e cunoscut! Nu-f{i voi deschide poarta, pana cand nu-mi spui cum te numesti. — Atunci aflé cd prinful Adam vrea s& vorbeascé cu tine. Raspunsul acesta schimba ca prin farmec, felul de a vorbi al grecului. . — Numai o clipa, te rog, printe. Vin indata s& deschid. Camatarul inchise fereastra si furios, se pregati sé descuie poarta.-Privirea insd, ii cézu asupra Libugei. — Cine naiba l-a adus si pe acesta, tocmai acuma! mormai el. Dac& nu ne turbura, in clipa aceasta ai fi fost in bratele mele, Libusa, cea mai frumoasa floare din Grodno! Fata morarului se dadu inapoi ingrozita, din fata batra- nulpi satir. -— Dar nu te teme, inimioara mea. Il trimit eu iute Ja plimbare si atunci vom ramane singuri, singurei si nu ne va mai turbura nimeni! Lud in mana cheia mare a porfii, apoi se intoarse inspre morar, — Intrati in odaia de alaturi, incuiati usa in urma voastra si si: nu scoatefi o ioti, cité vreme va fi strainul aici. M’ati infeles? — Am {uteles, raspunse Rimsky gi o gi lua inainte, spre a se supune poruncii ciimitarului. Libusa imerse dupa el. Cfnd se vazu singurdé in odaie, numui cu apératorul sau, fata se lipi de el, fricoasa. - Nu te teme, Libuga, ii spuse el. Tine banii, pe carimi i-a dat. Sunt ai tai, si-ti serveasca de zestre, fara si fi fost silitaé sa platesti pretul, pe care avea de gand sa fi-l ceara, batranul acesta pacatos. Cu aceste cuvinte, Rimsky vari punga in mana fetei. Vulturul Mortii ardea de curiozitate de a afla, cine era calaretul acela, care venise la Kipriotis, Ja o ora atét de tarzie. — Trebue sa aflu cine este! isi zise el si se indrepta in varful picioarelor, in spre usa, spre a privi prin gaura_ cheii. Strdinul se asezase la masa gi, zdrindu-i fata, Rimsky deabia putu sé-si stapaneascé un strigét de uimire. Vizitatorul p&citosului cdématar, era... prinful Adam Ponia- towsky, una din figurile cele mai méarete, cele mai iubite, ale miscarii pentru independenta Poloniei. Era un dusman hotdrat al stépanicli rusesti si ca tofi Poniatowskyi, isi jertfise averea si era gata oricand, sd-si jertfeascé si viata, pentru libertatea patriei sale. Numele prinfului era cunoscut in toati Tara Leseascé si polonezii il rosteau cu @ dragoste si cu o stima fara de margini. Personal ins&, erau pufini aceia, cari il cunosteau, fiindcé de ani de zile, se surghinise prin fari streine. In ultimul timp aflandu-se la Viena se puse in jegdturd, cu prietenii séi din Polonia, spre a-i intreba daca starea. dé spirit este favorabilé reintoarcerii sale. Prietenii din Varsovia se interesara Ja curtea farului si aici li se spuse cd, prinful Adam Poniatowsky se poate intoarce linistit, in Polonia, dar numai cu conditia, de a nu se amesteca in politica si de a nu sprijini niciun fel de conspiratie. Prinjul Poniatowsky plecé din Viena, chiar in ziua cAand primi aceasté veste, spre a putea ajunge cat mai neintarziat, pe pamantul mult iubitei sale patrii. Dar anii petrecuji prinire stréini, sépasera urme adénci pe chipul printului. Imbétranise, in jurul tamplelor parul i se facuse argintiu, iar obrazul ii era brazdat de suferin{aé. Privirea insd, fi era tot cea veche: bianda, dar hotdrata si lucind de o strajucire alimentati parci de un foc, ce ardea iniuntrul su- fletului sau. Rimsky, care cunostea in‘ amanunjime viata sbuciumata a lui Poniatowsky, era foarte nedumerit, neputand pricepe, ce cauta aceasta figurdé marea{a a miycirii de independenta polond, in! casa batranului cdmatar, prietenull si spionul Contelui Gorciacoy, : usupritorul polonezilor? 3 Vulturul Morfii isi lipi urechea de gaura cheii, si atuncé:4 ii auzi pe print, spunarndu-i grecului: — fani Kipriotis, deabia astézi dupa amiazi am sosit acasa, venind dela Viena si cel dintéi drum, dupa aceasti lungé cala- torie, l-am facut spre casa ta. — Si cdrei imprejurari trebuie sa-i mulfumesc aceasta cinste deosebiti? — Ma mai intrebi, Jani Kipriotis?— Copilul? — Ai ghicit. Pe fafa Inui Jani Kipriotis se infirip’ un zadmbet vidlean. — Ai venit din nou in zadar, printe! — Minti! strigi printul Poniatowsky, cu ochi scdnteietori de maine. — Nu mint, prinfe, ci spun adevarul, asa, dupa cum I-am Jpus intotdeauna! — Minti Iani Kipriotis, dupa cum ai mintit intotdeauna! In urma acestor cuvinte se facu o liniste apasdtoare. . Vocea prinfului rupse aceasta tacere. Si vorba dui era acum mult mai blanda, aproape imploratoare. — Jani Kipriotis, ajunge cu comedia, pe care o joci cu mine, de cafiva ani de zile. Ti-am ineredintat copilul meu, fetita mea, deoarece situatia era de asa natur’ ci nu putea ra- mane la mama sa. Ti-ai luat insarcinarea sé ingrijesti de ea, spunand ca o vei creste aldturi de fiul tau, intocmai casicind ar fi copila ta. Ce s'a facut cu ea? Unde este? — Mi-aduc aminte, parcé s’ar fi intamplat ieri, raspunse batranul cématear. Si mama copilului a venit cu dv. si spunea ca fetita s’a ndscut in lipsa sotului siu de acasé si de aceea trebuia sd ascunda copila de ochii dumii. — Da. Si tu ai ascuns-o atat de bine, incat nici astazi nu vrei si spui, unde se giseste. Trebue sa fie mare... Doamne, cum 6$ vrea s’o vad! — Prinfe, eu am facut tot ce mi-a stat in putintéa. Eu nu pot fi invinuit. Nu ma puteti trage la rdspundere pe mine, din prici. necredinfei guvernantei, care a fugit, intr’o buna zi, ducénc cu ea si copila dv. — Dar iu stii unde se gdseste! zise printul, pe deplirt incredinfut de ceeace spune. Pe fafa lui Jani Kipriotis se siaslui un ranjet hidos. — Se poate si avefi dreptate! Printul Poniatowsky nu-si mai putu stapani indignarea: — Asa e ci nu m’am inselat? — Intr'adevar, printe, aveti dreptate. Fata traeste... — Traeste! exclama printul, cu ochii stralucitcri de vucurie. Unde este, spune-mi, unde? Unde pot s’o gasesc? Chipul batranului cimatar lua atunci o infafisare cu a- devarat draceasca. — Ei, vedeti, aceasta n’o voiu spune niciodata! Prinful tresiri, in urma acestui rdspuns neasteptat. Incepu apoi sé tremure din tot trupul, voi s&@ vorbeascd, sd urle, atat de tare, incdt si crape peretii, dar nici un cuvant nu-i veni pe buze, atat de cumplit il dobori nemilosul raspuns al grecului. Iani Kipriotis privi triumfator in ochii printului si cu o pldcere diabolici, mai repeté odata crudele cuvinte: — Nu, niciodaté nu va voi spune, unde se gfsesie! — Omule, isbuti printul, sa ingdne, in cele din urmé de ce ma chinuesti?24 .— Asa ‘trebuie sa fie! — Iti dau o suta de mii de ruble, dacd imi spui. —- O suté de mii! Hahaha! rase Kipriotis, batjocoritor. ~~ Doua sute de mii! Raspunsul fu din nou un hohot de ras. — Cinci sute de mii! Iani Kipriotis rase din nou. — Un milion de ruble! ~ Chiar daca mi-ati da o suté de milioane si tot nu vas spune! Atunci pumnul puternic al printului Poniatowsky se ri dicé in aer. In clipa aceea ins, uga oddii vecine se deschise, ca smulsd din {af4ni si in pragul ei se ivi Stanislau Rimsky Ye Peruca albi, barba, mustafile false, pflaria, suha, rama- seré in camera de alaturi. In pragul usii aparuse Stanislau Rimsky, Vulturul Morfii. Dintr'o singuré sdrituré fu langa prinjul Poniatowsky $i prinse mana, care voia sé loveasc&, — Printe, gandifi-va la ceeace faceti! Nu trebuie ca ba~ tranul acesta mizerabit sé ducé taina cu sine in mormant si apoi, nici nu se cade ca un Poniatowsky sa-s3i murddreascé mai- nile cu sangele unui asemenea pacatos! ~— Cine esti d-ta? intrebaé printul, foarte mirat. — Lucrul acesta nu are nici o insemniatate, in dlipa de -Faté, Avefi incredere in mine ca, voiu sti si scot dela el taina, pe care n’a vrut sf v’o desvaluiascd dv. Prinjul Poniatowsky era din ce in ce mai uimit. ~— Domnul men, d-ta ai afflat acuma o taina, cere... Rimsky il intrerupse. , ~~ Nu trebuie si va ingrijorati, din pricina aceasta. In toaté Polonia nu veti gasi un al doilea om, care sa-1 stimeze si sa-l iubeasci pe printul Poniatowsky, mai mult, decat mine! Fiti pe pace! Taina dv. este sfanta inaintea mea! — Dar aparitia aceasta, neasteptatii, casicind ai ti ré- sarit din pamant!.,. Spune-mi cel putin cum te numesti, va sé stiu, pe cine s& cinstesc