GEORGE DAN MOGOSANU Honorws POPESCU Lupovic Everarp BEJENARU FARMACOGNOZIE Curs pentru studentii anului III nib 000216 GREK DE WEDICIE S cers aR . BIBLIOTECA nr. 1 Pppcuinie \ Nr. de inventar:.... L COLE aeforonn Ly cRaALovA <= RME 7/3 [Roof Epitura Strecu CRalova, 2007Aprobat in sedinta Consiliului Profesoral nr. 822/15.10.2007 ” Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei MOGOSANU, GEORGE DAN Farmacognozie. Curs pentru studentii anului III / George Dan Mogosanu, Ludovic Everard Bejenaru, Honorius Popescu. — Craiova: Sitech, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-746-707-2 I. Bejenaru, Ludovic Everard Il. Popescu, Honorius 615.07:615.322 615.322 Tehnoredactare computerizati si coperta Sef lucrari dr. G.D. Mogosanu © 2007 Editura Sitech Craiova Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integral sau parfiala, prin orice procedeu, a unor pagini din aceasti lucrare, efectuate fard autorizatia editorului este ilicita si constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizarii sau citdrii justificate de interes stiinfific, cu specificarea respectivei citi. © 2007 Editura Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilized any information storage and retrieval system without written permission from the copyright owner. Editura SITECH din Craiova este acreditati de C.N.C.S.LS., din cadrul Ministerului Educatiei $i Cercetarii, pentru editare de carte stiintificd. Editura SITECH Craiova Str. Romul, Bloc T1, Parter Tel./Fax: 0251-414 003 E-mail: sitech@rdslink.ro ISBN 978-973-746-707-2‘CUPRINS Prefati ... .FARMACOGNOZIA GENERALA Definitie, continut si locul intre stiinte Surse de materii prime medicinale Regnul vegetal Plantele spontane .. Plantele cultivate .. ‘Ameliorarea .. Biotehnologia farmaceutica, Culturile de celule si fesuturi Ingineria genetica Regnul animal Viata, metabolism, fotosintezi Caile principale si secundare ale biosintezei la plantele autotrofe Fotosinteza .. Biosinteza (biogeneza) princi Substanfe fundamentale si secundare. Principii active, medicamente Metode de elucidare a biosintezei Obfinerea, prelucrarea, condifionarea, depozitarea si conservarea produselor vegetale medicinale Recoltarea Transportul Pregitirea materialului vegetal pentru uscare si conservare Curatirea Selectarea Fasonarea Operatii speciale Stabilizarea Fermentarea Uscarea Liofilizarea Conditionarea Ambalarea. MarcareaMaterii prime cu alcaloizi piperidinici Lobeliae herba 83 Granati cortex 84 Materii prime cu alealoizi tropanici 86 Belladonnae radix, Belladonnae folium .. 88 Hyoscyami folium 91 Hyoscyami mutici semen 92 Stramonii folium 92 Mandragorae radix 92 ‘Scopoliae rhizoma .. 93 Daturae innoxiae herba .. 94 Duboisiae folium . 94 Cocae folium 95 Materii prime cu alcaloizi indolic 97 Avenae fructus, Avenae herba 97 Physostigmatis semen 98 Passiflorae herba 100 Secale cornutum .. 101 Rauwolfiae radix . 106 Catharanthi herba et radix 109 Vincae minoris herba .. i Strychni semen 112 Materii prime cu alcaloizi izochinolinici 115 Opium ... 115 Papaveris (immaturi) fructus 120 Curara 121 Berberidis cortex 124 Chelidonii herba, Chelidonii radix 126 Boldo folium 128 Ipecacuanhae radix 129 Materii prime cu alcaloizi chinolinici . 132 Cinchonae cortex 132 Materii prime cu alcaloi 135 Cytisi semen 135 Sarothamni herba 136 Materii prime cu alcaloi 138 Jaborandi folium .. 138 Materii prime cu alcaloizi purinici 140 Coffeae semen 143 Colae semen . 144 Cacao semen 144 Theae folium 145 Mate herba 146 Guarana| Ee ETN Oe Materii prime cu pseudoalcal Materii prime cu alcaloizi diterpenici Aconiti tuber ... Materii prime cu alcaloizi sterolici Solani laciniati herba Veratri rhizoma ... rime cu protoalcaloi Ephedrae herba . Colchici semen Capsici fructus Materii prime cu protide Venin de sarpe Lectine — generalitii Visci folium cum stipes Materii prime cu lipide Lipide — generalitii Materii prime cu lipide, utilizate in tehnica farmaceutick Helianthi oleum Olivae oleum Cacao oleum Stearinum Adeps suillus Adeps lanae anhydricus Cetaceum Cera flava Materii prime cu li Lini oleum Jecoris oleum . Crotonis oleum Lecithinum .. Materii prime cu compusi aromatici Generalitati despre compusii aromat Materii prime cu fenil-derivati . Generalitati despre fenil-derivati .. Uvae-ursi folium Vitis idaeae folium .. Materii prime cu fenilpropan-derivati Generalitifi despre fenilpropan-derivati . Cynarae folium Silybi mariani fructus 148 148 148 150 150 151 154 154 155 157 160 160 163 163 165 167 167 169 169 170 172 172 173 173 175 176 177 177 178 180 181 182 183 185 185 188 188 188 191 193 193 193 196prime cu derivati cumarinici Meliloti herba, Meliloti flos . Fraxini cortex, Fraxini folium .. Ammi majoris fructus Materii prime cu derivati cromoni Ammi visnagae fructus .. Flavonoide Generalitat Materii prime cu flavonoide Alchemillae herba . Cerasorum stipes Crataegi folium cum flore, Crataegi fructus .. Sophorae flos . Fagopyri herba Taraxaci herba cum radi Propolis ... Populi gemma Ginkgo folium Materii prime cu lignani Generalitati . Podophylli rhizoma, Podophylli resina Materii prime cu tanin Taninuri — generalitai Materii prime cu taninuri galice Gallae turcicae, Gallae sinensis Hamamelidis folium Quercus cortex Materii prime cu taninuri catehice Ratanhiae radix. Gei rhizoma Mpriilli fructus Materii prime cu floroglucinol Generalitati. Lupuli strobulum, Lupulinum Filicis rhizoma Kusso flos Kamala Materii prime cu antracen-derivati ... Generalitafi .. Rhei rhizoma Frangulae cortex Sennae folium, Sennae fructus 198 198 198 200 200 201 202 204 204 206 206 206 210 2i1 212 215 216 216 218 220 221 224 224 226 229 229 233, 233 235 236 236 236 237 238 241 241 241 244 246 247 249 249 252 254 256Aloe .. 258 Cascara sagrada 260 Chrysarobinum 261 Hyperici herba 262 Rubiae radix 263 | Coccionella .. 264 Materii prime cu izoprenoide 266 Generalitati .. 266 Materii prime cu monoterpenoide atipice 272 Valerianae rhizoma cum radicibus .. 272 Leonuri herba 274 Harpagophyti tuber 275 Gentianae radix .. 277 Centauri herba 279 Menyanthidis folium 280 Pyrethri flos 281 Cantharis 283 Materii prime cu heterozide cardiotor 285 Generalitati 285 Digitalis purpureae folium 289 Digitalis lanatae folium 293 Strophanthi semen . 297 Convallariae herba 299 Adonidis herba 300 Hellebori rhizoma 301 Scillae bulbus . 303 Materii prime eu steroide 305 Steroli naturali de interes medicinal 305 Saponozide spirosteranice (sterolice), materi prime pentru | semisinteze de medicamente 308 3il Generalitati 3 Ginseng radix Liquiritiae radi 316 Primulae rhizoma cum radi 318 Saponariae radix 320 Senegae radix .. 321 323 323, Calendulae flos 325 Croci stigma 326 Tagetes flos 328 Uleiuri volatile si materii prime cu uleiu . 330 Generalitati 330Produse cu monoterpenoide ... Lavandulae flos, Lavandulae aetheroleum .. 333 Bergamotae aetheroleum 335 Coriandri fructus, Coriandri aetheroleum .. 336 Melissae folium, Melissae aetheroleum 337 Citronellae aetheroleum 339 Aurantii pericarpium, Aurantii aetheroleum 339 Citri pericarpium, Citri aetheroleum 341 Menthae folium, Menthae aetheroleum 342 Carvi fructus, Carvi aetheroleum .. 346 Eucalypti folium, Eucalypti aetheroleum 347 Niaouli aetheroleum 349 Cajeputi aetheroleum . 349 Rosmarini folium 350 Chenopodii aetheroleum 351 Thymi herba, Thymi aetheroleum . 352 Serpylli herba 354 Origani herba 355 Angelicae radix, Angelicae fructus 356 Satviae folium 397 Terebinthinae aetheroleum 358 Pini montanae aetheroleum 359 Juniperi fructus, Juniperi aetheroleum 360 Hyssopi herba 362 Produse cu sescviterpenoide 363 Chamomillae flos, Chamomillae aetheroleum 363 Anthemidis flos 365 Millefolii flos, Millefolii aetheroleum 366 Absinthii herba 368 Inulae radix... 369 Echinaceae radix, Echinaceae herba 370 Produse cu derivati aromatic 372 Cinnamomi cortex, Cinnamomi aetheroleum 372 Caryophylli flos, Caryophylli aetheroleum 373 Anisi vulgaris fructus, Anisi aetheroleum 374 Anisi stellati fructus . 376 Foeniculi fructus, Foeniculi aetheroleum 377 Calami rhizoma 378 Arnicae flos 379 Rasini si balsamuri .. 381 Generalitati 381 Risin 382 Terebinthina communis 382 383 ColophoniumBenzoe Balsamuri .. Balsamum Peruvianum Balsamum Tolutanum Gudroane (pixuri, uleiuri empireumatice) Generalitati Pix liquida .. Pix cadi Pix lithanthracis Maydis stigma Bibliografie Index alfabetic .. 385 386 386 388 389 389 389 390 391 391 393 393 394 395 397 399Prefata Suecesoarea directi a anticei Materia medica, Farmacognozia ~ cea mai veche stiinté moderna’ — este cunoasterea materiilor prime din care se fac medicamentele de origine naturala. fn limba francez, titlul s-a si pastrat Matiére médicale, pana acum un sfert de secol. Importantul tratat din 1908 si 1912, al profesorului elvetian Alexander von Tschirch, a determinat acceptarea larg si rispandirea universal a denumirii de farmacognozie. Aplicarea tehnicilor de separare descrise in lucrdrile si manualele de laborator cromatografic din 1962 si 1968, ale profesorului Egon Stahl de la Saarbriicken, a accelerat dezvoltarea farmacognoziei. A imbogifit-o rapid cu foarte multe date noi despre compozitia chimici a materiilor prime, a ridicat-o la cel mai inalt nivel stiinfific, Ne aflim deci, in fafa unei stiinfe farmaceutice foarte evoluate, in care gisim informafii despre originea biologic’ a materiilor prime, principiile active pe care le contin, efectele pe care putem conta in eforturile noastre de recuperare a sinatai s.a. In stiinta farmacognoziei.s-au adunat foarte de multe date exacte, de la denumirile latinesti si roménesti ‘ale materiilor prime, ale surselor vegetale si animale, ale zonelor geografice din care provin, pana la structurile chimice ale componentelor active, efectele medicinale, indicatiile terapeutice, formele de preparare si administrare etc. De aceea, ,,Materia medica este disciplina pe care un farmacist priceput nu o poate invaj aa destul de bine, iar un medic priceput nu poate s-o injeleaga destul de bine”. Trebuie tratata cu seriozitate. ‘Avem in fati un manual stiintific, iar stiinfa — obiectul care se ocupa cu cercetarea adevarului ~ este un domeniu foarte vast. Un manual nu poate si confina toata stiinfa cdreia ii este dedicat. Este 0 selectie construit’ cu scopuri didactice. Elaborarea lui incepe cu documentarea, continua cu alegerea sistemului de clasificare si abia apoi ajunge la selectarea datelor si la redactare. Totusi, nu e destul. Mai ramane de satisficut 0 conditie complexa si foarte dificilé: gasirea celei mai potrivite redactari, pentru a-1 face infeles. Ce inseamna aceasta ? Limbajul potrivit, excluderea datelor de ERR ‘DE MEDICINA Sy Fa ' prof. dr. Anna de Pasquale, Messina, 1984. 2 Prof. dr. Christoph Gottlieb Ludwig, Leipzig( I BIBLIOTECA or 1 PECL “8 Nr. de inventar: Cot: ..importan{a minora, eliminarea informafiilor perimate pentru a face loc celor de ultima generafie, pistrarea unui fir care leagi nofiunile noi de cele anterioare si mai ales experienta didactica. Este vorba despre experienta care se céstiga la catedra, dupa un exercitiu mai indelungat de comunicare cu auditorii. Autorii s-au preocupat de satisfacerea acestor drastice conditii, mai ales ci dupd volumul Farmacognozie de T. Goina si colab. (1967), cel dintai redactat si dat tiparului de specialisti romani, au mai fost publicate si altele, iar comparafiile care se pot face n-au cum s& fie intotdeauna avantajoase. Actualizarea datelor, sistematizarea in capitole, bazaté indeosebi pe cunostinfele de chimie organica farmaceutica, limitarea la numai 284 de materii prime, imbinarea unei mai lungi experienfe de predare la Facultatea de Farmacie din Cluj, cu cea a colegilor tineri de la noua facultate din Craiova, se regasesc in aceasta realizare. Farmacognozia prezinta interes pentru toti specialistii farmacisti si medici, pentru c& suma cunostintelor pe care le-a acumulat reprezint& bazele stiinfifice ale fitolerapiei moderne, precum gi ale terapiei cu produse animale. Pe acest fel de cunostinte stiinfifice se intemeiazi sperania de tratamente mai accesibile si mai putin costisitoare, dupa principiile formulate de mai mult vreme de Organizatia Mondiala a Sanatafii. Este important si faptul ci echipamentele enzimatice sunt identice in toatd lumea vie si — dupa cum se stie — in organismul uman, descompunerea substanfelor de origine biologic’ se face pe aceleasi cai enzimatice pe care s-au sintetizat in plante si animale. Pentru substanfele cu structuri inexistente in natura vie, organismul uman trebuie si descopere caile de utilizare si degradare si s& organizeze ad hoc descompunerea lor, ceea ce necesit’ efort special si timp. Tati pentru ce, medicamentele de sinteza chimicd aduc in organism riscuri mai mari de reactii secundare, intolerante si alergii. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sd le negam utilitatea. Pentru tinerii farmacisti, farmacognozia este obligatorie si dincolo de cel de al treilea an de studii, la examenul de licenfa, la concursurile de rezidentiat, de promovari in functii. fn farmacie, cunostintele de farmacognozie sunt necesare zilnic, pentru a stipani cum trebuie numeroasele medicamente naturale si ceaiuri, cu care profesia si pacienfii ne confrunta zi de zi. Manualul confine foarte multe informatii utile farmacistilor de toate varstele, medicilor terapeuticieni, in special celor cu competenfi in fitoterapie, biologilor etc. Prof. dr. Honorius Popescu Facultatile de Farmacie Cluj si Craiova Académie Internationale d'Histoire de la PharmacieFARMACOGNOZIA GENERALA Definitie, continut si locul intre stiinte Farmacognozia este stiinta care studiazi materiile prime naturale (vegetale si animale) de uz medicinal, folosite la obfinerea medicamentelor, in farmacii, in fabricile de medicamente si in industria de ceaiuri medicinale, sub aspect biologic, chimic, farmacodinamic, terapeutic si al transforméarii lor in forme farmaceutice. Denumirea de ,,farmacognozie”, folositi pentru prima dati de C. A, Seydler, in lucrarea ,,Analecta Pharmacognostica” (1815, Halle), provine din limba greaca, de la ,,pharmakon” — remediu, leac, medicament gi »gnosis” — cunoastere. Fitoterapia este stiinta tratarii bolilor cu plante si preparate din plante simple sau asociate. Pana acum un secol a fost o terapeuticd empirica, traditional, si a devenit stiint numai dupa asociere cu Farmacognozia. in prezent utilizeazd forme farmaceutice cu extracte totale sau cu parti active din plante, in care principiile active sunt exact dozate. Materii prime naturale. Principii active Surse de materii prime medicinale Regnul vegetal Plantele spontane Pe Glob exist aprox. 800 000 de specii de plante superioare, dintre acestea in jur de 10% fiind specii medicinale. In prezent, la nivel mondial se utilizeaz aprox. 