Ztépyotc — O FORMA A NEGATIEI LA ARISTOTEL Drd. Daniel JUGRIN Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi Facultatea_de Teologie Ortodox Abstract The theology of alpha privative flourishes in the late Hellenistic thinking. This popu- larity of the alpha privative gives testimony for an innovative transcendentalism in the religious reflection. Such expressions of transcendence could be catalogued as proto- negative theology, since they are just the forerunners of the late Platonists’ technical achie- vements. Aristotle identifies the use of the alpha privative with the logic of privation, and this is the place where “the negative theology” begins, despite the refusal of Late Platonism to associate the notion of steresis with via negativa. The apohatic will eventually be con- trasted with the steretic, but this distinction is not as clearly emphasized in Aristotle: Pri- vation (steresis) has as many meanings as there are negations (apophasis) by the alpha privative (Metaphysics 1022b33). It is noticeable that the privation is equaled with a form of negation, and the alpha privative is included in the logic of privation. Here we find the ground of negative theology: in order to discover the essence of something through the negative method, someone should withdraw some feature and should thus persist until the unessential content is removed from the conceptual process. What is consequently con- ceived constitutes a gradual removal of the elements from a composite entity. Keywords: Plato, Aristotle, alpha privative, privation, negation, privative negation, via negativa, 1. a privativ Filosofiile greaca si crestina tarzie sunt caracterizate de utilizarea masiva a lui alfa privativ in cadrul adjectivelor aplicate divinitatii supreme. Potrivit acestei viziuni, despre Dumnezeu se spune cA este invizibil (@dpartog), de nenumit (vo- vop1aGT0¢) si multe alte negatii sunt adaugate la acestea pentru a crea o imagine — sau mai degraba, o ,,non-imagine” — a divinului. Preponderenta acestor adjective negative marcheaza o tendinta clara in sensibilitatea religioas& a perioadei gre- cesti si demonstreazi convingerea crescdnda cé divinitatea este ascunsa, greu deErépnon ‘orm. a negafiei la Aristotel 269 atins si departe de cémpul experientei umane. Perioada elenista tarzie este deci una 2 teologiei lui alfa privativ. Aceasta popularitate a lui alfa privativ constituie do- vada unui nou franscendentalism in gandirea religioasa. Astfel de expresii ale nscendentei ar putea fi etichetate drept ,.proto-teologia negativa”, intrucat, asa um sublinia R. Mortley, ele nu fac decat sa prevesteasca realizarile tehnice consi- derabile ale platonistilor tarzii'. Alfa asociat cu teologia negativa este descris ca alfa otepntiKkdv (privativ) si denot& absenfa unei calitati date. Totusi, acelasi prefix contine si 0 alta utili- zare si este etichetat ca alfa GOpo.otiKdv: alfa acumulativ. Prefixul in discutie poate deci sd exprime atéit indepartarea, cat $i multiplicarea caracteristicilor’. Apollo — patronul intelepciunii si culturii la greci — a devenit simbolul ,,teol- ogiei negative” din cauza morfologiei nefericite a numelui sau}. Cuvantul era privit ca derivand de la a gi TOAAG si se spunea cA semnifica ,,absenta a multe lucruri”: ,,Apollo” continea deci o referinta misterioasa la absenta multiplicitatii ja absoluta unitate a principiului suprem*. Etimologia pitagoriciana a numelui Apollo” (a-privativ si ToAA&)> este introdusa si de Plotin’ in cadrul discutiei ' Raoul MorTLEY, From Word to Silence, vol. 1: The Rise and Fall of Logos, Hanstein, Bonn, 1986, p. 138 si IDEM, From Word to Silence, vol. 2: The Way of Negation, Christian and Greek, Hanstein, Bonn, 1986, p. 14. 