in tovarasul si prietenul meu ne- asteptat! -~- Nu cAstigati nimic, cu numele meu! Lucrul de capetenie este, sd-1 facem pe acest tictlos batran, si vorbeasca. Si cu voce tunitoare, se intoarse spre Tani Kipriotis: ~—- Vorbeste! Camatarul se uifa incremenit la necunoscutul, care se ine drepta acuma inspre el, cu pasi hotaraji. In ména lui Stanislau Rimsky se ivi un pumnal cu pra< selale de fildes, al carui varf ascutit il indreptd spre partea stangad a pieptului lui Kipriotis. Inspdimantat de moarte, gre- cul fécu cativa pasi inapoi, dar Rimsky se finu dupa a si pumnalul se injeneni in vesmintele greculni.25 Pe fruntea cimiitarului se ivira broboane de sudoare, Varful pumnalului strapunse haina. — Vorbeste! Iani Kipriotis simti varful pumnatului pe piele. — Vorbeste!!! Si atunci grecul ingana, cu voce slabi, tremurdtoare: — Spun... totul... totul... numai da-mi drumul nu ma ucide. Fata prinjului traeste... am ascuns-o... fiindcd.. Afaré se nascu o giliégie ciudaté. Un tropat de cdi, urmat de lumina mai multor faclii aprinse pe neagsteptate. Tofi trei se indreptard uimiti, inspre fereastri. Priujul Poniatowskg, care ajunsese cel dintai acolo, strigd: — Cazacii! Au impresurat casa... Rimsky sari gsi el la fereastra. In feja portii castelului se adunaseré fapturi negricioase gi la lumina fcliilor aprinse, Vulturul Morfii zaci mai multi cai, ineadlezsti de cazaci. Prinjul Poniatowsky se uita nedumerit Ja Rimsky. ~~ Pe cine cauté cazacii? Rimsky raspunse linistit: — Vrefi sa stifi, prinie? Si dupd o sovdire de cateva clipe, vazand privirea in- trebatoare « lui Poniatowsky, raspurse: -— Pe mine! — Dar cine esti d-ta? Rimsky se finclind curtenitor, in fata printului: — Sunt Stanislau Rimsky, Vulturul Morfiil CAP. 9 Vanatul incoltit. Prin p&durea dela Grodno inainta fluerénd un birbat voinic si lat in spete. zz De as ajunge odata, spre a o putea imbrafisa pe Libusa! ofta ‘el, apoi isi grabi pasii si peste o junritate de ceas, zari moara asezata in padurea dela Grodno. Prin una din ferestre stribateau razele unei limpi. Fafa caldtorului se inseninad si mai mult. El ciovani in fereastré, apoi batu la usd, dar nu primi nicitn raspuns. Intra in casd, parandu-i-se ciudat, cd, usa nu fusese ineuiaté: O striga pe Libusa, dar neprimind niciun raspuns, deschise si usa odaji vecine, unde ii ziéri pe morar, zacind la paimant, cu. trupul Jegat cobzi, cu un clus in gura. Dembo, c&ci el era, isi facu semnul crucii, apoi fara sé mai stea pe génduri, taie franghiile, cari Tegau mainile gi picioarcie morarului si-i scoase calusul din gura. Cel dintai cuvant al Wi Dembo fu: — Unde este Libusa? strigd flacéul si vézand cé morarul26 se sbate dupé aer, din pricina calusului, care-i ingreunase: rasnflorea, ii duse la gura propria sa plosci. — Bea putin gi te vei linisti! Morarul trase cateva inghifituri 2dravene, cari ii facura bine, nu numai Ja riisuflare, dar si la slarea sufleteascd in care se qisea, apoi, deschizénd ochii mari, ca si cind deabia acuma’ l-ar fi zarit pe Dembo, intreba, mir AH — Dar tu cum ai ajuns aici? — Lasi asta acuma si mai biue spune-mi unde se gaseste Libusa si ce s’a intémplat cu tine? — Dumnezeu te-a trimis, zise niorarul — dac& nu veniai tu, fara indoialaé ci ma inabusam! Blestematul acela mi-a varat cdlusul fn guré, de si acuma.., brrr,. ma trec naduyelile cand ma gandescl — Dar spune-mi odatd ce s’a intimplat?- — Libusa a fost rapita! — A... fost... rapita? ingan&é Dembo, ca lovit de trasnet. Tl ucid pe acela, care va indrasni s@ se atinga de ea! Si ochii ii Juceau: ameninfitor. — Si cine a rapit-o? intreba el, apoi, asteptaind raspunsui, cum isi asteapta fiara salbaticaé prada. — Cine? Cel mai puternic, cel mai temut om din im~ prejurimi... — Stanislau Rimsky... Vultural Morfiil Dembo tresiiri. — Asgadar, intr’adevar atat de temut s& fie omul acesta? Dar, pe Dumnezeul meu ca ma voi rdsbuna si nt ma voi linisti, pant cand nu i-o iau imapoi pe Libusa. — ‘Atunci, grabeste-te, Dembo, caci fiecare clipa este pretioasa. — De ce? Cee cu ef? Unde este? Unde a dus-0? Ca un puhoi asa iegeau intrebarile din gura lui Dembo. Morarul se incrunta si privi in pamant. — Este in castelul boerului din Grodno si tu stii ce inseanma ca o fata si calce pragul casei Ini Iani Kipriotis. — Doamne, dece m’ai Jaésat sd traesc, spre a auzi gro- zavia aceasta? urla Dembo, nebun de durere. Dar ma duc! Ma duc! Chiar dacd ar trebui s& daram cu pumnii zidurile castelului din Grodno si tot o voi scapa pe Libusa.., Si se si usti afaré din casa. Dar strigaétul moraralui tf opri din dram. — Dembo! —— Coley — Vino-fi in fire! — Ce vrei sa spui? — Aleatgé cat poti, Ja Grodno si vesteste jandarmii ca, Vulturul Mortii se giseste prin imprejurimi. ° Lui Dembo ii pairu bun sfatul si vru s-o ia din loc, cand morarul {1 opri din not. — Nu te grabi, cdci nu ti-am spus totul!27 — Ce mai este? — La Grodno sunt pufini jandarmi si nu se stie, daca Vulturul Morfii nu este insofit de toaté ceata Iui de banditi. Fugi mai departe, Ja Ostrolenco... — La ce bun? -— Acolo este o companie de cazaci... De mult umbla ei dupa Rimsky, dar pana acuma nu 1-au prins in bataia pustii... Ei, acuma te poti duce! Dembo iesi din moara ca un glonte si o lu& la goand spre Grodno, La cea dintéi casi imprumuté un cal si asa se duse pana la jandarmerie. ~- Vulturul Morfii este in castelul boerului din Grodno! — strigd el si porni mai departe, spre Ostrolenco. Dembo era un cdlaret minunat, stétea bine in sea si se pricepea sd iuteascé pagii calului. Ajungand in tabara cazacilor, la Ostrolenco, armdsarul era numai o spuma, iar el, cézu istovit in bratele unui ostas. — Spune-i comandantului cé Vulturul Mortii se gaseste in castelul boerului dela Grodno. Cazacul nu astepti sd i se spund mai mult si o lua fa goana. F Peste cateva minute numai, dondzeci si patru de cazaci inarmafi pana in dinti pornira la drum, in frunte cu locotenentisl Vasili. — Dafi pinteni cailor! isi indemna el oamenii. De data aceasta si nu ne mai scape vanatul! Si in curdnd, cazacii inconjurara castelul, iar locotenentul Vasili batu in poarta cu patul pistolului. Ajungand la fereastr’, Rimsky intelese indatié, cum sta- teau lucrurile, dar pe fafa lui nu se putea citi nici urma de teama si se purta linistit si curagios si mai departe, ca si cand nu despre el ar fi fost vorba, ci despre o a treia persoana, de care nucl lega nirciun simfamaént. — Printe, zise el, adresandu-se Iui Poniatowsky, pentru sigurdénta dv. personald, nu-este bine ca, indaté dupa intoarcerea . in patrie, s& fiti vagut in tovarasia, mea. Dusmanii dv. s’ar folosi de acest prilej, spre a spune ca nu intamplarea ne-a adus Jaolalté. ci cé ne~am dat intalnire, spre a pune fa cale revolutia poloneza. Prinful péali. — Ai dreptate! Dar nu face nimic! Imi iau raspunderea! — Stiam ci acesta va fi raspunsul; dar nu trebuie sa uitafi cd, nu este. vorba numai despre persoana dv. ci si de Polonia. Nu trebuie ca scumpa noastra patrie sd-si piarda pe cel mai mare fiu al su, in ziua, in care si l-a recastigat. Nu trebue’ sé fifi gasit aici, de cazaci! Urcafi-va, iute, in etajui al doilea al castelului si ascundefi-va acolo, pe undeva. Mai tar- ziu, Ja cel dintai prilej prielnic, parasifi ascunzaitoarea si castelul. — Dar dacé vor scotoci castelul? Vulturul Mortii* zambi.28 — Cred cd lucrurile nu vor ajunge pind acolo! Voiu aves eu de grijé sé ingel supravegherea cazacilor. Prinjul Poniatowsky urmé sfaturile Ini Rimsky, in vreme ce in poarta castelului din Grodno cazacii incepuri s4 loveasca acuma cu paturile armelor. — In numele tarului, deschidefi, sau spargem poartal! — se auzi glasul poruncitor al locotenentului Vasili. Rimsky se uité la boerul din Grodno. — Ridica-te! In mana Vulturului Mortii Juci din nou pumnalul ascntit si Jani Kipriotis socoti ci era mai cuminte si se supuné De runcilor lui Rimsky, fara nici o impotrivire. — Iute, fa fereastra! Tani Kipriotis se indrepté spre fereastri si Rimsky se ascunse in spatele tui. — Acuma bagd bine de seama. Deschide fereastra si sa spui, cuvant cu cuvant, ceeace-fi voi sopti eu! Daca vei incerca s& ma trédezi, fa cel dintdi cuvant ifi strapung inima, cu pumnalul acesta! Ai infeles? Stipanul castelului din Grodno se supuse, deoarece stia ca Vulturul Morfii nu glumea si isi ducea Ia indeplinire toate ameninfarile. Cu maini tremurande, el deschise fereastra. 