Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • U. Eco - Sase Plimbari Prin Padurea Narativa PDF

    Uploaded by

    MirunaMares
    64 views18 pages

    Original Title

    U. Eco - Sase plimbari prin padurea narativa.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    64 views18 pages

    U. Eco - Sase Plimbari Prin Padurea Narativa PDF

    Uploaded by

    MirunaMares

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 18
    U.€e2- Fase ’' jwbart pris pares worotive) Pontioo 2006 5 (CUM SE INTRA iN PADURE, A dori steep aminind pe Halo Calvin, webu a nt acm opt an otf cet oe lef Norton Zeures ale sedate sme cin {ice rea its ante cpa cee sj te Harard Ulver, Nel pomencie pe Calvin dat dn woive te tenes pon ch sess confer pe eae wel ec or et pe eden Sa So to eels mute, lar acsel presaye elton a Map eae Slit won we ls selene Mir hi Cato Se une note ern tr negiaore (Band rs nop deat lr) in aceleasi luni in care apfrea cartea Ini Calvino, aprea nla o carte a mes ih Leto n ful ‘tonal pa seminicre cu veinesenlesh e (rte Te Role of he Rear Dre ae al engl Sree ape il lian taste ny ee ual gly na The acta aaa reader in the fairy tale (Cititorul in prova de fictime), $i nu ar S194 CS Lior Ope S-, ‘ce shiny ta sep a fabula” ca echivalent al englezescului “speak of the devil”, (SF, 197-2006, pen seas verse tres cas lene ah ind sng cee dee 2 So cs eat pert nen in Stes ip pop pia care pi ee tate povestile, se vede c& jn jtaliand puteam si reamintese acel cita ca si pot situa cititorul in poveste adic in rice text nnaativ, De fap, lupal poate si nu existe, gi vom vedes imediat ‘ch poate si Ge in locul hui un 2meu, ins cititorul exist ‘ntotdeauna, si nu doar ca o component a aclu de a spune povesti ci sica un component al povestirilor ca are Cineva care ar compara, astizi,cartea mea, Lector in fabula, eu Dacd-nir-o noapte a lui Calvino at putea crede ‘ch prima este un comentariu teoretic la roman! Ini Calvino. Dar cele dowd cArfi au apart aproape in acelagi timp si nici unul dinire noi doi mu stia ce anume faces celdlait, chiar dacS eram, evident, pasionafi ambii de una gi acceasi problema. Cénd Calvino mi-a twimis cartea lu pesemne cH primise deja pe a mea, pentru ci dedicalia Jai suna astfel: “Lui Umberto, superior stabat lector, lengeque inferior Italo Calvino”. Citatul, evident, este din abula lui Fedru cu lupul si mielul (“Superior stabat lupus, Tongeque inferior agnus”), si deci Calvino se referes Ia Lector in fabula a men, Raméne destul de ambigun acel “Jongeque inferior” (care poate si insemne si "mai la vale si “de mai mick importanji"). Dac “Lector” trebuie ieles de dicto, si deci se referi la cartea mea, atunci ar trebui sine géndim la un act de ironict modestie sau la foptiunca (orgolivasé) de a-si asuma rolul mieluhi [isndu-i-l teoreticianului pe cel al Lupului celui Ratu. Insi daca “Lector” tebuie ineles de re, atunci era vorba de 0 afirmajie de poetica, iar Calvino veia s& aducé un omagiu Cititorului. Ca si-l omagiez pe Calvino, voi lua ca punct de pomire cea de-a doua dintre Lectiile americane pe care Calvino le scrisese pentru Norton Leciures, accea dedicat repeziciunii, $i unde se refers Ia povestea cu numirul 57 din Povestile talienestculese de el Un rege se imbolndvi. Sosird medicit sii spuser’ “Ascultd maiesiate, dacit vrei sd te insdndtosesti, trebuie 80) et 0 pana de la Zmet. E un leac greu de gastt, penirs ed Zmeul pe tofterestini pe care-i vede fl mandnca Regele spuse asta mturor, dar nimeni mu voia sa se ded. -0 cari umui supus deal su, foarte credincios ¢ viteas, iar acesta spuse: "MG duc eu” i arataré drumul. "In varful wnat munte, sunt sapte _gduris in una din astea sapte, se afld Zmeul” »! Calvino observa cA “nu se spune nimie d= ce boalé suferd regele, despre cum se face e8 un zmeu poate # pene, sau cum sunt ficute giurile acelea”. $i prin aceste observaii gaseste prilejul si laude caracteristica rapidita chiar daci aminteste c& “aceasta apologie a rapiditati » pretinde st tagaduiasca placerile ocoligului”.” Eu voi dedica incetinelii, despre