2areon0 Povestea unui gat desta - poveste de Hans Christian Andersen Povestea unui gat de sticli de Hans Christian Andersen Era o strada ingusta si intortocheaté, cu case mici, urate si dirépanate. Dar, dintre toate, una singura, cea mai inalta, era atat de veche si de subreda incdt iti venea si erezi cd, dintr-o clipa intr-alta, avea si se darame, Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada, decat lumea nevoiasa? Dar sdracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrufatoare cu cat, in fata odaii de la mansarda, era atamnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusefea. Stapdnul n-avusese pesemne la indemana un pahdrut din care s-i dea canarului si bea apa si pusese in loc un gat de sticld, intors cu fundul in sus gi astupat in partea de jos cu un dop. Dar bietului canar pujin ii pasa de urdjenia coliviei lui. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia, mai ales atunci cand stpéna lui, o fatd batrand, fi aducea un pumn de verdeata. —Hei, da’ tie iti da mana s& ciripesti si sf zbori incoace gi incolo, ii spuse intr-o zi gatul de stic! Asta ins 0 spunea mai mult in soaptd, fiinded nu putea si grdiascd, deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit grditor pina in ziua de astizi. Am putea marturisi chiar ed rostea cuvintele mai mult in génd, asa cum facem noi, oamenii, cateodata. — Da, tie iti di mana sa ciripesti, relud gatul de sticla, fiindcd bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. Dar tare as vrea si vid ce ai face dacd ai fi in locul meu si, dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara, te-ai pomeni c& nu ti-a ramas teaffrd decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine c& atunci nu ti-ar mai arde de cantec, Dar dacd norocul te-a urmarit fara incetare, n-ai decat s& Angi, candragule! Tot e mai bine si se giseascd o fapturi plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. In ceea ce mi priveste, cum si-mi mai ard de cantec? Pe vremea end eram o sticld intreag, cdntam si eu cdnd in pantec imi galgdia vinul, Oamenii chiuiau in cinstea mea, sirbatorindu-ma, Hei, ce lucruri de duh nu mia fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o pe vremea cAnd trebuia si se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. Dar de-atunci pani azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat si mai intampin! Am strabatut prin fe ti-as mai povesti c, prin apa, prin vizduh si pe sub pamant. Ti-ar trebui nu stiu ct timp sa stai gi s-asculfi cate $i gatul de sticld incepu si povesteased, pe indelete, cum Iuase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum, pe misuri ce se racea, simfea o mare dorinfd si porneascd in lume, s nu mai atime de nimeni si si-si croiascd drumul pe care I-ar fi crezut de cuviinZ, cu alte cuvinte, s& nu se piarda in mijlocul celor de seama lui, oricdt era de straveziu si de stralucitor. La inceput, dupi ce luase nastere gi i se diduse numirea de sticla, fusese agezatd in rand cu altele, toate ite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Nu se potriveau ins ca mérime gi erau forme diferite; uncle erau sticle de sampanie, altele sticle de bere. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele s aib& multe de intampinat. Asa, de pilda, multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung, dupa cateva hitps:hwww:povest-peniru-copi.com/hans-christan-andersen/povestea-unu-gat-de-stila him 18212412020 Povestes unui gt de sti - poveste de Hans Cristian Andersen vreme, si facd sd galgdie in cuprinsul lor cel mai adevarat "Lacrima Cristi, iar sticla in care a spumegat sampania sd fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii, Dar, oricat de rau ar ajunge cineva, tot are dreptul sa se gandeasca la obargia lui, fie cd a fost ea nobila sau nu, ‘Dupa cum spuneam, sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. invelite in paie, au fost asezate cu ‘mare grijd in 1&zi. Sticla noastrd se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate c& pe vremea aceea, daca i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut in ruptul capului cd are