7 ~~ Cine sunteti si ce vreti? De ce imi turburafi linistea? ~— sopti Rimsky si Kipriotis repeta intocmai cuvintele sale. — Deschide poarta; boerule, raéspunse iocoterizntul Vasili,.. fiindcé ni s’a spus ci Vullurul Mortii se ascunde fa castel. — Afi inebunit? Cum sé ajungd Vulturul Mocfii in casa smieaP ~~ Totus mi s’a spus ca este aici... — Bine, locotenente, dacd vrei, vino sus si scotoceste cas~ telul! Pe d-ta te giizduesc chiar, cu dragé inima. Oamenii insi, lasafi-i jos, s4 nu-mi murdareascé covoarele, cu cismele lot murdare, ~— Spune s& se deschida poarta, boerule si vin! — Ti-o deschid chiar eu! Rimstsy il trese de halatul de noapte. — Pleaci dela fereastra! sopti el si, vrand nevrand, Ki- priotis trebui sf se supund puternice’ smuncituri. % Apoi; Rimsky il trase in odaia vecini si mai inaihte ca batranul camatar sé-si fi putut da seama, d ceeac? se petrece cu el, il lovi cu atata putere peste obraz, incdét Kipriotis se lungi la pamant, fara cunostinjd. In urma, totul fu gata, in cateva clipe. Lua halatul de noapte depe umerii batranului, ii Iua- si tichia impopofonata de pe cap si dupa ce-gi asezi din nou peruica si barba cérumtaé, se imbrdcé cu ele si porni pe trepte. in jos. Ajungand in curte, imita pasii tarsaiti ai batranului Ki- priotis, ba din cand ip cand, mai si tusi. Dupa aceea asezi cheia in broascd. Poarta se desciise si locotenentul Vasili intra in curte; Iuaénd-o inainte, cn past. eegrabifi, in vreme ce Rimsky incuie poarta in urma lui. Apoi se 1u& dupa locotenent; pe care-l ajunse pe treptele castelului. — Nu te supara; boerule — ise adresi acolo, locote- nentul Vasili — ca fi-am turburat somnul. Se poate ca nici d-ta sa nu stii. cd temutul bandit, se giseste in casa. Rimsky raspunse cu vocea seaci a stdpénului castelului. — Dar nu v’a minfit, cine v’a spus aceasta... asa este... Cu aceste cuvinte isi uruncé deodata halatul de noapte de pe umeri, isi smulse peruca si barba falsé si urma, cu glasul lui tunator, in fafa locotenentului incremenit... ~— ‘Fiindeé Vulturul Mortii se .gaseste aici! Si mai inainte ca locotenentul de cazaci sd-si revind din uluire, il culci Ia pamaut, cu o singurd lovituré de pumn. Apoi il desbracd de tunica, de manta, ii lué chipiul din cap, sabia dela sold si peste cdteva minute, toate acestea erau pe trupul lui. In urm’, fara sa-si piarda calmutl, porni spre iesire. Nu prea departe de poarti, el vorbi din nou, dar asa, ca sé fie auzit si de cei de afara: —— Inca odata te rog, boerule, nu te supira! Ne-am inselat... Mai facu doi-trei pasi; ajunse Ja poarti si trecind pe sub ea, se indrepté grabit spre calul locotenentului. Un plutonier il intrebi: — Domnule locotenent, nu l-afi gésit pe Vulturul Mortii? — Si-au batut joc de noi! — raspunse Rimsky, sdrind in sea. Apoi dadu pinteni calului si citiva pasi merse incet; peste cateva clipe ins&, isi vari pintenii din nou in pantecele animalului, pornind in goané nebuna. In rastimp de c&teva secunde, departaren dintre el si cazaci, fu de cafiva zeci de pasi. — Cazaci! — strigd el, cdt il ajuta vocea lui ragusit& Puneji mana pe el! Punefi mana pe el. E Vulturul Mortii.,. Locotenentul vostru zace in nesimfire, in castel... Dar un minut mai tarziu, se desmeticira. Fereastra castelului din Grodno se deschise din nou si in cadrul ei se ivi chipul speriat al lui lani Kipriotis, — Cazaci! striga el, cat il ajuta vooea lui régusitaé. Puneti mana pe el! Punefi mana pe el. E Vulturul Morfii... Locotenentut vostru zace in nesimfire, in castel... Cazacii nu.mai stiau ce sé faci de spaima. Cativa din ei alergard in vestibul; unde d&dura intr’adevér peste locotenentul lesinat. Ceilalti diduri pinteni cailor si por~ nird in urmarirea Vulturuiui Morfii- Din o@nd in cand linistea noptii era strahiituté de cate o detundtu:d de pistol. Impuscaturile nu-l supdrau pe Rimsky. Cateva gloanje tre- curaé chiar pe janga el, dar Vulturul Morfii nici nu le baga in seama. El isi indrepté calul spre paraul iute si lat din apropierea© 30 Grodno-nltd. La Jumina Imei apa sclipea ca o mare de pietre prefioase. ~— He-opp! strigi Rimsky si parcd ar fi avut aripi, ar- a sburé peste paérau, cn o saritura vrednicd de toata anda. : Vulturul Mortii ménga@ie cu mulfumire grumazul destep- tului si istefului animal. Apoi man& mai departe. Peste citeva clipe ajunse si cel dintai cazac la parau si voi si sari peste el. Dar calul sari prost, aluneci depe malul celalalt si cazénd i pérau ingropa sub el. pe cialaref. Al doilea cal se opri pe {arm si nimic in lume nu f-ar mai fi putut sili sa incerce isprava, in care tovarasul sau o patise atat de riu. Apoi venird si ceilalfi cazaci, cari se trudira sa-si salveze tovarisul prabusit. Nici nu se mai gandeau la urmarirea Vul- turului Mortii. Acesta se indepirta ca vantul. Stia ci nu mai este urmarit, ci nu trebuie si se mai teama cd, va fi prins, dar mai avea mult de mers, fiindcd voia,si se intoarcé la prietenii sai, cari il asteptau in pestera din padu- rea Zlepitnak. Mana mereu, dar calul obosea, vizind cu ochii. Goana nebur na il istovise, si aproape ca nu-si mai putea tine c&léretul in spi- nare. Dar Rimsky fl imbérbata, il gonea, mai departe. Deodaté insé calul se prabusi la pimant gsi calareful cizu cat colo. Intr’o clipé Rimsky fu in picioare; nu tot asa si calui... La cativa pagi se gasea um han, in care se auzise sgomotul caderii. Usa se deschise si hangiul se ivi cu un felinar in mana, la razele céruia zdri calul, ce zacea in mijlocul drumului. Apoi il vaézu si pe Rimsky. — Ai patit ceva, stipane? strigi el, speriat. — Eu nu, dar calul! Mi se pare ca si-a frant gatul. ~~ Intré in han, stapane si odihneste-te putin! — Mi-ar trebui un alt cal — raéspunse Rimsky — cu care sa pot calatori mai departe. — Poate ci-ti voi face rost. Dar acuma intrdé in lian, sa bei un pahar cu vin, in urma spaimei ce ai tras. Rimsky primi invitatia si intra in han, la lumina caruia han- giul observé stralucitoarea uniforma de ofiter de cuzaci a ca-~ laretului. Din clipa aceea omul deveni si mai curtenitor si-i dadu calaretului din cel mai bun vin, pe care-l avea in pivni{a. Intr’un colt al hanului, sedean la o masa vreo trei pattu servitori in livrele de Jachei. Ne mai fiind alti oaspeti, acestia atraseré indaté luarea aminie a Vulturulni Morfii. In schimb servitorii nici nu bagasera de seamii sosirea noului venit, atat de cufundati erau in jocul lor d2 zaruri. Hangiul se indeparta pentru cateva clipe, in care timp Rimsky gusta din vin. Dupa peripetiile ultimelor ceasuri, bautura aceasta' _ 3 ii facu foarte bine. Era la al doilea.pahar, cand intra hangiut. Rimsky il intreba: — Ai cui sunt Jacheii aceia, cari joaca zaruri in, colt? — 0, tdiucd, ai unei doamne ‘foarte sus pusi! ~~ Ai unei doamne? ~ repeta el, curios. — Asa, zu! Vine dela Varsovia.si e in drum spre Rusia — Cine poate si fie? Numele i-l stii? — Cum sa nu i-l stiu! Printesa Fedora Feodorovna. Rimsky nu putu sé-si ascunda uimirea.., — Fedora Feodoroyna!... exclama el, — O cunosti cumva, tatuci? —- Am auzit vorbindu-se de ea. — Nu m& mir. La Varsovia era o personalitate foarte cunoscutti ! : — Cum asta? : — Pai nu stii ci Ia Vargovia Jocula in palatul guvernato- rului gi ca Gorciacov... Hangiul se opri deodata. Uitase ci vorbea cu un ofifer rus si trancdnise despre lucruri, cari puteau si-i mai aprinda paizle in cap. In m‘j'ocul frazei intrerupte, ramase cu privirea speriata, alintita asupra lui Rimsky. Dar. Vulturul Mortii i linisti. — Poli vorbi fara nici o teama, numai haina este ruseasca, pe mine. Inima mi-e polonezi. — Atunci, tétucd, fii de dow! ori binevenit in casa 2a! — Multumesc, Spune mai departe. — Nu stiu, decét ceeace am scos dela