70 000 de specii vegetale medicinale (de exemplu, numai 4% din flora amazoniana este cunoscut din punet de vedere farmacognostic). {in cazul plantelor spontane, in Roménia existi aprox. 3500 de specii vegetale superioare, dintre care 600-800 de specii medicinale. Pentru uzul medicinal curent, din flora spontand se recolteazA in jur de 150 de specii. Plantele spontane reprezinta sursele de produse vegetale cele mai importante si mai ieftine, deoarece nu necesita alt efort decat recoltarea. Plantele cultivate in Roménia se cultiva aprox. 60 de specii medicinale. Cultivarea prezinti unele avantaje importante, cum ar fi: 13* dezvoltarea uniforma, prin semanare in aceeasi zi, cu obfinerea ‘unor culturi compacte; * utilizarea unor suprafefe mici de teren; *aprecierea mai bund a momentului optim al recoltdrii, datorita uniformitafii culturilor; *folosirea unui material selecfionat, prin aplicarea tehnicilor de ameliorare (poliploidizare, hibridare, mutafii) sau inginerie geneticd; *organizarea culturilor pe zone agroclimatice (zonarea) si posibilitatea mecanizarii operatiilor de recoltare si prelucrare primar’; * aclimatizarea, prin cultivarea unor speci provenite din alte zone geografice: Solanum laciniatum si Duboisia sp., spontane in Australia; Hyoscyamus muticus, spontand in Egipt; Papaver somniferum; anason; lami; portocal; | *aplicarea agrotehnologiilor: suprafefe compacte; tehnologii mecanizate — semanat, prasit, recoltat la maturizare: * accesibilitatea mijloacelor de transport in teren; * cresterea productiei de masa verde; *cresterea concentratiei de principii active (calitate crescuti a materiei prime vegetale). Exemple: —utilizarea butasilor de Mentha x piperita; ~cultivarea speciilor Digitalis lanata si D. purpurea, ultima fiind originaré din vestul si centrul Europei; ~cultivarea speciei Papaver somniferum (despre care se presupune c& deriva din P. setigerum), fiindca specia spontana s-a pierdut; —pentru Coriandrum sativum nu este economica recoltarea din flora spontand; ~cultivarea unor speci pe cale de disparitie: Rauwolfia serpentina este spontand in Africa, India, Insulele Caraibe (pentru extractia reserpinei planta este consumata in cantitati foarte mari si astfel trebuie cultivata); *evitarea substituirilor cu speci aseminatoare morfologic, dar inactive terapeutic sau chiar toxice; *cultivarea pe soluri adecvate, in conditii climatice optime, in apropierea unitafilor industriale (reducerea cheltuielilor de transport); “utilizarea unei maini de lucru ieftine, fata de cazul recoltarii din flora spontana; *evitarea epuizirii unor speci aflate pe cale de disparitie si declarate monumente ale naturii, prin valorificare rafionala si excluderea acestora de la exploatarea intensiva, neprotejata: Arctostaphyllos uva-ursi, Arnica montana, Gentiana lutea, Pinus mugho, Adonis vernalis, Vinca minor (al c&rei sistem radicular este dispus superficial si dup’ recoltare nu se mai reface); Principalele dezavantaje ale cultivarii plantelor medicinale constau in ocuparea terenurilor agricole si necesitatea lucririlor de intretinere. 14Unele dintre speciile vegetale medicinale dispar dato activitafilor umane necontrolate (defrisari, cu distrugerea bazinelor flo ierbicidari masive, poluarea mediului etc.). In Asia exist trei zone mari unde plantele medicinale sunt recoltate irafional: India, Sri Lanka, China. in acest sens, devine necesar& instituirea obligativititii protectiei plantelor si a educatiei ecologice. in Romania, inc’ de acum 50 de ani, s-au efectuat studii de cartarea plantelor medicinale si s-au luat masuri specifice de protectie: de exemplu, daca dintr-un copac se poate recolta 10-12% din masa foliard, fara ca acesta si fie afectat, atunci se presupune cA dintr-un bazin de plante medicinale se pot recolta 10-12% din plante, far pericolul extinctiei. in operatiunile de comasare a terenurilor, in timpul colectivizarii, au disp&rut zonele de refugiu ale plantelor medicinale (razoare, haturi), iar rAspandirea speciilor s-a fEcut in alte zone. Ameliorarea Cresterea calitatii plantelor medicinale de cultura (rezistenti la variafii climatice si concentratie ridicaté de principii active) se realizeaza prin ameliorare, procedeu care are la baz variabilitatea genetic3. Variabilitatea genetic poate fi: = naturald, obfinuta prin selectie natural sau artificial; “creati (provocati), prin mai multe metode: poliploidizare, hibridare, mutat Variabilitatea natural presupune prezenfa, in interiorul aceleiasi specii, a unor indivizi cu fenotip identic, dar cu genotip diferit, denumiti taxoni chimici (rase sau varietati chimice). Soiul (cultivar) reprezinti ansamblul indivizilor cultivafi, care prezinta caracteristici distinctive (morfologice, fitochimice) transmisibile prin inmulfire sexuati sau asexuati. Dupa modul de obfinere, soiurile sunt de mai multe feluri: linie, clond, rasi chimica, forma. Linia este o populatie reprodusi sexuat, cu aspect uniform, stabil prin selectie continua. Clona este populafia objinut dintr-un individ, prin inmulfire vegetativa. Grupul uniform este reprezentat de hibridul din prima generatie, rezultat prin clonare sau cosanguinizare. Forma cuprinde indivizi cu caracteristici fiziologice diferite. Rasa chimicd are la baz caracterele infraspecifice ale unor taxoni chimici, numiti chemovari sau chemocultivari. Ameliorarea se realizeazA prin mai multe procedee, care conduc la soiuri noi: selectie din taxonii naturali, hibridare, poliploidizare, mutatii genetice,Selectia, aplicaté speciilor cu o mare variabilitate, const in alegerea indivizilor vigurosi, rezistenfi la diunatori si la variatia condifiilor climatice, care contin principii active in concentratie mare. AceastA metodi se bazeaza pe existenta taxonilor chimici si pe caracterul ereditar al metabolismului lor si conduce la obfinerea,de chemovarietati. Hibridarea are drept scop transmiterea la descendenfi a unor caractere morfologice si fitochimice utile. in acest sens, deosebim: «hibridarea intraspecificd, spontand, in interiorul aceleiasi speci, observati la plantele halogame (majoritatea plantelor medicinale); = hibridarea interspecific, rareori spontana (de exemplu, la Mentha piperita, hibrid intre M. spicata si M. aquatica, M. spicata find la randul ei hibrid intre M. longifolia si M. rotundifolia), folositi in culturi pentru obfinerea de rase chimice cu un continut ridicat de masa verde si principii active (de exemplu, lavandinul, hibrid intre Lavandula vera si L: spica). Poliploidizarea (mutafia cromozomiala) reprezinti. multiplicarea gamniturii cromozomiale a celulelor somatice; poate fi spontand sau indus’ artificial (colchicina, radiafii y, socuri termice). Organismele poliploide au mai mult de trei gamituri cromozomiale (tetra-, penta-, hexaploide). in general, poliploidia asigura cresterea cantitatii de principii active la speciile cu uleiuri volatile si alcaloizi. Exist si excepfii, de exemplu la Digitalis purpurea, cand formele diploide sunt mai active decat cele tetraploide. Mutatia presupune modificarea materialului genetic (cromozomi, gene), cu inducerea unor schimbari cantitative si calitative la nivelul principiilor active. Mutatia poate fi spontand (radiatii cosmice, elemente radioactive naturale, metabolifi celulari mutageni) sau provocati (radiatii, factori chimici). Hibridarea, p pentru eliminarea indi iploidia si mutatia se incheie obligatoriu cu selectia, ilor care nu au reusit si treacd pragul de calitate. Biotehnologia farmaceuticd. Culturile de celule si fesuturi Biotehnologia farmaccutica este o ramura a biotehnologiei, care se ocupi de cultivarea si dirijarea activitafii microorganismelor heterotrofe, a celulelor si tesuturilor vegetale sau animale si de utilizarea enzimelor in scopul objinerii de principii active. Biotehnologia cuprinde numeroase aplicajii,dintre care mentioniim: tehnologiile fermentative, la modul general, cunoscute inca din antichitate (aluat, bere, vin), regenerarea solului, imbogiitirea minereurilor, obfinerea biogazului. Prin biotehnologie farmaceutica se urmireste, de exemplu: + realizarea unor bioconversii chimice: —trecerea hidrocortizonei_ in prednisolon’, prin intermediul Corynebacterium simplex; 16—hidroxilarea la C'' din substanta S a lui Rheinstein, care are la baz nucleul steranic obfinut pe cale natural din Solanum laciniatum sau Dioscorea sp., cu obpinerea pe cale industrial a hormonilor steridieni: fae (oubstanfa'S*= Renton invertirea zaharozei, cu ajutorul microorganismului Leuconostoc mesenteroides: HO HOH _ Q oH mA HOH,C HO Leuconostoc (3 0. 2 HoK.C yo Q «eens Hy ao 4) 0, 5 ‘CHOH OH oS fructoza CHOH OH HO rest ve |. : xtrani “dirijarea antagonismului- microbian impotriva _ infectiilor bacteriene — obfinerea antibioticelor (Penicillium, Cephalosporium etc.); *obtinerea de oncolitice (Streptomyces fusarium), vitamine (B-caroten, vitaminele B2, Bz, C, E), enzime (amilaza, lipaza, pectinaza). Tehnica de lucru se refera la: reactoare (bioreactoare, linuri), mediu steril (intrefinut printr-o presiune usor crescuta, pentru ca aerul sa iasi din interior), medii de cultura adecvate, condifii optime de lucru si de prelucrare a masei finale din reactor (filtrare, extractia principiilor active). Culturile de celule si fesuturi urmaresc proliferarea in vitro, in condifii aseptice, pe medii sintetice, a unor explante (fragmente de organe si fesuturi, celule izolate din structuri anatomice normale), pentru obfinerea de calusuri sau plantule. Explantele se recolteazi de obicei din radacinile unor dicotiledonate. Mediul nutritiv cuprinde substanfe cu rol de inifiatori sau stimulatori ai diviziunii celulare (glucoz’, zaharoz&, aminoacizi, saruri 7minerale, vitamine, citokinine), cu rol plastic sau energetic (malt, extracte de levuri, albumine). Pentru mediile solide se foloseste agarul (geloza). Tehnica de lucru presupune condifii optime de temperatura (22-28°C) si iluminare (0-500 lux), aliernand perioada de iluminare cu cea de intuneric (ciclu dium). Necesarul de oxigen este asigurat prin barbotarea unui curent de aer in mediu sau prin rotirea tancului in care se realizeazi cultura. Cu ajutorul culturilor de celule si fesuturi vegetale se urmareste biosinteza unor principii active, cu randamente crescute: + alealoizi — Catharanthus roseus (ajmalicina sau raubazin’); + steroli — Dioscorea sp. (diosgenini, corticosteron’); + saponozide — Glycyrrhiza glabra (acid gliciretic), Panax ginseng (ginsenozide); + cafein’, teobromini, antracenozide, visnagind (culturi submerse). Biotehnologia farmaceutica are drept avantaje: *eliberarea unor suprafefe mari de teren agricol (saponozidele obfinute din Glycyrrhiza glabra, specie cultivaté pe suprafete intinse); *lucrul in zone restranse, independent de anotimpuri si de zona climatica; * objinerea unor deseuri valorificabile (melasa), folosite in scop furajer sau ca medii de cultura; + influenfarea calitativa si cantitativa a principiilor active, prin introducerea in mediul de reactie a unor agenti de stimulare si orientare a biosintezei, respectiv a precursorilor principiilor active a caror biosintezi este urmarita (antibiotice, glicozide cardiotonice, alcaloizi antitumorali etc.). Ingineria genetici Cunoscut si sub numele de ,geniu genetic”, ingineria genetica urmareste obfinerea de organisme modificate genetic, care sintetizeazd molecule farmacologic active, in cantitifi suficiente. De exemplu, insulina umani (Humulin, Eli Lilly) este produsa prin inginerie geneticd, cu ajutorul tehnologiei ADN recombinat si al genomului bacteriei Escherichia coli, in care s-au ,inserat” genele responsabile de biosinteza insulinei umane. Regnul animal Produsele medicinale de natura animala se obtin de la: sanimale silbatice, care se vaneazi (Cetaceum — Physeter macrocephalus; Jecoris oleum — Gadus morhua; venin de sarpe); + insecte, care se colecteazi (Coccionella — Coccus cacti; Cantharis ~ Lytta vesicatoria); animale domestice (Mel, Propolis, Cera flava, venin de albin’, laptisor de mated — Apis melifica; Adeps suillus - Sus scrofa vat. domesticus; Adeps lanae ~ Ovis aries), 18,Viata, metabolism, fotosinteza Ciile principale si secundare ale biosintezei la plantele autotrofe Metabolismul este ansamblul transformirilor chimice din organismele vii, de-a lungul existenfei lor si in relafia cu mediul. Este alcatuit din anabolism si catabolism, respectiv asimilatie si dezasimilatie. in cazul plantelor este valabil termenul de biosintezi, iar in cazul animalelor se utilizeaz termenul de bioconversie. Fotosinteza si biosinteza principiilor active sunt procese biochimice care se desfaisoari concomitent in planta, in functie de necesitafile ei fiziologice. Fotosinteza Procesul biochimic initial si de prima importanta pentru latura asimilatoare este fotosinteza, principala cale de trecere a C anorganic in substante organice. Fotosinteza are loc in trei etape: fotoliza apei, fotofosforilarea si fixarea CO2 in compusi organici. coe pom a oro (olition fragmont functional ‘de alcool glucidie 600, + 6H,0 CHO + 60, sdescompunere in orgenismole i y H. HO H-G-oH + HG -08 cH cH0® acid 3osfogliceric aldehida 2osfoglicerica Fotosinteza cuprinde dou’ aspecte majore, analizate din punct de vedere: + calitativ —transformarea substanjelor minerale (CO2, HO) in glucide simple + cantitativ — sinteza substanjelor organice (miliarde de tone anual de masa verde) si eliberarea oxigenului atmosferic. Formarea materiei organice din CO si HO are loc in prezenta clorofilei, energiei solare radiante, a unor agenti de fosforilare, agenti transportori si echipamente enzimatice specifice. Cantitati mici de substante 19, ee organice se chimiosintetizeazi in regnul vegetal, mai ales la bacteriile | sulfuroase, manganoase, ferobacterii. Biosinteza (biogeneza) principlilor active Majoritatea compusilor naturali au ca precursori biosintetici cativa constituenti chimici, printre care: + acidul fosfoenolpiruvic; + acidul shikimic; + acetilcoenzima A; + aminoacizii alchilici (ciclul Krebs); + aminoacizii arlici (calea acidului shikimic). i secundari si mai rar primari (glucide, lipide, protide), cu origine biosintetic4 in fotosinteza, care se formeaza prin diverse reacfii catalizate de enzime specifice. Modul lor de formare s-a urmarit cu ajutorul markerilor radioactivi. gicerol aed ee ee coven ast Cale SS ale biosintezei in plantele autotrofeSubstanfe fundamentale si secundare. Principii active, medicamente Exist patru grupe de substanfe comune ambelor regnuri vii, sintetizate de plante si asimilate sau nu de animale, numite substante fundamentale: + substanfe cu rol plastic: pectine, celuloza, mucilagii; + substange de rezerva (rezerve energetice): glucide, protide, lipide; + ergone (agenfi metabolici): enzime, vitamine, hormoni, pigmenti asimilatori, nucleotide, acizi nucleici; + produsi intermediari de metabolism (instabili). Alcaloizii, aminele, izoprenoidele, compusii aromatici, uleiurile volatile, risinile, betainele, antibioticele, latexurile etc., fac parte din asa-numitele substante secundare, care apar pe cdi derivate biosintetic. Formarea substanelor secundare depinde de procesele biochimice diferite la organisme diferite (de exemplu, stricnina, chinina si alte substanfe secundare specifice doar anumitor familii vegetale). in perioada 1920-1923 s-a emis ipoteza ci substantele secundare sunt produse numai de plante, teorie infirmata de identificarea unor substante secundare si in animalele marine inferioare. fn plante, substantele secundare au roluri fiziologice (normale) de apirare, pe cfnd in organismele animale au efecte farmacodinamice sau farmacotoxice. Pentru aceasta, substanjele secundare au fost denumite si prineipii active. Medicamentul este o substanji sau un amestec de substanfe cu proprietafi curative sau profilactice in cazul unor boli umane sau animale, precum si orice produs administrat la om sau la animal in vederea stabilirii unui diagnostic medical sau a restaurarii, corectirii si modificarii functiilor organice ale acestora. Orice substan activa devine cu adevarat medicament numai dupa ce este prelucraté intr-o forma farmaceuticd (comprimat, unguent, supozitor, sirop etc.). Conform unei alte definitii (OMS), medicamentul este orice substanfi sau asociere de substanfe care modificd un proces fiziologic sau patologic in beneficiul celui care il foloseste. Medicamentele de biosintez se impart in: * substanfe secundare: alcaloizi, izoprenoide, compusi aromatici, uleiuri volatile etc.; + substanfe fundamentale: glucide, lipide, protide, enzime; + substante de semisintezi: compusi naturali cu structurd modificata. Metode de elucidare a biosintezei Biosinteza poate fi elucidat& pomind de la analiza a doua aspecte: fiziologic si biochimic.