A nu confunda intalnirea cu relatia (I) O cititoare mi-a scris la finalul verii: “Dup& vacante posomorate gi prea scurte, am reluat munca mult asteptat’, cu urcugurile si coborégurile ei. Mai ales cu coborasurile ei, pentru ci lucrez jintr-un univers de “masculi”, unde trebuie si-mi demon- strez fri incetare capacititile si asta este ataét de obositor! Barbatii nu ne fac cadori! Din contra, incearca sa ne infantilizeze, atunci cind nu ne pot seduce!” Nu, barbatii nu fac cadouri, prentru c& asta ar presupune ca ei si stie “si dea gi si primeasea” in acelasi gest. Asta se numeste tandrete si in lumea profesinal’, tandretea nu are o valoare cotata la bursa, O alt& cititoare preciza “problemele inimii sunt intotdeauna dezamgitoare; am intalnit tn iunie un barbat (o simpla intalnire la cina unor prieteni) si toata vara mi-a trimis me- saje foarte tandre si amicale si cand a reintrat in concediu, la sfargitul lui au- gust, ne-a revazut. Totul a fost foarte rapid, m-am simtit deschisa, am fost fascinata de gentiletea lui, de inteli- genta lui, de umorul lui, de maniera lui de a fi, Simfeam o real& complici- tate intre noi. Ne-am revazut de mai multe ori. In fiecare sear’ aveam un mic mesaj pe mobilul meu, cu céteva cuvinte tandre si dintr-o data nimic. L-am intrebat de ce si el mi-a raspuns. ca tocmai pierduse un prieten foarte drag si c& avea nevoie de singuratate pentru a-si asuma toaté amirdciunea. L-am respectat in tacearea lui si am hot&rat ca in fiecare zi sa-i scriu intr- un caiet, tot ceea ce nu-i puteam spune. Aveam sentimentul ca astfel hranese relatia noastra, chair daca, pentru un moment, el era mai degraba distant. Am facut asta aproape o luna si in afar’ de dou’ mesaje, n-am mai primit nici un semn de la el. Este adevarat c4 am nevoie de mult afec- tiune in jurul meu. Sunt un pic dezori- entati de aceast tacere bruscd, de aceasta nevoie a lui de singuritate. Nu aveam sentimentul cd |-as fi invadat gi nici of L-ag fi constrins cu ceea ce sunt. Uneori ma indoiesc de capaci- tatea mea de a construi o relatic. Si mai ales pierd multi energie intre- bandu-mi despre el. {mi spuneam c& a profitat de pierderea prietenului lui, pentru a pune capit relatiei noastre,A nu confunda intalnirea cu relatia (ID Ca si cum el n-ar putea merge dincolo de o intalnire, ca si cum nu se putea angaja pe mai departe. Dar, in acest caz, de ce nu mi-o spune clar? Sunt un pic bulversat’, tocmai cand inima mea reincepuse sa vibreze, iar acum nu mai pricep nimic! Sau poate cd nu este nimic de priceput!” Ba da, sunt multe de priceput dar mai ales de inteles! A intelege ci nu trebuie si confundim intlnirea (cu uimirile si orbirile ei) cu relatia (cu asteptirile ei, care se transforma in cereri, uneori in exigente, in rutini si care se sterilizeaz’ in ocdteva sap- tamani, la cateva luni de la prima emotie, de la primele descoperiri....). Este fals si confundam place- rea (si libertatea) unei impartasiri aleatorii, repartizate in timp, cu plice- tea (si constréngerea) unui angaja- ment. Ah, dac& am putea ramane in minunea unei intalniri, daca am avea suficienta libertate de a fi, pentru a indrzni si propunem gi s4 trim ceea ce se ne ofer prezentul, cu ceea ce este celalalt in acel moment, fara si ne dorim si inscriem toate astea intr- un viitor, intr-un proiect de lung’ du- rat. Numese acest tip de relationare, o relatie de plicere mutuala, care nu are nicio existent& posibila gi in care fiecare se respect’, aici si acum. Dar exista adesea in noi, nevoi de securi- tate, de fiabilitate, gustul de a depune in celalalt un vis de viata (ntr. comun) si si gasim in el ecoul pentru a da astfel consistenté unui viitor pe care ne dorim s&-l traim impreuni... Dincolo de intalnire, o relatie de du- rata presupune o legatura gi, in acelasi timp, un atagament care va fi hranit de raspunsurile la nevoile fiecdruia i nu doar ale unuia singur. O relatie de du- rata se sprijina, dincole de sentimente, pe posibilitatea de a hrini o relatie satisficitoare... pentru amandoi.A indrazni sa spui NU (1) O relatie vie si s&natoasa se construieste in jurul a 4 poli interdependenti, care trebuie sa fie prezenti in durata unei relatii si care sunt garantia fiabilitatii acesteia: ¢ — aindrazni sa ceri * — aindrazni si daruiesti, + aindrazni s& primesti + aindrazni si refuzi. Fiecare dintre aceste puncte, in ciuda enunfirii lor aparent simpliste, constituie un punct delicat pentru multi dintre noi. A putea s8 ceri fri s& acuzi, f%r3 s& culpabilizezi, fri s& pretinzi exigente ascunse...A putea s& oferi fii a impune, a indatora sau a sufoca..A putea si oferi fara a descalifica, minimiza sau rani..A putea refuza fara a respinge, a devaloriza sau a rani, dar afirmandu- te Ceea ce inseamna de asemenea si asumarea riscului de a spune nu. Pentru unii va fi dificil si se pozitioneze, si se afirme, si se diferentieze de celalalt (mai ales de un apropiat) atunci cind indraznesc si spuni nu. $i asta din diverse motive, nu intotdeauna constiente, ca de exemplu: frica de a-l face pe celalalt si sufere, de a nu mai fi iubit, de a fi respins, judecat sau din nevoia imperioasi de a avea o imagine pozitiva despre sine. Ne dorim uneori si apirem ca o fiinfa generoasé, sociabila, intotdeauna disponibila. ‘Mama imi transmisese de foarte micé urmdtorul model: stii draga mea, oamenii nu sunt iubiti pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce fac! Asifel, de-alungul timpului, m-am simtit obligaté sci md fac iubité de cditre ceilalti, nu plecdnd de la ceea ce sunt in mod real, ci in functie de ceea ce vroiam sd arat: 0 imagine fiumoasé, dar care nu eram eu!” Pentru altii va fi o auto- culpabilizare inscrisa foarte devreme in copilarie — ci trebuie s& fi amabil, si faci pe placul celorlalti, si nu dezamagesti asteptirile celuilalt, chiar in detrimentrul propriei coerente, a propriilor valori sau dorinte! “Sotului meu ii era foarte greu sé accepte faptul od aveam dorinje diferite de ale lui. Asta ma ingrozea si imi amintea de tatél meu care la masé care avea capacitatea sé devind glacial, total strain atunci cand mama mea il contraria. Asa cé spuneam DA Ja tot...” “Imi este foarte dificil sa spun NU copiilor mei. Am impresia ca sunt 0 mamé rea, ca 0 sd-i fac sé sufere, céi-i voi traumatiza ...Stiu foarte bine cd n-ar trebuie sa spun da tot timpul, dar nu pot sé fac altfel!” Cel sau cea care nu reugeste si spuni nu, nu constientizeazi oi dezechilibreazi relatia, ci un Da fals, nu este fiabil, ci se va traduce prin pscudoangajamente. Astfel ficcare ar trebui si se intrebe: “ce si cui spun da, atunci cind nu spun nu!”A indrazni sa spui NU (ID “De-alungul anilor mi-am insofit soful la ski, el adora asta, si lam lasat sé creadd ca si eu vreau sé invéit. Cova trebuia fiicut pentru a ma avertiza, alerta, astfel od ficeam in mod regulat herpesuri pe fesa stanga in timpul sejururilor de la munte, ca gi cum corpul meu vroia sé-mi aminteascd de faptul cé nu ma respectam, od nu eram in acord cu mine insami. Astazi am invatat sé ma definesc mai bine, iar herpesurile mele au dispdrut! Soful meu regreté ined tipurile cand “imi pldcea sé fac Asuméndu-ne riscul de a spune nu, imi asum si riscul de a-l dezamagi pe celiilalt, de a-l frustra, dar gi de a-l face si descopere ca sunt diferit, cd nu sunt slujbanevoilor sau asteptarilor lui, ci am nevoie si ma respect riméndnd cat mai aproape de valorile mele. Pot de asemenea sé constientizez ca cererile lui nu sunt decat exigente deghizate, cirora nu le acorda decat o singura altemativa: de ale accepta. Aspune NU, nu inseamna doar a se respecta, a fi fidel propriei persoane, ci gi a-l confrunta pe celilalt cu propria-i responsabilitate: daci-si asum libertatea de a face o cerere, isi asumé riscul unui rispuns. A invata si spui nu, ne invati si fim mai coerenti, existind astfel un acord {ntre ceea ce spunem gi ceca ce facem, jntre ceca ce simtim si ceca ce exprimam.A-si gasi propriu drum...