servitori. Dela et am aflat ca Gorciacov a cunoscut-o pe prinfesd, cu prilejul unei vizite, pe care a facut-o la Petrograd. Pe vremea aceea prin- fesa era vaduva de curand, dupa o casnicie de céteva sdptamani. Atunci guvernatorul a invitat-o-la Varsovia si prinjesa, care. trecea drept favorita tarului, nu intaérzie sa vie in capitala noastri... — Dar de ce se intoarce acuma? — Servitorii spun c& s’ar fi stricat cdéruta, cu guvernatorut. — Asa? Si de ce? — Vezi, asta n’o stie nici unul din ei. — Si unde este prinjesa acuma? — Sus, in odaie, Doarme. Rimsky dadu din cap, isi umplu paharul, fl goli pané in fund, apoi raémase iar pe ganduri. — Dumnezeu mi-a indreptat pasii inspre hanul acesta —isi zise el. Mi gasesc sub acelas acoperis cu Fedora Feodorovna singura fapturé omeneascd, care poate sd-mi spund, ce Sa in- tamplat cu sdrmana Mioaral Planul lui fu gata intr’o clipa, dar nu voi si dea de banuit trecand de-a dreptul la ducerea lui Ja indeplinire. ' — Bun vin! — zise el, mai dand un pahar pe gat. Hangiul se simfi foarte magulit, dar mai bine ii cfzu, cand . Ofiterul de cazaci inchina cu el. Bauré impreuna, dowd clondire. Apoi hangiul zise:32 — Tatued, si pun caii la carutd, ci totul e in bund ran- “duiala? Rimsky se gandi putin si numai dupa aceca rispunse: -—— Las-o ‘balta! Deabia acuma simt ca, in cadere, m’am lovit” la umar si dealtfel sunt tare obosit, deoarece cdlatoresc de la amiazi. As vrea sé ma odihnesc noaptea aceasta, Hangiul it privi desnadajduit. — Vai, tiétucé, dece n’ai venit mai de vreme? In singura odaie de oaspeti, dosrme printesa. Doar aici sa-ti astern un: patl. — Dar aici mt: ma& pot odihni — raspunse Rimsky. In colf se joacé zaruri si peste noapte poate sé-fi mai pice vreun calator. — Sus, la etaj... am o cémarufi,.. dar aia nu e pentru d-tal: — N’are a face — raspunse Rimsky — numai atat loc sa fie, si ma pot tranti si sA nu ma turbure nimeni. — Pai atata este! — Atunci, si nu mai pierdem vremea. Arata-mi drumult Hangiul lua felinarul in m4na si porni in sus pe treptele de Jemn, cari scarfaiau si trosneau sub pasii Lui. Rimsky if urma., Ajunsi la etaj, hangiul inaintaé in varful degetelor. Bucslas) ii urma pilda, — Aici doarme* printesa — zise hanginl, aratand’ in inne, una din usi — sa n’o trezim din somn! Rimsky se wvité cercetétor In usa aceasta. Apoi rherse mai! deparie, ‘dupa hangin. Acesta se opri, in fata unci usi, asezata nu prea depatte: de usa in dosul cdreia dormea prinfesa si o lumina cu feli- narul. Apoi o deschise. — Asta ar fi, tatucd! 5 Rimsky arunca o privire induntru. — Foarte buna! Dupa aceea hangiul aduse céteva perne, o saltea, o Pee) turé si injghebé un pat pentru oaspele séu. Rimsky se intinse mulfumit. — Asa, hangiule — zise el —~ acuma pofi sit te duci Tinistit. Numai dimineaté si mA scoli de vremet i — Te scol, tatucd! Somn usor! : Usa se inchise incet. Rimsky auzi scarfaitul treptelor sub; picioarele hangiului, care cobori in carciumai. Mai astepta putin, apoi se furisi pe coridor si in varful picioarelor se apropie de usa prinfesei, de care-si lipi urechea. Din dosul usii se auzea rasuflarea requilata a celei ce dormes! Rimsky [ua in mana sténga felinarul, pe care-l adusese cu sites jar cu dreapta apasi pe clanta. Usa se deschise si razele slabe ale felinarului alunecar& o o mangadiere pe chipul femeii ce dormea. Fedora Feodorovna se trezi. Cand vazu faptura unui birbat striin, vru sa fipe, dar fipatul ii fu indbusit de exclamatia uimirii: — Rimsky! Vulturul Mortii se inclind curtenitor, in fafa frumoasei femeh:33 ~ Prinfesi Fedora Feodoroyna este o mare cinste penttu mine, c& m’ati recunoscut. — Cum si mu te recunosc... mu te voi uita niciodata!... Dar cum ai ajuns aici — intrebi ea, dupi pufind rasgfindire, adiugand numele popular al voinicului — Vultur al MortiiP — De data aceasta porecla nu se potriveste, printesil N’am venit ca dugman, ca Vulturul Mortii... acela care se gaseste inaintea dv. este Stanislau Rimsky, care si-a Iuat ingdduinta de a va intreba... — Ce? — Tertati-mé, cé, v’am turburat somnul, dar altcineva nu-mi poate spune ce s’a intamplat cu Mioara Coméneanu, iubita mea... — Pentru care fi-si primejduit viata? — Pentru care mi-as mai primejdui-o incé de o sit de oril Adanc miscat4é, Fedora Feodorovna, se uita in ochii voinicului. — Fii tarel... A murit! — Dumnezeule! exclamaé Vulturul Morfii, edanc indurera. — Nu se simfea bine nici, cand a fost dusé in casa de nebuni. Dupa cateva zile am fost instiintata ci se imbolnavise greu, din pricina celor suferite in timpul din urma. Boala ei insa, nu tine, decat trei, sau patru zile si o rapuse.. .— Saérmena Mioara! — ofta Rimsky. ~ Sarmana Mioars! — repeté si Fedore Feodorovna. Si mie mi-a parut ran, dar gandindu-ma cf avea de ales intre dowd rele, gasesc cA mai bund a fost moartea aceasta, decit cea prin spanzuratoare. — Vai, printesd, nici nu v'am mulfumit pentru bundvointa pe care i-ati aritat-o, scépand-o pe iubita mea Mioara, din ghiarele sangerosului conte Gorciacov. Fapta aceesta v’a asigurat pentru totdeauna recunostinfa gi prietenia Vulturului Mortii. Printesa m&suri cu priviri duioase, trupul voinic al noc- turnului sau vizitator. Vulturul Mortii nu-si putu inm4busi durerea, pe care i-o pricinui vestea morfil iubitei sale; o furtund sdlbaticd ii sbuciuma pieptul, isi mused buzele, dar nu-si putu stapani lacrimile, cari ii napadira ochii. — Rimsky... Vultural Morfii... plange! — ingana printesa. Cuvintele acestea miiriraé si mai mult durerea voiriculul, care cézu in fata printesei, plangand amarnic. . Fedora Feodorovna mangaie parul negru al lui Rimsky. Degetele ei albe alunecau nervoase pe buclele negre, apoi ince- puraé sé tremure. , Rimsky simti ca, degetele acestea tremurinde erau inter- pretii inimei printesei. Mai ales cd cele doud maini fi prinsera , acuma capul si-l traseré mai aproape, tot mai aproape de ea. Rimsky se cutremura. — Prinfesa! exclama el, incercind sé scape. Dar cele dow’ brate il cuprinserd piatimas. - — Cat esti de frumos si de voinic! Niciodaté nu voi uita34 clipa. aceea, cand te-am vazut pe podisca spanzuratorii, ris- tindu-te la Gorciacov... erai intruchiparea rasbvndrii... Cum imi fremura inima, si te vid scadpat! ~~ Fedora Feodorovnal... — Si apoi, in noaptea aceea, in care ai aparut la palatul guvernatorului... eram ingrijaté si-l finui de vorbaé pe guvernator. spre a-fi da vreme sf fugi! — Printesi! — zise Rimsky, ridicindu-si capt, intr’adevar frumos. Cum si ajuns wici? — L’am parasit pe confele Gorciacov. M’am saturat. A tre- Ruit si fug din palatul Ini, spre a putea sai scap. — Si acuma, unde te duci? — Inapoi, in Rusia. Rimsky, vino cu mine... Granifa rm seasc& nu este departe... Nu trebuie sa-fi fie teama,.. te tree en... — Printesi! — zise Rimsky, ca parere de rau, — Ce vrei sii faci cu un om, al carui nume, in lumea din care faci parte tu, este amintit ca al unui réufdcator, ca al unui talhar, vesnic fifiménd dupi prada? — Ce-mi pasi mie! — ra nse printesa, putimasa. — Chiar daca te-at osandi de o suti de ori, chiar dac&i toata lumea ar vorbi dispretuitor despre ting, eu tot te-as iubi! Te inbesc, fiinded esti curagios, esti adevarat bairbat, un erou, ce nu cunoaste teama, te iubesc, fiindcé stiu -~ despre aceasta nu le prea place sé vorbeasci la palatul guvernatorului — c& nu-i lovesti pe aceia cari nu merit sa fie loviti, iar pe oropsifi, pe™ sdraci, pe nedreptititi, ii ajufi. — Aceasta este adevarat. — Deaceea te iubesc Rimsky si de acoza mi-e drag sa ma uit in ochii téi negri ca moaptea, si ma odihnese in brafelc tale vanjoase. Rimsky se smulse din bratele Fedorei Feodorovna si clé- tind’ din cap. — Nu, printesi! Fug, pana cand uu este prea tarziu, pana cand nu ma orbeste patima, pana cand nu ma vréjeste frumusetea ta fermeciitoare! Urma o liniste apdsétoare, dup’ care printesa zise: — Stanislau Rimsiy, ew ifi propun ceva. Asculté-mil Nu departe de granifa polonezi, dar pe piimant rusesc, se ridicd cetatea Rudinului, care e inconjuralé de piduri seeulare. In