s& ajunga odat un ciob marunt si schilod din care si se adape un canar, raticit si el intr-o casi veche si aproape paras Lada in care a fost asezati intdia oar’ a fost coboritd in pivnija unui negustor de vinuri, Numaidecat a fost scoasi din paie si splat cu apa curatd. A simtit atunci ceva foarte plicut. Apoi au pus-o deoparte, goal’ si fri dop. Se simjea pared stingher’. Ii lipsea ceva gi nu stia ce. {in cele din urma a fost umpluté cu un vin stragnic, dintr-o podgorie renumit’, Au astupat-o cu mult Aibacie, iar peste pantec i-au lipit o etichet& pe care erau serise urmatoarele cuvinte: "Prima calitate". Fra asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita, Vinul era foarte bun, iar sticla n-avea nici un cusur. Dupa catava vreme, ajunse intr-o pravalie. In anii tinerefii, oricine simte clocotind in elo unda de duiosie. $i intr-adevar, sticla simfea si ea c nu mai are astampir si igi ficea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. in acelasi timp, glasul vinului amintea de colinele scdldate in soare si acoperite cu vifé-de-vie, de chiuiturile si cantecele vesele ale culegitorilor. Intr-o buna zi, a intrat in pravilie ucenicul unui blanar. smi dafi vinul cel mai bun pe care-1 avefi, a spus el Sticla a fost ayezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatiti. Se ingramadeau laolalta cérnatii cu sunca, ranza si untul printre feliile de paine alba. Totul avea si fie primit de fata blinarului, frumoasa si rumend in obraji, cu ochii plini de voiosie gi cu buzele c&moase ca niste cirese coapte. Avea mainile subjiri gi moi, albe ca zipada gi tot atat de alb ii era si grumazul. in sfargit, era cea mai frumoasé fata din oras. Se ureaser’ tofi intr-o trasurd, cu gnd sa petreacd in crang, Fata tinea cosul pe genunchi. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. Uneori, din pricina c& bitea vantul, i se zirea si eticheta rosie. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei, care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin, prieten din copilarie, fiul unui zugrav. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invataturd in strainatate, pe-o corabie pe care avea s-o conducd el insusi. Poate cd din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat, in timp ce amiraciunea ii sipase dowd cute la colfurile gurii ‘Cnd au ajuns in pidure, tinerii s-au retras mai de-o parte, avand pesemne si-si spun unele Iueruri in Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau, din pricina cd ramasese in cosul cu merinde, Cand a fost luati de- acolo si a putut si priveasea in jur eu mai multd usurin{a, a rdmas uimita bagdnd de seama cAta schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. Era, intr-adevar, tot atat de linistita ca gi in trasura, dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei stdruia un graunte de fericire deplina, Toatd Iumea era fericitd si rddea cu voiosie. Blinarul ridicd sticla si se grabi s-o destupe. in clipa aceea, gatul sticlei hohotea parca de un ras indbusit, stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. A tras 0 pocniturd stragnicd la iesirea dopului si, numaidecat, cu glas tineresc, vimul a inceput si galgaie in pahare. ‘taiascd tinerii logodnici! a s at bldnarul ducdnd paharul la gura. oti ceilalti si-au golit paharele, iar tandrul mari ar si-a cuprins logodnica de mijloc. —Dumnezeu va binecuvanteze si si v-adued noroe! a strigat din nou tatal fetei, ‘Tandrul a umplut iardsi paharele, — Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! a zis el. De azi inte-un an vom sirbitori nunta. nips wnpovest-petu-cpi.commans-crstan-anderser/povesta-unuéalde-scla him 262areon0 Povestea unui gat desta - poveste de Hans Christian Andersen Dupa ce toatd lumea sica golit paharele, el a ridicat sticla si, findnd-o strans de gat, a adaugat: —Tu micai dat putin{a si sarbatorese eca mai frumoasé clipa din viata mea! Odatd incheiat’ aceasti sirbitoare, nu mai ai ce cduta pe lume, De a7i inainte n-ai sa fii umpluté a doua oar, aga c& neai si mai poti inveseli pe nimeni, Acestea zicdnd, arunea sticla din toate puterile. Fata se uit’ lung dupa ea, cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara s poata banui ci, mult mai tarziu, avea s-o intalneasca din nou. Sticla a cdzut teafaira in papurisul din apropiere. $i, cum sta in marginea lacului, s-a gandit cu tristefe la nerecunostinja oamenilor. "Eu le-am diruit cel mai stragnic vin, si-a zis ea. In schimb, ei m-au oropsit s inghit fird voie apa din balt’.” De buna seamé, n-avea cum si-i mai vada pe cei in tovarayia cdrora venise. Dar putea s& le-auda cantecele si hohotele de rs. Tarziu, cand era aproape si se innopteze, au trecut pe marginea lacului doi feciori de rani Au dat peste sticld gi-au luat-o cu ci. In ajun, fratele lor, eare trebuia si ajunga marinar gi si porneased intr-o lunga calatorie, venise si-si ia rimas bun de la ai sii, Maic’-sa fi punea in desaga lucrurile de care socotea c= avea si aibi nevoie. O sticld de rachiu fusese astupata si invelitd in hartie si bitrdna se pregdtea s-o vare in desagi, cAnd iat cd intrard pe us cei doi flacaiagi care gasisera sticla goald la marginea lacului. Mama desert numaidecat sticla cea micd in cea mare si adiugd att rachiu cat s-o umple pani la gura. — Vite, zise ea, vor avea de-acum rachiu destul ca si le-ajunga pe tot timpul cdlatoriei si si nu mai sufere de durere de burti daca s-o intémpla si-i apuce furtuna, $i iata m ce chip sticla noastra porni in largul lumii, Marinarul, pe care il chema Peter Jansen, o primi bucuros si-o duse pe corabie, aceeasi corabie cu care trebuia si plece si tanirul a cirui logodna avusese loc in aceeasi zi. Acesta nu vizu sticla, dar, chiar dac-ar fi vazut-o, de unde si-i treacd prin minte ed era aceeasi pe care-o zvarlise {n papuris in toiul voiosieit In ecea ce-o privea, sticla n-avea cum sd se socoteascd injosita, deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca gi vinul cu care fusese umpluti intaia oar’, — Tati cel mai bun leac, spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cAte-un paharel. $i ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei Catd vreme a mai pastrat intre perefi cele cdteva picdturi de rachiu, sticla noastra a fost privita cu multi prietenie. Dar intr-o zi s-a pomenit goala, goal cu desdvarsire. A fost aruncata intr-un ungher, unde-a rmas vreme ‘indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama, Dar iat cd intr-o zi se stameste o mare furtund, Valuri uriage imbrancese corabia din toate partile. Catargul cel mare se frange, apa razbate pe punte, oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina c& noaptea e neagra ca pacura. $i in cele din urma corabia se duce la fund, Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri, tandrul cdpitan, laa cdrui logodna luase parte gi sticla, serisese pe un petic de hartie, la o scAparare de fulger: "In numele lui Isus Hristos, am pierit in fundul marii". $i pe acelasi petic de hartie adaugase numele cordbiei, aldturi de-al su gi de-al logodnicei sale. A varat-o apoi in cea dintai sticld ce i-a cdzut la indemand, a astupat-o gi i-a dat drumul in valuri. Corabia s-a dus la fund, oamenii s-au inecat cu tofii. Sticla care altddat avea menirea si imprastie prin confinutul ei mulfumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a morfii. A ratacit indelung gi zile in sir a vazut soarele risarind si apundnd. Atunci cdnd zarile erau aprinse ca para focului, ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse gi parcd-i venea sa se arunce in volbura de scantei. Dupa catava vreme s-a simit obosita sa tot ritaceasca zadamic si fara nici un rost in larg de ape, in timp ce vanturile de miazinoapte si miazizi imbrénceau valurile, cénd intr-o parte, cand intr-alta. Daca furtuna se domolea o clip’, venea alta si-i lua locul. $i totusi, orieat de amarnicd a fost aceasta riticire, biata sticla a avut norocul si nu se izbeasc3 de vreo stinca gi nici si fie inghitité de vreun rechin, Peticul de hartie, cel din urma bunerimas al logodnicului cAtre aleasa inimii lui, avea menirea si dua cu sine tristefea si deznddejdea, o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i hitps:hwww:povest-peniru-copi.com/hans-christan-andersen/povestea-unu-gat-de-stila