(I) M-am gandit adesea c& viata nu este dec&t o succesiue de nasteri, concretizate in intalniri si separari, in cadouri si pierderi, in schimbari si fi- delitati profunde. A se deschide catre schimbare este 0 migcare care apare cel mai adesea in viata unei femei sau a unui barbat, in urma unei crize, a unui eveniment grav precum eruptia unei maladii, violenta unui accident, disperarea unei despirtiri sau pierde- rea unei fiinte dragi sau importante. Ca si cum viata, care pani atunci mor- miia sau parea of imbatréneste in noi, se trezeste avidi de a exista din plin, cerand sa se manifeste, si-si ooupe,in sfargit, locul pe care-l merit’, Dintr-o data ceva pare si ne reconcilieze cu ea (ntr viata), ne spune c& trebuie si fim mai aproape de ea, ne invita s4 ne unim cu energia ei, si mai mult, sa ne reintoarcem la izvoarele ei. Simtim imperiozitatea de a fncepe aventura pe drumul transformarilor. Si asta se poate declanga 1a orice varst’, indiferent de angajamentele noastre, de statutul nostru social, de responsabilitatile noastre. Adesea, totul va incepe atunci cand descoperim, si asta este situatia multor femei, ci am trait pentru ceilalti, cand suntem devotati, ne sacrificém gi chiar uneori ne alienim unui om, unui vis de viafi care ni s-a cenzurat sau copiilor care ne parisesc deja! Cand vom constientiza aceast’ evident’, i anume ci persoana cu care petrecem esentialul vietii noastre suntem noi ingine gi ci pe aceasti persoani noi nu am respectat-o in neyoile sale profunde si ci aceasta persoand este foarte tristi in profunzimile ei, astepténd un miracol! $i cand pornim pe acest drum, nu stim de la inceput unde ne va conduce. Caci in domeniul dezvoltarii personale, nu obiectivul final este cel mai important (nici scopurile pe care ni le fixam), ci ceea ce vom descoperi de-alungul drumului. — Motivatiile inceperii acestui demers sunt multiple: a se respecta mai bine, a fi mai aproape cu alegerile de viatd care sunt in acord cu femeia sau birbatul care am devenit, a nu ne mai lasa definiti si a iesi dintr-o dependent materiala, afectivi sau de orice alti natura, a regisi o zona de interes care am lasat-o deoparte, 0 pasiune pentru o activitate sau alta...pe scurt,A-si gasi propriu drum...(ID) s4 descoperim cu stupoare ca nu mai avem dorinta de a trai, coabita, nu neapirat cu partenera sau partenerul obisnuit, dar mai alescu femeia sau barbatul care am devenit. Am auzit adeseori femei care spuncau: “am descoperit c& nu mai radeam, cu care eram ataét de veseli, cé nu mai dansam, eu care adoram dansul, ci nu mai cantam la pian, eu care eram un muziciam excelent...” Majoritate dintre noi, are nevoie de un punct de sprijin, de o referinté in abundenta demersurilor pe care ni le-am propus, pentru ceza ce eu numesc “marsul” intimitatii: psihoterapiil, travaliul__ personal, formari in domeniul relatiilor umane, implicarea intrun grup de studi religioase sau practicarea unor tehni corporale sau spirituale...Nu vrem si ne riticim, si ne ingelim, si intrim intr-o dependenta faté de un guru sau un maestru al gandirii, pentru ca n- am face decat si deplasim problema. ‘Vrem si fnvalam sa tréim mai bine in propria noastra companie, si ne respectém mai bine, si accedem la ceea ce este mai bun in noi. Astfel, pe acest drum care ni se deschide, fiecare dintre noi va fi confruntat cu riscul de a se decoperi, de ase intalni gi poate de ase iubi cu mai multi bunvointa si respect, pentru a intdlni cei mai bun din din Carte resursa: Si je m’ecoutais..,je m’entendrais— Ed. De l'Homme, carte tradusé si de ed Curtea Veche, sub titlul : Dacé m-as asculta, m-as injelegeDivorturile fara sfarsit (1) Astazi stim un pic mai bine c& ceea ce ii face si sufere cel mai mult pe copii in timpul separarii parintilor lor, este fap- tul ci simt cd aceasté ruptura nu atenueaza violenta sau intensi- tatea conflictului care exista intre opozanti. Fie c& acest conflict este ticut, neexprimat, festandu-se in intimitatea cuplu- lui, fie cA, din contra, este exteri- orizat, tarat in piata publica, ex- ploatat in fata copiilor, acestia igi imagineaza adesea cd ei sunt originea divortului gi-si doresc sa ia asupra lor o parte din respon- sabilitatea atacurilor si acuza- tiilor auzite. De asemenea, ei se pot identifica cu unul dintre parinti si isi dorese si repare suf- erinfa perceputa de acesta: “nu te ingrijora mama, sunt aici, n-am sa te parasese niciodata” ar putea spune un baietel. “Eu te iubese tati, nu vei fi niciodatd nefericit cu mine” va completa o fetifa. Mai mult de jumiatate dintre di- vorturile care presupun ruptura legaturii conjugale, vor pun in pericol gi vor rani gi legiitura par- entala care este mult prea des maltratata de unul sau celalalt dintre fostii