2 Prefixul alfa se imparte in trei categorii: otepntixdv, dOporoTixdy, dmTaTiKSv. 4 Greek-English Lexicon, compiled by H.G. LIDDELL and R. SCOTT, revised and augmented throughout by Sir H.S. JONES, 9 edition with a revised supplement, Oxford University Press, Oxford, 1996, s.v. d-. G.P. Shipp sugereazii ci unele prefixe alfa nu au semnificatie semantica si aceasta categorie a lui alfa ,.nemotivat” poate fi addugata celor trei indicate Liddell si Scott. G.P. SHIPP, Modern Greek Evidence for the Ancient Greek Vocabu- ‘ary, Sydney, 1979, s.v. A si Ava-. Cf. R. MORTLEY, ,,The Fundamentals of the Via Ne- ‘iva”, in The American Journal of Philology, vol. 103, nr. 4, The Johns Hopkins Uni- versity Press, Baltimore, 1982, p. 429, n. 1. 3 R. MoRTLEY, The Rise and Fall of Logos, p. 156. IDEM, ,,What is Negative Theo- ogy?: The Western Origins”, Prudentia, Supplementary Number 1981, The Via Negativa: papers from Via Negativa, Conference (University of Sydney, 1981), p. 9. + IDEM, ,,The Fundamentals of the Via Negativa”, ed, cit., p. 430. § PLUTARH (De Iside et Osiride 354 sq. in Plutarchi moralia, vol. 2.3, editata de W. SIEVEKING, Teubner, Leipzig, 1971) identifica pe Unul cu Apollo in baza faptului cd nu- mele Apollo” semnificd ,,nu multe”, ie. ,,unu” (o-privativ si tom’AAd). J. Whittaker intoc- meste 0 list a aparitiilor acestei etimologii de inspiratie pitagoriciana, care include nume precum Clement Alexandrinul, Plotin, Porfir etc. Vezi lista completa a surselor in J. WHIT- TAKER, ,Ammonius on the Delphic E”, The Classical Quarterly, New Series, vol. 19, nr. 1, London, 1969, p. 187 si IDEM, ,,Neopythagoreanism and the Transcendent Absolute”, Sym- bolae Osloenses, vol. 48, Oslo, 1973, p. 85, n. 21. 6 PLOTIN, Enneade 5.5.6.26 sq.270 Jugrin/Studia Theologica Doctoralia sale cu privire la completa inefabilitate a principiului suprem. in ceea ce-i p= veste pe neopitagoricieni, numele ,,Apollo” constituia nu doar o modalitate frasticd de a exprima unitatea primului principiu, ci, mai mult decat atat era o = dicatie a transcendenfei principiului prim fata de toate calitatile, chiar gi fata de cea a unitatii’”. Asa cum presupune Mortley’, e foarte posibil ca si un scriitor atat de timpune precum Platon sa fi avut cunostinta de etimologia capricioasa si de semnific: termenului Apollo,” pe care a satirizat-o in mod deliberat prin exploatarea sensul opus al prefixului a/fa. Platon discut practica acestei etimologii in dialogul Crap- Jos°: el noteaza cd alfa se refera adesea la .,o acumulare de caracteristici” (10 du00 si conchide ca numele ,.trimite la toate puterile zeului: el este simplu, nimereste totdeauna finta, spala si pune laolalta in migcare” (GAO, del B&AAOVTOE, E=2 Aovovtos, dpoTOACGvTos)!. Exista aici o inversiunea deliberata a etimolo: pitagoriciene, care a ramas, in general, neobservati. Platon a inlocuit alfa-priv cu alfa-acumulativ si a ajuns la concluzia ci numele »Apollo” se refera mai curand le ,multe lucruri” decat la ,,absenta a multe lucruri”. Acest fapt nu face decat