MISTERUL GRAALULUIJULIUS EVOLA (19 mai 1898-11 junie 1974), nla Roma, Format sub influenta lui Niewsche, Michelstaedter si Weininger; legituri cu futu- rismul lui Marinete, grupul ,papinian“ Lacerba si dadaismul lui Tzara. Pictor, teoretician al artei (Arte astratta, 1920). Ofiger de artilerie in Primul Razboi Mondial, La Roma frecventeaza cercurile de avangarda (Bragaglia, Balla etc.), a2i e considerat drept cel mai important expo- nent al dadaismului italian, Poet. Studi politelinice nefinalizate. Se afirma ca filozof siistoric al culturii cu interese vaste si atitudine constant anti- conformist’: Saggé sull'idealismo magico, 1925; Teoria dell'individuo Into, 1927; Fenomenologia dellindividno assoluto, 1930. Autor al primului scudia italian despre Tantre: [komo come potenza (1926), reluat sidezvoltat in Lo Yoga della potenza (1949). Cercetari despre formele de realizare interioara,alchimie si magie (La rradizione ermetics, 1931), neospiritualism (Maschera ¢ volto dello spiritualisma contemporanco, 1932), cavalerism gi ezoterism (J mistero del Graal, 1937). gi precizeaza Viziunea ansimoderni, antiprogresisté si antimateralist in Rivolea contro if mondo moderno (1934), ampla panoram’ a civilizatiilor waditionale in contrast cu civilizatia contemporana: ,Dupa ce o citesti, te simi trans- format", scria Gortfried Benn. In plin razboi, dupa o serie de carti despre problema raselor (Tre aspetti del problema ebraico, 19365 I! mito del sangue, 1937; Sintesi di dottrina della razza, 1941), publica un impor- tant escu despre asceza buddhista: La dottrina del risveglio (1943), elogiat de'The Pali Society. Surprins de un bombardament la Viena, in 1945, € anit la coloana vertebrala si ramane cu o parezi a membrelor inferioare. Carti majore despre epoca sumbra a omenisii aflate in plin Kali-Yuga Gli swominie le rovine (1953), Metafisica del sesso (1958) si Cavaleare la tigre (1961). O autobiografie intelectual in II camino del cinabo, 1963; © interpretare istorico-ideologica (11 fascismo, 1964), doua volume de rmiscelane (L'arcoe la clavs, 19683 Ricognizioni, 1974), poezit complete Raaga Blanda, 1969). Fondacor de publicayii (Ur, Kru, La Torre), cu contributi strinsein Introdvzione alls Magia quale Scienza dello, 3 vol, 1955~1956; vased publicisticé de~a lungul intregii viet. Tradus roase limbi, in ciuda marginalizaii la care -a condlamnat tumea v tara gi academia JULIUS EVOLA | MISTERUL GRAALULUI Studiu introduetiv de . FRANCO CARDINI ‘Anexa gi bibliografie de Cutara NEJROTIL ‘Traducere din italiana de DRraGos Cojocarty [rtan aii 6 Gwe Roof, fos HUMANITAS BUCURESTICopera IONUT BROSTIANU Descrieres CIP a EVOLA, JULIUS Misterul Graalului/ Julie Evola; studi introducti~ de Franco Cardin; anexa si bibliografe de Chiara Nerds ‘ead, din italiana de Dragos Cojocars, - Bucucestis Humanitas, 2008 Index ISBN 978.973-50-1867-2 1. Carini, Franco (pref) TL Nejeoti, Chea (post) ML. Cojocaru, Drago (104) 398.2(420+430444) Graal 529 Graal JULIUS EVOLA IL MISTERO DEL GRAAL Copyright © 1972-1994 by Edizioni Mediterrance © HUMANITAS, 2008, pentru prezenta versiune romineascd EDITURA HUMANITAS Pata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Roménia tel. 021/408 83 50, fax 021/408 $3 51 ‘www humanitas.co Comenzi CARTE PRIN POSTA: tel/fex 021/311 CP.CE.—CP 14, Bucuresti e-mail: epp@humanitasro ‘www librailehumanitas.r Nota ingrijitorului editiei italiene Prima editie a acestui eseu* a aparut in martie 1937, in prestigioasa colectie ,Studi Religiosi ed Esoterici* a Editurii Laterza, alaturi de autori precum Freud si Guénon, Lanza del Vasto si Macterlinck, Pettazzoni si Salvatorelli. Dupa cum afirma Evola in [1 cammino del Cinabro (1963), cartea »@ cépatat forma ca dezvoltare a unei anexe la prima editie a volumului Rivolta contro il mondo moderno™*, anume tocmai cea intitulata ,Despre Graal", prezenti doar in edi- tia Hoepli din 1934 si, evident, suprimata in editiile ulte- rioare realizate de Bocca in 1951 $i, respectiv, de Mediterranee in 1969. Teza, explicd autorul in continuare, era aceea de a »demonstra prezenta, in sinul Evului Mediu european, a unui filon de spiritualitate care se revendica de la tradi- tia primordiala in aspectul sau regal, ideile corespondente fiind exprimate mai cu seama prin simbolismul literaturii cavaleresti, ca si prin figuri, mituri si naratiuni din « ciclul imperial »“. Asadar, ce semnificatie are? Spine Evola in autobiografia sa spiritual, citata mai sus: ,in esenta, Graalul simbolizeaza principiul unei forye transcendente si data- toare de nemurire legati de starea primordiala si care con- in perioada « ciderii », a involutiei tinua sa existe chiar s sau decadentei* * Traducerea romaneasca are la bazi editia a V-a, apiruta la Edizioni Mediterranee. (N. 17.) ** Trad. rom, Revolta impotviva lumii modeme, Ed. Antet, Bucu- resti, 2005. (N. tr.)Misterul Graaluluia fost una dintre cele mai importante si mai originale contribugii oferite de Evola in cadrul acelei slupte pentru viziunea asupra lumii“, Der Kampf um die Weltanschauung, care a avut loc in anii °30 si°40, atat in Talia, cat gi in alte qari, cand se confrunta doua ,culturi“ diferite. Mitul Graalului, asemenea conceptului de -romani- tate", conceptului de ,spiricualitate” si asa mai departe, a constituit tentativa evoliana de a furniza puncte de reper pentru cei care, in Italia acelor vremuri, teoretizau i actio- nau incercand sa reinvie ,mituri considerate risuflate. De fapt, Evola subliniaza nu o data faptul ci, int-un moment istoric dat (Evul Mediu), simbolul Graalului a reprezentat »0 tentativa de intervengie directa in jocul fortelor istorice, cu scopul de a restabili contactul intre o putere politic’ data si «Central » invizibil, de a concretiza prin