consoti. In timpul di- mani- vortului, ar trebui si li se amin- teascaé ca legatura parentala tre- buie sa fie in continuare alimen- tata de fiecare dintre parinti. Dar in multe dintre cazuri, va deveni terenul unui razboi feroce care poate dura ani de zile. Astfel ca numeroase separatii se vor inchista in timp in jurul a doua puncte importante: 1. cel al copiilor, care vor servi drept tint&é acuzatiilor, resenti- mentelor care continua si se ex- prime intre tata si mama. 2. cel al nelichidarii efective a bunurilor comune. Pentru ca chiar dac&i este mentionat in ho- tararea de divort modul in care trebuie efectuat partajul si repar-Divorturile fara sfarsit (ID titia patrimoniul dobandit in comun, in multe dintre cazuri, executarea sentinfei nefiind ime- diata, unul dintre parteneri, bar- batul cel mai adesea, intarzie, ob- structioneaza, nu da curs si chiar se opune salbatic, cu toate mi- jloacele sa restituie partea pe care © datoreazi partenerului Acesta eziti adesea sa intenteze un proces doar pentru a se aplica gi respecta conditiile minime ale hotararii de divort. Consider cd existé 0 car- enti in justitie, lasandu-se loc elementelor unui posibil conflict, care va perturba grav relatiile parentale dintre parintii divortati. Sentimentul de insatisfactie, frus- trare, neputin{a il vor inlocui pe cel de parteneri, care-si vad drep- turile elementare batjocorite, iar deciziile raportate la calendar. Acest tip de conflict este uneori profund inradacinat in spiritul ce- lui care are sentimentul ca tre- buie si “pardseasca” un bun care-i apartine, cel mai adesea sotul, un bun pe care I-a platit cu salariul lui, pe care l-a dobadit prin munca, uiténd de toata or- ganizarea, prezenta, grija pe care partenera lui a risipit-o de-a lun- gul anilor, pentru ca el s& ajunga la timp la serviciu, sa castige ceea ce a cstigat in bune condit materiale si psihologice. Problemele banilor privind pensia alimentara, privind lichi- darea proprietatilor comune, se resimt surd asupra comportamen- tului copiilor, care se identifica atunci cu unul dintre parinti: fie cu cel care apare ca victima spo- liata, fie cu cel e se prezinta ca victima harfuita, preluand apararea sau acuzarea exprimata de cel pe care-l vrea sa-l prote- jeze. Legiuitorul ar trebui sa puna bazele unei legi, a unei pro- ceduri care si nu favorizeze o hemoragie procedurala, in care se pot bloca numeroase cupluri divortate. Poate ca ar trebui sa fie mai clar, pornind chiar de la an- gajamentele pe care si le iau fie- care gi sA li se reaminteasca fap- tul ci trebuie si evite con- fundarea legaturii conjugale cu cea parentale.Mamele de altadata... (1) Aveau numele eroinelor _ro- manelor de dragoste: Emilie, Elise, Ap- poline, Germaine sau Violaine. $i chiar daci multe dintre ele nu au avut ocazia si-ntilneascd iubirea barbatilor gi mai ales n-au avut timpu si-gi triiascd viata din plin, dar au gustat din ca Erau mame dadace, care stiau si vin- dece, si se sacrifice, pline de cu- loae si uneori jubi lante gi voioase, chiar gi atunci cand erau imbra- cate in ne- gru. Aveau portocaliul si sideful pe corp, roseata emotiei sau indignirii pe chip, soarele in priviri si in palme. Purtau in ele pro- misiunea ci viaja contine mai mult decat ne ofera, ci intotdeauna mai ramane ceva de aflat, cd esentialul rimfne de descoperit Mamele de altidat4 tineau totul in mAini,. Vreau si spun ci miinile lor mari, puternice, blinde gi ferme cu- prindeau viata fri s-o maltrateze gi pareau si fic peste tot, dar mai ales acolo unde era nevoie. Mama mea avea nenumarate mini. Pe chipul meu de copil pentru a inlatura o dara de murdarie sau 0 frimituri rataciti, pe genunchi mei juliti, pentru a-mi da un sirut linistitor, pe pantecul meu pentru a calma o durere brusca gi trecatoare, pe spatele meu pen- tru a-mi elibera o tensiune, pe adAncitura gatului pentru a-mi linisti existenta, pe crestetul meu pen- tu a ma poi si raman pe locul meu, cu o fraza fetis nicio- data ter- minati, care réminea plint de intrebari: “nu te obraznici, c& dacd nu...” N-am stiut niciodatd ce inseamna “c& dacé nu”, “dacd nu”-ul care prevestea suparari, dacd ne mani- festam prea mult, dac& ne credeam mai cu mot decat eram, pe scurt daci