sa avertizeze asupra posibilitatii gradului de ambiguitate pe care il poate introduce prefixul alfa, $i Aristotel — autorul care a definit cel mai mult dintre toti, chiar daca po nu in mod intentionat, termenii tehnici ai ,,teologiei negative” — face comentat asupra semnificafiei lui alfa privativ. ,,Cuvintele cu prefix negativ alfa sunt util- zate, in general, pentru a exprima contrarii”'>. Aristotel face aceasta mentiun contextul in care noteazi c& un adjectiv precum ,,nemiscat” (dx (vntov'*) po: atribui o anume calitate pozitiva. S-ar putea deduce din aceasta cA prefixul alfa = putea produce un adjectiv negativ in formd, insa pozitiv in semnificafie's. Aristotel observa — in Merafizica V.22 — ca un considerabil interval semantic poate fi atasat cuvintelor alfa: "J. WHITTAKER, ,,Neopythagoreanism and the Transcendent Absolute”, ed. cit., p.79 * R. MorTLEY, ,,What is Negative Theology?”, ed. cit., pp. 9-10. ° PLATON, Cratylos 405b-406a. ' PLATON, Cratylos 405.c.8. '' PLATON, Cratylos 406.a.2-3. ® R. MoRTLEY, ,, The Fundamentals of the Via negativa”, ed. cit., p. 430. ® ARISTOTEL, De Xenophane, de Zenone, de Gorgia 978b.22-23: ig Kal axe8dv © dnd Tod a dnopdaeig ém evavriois Aéyovtat (trad. T. LOVEDAY, E.S. FORSTER, in Complete Works of Aristotle, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1991, p. 12 '4 ARISTOTEL, De Xenophane 978b.20. 'S Cf. R. MortLey, The Rise and Fall of Logos, ed. cit.,p. 139,Srépnots - O formit a negafiei la Aristotel am Asa se spune ci e , lipsit de sambure” (énUprvov) despre un fruct ce n-are decét un sAmbure pipernicit. Tot asa vorbim de privatiune cAnd e vorba de o operatie ce nu se poate face decat cu greu si nu in chip satisfcdtor. Asa se spune ca e de ne-taiat (&tuntov) nu numai un lucru ce nu se poate taia, ci chiar despre ceva ce se taie greu si in chip nesatisfacator'’. Alfa privativ poate ,,priva” un lucru de o calitate pe care ar putea-o poseda in od natural; sau, la fel de bine, ar putea ,,priva” un lucru de caracteristici pe care =e le-ar poseda in mod natural. Prin ,,invizibil” (@dpato) am putea avea in vedere «= obiect care este complet lipsit de culoare sau poate doar pufin colorat: prin ,,lip- ie picioare” ne-am putea gandi la ceva care nu are picioare sau care de-abia are scioare. Prin urmare, Aristotel pare a se referi, prin intermediul adjectivelor alfa sovativ, la utilizarea hiperbolei: putem numi un lucru ,,de netaiat” (GtunTov) pen- = a accentua dificultatea intalnita in procesul de thiere. in acest caz, alfa nu pro- Sece in mod strict contrariul"’. Aristotel conclude sectiunea V.22 cu urmdtoarea -marcét interesanta: ,, De aceea, nici oamenii nu se impart strict in doud categori seni sau rai, drepti si nedrepfi, ci mai existd gi o categorie intermediara’”". Aceasta concluzie ne atrage atentia asupra intervalului semantic foarte vast al ivelor alfa privativ si ideea pare a fi ca, desi printr-un astfel de adjectiv s-ar putea sugera contrariul termenului, totusi el nu este neaparat avut in vedere. ,,[n- ezibilitatea” ar putea face referire la grade variate de vizibilitate, iar alfa privativ =-ar trebui privit ca indicénd contrariul formei pozitive a adjectivului. Tot ce se peate afirma despre alfa privativ este faptul c& diminueaza gradul in care o anumita cteristic& este prezenta intr-o entitate. Un astfel de adjectiv este destinat sa ajute aginatia