apropierea cetiitii, se afla un turn péardasit, care este legat de cetate, printr’'un coridor tainic, sipat sub paimdant. Cetatea este a mea, iar despre coridorui subpimdntean, nu otai sfie, decét un singur servitor batran. — Ce vrei si spui cu aceasta, printesé? — Va propun sa vi asezaji tabara in turnul din apropie- rea cetétii, Acolo nimeni nu vi va da de urma, suntefi la ada~ post si vefi avea si voi un acoperis, sub care si va retrage{\ dupa ce va intoarceti dela aventurile voastre. -~ Si nu s'ar gisi nimeni, cine si ne triideze?35 — Iti jur, Rimsky, cf voi iticea, ca un mormant: sf ni batramul meu servitor mu va va trada. ea Stanislau Rimsky ramase pe ganduri. ° ; 4 — Ma voi gandi la aceasta propunere, Fedora Peodarcrma si ma voi sfitui si cu tovardsii mei, sa vedem, ei de ce parere sunt, — Venifi cat mai iute. De indaté ce voi ajunge in cetatea Rudinului, voi ingriji ca pana la sosirea voastré, turnul si 1:6 adus in stare de locuit, pentru.ca Stanislau Rimsku si cu to- varasii sai, sa se simta. cit mai bine. Afaré se cripase de zivi. Rimsky se ridicd, spre a-gi Itu ramas bun, Se inclind si saruté mana prinfesei. Fedora Feo- dorovna fi mai spuse inch odatd: ~ — Nu uita de cetatea Rudinului, ale cirei porti vor fi vesnic deschise pentru tine si tovardsii tail Rimsky parasi odaia printesei, se inapoie in cdmaruta lui si isi imbracé mantaua. De altfel tocmai la. timo, deoarece trep- fe incepuré si scartae din nou si in fafa usii se auzi glasul soptit al hangiului: — Tatucd, scoalé, cici a rasarit soarele! Peste cateva minute, Rimsky sedea in cdruté, —- la care erau inhamafi doi cai polonezi, mici. Hangiul mai vari langd jilf, © sticlufa cu fuic’, apoi céruta o Iua din loc. — Incotro tatucd? — Spre Zlepitiiak! Caruta iesi pe poartaé huruind. CAP. 10 Doctorul Leonida. De ‘un ceas il ducea carufa pe Rimsky, cand in zare se ivirii casutele marunte si albe din Zlepitnak, in dosul ca- rora se intindea negricioasa, pidurea, in mijlocul cireia isi cdutasera adapost tovardsii Vulturului Mortii. Rimsky opri carufa, si porni pe jos, spre sat. .. El isi ridicd gulerul mantalei, chipiul si-! trase tare, peste ochi si asa intra pe strazile din "Zlepitnal, Doua femei, cari veneau in urma lui ¥orbeau atat- de tare, incét fara s& vrea, auzi tot ceeace-si spyneau. — In casa tamplarului e mare tambéldu! Toatd ziua se fierbe, se frige si se spune ci va fi o mumta, cum nu’s'’a ma pomenit ja Zlepitnak! — zicea una din Cealalti -raspunse furioasd: — Mi se strange inima, cand ma gandesc. Pané acima ee bund, dar asiazi, cd a gasit fata bogata n-a -lasat bait — Dar bine, Marusia, ce vorbesti prostii? Cum vrei sa te ia? Tu ai barbat! Doi iti trebuiesc?36 — Nu vreau s& stiu de nimic! Ma résbun! [1 fac eu de ma tine minte, cdte zile va aveal _- Dar Marusia, vino-ti-in fire, femee! Mai bine coace-i si tuo turté,; cum se cuyine cand se insoaré cineva... — Turta e gata. Si e o turté, cum ou va mai fi altal E pentru mire! — Ei, atunci nu esti tocmai asa de manioasdé, dupa cum vrei sé arafil — Nu. Dar as vrea ca ticilosul ala de Rimsky sé-1 scar- mene putin! — Cum, nici cu Vulturul Mortii nu te ai bine? — Cum wei s4é ma am bine, cand alaltderi tovarasii Jut s’au Iuat la harfa cu tata? — Primarul? Vezi ci, dacé tu il osandesti pe Vulturul Morfii, cei din sat il urcé in slava cerului caci, tocmai cand tatél téu voia sd-i vandd bietului Petrov gi perna de sub ca- patai, spre a-i incasa birul, numat iaté ca se ivese tovarasii tui Rimsky si-l iau pe primar la goani.... — Nu ie teme ca si Vulturului Mortii o sa-i fuga odata pamantul de sub picioaret Nemernicii de teapa lui nu mor niciodaté de moarte crestineasca! Cele doud femei se oprird si Marusia isi lui ramas bun dela insotitoarea sa. — En ifi spun, Marusia — zise femeea care se indeparta .— vino-ti in fire, trimite darurile pentru nunta si nu te mai- gandi cu urd la Niculai. — Darurile i Je trimit, dar de iertat, nu-l iert! — ras- punse Marusia, cu o ciudaté apasare, pe fiecare cuvant. Apoi intra in casa. Rimsky se uiti bine la casd, apoi tsi grabi pasii si se indrepté spre paddurea de langa Zlepitnak. Ajungand in pestera, care intre timp fusese randuita ca o locuinga, el le povesti tovarisilor sai, parerea pe care o avea fata primarului despre ei si voinicii hotarard s& se razbune. E vorba niumai de o gluma nevinovaté --. zise Rimsky..— Tu Severin, impreuné cu Micislav, vd veti aseza la panda in jurul casei. Marusia va trinite daruri de nunta si voi vefi in» griji ca aceste daruri sad n’ajunga la casa tamplarului, ci aici, ca sa sarbdtorim si noi, nunta lui Niculai! — Minunata idee! Nici cd se putea o résbunare mai buna! Ludovica se amestecd si ea in vorba. — Soseste la timp, fiindci si asa proviziile sunt pe srarsite. — Atunci — zise Rimsky — Severin si Micislav, ingri- jiti ca in seara aceasta sA avem mancare dela nunta! Cei doi studenfi se imbracaré gsi pornirai spre’ sat. In urma descrierii lui Rimsky, ei gasira casa, fara multa osteneala si cum in fafa ei se gasea o carciuma, nici panda nu le fu prea trudnicé. Se asezara, deci, la o masa, de lingi fo-au reastra ' si in vreme ce-si umpleau paharele cu vim, mt pier- durai o clipa din ochi, casa Marusiei. Indata, dupa amiazi, se si ivi Marusia, in tovarasia unei servitoare. Intr'o mana, servitoarea tinea un cos, plin cn bau- turi si gAncdri alese, iar in cealalté, o turt’ mare, impodobita cu flori de zahar, asupra careia Marusia ii utrase fetei o deosebita luare aminte. Servitoarea porni Ja drum si femeea o urmari din ochi, catva timp, spre a vedea, dacé nu cumva scapd turta atét de mult temmtd. Apoi intra in casa. Severin si cu Micislav socotira cd, sosise timpul sd pa- seasca la indeplinirea planului lor. Pardsiré carciuma, iesira in stradé si se repezira dupa fata. Servitoares mergea incet, de teamai s& nu scape turta, asa ca, cei doi studenti o ajunseya din urmé, foarte curand, — Tii! Dar nostins fata! — zise Micislav, ajungand in apropierea ei. Fata isi intoarse capul si zambi. — Z&u, cd si mie-mi place! —~- zise si Severin. — Mi-as da cinci ani din viata, numai s’o pot saruta!l Fata se wit’ inapoi din nou, dar in loc de zambet, isi sooase limba Ia Severin. Dar in urma miscirii prea grabite, turta i se legand in mana si cddea la pamfnt, daci Micislav nu-1 sirea in ajutor. , Dar studentul prevdzuse cd asa se va intampla, si cand sosi momentul, prinse turta, care urma si se prabuseasca. — Ma omora — zise fata, tremurand — daca scipam turta. Mi-a spus sé am griji de ea, ca de ochii din cap, fiindca aceasta este turta cununiei, din care va guste mai intai mirele si mireasa. — Atunci, fetito — zise Micislav, zimbind — dac&i st&~ pina fa fine ataét de mult la turta aceasta, nici nu fi-o mai dau pe mana, ci ti-o duc eu. Severin lua cosul de urechi. — Yar eti voi duce cosul — zise el — ¢ prea grou pentru bratele tale gingase. Fata se itvoi ca si Severin sa-i vind in ajutor, fara sa banuiasc& ceva, Acuma cei doi studenfi mergeau unul deo parte, altul de ceajalté, trudindu-se s’o tina de vorbi pe fata. Aceasta ora In culmea fericirii, fiindcd isi gisise deadata, doi cavaleri. Deodatd, ajungénd in dreptul unei ulicioare, care o lua * {nspre padure, Severin ii intinse fetei mana. -~ Acuma, Duminezeu cu tine, eu o iau pe aici! Micislav isi Jué r4mas bun si el. -- Si eu ma duc cu prietenul meu. Si amandoi o luara inspre padure. La inceput fata ramase aiurita, de uimire. Mai tarziu, démdu-si seama de ceeace se petrecea in realitate, incepu sd jlpe, ca din gura de sarpe si sa fugé dupa cei doi studenti.38 — Turtal... Cogull... — Porumbita mea — ii zise Micislav, mangaindu-i obrajii. cand ajunse langé ef — ifi pare riu cd, vom marca noi, aceste bucéfele mai bune, in loc sa le méamance mirele, care va aveg atata, incat maine si porcii se vor desfata cu turti? — Nu-mi pare rau, — raspunse fata — dar stipina ma face una cu padméntul, daci nu duc darurile la casa ¢4m- plaruluit — Fii cuminte, fetijo! si spune-i ca 1e-ai «dus. — Dar daci mai tarziu se va dovedi