eram mai sus decat inaintasi Mamele de altadata, atunci cand plecau de acasi, cAnd ieseau in lume isi puneau o pilirie, un fular, ca si nu iasi “cu capul gol”, se ajustau cu putin fard, facfindu-l pe tatil meu si spuni de fie- care data: “un ruj un pie prea rogu” de la Bourjeois, bine-nteles “cu b de la bu- curie”, cum spunea mama.Mamele de altadata... (ID) Aceste mame aveau bine ascunse, adine in interiorul lor, frici, indoieli, dar, in exterior, credinte, pasiuni si idei bine im- pamantenite, ° vointi de fier si de certitudini inflexi- bile pentru a-si con- duce viata de fami- lie fara s& se rata- ceasca pe drumurile incertitudinii! Mama mea credea in Sfantul An- toine de Padoue, care trona in camera ei pe comoda, cu un copilag in brate. Acest copil avea un cap imbitranit si parea atat nefericit, incét cu si fratele meu, vroiam sa-l luam din bratele sfantului si si-l consolam nesfarsit... Avea o slabiciune si pentru $fn- tul Francois d’ Assise: “Ah, este framos ca un zeu, trebuie s& fi fost tare iubit de femei, probabil ci se jintorcea capul dupi el, dar desigur in deplina onoare!” Imi placea si de mama prietenului meu Marcel. Mirosea bine, se deplasa firi si se miste, aerian, intr-un fosnet languros al intregului corp, care ma ficea si intore capul si mi ficea si-mi dorese de fiecare data si ma reped catre ea si s& o duc departe de lumea asta. RAdea intotdeauna si corpul ei dansa in rochii lejere si albastrui. Nu era o mama, era 0 zeit ratacit a. Mamele de altidata erau omni- prezente, stiau tot ce ni s-ar putea intam- pla, chiar inainte ca noi si le triim. Rand pe rand mimica si mama, rispandeau gratificari si recompense, pedepse si critici fira rautate. Erau inima familiei si prezenta lor se difuza dincolo de casi, ele erau tesutul viu al copilariei noastre. Resurse: Lettre a Vintime de soiNoii tati (1) Zvonul este deja instalat, cir cula constant: “exist& noii tati!”. Tati nu ca ceilalti, nu ca cei din trecutul inc& recent, tati complet diferiti de tot ceea ce noi, tati de ieri, cunosteam si uneori ne temeam, Totul s-a petrecum ca si cum barbatii dintr-o specie particular’, in- zestrati cu calitati si resurse pana atunci necunoseute si-au Picut aparitia in anumite cupluri. Cum ji putem recunoaste? Ei bine, mai intéi ci nu sunt deloc (sau prea putin) tati, ci se comport mai ales ca t&tici! Tatici dulci, “cool”, “McDonald's”, taticii amici, jucdusi, uneori (adesea!) prea lejeri cu exigen- tele cotidiene. li putem recunoaste si dupa cA- teva comportamente care dezvaluie feminitatea care este in ei si pe care ei n-o mai ascund, ci din contr, se simt autorizati s-o dezviluie, s-o arate, s-o traiasca. Mai mult spus, ci sunt, in gen- eral, soti prezenti, atenti daci nu prea plini de atentii, activi alaturi de sotiile lor, participand nu doar la sarcinile menajere, ci si la ingrijirea casei si cresterea copiilor. Cuvantul “crestere” fiind folosit aici in sensul lui nobil, a celui de a evolua, de a face sd se inalfe un pui de om. Acesti noi tati in- tervin mai putin, sunt mai putin repre- sivi, se tem sa interzicd, si pedepsea- sc, $4 se pozitioneze corect in functia lor parental’, care ar presupune mai multi vigilent’, exigente, constrangeri sau interdictii. Se simt adesea pe aceeasi lungime de unda cu copii lor, parand ca n-au crescut suficient pentru a se impune sau pentru a se manifesta cu autoritate. Acesti tati nu fug de intrebari, nici de schimbari, rispunzand sau mai ales oferind opinii, dar care au prob- leme in transmiterea valorilor, in a de- monstra o norma care si se contra- puni dorinelor, care ar putea si ofere niste repere in relatia copiilor cu lu- mea. Nu reusese s& spuni nu, preferand s& raman& intr-o relatie binevoitoare, de gratificare, pentru a nu fi vazuti prost (sau considerati ca proprii lor tati, pe care uneori i-au urat sau respins).Noii tati (11) Copiii acestor noi tati au particularitati bine reprezentate. Se simt mai liberi, dar mai inse- curizati, mai isteti in sensul ca sunt mai abili in gestionarea vul- nerabilitafii aparente a tatilor lor. Acesti copii practica fara prea multe —ezitari_~—_ transgresiuni, navigeazd intre reguli si regle- mentiri, stiu si evite confrun- tarea cu realitatea, fara si