care Calvino nua vorbit, cea de & treia conferingl a mea. Acum insi as dori si spun cA orice fictiune narativa este, in chip necesar si fatal, rapid, pentru cf — de vreme ce consiruieste 0 lume, cu fntimplirile si cu personajele ei — despre Iumea aceea mi poate spune totul. Vorbeste in treacal, iar pentru rest ii cere cititorului s& colaboreze umplind o serie de spati goale, De altfel, asa cum am mai scris, fiece text © 0 agin Ienesh care-i cere cititorului s& faca 0 parte din munca ei. Ar fi groaanic ca un text sB spunfi tot ceea ce destinatarul lui ar trebui sf infeleaga: nu s-ar mai sfarsi " Lesioni americane. Sei proposie per il prossimo millennic, Milano, Garzanti, 1988, p37. 2 Tid, pA8. niciodati, Dac eu vi telefonez dummeavoustri “o iau pe utostrada i sosese cam intr-o or8”, este implicit fapuul c3, Iufind-o pe autostrada, o s&-mi iau $i maging in August, nevasid nu te cunose, a marelui seritor comic Achille Campanile, gisim urmatorul dialog: «Ghedeon flicu gesturi largi ca sd cheme o misurd ce stajiona in capatul strazit. Vizitiul bitrén cobort greoi de _pe capra si veni prevenitor, pe jos, pand la prietenti nostri, Ziednd: "Cu ce pot s& vi fiu de folos?” "A, mu”, strigd Ghedeon nerdbddtor, “eu wasuwa 0 vreau!” "Oh!”, ficu vizitiul decepionat, “credeam ed md chemati pe mine Se tntoarse tndtrat, urea la loc pe capra sil iureba ‘pe Ghedeon, care luase loc in trasurd fmpreund cu Andrea: “Unde mergem?” "Nu pot sd vd spun”, exclama Ghedeon, care voia 3d pasireze secret destinapiel. Visita, care ‘era curios, mu insistd. Ramaserd cu tofii pentru odteva ‘minute s& priveascd panorama, fara a se migca Pani Ia urmé Ghedeon lsd s-i scape un: “La castelul Fiorenzinal”, care facu calul s& tresard sivi smulse vizitiului urmaioarele cwvine: “La ora asta? Ajungem la noapre” “Asa e”, murmurd Ghedeon, “o sii ne dhucem maine dimineaja. Vino s& ne iei la ora sapte fix’ ‘Cu trdsura?” intrebe vit Ghedeon reflecta cdteva clipe. La urma zise: “Sigur, aya mai bine Pe cind se indrepia etre pensiune, se inioarse din ow cdire vz si: stigd: “Hel, bagd de sean ia i A, da?" feu celal surprins. "Cum dori, se-ngelege."»# Pasajul pare absurd, pentru cit Ia inceput protagonist spun mai pufin deeat ar trebui si se spund, iar la sfarsit simt nevoia s& spun (si s& audi spuniindu-li-se) ceca ce ‘nu mai era nevoie ca textal si spun. ‘Céteodata un seriitor, spunand prea mult, devine mai ‘comic deed personajele sale. Fra fourte populara in Italia, ‘secolul al XIX-lea, Carolina Invernizio, care a ficut si vviseze generafit intregi de proletari cu povestiile ei ce se intitula Sarutarea unei moarte, Razbunarea unei nebune sau Cadavrul care acuzd, Carolina Invernizio seria foarte rau gi unii au observat cB avusese curajul, sau sldbiciunes, de a introduce in literatura limbajul micii funoyionarimi = ‘indrului Stat Halian (din care Picea parte barbatul ci, director al unci brutarii a armatei) Carolina invernizio romanul ei Hotelul crimei: “Seara era splendid, desi foarte friguroasd. Luna, sus ‘pe cer, lumina sirdzile din Torino cash plind zi. Ceasul ‘mare al grit arata orele sapte. Sub acoperipul larg al ‘peroanelor se auzea un 2gomot asursitor pentru 6 dowd Trenuri rapide se inerucisau: unul focmai pleca, iar celalatt sosea."* [Nu trebuie si fim prea severi cu doamna Invernizio. Ea intuia obscur ef ritmol rapid este 0 mare virtute narativa dar nu ar fi putut si inceap’, asa cum face Katke: * Opere, Milano, Bompian, 1989, p. #30 * Op. cit, Torino, Quartara,p. 5 ° “Desteptindu-se intro dimineaé din niste vise talburi, Gregor Samsa se trezi in paral siu, tansformat ino ‘inganie uringa,”* Imediat cittori i ar fi iniebat- de ce si cum anue 2 care Lam ales aici pentru ale mele Norron Lecnwes Padurea este 0 metafora pentru. textul narativ; nu numai ppeniru textele de basm, ci pentru orice text narativ. Exist ppaduri precum Dublinul, unde in loc de Scufija Rosie o TH lenore che eapisce (Chitorul care tutelege), wad. Dario Coma, Firenze, La Nuova Hala, 1992, pp. 29-30 ntilnesti_pe Molly Bloom, sau cum e Casablancs, unde i {ntdlnesti pe Ilsa Lund sau pe Rick Blaine. COpidure este, ea si folosese o metaford a lui Borges (alt coaspete la Norton Lectures, al chrui spirit va fi gel prezent in conferinjele mele de acum), 0 gridin cu cirri ce se bifurea CChiar si atunci efnd intr-o pldure mu exists poreci trasate, cricine isi poste trasa propriul parcurs hotirnd si o ia la reapta siu la stinga de la un anumit copac, stot age, ficénd cite © alegere la fiecare copac intalnit in cale. ing-un text naratiy cititorul e consténs in fiece moment si efectueze 0 alegete. Mai mult, aceasta obligatie de a alege se manifest ‘lind sa nivelul fiecrai enun, cel putin la fiece ocurent® a “unui verb tranzitiv. In timp ce vorbitorul se pregiteste 82-51 jncheie fraza, noi, fie si inconstient, facem un parity fi nticipam alegerea, sau ne intrebam preocupayi ce alegere va face (micar in cazil unor enunfuri dramatie, cum afi “Teri ‘noaple in cimitir am vazut...") Citeodati naratorul vrea sine lase liberi si facem anticipiri asupra urmérii povestiii, A se vedea, spre ‘exemplty,finalul lui Gordon Pym al Iui Poe “Dar iaté ed se ivi in calea noastré o figuré omeneased infinit mai inaltd decdt orice locuitor al plmantului. Era invdluites int-un linjoliu, iar culoarea “fete ei avea albeaja imaculati a zapezit.”* ‘Aiei, unde vocea naratorului se opreste, aurorul vrea ca noi st ne petrecem toald viaja intrebandu-ne ce anume S-a * Storia ai Gordon Pym (in romdneste sub ttl Aventure it Gordon Pym ~ 0.2), tad. Maria Gallone, Milano, Biblioteca Universale Rizzoli, 1957, p. 199. {ntimpla, si temsndu-se of noi ined n-am fi rogi de patima de f sti coca ce nu ne va fi nickodats dezvaluit, antorul, nu \oves narant, introduce dup Final o noth fn care ne anune dupa disparija lui Mr. Pym, “ne temem cli cele efteva capitole ce ar fi trebuit si inchele povestirea lui... au pierdut iremediabil in intimplarea care i-a cauzat sfarsiut”,” Din ppidurea aceasta nu vom mai iesi niciodsta, $i nu au iegit nici Srules Verne, Charles Romyn Dake $i HP. Lovecraft, care aut ‘hott si rimand in ea ca s8 continue povestea lui Pym. ‘Dar sunt si cazuri in care naratorul vrea sine demonsireze 8 noi nu suntem Stanley, ci Livingstone, si ef suntem condamnati s& ne pierdem prin hajisuri fcdnd permanent alegerea gresiti, De pildi, Laurence Sterne, si ‘asta chiar Ia inceputl lui Tristram Shandy 4s fi dorit ca tail meu sau maicd-mea sau, $1 mai bine, améndoi, pentru c& améndoi deopotriva aveau obligasia asta, sd fi luat bine seama la ce faceau atunci (ednd m-au adus pe lume. Ce anume vor fi ficut sofii Shandy in momentul acela delicat? Ca sh-i lase cititorului timpul si-si fact cele ceteva presupuneri cuvenite (chiar dintre cele mai putin, convenabile), Steme divagheaza de-a Iungul unui paragraf intreg (de unde se vede c& bine ficea Calvino ck nu disprefuia arta incetinirii), si pe urm& ne dezviluie care a fost eroarea din acea scent primordial “Tarti-md, drag — zise maicd-mea, tocmai ednd era ‘mai frumos ~-ai uitat eumva sé intorct eeasul? * Boi... 200. Doane iarté-ma! —exolams taicd mex, iesindu-gh din fire, dar sirdduindu-se In acelasi timp sd-si tempereze tomul vocit:—A mai inwverupt vreodatd o femeie, de la Fva Incoace, un barbar cw o intrebare aidt de prosieasca?"!” Dupi cum vedeti, ttl gindeste despre mama exact ce sindepte cititorul despre Steme. A mai frustrat vreodata lun autor, fie el c&t de pisicher, in asa hal previziunile cittoilor sai? ‘Cu. siguranfa, dup Sterne, narativa avangardelor a incereat adeseori mu numa si aduca in cri asleparile noastre de cititor, ci chiar 88 ereeze un cititor ce se agteapss, din part cartii pe care 0 citeste, la © tal ibertae de lege. ins aceana liberate este gusta tooma penta ci — fn vinta nei milenare Wadi, de ks mitre primitive la navela polis modems ~ in general cittorul se pregateste S51 fach proprile- aleger in pdurea narativa, presupandnd ‘ek unele sunt mai chibzite dest alle ‘Am spus chibzuite, ca si ednd ar fi vorba de opiiuni inspirate de bunul sim. Dar ar fi banal si presupunem c& pentru a citi o carte de fiejiune trebuie