si-si modifice perspectiva asupra unei anumite entitati: nu este neapa- st fiurit in directia in care s-o ajute s4 gandeasca in opozifie'®. Daca am aplica acest criteriu in cazul lui Dumnezeu si am afirma ca ,,El este gnoscibil”, aceasta ne-ar putea duce cu gandul doar la faptul cd 0 cunoastere = lui Dumnezeu este dificil de atins sau cd ea este neasemenea oricarei alte forme = cunoastere. Un adjectiv negat printr-un alfa ar putea sugera grade variate de sperbole, si doar utilizarea lui alfa privativ nu constituie ,,teologie negativa”: in- ‘ervalul semantic pe care-I permite este prea vast”. 16 ARISTOTEL, Metafizica 1023al (trad. $t. Bezdechi, Editura IRI, Bucuresti, 1996, p-212). 17 R, Morty, The Rise and Fall of Logos, ed. cit., p. 139. 18 ARISTOTEL, Metafizica 1023a6 (trad. Bezdechi, p. 206). °° R, MorTLeY, The Rise and Fall of Logos, p. 139. 20 R. MORTLEY, ., The Fundamentals of the Via Negativa”, ed. cit., p. 432.272 Jugrin/Studia Theologica Doctoralia Trecerea din era pre-crestina in cea crestina a fost marcata de o proliferare 2 alfa-privativelor in limbajul teologic, fapt ce dovedeste 0 tendinta de amplificare a misterului lui Dumnezeu. Acumularea de adjective negative nu a facut decat exprime respectul pentru transcendent, chiar dacd intr-un mod neclar si ambiguu. Chiar $i asa, aici igi are originile via negativa: Aristotel identifica utilizarea lui al? privativ cu logica privatiei si acesta este locul unde isi face debutul »teologia ne- gativa”, in pofida refuzului platonismului tarziu de a accepta notiunea de otéon- 1c?! in relatie cu via negative”, »Apofatic”-ul va fi pus, ulterior, in contrast cu ,,steretic”-ul, ins& distinctia nu este la fel de clar trasata in cazul lui Aristotel: ,,Toate negafiile ce se exprima prin prefixele negative aratd tot atdtea privatiuni.”?? Observm din acest pasaj c& prive- fiunea este identificata cu o forma a negatiei si ca alfa privativ este inclus in logic privatiunii. Aici aflam temeiul teologiei negative: pentru a descoperi esenta ui lucru prin ,,metoda negativa”, cineva retrage o caracteristicd si continua pe acea: linie pana cand confinutul neesential este indepdrtat din procesul conceptual. Ce ce se concepe este 0 indepartare pas cu pas a elementelor dintr-o entitate compozita 2. oTépnoic — o subdiviziune a negatiei H.A. Wolfson* a pretins ca énd@acic, in sensul strict tehnic al negatiei logice. s-ar opune termenului otépnotg (privatiune) sau énd@acig otepntixy. J. Whit: taker** nu agreeaza o astfel de supozitie si considera ca atunci cand otépnoic este folosit pentru a denota un anume tip de propozitie (cea »privativa”), el nu este opus lui dndqaci¢, ci subordonat lui: dndpaatc este termenul general aristotelic” * orépnots: 1. lipsd, pierdere, a unui lucru; 2. confiscare; 3. negatie, privatiune; ci A Greek-English Lexicon, ed, cit., p. 1640. » R, MoRTLEY, ,,The Fundamentals of the Via Negativa”, ed. cit., p. 433. ® ARISTOTEL, Metafizica 102233: Kal doayaig 5? al dnd 100 a dmowdaers Ayo Tat TosauTaxs Kal at atepriaeig Aéyovrat (trad. Bezdechi, p. 212). > R, MORTLEY, ,,The Fundamentals of the Via Negativa”, ed. cit., p. 433. 