cé am mintit? — Atunci spune-i cd Vulturul Mortii a sarit la tine, fi-a luat cogul si turta si te-a pus sa juri ci nu-I vei trida... — Asta o s’o creada... cici mereu il blestema pe Vul- turul Mortii. — Ei vezi! zise Micislav, sdruténd-o in sbor si pornind. iute dupa Severin, care si intrase in padure. Ajungandu-l, in- cepuré sé radi amdandoi. — Nici nu ma asteptam s& iasi atat de bine! — zise Micislav. — Tu ai cucerit nu numa! turta, ci si fatal — raspunse Severin, care mangaia cu priviri lacome turta, ce fagdiduia sa fie intr’adevir foarte gustoasé, Ii si arita lui Micislav, care acuma ducea cosul, caf de frtiimoase ¢rau podouwbele de zahar, asezate pe ea. — la te uité, cit e de artistic alcituité! Ce gustoasé trebuie si fie! Zéu ca ar fi fost pacat si lasim o buciticd atit de bund, pentru burtile nemdncatilor, dela nunti. Spunand acestea, lua trandafirul de zahiir depe turta si-] inghiti, cat ai clipi din ochi. ~- Cel pufin spune-mi si mie, daci a fost bun? — zixe Micislav, razand. Dacd nu mai pot manca din el, miacar sé stiu ce gust avea. — Grozav! — zise Severin, plescéind din limba. In curand apoi, ajunseré 1a ascunzitoare, unde merindele fura date in grija Ludovicai, care avea camara pe mani. Dupa aceea, barbatii se lungird pe pieile de urs, asezate intr’un colt al pesterii — amintiri din vandtorile facute prin pi- durea dela Zlepiinak —si isi aprinseré pipele. Rimsky povesti tot ceeace facuse in timpul cat lipsise din pesteré iar Dan Dragomir istorisi ispravile celor riimasi in ascun- zatoare. Apoi, mai iuand cate o inghitituré din plosca ce fusese asezatii la indemand, incepuré sé facé planuri pentru viitor. Numai Severin vorbea neobistiuit de putin. Nu-i mai placea nici vinul, nici pipa si acum era rosu, ca focul, acuma semana cu o coalé de hfrtie, La inceput se feri, si nu fie observat de tovarasii séi, dar peste cdteva minute orice trudé ii fu in zadar. — Ei, Severine, ce e cu tine? intreb’é Rimsky, vazand ca grasuliul student isi lasi capul intr’o parte.39 — Nu stiu... gemu Severin — dar mi-e tare rau! Micislav incercii s4 mai glumeascd: — Nu te mai imbolnavi, Severine, cici atunci nu minaned — Turta.., turta.. gemu Severin, cuprins de dureri. — Ce tot avefi cu turta aceea?... intrebé Rimsky. — Lui Severin i-a placut grozav turta de cununie si i-a si muscut depe ea trandafirul de zahar, pe care trebuiau sa-i manance mirele si mireasa — raspunse Micislav. — Atunci stin cum stau lucrurile! — striga Vulturul Morfii, speriat. — Nu mai incape nicio indoiala ca podoaba de zahar a fost otravita si Severin a mancat din ea! Studentii se uitaré ingroziti unul 1a altul. Si c& banuiala lul Rimsky era intemeiaté, aceasta o dovedea si imprejurarea ca, Severin se svarcolea de dureri, fata i se schimonosise, la gura ficuse spuma gi se vaita ingrozitor. — Trebue sa-1 scipim! — strigié Rimsky. — Jute, un doctor, care sd-i dea contra otrava! — Dar unde gisim acuma un doctor? — se tangui Dan Dragomir. — Stafi aici, langi el. Ma reped eu pand la Zlepitnak! In clipa urmatoare isi arunca pelerina pe umeri, isi puse c&clula in cap, fsi vari pistoalele la bréu si pirasi ascuzatoarea. Isi dédea seama cd isi luase o insdrcinare foarte grea, deoarece doctorului, care urma s4 vind in ajutorul Ini Severin, fu-i mai putea ascunde taina pesterii si odata secretul acesta desvaluit, erau tradati si ei. Dar viata lui Severin prefuia mai mult decat o ascunzitoare, oricét de bufid ar fi fost ea. In Zlepitnak nu se gdseau doctori. Rimsky auzise insd vor- bindu-se de unul, care se asezase in ruinele cetéfuii dela mar- ginea satului si care ii ura pesemne pe cei bogati, caici nu-st punea stiinfa, decdt numai in serviciul oamenilor saraci, dela earl nu lua niciun ban. Vulturul Mortii alergi deci, de-adreptul spre ruinele ce- tafuii, unde ajungénd ,incepu sa strige: — Doctore Leonida!,.. Doctore Leonida! Zidurile pe jumatate prabusite ale cetafuii trimiserd inapoi strigatul Vulturului Morfii, pe care acesta il repeta indata: — Doctore Leonida! La acest al doilea strigat, o fdsie de lumina se ivi pe unul din ziduri, la inaltime de un etaj si o voce metalicdé intreba: — Cine ma canta? — Am venit ‘si te duc la un bolnav nencrocit! — raspunse Rimsky, indreptandu-se spre punctul, de unde venea Jumine In fata‘ lui stétea un tanar voinic, bine legat. — D-ta esti doctorul Leonida? — Eu. Intra inauntru. Rimsky primi invitatia si atunci observa ci, doctorul se eanduise foarte bine in cAteva camere reparate ale ruinatei refAtud, /4uU =-“Qectorul Leonida nu locuia singur. In odaie se mai gasea “6: fat de o frumusete rapitoare, a cdrei masa de lucru era plina cu carfi. Rimsky se inclind adanc inaintea tinerei fete, care abia putea si aiba saptesprezece ani. —— Sora mea — zise dociorul Leonida. — Si acuma, domnul meu, spune-mi, cu ce-fi pot fi de folos? — Doctore — rdspunse Vulturul Mortii cu infrigurare — fiecare clipé de intarziere poate fi fatalal! Un prieten al meu a fost otravit. Ifi cunose principiile si pot -sa te asigur cai este unul din cei mai oropsiti oameni depe paméant. — Cu ce a fost otravit? — intreba doctorul. — Nu stiu. Cred cd ar fi bine sa iei cu d-ta mai multe contraotrivuri. Doctorul Leonida se uité la Rimsky, nu zise niciun cuvant si vari in geanla cateva sticlufe. Dupa aceea se intoarse inspre sora sa. — La revedere, Minerva, — zise el imbratisand-o, — La revedere! zise ea. Asa ma tem, de cate ori te vad pornind la drum... — Nu trebuie si-ji fie teami — raspunse doctorul, zam- bindu-i duios — domnul acesta pare si fie un om cumsecade, asa ca n’ai pentru ce sd-ti faci griji. ~~ Domnisoara — zise Rimsky — va jur cA niciun rau nu i se va intampla fratelui dv. Eu insumi il voi insofi pana acasa. . -~ Si mergem! — zise doctorul Leonida, ldsind pe strain sa porneasca inainte, In urma lor, Minerva incuie bine usa. _ Rimsky o lua inainie si dupa ce iesi dintre ruine, se in« drepta in spre padure. Nu se uiti inapoi, dar simfi c& pagsii din urma sa se réresc.., doctorul nu-l mai urma. Atunci se intoarse. — De ce nu vii, doctore? — Unde ma duci? Intr’acolo nu este decat padure, nici urmaé de casi, sau de alta locuinti omeneasca. — Asa este, dar nu vad pricina care sé te impiedice de a ma uema. Te incredinfez ca te vei intoarce, fard ca cineva sa-fi fi atins vreun fir de par. — Dar cine esti d-ta? — intreba doctorul. — In clipa aceasta nu trebuie sd ne batem capul cu alt- ceva, decit cu viata bolnavului. Asa ci numele meu n’are nicio insemniatate. — Totus, as vrea si stiul — Ei bine, dacd vrei s& stii, cu orice pret, atunci afla ci eu sunt Stanislau Rimsky, Vulturul Mortiil — Vulturnl Mortii?!... — Te-ai speriat? Ti-am spus doctore ci, nu trebuie sa-fi fie frict; fi-am dat cuvartul meu ca nu fi se va intampla niciun rau si pofi fi incredinfat ca te vei intoarce acasd, tot astfel, dupa cum ai plecat. Vulturul Mortii nu gsi-a cdlcat cuvantul, niciodati. Doctorul Leonida raspunse bland: ~— De ce sa-mi fie frici? Mie imi este tot una, dacd techeama Vulfurul Morfii, seu cel mai sdrac dintre mujici. Este indeajuns s& stiu cd bolmavul are nevoie de mine; cu celelalte nu-mi bat caput. Pornira mai departe; fari a mai rosti vreum cuvant. Rimsky se orienta foarte bine prin intuneric si in curand ajunsera la gura pesterii. — Slava Domnului, cipitane, cd ai venit! — exclamé Dan Dragomir, — care astepta la intrarea in pestera. — Ce este cu Severin? — Cred ca se sfargeste, bietul de el! Suferd ingrozitor... — Acuma avem un doctor, care-] va ajuta! Pe aici, dom- nule doctor. Bolnavul era intins pe o bland de urs, in pestera a doua si durerile lui erau atét de chinuitoare, incdt bietul om se-syar~ colea ca un sarpe si rupea cu dinfii blana pe care zacea. Doctorul Leonida ingenunchie langa el. — Linisteste-te prietene, linisteste-te! Din ce fi se trage nenorocirea? tog = — Turtal... Turta! Micislav ii didu l4muriri mai amanuntite, povestind aven~ tura si ca dovadd, aduse si turta. Doctorul tdéie o bucaté din turtd, o [ua in guraé si mes- tecand-o, o gusta timp indelungat. Apoi