suporte consecinfele comportamentului lor, fara si plateasca nici un pret. Acesti copii nu se tem nici de amenintari, nici de sanctiuni, nici de pedepse. Noii tati nu inspira teama si sunt rareori priviti ca modele. Sunt in mod freevent descalifi- cati de sotia lor, care le reproseaza ca “nu au autoritate, ca lasa totul Ja voia intamplarii”, obligadu-le pe ele sa fie prea mame (pentru a compensa) si nu miamici care-si dorese sd fie co- erente, gratificante fata de copii lor, dar acum ele sunt cele care trebuie si le reaminteascd de teme, de toaleta, de tinuta la masa, de limbaj, de regulile ele- mentare de politete... Atitudinea femeilor ramane ambivalenta fata de partenerii lor. Apreciaza pe de o parte prezenta, ajutorul sau sustinerea acestora, dar pe de alta parte nu sunt deloc mulfumite de caren- tele gi noninterventiile co- partenerilor, pe care ele trebuie sa gi le asume. In dorinta lor de a fi tafi, poate ca barbatii ar trebui s@ ajusteze gi chiar s4 puna la punct angajamente noi!(1) Nu exist iubiri imposibile sau, cel putin, eu nu le cunosc. Nu exist’ dec&t iubiri contrariate sau violentate de ciitre terte persoane sau de reguli, sau interzise inci de tabu-uri. Si sunt mult mai numeroase dec&t ne putem imagina, Iubiri traversate de frici, ra- tacite de amagiri, batute de vanturi contrare, infranate de obstacole reale sau imaginare, inchise de ziduri pe care ni le imaginiam pentru noi sau pentru celilalt... Da, si din acestea sunt multe. Nu exista iubiri imposibile, pentru ci iubirea este una dintre for- tele cele mai puternice, este purta- toarea unei energii atat de mari, incAt este capabila s& traverseze multe difi- cultati, si se opuna pericolelor nenu- mite, si invinga toate opozitiile si si depigeasci toate obstacolele. Este adevarat ca exist iubiri fragilizate de indoiala, rinite de contradictii, ra- Mi s-a spus ca exista iubiri impposibile... tAcite in credinje sau asasinate de certitudini eronate. Este adevarat cA exist si iubiri care deranjeaz&, care ingrijoreaz’ an- turajul, apropiatii simtindu-se amenin- fati (si se vor uni pentru a o descali- fica si a o eticheta) sau iubiri care vor trezi rini vechi, prost cicatrizate, ficind si dea inapoi, si impiedice intélnirea cu o fericire posibila. Existi obstacole nu la nivelul sentimentului de iubire, ci in realiza- rea sa, in desavarsirea sa si cu sigu- ranté ca unele dintre ele sunt mai de neintrecut decat altele. In special, cele care sunt legate de religie, de 0 miz& politica, cultural sau de decizii luate la nivel abstract, orbeste sau colectiv, si deci inaccesibile, asupra carora in- dividul nu este constient. Este perfect posibil ca 0 femeie SA jubeascA un soldat german in plind Ocupatie. Ce va fi ins dificil este si-1 iubeasca in liniste, in abandon, si aceasti relatie va presupune riscuri importante, in special pentru femeie. Multe dintre femei (de ce doar fe- meile?) au platit scump faptul cd au incileat aceasta imposibilitate. A fi profesoara de limba francezi, in cen- trul Frantei gi a iubi un tuareg intalnit intr-o c&latorie c&tre Hoggar, pentru ca apoi s& se vad 3 sptimani pe an timp de 15 ani si apoi sa astepte 10 ani ca Algeria sa inceteze si se mai desire pentru a se putea fntalni din nou cu iubitul siu, este greu, dar ramane posibil...S4 iubesti_ o(IL) femeie musulmana gi s4-ti doresti s4-ti construiesti viata alaturi ca, cand tatal ei se opune si ifi cere sa te convertesti in credinta ei, si iubesti o evreicad atunci cand esti palestinian, sau o chinezoaica atunci cand locuiesti in Yemen... nu este usor, dar sunt numerosi cei care s-au confruntat cu aceste dificultiti i le-au depasit. Varsta, sau mai bine zis, decalajul de varsta dintre part- eneri, este uneori evidentiata, pentru a face sa ezite, pentru a da un alibi neindraznirii de a trai o iubire, dar pentru cei care au descoperit reciprocitatea unui sentiment, varsta nu este un ob- stacol insurmontabil. Singura iubire imposibila, iubire care nu se poate trai, este iubirea incestuoasa, cu interdictia ireductibila de a avea o relatie sexuala. Asemenea acestui om desirat, care-mi spunea ca-si re- gasise sora, pe care n-o cunos- cuse niciodata inainte de 30 de ani si de care s-a indragostit