— | Aspeetul fiziologie se referd la locul sau orgamul de biogenezat si | urmareste variatia procesului biogenetic sub influenta factorilor externi (amplitudinea biogenezei). Pentru a determina locul biosintezei se altoieste organul vegetal sau planta pe o specie inrudité, dar care nu sintetizeazi principiile active respective, de exemplu: * altoirea partii aeriene de Avropa belladonna (matrigund), pe o radacin’ de Solanum Iycopersicon (pitlagele rosii), care nu sintetizeazh alcaloizi tropanici; in hibridul rezultat nu s-au identificat alcaloizii tropanici, prin urmare acestia se sintetizeaz numai in ridacina de matrégund. | + altoirea parfii aeriene de Mentha x piperita pe radacinile altor speci de Mentha; hibrizii rezultati contin ulei volatil, acesta fiind sintetizat fn glandele de pe frunze, deci ridicina de ment nu are rol in biosinteza uleiului volatil. Amplitudinea, biosintezei se determin’ pe baza dinamicii de acumulare a principiilor active — curba % principii active in funcfie de perioada de vegetatie: A | Belladonnae fotium ‘ape mal fom Tu aug sept oct porsc de vegeta Aspectul biochimic se refer la metoda introducerii, in mediul nutritiy sau prin tamponarea frunzelor, a unor precursori marcafi radioactiv (4c, N) care, dup& metabolizare, se analizeaza in privina inglobarii lor in produsii finali. 22Obtinerea, prelucrarea, conditionarea, depozitarea gi conservarea produselor vegetale medicinale Recoltarea Recoltarea produselor vegetale medicinale cuprinde mai multe probleme si anume: + cunoasterea plantelor medicinale gi a locurilor lor de rispandire: —evitarea substituirilor, prin confuzie sau intenfionate, care ar putea conduce la produse vegetale inactive (confundarea capitulelor de Chamomilla recutita cu cele de Matricaria inodora sau Anthemis arvensis) sau chiar si prezinte un pericol pentru sinétate (confundarea frunzelor de Plantago lanceolata cu cele de Digitalis lanata; a radcinilor de Althaea officinalis cu cele de Atropa belladonna; a fructelot de Pimpinella anisum cu cele de Conium maculatum; a partilor aeriene de Equisetum arvense cu cele de E. palustre; a radacinilor de Primula officinalis cu cele de Cinanchum vincetoxicum); —conservarea speciilor in natura, prin cunoasterea biologiei acestora (cicluri anuale sau bianuale) si a zonelor de rispandire (de exemplu, plantele ruderale prefera marginile de drum, ruinele, locurile virane, terasamentul cdilor ferate); —excluderea de la recoltare a plantelor afectate: degenerate, parazitate sau poluate cu deseuri menajere sau chimice; ~ recoltarea din zone curate, a unor produse vegetale corespunzitoare din punct de vedere calitativ, * identificarea substituirilor, aparute ca urmare a erorilor umane sau falsificarii in scop comercial: ~in flora RomAniei exist trei speci medicinale de Tilia, dar numai doua dintre ele sunt admise in Farmacopeea Europeana. Exceptia este reprezentata de Tilia argentea, specie balcanica si din Asia Mica, al carei areal ,,se opreste” la Munfii Carpafi. Uneori, florile de 7. argentea pot provoca iritafii ale faringelui, datoriti concentratiei mari de saponozide. Produsul medicinal a fost acceptat ca oficinal in Farmacopeea Roman& datorita cercetarilor prof. Teodor Goina (1896-1985). —vascul medicinal trebuie recoltat numai de pe anumite specii (din familia Rosaceae, de exemplu). in plus, Viscum album este concurat de Loranthus europaeus, specie care isi pierde frunzele in lunile noiembrie- februarie. Prin urmare, vascul medicinal se recolteazi doar in perioada sus-mentionata, nu si in restul anului, deoarece ar fi confundat cu L. europaeus. “cunoasterea perioadei si a momentului optim de recoltare (sezonul, perioada de maturizare, intervalul orar cénd principiile active ating concentratia maxima, starea vremii — vreme frumoasi, insoriti, uscati): 23—plantele medicinale se recolteaz4 atunci cand ating concentratia maxima de principii active, iar organul vegetal si momentul optim de recoltare se stabilesc pe baza studiilor asupra dinamicii de acumulare a principiilor active de-a hungul perioadei de vegetatie: — produsele vegetale se recolteaz pe timp uscat, niciodata pe timp ploios (de exemplu, plantele aromatice se vor recolta dup& 1-2 zile de la incetarea precipitatiilor, deoarece ulciurile volatile imbogétesc organele vegetale numai in zilele insorite); —se stabileste un calendar al recoltarii plantelor medicinale: -- Digitalis purpureae folium se recolteaza intre orele 11-14, in zile insorite, in condifii meteo favorabile; -- Visci folium cum stipes se recolteazi in lunile noiembrie— februarie; -- Sophorae flos si Caryophylli flos se recolteaza in faza de boboe (boboeii florali de Eugenia caryophyllus au culoare albicioasa, care devine rosie-bruna prin uscare i recoltare timpurie); -- Convallariae herba se recolteaza la inflorire, in luna mai; —fructele de umbelifere se recolteazi la doua zile dupa ploaie, pentru ca in caz contrar se ,invioreazi” circulafia sevei in plante si se dilueaz&” principiile active (uleiurile volatile); -- Plantaginis folium se recolteazi aproape tot anul (februarie— noiembrie). + nu se recolteazi o cantitate mai mare de produse vegetale decat poate fi transportata in aceeasi zi. * cunoasterea parti sau parfilor din plant& care reprezint& produsul medicinal (organul vegetal util): —radacina (radix): Althaeae radix, Belladonnae radix, Liquiritiae radix, Cichorii radix; ~rizom (rhizoma): Veratri rhizoma; — bulb (bulbus): Colchici bulbus; —tubercul (tuber): Aconiti tuber; ~iarba, parte aeriana (herba): Menthae herba: — frunza (folium): Menthae folium, Plantaginis folium, Belladonnae folium (et petiolum); —floare (flos): Tiliae flos, Lavandulae flos, Chamomillae flos; = fruct (fructus): Myrtilli fructus; — simAnti (semen): Colchici semen; —mugure foliar (turio, gemma): Populi gemma; — scoarfa (cortex): Frangulae cortex, Berberidis cortex. * cunoasterea tehnicilor generale sau specifice de recoltare: manual (frunze, muguri — strujire; flori; fructe), cu secera (Cynarae folium — frunzele rozetei bazale, in al doilea an de vegetatie), cu foarfeca, cu piepteni speciali (Chamomillae flos, Myrtilli fructus), cu ajutorul planului inclinat 24(Mprtilli fructus) sau al combinelor (fructe de umbelifere), prin scuturare sau batere, pe folii de plastic sau saci de panz’ (Juniperi fructus), prin sdparea unor sanfuri adanci (Liguiritiae radix), arat sau grapat (Graminis rhizoma), cu ajutoral masinii de recoltat cartofi si radacinoase. in functie de dinamica acumularii principiilor active si de conditiile climatice, produsele vegetale medicinale se obtin astfel: —organele subterane se recolteazi de obicei toamna térziu, la sfiirsitul perioadei de vegetatie, atunci fiind mai bogate in substante active sau primavara devreme (timpuriu), inainte de aparitia primelor frunze. in cazul plantelor ierbacee vivace, organele subterane se recolteazi numai dupa 2-3 ani de vegetajic, inainte de lignificare (Althaeae radix, Belladonnae radix). Exist si situatii cand recoltarea se face numai de la plante de cel putin 4~5 ani varsta (Rhei rhizoma, Ginseng radix). — frunzele se recolteaza de obicei inainte de inflorire, la maturitate deplind. Uneori se recolteaz& doar frunzele rozetei bazale apdrute in primul an de vegetatie (Digitalis purpureae folium, Cynarae folium), iar alteori frunzele se recolteaza in timpul infloririi (Belladonnae folium) sau cu doud sdptiméni inainte de inflorire (Convallariae folium), cénd continutul in principii active este maxim. Se aleg numai frunzele complet sindtoase, cusau fara petiol (Belladonnae folium et petiolum). in uncle cazuri (Menthae herba) se recolteaz toata partea aeriand, iar frunzele se separa ulterior, dupa useare. —florile se pot recolta in toate stadiile de dezvoltare: boboci (Sophorae flos, Caryophylli flos, Naphae flos), 1a deplina maturitate (Chamomillae flos) sau dupa ofilire (Althaeae roseae flos). in unele cazuri se recolteazi corolele (Verbasci flos, Rhoeados flos), florile fara receptacul (Tagetes flos, Calendulae flos) sau intreaga inflorescenti, cnd 50% din flori s-au deschis (Tiliae flos, Sambuci flos). — parfile aeriene (nelignificate) se recolteaz la inceputul infloririi sau la deplina maturitate a florilor. ~ fructele se pot recolta imature (Citri fructus, Papaveris immaturi fructus), inainte de coacere, eliminand pierderile prin scuturare (Carvi fructus, Coriandri fructus, Foeniculi fructus) sau la completa maturitate (Myrtilli fructus). ~ seminfele se recolteaza la deplina maturitate. —mugurii foliari se recolteaz primavara, inainte de deschidere, cénd au forma alungiti sau conic& (Populi gemma, Betulae gemma). —scoarfele se recolteazd primavara, cand incepe circulatia sevei, deoarece se detaseazi cu usurinta de pe ramurile in varsté de 3-4 ani, prin incizii circulare, practicate pana la cambiu, la 20-30 cm distanta una de alta, iar fesuturile descoperite nu pericliteazA evolutia plantei respective. in unele cazuri, pentru recoltarea scoarfei de pe ridacini se sacrificd planta (Berberidis cortex). Nu se vor inciza mai multe ramuri decat se pot 25decoji intr-o singura zi, deoarece dupi un timp, prin deshidratare, scoarfele se sudeaza” de lemn. —rsinile sau latexurile se colecteaz prin incizii in scoarfa unor arbori sau arbusti (rezinaj).. —ulejurile grase se obfin prin presarea, la rece sau la cald, a produsului vegetal medicinal. — uleiurile volatile nu necesita o recoltare propriu-zisi, deoarece se obfin, in mod obisnuit, prin distilare sau antrenare cu vapori de apa. Transportul Transportul produselor vegetale medicinale proaspat recoltate cuprinde urmatoarele reguli principale: = produsele vegetale nu se vor aseza direct pe pimdnt, pentru a nu fi poluate sau impurificate; + produsele vegetale nu se vor aseza in gramezi, deoarece se supraincdlzesc (se incing”, prin degradari termochimice), ci in straturi subfiri care se aereazi din cand in cand (,se riscolesc”) — materialul vegetal nu trebuie si fie presat (tasat), ci affinat, intins pe prelate, hartii, cergi etc.; +la incdrcarea in vehicule se recomanda folosirea sacilor de cAnep&, a cosurilor sau Lizilor captusite cu hartie, care se suprapun numai daci au dispozitive de distantare (distantiere), pentru ca produsele vegetale si se menfind affinate; snu se folosesc pentru transport sacii din folie de plastic (polietilena), deoarece produsele vegetale transpir’; de asemenea, masa plastica absoarbe, in cazul produselor vegetale cu uleiuri volatile, pani la 60% din principiile active, grabind degradarea (polietilena are afinitate pentru substanfele lipofile); “fuctele zemoase se ageaz in lazi sau coguri scunde, in straturi groase de 10-15 cm, pentru a se reduce apisarea, in caz contrar aparand sucuri care se oxideazi rapid, grabind fermentatia acid’ si conducdnd la degradare. Transportul se face de la locul de recoltare la centrul prelucrare si uscare. in unele cazuri, specia se cultiva in apropierea fabricilor, deoarece se prefera prelucrarea produsului medicinal proaspat (Cynarae folium). Pregitirea materialului vegetal pentru uscare si conservare inainte de uscare se are in vedere obfinerea unui material curat, uniform, aspectuos si de buna calitate, cu ajutorul unor operafii care se recomanda sa se faca chiar la locul recoltarii. 26Curatirea Curifirea presupune indepirtarea corpurilor stréine (resturi minerale: nisip, pimAnt, praf) si a impurititilor (resturi vegetale — alte parti decat organele de interes medicinal sau straine de planta producatoare — gi animale). Radicinile se scuturi energic si se freacd cu perii, pentru indepartarea resturilor de nisip sau pimént, apoi se spali rapid, sub jet de ap& rece, pentru a evita difuziunea si pierderea principiilor active hidrosolubile. Pentru separarea impuritatilor, seminjele se aduc in vénturatori. Fructele se selecteaz prin cemere gi se cura de impuritii prin vanturare. Selectarea Selectarea (sortarea) presupune indepirtarea partilor inutilizabile din produsul vegetal. Imediat dupa recoltare se indeparteazi varfurile vegetative, radicelele si parfile alterate din organele subterane. De la Menthae herba si Hyperici herba se utilizeaz& doar varfurile inflorite, Dacd se recolteaz toat partea aeriana, aceasta se taie de la nivelul coletului. ‘Afinele se separa de impuritafi prin scufundaré intr-o galeata de apa sau prin metoda planului inclinat, Culegatorii din Carpafii Apuseni ristoarn’ afinele recoltate pe un plan inclinat ud. Frunzele si corpurile strine adera la’ scindura uda, iar afinele se rostogolese intr-un vas gol. Unele produse vegetale se folosese decorticate (Althaeae radix, Liquiritiae radix), prin indepértarea tesuturilor externe (suber si 0 parte din parenchimul cortical) cu ajutorul unor cufite. Operatia se numeste mundare, dupa numérul de decorticéri produsul putdnd fi mundat sau bismundat. Nu trebuie confundata operafia de mundare cu cea de obfinere a scoarfelor, in ultimul caz decorticarea efectudndu-se pani la cambiu, produsu! rezultat fiind alc&tuit din suber, parenchim cortical si liber. Fasonarea Fasonarea (condifionarea) urmireste asigurarea unei forme, marimi sia unui aspect corespunzitor produsului vegetal. Aceastii operatic se executi de obicei pe produsul uscat, cu exceptia organelor subterane care se conditioneazd mai ugor crude deca uscate. Uniformitatea materialului fi asigura o bund uscare in utilaje si o manipulare usoari la ambalare, depozitare si conservare: + de obicei scoarele se taie in fragmente de dimensiuni pottivite, de aprox. 