o scnipé .afara. — Cred ca turta a fost otraviti cu miatragund. Bi, atunci nenorocirea nu este tocmai atat de mare! Cu aceste cuvinte isi deschise geanta, turné mai multe leacuri intr’o ceascd, pe cari dupa ce le amestecé bine, i le daidu lui Severin sé le bea. Acesta inghifi‘cu lacomie, biutura lecuitoare. Dar nici o alinare nu se putu observa si durerile il chi~ nuiraé si -mai departe, pe nefericitul student, a cirui stare desnadajduité incepu sa-l ingrijeascé chiar si pe doctorul Leonida. In cele din urma il Iud le o parte pe Rimsky si-i vorbi in soapta. — Pana acuma efectul trebuia si se observe intr’o ma-~ suré mult mai mare. Ma tem ca turta nu a fost amestecaté cu matrigund, ci cu alfa ofravé, de care nu-mi pot da seama. Si pana cand nu stiu despre ce anume otrevi este vorba, pana atunci nu pot sd-i dau leacul, care sa-1 scape dela moarte! Vulturul Morfii lua o hotarare neasteptata. — Doctore Leonida, mai fine-l in viata, numai un sfert de ceas si voi afla, care a fost otrava! Fara a mai astepta vreun raspuns, o si Ind la goana, pentru a nu se mai opri, decdt in fafa casei Marusiei, unde batu usor in fereastra. : Peste cateva clipe ziri o umbra alba, care se ivi prin jurul ferestrei. Apoi fereastra se deschise si o voce soptitd il intrebi: — Tu esti, Niculai? ~ Eu sunt, Marusial —- rispunse Rimsky, tot in soapta,recunoscand pe fata primarului. Vino pani afara, vreau sa-ti spun ceva! -~ Vin indatd, aumai de nu s'ar trezi batranul! Apoi fereastra se inchise si Rimsky se grabi la poarta, unde se asez4 la panda. Deodaté auzi plesciitul unor papuci de casd si in curand poarta se deschise prin ea ivindu-se Marusia, asa cum se sculase din pat, in cémasé de noapte si cu picioarele goale, cu un sal aruncat doar peste cap si umeri. Rimsky nu sovai nici o clipé. El puse mana pe femee si dintr’o singuré miscare ii arunci in cap pelerina sa neagré si o stranse la pieptul sau cu atata putere, incdt Marusia nu putu nici macar s& se mai miste gi i se parea cd se indbuse. Cand se mai desmetici, incerci sa strige, dar fipetele ei de groazi muriré in&busite in pelerina voinicului. Apoi incepu sa dea din picioare, dar fara sA se sinchiseascd de svarcolirile ei, Rimsky alerga tot mai iute, spre ascunzitoarea din pdadure, in fata cdreia astepta Dan Dragomir. — Mai traeste? — intrebé Rimsky, gafdind. -— Mai trdeste? — dar e prapadit cu totul... aiureazd mereu! Rimsky ‘intra in pester, unde tranti femeea la pamant. — Auzi‘horcditul acela de moarte, de alaturi? — Ce pot eu si-i fac? rdspunse femeea, semeata. — Asculta ce-ti spun! Prietenul nostru a mancat din turta, pe care o menisesi ibovnicului tau, care te-a pardsit si s’a in- surat cu fata tamplarului. Marusia ingalbeni. — Vezi ca, stiu totul! — strigd Rimsky — Doctorul nv-i poate veni in ajutor, decdt numai dacé spui, ce ‘fel de otrava ai amestecat in aluatul turtei... — Dacd a mancat din turta, si-a meritat soartal — ras- punse femeea. — Blestemato! — se rasti la ea Vulturtl Morfii, cu ochi scanteetori. Nu te temi de Dumnezeu, nu te temi de judecata semenilor tii, cari te vor trimite la spanzurdtoare, dacd se va afla ca... — Am vreme sé ma tem atunci cénd voi ajunge acolo! ii taie vorba Marusia, zambind_ batjocoritor. — Atunci, afla — tuna Rimsky, cu glas inspaéimantator — cA ai si ajuns acolo, fiindcd acela, in fafa cdruia te gisesti, este Vulturul Mortiil Semetia femeii disparu ca prin farmec. Se prabusi la pimant, ingroziti si incepu sé se boceascé, . — Vulturul Morfiil... Nu ma ucidel.. Nu te atinge de mine!... = Rimsky se rasti la ea, din nou. — Atunci rispunde la intrebarea meal — Am vopsit trandafirul de zahdr.. cu zeama ciregii dracului!43. : “Rp ei Rimsky alerga: alaturi, unde. doctorul Leonida ingrijen de nav, -— Am gasit! Cu zeama ciresii dracului a vopsit ‘trandatirul de. -zahart strigd el, cu ochii scanteetori de speranta. Doctorul incepu sé caute cu infrigurare, printre _ sticlu~ fele sale: Le lua in mana pe toate, una dupa alta si in’ cele. din urmaé dddu peste cea cdutata. — Ajici el — strigé doctorul Leonida, cu insuflefire si in clipa urmatoare si turnd cateva picdturi in ceasca umpluté pe jumatate cu apa. — Tine, prietene! Beal — ii zise el lui Severin, ridiodnd capul bolnavului si turnandu-i bautura pe gat. Rimsky, Dan Dragomir si Leonida, stiteau in jurul patului bolyavului, cuprinsi de o infrigurare de nedescris, in vreme ce Micislav ramasese in cealalté gaurd a pesterii, spre a o paz pe Marusia. Tofi trei se uitau tristi si abdtuti, cand la doctor, cand la Severin. Miezul noptii trecuse, cand doctorul Leonida se intoarse in spre Rimsky si tovardsii acestuia, vestindu-le, cu bucurie: — Am isbutit si-l scap! Va ramane in viafa! Vulturul Morfii stranse mana doctorului, cu recunostinté. Nu era in stare sa rosteasci vreun cuvant, dar strangerea aceasta de mand, lacrimile cari i se ivisera printre gene, tal- maceau mai bine, decit oricate cuyinte alese, simfimintele su- fletului sau. Rimsky se inapoie la otravitoarea din Zlepitnak si se rasti. — Acuma te pofi duce acasd! — Intr’adevir ma lasi s& plec? — intreba ea, nevenindu-i sii ereadé. Cum, nu mé omori? — Nu te omor, fiindced prieftenul meu a ramas in viataé. Dar nu te voi lisa sa pleci cu mana goala. Iti voi da o amiritine, care sé te impiedice de a uita vreodata, turtd otravita. — Ce vrei si faci? — intreba femeea, privindu-l ins- paimantata. — Micislav, Dane! — le striga Rimsky tovardsilor sai. Punefi mana pe femeea aceasta! " Marusia incepu sa strige, desnaddijduiti si se sbatea ne- putincioasé, in mainile celor doi studenti voinici. — Ce vrei sd faci? Indurare! Indurare! Dar groaza ei nu mai cunoscu margini, cand zdri pum- nalul in mana Vulturului Mortii. Si pummalul cu praselele de fildes se spropia tot mai mult de capul ei. Inca un {ipat inspaimantator si in urma isi pierdu cumostinta. Pumnalul Jui Rimsky alunecd pe gitul alb al Marusiei si dintr’o miscare, taie parul negru, lung pani la genunchi, al femeii. — Asa pedepseau vechii rusi, pe femeile necredincioase! — zise Micislav. — Vulturul Morfii a mentinut acest soi de pedeapsi! —44 sky, privind la femeea lesinatd care fusese pradaté, ‘mai. frumoasd. podoab4.a sa. . Rinisky le facu un semn tovardsilor sai. — Luati-o pe femeea aceasta, si legati-o de unul din pornii din fafa casei sale. Acolo s’o gaseasci sdienii, batjo- corita si umilité, asa dupa cum merit. Dan Dragomir o Jua in.brape si asa o duse pana in sat..Salul si papucii si-i pierduse pe undeva, incé de mult si acuma nu mai era, decdt in camasa. Dar cei doi studenti ii rupserd si caémasa depe ea si o legara goala de unul din pomii din fafa casei. . In urma se inapoiaraé in padure si ajunsi in pesterd. i taportara Vulturului Mortii: — C8apitane, fi-am indeplinit porunca! Doctorul Leonida veghea tot acolo, Ja cdpatéiul lui Se- verin si nu se ridicd de langd blana de urs, decat in zorit zilei, cand putu si vesteasci, cu toatd increderea gi linistea: — Acuma nu mai incape nicio indoiala cé se va insdré- veni. A avut noroc cu constitufia Iui de taur! Un altul in locul Jui, ar fi dat ortul popii! Maine poate sa gsi céléreascd, dacd vreal Doctorul Leonida voi s4 se indepirteze; dar mai inainte Vulturul Mortii il cinsti cu o fuicd veche, de trei decenii, apoi isi Ind si el céciula si pelerina. — Ti-am fagaduit, doctore Leonida cé te voi insofi la intoarcere. Ma fin de cuvént! Apoi, pornira amandoi si cum era si firesc, pe drum mai stituré de vorba. — Acuma pot sa-{i marturisese — zise doctorul ‘Leo- nida — ca nu ma simfii bine de loc, cand am auzit cid am de a face cu Vulturul Morfii, fiindcd toaté lumea mi-] descrisese ca pe un om fara inima, sangeros, ca pe o cépetenie a unei bande de télhari la drumul mare. Dar am avut prilejul sé ma incre- dinjez ci Vulturul Mortii are inimd, stie si simta si nici chiar. lacrimile mu i-au secat din ochi. Rimsky siranse cu recunostinfé mana tindrului doctor. — Iti mulfumesc, doctore Leonida, pentru aceste cuvinte, cari ma ating indoit de placut, fiinded vin