pro- fund, fara sa se poata debarasa niciodata de acest sentiment. Deci nu exista iubiri im- posibile, ci doar relatii amoroase care par imposibile. Dar dincolo Mi s-a spus ca exista iubiri impposibile... de asta, cu totii cunoastem atatea povesti de iubire, care aveau im- potriva lor toate fortele universu- lui, care ar fi trebuit si fie im- posibile $i care totugi au putut su- pravietui si chiar au rezistat in ciuda tuturor interdictiilor, tu- turor obstacolelor. Jubirea, din- colo de faptul ca este purtatoarea unei energii rare, ascunde in ea misterele vietii, iar acest fapt fi da o forta inepuizabila, forta care ne uimeste, fara sa ne surprinda, atunci cand noi suntem benefici- arii.Nu pot (1) Tagaduirea poate fi un bun mijloc de apirare, ins’ refuzul pe care-I spunem nu celuilalt, ci mai ales propriei persoane poate fi si o forma de autosabotare redutabila. “Nu, chiar nu pot...” Am auzit deseori aceasta frazi scurt, spus’ in soapt’ sau din contra intr-o maniera searbada sau lancezita, pe un ton disperat...Ca pe o mirturisire a neputintei in fata imposibilului. “Nu pot s% accept, nu pot si primesc, nu pot s& fac, nu pot sa spun, nu pot sa nu o fac...” Nu este vorba despre o neputinta constanti cum am putea crede, ci mai degrabi un fel de imposibilitate de a alegem aparent liber exprimata, de o renuntare implicit: “Nu pot, nu sunt capabil de asta, nu este posibil...” cu semnificatii dintre cele mai diverse precum “nu pot sa primesc sau nu vreau sa cer, s4 daruiese, si refuz” Altfel spus, acest lucru seamini cu o interzicere, cu o cenzuri, o obligatie pe care ne-o impunem noua fnsine, pretextand o piedic’, un obstacol la toate tentativele de schimbare, la toate actiunile posibile. Cand stim ci toate tentativele de comunicare, de impartisire, de reationare se sprijind pe 4 piloni (a cere, a da, a primi, a refuza), vedem cum anumite persoane pot s& traiascd fntr-o auto-privare permananta, ascunzandu-se in spatele unui “nu pot”. Interdictia, obstacolul pe care persoana si-l dai ei insisi, nu este intotdeauna recunoscut. S-ar putea s4 spund “nu pot” gsi sa se afirme astfel mai clar, si se confirme, si se pozitioneze: “nu, nu este dorinta mea, nu este asteptarea mea, nu este alegerea mea actual” si astfel si se edifice mai clar fata de celalalt. Cel care spune “nu pot” ar putea s& se fntrebe la ce si cui spune DA, atunci cdnd spune NU fn aceasti maniera? Celui sau celei care-i spun “Nu pot”, incere si-i spun de fapt mai multe lucruri deodata: “nu mai simt __pregitit, obignuieste-te cu mine, respectd-mi ritmul sau fricile...” “nu pot primi gestul t&u, propunerea ta sau invitatia ta pentruNu pot (iD) printr-o afirmatie mai clara: “nu vreau! Nu fac aceasti alegere, nu dau curs acestei_ propuneri, —acestui proiect...” Dar acest fapt ne-ar face si ne intalnim, si atingem cu degetul, uneori dureros, o dificultate prezenti in fiecare dintre noi: conflictul dintre nevoia de a fi aprobat gi nevoia de a se afirma... Intr-adevar aceste doud nevoi importante, vitale nu pot coexista. Daca indraznesc sa ma afirm (mai ales in fata persoanelor semnificative din viata mea), imi asum riscul de a nu fi aprobat sau chiar respins (de aceleagi_persozne!). Astfel se explic& faptul c& preferim si utilizim “nu pot” fata de “nu vreau”, eludand confruntarea cu celalalt printr-un “nu pot”. C&ci afirmandu-ne ne temem ca nu vom avea aprobarea persoanelor dragi, ne temem ca vom. sau sensibilitatii mele...” fi judecati, respinsi sau ca nu vom mai “nu am cerut asta...” fi iubiti! “ nu pot pentru ci mi tem si nu fiu indatorat daca accept, ma tem s4 nu se mearga mai departe sau prea departe, sa ma implice sau si ma destabilizeze. Aceast expresie | “pu pot” ar putea fi suprimata din vocabularul nostru, ar putea si dispara din referintele noastre obisuite si si fie benefic amplasaSentimentele si atasamentul (I) Aud adesea femei, care sunt in- drigostite de barbati cisitoriti (sau de un barbat deja implicat intr-o alta relatie mai veche) intrebandu-se (mai ales daci se simt iubite de acel barbat): “Dar de ce, daci-mi spune of mi iubeste, de ce nu o paraseste pe cealalt? De ce nu pune capit acestei relatii, mai ales cand imi spune ci nu s-a mai intamplat nimic intre ei? De