10-20 em lungime; + plrtile acriene gi tulpinile se taic in fragmente de aprox. 10 em lungime; 27«rizomii si radacinile se aduc in general la 10-20 cm lungime, cu exceptia produsului Liguiritiae radix care se conditioneaz la 25-30 cm; “pentru accelerarea uscarii produsului Althaeae radix, acesta se despicd longitudinal sau se taie transversal (rondele, cuburi — Althaeae radix concissa); Althaeae radix in toto, curatat de primul strat de suber, ia numele Althaeae radix mundata sau Althaeae radix bismundata. Termeni specifici: in foto — intreg; concissum (la origine conscissum”) — maruntit, taiat; mundat — curafat; pulveratum — pulverizat. Materiile prime vegetale se mai numesc si droguri vegetale, dupa vechea denumire derivata din limba olandeza, de la ,,droog” ~ uscat, produs uscat. Operatii speciale Operatiile ‘speciale cuprind stabilizarea si fermentarea, care se aplicd imediat dupa recoltare si inaintea uscarii, pentru obfinerea unor produse vegetale de calitate corespunziitoare si cu 0 conservabilitate bund. Stabilizarea Stabilizarea urmireste blocarea sau distrugerea sistemelor enzimatice din produsele vegetale proaspit recoltate, prin coagularea sau precipitarea partii proteice, astfel evitind accelerarea proceselor catabolice. ‘Aceasta operatie nu se aplica la produsele medicinale de origine animala. Dupi stabilizare urmeaza intotdeauna uscarea. in F.R. VIII existi o monografie, Rhizoma et radix Valerianae stabilisatae, care arat& importanta stabilizirii la conservarea produselor vegetale. Stabilizarea se face prin mai multe procedee: *denaturarea enzimatic’ cu vapori de alcool, la 0 presiune de 1.25 atm. si o temperatura de 80-100°C, timp de 10-15 min. (Perrot-Goris); * experimental, in cazul frunzelor de Cynara scolymus s-a incercat stabilizarea prin tratament cu alcool, la rece; “denaturarea enzimaticd prin fierberea produselor vegetale cu vapori de apa sub presiune (Amnould); + menfinerea produselor vegetale la 60°C, 1 ora (Boshart); + fixarea temperaturii si umiditafii la parametri defavorabili actiunii enzimatice (de exemplu, produsul Digitalis purpureae folium se stabilizeazi 1a 4°C, in camere frigorifice, la vechea firma Radebeuil din Dresda); + precipitarea enzimelor cu sulfat de amoniu, in cazul heterozidelor cardiotonice din Digitalis purpurea si D. lanata (Stoll si Kreiss); *produsele din care se prepari extracte se stabilizeazA prin menfinere 2-3 min. in alcool fierbinte, cu adaos de carbonat de calciu pentru neutralizarea aciditatii sucului celular (Bourquelot); 28+ congelarea (laptisor de mated) si liofilizarea produselor biologice (antibiotice, seruri, vaccinuti, vitamine, hemopreparate); + denaturarea enzimatica, utilizind caldura uscati (Colae semen), radiagiile UV sau curentii de inalta freevent’, + denaturarea enzimatici, prin adzugarea de inhibitori (sulfamide sau etilenoxid — la care s-a renuntat datoritd toxicitatii sia unor reactii cu principiile active), antiseptice (nipagin, nipasol), antibiotice (tetracicline), modificatori de pH (acid citric, tartric, lactic), agenti osmogeni (NaCl); + adiugarea de antioxidanti (acid ascorbic, flavone, tocoferoli, carotenoide).. + adduugarea de alcool, in proportie de 15%, in extractele apoase. Fermentarea Fermentarea se aplicd foarte rar, atunci cand aduce modificari favorabile produselor vegetale care in stare proaspatA nu prezinta calitifile necesare utiliz4rii, La modul general, procesul de fermentare trebuie exclus in cazul produselor vegetale — de exemplu, Gentianae radix nu are valoare medicinal atunci cdnd este fermentati. Cacao semen se lasi la fermentat pentru descompunerea unor substanfe amare, cu formarea aromei specifice si a gustului dulceag; prin transformarea taninurilor catehice in flobafene, produsul vegetal capat o culoare roscata si isi pierde astringenta. in cazul produsului Theae folium, frunzele proaspete de ceai verde se supun fermentarii pentru obtinerea ceaiului negru, cu aroma specifica. Liquiritiae radix se supune unei fermentiri partiale, prin depozitarea provizorie intr-o groapa ciptusita cu paie, unde se las 9-12 zile la fermentat, acoperit cu paie sau coceni, pani capt o culoare gilbuie, dupa care i se reduc dimensiunile, se fasoneazi si apoi se usucd. Uscarea Majoritatea produselor vegetale se usuc& pentru indepartarea apei, care ar conduce la transpiratia, mucegiirea sau fermentarea acestora. Sistemele enzimatice mentin echilibrul intre anabolism gi catabolism. Aceeasi enzima, in functie de condifiile de mediu poate asigura asimilafia sau dezasimilatia. Prin uscare se blocheaz4 actiunea enzimelor si a mucegaiurilor, se pustreaz culoarea, se reduc volumul si greutatea si se asigurd o bund conservare produsului vegetal. Exist si cazuri de produse vegetale utilizate ca atare, proaspete: Hippophaé fructus, Cynarae folium, Menthae folium (herba) recens, Menthae aetheroleum recens, Cynosbati fructus, Digitalis purpureae folium. De exemplu, Cynara scolymus se cultivi in apropierea fabricilor de 29prelucrare, iar pentru conservare timp indelungat Ja Institutul Fundulea se aplicd tehnica de insilozare. Pentru produsul vegetal proaspat se utilizeazi termenul ,recens” (Althaeae radix recens), iar pentru cel uscat termenul »siccum” (dlthaeae radix siccata). Produsele vegetale uscate (,droguri vegetale”) se conserva d Ia Tongue, cu sc&derea greutdtii, volumului si facilitarea depozitarii si conservarii. Uscarea se incepe cat mai curdnd (la cel mult 2~3 ore) dupa recoltare, mai ales in cazul florilor, frunzelor si fructelor moi. Prin evaporarea apei, produsul natural medicinal pierde 40-80% din greutate, iar scderile in volum sunt mai mici. Prin uscare nu trebuie s& se indepirteze toati apa din produsul medicinal, deoarece acesta devine friabil. Prin uscare se asigura pierderea a aprox. 90% din umiditate, astfel incdt mai rémane o asa-numit tate reziduald admisi (5-20%). Aceasta se determina prin uscare analitic’, in etuva. Conform F.R. X, umiditatea reziduala este cuprinsd intre 10-15% pentru organe subterane, 10-12% pentru scoarfe, 5-14% pentru frunze, 10-13% pentru flori, 12-13% pentru parti aeriene, 12-20% pentru fructe, 7-8% pentru seminfe. Umiditatea reziduala atinge minimul (5%) la Digitalis purpureae folium si Digitalis lanatae folium, deoarece heterozidele cardiotonice sunt foarte ugor hidrolizabile. Raportul dintre masa produsului vegetal proaspat si a produsului uscat se numeste randament Ja uscare (R.u,) sau consum specific la uscare [kg/kg], fiind un parametru adimensional. in general, randamentul la uscare este de 9/1 pentru frunze, 4/1 sau 6/1 pentru flori (Tiliae flos, respectiv Sambuci flos), 2/1 sau 3/1 pentru scoarfe, 1.2/1 pentru seminfe sau fructe uscate (Coriandri fructus). Uscarea poate fi realizata pe cale naturala sau artificiala. Uscarea naturali se realizeaz in aer liber, Ja umbr sau la soare, pe rame sau prelate. in acest scop se folosesc soproane, hambare, podurile cladirilor sau usc&torii, bine ventilate si acoperite cu tabla sau figl’. Organele subterane, scoartele, fructele si seminfele, precum si florile albe se usued prin expunere directi la soare. Frunzele, parfile aeriene si florile colorate se usuci la umbra, pentru a nu suferi procese de degradare fotochimica, cu pierderea culorii gi descompunerea principiilor active. Uscarea pe cale naturali este avantajoasi, deoarece nu necesita consum de energie (combustibili), avand la indeména energia solard. Pentru scurtarea duratei de uscare, produsele vegetale se intind in straturi subfiri si se pastreaza in incdperi aerisite, bine ventilate. Uscarea natural depinde de condifiile atmosferice si de’ anotimp, durata sa variind in limite mari: 3-8 zile vara sau 8-15 zile primavara si 30toamna, in cazul florilor si frunzelor; 14-35 de zile vara sau 21-60 de zile primavara si toamna, pentru radacini si rizomi. Usearea artificiali se realizeazA in industrie, in uscatorii de diverse tipuri: discontinui (cu rafturi in evantai); rotative; tuneluri cu ‘vagonete si aer in contracurent; sisteme cu benzi transportoare, pe etaje. Indiferent de tipul constructiv, uscdtoriile au patru compartimente de baz&: sistemul de incalzire a aerului (temperatura reglabila); sistemul de ventilare a aerului cald; camera de uscare; camera de revenire (refacerea umiditafii reziduale, prin menfinerea produsului vegetal in mediul ambiant 24 ore). Majoritatea produselor vegetale se usuci la 40-50°C si doar rareori se foloseste o temperaturi mai ridicata (60-70°C). De obicei, produsele vegetale cu uleiuri volatile se usucd la 30-35°C. Lao temperatura mai mare de 60°C, umiditatea reziduala scade sub * 5%, Este cazul Digitalis purpureae folium (3.5%). Liofilizarea Liofilizarea este un tip special de uscare, ce consti in indepartarea apei prin congelare (-20 + -40°C), urmata de sublimarea cristalelor de gheafi formate prin incdlzire treptatdi (+10 + +20°C) sub presiune scizut. Liofilizarea se aplicd mai rar la obinerea produselor vegetale. Este de preferat pentru produsele opoterapice sau bioterapice: liptisor de mated, hormoni, fesuturi, plasma, bil (Fel Tauri), sue gastric, suse de mucegaiuri (antibiotice). Prin liofilizare se objin structuri spongicase (datoriti canalelor celilare goale) si hidrofile. De la caracterul hidrofil deriva denumirea procedeului. in cazul extractelor, acestea se dizolvi rapid dup ce in prealabil au fost liofilizate. Enzimele nu se altereazi, iar in solufie apoasi isi reiau activitatea. Conditionarea Conditionarea urmareste aducerea produselor vegetale la parametrii specificati in normele de calitate. Prin uscare, parjile aeriene, frunzele gi florile devin friabile si greu de manipulat. Pentru prevenirea degradarii, imediat dup& uscare aceste produse vegetale se menfin un anumit timp in inciperi cu o umiditate constant (24-26%), pentru a-si recipita elasticitatea, apoi se supun unei noi selectiri (manuale sau mecanizate — selectoare, vanturatori, site mecanice). Se realizeazi indepirtarea pirtilor degradate in timpul usc&rii (arse, decolorate, mucegiite), a impuritafilor sau eventualelor corpuri strdine. 31Ambalarea. Marcarea Ambalarea presupune indeplinirea unor condifii specifice fiecdrui produs vegetal medicinal: * frunzele, florile si partile aeriene se ambaleazi dimineafa, pe timp ‘noros, pentru a evita sfaramarea; «pentru produsele maruntite si pulverizate se pot folosi, ca ambalaje: saci de cdnepa, saci sau pungi de hartie, saci de polietilen’, cutii de tabli zincata captusite sau nu cu hartie (produse vegetale sensibile la umiditate: Digitalis purpureae folium, Verbasci flos, Secale cornutum), l&zi de lemn sau mucava ciptusite cu hartie (produse cu uleiuri volatile si balsamuri), fesdturi textile (panzA de sac) pentru invelirea baloturilor; *capacitatea ambalajelor se alege in funcfie de destinatia produselor vegetale: 50-100 kg pentru industrie si depozite; 10-100 g pentru farmacii. Marearea se face prin vopsire direct’ pe ambalaj sau prin etichetare, cand se inscripfioneazd: denumirea si adresa intreprinderii fumizoare; denumirea produsului (in limbile latina si romana); numarul lotului; greutatea brut gi net; fara producdtoare (produse din import sau pentru export); simbolul ambalatorului; documentul de reglementare a calitjii (farmacopee, norm inte’, STAS, fis analitica); stampila producatorului; semne de avertizare, pentru produsele toxice. Depozitarea Depozitarea are la baz cdteva reguli generale: + depozitele trebuie si fie curate, aerisite, uscate, cu umiditate constant, ricoroase, iluminate indirect, ferite de agenfi dauntori (rozatoare, insecte); + umiditatea, iluminarea si temperatura trebuie controlate, pentru a varia edt mai pufin posibil (sisteme de control automat); + ambalajele nu se aseaza direct pe podea, ci pe gritare/stelaje din Jemn, la 0 inaltime de minim 10-20 cm; + nu se depoziteaz in acelasi loc produsele vegetale fara miros cu cele puternic mirositoare sau produsele anodine cu cele toxice (pentru acestea din urma trebuie s existe incaperi special amenajate); + principalii paraziti ai depozitelor sunt: —acarienii: artropode din clasa arahnidelor, care se inmuljesc rapid si sunt foarte activi intre 6-18°C (paianjenii microscopici sunt responsabili de aparifia unor boli grave la om: ria, febra recurenti, encefalita epidemica), dar sunt sensibili la ridicarea temperaturii (65°C); —lepidopterele: Tynea zeae (molia porumbului, care ataci nu numai porumbul ci toate cerealele); 32~coleopterele gi dipterele: gdndaci, respectiv muste. “pentru menfinerea curifeniei si combaterea daunitorilor, in depozite nu se folosesc solvenfi sau substanfe cu miros dezagreabil (benzina, petrol, naftalina); * pentru prevenirea aparitiei $i dezvoltirii parazitilor, depozitele se incdlzese pand la aprox. 