25 HLA. WoLrsoN, ,,Albinus and Plotinus on Divine Attributes”, in The Harvard Theological Review, vol. 45, nr. 2, Harvard Divinity School, Cambridge, Massachusetts 1952, p. 120. % J, WHITTAKER, ,Neopythagoreanism and Negative Theology”, in Symbolae Osloenses, vol. 44, Oslo, 1969, p. 119 si urm.. * Aristotel nu este cu totul consecvent — daca judecim in temeiul scrierilor ce ni s-au pstrat — in ceea ce priveste termenii pentru conceptele negative. Negatia ca judecat — dndpacis — semnificd opozitia a doua judecati — avripacic. Aristotel se refera, de obi- cei, la opozifie in general prin cuvantul évruxetoBat (cf. Categorii 11b17; 12b1; 15b4 ete.) Negatia totald (contradictorie) se numeste dvtipacic (cf. Despre Interpretare 17233Srépnaic - Of negatiei la Aristotel 278 pentru negatie”® si otépnoic sau — mai corect poate — dndpacig otepnTiKr”? este 0 subdiviziune a acestuia: Dar dacé este inadmisibil c& dou enuntari contradictorii (@vti gaat) pot fi totodata adevarate despre acelasi obiect, evident cd nici nu-i pot reveni aceluiasi obiect, in acelasi timp, doua predicate contrarii (Evavt{wv). Caci, cdnd e vorba de doua pred- icate contrarii, unul din ele exprima nu mai putin decat o privatiune (otépnots), si anume privatiunea unei substante. Caci privatiunea este echivalentd cu negarea (énégaoic) unui anumit gen. Mai mult, afirma Whittaker, nici macar citatul din Alexandru de Afrodisia*!, pe care-I invoca Wolfson in sprijinul tezei sale, nu pare sa contina vreo indicatie in plus, din care si reiasa ca oTéprotc era privita altfel decat 6 subdiviziune a lui andpaaic?. Trebuie precizat faptul ca Aristotel fixeazA statutul privatiei in Metafizica V, 22, unde desluseste trei semnificatii ale lui otépnatc: 8all; 21a22; 22624 ete.). Negafia parfiald (contrapusa) (in interiorul unui gen), in mod ocazional — otépnorg (opusul lui £1; cf. Categorii 11b.18). Un caz special al celei din urmi este contrarietatea — évavtiétng (Evavtiwatc). Cf. Th. ZIEHEN, Lerbuch der Logik auf positivischer Grundlage mit Beriicksichtigung der Geschichte der Logik, A. Markus & E. Weber, Albert Ahn, Bonn, 1920, pp. 556-557 (trad. T. BRAILEANU, ,,Anexa”, in Aristotel, -gorii, Paideia, Bucuresti, 2007, pp. 70-71). in anumite situatii, Aristotel echivaleaz con- ‘arietatea cu privatia: ,,...orice contrarietate (Evavtiwotc) este o privatiune (aTépnats), nu orice privafiune este o contrarietate.” (Metafizica 1055b.13-15: SfAov Sr1 H pev Evavtiwaig orépnots 86 ein naa, 1 88 oTépnoic Tous 08 dice évavTidty¢). ,Orice contrarietate are privatiunea drept unul dintre termenii contrari, dar lucrurile nu decurg seménator in toate situatiile: inegalitatea este /privatiunea/ de egalitate, neasemanarea este ivatiunea de aseminare, viciul este privatiunea de virtute.” (Metafizica 1055b.18-20: a yop évavtinots exet oTépnat Odrepov Tay évavTiwv, dAX’ obx Suotug névTa Ladtng pev yép iadrnToc avo poidtng 52 SpordtnTos KoKia S% dperiic) (trad. Cor Humanitas, Bucuresti, 20072, p. 374). °8 ARISTOTEL, Despre Interpretare 17a25 sq. » ARISTOTEL, Metafizica 1056a.24. % ARISTOTEL, Metafizica 1011b19: énet 8’ dS8varov TH dvt{pacwy Sct dAnO- Bat KaTd To5 abT05, Pavepdv S11 088 Tavavrla Sua Ondpxery EvBExeTar TH '® TOV pev yop évavtiwv Odtepov atépnotws goriv ovx FTTOV, Obatag BE Nats ¥ SE otépnoic émdwacic gotiv dnd Tivos ptopévou yévous (trad. Bezdechi, >. 155). 3! ALEXANDRU DIN AFRODISIA, Jn Aristotelis metaphysica commentaria 327.12-24 editata de M. Hayduck, Reimer, Berlin, 1891. 