intermediul Misterului acea demnitate transcendent pe care ghibeli- nismul a revendicat-o pentru un suveran, de a determina reunificarea celor « dowi puteri »* (cea regala/razboinica si cea sacerdotala). A vorbi despre Graal in acel context socio cultural avea, agadar, un sens ce depagea sfera erudiiei,afilo~ logiei, a literaturii exe. Ne-o confirma fundamentalele consideratii finale din »Epilogul" la prima editie, din 1937, a volumului Mistersd Graalului (pp. 183-185), insemnata marturie a modului in care Evola isi ingelegea propria munca, propria intervensie in dezbaterea epocii, pagini pe care ai se pare util si le repro- lucem in intregime, ca 0 marturie gi ca nin prilej de confrun- tare cu situatia din ziua de astazi: fapt semnificativ, daca tinem seama, pe de alta parte, ci scurta ,premisi* a cartii a ramas practic identica in cursul unei perioade de treizeci de ani, semn ca atitudinea ,oficialitagilor“ in privinga temei Graalului a rimas mereu aceeasi: »Aici este doar cazul unei semnalici, ca justificare specifica gi concluziva a studiuhai nostra asupra Graalului gi a tradigied imperiale ghibeline. Inte-o epoca ce pare a fi incheierea unui intreg ciclu gi care este suprasaturata de forge de actiune si de tendinge imperialiste, ¢ firesc si reapara in mod spontan, din profunzime, mituri ce’ sin de ciclurile corespunzatoare, in unele cazuri pe cale direct’, fn altele prin intermediul unui instinct inconstient de com- pensare si de aparare. Motivul Graalului face parte dintr-o , apartine unui plan mult mai inalt asemenea ordine $i, in si decat acela pe care astizi, prin asumarea lor preponderent politic, acgioneaza alte reme ale unei simbolice mareyi trecute, precum motivul romanitagi in Italia gi morivul « arian » si nordic~ pagan in Germania. A inyelege sia tai simbolul Graalului in integralitatea sa ar insemna, astizi, a trezi nigte forge in masura si furnizeze un punct de reper transcendental pentru ceea ce, maine, dupa o eriza de mari proporgi, s-ar putea manifesta sub forma unei «epoci a supranayionalitayilor »; ar insemna eli- berarea aga-zisei « revoluyii mondiale » de falsele mivuri care 0 intoxica gi care fae posibila stapfnirca ci de forte intunecate, colectiviste, iragionale; ar insemna intelegerea ciii adevaratei integrari, aceea cu adevarat in masuri si ducd atat dincolo de formele materializate ~ le-am mai putea numi «Iuciferice » sau titanice ~ de dominare si de putere, cit si dincolo de formele “. La inceputul anilor'70, fireste ci Julius Evola nu putea si prevad nestavilicul curent medievist care era pe cale si antreneze cultura occidental si care, in diferite forme, inca mai dureaza in anii 90, Multumita in special povestii din romanul Stapanudl inelelor al lui J.R.R. Tolkien, in Statele Unite, incepand din 1965, si in Italia, incepind din 1970, precum si muljumita ,relansarii* acestui subiect in 1980 prin Numele trandafirului (pe care Umberto Eco I-a seris cu intentii exact opuse), intr-un interval de dowazeci sau douazeci si cinci de ani editura noastra a publicat in per- manent eseuri si romane ,fantastice* despre Evul Mediu, despre cavaleri, despre Graal, ca si reeditari ori traduceri noi ale unor texte din epoca ~ istorice, cronicaresti, nara tive sau poetice. In acest climat — zugrivit in ample lini comparatiste insotite de o bibliografie extinsa in escul anexat laaceasta noua editie a lucrarii lui Evola -, Misterul Graa~ Juli continua sa aiba o misiune de indeplinit, ba chiar 0 are mai mult ca oricand. Nu numai ca text de o vasti eru- digie, de nebanuite revelagii, de fascinanta lectura, ci mai cu seama ca instrument metodologic al unei interpretari simbolice inegalabile, ce permite formarea unui punct de vedere heterodox si porrivnic curentului reprezentat de cultura si de istoriografia inca predominante si care este condamnat de acestea din urna pentru insuficientul (sau absentul) sau ,caracter stiingific*: ins ,metoda tradivio- nal&*, asa cum amintise Evola inca din a sa Rivolta contro il mondo moderno (1934), cauta reflexele mitului in istorie, nu viceversa Aga s-a intamplat mai cu seams ia cazul analizei inter- pretative a prozei fantastice in particular si a aceleia apli- cate imaginarului in general: abstractie ficand — precum se poate citi in ,Premisele* Misterului ~ de intentiile mai 10 mult sau mai putin explicite ale autorilor si mergnd pani la mit, atunci saga, epopeea, naratiunea traditionala si fol- clorica, pana si basmul si povestea fantastic’ moderna dobindese o profunzime, o demnitate gi un sens cu mult superioare celor pe care le atribuie criticii care se mar- ginesc doar la 0 cercetare estetico-filologica sau istorica. Tnterpretarea evoliana apartine unui tip care, in mod evi- dent, igi afla originile in cercetirile hui René Guénon datand de la jumatatea anilor '20 si care igi va gasi o confirmare in cea ce, ulterior, va spune Mircea Eliade in legatura cu semnificagia oculta si mitica a ciclului Regelui Arthur gi al Graalului. Pentru aparitia in aceasta colectie ~ Julius Evola, Opere ~ cextul cartii Mister! Graalului a fost revazut prin con- fruntarea cu prima gi cu cea de a doua editie: in acest fel au fost corectate unele greseli de tipar si cuvinte str rite eronat (in timp ce, pentru altele, s-a propus o transc ere mai actualizata fata de cea obignuita in anii ’30) si au fost reintegrate unele rinduri sarite, Au fost indicate tra~ ducerile operelor citate si aparute intre timp ia limba ita~ liana, la o jumatate de secol si mai bine de cand Evola a vorbit de original, ori au fost semnalate ultimele edigii, mai lesne de reperat. De asemenea, au fost inserate unele refe- ringe bibliografice pe care le-am considerat utile. Roma, decembrie 1993 Dupa ce in trei ani au fost epuizate