procedat poteivit simmului comun. Cu siguran(a nu asta ne cereau Steme sau Poe, gi nici micar autorul Scufigei Rosit— daca la origine fi existat vreunul. in fapt, bunul simj ne-ar impune reaclionim Ia ideea ca in padure ar exist un lup care Vorbeste. Atunci, ce anume infeleg cénd spun e8 cititorul, in pidurea narativa, ebuie i fac’ nise opfiani plauzibile? Privitor Ia asta trebuie 88 ma refer Ia dova concepte pe cate lam luat deja in diseuje in eanile mele precedente "La vita e le opinioni di Tristram Shandy, gentiluomo, trad Amtonio Mec, Torino, Einaudi, 1958, p.8. “ © Yorba de cupiul Citiior Model si Autor Model.!” Cititorul Model al unei povestiri nu este Cititorul Empirie. Cititomal empiric suntem noi, acestia, cu, dumineavoastri, oricine altcineva, atune efnd citim un text. Cititorul empiric poste citi in multe feluri, gi nu exista nici (lege care $3-i impun’ com anume s8 citeasct, pentru c& ‘desea foloseste textul ca pe un ambalaj pentru proprile-i pasiuni, eare pot proveni din exteriorul textului, sau pe care textul i le poate stiri in mod intémplator. aca vi s-a intémplat s& vedeti un film comic int-un moment de profunda tristele, vei fi stiind cat de grew reugesti atunci st te distrezi; mai mult, vi sar putes intampla s8 revedeyi acelasi film dupa multi ani, gi sa mu reugiti nici atunci s& zambiti, pentru c& fiece imagine va va ‘aminti de tristeea acelei prime experienje pe care afi avut- ‘o. Evident, ca spectatori empirici veti “citi” flmul intr-un tod gresit. Insd gresit fai de ce anume? Fayi de tipul de spectator la care regizorul se géndise anume, un spectator ispus sh zémbessea gi sh urmireased 0 fesatura de fapte ce ni il implied direct. Acest tip de spectator (sau de cititor al unei cary) il numese eu Cititor Model ~ un eititor-tip pe cere textul nu numai c&-) prevede ea pe un colaborator, dar pe care gi cauta si-l creeze, Daca un text incepe cu “A fost dati”, el lanseaza un semnal ce imediat isi selectioneaza proprit-i cititor model, care ar twebui si fie un copil sau Cineva dispus sh accepte © poveste ce tece dincolo de injelesul obismut. Dupa ce-mi publi Foucault, un vechi prieten din copilarie, pe care nu-] mai ‘vaizusem de ani de zile, mi-a soris: “Draga Umberto, nu-mi sem eu romanul Pendulul fui 1979, "Ch Leeior in fabula, Milano, Borpian aminteam si-ji fi povestit patetica intémplare @ unchiului gia rmitusii mele, dar mi se pare incorect fap c& tua folosit-o jn romanul #8". Or, in romunul meu eu povestese nigte episoade care privese un anume unchi Carlo si 0 mats Caterina, si care sunt rudele protagonistului Jacopo Belbo. $i, de fapt, aceste personaje au existat cu adevirat: fie gi cu lteve deosebiri, eu povestisem o intémplare din copiliria nea, care se referea la un unchi sila 0 mitugl ce se numeau insa altfel. I-am raspuns acelui pristen al meu c& unchiul Carlo si matusa Caterina erau rudele mele, asupra clrora eu aveam deci drept de copyright, si nu rudee Iu, si c& mu stiam nici micar daci el avea sau nu vreun unchi, Prietenul a scuzat) se identificase att de mult cu povestirea, inedt creause eA recunoaste niste evenimente care ise {ntémplasers radelor [ui faptce nu e imposibil, pentrw timp de razboi (aceasta era epoca din care datay amintrile mele) unor unchi diferiti li se tntémpla lucruri analoege. Ce anume i se intémplase prietenului meu? El cautase jin padure un lucru care, insi, 92 afla in memoria tui particulara. E drept ca eu, plimbéndu-mi print-o pidure 54 folosesc orice experientd, orice descoperire, ca si trag invagiminte despre visia, despre trecut gi vitor, insa pentru cd pldurea a fost conceputl pentru toi, nu trebuie Si caut in ea fapte gi sentimente ce mé privese numa pe ‘mine. Altfel, aga cum am scris in cele doud citi recente fle mele, I limiti del! nterpretazione si Interpretation and Overinterpretation'”, nu interpretez un text, ci ma foiosese F tini del imerpretazione, Milano, Bompiani, 1990, trad, rom, Limitele interpreiarit Pontica, 1995, Interpretation and Overiterpretation, Cabmbridge, 1992, tad. Rom. Inerpretare 5 