32 J, WHITTAKER, ,,Neopythagoreanism and Negative Theology”, p. 120.274 Jugrin/Studia Theologica Doctoralia Privaiunea (Z7épnoic) se numeste, intr-un sens, dacd ceva nu ar avea o calitate tre cele avute in mod natural, chiar daca nu el insusi ar fi fost nascut, in mod natura ca s-o aiba; de exemplu se spune ci planta este privatd de ochi®. fn alt sens /se numeste privatiune/ daca ceva, niscut ca si aiba in mod natural o cal tate, fie el insusi, fie prin genul su, totusi nu ar avea-o™; de pilda, intr-un fel un om or® a fost privat de vedere, intr-altul — cartita: ultima a fost privata prin genul ei, primul doar/ ca individ. in plus, /se numeste privajiune/ dac& ceva nascut prin natura si aibii o calitate si in mo mentul cand ar trebui s-o aiba nu ar avea-o. Caci orbirea este o privatiune, ins un o> nu ar fi /neaparat asa/ toat& viafa, ci in momentul cénd, find normal sa aiba ved: tocmai atunci nu ar avea-o. La fel, se spune ci /ceva este privat de 0 calitate/ d in locul cand ar fi natural s-o aiba potrivit cu condifiile in care ar fi natural s-o a totusi n-ar avea-o. in plus, lipsirea violent& de o proprietate se numeste privafiune Zeller*’ a fost primul care si sustina orépnatc ca un echivalent al lui dmdpacic (pentru cA ,,orb” = ,,ne-vazator”). Ross?* face observatia ca, in anumite situatii privatia nu este identica cu negatia, ca in cazul unor atribute care nu pot fi pose- date de nimic”, e.g. (potrivit doctrinei aristotelice) ,,infinit”. Totusi, sustine Whit- taker, interpretarea lui Ross este dificil de confirmat in contextul pasajelor din Me- tafizica 1046a31 sq. si Metafizica 1055b3 sq. — care par s& acopere atat exemplu »A nu este chiar infinit”, cat si ,,zidul nu vede”*: --numim ,privafiune” si faptul de a nu poseda /ceva/, si pe cel de a fi nascut fara po- sesia a ceva, fie la modul general, fie numai atunci cand vietatea s-a nascut; conteaza s gradul /privatiunii/, ea putdnd fi sau totala, sau numai intr-o anumitA masurd“”, * ARISTOTEL, Metafizica 1022b.22-24: &v pr Exn Tt TGV nE@pUKTUV ExcoOa, Kev Hil abrd # me@uxds Exetv, ofov guTdv dpudtwy EorepHaBat A€yeran (trad.Comes, p. 226). * ARISTOTEL, Metafizica 1022b.24-25: Bt &v me@uKds dxetv, # abTd H 79 yévos, ur} &n (trad. Cornea, p. 226). % ARISTOTEL, Metafizica 1022b.27-28: &v mepuxdc Kal Sre mépuxev Exerv UF Bn (trad. Cornea, p. 226). % ARISTOTEL, Metafizica 1022b,31-32: Ett H Biata ExdaTou aeatpeatc orépn- og Aéyeran (trad. Cornea, p. 226). 57 E, ZELLER, Aristotle and the Earlier Peripatetics, trad. B..C. Costelloe, J.H. Muir- head, vol. I, Longmans, Green and Co., London-New York, 1897, p. 226, n. 6. +8 W. Ross, Aristotle's Metaphysics, vol. 1, Oxford University Press, Oxford, 1975”, p.337. » J, WHITTAKER, ,,Neopythagoreanism and Negative Theology”, p. 121. * ARISTOTEL, Metafizica 1046a.31-33: 4 5 otépnoic AéyeTat TOAAaXés Kal yp 70 pth Exov Kal 78 mepuKes &v pt Exn (trad. Corea, p. 331),Srépnots - i la Aristotel 275 Tar privatiunea este un fel de contr determinata ori cel cu totul incapabi find s& aiba o anumiti calitate, nu o ar fera o privatiune fie total’, fie cumva © anumita calitate/, ori cel care, naiscut Atunci cand Aristotel inventariaza lista de semnificatii a lui orépyoaic, cel care apare primul este sensul mai larg al termenului*?. Aceasta prioritate a uti- izarii mai generale a termenului pare a fi admis si de Chrysippus® — cel care a dedicat o intreaga lucrare subiectului si care |-a analizat mai in detaliu decat Aristotel*, Mortley* refine mai ales aspectul .,lipsei” din definitia privatiei: este esenjial ca privatia sa fie inteleasa ca ,,absenja unei calitati dintr-un substrat sau entitate”. Daca spunem ca ,,o leguma nu are ochi™*, atunci ne referim in mod legitim la o privafie, pentru ca — in timp ce nu e natural ca o leguma sa aiba ochi — acestia din urmé existd in sfera naturii, si declaratia cd ei lipsesc din una sau alta dintre enti- satile care o populeaza are un caracter informativ si clar. in cazul oferit de Ross, ~0 legumé nu este infiniti”, infinitatea nu ar putea fi predicat& despre nimic, astfel 4 absenfa ei din universul legumelor nu poate fi privita ca o privatie, ci ca o negatie. Totusi, prin exprimarea sa foarte ambigua, Aristotel largeste semnificatia terme- aului ,,privatie” pentru a-I identifica cu negatia in general, astfel c4 ,,leguma non- nfinita” ar putea fi si ea inclusa in sfera privatiei*’. “| ARISTOTEL, Metafizica 1055b.3-6: | ¢ or€ pnorg évr{paaig Tic goTtv Hf yap 7 dBivatov Shug exetv, H 8 Gv me@urds exer uh Hx, GoreépyTan iH Sdug H mac Sop to8év (trad. Cornea, p. 374). * E interesant de observat faptul cd, in Analitica Prima, otepntiKty apare adesea ca un echivalent al lui drogortxGv (ARISTOTEL, Analitica Primd 25a.14: TlpGtov piv ovb oTw OTEPNTUKT KaOSAOU H A B npdracic. — ,,Sa lum, dar, o negativé universal’ — STEPNTLAT KaDSAoU cu termenii A si B”; traducere M. Florian, in Organon, vol. I, Ed. Iri, Bucuresti, 1997, p. 253). Cf. Analitica Prima 25a.6; 25a.12. * Simplicius, /n Aristotelis categorias commentarium 100b (Simplicii in Aristotelis categorias commentarium, editata de K. KALBFLEISCH, Reimer, Berlin, 1907), 8.395.24-25: obtug Te puter ZoTEpFoBat Ayopev atodrjceus 7H ph} Me@uKévon Exetv aloBnatv —,.Tot asa, spunem ci plantele sunt private de simfire prin faptul ci nu au inndscuta simfirea.” Stoicorum veterum fragmenta, vol. 2, 11.177, Chrysippi Fragmenta, Logica et Physica, edi- tat de J. von Arnim, B.G. Teubner, Stuttgart, 19642, p. 51). + J, WHITTAKER, ,Neopythagoreanism and Negative Theology”, p. 121. “© R. MorTLEY, ,,The Fundamentals of the Via Negativa”, p. 434. “6 ARISTOTEL, Metafizica 1022b23. *7 O analiza a diverselor texte aristotelice scoate la iveala faptul cd el distingea patru tipuri de propozitii: O propozitie negativa de tipul ,,A nu vede”/ O propozitie privativa de tipul A este nevazator”, in care predicatul este privativ in forma./ O propozitie privativa de276 Jugrin/Studia Theologica Doctoralia Distinctia dintre negatie si privatie este introdusa de Aristotel in discutia pri- vind unitatea si multiplicitatea, din Metafizica'*. Pasajul sugereazdi cd aplicarea ne- gafiei in cazul unitaqii atrage dupa sine revendicarea faptului cdi unitatea nu mai este prezenta. Acesta corespunde caracterului indefinit introdus de termenul dmdpa- Otc — care reprezinta una din trasaturile sale definitorii. Daca negafia lui ,unu” indica pur si simplu o absenfd, nu la fel stau lucrurile si in situatia privatiei, la care ,,mai apare si o natura-substrat, cAreia ii este atribuiti privatiunea””?. Privatia aristotelica indeparteazd deci o entitate particularé dintr-o entitate particulard, pe cand negatia doar /asa deschis un interval de posibilitati din care una este exclusd. Pentru cazul special a lui ,,non-unu”, rezultatul negatiei poate trimite la ,,pluralitate”, ceea ce nu se aplicd in mod obligatoriu pentru expresia ,,non- alb” — care