dela un om, pe care nu-l leagi de mine nimic, cdruia dimpotrivé, eu trebuie sa-i fin recunoscator, — Am auzit vorbindu-se mult despre d-ta — urma doc- torul Leonida — si stiu si in ce iimprejurari ai fost silit s& iei drumul codrului.., — Atunci nu ma indoesc c& m’ai infeles. — Cu atat mai mult — raspunse tandrul doctor, trist — c& si en sunt un surghiunit, ca si d-ta si nu cred c& soarta a fost mai vitregd cu d-ta, dec&t cu mine! — Dar d-tale ce ti s-a intamplat? —- il intreb’ Rim- sky, atunci. Cum ai ajuns in cuibul acesta, printre ruinele unei cetaéjui parasite?45 — E o poveste mult prea luagd — raspunse docforul — gi apoi, fara nici o insemnataie, pentru d-ta — Te inseli, doctore Leonidal Soarta d-tale ma intere- seaza gi incd, mai mult decat ifi poti inchipui. — Daci nu te plictiseste, iti’ voi spune, cum am ajuns alci. — Te ascult cu draga inima. : Se facu tacere, in rastimp de citova clipe ne mai auzindu-se, dect sgomotul facut de pasii celor doi drumefi. Doctoral Leo- nida isi adunaé gdndurile, apoi isi incepu povestirea: —~ ‘M’am nascut intr'un palat si primii ani ai copilariei mele, am dus o viafi fard grijii Tata insé, era un om rau, crud gi mu avea nimic sfant pe lume, decdt numai banul. Dupaé moartea mamii, mi-am luat surioara si aim fugit dé acasd, itchiriind o odaifé in marginea Varsoviei, unde am trait din lecfiile pe cari le dadeam copiilor celor bogati, pand cand mi-am luat diploma - de doctor. Dupé ce-mi ispravii studiile universitare, m& mutai la Cracovia, fiindci nu mai puteam sa indur starea de lucruri din Varsovia. Tatél meu traia acolo, in apropierea noastré si nici odata, nu s'a gandit micar la noi. Dealtfel toati lumea vorbea cu scarb& si uré de el, asa cii trebuia sd-mi fie rusine de numele, pe care-I puritan. Se Baie cd, tata se imbogatise pe spinarea oamenilor siraci, dar mai mult decaét aceasté im- peejurare, ne durea faptul ci, el era omul cel mai credincios al contelui Gorciacov, guvernatorul fara suflet al Varsaviei. Rimsky tresiri si cu glasul inabusit, alse: — Nu mai urma! Mi se pare ca gi eu il cunosc pe tatal d-tale, doctore Leonida! —_ Ii cunosti? — Nu este Iani Kipriotis, mosierul din Grodno? -— El este! — raspimse tanarul doctor, abatut. Rugsinea ma omoérd, de oiteori mi gandesc ta el si de fiecare data mi se pare ci numele lui at&t de mult blestemat, este intiparit pe fruntea mea, cu litere de singe... Vai, Doamne, ce soarté cum- plita mirai harazit! — Ifi infeleg durerea gsi te plang, din adancul’ sufletului. Doctorul Leonida fécu cu mana un gest de desnadejde. — Si incdé nici nu-l cunosti pe tatél meu, in adevarata lui lumina! Atat timp cAt am trait in lipsuri si nevoi, atat timp, cat painea de toate zilele trebuia si ne-o castigam cu sudoarea frunfii noastre, nici nu s’a sinchisit de noi. Dar cind a aflat-cd eu ajunsesem ui doctor, care castiga destul de bine Ja Cracovia, intr’o buna zi, ne pomenim cu el! — Si ce voia? — intrebd’ Vulturul Morfii, cu infrigurare, — Bine ci am dat pesie voi — ne spumea el. De mult va caut, spre a vd aduce bucurie si noroc. Am pe cineva, care vrea s'o ia de sofie pe Minerva, om bogat si distins. Dacé spune da — si nu vad, pentruce n’ar spune da — atunci fiecare casi va fi deschisi inaintea voastra $i vefi trii, ca doi printisori. » o- Asa ue vorbi tata — urma doctorul Leonida — gi late yput credeam cA intr’adevér avea ganduri bune si gisise ‘barbat vrednic si bun pentru surioara mea. Dar in urma, {° i-am asuzit numele, groaza ma. cuprinse, mania imi biciui Sele, de credeam c& voi inebuni si in prada unei enervari sedescris, l-am dat pe tatal meu afaré din cas. Dar nici cand omi--g parut rdu de fapta aceasta. ~~ Si cine era acela, al carui nume te-a infuriat atat ‘areozav? — intrebé Rimsky. ‘ -- Marius Gersot, secretarul ‘contelui Gorciacov si omul Gel mai credincios! raspunse doctorul Leonida, cu glasul Mturand de manie. «._ —— Marius Gersot? — exclama Rimsky, in prada uimirii, + > Hl cumosti? Rimskg dadu din cap, cu scarba. : — Si tata mai voia ca Minerva s& se miérite cu aces% Oy, blestemat de un popor intreg, cu omul acesta, pe care-l “Aste si de care se leapadd, chiar si cel din -urmé polonez! — Bine ai facut cd te-ai impotrivit! — M’am impotrivit — urma doctorul Leonida — gi scu eastd impotrivire mi-am atras mania lui. asupra mea. Marius iersot n’a renunfat la gandul de a o cuceri pe Minerva. ‘a mutat Ja Cracovia, pentra catva timp si nu pierdea nici an vilej, de a se intalni cu surioara mea. Fireste ci aceasta n’ar u fost cu putinjd, atat timp cat eu eram de fafi. Dar Gersot este © fire nascocitoare si mai amagea pe la case agezate de- arte de locuinfa mea, ca si cand as fi fost chemat de un vinav. Eu nu stiam ce insemneazi gluma, cand era vorba + datoria mea de doctor si porneam de indati ce vreun biet mujic venea la mine, spre a-mi cere s&-I ajut cu’ stiinta mea medicala. n asemenea prilejuri Minerva raménea singura acasd si Masius Jersot se folosea, spre a-i face cate o vizité. Odatd insd |-am prins si atunci l~am dat pe usd afard, spunfindu-i ci a doun bard voi da prilejul si faci cunostings oa varful pumnas lulu mex. ; — Si ce s’a intamplat dupa aceea? — intrebé Rimsky nerabdator. — Intr’o seard, pe cind tocmai ne pregiteam de odihna, : mé pomenesc cu un bun prieten al meu, cdpitanul Wladimiroff, care veni sa-mi spund ca, i s’a poruncit ca la miezul noptii s& inconjure cu cazaci, casa in care locuiam, si ma aresteze si sa ‘mA porneascA indata spre Siberia, iar pe sora mea s’o trimité , la Vargovia. Mulfumitd acestei preventiri, am putut pleca la timp si la miezul noptii, cand cazacii lui Wladimiroff inconjurara lo- 2 ean mea, Minerva si cu mine eram departe. — Atunci vaji mutat aici? ‘ . Doctorul Leonida didu din cap. |. — Am colindat din sat in sat, tremurand in fiecare clipa, . c& vom fi urméariti, pana cind am ajuns la Zlepitnak. Auzind “i prin tinutul acesta nu este doctor, m’am gandit sd ma sta- ‘lese aici, c&ci intr’adevér, in Zlepitnak nu-fi poate da deze Syemé nimeni.” La incepist -am' ae aval dau : Dar afland despre dteste ruiti ‘orm ; dra seam ci; vreo doua: 3 tin’ :ele; fitndea’ ici mil: De: atunci* tréim aict, “Rint : *~**Vulturul” “‘Morfit asculti ‘povestires doctorului, ¢ ut « bagare de’ seamé gi inima Jui -se ‘stranse: de ducers. da PR seama, ite avusese de indirat in viata ‘si acest om. bs. 20 Boctore,’ suferinfa noastra: esté ‘deopotrivé de ru; ‘gt eee Puncte comune! “Si pe. mine mh’a neriorocit tot 11: + , Yas care. a -vrut -si-ti: répeascé libertatea ad. Oe jurat ins&,.s& résbun aceasté trddare si o voi rasbuna ; ipul cel. mag. cumplit. Eu. am obiceiul si: ma tin.de cuvant. ~ Intre.tintp ajunserA Ja ruinele cetdfuii, Valul i. ‘recat ab opti se risipise si zorile se Aviseré ci stralucirea ler poas- " Cei doi inaintaw din pitta. in Piatra si: cand ajimsert 18 locuinta doctorului- Leonida, atésta batu in usd. i Ritnsky- se-pregdtea sé-si‘ ia rimes bun. : — Mai’ stai putin. — zise ‘doctorul — si- te. cinste:: unt pehat ‘de. tinted: * ’ Dimineata -e racoroasa si-fi-va prindc | “Rimsky se‘ inclind‘ curteriifor, in'semn ca*primeste i Ei, tbe ce) ab © st sete? — -excinuad thndeal nertbaion Adéhe ‘trebuie sf maftdoarmé- Minerva,: * auzit: ‘bataia mea ‘in‘usi. - Si bBtd a oard, ceva? rit tare? ‘Dar nici de & ete oe nimeni ni “se ‘miscd induntri. * eae : ud: Leonia: puse.imana-pe clanfaé, spre a o syalic ‘dar’ int ‘ae ‘apastirii; fisa se deschise. Doctorul-se uitd' la Rimsky, uimit. hoe Ce" s'a’ intdmplat aici?... Usa e deschisal... Vinb.. ‘yedem..:'s'o ‘céittim pe Minerva! pole seul lui remurind de spaima, rasunk putentic 3 - Minerval ” Minerval Sart ae ‘Minervat’ - ; nici de data. _dceasta nu- pend ‘run r pune. - sabia: mai piste. it “seotiel nfrigurat - toate caperile. Niche pk ‘de micheti; Niti' <0 urma. Niet | semn..Rimisky cerceth din nou si iat “cy, de-odata ’ “Cerefi méine fascicola 4-a tuturor Hei. Jor, chiogcarilor si vanzitterilor tie ziare: ricer EE Tae ee a ee ‘Libriria Editoare IG. HEBTZ, Bucuresti L Calea Victoria’