him a62areon0 Povestea unui gat desta - poveste de Hans Christian Andersen cunoased cuprinsul. Dar, la urma-urmei, amardciunea gi deznidejdea pe care trebuia sa le pricinuiased i se pareau ‘mai putin decat negura asteptirii in care se chinuia biata copilé, care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei ‘Unde se afla oare? incotro ar fi trebuit si se indrepte sticla ca si-i poat da de urma? Nu stia nimic. isi urma, calea, tart necontenit de ape. La inceput ii facuse plicere o astfel de raticire; dar, in cele din urmé, ajunse si se plictiseased. fgi da foarte bine seama c& nu asta era menirea ei pe lume. ‘Dupa cine stie cat vreme, unda o aruncé la mal, pe-un maldar de nisip. O gisi cineva si-o lua. Dar n-avea cine s-o deslugeascd in clipa aceea, cdci locul in care se afla era la mii de leghe depdrtare de locul in care luase nastere, Omul a destupat-o, a scos hirtia dintr-insa, a intors-o pe-o parte gi pe alta, dar nestiind s& citeasc’, n-a putut si afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. Si-a dat sama totusi cd trebuia si fie o veste din partea unor naufragiati, A varat peticul de hartie in sticlé, iar sticla a fost agezati pe o polifé, intr-un dulap dintr-o mare incdpere. De cAte ori venea cineva in casi, i se arta hartia, dar nu putea nimeni si-i tSlmacease cuprinsul. Trecdnd astfel din mana in mand, din pricina cd era scrisi cu creionul, slovele incepurd sd se steargi, pnd cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cdteva litere. Sticla a rmas in dulap mai bine de un an, Apoi a fost aruncata in pod, unde, in scurta vreme, a fost acoperiti de praf si de pinze de paianjen. Cu céti amirdciune igi amintea de ziua cnd lisa s& i se deserte con{inutul spumos in pahare, departe, in ricoarea crangului! $i iardsi, n-avea sd uite nici goana pe valuri ce ducea cu sine o trista veste; cel din urma bun-ramas al unui suflet répus atat de timpuriu. timp N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douizeci de ani in sir. Poate c-ar fi rimas un veac acolo dat nu s-ar fi dardmat casa, ca s& se inalfe in locul ei o alta, mult mai frumoasé gi mai ineapatoare. Cénd au inceput sd dea jos acoperisul, au dat peste sticla, Cineva gia adus aminte cd ascundea in fundul ei 0 taind. Dar sticla aproape cd nu-i mai amintea nimic. "Daca n-as fi fost aruncatl in pod, poate c-as fi invatat limba tari acesteia, isi zicea ea. Pe cata vreme, in bezna si in praf, printre soareci si paianjeni, nu mi-a mai fost cu puting sa fac nimic si toi au uitat de mine Ai casei ins au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija, astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. Simfea cum 0 cuprinde din nou voiosia de altidata. Peticul de hartie s-a dus odati cu apa cu care fusese spalatd. $i cdnd se gandea cat de mult il pistrase! A fost umplut& cu niste seminfe ce trebuiau duse departe, spre miazinoapte. Bine astupata si bine impachetatd, s-a pomenit din nou pe o corabie, intr-un ungher intunecos, unde nu puteau si strabatd nici lumina opaifului, nici razele lunii, nici vapaia soarelui, a. Dar, intr-o bund zi, "La ce-mi foloseste o astfel de c&litorie, cand nu ma pot bucura de nimic trebuia s-ajunga la capa. "igi zi Cand a ajuns, a fost numaidecdt despachetatd. Cel care-o despacheta, aruncdnd sforile si hartile, striga cu ciuda: — Au acoperit-o in aga fel ca si n-o mai poat nimeni desface. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafira si nevatimati. in afard de asta, infelegea fiecare cuvant rostit. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului, negufatorul de vinuri, cei ce ficuserd chef in pidure si marinarii in tovarigia cdrora cilitorise pe corabie, singura limba pe care-o cunostea. Asadar, se reintorsese in fara ei! De bucurie, era cat pe-aci si scape din mainile celui care o despacheta. Se simfea stapinit de atéta duiosie ineat nu-si didu seama cand i se scoase dopul gi cind ii fu desertat continutul. $i tocmai cdnd igi veni in fire, se pomeni aruncata intr-o pivnifi, unde avea s& raménd uitatd ani si ani hitps:hwww:povest-peniru-copi.com/hans-christan-andersen/povestea-unu-gat-de-stila him 406212412020 Povestes unui gt de sti - poveste de Hans Cristian Andersen "$i totusi, isi zicea ea, unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta, chiar dacd soarta te-a blestemat si putrezesti intr-o pivnita umeda gi intunecoasi!" Dupi ctava vreme, omul care locuia in casa aceea s-a mutat, ludnd toate sticlele cu el. Se imbogatise gi ‘ria acum intr-un palat. Intr-una din zile, a dat un mare ospat. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate, asemenea unor lalele invpaiate de razele soarelui. Seara era minunat3. Prin ungherele mai indepirtate, poate din pricind c3 lampioanele nu fusesera de-ajuns, agezaser’ sticle in gatul cdrora infipseser’ lumandi Printre ele se afla gi sticla noastrd. Cat se simjea de fericiti! Vedea iarisi copaci inverziti, auzea cdntece, lua parte la voiosia obsteascd. Oricum, ar fi avut de ce si fie nemuljumitd, deoarece se afla cam la o parte. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea si guste in liniste un ceas de fericire, uitdnd c& petrecuse doudzeci de ani aruneata intr-un pod. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. intr-un tarziu, trecu pe Langa sticla 0 pereche de tineri logoditi. Pare nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti Sticla isi aduse numaidecdt aminte de tndrul capitan, de fata atdt de dragalasd a blinarului si de logodna din padure, in parcul din jurul cladirii putea si intre oricine. Venise si lume de departe, care nu fusese poftita la ospat, ca si se bucure de frumusejea serbarii, Printre cei singuratici se afla si o fat batrand, pe care nimeni n-o biga in seami, intalnind perechea ce parea si fie atat de mulfumitd, isi aminti de-o veche logodn’, poate tocmai in clipa cnd la acelasi lucru se gandise si sticla. $i apo, cum s& nu-si aminteascd, de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viaja ei si n-avea cum si-l mai uite. Trecu pe Kinga stick fara s-o recunoasca, desi nu se schimbase intru nimic. La randul ei, nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului, fiinded aceasta nu mai pastra nimic din frumusefea de odinioard. Aga se intimpli de multe ori in viafd. Te intdlnesti cu oameni cu eare ai avut stranse legaturi céndva, fra s-i mai poti recunoaste La sfarsitul serbarii, sticla a fost furatd de un strengar, care-a vandut-o cu zece gologani ca si-si cumpere o prajitura, Era acum in stpanirea unui negutitor de vinuri, care-a umplut-o cu un vin foarte bun, Dar nici in pravalia lui n-a rdimas mult vreme. A fost cumparati de un edlator care, in duminica urmitoare, trebuia si porneased la drum cu balonul. (Cand s-a ivit ziua plecdrii, lumea s-a ingrimadit din toate panjile, ca mai intotdeauna in astfel de ‘imprejurari, deoarece, pe vremea aceea, balonul era un lucru nou si mulfi nu stiau la ce anume ar putea si foloseasca. Capeteniile orasului se urcar& pe un fel de pode si muzica militara cinta, Sticla vedea totul prin ‘giurile unui cos in care fusese asezatd alituri de-un iepure viu. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Banuise pesemne ci in scurti vreme avea si fie Lisat si cada din balon, ca s& aba lumea de ce rade. Sticla ins nu pricepea nimie din toate acestea. Vedea cum balonul se umfla din clatinanduese. in cele din urma, franghiile cu care fusese legat furd tdiate. Numaidecat, cu sdrituri sprintene, incepu si urce in vizduh, ducénd cu el un om gi cogul in care se aflau iepurele si sticla, Muzica rasuna cu si mai multd putere gi toatd lumea tipa, batind din palme. "{ntr-adevar, ciudat soi de calatorie! isi zise sticla. Ai cu toate acestea, strabatdnd vizduhul, marele noroc de-a mu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanga pentru mine." Mii de oameni se ingramadiserd pe strdzi, urmarind inal{area balonului. Fata cea batrand se afla printre ei. Dar ea nu coborase in stradi, ci sta la fereastra mansardei, acolo unde fusese asezatd colivia cu micul canar care n-avea din ce si bea api, mul{umindu-se ca, din cand in cand, si-si ricoreasca ciocul intr-o farfurioard spartd Fata bitrand se plecd