editia a patra si inca tun nou tiraj al acesteia, ca dovadi a interesului general pentru acest subiect si in mod deosebit pentru aceasta lucrare, am. considerat oportun si pregatim oa cincea editie, in care uncle particularitagi au fost uniformizate cu acelea din volumele ulterioare ale colectiei (Mister! Graalului a aparut al doilea); a fost corectat’, actualizata si amplificata bibliografia, a fost rTreficut integral indicele de nume, au fost corectate mai multe erori de tipar care scpasers la totusi atenta corectura prece- denta. Le muljumesc pentru ajutor si pentru colaborare lui Adolfo Morganti, Errico Passaro, Antonio Tentori si doamnei Vanda Gentili. Roma, octombrie 1996 GIANFRANCO DE TURRIS Graalul evolian intre simbol si ezoterism Cea mai buna prezentare a caryii Misterul Graalului a scris-o chiar Julius Evola, intr-o consistent pagina din IJ cammino dei Cinabro'. Aici, Evola amintea cum, dintr-o inigiala anexa la prima editie a cartii Rivolta contro il mondo modemo, din 1934, s-a dezvoltat mai apoi o lunga cercetare concretizata in cele din urmi in lucrarea I mistero del Graal ¢ la tradizione ghibellina dell’impero, aparuta in 1937 la Editura Laterza $i apoi din nou, in 1962, la Editura Ceschina, intr-o editie revazuta si adaugit’. Scopul cercetarii il con- stituia demonstrarea prezentei, yin sinul Evului Mediu euro- pean, a unui filon de spiritualitate care se revendica de la traditia primordial in aspectul sau regal“?. Dupa ce se distangase hotarat de prelucrarea romantici a temei Graa- lului asa cum apare ea in opera Parsifal a lui Wagner si dupa ce denuntase ca eronata® interpretarea acesteia ca mister crestin, Evola indica drept cheie fundamentala de lectura temele si amintirile pastrate in traditiile celtice gi nordice, in stransd legatura cu ciclul regelui Arthur", si ii identifica esenta in principiul unei forte transcendente gi imortalizante aflata in conexiune cu starea primordial’, definindu-i toto- data caracterul nu vag mistic, ci propriu-zis initiatic. Insa aceasti initiere comporta, dupa judecata lui Evola, 0 misiune TJ. Evola, I cammino del Cinabro, Scheiwiller, Milano, 1963, pp. 143-147. 2 [bidem, pp. 143-144. > biden, p. 144 13specifica din partea cavalerului chemat si obrina viziunea si beneficiile Graalului: aceea a restaurarii unui ,ordin* Aceasta misiune ridica problema situarii sale istorice: Evola indica aceasta posibilitate in traditia istorico-politics exprimata de ghibelinism si incarnata de uncle ordine mili- tare, in antiteza cu voinga ,guelfi* de suprematie a Bise- ricii, El continua prin a indica un numar de smostenitori ai Graalului" ~ adica ai ,traditiei aflare in umbra acestuia" ~ in miticii Fedeli d’ Amore (,Supusii lubiri“) studiagi de Luigi Valli, ince-un presupus ghibelinism potrivnic Bisericii si legat de Ordinul Templului, in traditia rozicruciana; gi se ocupa, in sfargit, de masonerie ca ,invertire a ghibelinismului* Se stie ca s-au incercat mai multe interpretari ale Gra- alului: aceea a mostenirii celto-pagine folclorizate, aceea oriental’, sau mai precis arabo-persana, ori aceea ~ care s-a afirmat foarte curand ca find cea mai rispanditi — euha- ristico-crestina, Nucleul ,mitului Graalului* — sau al ,legendei* sale, cum poate ca ar fi mai exact si se spuna — rimane totusi de o solida insondabilitate. lar aceasta se intampla in primal rand pentru ca, spre a evita un echivoc periculos, este necesar sa se sublinieze faptul ci, desi e adevarat ci termeni precum gvadalis apar deja in plin Ev Mediu ea desemnand, pe cit se pare, un vas, un fel de strachina, obiectul misterios de la care va porni complexul cicls al Graalului nu apare inainte de romanul Perceval al lui Chrétien de Troyes. Desi foarte verosimila, e doar o ipoteza faptul ca acest autor ar fi recurs la un patrimoniu celtic folclorizat, la fel cum nu poate fi considerat imposibil faptul ca el ar fi avut de-a face si cu surse si subiecte orientale, eventual sosite in lumea lui prin cruciadele din Tara Sfanta sau prin Reconquista din Spania.! Insa totul rimane invaluit in ceaga din care se ivesc ipotezele. Ramine faptul cd, atunci cand se vorbeste despre Graal, subiectul nostru il reprezinta o constructie literara: data ~~ 'P. Gallais, Perceval et Initiation, ’Agrate d'Or, Pats, 197: P. Ponsoye, L'Islam e il Graal, Edizioni del Veltro, Parma, 1980 i4 nasterii sale coincide cu sfargitul secolului al XI-lea, iar textul ei de bazi il reprezint romaaul lui Chrétien. Dar marele succes al temei Graalului nu e suficient spre a ne face si trecem dela literatura Ja mit gi nici de la literatura isto- rie, Legiturile dintre literatura, pe de o parte, mit gi istorie, pe de alta parte, raman, oricum, obscure, poate arbitrare, eventual chiar inexistente. : Totusi, legenda Graalului are toate datele pentru a consti- tui o variabila a marii teme antropologice a sursei tuturor bunurilor: izvor, corn al abundengei, vas sau orice altceva ar putea fi in diferite tradigii. a ‘Acest lucru ar situa in mod automat Graalul in legatura cu cea de ,a treia functie* din serierile lui Dumézil, aceea a germinatici, a fecunditatii sia bogatic. Insa caracterul sacru, care ii este propriu, precum si incercirile ce trebuie infrun- rate pentru a cipata acces la prezenta lui par s@ indice mai curand celelalte doug functii, cunoasterea magica si regala si puterea eroica si razboinica. Agadar, si vedem aceasta legenda. Castelul Montsalvat se ridica inale si solitar. Cand Parsifal a fost pus in scena Ja Bayreuth, pentru prima oar’, Maestral era deja istovit si fizic marcat. Avea si moara in anul urm: tor, in frumoasa hui casa de pe Canal Grande, iar vestea — A murit Richard Wagner!" — avea si cutremure Europa, de la tron la plebe deopotriva. Kaiseral si