65°C sau se folosesc insecticide (fumigafii cu bromurd de metil, cu anhidrida sulfuroasa, cloropicrina si sulfur de carbon; folosirea unor tampoane imbibate in cloroform sau tetraclorura de carbon), iar rozatoarele se combat cu diferite substanfe toxice (warfarina, scilirozida) inglobate in hrand; + insilozarea este un caz particular de depozitare, folosit mai ales la furaje sau tuberculi de cartof, dar si in cazul frunzelor de Cynara scolymus, care se toac& si se aseazi in bazine betonate, ulterior acoperite si avand cfiteva guri de aerisire. Conservarea De obicei, in produsele vegetale nu se permite adaugarea de conservanfi chimici. Existé gi exceptii, de exemplu in cazul produsului Aurantii pericarpium, neadmis pentru uz farmaceutic atunci cand este conservat prin adiugare de compusi bifenilici (antimicrobieni), care insi sunt controlati analitic prin CSS si revelare cu vanilina (coloratie rosu aprins). Conservarea produselor vegetale cuprinde céteva reguli generale: locuri uscate, ferite de umiditate, de’ actiunea excesiva a aerului, iluminate indirect, la temperatura camerei, Conform F.R.X, normelor sau fiselor tehnice, STAS-urilor, conservarea se realizeaza in anumite condifii: + in oficina: —produsele vegetale se pistreazi in cutii de tabli zincatd sau borcane de sticla de culoare inchisa; — Digitalis purpureae folium pulvis titrata se va pastra in recipiente inchise ermetic, parafinate, in prezenta agentilor deshidratanji — produsul vegetal trebuie si aibé cel mult 5% umiditate, pentru a nu se degrada heterozidele cardiotonice (hidroliza); —pentru conservarea produselor vegetale sunt interzise sertarele, cutiile de lemn, pungile de plastic sau de hartie, deoarece permit trecerea mirosului de la un ambalaj la altul si faciliteaza actiunea microorganismelor, insectelor si rozatoarelor; pentru oprirea accesului insectelor se adauga, din timp in timp, cdteva picaturi de amestec cloroform-tetraclorura de carbon. = in depozit: —conform Standardului de Stat (STAS 1362/1968), produsele 33vegetale se conserva in saci, baloturi invelite in fesatura textil, 14zi de lemn, de carton ondulat sau presat, de mucava, cutii de tabla cu strat de protectic interior; —in saci de hartie se conserva: muguri, flori, fructe, seminje, pulberi vegetale; —in saci textili se conserva aceleasi produse vegetale ca si in cazul sacilor de hartie, la care se adauga parti aeriene in toto, radacini, licheni; ~ fn baloturi textile se conserva oricare produse vegetale care pot fi presate, cu exceptia celor care au forma fix; ~ produsele vegetale aromate nu se conserva in saci de polietilena; —fn saci de mucava se conserva: frunze cu uleiuri volatile, fructe, flori; "in cutii de tabla zincat&: produse vegetale cu umiditate foarte sc&zuti (Digitalis purpureae folium, Lycopodium, Secale cornutum, Verbasci flos); * pentru conservarea produselor vegetale se pot folosi si borcane de sticl de culoare inchisa; * produsele vegetale se conserva in locuri uscate, ferite de lumin’, in dulapuri, dar nu in sertare sau cutii de lemn, pentru c& acestea permit accesul rozitoarelor si insectelor. Factorii principali care influenfeazA degradarea produselor naturale medicinale sunt: umiditatea, temperatura, aerul, lumina. Umiditatea ridicata activeaza degradarile enzimatice ale principiilor active (hidroliz’, oxidare) si favorizeazA dezvoltarea microorganismelor (bacterii, mucegaiuri, ciuperci) din genurile Aspergillus, Penicillium, Fusarium, Rhizopus. Mucegaiurile cele mai periculoase provin din genul Aspergillus (A. flavus), care biosintetizeazi micotoxine (aflatoxine) ce induc steatozi hepatica, renal si cardiaca, cancer hepatic, edem cerebral, limfocitozA si degenerescenta neuronal. F.R. X nu specificd incdrcitura microbiani a produselor naturale medicinale, cu exceptia Gummi arabicum si Gummi arabicum desenzymatum, in care nu admite prezenta tulpinilor de Escherichia coli si Salmonella, Prevenirea contaminarii microbiologice se face prin sterilizarea produselor vegetale cu etilenoxid. Prin acfiune combinatd, umiditatea, aerul si lumina pot determina degradarea acizilor grasi, astfel cA produsele vegetale care contin grasimi (Lini semen, Sinapis semen) se reinnoiesc anual, iar pentru evitarea rancezirii se conserva numai intregi, la rece si ferite de lumina. Oxigenul favorizeazi actiunea oxidazelor. Lumina determina decolorarea produselor vegetale, prin reac{ii fotochimice. Temperatura ridicata (30-40°C) ‘determina accelerarea proceselor enzimatice, termo- descompuneri, evaporarea apei gi a uleiurilor volatile, in timpul conservarii. 34Legislafia privind plantele medicinale toxice Pentru obfinerea si prelucrarea produselor vegetale toxice exist’ norme specifice de protectia muncii si a mediului, care deriva din legislatia privind regimul produselor toxice. in Romania; normele legale in domeniul plantelor toxice au la baz Decretul nr. 466/1979 si Ordinul Ministerului Sanitatii nr. 43/1980. Normele in. vigoare permit cultivarea si recoltarea produselor vegetale toxice numai in anumite conditii: autorizatie special, delimitarea si marcarea terenurilor, protectia muncitorilor (instructaj de protectia muncii, Se interzice folosirea copiilor la operatiile de recoltare, transport gi prelucrare a produselor vegetale toxice. Transportul produselor vegetale toxice se face in urmatoarele * ordin de transport, eliberat de conducdtorul unitatii, cu precizarea destinatiei; insofitor calificat si bine instruit, pentru fiecare transport; = plantele si :nu fie transportate in vehicule destinate transportului de oameni, animale, alimente sau furaje. Curatirea, fasonarea, selectarea, uscarea si mAnuirea produselor vegetale cu substante toxice se efectueazi dupa urmitoarele reguli: *efectuarea instructajului de protectia muncii — folosirea de muncitori instruifi, care si poarte echipament de protectie (de exemplu, la pulverizarea produsului Veratri rhizoma, in moti electrice, muncitorii trebuie s& poarte masti de tifon pentru a preveni iritatiile respiratorii); « limitarea timpului de lucru (organizarea in schimburi, pe echipe); si fie asigurate condifii normale din punct de vedere igienico- sanitar; * curitirea produselor vegetale toxice, daca se face prin spalare in vase, apa nu trebuie aruncata in réuri sau ape statdtoare, unde se adapa animalele, ci se toa intr-o groap’, in strat de adancime, care apoi se acoperi; =uscarea se face separat de celelalte produse vegetale, in boxe izolate, cu avertizare vizualA (indicatoare ,,cap de mort” si ,otrava”); =sistemul de intrefinere a parametrilor de conservare din depozite trebuie si cuprinda utilae gi instalatit speciale, cu posibilitatea de captare a acrului si ventilare. in farmacii, produsele vegetale toxice se pistreazi la Venena, in dulapuri cu usi duble, permanent incuiate; ambalajele vor avea etichete cu inscriptii albe pe fond negru, cuvantul ,,otrava” si insemnul ,,cap de mort”. 35in depozite, produsele vegetale toxice se {in in camere separate sau boxe (compartimente) separate cu usi care se incuie si marcate cu inscriptia »otrava” si insemnul ,,cap de mort”. Evidenja produselor vegetale toxice se fine in registre speciale. Conform Decretului nr, 466/1969, lista plantelor toxice cuprinde 46 de specii, utilizate in scopuri medicale, sanitar-veterinare, agro-silvice, industriale, de cercetare si invafimént: Aconitum sp., Atropa belladonna, Buxus sempervirens, Colchicum autumnale, Convallaria majalis, Datura innoxia, Datura stramonium, Digitalis lanata, Digitalis purpurea, Equisetum palustre, Hyoscyamus niger, Juniperus sabina, Lycopodium clavatum, Papaver somniferum, Ricinus communis, Scopolia carniolica, Solanum nigrum, Veratrum album etc. Regimul produselor vegetale stupefiante Comitetul pentru Stupefiante al Organizatiei Nafiunilor Unite, cu sediul la Geneva, a adoptat Conventia unicd ONU (1961) si Amendamentul Convensiei unice ONU (1972) privind limitarea productiei de opiu la sase tri (Rusia, Iran, Turcia, India, Bulgaria, Grecia) si numai in scopuri medicinale. Peste 80% din cantitatea de morfind obtinut’ in mod legal se transforma in codeina, care nu mai prezintd caracter stupefiant. De asemenea, acelasi Comitet mai recomanda: *limitarea productiei de frunze de coca numai pentru scopuri medicinale; + desfiinfarea culturilor de canabis; *inlocuirea speciei Papaver somniferum cu P. bracteatum, care confine cantitifi mari de tebaind si nu morfind (tebaina necesiti 26 de operatii chimice pentru a fi transformata in morfina); *sprijinirea fermierilor din zonele unde se cultiv’ plante cu substanfe stupefiante, pentru ca acestia si cultive cereale sau legume (Thailanda, Laos, Birmania — ,,triunghiul de aur al opiului”). Pentru produsele vegetale stupefiante, trebuie luate in considerare normele din Legea nr. 73/1969, Instructiunile Ministerului Sandtafii nr. 103/1970, Legea nr. 143/2000, Legea nr. 339/2005. Productia, controlul si cercetarea materiilor prime naturale de uz medicinal in Romania, productia de plante medicinale aparjine vechiului ‘trust Plafar, rebotezat FITOTERAPIA, cu zece centre mari pentru cultivarea si recoltarea de plante medicinale: Oradea, Cluj, Botosani, Orastie, Brasov, Roman, Timisoara, Craiova, Bucuresti, Braila. 36Unitafile si-au schimbat denumirile, de exemplu FARES Orastie, si defin, in prezent, peste 60 de magazine specializate in ceaiuri sau plante medicinale. Inspectoratele silvice au infiinfat societatea_ comercial ROMSILVA S.A., care se ocupa cu recoltarea plantelor medicinale din paduri. Controlul calititii se face pe baza unor norme de calitate (F.R. X, fige tehnice, norme interne ~ N.LI., Norma Internét Industriald, STAS-uri): in fabrici; + in laboratoarele Agentici Nationale a Medicamentului (A.N.M.); +n laboratoarele de controlul medicamentului subordonate A.N.M. Cercetarea produselor naturale medicinale este realizata in: =Institutul de Cercetiri pentru Plante Medicinale si Aromatice (ICPMA) Fundulea, aproape de Bucuresti; + Institutul de Cercetari pentru Cereale si Plante Tehnice (ICCPT) Fundulea; *Stafiunea de Cercetari pentru Plante Medicinale si Aromatice Magurele, ling’ Brasov; = Agentia Nafionali a Medicamentului, Laboratorul de Plante medicinale; = Institutul de Cercetri Chimico-Farmaceutice (ICCE); * laboratoarele din fabricile de medicamente (produciitori); = catedrele de farmacognozie din cadrul facultatilor de farmacie. Clasificarea materiilor prime naturale medicinale Materiile prime naturale pot fi clasificate dup mai multe criterii: alfabetic, morfologic, taxonomic, chimic, biosintetic, farmacologic, chimico-farmacologic. Criteriul alfabetic urmireste asezarea in ordine alfabetic’ a produselor naturale medicinale, dupa denumirea acestora in limba lating sau in limba oficiala a firii respective. Desi faciliteaz orientarea in lucrarile de specialitate, acest criteriu este pufin folosit, deoarece nu se pot face corelri intre compozitia chimica, actiunile si utilizirile produselor medicinale. Criteriul morfologic grupeazd produsele vegetale dup’ tipul de organ folosit, facilitand recunoasterea lor macro- i microscopic’. Acest criteriu prezint unele dezavantaje majore: imposibilitatea corelirii compozitiei chimice cu utilizarile; neincadrarea unor produse medicinale de tipul uleiurilor volatile, rezinelor, uleiurilor grase, produselor animale. 37Criteriul taxonomic se referi la pozitia ocupati de specia producitoare in sistemul filogenetic. Permite corelarea caracterelor morfo- anatomice si chimice ale speciilor aparjinand aceleiasi unititi taxonomice. Criteriul chimic are in vedere natura chimica a principiilor active (glucide, alcaloizi, compusi aromatici, carotenoide, uleiuri volatile etc). Prezinta drept avantaj posibilitatea corelarii structurii chimice a principiilor active cu actiunile si utilizarile produselor naturale medicinale. Criteriul biosintetic urmareste precursorii _biogenetici ai principiilor active, de obicei fiind asociat criteriului chimic. Criteriul farmacologie grupeazi produsele naturale medicinale dupa actiunile farmacologice imprimate de constituentii chimici majoritari sau dupa utilizirile lor terapeutice. Clasificarea prezinti dezavantajul repetirii, in cadrul grupelor respective, a produselor medicinale cu mai multe actiuni. Criteriul chimico-farmacologic (mixt) este preferat din punctul de vedere al clasificarii produselor naturale medicinale dup’ compozifia chimica, corelati cu legiturile biogenetice dintre principiile active si actiunea lor farmacologica. 38FARMACOGNOZIA SPECIALA Materii prime cu glucide Glucide — generalititi Definifie Glucidele sunt substanje naturale fundamentale, universal rispandite in organismele vegetale si animale, de obicei temare (C, H, O), rezultate din metabolismul primar al plantelor cu clorofila. Auo structura chimic& putin diversificat’ si cuprind atat monomeri, cat si produsii lor de polimeriare. Structura chimica. Clasificare in functie de structura chimica, glucidele se clasificd in: * oze simple: glucozi, fructozi; + polioli: manitol; sacizi glucidici: uronici (acid glucuronic), aldonici (acid D-gluconic), aldarici (acid D-glucaric sau glucozaharic); + oligozide: zaharoza, melicitoza; * poliholozide: (Iris sp.) sinistrina (Scilla sp.). ~- pentozani: xilani, arabani; ~oliuronide omogene: acid pectic. ~heterogene: ~- poliuronide: pectine, gume, mucilagii; ~ heterozide (glicozide); ~- aminoglucide: heparina, chitina. Glucide simple (oze simple, monozaharide) Ozele sunt produsi de transformare a poliolilor alifatici simpli, polihidroxialdehide (aldoze) sau polihidroxicetone (cetoze). Prezinta structura semiacetalica, furanozica sau piranozica, rezultata prin transformarea gruparii carbonilice in -OH glicozidic. Acesta confer ozelor proprietati deosebite: structura furanozica gi piranozica, izomerie of (anomerie), mutarotatie. 39Pe in structura compusilor naturali se intlnesc frecvent urmitoarele glucide simple: + aldopentoze: D-xiloza, L-arabinoza; + 6-desoxipentoze: 2-desoxiriboza (din structura ADN); + aldohexoze: D-glucoza, D-galactoza, D-manoza; + cetohexoze: D-fructoza; = desoxihexoze si derivati: — 6-desoxihexoze: L-ramnoza, L-fucoza; ~ desoxihexoze (metilpentoze), in heterozidele cardiotonice: 6-desoxihexoze 3-metoxilate: D-digitaloza, L-tevetoza; 2,6-desoxihexoze: D-digitoxoza; -- 2,6-desoxihexoze 3-metoxilate: L-oleandroza, D-cimaroza. * oze aminate: D-glucozamina (chitozamina); derivati care fac parte din structura antibioticelor aminoglicozidice (streptomicina, neomicina). H,OH H,0H i HOH, 0H Lost 4 ‘OH HO Ho oH Ho CH,OH oH ou oH -D-glucopiranoza -D-glucopirancza B-D-fructofuranoza Poli Poliolii sunt compusi naturali polihidroxilati, rezultafi prin reducerea ozelor. Dupa structura catenei si numarul atomilor de carbon, poliolii se pot clasifica in: * polioli aciclici: —trioli: glicerol; ~ tetroli: eritrol; —pentitoli: adonitol; —hexitoli: D-manitol, D-sorbitol. * polioli ciclici: —hexaciclopentitoli: viburnitol; ~hexaciclohexitoli: inozitoli, liberi sau esterificati, care cuprind opt steroizomeri, cel mai raspndit fiind mezoinozitolul, sub forma acidului fitic liber (inozit-hexafosforic) sau a fitinei (sarurile de Ca si Mg ale acidului fitic), intdlnite in cereale, Acizi glucidici Acizii glucidici sunt derivafi de oxidare a ozelor simple, la gruparea alcool primar (acizi uronici), la functia aldehida (acizi aldonici) sau la ambele finctiuni (acizi aldarici). 