supraimterpretare, Pontca, Constana, 2004 6 lc el. Nu ¢ interzis sé folosesti un text ca s& visezi eu ochii 5 — gi cdteodatd tofi facem asta. Dar a visa cu oc i nui o activitale publica, Ne aduce in situ lumblam prin pidurea narativa ca si cum ar fi gridina noastri privat’. [Exista prin urmare niste reguli ele joculu, iar cititoral ‘model ¢ acela care se pricepe si-I joace. Prietenul meu uitase pentru o clip regulile jocului si-si suprapusese asteprarile lui proprii de cititor empiric peste tipul de aslepiari pe care autorul le pretindea de Ia cititorul-model Desigur ef autorul, ca si-i dea instruetiuni propriulut su cititor-model, disptine de niste semnale anume, de gen. Dar de multe ofi aceste semnale pot fi foarte ambigui. Pinocchio incepe ast: “A fost odats... Un imparat! , vor spune repede micti imei citiori. Nu copii, afi gresit. A fost odata 0 bueati de Jemn, ‘Acest inceput e foarte complex. La prima vedere Collodi pare s8 anunje 8 incepe o poveste. Dar nici mu apucd cititorii sa se convingi ci ¢ vorba de 0 poveste pentru copii, si iat c& sunt adusi in scend copiii, ca interlocutori ai autorului, care, judecind cum fac copii dobignnigi cu povestile, au o previziune gresiti. Asadar povestea nu e dedieata copiilor? Insa Collodi se adreseaz3, pentru a corecia previziunea gresité, chiar copiilor, adic’ Imicilor si citi. De aceea copii vor putea continua si citeasc& povestea ca si cum le-ar fi adresati lor, dindu-si seama foarte firese e& nu e povestes unui imparat, ci a unei papusi de lemn. lar ajungind la sférsitul ei nu vor fi ezamagiti. $i totusi, incepural acela © un fel de a le face 0 cut ochil eittorloraduli. E posible poveste 8 He 3 pentru ei? Deci ef uebuie sto citeased in alt mod, da, Pentru a injelege sermnifcaile legorce ale poves, Urebuie st se prefach afi set copi? Un incspt oe aces fel's fost deajuns ca 38 dedanuie un sir de ketur paihanalitice, antropologice, stiri ale li Pinocchio, ti tate sunt neverosimie: Poste Colle! vost fac joc dbl, far pe. presupaneren ast se buzcazd th mare Parte farmecul acess! mci capodopere ‘Cue impune are sceste repli ale jocului si scene consringri? Cu alte cine, cine consviete pe ettorl todel? Avion, vor spune repede mic mei ction Dat, dup ce ne-am dat alla oxeneas st distingem cir empire de cttoral model va tebul care se inci ln attr ca lan persona empiti care se povesles Sihatiaste, pone din motive nemarursie gi conoscute dea de pihaaisa si, ce et de cior model elu. sk conaruiscs? Va vei spune deinait cf mie de euorul frie al unui tat naratv (im realize, a1 rial text posi in pa foarte putin Sin fore bin c& spun ceva are va ofa pe mui dine seller me ear probabil is rosexe mult imp citindbiogral ale Jane Austen sau Prout, Dosoievsi su Salinger, i ieleg foarte bine 8 ¢ ffumos si pasonent si patna! in vila personal anor oameni vt pe care simyim cf ubim cape ngte pect inti. A fost un mare exemph 310 stare consolare penta Gnereea mea neliniii de cerceior staf o8Immanucl Kant igi sisese capodoper sa filosfick doar la vara Yenerabila de cinzet spe de ani ~ dupa cum am fos Cuprins deo iavidie greu de reprimatefind ct Radiguet sets Le dable au corps ia Joule dee Dar acest elemente nu ne aj 8 discemem ce motive avea Kant sé sporeasci numirl categorilor de Ja zece la doutsprezece, nici dack Le diable au corps ext 0 eapodopert (ar putea si fe chiar si daca Radiguet arf seris-o la eineizec de ani). Caracteal posiil hermaffodit al Gioconde’ repreznis tun subiectineresant pentru 0) discuje estetic8, thst obigauinjele sexual ale li Leonaido da Vine‘ rimfn, in ceca €e prveste modul meu deo cit tabonl o bir oarecare Ma voi refer adesea si in umstoarcle mele eemfering, la tua dive eal cele mai framoase ce a fost serie wreodat Shive ahi Gérard de Nerval. Am citi la douszce de ani iat de ammnci nam incetat niciodat +0 eitese, am dedicat In tineefe un sta foarte neizatit, iar din 1976 incoace o sere e seminarii la Universite din Bologna ~ au apart ca reaukat tre teze de licen, si in 1982 un mumér special al revise 75." fn 1984 am dedicat un Graduate Course