Tarul iubeau arta Jui Wagners iar printre muncitorii germani gi italieni, in ligi, in societatile filantropice, existau deja wagnerieni indarji, simu lipseau nici cei care vedeau in ,Sfantal Graal* de la ‘Montsalvat o alegorie a Eliberarii cclor Asupriti, a revolu- giei sociale. : * Precum se stie, Wagner nu s-a bucurat mereu de aceeagi primire in rindul publicului, Poate ca receptarea sa a avut de suferit si de pe urma echivocului ~ grosolan, dar ras- pandit — care a ficut din muzica lui un soi de manifest ante litteram al national-socialismului (iar in Germania hitlerista 15nu au lipsit cei ce au sustinut fara nici o ezitare c& Graalul era simbolul puritapiirasei ariene). Acum, odatd eliberat tere~ nul, in mare masuri, de neingelegeri de acest gen, se poate spune c& Wagner si fratele-dusmanul siu, Nietzsche, traver- seaz o perioada de viguros revival. ins, chiar intr-o epoca in care wagnerismul nu era sau nu mai era la mods, cuvantul »Graal" era asociat in mod automat — inclusiv printre oameni de o cultura remarcabili ~ cu notele vibrante din Minunea Vinerii Mari si cu imaginea pe care Maestrul parca o fixase pentru totdeauna: Graalul este cupa in care a fost adunat sangele lui Cristos, iar in jurul sau se desfasoara o complex viaga spirituala si rituala ale cérei mistere vor fi ,reinteme- iate de un cavaler féra pacat, dar si fara discernamant, un »pur nebun* in stare naturala care, prin cunoasterea Bine- Jui si a Raului si prin lupta impotriva fortelor sului (vrijitorul Klingsor), va fi in masura sa ji reinnoiasca rieu- rile si sa fi purifice salagul, misticul Montsalvat, unde zace otegele Graalului*, Amfortas, bolnav ca urmare a unui grav pacat de necuritie. S-a discutat multé vreme daca misticismul lui Wagner e unul ,crestin" sau pagan“, daca sursele sale de inspiratie au fost pur si simplu yliterare“ sau ,ezoterice* in sens mistic. Cert este ci marele muzician a pornit de la un text datind din primii ani ai secolului al XHF-lea, Parzival al lui Wolfram von Eschenbach, sugestia venindu-i totusi dinspre romanele franceze care ~ de la Robert de Boron la Queste del Graal — ofercau v interpretare crestina a misterului si identificau in Graal pocalul din episodul Patimilor. Insa Graalul cunoscut de Evul Mediu era un altul — sau poate ar trebui si spunem cd, in jurul acestui termen, Evul Mediu a adunat o serie de legende de origini felurite, care uneori s-au juxtapus, iar alteori s-au impletit, aleatuind un ghem pe care abia in ultima vreme, conjugindu-si eforturile, filologii, istoricii literari, antropologii si chiar psihanalistii par sa se fi hotarat a-l depana. 16 E cu neputingi sé fie reconstruit in cateva pagini ,mis- terul* Graalului ~ atét misterul legendei sale, cat si acela, nu mai putin dens, al problematic ivite din studierea ei. Sa ne multumim, asadar, cu o trecere in revista cat mai clara posibil, ce va constitui, sf sperm, un mic vademeciom pentrt cei ce vor dori si o porneasca la drum prin incalcita si fas nanta padure a simbolurilor medievale. Vom cduta si raspun- dem la cateva intrebari de baza: cdnd s-a infatigat (in ce cadru siin ce imprejurari) ,mitul Graalului* dinaintea constiintei medievale ? Care i-au fost izvoarele ? Care i-au fost formele? In ce texte s-a vorbit despre el? In ce punct se afl cercetarea asupra acestui subiect ? Ce teze au fost avansate spre expli- carea sa? Abia la sfarsit vom rezerva, ct tiths pur ipotetic, citeva rinduri pentru interpretarea noastri. “Termenul grass (forma de nominativ; in acuzativ, graal) este atestat in langue d’oil, asadar in franceza veche, mu ca un nume propriu, ci ca un substantiv comun', cel putin cu vreo zece ani inainte sa se foloseasca de el — tot ca sub- stantiv comun — Chrétien de Troyes, romancierul céruia i se atribuie ,oficial* inceputul aventurii literare de care ne ocupim. Corespondentul sau latin era gradalis, sau gradale, indicand o strachina mare si adanca, ori, daca yrem, un soi de tava, din acelea comune la mesele medievale, la care, precum se stie, se obignuia si se consume mancarea din far- furii din care mancau, in acelasi timp, dowd persoane. in Pro- venta, cuvantul grazal sau grasal este intalnit la rindul sit pe la jumatatea secolului al XIL-lea. El supravietuieste in diferite forme (celebru find savoiardul grolla) in limbile romanice din ziua de azi. E posibil ca, Ia origine, termenul sa se fi referit la un obiect de uz cotidian mai degraba umil. Unii filologi au propus versiunea potrivit careia gradale ar fi fost, in limba latina, rezultatul sintezei a doi termeni: crater (vas de vin pantecos) si vas garale, recipient unde se tinea celebrul sos fermentat roman, numit garum. La nivel "GF G.D’Aronco, ,Un romanzo per Europa", in La Grant Queste del Saint Graal, Amministrazione comunale, Udine, 1990, p. 23. 17semantic, se pare ca acest cuvant a cépatat o valoare din ce jn ce mai elevata, pani cind a ajuns si semnifice ,mobilier pentru banchetele de gala", pe scurt un obiect de uz solemn side lux. Parerea celor care, bazandu-se pe functia Graalu- lui ca sursa de injelepciune gi de cunoagtere, au tinut si apro- pie termenul gradale de termenul graduale (lectura liturgica ce preceda Evanghelia si, intr-un sens mai larg, carte cuprin- zand cantecele liturgice; provine din latinul gradus, pas“) nu se justifica filologic. Chrétien de Troyes a compus Perceval, ou le Conte del Graal" in decursul penultimulai deceniu al secolului al XT-lea sii l-a dedicat ultimului dintre marii sai protectori, Filip de Alsacia, conte de Flandra. El spune ca a primit de la conte nu numai inspiratia pentru subiectul romanului, ci si ,o carte“ in care aceasti poveste era narata. In epoca medie- vala, nu numai cd originalitatea nu era o virtute, dar putea constitui