40CH,OH CHO HO—c—H H—c¢—oH OH HO—G—H = HO—G—H yo on H—G—oH — H—¢—oH H—C—OH = H—C—OH HO’ oH CH,oH CH,OH oH D-manitol inozitel acizi uronic! cial aldarici cooH coon acid glucuronic lucarie ieee Oligozide Sunt compusi oligomerici alc&tuifi din 2-10 molecule de oze. in functie de numarul ozelor, oligozidele pot fi: + diholozide (dizaharide): zaharoza, lactoza, gentiobioza, rutinoza; + triholozide (trizaharide): melicitoza, strofantotrioza; * tetraholozide. GH,OH 3 HOH,¢ 9) cH.o#H " CH,OH on oH zaharoza rmelictoza Poliholozide Poliholozidele sunt compusi macromolecular, liniari sau ramificafi, alcdtuifi din peste 10 molecule de oze sau derivati ai acestora (acizi uronici). 4.{in functie de produsii lor de hidroliza, se clasifica in: + poliholozide omogene (homoglicani), polimeri de oze; + poliholozide mixte (heteroglicani, poliuronide), polimeri de oze si acizi uronici. Poliholozide omogene Poliholozidele omogene sunt compusi macromoleculari, liniari sau ramificafi, alcdtuiti din oze cu structura piranozica, mai rar furanozica, legate a- sau B-glicozidic in pozitiile 1,4-, 1,6- sau 1,2-. Prin hidrolizi enzimatic’ sau in mediu slab acid elibereazi monoglucidele constituente. Poliholozidele omogene cuprind: * pentozani: xilani, arabani; *hexozani: glucozani — amidon, celulozi, dextrani; fructozani — inulind, triticind; galactani; manani. Poliholozide mixte (poliuronide, heteroglicani) Poliuronidele sunt compusi macromoleculari ozidici, alcdtuifi din oze si acizi uronici, care provin din degradarea lamelei pectice sau din gelificarea membranei celulare (pectine, gume, mucilagii). In contact cu apa formeaza solutii coloidale sau geluri. Pectinele formeaz solufii vascoase si spumante, gumele solufii vascoase, dar lipicioase, iar mucilagiile solutii vascoase, dar care nu sunt nici spumante si nici lipicioase. Prin hidrolizi acid elibereaz’ oze si acizi uronici, Grupitile -COOH libere si resturile de acid sulfuric imprima acestor compusi un caracter acid. Pectine Pectinele sunt componente principale ale membranei celulelor tinere silamelei mijlocie a celulelor mature. Se intélnese in fructe (de exemplu, in merele rase), avénd structurd complex, ca substanfe pectice alcatuite din: + pectoze (protopectine), insolubile in ap’; + pectine propriu-zise, hidrosolubile. Sub actiunea pectazelor, respectiv a pectinazelor, pectozele si pectinele se transforma in acid pectic — polimer de acid a-D-galacturonic, cu legaturi de tip 1,4-a si mas molecular’ medie cuprinsa intre 20-100 KD. Din punetul de vedere al compozitiei chimice, pectinele cuprind: + structuri filiforme de acid pectic, in care grupele -COOH sunt esterificate cu grupe ~CHs; + pectafi —sAruri ale acidului pectic cu ioni de Ca** sau Mg”, uneori avind 0 parte din grupele —OH fosforilate sau acilate si, de asemenea, slegate” cu D-galactani si L-arabani. 42i ¢OoR is HO 2 HO 4\ 0H eae 4 eel : eo eee Pectinele sunt pulberi amorfe, alb-gilbui pana la brun, inodore, mucilaginoase, care se gonfleazi in contact cu apa. Solutiile de pectine cu 0 anumitA concentratie dau geluri termoreversibile — gelifica la rece si se fluidificd la cald (de exemplu, pelteaua). Solutiile apoase de pectine sunt vascoase si spumante, dar nelipicioase (de exemplu, spuma indepartata la fierberea dulcefurilor). Gume Gumele vegetale sunt produsi de naturi patogend, exsudate de consistenta cleioasi derivate din celuloz’, in urma unor traumatisme provocate arborilor. Ranirea plantei provoaca fluidificarea membranelor gi a confinutului celular si transformarea acestuia in gume, care se scurg prin zona lezat& (gumosis). Procesul de gumosis apare in urma actiunii mecanice, de decojire pe sectoare cu lifimea de 5 cm si lungimea de 50 cm, cu indepirtarea suberului. in contact cu aerul, solutia de guma se solidifica si inchide ranile plantei, in acest fel avénd rol reparator. Gumele sunt macromolecule ramificate, in care lanful principal este format din galactozi legatd 1,3- si 1,6-, iar catenele laterale contin acizi uroniei (galacturonic, ie lorie) si alte glucide. Se intilnese sub forma de saruri de K*, Ca”, Sunt solide, pede alb-galbui pénd la galben-brune, cu masa molecular medie cuprinsi intre 200-300 kD. fn prezenfa apei formeaza solufii vascoase $i lipicioase, cu reactie acida. ‘OOH ‘COOH GH,OH O Ho }o Ho }-o OH ‘OH ‘OH HO oH oH OH oH oH OH acid «-D{+)-glucuronic acid a-D(+)-galacturonic —-D(+}-galactoza BMucilagii Mucilagiile sunt macromolecule ramificate, produsi normali de metabolism rezultafi prin transformarea celuloz Principalele componente ale mucilagiilor sunt acizii uronici (glucuronic, galacturonic, manuronic) si glucidele (D-galactoza, 3,6-anhidro-D-galactoza, L-galactoza, 3,6-anhidro-L-galactoza). 00H S00H 00H OOH ° 0H ha —o ‘on on on i) HO) On HO) OH Ho oH on on acid @D-glucuronic acid D-glucuronle acid aD-galacturonic acid a-D-manuronie 00H Hon HOH on QoH ae Ho }—o Ho HHO OH v eee ) HO oH oH on on acid 8-D-manuronic B-D-galactoza e-D-galactoza o-L-galactoza nt ° HO }-—9 Ho Ko oy Ho Ko on oH \ Ke) a) on Sb on ba a ‘acid B-D-galacturonic 3,6-anhidro- 3,6-anhidro- 4,6-anhidro- eDgalactoze eLgalactoza prO-galactoza Mucilagiile formeaza solufii coloidale vascoase, dar fara proprietati spumante sau lipicioase. Au caracter neutru sau acid, imprimat de acizii uronici sau de gruparile sulfurice. Masa moleculara medie este cuprinsa intre 50-5000 KD. in functie de prezenta sau absenfa acizilor uronici in structur’, se cunosc mucilagii ozuronice (din plante superioare) si mucilagii neozuronice (din alge). Proprietitile fizico-chimice sunt aseméinatoare pectinelor. Au afinitate mare fafa de ap’, cu care se imbibi la rece, se gonfleazi si apoi la cald formeazA solutii coloidale sau geluri vascoase. Mucilagiile sunt foarte rezistente la hidrolizé acida, nefiind digerate la nivel gastric, spre deosebire de pectine sau gume. Se extrag cu apa si apoi se precipita cu alcool acidulat. Pentru caracterizare este necesari determinarea indicelui de vascozitate, daca se lucreaz cu mucilagul separat si a factorului de imbibare, daca se lucreaz cu produsul vegetal integral. 44Raspandire Glucidele se intalnesc in tot regnul vegetal, uncori localizate in anumite organe, ca substante de rezerva. Poliuronidele se gasesc in alge (Rodophyceae, Phaeophyceae) si in plante superioare din familiile: Malvaceae, Plantaginaceae, Tiliaceae, Rosaceae, Fabaceae etc. Pectinele se intilnesc in fructele imature, in pericarpul citricelor (albedo), in pulpa reziduala de la prepararea sucurilor de fructe. Mucilagiile sunt localizate in diferite organe (ridacini, frunze, flori, seminte). Actiuni $i utilizari Ozele, poliolii si acizii glucidici au rolul de rezerve energetice. Poliholozidele sunt substante de rezerva (amidon, inulina), cu rol plastic (celuloza, hemiceluloza, pectinele) sau de retinere a apei (mucilagiile, gumele). Peetinele se folosese in pediatrie, indirect, de exemplu prin preparatele din mere rase. La administrare intend, pectinele prezinté mai multe actiuni: = m&resc bolul fecal, crescand peristaltismul si accelerdnd tranzitul intestinal; * detoxifiante si demulcente, sub forma de mere rase, piureuri, jeleuri sau peltea, folosite in tratamentul simptomatic al gastroenteritelor, ulcerelor si diareilor nespecifice, mai ales ale sugarilor, agravate de pepsinogen; actioneazi prin mai multe mecanisme: inlocuirea mucusului distrus, stimularea regenerarii unui mucus sindtos si blocarea formarii pepsinogenului; « intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina (adjuvante in tratamentul diabetului); ; *favorizeazA coagularea sangelui prin actiune direct asupra trombocitelor, fiind antihemoragice de rezerva (in mod obignuit se utilizeazi vitamina K - ,Koagulationsvitamin”); senergizante (fortifiante, prin adaugare in hrand), antitusive, bacteriostatice (inhibi hialuronidaza), hipocolesterolemiante, depurative, in tehnologia farmaceutica, pectinele se utilizeaz& ca: + agenfi retard, pentru preparate cu insulina, antibiotice, vitamine (acid ascorbic) — intérzie absorbfia p.o. sau im. a substantelor active; « excipienti emulsionanti si gelificanfi pentru unguente. Mucilagiile prezinta actiune demulcenta, aplicate local sau intern, fiind recomandate in tusea iritativa acut&, in iritafii gastrointestinale, stari alergice, cénd absorb secrefiile si neutralizeazi agenfii patogeni sau metabolitii toxici. Exter, se administreaza sub forma de bai, cataplasme si gargarisme, iar intern sub forma de macerate (seminfe, ridacini) sau infuzii (flori, frunze). 45Intern au proprietiti antidiareice, antiseptice intestinale, laxative (in constipafii si cure de slibire — prin acfiune mecanicé mares volumul bolului fecal si crese peristaltismul intestinal), antivomitive (crese vascozitatea alimentelor si a sucului gastric), imunostimulatoare, inhibitoare ale complementului serie. Materii prime cu ze, polioli si acizi glucidici Mel miere Este un produs de origine animala, obfinut prin prelucrarea nectarului florilor, exsudatelor vegetale dulci (mana) sau secrefiilor zaharoase ale unor parazifi vegetali, de catre speciile Apis melifica L., A. ligustica L. $.a., albine (Apidae). Albinele sunt insecte sociale, cu deosebiri intre matca, lucratoare, culegatoare, prelucratoare sau trantori. Albinele prelucritoare au in saliva o enzima numita invertazd (diastaza), care transforma nectarul intr-un amestec echimolecular de glucoza si fructozé (zaharoza dedublata). Sorturi comerciale Din punct de vedere calitativ, exist mai multe sorturi de miere: monoflora, de calitatea I (tei, pin, floarea-soarelui, salcdm — ultima de cea mai buna calitate); poliflord, de calitatea a Il-a (miere de fan). Mel depuratum (mierea farmaceutica) se obtine prin purificarea mierii brute (indepartarea polenului, ceri, substanfelor proteice), prin diluare cu apa, filtrare sau centrifugare si distilare la presiune redus’, sub 40°C. Obfinere Mierea se separa din faguri prin centrifugare, presare sau scurgere liberd (in sezonul cald), la rece sau dupa o usoara incdlzire. Are aspectul unui sirop consistent, incolor sau slab-galbui, pana la galben-maroniu, transparent, cu gust foarte dulce si aroma specifica (de ceara, flori de tei, floarea-soarelui). Mierea confine si grauncioare de polen, care permit identificarea speciilor vegetale de la care provine nectarul. Compozitie chimics Mierea contine: 70-80% zahar invertit; 5-10% zaharoz&; 1.5% oze nereducatoare; 0.1-0.2% gume gi dextrine; 1% substanfe azotate: proteine, enzime (invertaza, amilaza), aminoacizi; vitamine (A, C, PP, complexul B); hormoni; acizi organici (malic, citric, tartric, lactic, succinic, oxalic); ulei volatil (urme); 0.5% substante minerale; 17-18% apa. Mierea de man& confine pand la 30% melicitoz4 (triholozidi alcatuitd din doua molecule de glucoz si una de fructozi, frecvent intalnita 46inmierea de tei, plop, conifere), datoriti cAreia cristalizeazi rapid (.zaharisire”). HOH HoH 00H 0. OH ‘OH HO OH B-D-glucopiranoza —_«-D-glucopiranoza HOH Actiuni si utilizari Mierea prezinti urmitoarele actiuni: energizant, remineralizanti, imunostimulatoare, hiposensibilizatoare, antiinflamatoare, _analgezica, sedativa, antibacteriana, laxativ-osmoticd, expectorantd. Este aliment si medicament energizant recomandat cardiacilor, in afectiuni nervoase, hepato-biliare, convalescent, stiri gripale, casexie. Se foloseste cu succes in tratamentul unor afectiuni: respiratorii (laringite, traheite, brongite), din sfera ORL (sinuzite, rinite), digestive (stomatite, diarei, gastroenterite, colite, constipatii cronice — la copii gi bitrdni), cutanate (plagi gi rani atrofice si purulente, in aplicafii locale). Produse farmaceutice Prin adaugarea lizozimului in compozitia Mel rosatum (Mel depuratum cu petale de trandafit), prof. Teodor Goina a brevetat produsul AFTOLIZOL, folosit in tratamentul aftelor bucale. Pentru actiunea bactericida, la copii cu diaree sau gastroenterite se administreaza o solutie 5% de miere. in afectiunile aparatului respirator si din sfera ORL, mierea se administreaza sub forma de aerosoli, gargara sau colutorii cu solutie 30%. Mierea este excipient edulcorant si vehicul la prepararea melitelor, oximelitelor, colutoriilor sau excipient pilular (pilule cu iodura feroasa). 47Manna mana Reprezinta sucul concretizat obtinut prin incizii in scoarfa arborelui Fraxinus ornus L., mojdrean (Oleaceae). Mojdreanul este rspandit in sudul Europei, din Spania pind in Asia Mica. Este spontan doar in sudul Roméniei, nu si dincolo de Muntii Carpati. Side la alte doua specii de Fraxinus: F. excelsior (frasin) si F. angustifolia se poate obtine man, ins de calitate inferioara. F. excelsior este un arbore inalt, spontan in Europa gi fn toate regiunile din Roménia. Sorturi comerciale Dupa modul de obfinere, provenienta geografica si calitate, exista mai multe sorturi de mana: * Manna in lacrimis, sub forma de boabe, este cel mai bun sort, care se obfine prin intepaturile produse de insecta Cycada orni (Hemipterae); * Manna canellata, sub forma de bucati stalactiforme, cristaline, poroase, sfardmicioase, cu fractura granuloasa, de asemenea un sort apreciat; * Manna gerace sin. Manna communis sin. Manna pinguis, de calitate inferioara, 0 masa lipicioasa, cu aspect grasos, impurificaté cu fragmente de scoarf’, de culoare galben’, cu gust usor acru, dulce-mucilaginos si aroma de miere. Obtinere Mana se obfine prin incizii superficiale zilnice, timp de 2~3 luni, pe scoarfa ramurilor arborilor care au cel putin 8 ani varsta. Panda doua zi, planta secreti, la ficcare tdictura, un suc brun-maroniu, care se cristalizeaz local. Se prezinta sub forma de fragmente cu aspect cristalin, friabile, granuloase, higroscopice, albe sau gilbui, cu miros de miere si gust dulce. ‘Compozitie chimica Mana confine: 70-90% D(-+)-manitol; 5-15% manotrioza; 12-15% manotetrozi (stachioz’); 2-3% glucozi; 3% fructozi; mucilagii; risini; gume; amidon; dextrine; tanin; cumarine, in urme (fraxozida sau fraxina — 8-glucozida fraxetolului, substanti cu fluorescenta verzuie in UV); siruri minerale. CH,OH HO—G—H —diucozit HO—c—H Ho. Leip H—¢—oH H—C—OH co ZA CH,OH 0 fraxozida D-manitot (fraxina) 48Ho Jo oH o— cH, on ry OH H = GH,0n (stachioza) Actiuni si utiliziri Mana este un diuretic osmotic, folosit in oligurie, anurie, ca reduciitor al edemului cerebral, datorit’ manitolului administrat in perfuzii. Este usor laxativa, colecistokineticd, calmanti in dispepsii, constipafii si colite, administrata cu precidere copiilor (5-15 g, sub forma de sirop) si ca edulcorant pentru diabetici. Produse farmaceutice Mana de cea mai buna calitate provine din import (Calabria si Sicilia), de la Fraxinus ornus, sub denumirea de Manna calabarica. A fost oficinala in farmacopeile romAnesti pand la editia a VIII-a. Materii prime cu poliholozide omogene Amylum (F.R. X) amidon Reprezinti primul produs vizibil al fotosintezei si principala poliglucida de rezerva din regnul vegetal, depusa in tuberculii sau cariopsele unor plante. Sorturi oficinale F.R. X mentioneazi ca oficinale urmatoarele sorturi de amidon: * Tritici Amylum, amidonul izolat din cariopsele de Triticum vulgare Mill., grau (Gramineae); * Maydis Amylum, amidonul izolat din cariopsele de Zea mays L., porumb (Gramineae); + Solani Amylum, amidonul obtinut din tuberculii speciei Solanum tuberosum L., cartof (Solanaceae). 