se poate referi la ,,oricare alta dintre culori”. in acest caz special, pri- vatia — sau ,,eliminarea unui particular dintr-un particular” — ofera acelasi rezultat ca negatia, viz. pluralitatea ,,intr-un substrat determinat”, Acesta este unul din ca- zurile cand privatia si negatia conduc la acelasi rezultat, ceea ce nu se intampli de obicei (negatia si privatia ,alterititii” ar furniza un rezultat identic, viz. acela al ,,iden- titafii”). Pozitia este similara si in cazul numerelor, care sunt obtinute prin ,,negatia (Grropdoet) continuitatii”®: o astfel de negatie nu poate rezulta decat in pluralizare in unele situatii, analiza nu functioneaza in aceasta maniera, si Aristotel inven- teaza notiunea de , negatia privativa”, pentru a se ocupa de nofiunea ,,relatici de ega- litate”, fafa cu ,mai mare” si ,mai mic”S":,,... egalul este o negatie privativa (éndqc- Olc OTEpNTLK?) si a marelui, si a micului. De aceea, in raport cu ambii se pune in- trebarea disjunctiva, dar nu in raport doar cu unul dintre ei.” tipul ,,A este orb”, in care predicatul este doar privativ in semnificatie./ © propozitie in- finitd de tipul ,,A este non-vazitor”. Vezi, pe larg, H.A. WOLFSON, ,Infinite and Privative Judgements in Aristotle, Averroes, and Kant”, in Philosophy and Phenomenological Re- search, vol. 8, nr. 2, 1947, pp. 173-187. “* ARISTOTEL, Metafizica 1004a10. © ARISTOTEL, Metafizica 1004a.15-16: év 88 TH] oTeproet Kai GmoKemévn Tic bars yiyveran Kat Ig Agere H oTépnaic (trad. Comea, pp. 149-150). ® ARISTOTEL, Despre suflet 4252.19: 6 8° dp.Ouds TA émo@daet TOO avvexou: [trad. J.A. SMITH, in The Complete Works Aristotle, editat de J. Barnes, Princeton Uni- versity Press, 1984, p. 44]. 5! R. MORTLEY, The Rise and Fall of the Logos, p. 140. *2 ARISTOTEL, Metafizica 1 0: dupotv Spa dndpacic otepytiKr, 516 Ka! mipds dupstepa 16 nétepov meds 5é Odrepov obj (Clov MéTEpov pEiCov Yoov, H métEpov Taov cd. Comea, p. 377). ,,Cand spunem ca A e egal cu B, spunem implicit c& A nu e nici mai mare, nici mai mic decat B, Prin urmare. egalul neaga atat mai marel icul.” (A. CORNEA, n. 39, in Metafizica, Hu- manitas, Bucuresti, 20072, p.Erépnoig -O f ii la Aristotel 217 Mortley respinge in mod explicit pretentia lui J.C.M. van Winden® ca ne- =stia aristotelica ar trebui limitata in mod net doar la spectrul ontologic. Aristotel = a fost neaparat interesat sa traseze o diferent foarte clara intre utilizarea logica = ontologica, asa cum si-ar fi dorit, poate, unii cercetatori. Mai degrabi, la Aristotel, cevatia pare si functioneze deopotriva in regimul ontologic™ si in cel logic’s — <2 find, in cel din urm sens, o sub-clasa a negatiei, in general. = J.C.M. VAN WINDEN, ,,Review” la Reallexikon fur Antike und Christentum, in Vi- eae Christianae, vol. 36, nr. 1, Brill, Leiden, 1982, pp. 70-76. * E.g., ARISTOTEL, Metafizica 1022b22: ,,Privatiunea se numeste, intr-un sens, daca seva nu ar avea o calitate dintre cele avute in mod natural, chiar daca nu el insusi ar fi fost séscut, in mod natural, ca s-o aiba; de exemplu se spune ca planta este privati de ochi” s=2d. Cornea, p. 226). * E.g., ARISTOTEL, Metafizica 1022b33: ,,Toate negatiile ce se exprima prin pre- Je negative arata tot atatea privatiuni” (trad. Bezdechi, p. 212). * R, MORTLEY, ,,Appendix I — The meaning of privation: a reply to J.C.M. van Wisden”, in The Way of Negation, pp. 260 si 262.