de-a dreptul un cusur: mai ales atunci cand iyi propuneai scopuri etico-didactice (cum era cazul lui Chré- tien, desi cei care au tinut sa vada in romanul siu o simpla éducation sentimentale cavalereasca s-au ingelat), trebuia sa te sprijini ori cel putin si te prefaci ca te sprijini pe 0 auctoritas, pe un glas autorizat precedent. ,Cartea" des- pre care vorbeste Chrétien ar putea fi, agadar, un expedient, © pura fictiune liverara: dar, pe de alta parte, s-ar putea si fi existat, ceea ce ne-ar obliga sa impingem cu purin inainte de zorii secolului al XIJ-lea originea mitului Graalului ca fapt literar. Se stie c& in Perceval, rimas neterminat, este vorba despre ucenicia cavalereasci a unui tanar ,necioplit“, ,naiv", care dupa nenumarate invagiminte, primive mai intéi din partea mamei, mai apoi din partea lui Gornemant de Goort si, in sfarsit, in Vinerea Mare, din partea unui pustnic, ajunge treptat ' Dintre numeroasele edigi ale acestei capodopere disponibile in limbs italiana, ne vom raporta la Chrétien de Troyes, Romanzi, San- soni, Florenta, 1978, sila Perceval oil Racconto del Graal, Mondadori, Milano, 1979 18 la desivargirea cavalereasca, al cirei ultim act il constituie faptul c& al treilea invagicor al siu (noua invayatura nu le anuleaza, ci le integreaza pe celelalte dous, elevandu-le sem- nificatia) ii reveleaza sensul ,aventurii* prin care trecuse in castelul Graalului. in sala mare si somptuoasa a ,bogatului Rege Pescar* Perceval asistase, intr-adevar, in timpul banchetului, la apa- ritia repetati a unei procesiuni pe cat de strani, pe atat de uimitoare: un slujitor purtind o lance din fier alb al carei varf singera, apoi doi slujitori yinand tot atatea candelabre de aur, iar dupa ei o fata ducind in mini un Graal de aur preacurat, incrustat cu nestemate, care umplea incaperea de lumina; cortegiul era inchis de o alti domnita, cu o tava de argint. Aducandu-si aminte de invataturile maestrului siu intr-ale cavaleriei, care fi recomanda sa fie mereu dis- cret, Perceval nu a indraznit si intrebe cui fi este servit Graalul (al cirui raport cu banchetul este evident). De aceea, a doua zi de dimineaya, castelul e pustiu, iar el se indeparteaza ca cineva care a fost alungat de acolo. Apoi castelul dispare, iar o fata ii dezvaluie lui Perceval ci Regele Pescar este grav ranit gi ca, daca el ar fi adresat intrebarile cuvenite in privinga lancii gi a Graalului, l-ar fi salvat gi readus in stare s& carmuiasci din nou. Fata ~ care il ingti- inyeaza pe Perceval ca ii este verigoara ~ fi spune si cd ori- ginea ritacirii lui consté intr-un pacat pe care l-a comis fara sa stie: plecdnd sa devina cavaler, provocase moartea de durere a mamei sale. Dupa aflarea acestei vesti si dupa o serie de rataciti yi de venturi degarte care il fac s4 il uite tor mai mult pe Dumne- zeu, Perceval igi va reveni in fire mulgumita intalnirii, in Vinerea Mate, cu un pustnic care, la randul sau, se dovedeste ai fi unchi gi care fi spune ca Graalul ii era servit tatilui Regelui Pescar (mama lui Perceval, pustnicul gi tatal Rege- Jui Pescar sunt frati) si contine o ostie, suficient& pentru intre- finerea acestuia: ,Graalul e un lucru atat de sfant gi atét de spiritual, incat pentru viaya lui nu e nevoie de altceva in afara 19de ostia ce vine din Graal“. Din picate, romanul — in care ispravile lui Perceval se impletesc cu acelea ale lui Gawain ~ se intrerupe, iar mesajul sau nu ne-a parvenit, asadar, in chip Tamurit. Nu stim daca Chrétien era cleric sau laic: aga cum tot el cAntase dragostea curteneasca in Lancelot, pate-se ca rispuns la o cerere legata de un proiect al Mariei de Cham- pagne, aici - la propunerea unui principe cucernic si cava~ ler ~ a urmarit sa celebreze componentele gi functiile mistice ale cavaleriei. Intervalul corespunzator ultimilor douazeci de ani din secolul al XUl-lea si primilor ani ai secolului al XILI-lea, adica, grosso modo, intervalul dintre al Ill-lea 3i al IV-lea Conciliu de la Laterano (care s-au finut in 1179 51, respectiv, in 1215), a reprezentat un timp al unor mari prefaceri si al unor evenimente de o mare insemnitate in istoria crestin’- tatii. Ierusalimul a fost cucerit de Saladin (1187), in timp ce cruciatii occidentali si venetienii au luat Constantinopolul (1204); in sudul Frantei a inceput lupta stransa impotriva catarilor, care avea sa duc la ,Cruciada Albigenzilor“; s-au nascut ordinele cersetoresti; s-a relansat cultul euharistiei, intarit i printr-o serie de moaste ale Patimilor (celebré fiind aceea a Sfantului Sange de la Bruges) si de miracole cu carac- ter adesea popular, centrate in jurul misterului transsubstan- fierii. Cu siguranga, nu e de mirare ca emul si continuatorii lui Chrétien de Troyes au reluat, asadar, tema Graalului, accentuandu-i elementele eubaristice. De altfel, insusi fap~ tul ca opera lui Chrétien a rimas neterminata constituia 0 invitatie la transformarea romanului Graalului intr-un ciclu propriu-zis. Chrétien le oferise deja epigonilor sai o urma sigur’: daca romanul ar fi fost terminat, dialogul siu cu pustnicul nu ar fi putut avea decat consecinta de a-! readuce pe Perceval la castelul Regelui Pescar, de a-l face si puna intrebarile privi- toare la Graal si de a-lelibera astfel pe rege de suferinte gi rega~ tal de starea de amortie si de primejdie in care imposibilitatea suveranului de a carmui il cufundase. Dar aceasti continuare 20 a povestirii a fost invaluita, aga cum era de agteptat, intr-o intreaga reyea de aventuri si de digresiuni. Oricum, avem un adevarat corpus al continuatorilor lui Chrétien de Troyes: Pseudo-Wauchier de Denain staruie asupra tulburarilor tru- pesti ale lui Perceval, care aveau si il impiedice si ajungi lao stare de desavarsire interioara si sa devina