49in alte zone geografice este oficinal si Oryzae Amylum, amidonul izolat din cariopsele speciei Oryza sativa L., orez (Gramineae). Obfinere Amidonul se depoziteazi in tuberculi (cartof), ridacini (manihot), tulpini (palmier), seminje-(grau, orez, orz, ovaz, secara, porumb, fasole), fructe (banane, arbore de paine). Din fain se prepara o coca, apoi se malaxeaza in curent continu de apa, pana cénd apele de spalare devin limpezi. Se decanteaz, se separa prin centrifugare si apoi se usucd. Compozitie chimick Granula de amidon confine: 15-25% amiloza, cu structura fibrilara, spiralata si leg’turi de tip 1,4-0-D; 75-85% amilopectin’, ramificat’, cu legaturi de tip 1,4-a-D gi 1,6-a-D; aprox. 20% apa. Granula de amidon are hilul alcatuit din amiloz4, in jurul su depundndu-se amilopectina, in straturi concentrice sau excentrice. Amiloza este alcituit’ din 250-350 unititi de a-D-glucoz’. Se dizolva in api fierbinte, dand solujii coloidale, limpezi si nevascoase. Amilopectina este format din 6000-36 000 unitati de a-D-glucoza. HOH HOH Q ° OH \ 4fOH 5-0: on on J, amitoza (n: 250-350) [— ¢H,0H CH,OH ~_ Q Q ‘OH “KOH 1 04 9 HO HO 6! | HOH CH HOH Q Q Q on aXoH ‘OH s}—0: o. os bo on on on In ‘amilopectina (n: 6000-36000) Tratata cu apa si malaxat bine se transforma intr-o coca lipicioas’, datorita resturilor de acid fosforic din compozitia fai 50Cu solufia Lugol, amiloza se coloreaz& in albastru, culoare ce dispare la cald si reapare la rece, iar amilopectina in violet sau brun. Amidonul se coloreazi in albastru cu acelasi reactiv, datoriti faptului c& amiloza cu structura spiralata inconjoara lanturile de amilopectina, mascéind culoarea violeti sau brund. Prin hidrolizi acid’ menajati sau incdlzit la 160-220°C, amidonul formeazi dextrine, iar prin hidrolizi acid totala maltoz. Dextrinele se coloreaz4 diferit cu reactivul Lugol: violet (amilodextrine), rogu (eritrodextrine), galben (acrodextrine). Actiuni si utilizari Amidonul prezinti actiune emolient’, absorbanta si protectoare la nivel cutanat. Sub forma de pudre cosmetice (amidon de orez) sau glicerolat se foloseste in dermatologie pentru absorbjia secretiilor dermice. Intem are acfiune demulcenta (strat protector cu favorizarea refacerii fesutului iritat sau lezat) in pansamente gastrice. CalmeazA stirile iritative intestinale, iar dacd este insofit de taninuri are si efect usor astringent, antidiareic. Este antidot in intoxicatiile cu ioduri. in mare parte amidonul este utilizat in industria alimentara, industria fermentativa, industria farmaceutici, industria textila, pentru obfinerea glucozei, dextrinelor, ciclodextrinelor, ultra-amilopectinei, gluconatilor, alcoolului etilic. in tehnologia farmaceuticd este folosit ca excipient dezagregant, diluant, liant sau conspergant, la prepararea comprimatelor, drajeurilor, pilulelor. in chirurgie se utilizeazi pentru confectionarea bandajelor fixe. Dextrinele se folosesc ca diluanfi pentru pulberi titrate si ca aliment dietetic. Prin hidroliz’ acidi bland’ se obine Amylum solubile, folosit in iodometrie ca indicator. F.R. X recomanda ca amidonul si nu se asocieze cu ioduri, oxidanti sau substanfe acide, care il degradeazi si duc la colorarea in albastru a preparatelor farmaceutice. De asemenea, obliga producatorii s& specifice pe eticheti numele plantei din al crei organ de rezerva a fost extras amidonul. Produse farmaceutice in farmacie, extern, se utilizeazi glicerolatul de amidon (Unguentum Glyceroli, F.R. X), 0 mas translucid formaté din amidon si glicerol, amestecate la temperatura ridicat& (sub 150°C), drept bazi de unguent si crema pentru main, Dextranum 40, Dextranum 70-F.R. X dextran 40/70 Dextranii sunt polimeri ai D-glucopiranozei cu aprox. 95% legituri 1,6-a-glicozidice in catena principala si in cele laterale. Catenele laterale, legate 1,3-0-glicozidic de catena principal’, sunt in general mai mari decat un rest de D-glucopiranozA gi se gisesc in proportie de 1 ; 5 fafi de catena principala. 51Obtinere Prin biotehnologie farmaceutica, avand la baza reactia de biosintezd bacteriana dirijata. de Leuconostoc mesenteroides tulpina B512 (Micrococcaceae), in urma fermentarii zaharozei, se objine dextranul brut, cu masa molecular cuprinsi intre 200-400 kD (nefiziologic’). Pornind de la dextranul brut, prin hidroliza parfiala acid’ (acid sulfuric) sau depolimerizare partiald cu ultrasunete, apoi precipitare in acetona sau alcool, filtrare si uscare, se obfin polimeri cu masa moleculara mai mica, din care se separ fractiunile de aprox. 40+ 10 kD (Dextran 40) si 70+ 10 KD (Dextran 70). Acestea sunt corelate cu ordinul de marime al majoritatii proteinelor plasmatice (de exemplu, 68 kD pentru hemoglobina umana), datorita pragului microfiltrului renal Malpighi. , aioe 2 o ‘OH 7 Ld woe, " Leaconate wo) i 2m HOH,C HOO —e ee HS +a Hn) 0. CH,OH a ; Me OH ri fructoza Le ww aoe et, te Dextranii sunt pulberi cristaline, albe, inodore, insipide, puternic dextrogire (ap”= +200"). Conform F.R. X, sunt obligatoriu verificate impuritatile pirogene si toxice, antigenitatea si nivelul de sterilitate. Actiuni si utilizari Dextranii prezint’ actiune antitrombotica si slab anticoagulant8, prin sciderea protrombinei. Se utilizeazi ca substituenti de plasma si antitrombotici, diluati in ser fiziologic (solutie izotonica de clorura de sodiu 9%o) sau ser glucozat (solutie izotonica de glucozi 5%), pentru limitarea transfuziilor de singe in hemoragii postoperatorii, soc infectios, arsuri grave, tromboflebite, pancreatite ({nlocuiesc 1-1.5 | de sdinge sau plasm’). in intervenfii chirurgicale mari, dextranii se administreaza inaintea instalarii hipovolemiei, sub forma de perfuzii 6% in ser fiziologic sau in glucoza 5%. in hemoragii masive se asociaz cu transfuzii de singe. Pentru prevenirea reactiilor anafilactice, se injecteaz4 initial 10-20 ml solutie 15% de Dextran 1000 (pentru blocarea situsurilor antigen-anticorp) si apoi dupa 2-5 min., se perfuzeazi Dextran 40 sau Dextran 70. 52Produse farmaceutice Dextranul este condifionat industrial sub forma produselor: DEXTRAN 40 (Sicomed) sau RHEOMACRODEX (Pharmacia Uppsala), flacon cu 500 ml solufie 10% in ser fiziologic / ser glucozat; DEXTRAN 70 (Sicomed) sau MACRODEX (Pharmacia Uppsala), flacon cu 500 ml solutie 5% in ser fiziologic / ser glucozat. Graminis rhizoma rizom de pir Reprezint& rizomul speciei Agropyron repens L. Beauv. sin. Triticum repens L.., pit (Gramineae). Raspindit in intreaga emisferd nordicd, pirul este o planta comund in Rominia prin semindturi si locuri necultivate, pe sol nisipos sau argilos. Obfinere Rizomii se recolteaz& primAvara sau toamna, din arituri. Se spal si se usucd rapid la soare sau in usciitorii, la 40°C. Se freacd puternic cu o panzi de sac pentru indepartarea corpurilor strine, c4nd capita o culoare galben’ stralucitoare. Compozitie chimica Rizomul de pir confine: 318% triticind, fructozan solubil in care moleculele de D-fructofuranozi sunt legate 2,1~ si 2,6-; inulin; fructoz’; manitol; inozitol; mucilagii; 0.01-0.05% ulei volatil, cu 95% agropiren (derivat poliinic) si 5% carvona; carotenoide; vitamine; stiruri de potasiu. T T]yre Ho" - cis on SCH eo s on 9, HOH Lo. 2 >) 10-0 Heo Hout pe a OH fegituct 24 legituri2-—1 logatur 28 (structurépiranozies) (structur foranozics) agropiren 53Acfiuni si utilizari Graminis rhizoma prezinté urmatoarele actiuni: _diuretica, depurativa, diaforeticd, laxativa. Prin agropiren, prezint& actiune antimicrobiana si antifungica. Se utilizeazi in tratamentul cistitei, uretritei, litiazei renale, gutei, artrozelor si hipertensiunii arteriale, singur sau asociat cu alte produse vegetale. Empiric, rizomul de pir este utilizat pentru proprietifile diuretice blande (de tip saluretic) si depurative, asemantoare mitasii de porumb. ‘Administrat ca preparat mucilaginos (demulcent), in infuzii, este usor laxativ si aliment dietetic pentru diabetici, prin continutul de triticina. Produse farmaceutice Se administreaz sub forma de infuzie 0.5%, indulcita dupa gust: Rp/ Graminis rhizoma concissa 50g Aqua qs. ad 1000 g M f infusio D. S. int, toata cantitatea in 24 de ore. Rizomul de pir intra in compozitia CEATULUI DIURETIC nr. 2 gi a CEAIULUI SUDORIFIC (Plafar). Materii prime cu poliholozide mixte Produse medicinale cu gume Gummi arabicum (F.R. X), Acaciae gummi gum arabica Reprezinti exsudatul intarit si uscat la aer, obfinut prin incizii naturale sau provocate ramurilor gi trunchiului speciei Acacia senegal (L.) Willdenow sin. A. verek Guill. et Perr. si a altor specii de Acacia (A. nilotica sin. A. arabica, A. seyal) (Mimosaceae). Speciile de Acacia sunt arbori de 4-6 m indljime, care crese spontan in zonele predesertice africane, de la Oceanul Atlantic pfind la Marea Rosie. Guma arabica este produsa in Sudan (85%), Senegal, Mali, Mauritania. Sorturi comerciale Cele mai bune calitativ sunt sorturile de Kordofan (provenienfa sudaneza) si de Senegal. Obfinere Procesul de gumoza (gumosis) este provocat, din noiembrie pana in martie, in sezonul secetos, prin crestaturi pe scoarta si ramurile plantelor de cel putin 8 ani varsta. Se indepiirteazA scoarfa in sectoare, pe o hingime de aprox. 50 om si o latime de cca. 5 cm, in asa fel incat crestaturile trebuie executate cu atentie 54pentru a nu afecta cambiul (zona de crestere, stratul alb de sub scoarfa), deoarece procesul de gumosis este centrifug. Dupa 20-30 de zile, produsul se recolteazi manual. Un arbust poate produce péina la 500-800 g de gumi arabica uscata. Pulverizati, guma arabica este alba sau alb-gilbuie si se dizolva in apa formAnd solufii coloidale. Pulverizarea se face mai usor dupa inealzire si menjinere un timp la © temperatura de 40-45°C. Compozitie chit Guma arabic confine, in principal, macromolecule de acid arabic, poliuronidi cu masa moleculara aprox. 250 kD, care confine 18% acid D-glucuronic, restul fiind hexoze (30% galactoz, 35% arabinoz, ramnoza, glucoza). in planta, acidul arabic se giseste sub forma de s&ruri de K*, Ca?*, Mg”*, complex cunoscut sub denumirea de arabind. Produsul vegetal mai confine enzime (oxidaze, peroxidaze), care pot declansa oxidarea componentelor din formele farmaceutice. De aceea, guma arabica trebuie desenzimata, conform F.R. X, prin dispersare in apa 1:2 $i menfinere 30 min. pe baia de api, la fierbere, cnd enzimele precipita si se inactiveazi. Solufia coloidala se concentreazi prin evaporare pana la sec, la cel mult 60°C si presiune redusa, iar in final produsul poate fi pulverizat si astfel se obfine sortul oficinal Gummi arabicum desenzymatum sau Acaciae gummi desenzymatum. Actiuni si utiliziri La administrare local, guma arabica este emolient’, demulcent’, behicd, avand efect de pansament calmant in iritafiile mucoaselor sau tegumentelor lezate. Sub forma de mucilag este utilizata in industria medicamentului sau in recepturd, ca emulsionant, agent de suspendare sau liant, pentru suspensii, pilule, comprimate. Guma arabicd este inlocuitor de plasm de rezerva, deoarece obisnuit se folosesc dextranii. F.R. X prevede un control microbiologic strict, sterilitatea confirmandu-se prin transfer pe culturi bacteriene: ,.guma arabica nu trebuie sai confina Escherichia coli si Salmonella sp.”. Produse farmaceutice in F.R. X este oficinal preparatul Mucilago Gummi arabici 30%, obfinut din guma arabic desenzimata si solutie conservant& (amestec de nipagin si nipasol). Mucilagul de guma arabica este component al potiunii gumoase (Poti gummosa). Gummi arabicum este oficinala sin Pharmacopeea Internationals. 55Tragacantha (F.R. X), Tragacanthae gummi tragacanta, guma tragacanta Reprezint& exsudatul coneretizat obinut prin incizii pe ramurile si trunchiul unor specii de Astragalus: A. gummifer Labill., A. microcephalus Wil., A. kurdicus Boiss., A. gossypius, A. verus Olivier (Fabaceae). Speciile de Astragalus sunt subarbusti lemnosi, de 0.5~1 m indltime, care provin din regiunile desertice montane ale Asiei (Armenia, Kurdistan, Siria, Iran, Irak, Afganistan), aflate la 1500-3000 m altitudine. Obfinere Guma exsuda din scoarfi fie datorit’ unor incizii provocate artificial, fie ca urmare a unor orificii create de infepaturile insectelor. Solufia de guma se intreste in contact cu aerul, sub diferite forme: lamele, evantai, lacrimi. Datoriti faptului ci procesul de gumosis este centripet, este necesara incizarea trunchiului pana in parenchimul medular. Tragacanta se pulverizeazi mult mai greu decdt guma arabica, datorit& unei elasticitati mari si de aceea necesita incdilzirea, la cel mult 50°C (ER. X), pentru a nu suferi modificari chimice. Spre deosebire de guma arabica, care se dizolva total in contact cu apa, tragacanta se gonfleaza si nu se dizolva decat partial. Compozitie chimica Tragacantha contine un amestec de poliholozide, alcatuit din 30-40% tragacantind (fractiunea neutré) si 60-70% basorina (fractiunea acid). Tragacantina este un arabino-galactan cu schelet galactozic, iar basorina (acid tragacantic) este. un glicano-galacturonan parfial metilat, alc&tuit din acid galacturonic, galactoza, xilozi, fucozi. Tragacantina este solubila in apa, formand o solutie coloidala si in alcool diluat, in timp ce basorina se gonfleaz in contact cu apa si formeazi un gel care precipita in mediu alcoolic. Tragacanta mai confine amidon, apa, saruri minerale si spre deosebire de guma arabic’ nu confine enzime. Acfiuni si utilizari ‘Tragacanta este usor laxativa (prin actiune mecanica, se gonfleaza si accelereaza tranzitul gastro-intestinal) si demulcenta. in constipatii cronice se administreaz& doua lingurite de gumi tragacanta, seara, inainte de culcare. in tehnica farmaceutica, sub forma de mucilag, tragacanta este agent emulsionant si stabilizant pentru suspensii, emulsii, unguente si creme hidrofile, adjuvant la prepararea gelurilor, excipienfilor pilulari si a cimentului dentar. Produse farmaceutice in FR. X este oficinal preparatul Mucilago Tragacanthae 2.5%, obfinut cu solufie conservanta si sterilizat pentru eliminarea bacteriilor Escherichia coli $i Salmonella sp. Pentru Tragacantha, F.R. X prevede in mod expres obligativitatea controlului microbiologic. 