la Columbia Univesity, si au aparut multe erm: papers fo interesante pe accast tema. fi cunose de-acim fece viegul, ficce mecanism secret. Aceasts experinga de lect rept, care ma nso imp de pauzeei de ani, mi-a dovedit eft de nesiraji sunt cei care spun cA anatomizind um text si exagerdnd cu “else reading-l” i ueii farmecul, De fee dtd end ian in mind Spive, eu toate ci cunose profs! ‘natomia, ma indrigostesc de ea ca si cum a5 citi-c perm prima oar. Syviel incepe atl: ® Umberto Eco, Il tempo di Syivie, Poesia e critica 2, 1962; pp 51-65, Sur Sylvie, numar menografic din 7S. 31/32, sub ingrijrea Patrziei Viol. ™ Silvie. Souvenirs du Valois (prima editie in La Revue des ewe Mondes, 15 tlie 1853: a doua editie revazuta tn Les filles Je sortais dwn thédire oi fous les soirs je paraissais ‘aux avant scénes en grande temue de soupirant.." “Tocmai ieseam de 1a un teatru unde in fiece seard imi fceam aparifia in randurile din fags in mare fimuté de indragasti. Limba englezi nu are imperfect, si pentru a reda imperfectul francez_ poate opta pentru diferitele solutit (de exempla, o edie din 1887 sana astfek: “I quited a theater ‘where I used (0 appear every night in the proscenium..." iar luna modemd sun “I came out ofa theater where I appeared every night..."). Imperfectal e-un timp foarte inteesant, pentru c3 e durati si itertiv. Find durativ, ne spune 8 ceva tocmai se petrecea in tecut, dar nu int-us moment precs, si su se jte cénd anume a incepat actiunea gi cdnd se sffrgete Ca timp iterativ, ne autorizeaza s& péndim c& actiunea acces = a repetat de multe ori. Dar nu e niciodata sigur cfind arume iterativ, cind © durativ gi efind este in ambele feluri In acest {nceput al li Sbivie, de exemplu, primal "sortais” este durativ, pentru ci a iesi de'la un teatru e 0 acfiune ce comport un pparcurs. Dar al doilea imperfect, “paraissis", pe lings faptal cc duraty, este i iterativ. E adevarat 8 textul ne lamureste cf personajul acela se ducea la teatrul respectiv in tate serie, dar si fra aceasta precizare folosirea imperfectului ar sugera ch 0 ficea in mod repetat. Din cauza acestei ambiguiii temporale a lui, imperfectul este timpul Is care se povestese visele, sau cosmarurile. $i este si timpul basmelor. “Once feu, Paris, Giraud, 18 lez Le Figle det Incle- Dinte ediile Waline disponibile se fuoco, tn edigile BUR $i Guanda 20 ‘upon a time" se zice, in italian’, “Era odata: “una volts" poate fi radus prin “once”, msi imperfectul “e"era” sugereazi tun timp neprecis, poate ciclie, pe care engleza Tl red prin upon time”. Engleza poste exprima carscterul iterativ alti ‘paraissais” din france24, fie mulfumindu-se cu indicafia textala “every evening”, fie subliniind iterativitatea cu ajutoral hui “T used to". Nusi vorba de un amanunt oarecare, pentru cl mare parte din farmecul Iui Sylvie se bazeazi pe o alternangi bine calculata de verbe la imperfect ji la mai mult ca perfectul, iar utiizarea intens& ‘2 imperfectului fi confera intregii intémpl&ri un ton oniric cca gi cum am privi ceva cu ochii intredeschisi, Cititorul- model Ia care se gandea Nerval nu era anglofon, deoarece limba engleza ere mult pres precisé pentru scopurile sale. ‘MA voi intoarce Ia imperfectul lui Nerval in eursul urmatoarei mele conferinte, dar vom vedea imediat edt de importanté este aceasta problem’ pentra discutia despre Autor gi Vocea sa. Sa examindm acel “Je” cu care incepe ppovestirea, Cartile serise la persoana intai il fac pe cititorul ingenua si cread® cA cel care spune “Eu” este autorul Evident c& nu este, ci este Naratorul, altfel spus Vocea- ccare-Nareazi, iar faptul cB vocea narant& nu este neaparat fautorul nil spune P.G. Wodehouse, cate a scris la persoana inti amintirile unui cine. Tn Spivie noi ave de-a face cu trei entitati. Prima este tun domn, naseut in 1808 si mort (sinucigas) In 1855, care, intre altele, niet nu se numea Gérard de Nerval, ci Gérard Labrunie - mulji oameni, cu ghidul Michelin in mind, se ‘mai duc si astizi s& caute la Paris stridua Vieille Lanterne, unde sa spanzurat el; unii dintre ei nu