demn de Graal; Manessier marcheaza triumful mistic al lui Perceval, in cele din urma eliberat de legaturile sale trupesti si devenit roro- data rege al Graalului (ii urmeazi la tron Regelui Pescar) si preor; Gerbert de Mostreuil insereaza o lungs si complicata digresiune intre cei doi continuatori despre care tocmai am vorbit. Toate aceste scrieri sunt in versuri de o valoare neo- mogeni, adesea foarte slabe. Tere timp, inflores si un cicka in proza al Graalului Acesta tinea de un alt poem, Roman de Vhistoire del Graal al lui Robert de Boron. Este vorba despre o naragiune (mai cunoscuti sub numele protagonistului siu, Joseph d’Ari- mathie) ale cirei raporturi cu Chrétien sunt destul de dificil de precizat, dar care pare totusi sa depinda de el mai cu seam pentru ca se propune nu ca o continuare a acestuia, cicao expunere a ,preistoriei* Graalului. Robert de Boron vorbeste si el despre o carte care i-ar fi servit drept izvor de inspiratie, aceeasi cain cazul lui Chrétien, iar dupa felul in care o utilizeaza s-ar spune ca e vorba de un text evan- ghelic, eventual apocrif. Ne gandim mai ales la doua texte de altminteri cunoscute, Psewdoevanghelia lui Nicodim si asa-numita Vindicta Salvatoris. Odata cu Robert, Graalul trece, muljumiti lui Iosif din Arimateea, din Orient in Avalonul celtic 5i insular, si astfel ~ gratie unui alt poem al aceluiasi autor, Merlin ~ ciclul Graalului se contopeste definitiv cu cel arthurian. Robert de Boron a trait in Anglia suveranilor Planta- geneti si, unind strains Graalul cu Iosif din Arimateea gi cu ciclul arthurian, el a slujit unei cauze politico-religi- ase ,nationale*. Regatul angevino-normand al Angliei, con- dus de Henric IT, urmarea un soi de independenta spiritual 21si in perspectiva ecleziastica fara de Roma, ca si afirmarea unei demnitati egale, daca nu superioare coroanei rivale, aceea a capetienilor din Franya. Astfel, asadar, Tosif din Arimateea, care ar fi ajuns in Anglia direct din Tara Sfanta, fri a mai trece pe la Roma, a fost indicat drept ,patriarh® al crestinismului insular, fiu direct si nemijlocit al Orien- tuluis in timp ce Frangei steagului rosu al lui Carol cel Mare coborat din cer, Franyei sfintei sticlue de la Reims, cu al carei mir adus de ingeri erau unsi suveranii, i se opuneau regii englezi, pastratori ~ prin intermediul legendarului lor strabun, Arthur ~ ai Graalului. Abatia de la Glastonbury, unde in 1190 s-a ,descoperit® ,mormantul regelui Arthur", a constituit creuzetul acestui soi de hagiografie legendara national. Poate ci, mai mult decat Chrétien, Robert de Boron a fost marele inspirator al ciclurilor de proza ale Graalului, atribuite — pe nedrept, dupa cit se pare — lui Robert de Boron insusi si, respectiv, unui alt autor insular, Walter Map. in aceste scrieri, cunoscute sub nume de ansamblu precum Didot-Perceval sau Lancelot-Graal, este continuti Queste del Graal, opera anonima de neta inspirati care cavaleria ,lumeasca“ ¢ umilita in mod hotirat, iar cea »spirituala” ~ reprezentata de Galahad, un adevarat ,Man- tuitor* cavalerese ~ e, dimpotriva, exaltata. Aceasti Queste reprezinta rezultatul ultim al unui proces de progresiva clericalizare a mitului Graalului, de lectura univocs in sens mistico-crestin. Intre timp, legenda Graalului se rispandea in intreaga Europa: intre secolele al XI-lea si al XIV-lea, aveau sa apara versiuni germane, norvegiene si islandeze, spaniole gi ita~ liene. Dintre acestea, important ni se pare Peredur, un ,Mabi- nogi* galez din veacul al XIl-lea. Un mabinogi (la plural »Mabinogion") este un soi de poem-baza galez, 0 compo- zigie spre uzul bardului incepator, pe care acesta este nevoit sho cunoasca, un fel de vademecum tehnico-tematic. Bi bine, Peredur nareazi chiar povestea lui Perceval, cu unele variagii cisterciana, in 22 (ce nu pot fi trecute cu vederea), Acest poem e foarte adesea citat de sustinatorii ,originii celtice* a mitului Graalului; totusi, desi in aceasta privinta lucrurile trebuie abordate cu mare atentie, din moment ce Peredur dateaza cu sigu- ranga din veacul al XII-lea, noi stim cd poemele de tip Mabinogion* au ajuns la forma scrisi abia tarziu, iar in realitate nimic nu le impiedica si reproduc’, in continu turile lor, cunoscute legende stravechi. De altfel, observam ca, deja la Chrétien de Troyes, Perceval era galez: poate avea importanta acest lucru in privinga originii acestei teme legendare? ‘insa, daca de la linia Chrétien-Robert, de altminteri nici pe departe univocd, trecem la capodopera poeticd a hui ‘Wolfram von Eschenbach, la acel Parzival conceput in jurul anului 1210, discursul se schimba in chip considerabil. La fel ca in cazul lui Chrétien si al lui Robert, si Wolfram igi are jcartea® sa cea buna, acea auctoritas care |-ar fi inspirat iin care ar fi fost povestita — acolo si numai acolo ~ ,adeva- rata" poveste a Graalului. Un anume Kyot, provensal de felul siu, se pare c& a fost autorul povestii denaturate de Chrétien si restabilite de Wolfram. De la Kyot s-a incercat jidentificarea sursei tuturor elementelor de sorginte crestin- oriental’, astrologico-naturalist, lato sensu, ca sa spunem ga, ,asiatico-mediteraneeana ale Parzival-ului wolframian: astazi insi se tinde sa se creada ca acest Kyot ar fi, cum spune Mittner, 0 ,mistificare literara (conforma uzului unor avc- toritates fictive, cum se obisnuia la acea vreme). Desigur, diferentele dintre Graalul lui Wolfram si cel din traditia franco-englezd sunt multiple. Nu este vorba doar de aspectul sau, aici nemaifiind prezenti o cupa, ci o piatra (se va ajunge si la forme mixte: Graalul ca o cupa sculptata in piatra). Insa intregul pretext ,oriental“ al operei wolfra- miene, referirile sale la templieri si la sarazini, simbolismul siu astrologic