56Actiuni si utiliziri Agarul este demulcent (pansament gastrointestinal) si laxativ mecanic ~ mareste si fluidifica confinutul intestinal prin gonflare si refinerea apei. Favorizeaz dezvoltarea florei intestinale normale si accentueazi peristaltismul intestinal. Se administreazi in constipafii cronice cu atonie intestinal. Nu se absoarbe, nu este toxic si nu fermenteaza. Agarul este folosit ca excipient in tehnologia farmaceutica, la prepararea unor emulsii, suspensii, supozitoare, tablete, precum si in microbiologie. Carrageen caraghen, mugchi cret Produsul medicinal este reprezentat de talul a dou alge rosii: Chondrus crispus Lingby si Gigartina mamillosa Agardh (Gigartinaceae). Algele au taluri ramificate dicotomic, de culoare rosie, cu lungimea de 20-30 cm, Cresc impreun& pe coastele europene si americane ale Oceanului Atlantic (Atlanticul de Nord), fixate pe stanci. Obfinere Talul algelor se recolteazi manual, Ja reflux, in lunile mai-octombrie, se curt de impuritii, se spala cu apa dulce si se usucd la soare pnd se albeste. in apa rece se gonfleazi, iar in apa fierbinte se dizolva in proportie de 3.3% si formeaz un gel vascos, care se intareste la rece. Compozitie chit Caraghenul confine 50-60% carrageenine, sub forma a cinci tipuri de galactan-sulfafi in compozifia c&rora nu intr acizi uronici. Totusi, au reactie acida si se aseamina astfel cu poliuronidele. Cei mai importanti polimeri sunt k- si A-carrageenina, fn talul algelor, carrageeninele se gisesc sub forma de saruri cu ionii de Ca”*. k-Carrageenina este un dimer format din B-D-galactoza 4-sulfatata si 3,6-anhidro-a-D-galactoza. Caraghenul mai confine: vitamine, aminoacizi, steroli, urme de As. carrageenina Actiuni si utiliziri Caraghenul este laxativ mecanic, antidiareic, antiulceros, folosit in ulcere gastroduodenale, demulcent, calmant al iritafiilor mucoaselor, antidiareic, antitusiv, antihipercolesterolemiant (carrageenani). 38Se administreazd in constipatii cronice, gastrite, duodenite, ulcer gastro-duodenal, dispepsii, colite. Este adjuvant in curele de slabire, prin senzatia de safietate pe care determin’ la administrare interna. Pulberea sau mucilagul sunt folosite ca agenti de emulsionare sau suspendare in tehnologia farmaceutica. Produse farmaceutice Produsul medicinal Carrageen este conditionat sub forma preparatelor COREINE si GALCORIN (prof. T. Goina), paiete respectiv granule nedigerabile si neabsorbabile, folosite in tratamentul obezitfii sau in curele de slabire. Sub forma de decoct 5%, caraghenul este folosit pentru actiunea antitusiva. Laminariae stipes laminaria Reprezint& stipii diferitelor alge brune din genul Laminaria: L. cloustoni Le Jolis sin. L. hyperborea Fosli., L. digitata Lamouroux, L flexicaulis, L. saccharina Lamouroux, L. japonica (Phacophyceae). Algele din genul Laminaria cresc pe coastele stancoase ale nordului Europei (Scofia, Norvegia, Irlanda). Obtinere Se recolteaz’ pseudotulpinile (stipii) de lungime 1-$ em, cu diametrul de aprox. 4 cm, care se curt de impuritifi, se spal4, se decortic’ si se usucd la soare. Produsul vegetal uscat’ se prezinti sub forma unor baghete brun-negricioase, nesterile sau sterile, ultimele fiind perforate la unul din capete, unde se introduce un fir de matase chirurgical’, inchise in fiole cu alcool si sterilizate. in contact cu apa, fragmentele isi maresc diametrul de 1.5-10 ori, cu pastrarea rigiditatii. Compozitie chimics Laminariae stipes confine: 60-10% poliglucide (40% algina, 15% laminarina, fucoidina); glucide simple; manitol; 0.5% ioduri; aminoacizi; vitamine. Algina (acidul alginic) este un polimer aleatuit din acid B-D-manuronic cu legaturi 1,4-B-glicozidice si din unit3ti de acid L-guluronic legat 1,4-0-glicozidic. in alge se gaseste sub forma unui complex cu ioni de ‘Na’, Ca’, Mg”*. Acidul alginic formeaza struti solubile in ap& (alginatul de sodiu, de potasiu, de amoniu, de magneziu) sau insolubile in apa (alginatul de calciu). Complexul acid alginic~Ca’* absoarbe apa de 100 de ori mai mult decét propria-i greutate. 59Laminarina este un glucozan sulfatat, care atinge concentrajii mai ridicate in luna septembrie, iar fucoidina un polimer de L-fucoza (fucozan), care da solutii foarte vascoase. — OOH A Je of A 0. ° 4{ OH HO ‘COOH GH orl HO 0? 0 °. 6 ‘COOH OHHO Ny GH HO 1 Lp an it on (fractiune manuronica) (fracftune guluronica) acid alginic Actiuni si utilizari Pulberea de laminaria este laxativa mecanicd, protectoare asupra mucoasei gastrice, remineralizanta, anticoagulant. Baghetele de laminaria se folosesc in chirurgia abdominala si ginecologicd. in chirurgia abdominala, ranile rezultate din interventii chirurgicale necesiti pentru drenare menfinerea unui canal deschis (autocuratirea ranii, prin eliminarea secrefiilor patologice). {in ginecologie, fragmentele de laminaria se imbiba si isi maresc volumul, dilatind colul uterin, lent, fird dureri. Pulberea de Laminaria se administreaz& intern pentru aportul de ioduri (sursa de iod) si pentru actiunea laxativ mecanica. Este materie prima pentru obfinerea acidului alginic, folosit ca: antihemoragic; excipient in tehnica farmaceuticd (agent de ingrosare, liant, dezagregant, retardant, pentru emulsii, suspensii, preparate retard si enterosolubile); inlocuitor de frisc’ (sprayuri cu frigca artificiala), Laminarina este anticoagulanta, datorité numarului mare de resturi sulfat acid din compozitie. Alginatul de calciu este hemostatic de uz extern, folosit sub forma de vata (epistaxis, gingivoragii) sau pudr micronizata (ulcer varicos). Lini semen (F.R. X) sdménfa de in Reprezinti seminfele mature recoltate de la specia Linum usitatissimum L., in (Linaceae). Inul se cultiva in Europa, Asia, America de Nord si de Sud, pentru seminje (L. usitatissimum vat. crepitans, cu tulpina ramificat’) si fibre (L. usitatissimum var. vulgare, cu tulpina dreapti, neramificat’). 60Obfinere Recoltarea semintelor se face la completa maturitate a fructelor, prin cosire, treierare, vanturare, selectare si uscare in aer liber. Inul se utilizeaz’ pentru seminfe (Lini semen), pentru faina obfinuta din acestea (Lini farina) si pentru uleiul obtinut prin presarea la rece a seminfelor (ini oleum). Compozitie chimic Lini semen contine: 3-10% mucilag, in epiderma semintei, arabino-xilan in structura caruia intra acidul galacturonic, galactoza, ramnoza, xiloza, arabinoza; 35-45% ulei gras; 20-25% proteine; heterozide cianogenetice (0.1-0.3% linamarozida sau linamarind, glicozida cianhidrin-acetonei); derivati polifenolici glucozidati (linacinamarozida, linacafeinozida). Prin hidroliza linamarozidei, in mediu acid si sub influenta linamarazei, se elibereaza cantitati foarte mici de acid cianhidric. oH, glucozi- O: d ‘CN tranaree, HCN + cmon A H,C—CO-cH, + 04H,,0, cH, linamarozida S Cooct, Cooct, glucazil- O° glucozit- O” linacinamarozida Sa. nescence Actiuni si utilizari Administrate intern, sub form de macerat apos, seminfele de in au efect laxativ usor, prin actiune mecanicd, emolient, demulcent (datorita confinutului de mucilagii). O lingura de seminfe se las la imbibat intr-un pahar cu api, iar seara semintele se inghit cu tot cu mucilag. Daca s-ar inghii uscate, la unele persoane sensibile, prin imbibare si gonflare seminfele pot determina ileus paraliticus (ocluzie intestinal). Prin hidroliza heterozidelor cianogenetice, acidul cianhidric este eliberat in cantitate foarte mic, de aceea in timpul consumului semintelor de in, in cantitati prescrise de refete, nu apar intoxicatii. Mucilagul din seminte de in nu se digerd, ci favorizeaz& evacuarea bolului fecal, iar mucilagul apos 10%, pe langa faptul cA este demulcent, se aplic& si extern, pe picle, pentru actiunea emolient3. F.R. X mentioneaz ca Lini semen este purgativ si emolient si se va pulveriza numai la nevoie pentru a obfine Lini farina, care nu se pastreazi mai mult de un an datoritd faptului cd rancezeste. Lini farina se administreazi extern, in aplicatii locale, sub forma de cataplasme, cu efect antiinflamator la nivelul articulatiilor. Se amestecd semintele cu api cald, se aduc intre doua bucati de fesdtura si se aplica pe locurile dureroase. 61Althaeae radix, Althaeae folium — F.R. X radacina si frunza de nalbé mare Reprezint4 radacinile uscate, respectiv frunzele speciei Althaea officinalis L., nalb& mare (Malvaceae). Althaea officinalis este o planta raderali, perena, spontan’ in emisfera nordicd, pe locuri nisipoase, pe malurile raurilor, mai ales in regiunile deluroase $i montane. in scop medicinal, specia este si cultivata. Obtinere Radacinile se recolteaz4 manual, toamna tarziu, de la plante in varsta de 2-3 ani, provenite mai ales din culturi. Se indepiirteaza resturile de tulpini, se scutur’ de p&mént, se spal& rapid, se inldturd radacinile secundare si radicelele, se las& sa se ofileasca, apoi se decortic’ (Althaeae radix mundata). La nevoie se despic& longitudinal. Se taie in fragmente de 15-25 cm sau 0.5 cm (Althaeae radix concissa). Frunzele fara pefiol gi florile se recolteazi manual, in lunile iunie—iulie. Produsele medicinale se usuca rapid, pe cale natural sau artificiala, intinse in straturi subtiri, la 35-40°C. Compozitie chimica Althaeae radix contine: 10-25% mucilagii, cu 30% acid galacturonic, alituri de galactoz4, ramnoza, acid glucuronic (M aprox. 115 kD, grad de polimerizare aprox. 720); 20-30% amidon; pectine; 5-10% oze reducatoare; proteine; lipide; 2% asparaginé (datorita cireia ridicina se coloreaz in galben in prezenta alcaliilor); 5% saruri minerale, Althaeae folium contine: cca. 10% mucilagii, cu 18% acid galacturonic (M aprox. 57 kD, grad de polimerizare aprox. 360); flavonoide; acizi polifenolcarboxilici; tanin; cumarine. Althaeae flos confine cca. 6% mucilagii, cu 22% acid galacturonic. Actiuni si utilizari Produsele medicinale sunt demulcente, emoliente, expectorante, antiinflamatoare, imunostimulatoare, corectoare de gust. Se recomanda in catar respirator (tuse cu expectoratie, faringite, latingite) sau digestiv, cand mucilagiile ,curaja” infect patologice. Extern, se administreaz& in stari inflamatorii, sub forma de bai, cataplasme, gargarisme. Produse farmaceutice Althaeae radix si Althaeae folium intri in compozitia CEAIULUI PECTORAL (ANTITUSIV) de tip Plafar si in formula Species pectorales (E.R. 1X), alaturi de Malvae flos, Verbasci flos, Anisi fructus, Liquiritiae radix, decoct folosit ca vehicul in preparate magistrale cu efect demulcent. 62Din ridacina se prepara doar macerat apos 20% (Concentratum Althaeae, Extractum pro Sirupus Althaeae), iat din frunze $i flori infuzii (1-3%); din radacina nu se prepara decoct, deoarece la temperatura ridicati mucilagiile coaguleaz. CAnd se prescrie decoct de Althaea, se prepara prin macerare. fn fitoterapia laringitelor se recomanda o infuzie complex, pentru gargard, alcdtuiti dintr-un amestec in pirfi egale (cate 1 g) de Althaeae ‘folium, Althaeae flos $i Rhoeados flos, la 0 ceagc4 de api in clocot. Malvae folium, Malvae flos frunza gi floare de nalba mica Reprezinta frunzele si florile unor speci de Malva: M. silvestris L. sin. M.hirsuta U. sin. M. vulgaris T., nalb& de pidure, nalba salbatica; M. glabra Desy. sin. M. silvestris L. subsp. mauritanica (L.) Thellung, nalba cultivat; M. neglecta Wall. sin. M. rotundifolia L. sin. M. vulgaris Fries, nalb& mica (Malvaceae). Speciile de Malva sunt raspandite in Europa Central, Balcani si Asia de Vest. Sunt plante ruderale, ierboase, bianuale sau perene, cultivate in Belgia, Franfa, Germania. Tulpinile pot atinge 1 m, erecte la M. silvestris si repente la M. neglecta. Florile, pe tipul 5, sunt asemanatoare cu cele de la nalba mare, dar mai mici, violacee si cu nervuri violete. M. glabra se cultiva in Roménia din 1973, cand s-a omologat soiul ,,de Suceava”. Obtinere Frunzele fara petiol si florile se recolteaz manual, la maturitate gi se usucd la umbra, pe cale naturala, la o temperatura de 30-35°C. Compozitie chimick Malvae folium contine aprox. 8% mucilagii, alcdtuite din galactoza, arabinoz, 15% acid galacturonic. Malvae flos contine: 6-8% mucilagii, alcatuite din galactozi, ramnozi, arabinoza, glucoz, xilozi, 24% acid galacturonic; antocianozide (malvozida — 3,5-diglucozida malvidolului, rosie la pH acid si albastra la pH alcalin). Frunzele si florile de nalba mai contin: acizi polifenolearboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); tanin; flavonoide; urme de ulei volatil. ock, Ho", Ho. 0. QH ~ 0 Fr oy OCs oH malvozida matvidot (malvina) 63eOGuQV07V—u”—_—_—X<—_———— Actiuni si utilizari Preparatele din frunze si flori de nalba mic& sunt demulcente, expectorante, antitusive (behice), emoliente, imunostimulatoare. Se administreaza intern in bronsite, faringite, laringite, stomatite (infuzii 10%, gargarisme) si extern in bai sau cataplasme, pentru tratamentul furunculozei. Produse farmaceutice Florile si frunzele de nalbi mica fac parte din formula Species pectorales (F.R. IX) si din compozitia CEAIULUI ANTITUSIV (Plafar). Tiliae flos (F.R. X) floare de tei Reprezint& inflorescenfele de la Tilia tomentosa Moench. sin. T. argentea Desf. sin. T. alba Waldst. et Kit., tei argintiu, tei alb; 7. cordata Mill. sin. 7. europaea L. sin. T. parvifolia Ebth., tei rosu, tei paduret; T. platyphyllos Scop. sin. T. grandifolia, tei mate (Tiliaceae). Raspndite pe intreg continentul european, speciile de Tilia sunt arbori inalfi cu scoarfé cenusie, neteda si ritidom negricios, cu coroana globulos-conic&, care crese prin piduri de foioase sau se cultiva in scop ornamental. Pe partea inferioari a frunzei, la locul de ramificafie a nervurilor, se gasesc buchete de peri tectori, brun-roscafi la Tilia cordata si albiciosi la T. argentea. Tilia cordata $i T. platyphyllos sunt elemente floristice intalnite in toati Europa. 7: argentea se intlneste doar in Asia Mica, Europa de SE, pana in nordul Peninsulei Balcanice, iar in Romania pani la Carpatii Meridionali. in farmacopeile occidentale, florile sale sunt considerate ca 0 falsificare. Prof. T. Goina a introdus si 7: argentea in Farmacopeea Romani. Cu toate cA florile acestei specii au o cantitate mai mare de saponozide (iritante Ja nivelul faringelui), datorit faptului cA si celelalte componente utile sunt in proportie mare, efectul farmacologic este foarte bun. Obtinere Florile de tei se recolteazi manual, cand majoritatea dintre ele au ajuns la completa maturitate, cu sau fir bractei (Tiliae flos cum bracteis sau Tiliae flos sine bracteis). Se usucd rapid, in straturi subfiri, la umbra. La recoltare pentru export nu trebuie amestecate florile provenite de la cele trei specii medicinale de tei. Compozitie chimied Tiliae flos confine: mucilagii, poliholozide imunomodulatoare cu aprox. 40% acid galacturonic (bracteile sunt mai sirace in mucilagii); flavonoide, derivati de camferol (tilirozida) si cvercetol; 14% tanin; cantit3ti mici (0.05-0.07%) de ulei volatil, care confine o component caracteristica — 64