au inyeles niciodata Frumusefea povestirii Syivie. Cea de-a doua entitate este a cea care spune “eu” In povestire, Avest persona) nu este Gérard Labrunie. Ceca ce stim despre el este ce ne spuine povestirea, iar la sfirsitul povestirii nu se sinucide, in chip ceva mai melancolic, mediteaza: “Iuziile cad una dupa alt, precumn cojile unui fruct, iar fractal e experienja”. impreuna cu studenjii mei hotirasem s8-1 numim “Je- rand”, isi cum jocul de cuvinte e posibil numa in france, i vom nami Naratorul. Naratoral- nu © M. Labrunie, din aceleasi motive pentru care cel care incepe Cilitorite tui Gulliver spunind c& tail siu era un propritar modest din Nottinghamshire si c& Ia paisprezec= ani jl trimisese la Emmanuel College din Cambridge, nu e Jonathan Swift, e8ci cla stadia la Trinity College din Dublin. Ctitorul-model al lui Shivie © invitat s8 se induioseze de ilwzlle pierdute ale naralorului, nu de cele ale lui Monsieur Labrinie, in stérsit, mai e 0 a ueia entitate, care este de obicei greu de identificat, anume aceea pe care eu o numesc, pentru simetria cu cititorul-model, Aulorul Model Labrunie ar fi putur fi'un plagiator, iar Sylvie putea s8 fie scrisi de bunicul lui Femando Pessoa, dar autoral-model al lui Syivie este acea “voce” anonima care incepe povestea spunind “Eu ieseam de la tara” si incheie ficiind-o pe Sylvie 58 spuna “Pauvre Adrienne! Elle est ‘morte au couvent de Saint... vers 1832”. Despre el stim aliceva, sau stim numai atdt ct spune aceasta voce inte capitolul I si capitolul XIV-lea al. povestri, care este inttulat chiar “Demier feuille””, ultima fila (ups a mane doar padurea, si ne revine noua s& intra in ea si sf o strabatern). Odats acceptata aceasta regula a joculu, he putem permite chiar s8-i dim acestei voci un nume, ut nom de plume. Cred c& am gisit eu unul foarte frumos, dack-mi permite}: Nerval. Nerval au este Labrunie, dupa aa om este lel naratora Nerval mi este un Et, aga cum George Eliot ni este o Ea (numai Mary Ann Evans era aga eve) Neale: & bs oezaleqa on 2, er Maelecd oma eve Gali (ertloe lcesoal (rae clea ea ‘ramatik si-iatibuim un sex eu orice pref. es ae aeeaet Neel fence) arte tectum exist incl, decdt ca un ansamblu de tre palide, dups ce identiictm nu va fi allceva decd ceea ce Grice teorie a artelor si a literaturi numeste “stil Binsijeles ed bn aftyit sutorul model va, putea f Fecunoscut gi ca un stil, iar acest stil va fi att de’ evident. de cl, de inconfindabil, inch vom putea in fine sf Injelegem e8 screasiVoot din Sylvie este cea care, in duréia, ncepe en “Le réve est une seconde vie" ar cuvinnl “st” spune prea mult si prea putin felicia. Ne GA yale a tiem ol mstoral od, oa ol cltim pe Stephen Dedelus,ramine in perfogiunea sa, ca Dumneze in creati,inliunira, sain spaele, ana dincolo aspen osetia tertjnse iat ln fitoral mice) € voce ‘care vorbcyiafechiod (a imperios, sau cu viclenie) cu no, si care ne vreaalaturi de cl iar voces satu os murifestd ca stratagie maraQivs, 6h fnsamblu de instujuni ce ne sunt distbuite I Hece pas fide care tebule st asculttm atunel eAnd ne hot s8 omportz ca nig ciitor-model a vasinirairs teoretiod den despre estetica recep! sau despre ceea ce se cheaml recder-orianted criticism apar fers personaje denumite Cittor Ideal, Citor implicit, Cititor Virual, Metacittor ap al depete fore dintre ele teimipind, in proza narativa, structur® textual ce anticipeazi prezenta receptorul Gar imediat adauga: “fra 2-1 defini neaplirat”. Pentru Iser “olul eititorului nu e identic cu cel al cititorului fictiv portretizat in text. Acesta din urma e numai o component ‘ rolului cittorului""* Pe parcursul conferintelor mele de acum, chiar d recunoaste existenja celorlalte componente pe care Iser Le Studia cu ata stralucire, imi vot indrepta in principal atentia tocmai asupra ace “cititor fetiv zugravit in text", find de plrere cA sarcina principalé a interpretrii este accea de 2-1 Jncama, ca toate cA existenia lui este fantomatica. Dac& voi sunt mai “neam}" decdt Iser. mai abstract, sau ~ cm ar spune filosofi insular ~ mai