mai mult pe marginea ferestrei ca si vada balonul gi {nflorea o tulpina frageda de mirt, singura podoaba din odaita ci sar lidu la 0 parte o glastr in care ‘Vaz cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui; dupa aceea igi umplu un pahar ea sa bea in sdnatatea celor de jos, care il urmareau cu privirea; in sfarsit, lisa si cada sticla, fara sa-i fi fost teama cd ea putea s& sparga capul cine stie cdrui biet crestin cumsecade. hitps:hwww:povest-peniru-copi.com/hans-christan-andersen/povestea-unu-gat-de-stila him 562areon0 Povestea unui gat desta - poveste de Hans Christian Andersen Dar nici sticla n-avu rdgazul de trebuinfa sd se gndeasca la marea cinste ce i se facea, de-a fi lasat pluteascd deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle strélucitoare, ca si cada dupa aceea drept in mijlocul multimii, Amefise parca gi se rostogolea in fuga, dandu-se peste cap. © astfel de goand, in cea mai deplina libertate, i se prea o adevarata fericire. Cat se simfea de mulyumita vazind ci nu numai toate privirile, dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intimplat? A cdzut pe un acoperis si s-a spart drept in dou’. Sfirdmaturile s-au rostogolit la pamant, preficandu- se in {indari, in clipa cand se izbird de lespezile cu care era poditi ograda. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei, incat ifi venea si crezi cd fusese tdiat cu diamantul. Cei din apropiere, auzind zgomot, se grabird si ridice de jos gatul stieli. — Stragnic pahiirut de pus in colivie! ziserd ei. Are din ce se adapa o pasarica. Dar fiinded n-aveau nici colivie, nici 4, chiar dacd near fi fost mai mult decat o biatd vrabie, cum era s& le treacd prin minte sisi cumpere gi una gi alta numai pentru ca gasiserd un gat de sticld aruneat de cine stie cine? Totusi, cineva isi aduse aminte de fata batrand care locuia la mansarda. Intr-adevar, ea primi gtul sticlei cu multa bucurie, il astupa la un capat cu un dop, il umplu cu apa si-1 agez in colivie. Canarul, care avea acum apa din belsug, incepu si ciripeasc cu mai multi voiosie si canta de- era mai mare dragul. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplind. La urma-urmei, mu fusese indeajuns de fericit in atdtea alte imprejurari, mai ales cnd avusese prilejul si pluteasca in vazduhuri, raticind deasupra norilor? Peste cateva zile, fetei batrane veni si-i facd vizité o prietend si gatul sticlei rimase foarte mirat end bag de seama cd, in loc si aducd vorba si despre dansul, ele vorbird despre cu totul altceva si, indeosebi, despre floarea din glastra — SA nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale, spuse fata batrnd. fti druiesc glastra pe care-o veri in fereastra. Tulpina e incdreata de flori. E din risadul pe care mi |-ai dat in ziua cind m-am logodit. Peste un an, pe vremea aceea, urma si-mi fac din florile lui cununa de mireas8. Dar aceasta clip nu s-a mai ivit. Ochi care aveau sa ma cdlduzeasca in largul viefii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Dar rasadul pe care mi |-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. Napiditi de atitea amintiri dureroase, biata fata batrand nu-si mai putea stipani hohotele de plans. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. De toate igi aduse aminte, fra ca totusi un singur lucru si-i mai fi trecut prin gand: de unde era si stie cd in marginea ferestrei, in colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei gatul sticlei care se desfundase cu atéta zgomot gi din cuprinsul cAreia gustaser’ tofi cei de fafa, ciocnind in snatatea tinerei perechi? Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoased pe logodnica de odinioara, Cand, in sfarsit, a putut ajunge la incredingarea cd nimeni nu-1 mai baga in seama si c& nu se minuna cétusi de putin de trecutul lui, plin de atata stralucire, cnd era stiut cd se afla acolo printr-o intamplare, in urma caderii din inaltul cerului, s-a posomorat in asa chip incdt n-a vrut si mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batréne. hitps:hwww:povest-peniru-copi.com/hans-christan-andersen/povestea-unu-gat-de-stila him oe