ce nu ia decizia de a trai tot timpul cu mine, de a se implica si asa se va defini mai clar, definitiv? Ti cunose bine pe barbatii angajati fntr-o relatie tertiali, amanti si sim- tindu-se iubiti de o femeie casatorita, care rede si vrea gi ea poate sa exprime ceva asemanator, dar cazurile astea sunt mai rare. Poate c& protagonisti unei relatii tertiale ar trebui sa-si aminteascd informatiile esentiale care par sa le fi uitat. Nu sunt aceleasi mize afective intr-o relatie principala si una tertiala (numese relatie tertial o relatie de intalnire, traita in paralel cu o relatie principala inscrisa in timp). © relatie principal’, chiar cand exist sentimente pternice, este hriniti in principal de atasament si de un trecut comun, pe cand o relatie tertiala se alimenteazi esential cu sentimente, cu placere si cu speranta. Un sentiment nou de iubire nu are trecut. Apare la un moment dat in istoria unei fiinte si supravietuieste lui insusi find alimentat de prezent, insufletit de cea ce se intimpla in clipa intilnirii si uneori de proiectiile unui viitor imediat. Un atasament are un dublu trecut: cel legat de persoand (fn cazul unui barbat insurat, de sotia sa) si cel legat de istoria proprie din jurul personajelor semnificative ale copilariei sale. Astfel, cea mai mare parte dintre femeile si barbatii care trdiesc o relatie tertiala par si ignore faptul ca sentimentul si atasamentul n-au aceasi greutate in deciziile care trebuie luate. Pentru cei mai multi dintre barbatii cisatoriti, conflictul dintre sentimente (privind persoana tertiala) si atasament (privind persoana principal) apare ca insolubil, si astfel, cel mai adesea, refuzd sa-l confrunte. Asadar, vor ramane in interiorul acestui conflict, uneori anii de- a randul. Pe de o parte, sunt capabili s& securizeze relatia tertiala (spunand sincer: “te jubesc”, “imi doresc sa traiesc cu tine”, “esti important pentru mine”) si pe de alta parte, sunt gata si mirturiseasci relatiei_ principale, cuSentimentele si atasamentul (II) aceagi sinceritate: “nu pot s& te fac si suferi, nu pot s&-ti fac una ca asta: si te parasesc. Sunt legat de tine, nu doar din culpabilizare, ci prin legaturi multiple, ramificatii, amintiri, experiente de viata, incereari, multumiri si recunostinte care ma leagi at&t de puternic incat nu pot si privese in fata ruptura fara s4 sufar, fara sd am sentimentul ca eu sunt cel care a tradat” Poate unul sau altul dintre acesti barbati insurati ar putea spune cu mai multi luciditate: “sunt atasat de imaginea pe care o am despre mine insimi. Nu ma vid pirdsind femeia cu care am imparfit 20 de ani din viata mea, mama copiilor mei, cea care m-a sustinut in timpul studiilor sau experientelor mele profesionale, cea care a facut un avort chiar la inceputul relatiei noastre, cu care am pierdut un copil, care m-a ingrijit, pe care am insotit-o in atétea incercari.” Acest atagament al imaginii de sine constituie adesea un liant invizibil, atat de puternic incét barbatul va rimane cu partenera principal’, fra si poatd si se decid’ si © piraseasci, dorindu-gi cu toata forta si pastreze gi relatia tertiala. Ar trebui deci ca cea care traieste © relatie tertiala, si inteleagd cd se va confrunta cu un cdmp de forte, care nu-i sunt favorabile. Cea mai mare parte dintre ele vor ramane in convingerea ca iubirea lor, placerea intalnirilor, acordul sexual — adesea exceptional — pe care-| au cu partenerul implicat si in alta relatie, vor fi suficient de puternice pentru a modifica cele dou relatii aflate jn competitie si a transforma cumva relatia tertiald intr-una principala gi relatia principali indepartindu-se sau rupandw-se.... Uneori se-ntimpl& asta, dar cand se-ntmpli se realizeazi, in cele mai multe cazuri, mai ales in primii ani ai telatiei, Apoi, este mai rar si mai riscant...pentru relatia terjiala. Exista riscul ca noul venit si ramana tintuit intr- o relatie tertiala, desi dorinta lui este si deschida o relatie principal’, esentiala cu omul pe care-] iubeste. Poate ci fiecare dintre protagnistii relatiei tertiale, ar putea incerca s& infeleagi in el dimensiunea conflictuala fin ceea ce-i leagi, in ccea ce-i retine, in ceea ce asteapti si spera gi impartagese cu celalalt...