gi naturalist (legat, de exemplu, de vircutile pietrelor pretioase) sunt cele care ne determina sé consi- deram ca aceasta opera, in care tensiunea mistica e temperata 23 | | |de o subtila vena umoristica, are in realitate profunde rada- cini orientale. Parzival a fost interpretat ca un produs al cru- ciadelor si al raporturilor dintre crestinatate si Orient, fara aise subestima totusi aspectul celtic Acestei tradigii vaste, ramificate, evident neuniforme, i-a corespuns pan acum, din partea multor savanti, o stranie tendinga totalizanta: aceea de a considera ci Graalul poate fi explicat cu o singura teza de fond, fata de care toate cele- late aspecte anevoie de ordonat ar constitui niste intruziuni, interpolari sau digresiuni; ori, in cea mai fericité ipoteza, niste ,fantezii* ale diversilor autor, Fireste, multi nu sunt dispusi sa vada in Graal altceva decat © alegorie a unui mesaj liturgic cu caracter nu doar crestin, ci in mod expres bisericesc. Graalul este pocalul din liturghie sau vasul in care se pastreaz anafura sfingita; farfu- ria de argint, anaforniga; lancea care sngereaza trimite cu gindul la ,sfanta lance" a centurionului Longinus (nume construit dupa cuvantul grecesc longkbé, ,lance"), din care se cunosteau céteva relieve. Procesiunea din castelul Graalului s-ar explica, potrivit unor cercetatori, prin ritul impartigani aduse bolnavilor, iar potrivit altora prin fascinatia exercitaté de ceremoniile solemne ale bisericii bizantine. O asemenea teza a fost sustinuti, printre altii, de Myrra Lot-Borodine side Mario Rocques.! O tezi aparent convingitoare, care totusi a starnit perple- xititi, din moment ce ~ la Chrétien de Troyes, cel putin - ritul Graalului e lipsit de elemente legate propriu-zis de Biserica: scena e una curteneasci, se vorbeste de ,slujitori® side ,domnite", iar insusi pustnicul, unchiul lui Perceval, "A se vedea in general: RR. Bezzola, Le sens de Vaventure et de Vamour. Chrétien de Troyes, P.U.F., Paris, 19683]. Frappier, Autoucr de Graal, Droz, Gentve, 197; P. Le Rider, Le chevalier dans le Conte del Graal, SE.D.ESS., Pais, 1978; J. Frappies, Chrétien de Troyes et le mythe du Graal, S.E.D.ES., Paris, 1979; F. Zambon, Robert de Boron e i segreti del Graal, Olschki, Florengs, 1984; ***, ,El Graal y la biisqueda iniciatica”, in Cielo y Tierra. Monogréfico, Barcelona, sd. 24 are o pozitie pe cat se pare neclara din punct de vedere bisericese. fn ate part, Graalul congine sangele lui Tsus sau se spune in mod expres ca ¢ un vas pentru mancaruri pe baza de peste: de acord, pestele este un vechi simbol cristo- logic, dar accasta legatura a Graalului cu banchetul, cu hrana materiala, si nu spiritual, nu e oare suspecta? ‘Alte teze s-au profilat. Jessie Weston, in doua carti ale sale, in 1909, respectiv 1920, relua teza scolii etnologice engleze siin special pe cea a lui Frazer pentru a-i aplica Graalului aceeagi schema interpretativa pe care Margaret Murray 0 aplica vrajitoriei: mital Graalului s-ar explica printr-un ritual agrar de fertilitate, ce poate fi apropiat, mai mult sau mai putin, de marile cicluri ale lui Attis si Adonis. Regele Ranit un ,stapan al iernii", a cArui rand aduce deznadejdea in regat (va amintiti de acea Waste Land a lui Eliot?) pani cand un erou solar ~ Perceval - determina soarcle Graalului si on suflereasca. Pe urmele acestei teze, iat ci igi face aparitia si psihanaliza: ipoteza lancii ca organ sexual masculin si a unui Graal vagin era prea ispititoare ca si mu-i tenteze pe anumiti discipoli ai lui Freud si Jung.! Pe de alta parte, avem teoria tnei origini celtice sia unei progresive crestinari a legendei: si, prin urmare, teoria unui Graal de origine popular britani-galezi, in care s-ar fi inse- rat, de sus in jos, influenta prin aculturatie a crestinismu- lui? Aceasta tezi — printre ai cirei sustinatori se numara savanti precum Loomis, Marx (Jean, nu Karl) si Frappier ~ este deschis’ catre infinite nuante, de la aceea a continuarii aproape inconstiente a unor mituri si credinge celtice (cila- toria in Lumea Cealalta, cazanul datitor de bogatii fara sfar- sit), de acum folclorizate, la aceea a unui soi de antibiserica a "Cf. T. Gianni Gallino, La ferita e il re. Gli archetipi femmintli della cultura maschile, Cortina Editore, Milano, 1986, 0 interesanti cercetare in cheie jungiana. 2 Fundamental in acest sens este volumul Les Mabinogion. Contes bardiques gallais, Payot, Paris, 1979. 25celtic& (crestinata sau nu) care, in secolul al X1-lea, s-ar fi erijat in postura de concurenti a celei romane. in realitate, probabil ci adevarul e tocmai invers: Biserica crestina cel- ticd Tsi pastrase riturile in mare parte independente de cea romana pana in plin veac al XIT-lea, atunei cand centra~ lismmul pontifical in cregtere a intreprins o mai mult sau mai putin precauta, dar viguroasi opera de demolare. Even- tual, politica Plantagenetilor, a carei expresie 0 constituie micul lui Arthur, poate explica aceasta reluare a unor ele- mente celtizante, in parte folclorizate gi in parte reconstituite intelectual. Dar € de prisos si mai spunem e& nici una dintre aceste teze nu este pe deplin convingatoare. Cu argumente bune si chiar, uncori, foarte bune, unii cercetatori au formulat si alte ipoteze. Un grup eterogen, dar combativ, de cerce- titori — de la Pierre Ponsoye la Henry Corbin gi Pierre Gallais ~ a propus, pentru mitul Graalului, o origine isla- mica, mai precis iraniano-islamica, prin intermediul ezote- rismului sufit gi al lecturii mistice a bogatei si minunatei literaturi cavaleresti persane.' Alii, precum Helene Adolf, s-au gandit la un raport nemijlocit cu un eveniment istoric de extrema importanta pentru Occident: caderea lerusali- mului regilor latini si esecul idealurilor cruciate.? Cu alte cuvinte, Graalul, cao custodie a adevdratului trup al Cris- tului euharistic, ar fi fost un surogat ideologic — printr-un soi de mare transfer“, in sens psihanalitic — oferit cava- leriei europene, frustrava de constiinta faptului ci nu izbutise sa pastreze Mormantul de la lerusalim. Nu au lipsit nici cei care au interpretat clementele mistice prezente in ciclul Graalului ca fiind raportabile nu la antichitatea celtic’ gi nici la originea orientald, ci la o derivare din doctrinele catare. ‘Timpul Graalului a coincis cu expansiunea si cu reprimarea “TOF supra, p. 14, nosa 1 2H. Adolf, Visio Pacis. Holy City and Grail, Pennsylvania State University, 1960. 