specuiativ in acest sens voi vorbi despre cititor model nu mumai in ‘azul textelor deschise unor puncte de vedere nntipl, dar si al color care previd un cititor tenace si obedient; cu alte euvinte, nu existé un cititor model numai pentru Finnegans Wa, ci si unal pentru mersul wenurior iar textul asteaprs de la fica dinte ei un tip dferit cle cooperate. "Noi putem, cu siguran, s8 fim cu mult mai interesat Je instructiuntie pe care Joyce le are in vedere pentru un ‘itor ideal lovit deo insomnie ideal”, ins& webuie st Id totugi in considersre gi ansamblul insiructiunilor de Jectura previzute de un mers al trenurilor. in acest sens, nici autorul meu model nue neaparat o voce glotioast, 0 strategie sublimi: autorul mode! actioneaz’ si se vadeste chiar si in cel mai anost roman pornografic, indiferent ta ratiunile artei, ca s& spund € fie um stimulent " Pano della lenura, trad, Rodolfo Granafei, Bologna. 1 Malin. 1974, pp. 74-7 pentru imaginatia noastea si pentru reactiile noastre fizice Sica si avem un exemplu de autor model care fara pudoare se araté imediat, de Ja prima paging, cititorulu prescriindu-i emofile pe care va trebui sa le simt8, chiar 31 fin cazul in care cartea n-ar reusi s& i le comunice, iat fnceputul de la Afy Gum is Quick de Mickey Spillane: Cénd stayi linistifi la dunmneavoastra acasd, cufundayi confortabil intrun foroliu in foga caminulus, vat trarebat Qreodatd ce se petrece afard? Pesemne ci nu, Va luazi o carte si eititi una-alta, $i v8 lisafi stdrnisi prin procura de Inigie persoane i de nisie fapte ireale...Nu-i asa ca ¢ istractiv?. Pand si romani faceau la fel, faceau ca viata ‘sd le pard mat placuld cu ajwtorul unor acfiuni, atunci ‘ind luau loc in Coloseum si priveau cum animalele Nilbatice rupean in bucdi nist flnte omenesti, fd sa se Sinchiseased la vederea sangelui sia spaimei... Bine, bine pleut so faci pe spectatorul. Viata vazutd prin gaura eli, Insdd rawitagi> afar, mu aici, se petrec de-adevarat histe iucruri... Nw mai exisié Coloseut, dar orasul 0 lorena cu mult mai mare, si ¢ loc pentru oameni mult mai ‘uly, Colfit ascugisi me mai sunt cei ai fiarelor, dar pot ft Cue mult mai ascufifi si mai foroci. Trebuie si ji ager. $2 eurajosi asfel vel fi devorag..Trebuie 38 jit agert. Si Ccurajosi. Asifel vd vor elimina Aici prezenta autorului model este explicit si, ass ‘cum s-1 spus, ipsité de pudosire. Au existat eazuri in care feu si-mai mare lips de pudoare, dar cu mai mare lane, MG is Quick, New York, Dutton, 1 n contrapartida, la un Autor Ideal sau Implicit sau Virtual Acegiitermeni nu sunt intotdeauna sinonimi. Cititorul meu model, de exemplu, e foarte asemanstor eu Cititoral Implicit al lui Wolfgang ser. Totusi, pentru Aser, cittorul face ca texnd sd-si dezviluie muliplele-i conextuni ‘potengiale. Aceste conexiuni sunt produse de miniea care elaboreasd materia primd a textului, dar'nu sunt textul ca tare ~ peniru ed acesta consid numa din fraze, afirmai "= Pe problema in cauzi wimit mai ales, in ondine eronologid, la Wayne Booth, The Retoric of Fiction (Chicago, University of Chicago Press, 1961); Roland Barthes, “Introduction & Fanalyse dds récits” (Communications 8, 1966; trad. iin AAV, Lali de! racconio, Milano, Bompiani, 1969}, Tzvetan Todorov, “Les cetegories du récitlitraire” (Communications 8 , 1966; tad. it ibidem }, ED Hirsch jr, Vali Inerpretation (New Haven, Yale University Pres, 1967), Michel Foucault, “Qu'est ce qu'un auteur? (Bulletin de fa Société Francaise de Philsophic, lie septembrie 1969; trad. it in Soria ieterar, Milano, Fekvinelli, 1971); Michael Riffaere, Essai de Splisigne Siructurale (Pats, Flanunarion, 1971 si Semioncs of Poery (Bloomington, Indiana versity Press, 1978) Gérard Genete, Figures 111 (Pais, Seu, 1972; wad. it. Figure If, Toring, Einaudi, 1976), Woltzang Toe, ‘The implead Reader (Balimore, Johns Hopkins University Press 1974}, Maria Corti, Princpi della comnicazione leteraria (Milano, Bompiani, 1976); Seymour Chatman, Story and Discourse (ihaca, Comell University Pres, 1978; trait. Storie ©

    You might also like