26 violenta a catarismului; Bisericile catare infloreau prospere, precum se stic, in Proventa curtilor feudale gi a trubadurilor, unde inflorea gi spiritualitatea cavalereascé. Un straniu gi fascinant tip de intelectual wagnerian, dornic pesemne sa acorde propriei credinte national-socialiste un debuseu mis- tic, a ratacit indelung, in anii °30, prin muntii Pirinei, si a sfarsit prin a identifica (si, cel putin din punct de vedere scenografic, nu se insela) acel ,,Montsalvac* al lui Wolfram von Eschenbach si al Maestrului de la Bayreuth in forti- reata Montségur, ultim refugiu al rezistengei catare.! Otto Rahn a ajuns sa vada in Graal un soi de pavaza a catarismu- Tui gi si considere cu putinta existenga reala a acestei relicve ({ntr-adevir, ici si colo, cate cineva pretindea ca se afla in posesia adevaratului Graal: Catedrala din Genova pastreaza inc& in fezaurul sit ,Sfantul Lighean de la Cezareea, 0 cups poligonali dintr-un material sticlos verde-smarald ~ aga cum sustin unele versiuni ale legendei Graalului — obyinutd in urma jefuirii de cétre cruciagi a oragului palestinian Cezareea: in onomastica genoveza din veacul al XII-lea, numele Perci- valle se intalneste destul de frecvent; mai exista, apoi, un Graal" siin catedrala din Valencia). In sfargit, teoriile ezo- tericilor: Julius Evola a dedicat Graalului aceasta carte care, prin intinderea ei, prin varietatea sugestiilor oferite si prin agerimea apropierilor operate intre doctrinele crestina, iuda~ icd, musulmana, budista si diferitele tradigii pagne ale lumii euro-mediteraneene, merita neindoielnic atentie, chiar daca in plan filologic trebuit folosita-cempmudenta; René Guénon a scris pagini nu mai putin riscante, dar deopo- triva fascinante si incitante, despre raportul dintre micul Graalului si mitul — prezent intr-un mare numar de tradi- ii mitologico-religioase ~ al ,Cencrului Lumii*, al ,Pes- teri Sacre, si a instituit o paralela intre cultul Graalului si acela al Sfintei Inimi a lui Isus, care merita cea mai mare ¥O. Rahn, Crociata contro il Graal, Societa Editrice Barbarossa, Milano, 1991. 27atentie.' Apoi, un genial simbolist catolic, din pacate dis- parut prematur, Attilio Mordini, a vazut in mitul Graa- lului unul din exemplele cele mai inalte ale modului in care crestinismul a constituit in mod obiectiv desivarsirea (si nu renegarea) doctrinelor spirituale precrestine gi extra~ crestine2 $i cu aceasta cadrul se va putea considera, daci nu com- plet, poate macar satisficdtor. Cititorul va avea insa ribda- rea sf acorde atentie si catorva ,concluzii® ale autoruh acestor pagini (,concluzii, sé fim ingelesi, numai pentru ca vin in incheierea prezentului eseu, nu fiindca am detine vreun argument coneluziv in privinta subiectului in sine), CCredem ca, atunci cand se vorbeste despre Graal, se cuvin evitate, in primul rand, doua tentatii egale gi de semn con- trar: aceea de a subestima universul simbolic propus de autori degradandu-I a rangul de ,feerie“, de ,evaziune fantastica (lucturi de altminteri deloc ,degradante* in sine, dimpo- triva...), sau chiar de fantasmagorie arbitrari (nici un romancier medieval nu a scris vreodati macar un rand in temeiul fanteziei sale pure si simple, iar imaginarea unui asemenea caz ar fi anti-istorica), si tentatia in numele céreia anumiti savanti trateaza ciclul Graalului ca si cum ar fi vorba de un corpus filozofic, ineredintati cd indaraval fiecarui am’- nunt, al fiecirui cuvdnt, al ficcdrei expresii se ascunde cine stie ce adevar care se cere descifrat.’ Cu alte cuvinte, trebuie 'R. Guénon, Simboli della scienza sacra, Adelphi, Milano, 1975. [Trad. tom. Simbolui ale stiintei sacre, Fd. Humanitas, Bucuresti, 1997. (N. red.)] 2 A. Mordini, 1! Tempio del cristianesimo, Edizioni Settecolori, Vibo Valentia, 1979, > Un interesant exemplu de cercetare care se propune ca fiind totalizanta si care contine sugestii remarcabile, desi nu intru torul aceeptabile,il constituie G. Von dem Borne, 1! Graal in Europa, ECIG, Genova, 1982. O recapitulare a temelor celor mai importante, acor~ and o mare atentie tezzlor lui Evola si Guénon, se giseste in M. Polia, I mistero imperiale dei Graal, 1! Cerchio, Rimini, 1993. Nefilologice si inacceprabile sunt in schimb tezele fanteziste din M. Baigen — R. Leight si H. Lincoln, 11 Santo Graal, Mondadori, Milano, 1982. 28 si se find seama ci romancierii Graalului erau adesea cavaleri sau ceea ce in Evul Mediu se numea ,oameni de curte*, eventual uneori oameni din clerul de rind, dar nu rezulté ci ar fi fost vorba de personaje inzestrate cu o pregitire filozofico-teologica speciala. in plus, trebuie s4 ne amintim ci acestia scriau pentru o clita laica si nobiliara, carcia i se adresau, desigur, pentru a o invata ceva, insa fara a uita cd misiunea lor era si divertismentul. Totusi, atunci cdnd — ca in cazul lui Chrétien — vom da peste un discurs printre altele sicu o evidenta intentie didactica, va fi o eroare si ne gan- dim ~ cum am mai semnalat — la un soi de éducation senti- mentale cavalereasca. In Evul Mediu nu igi are locul un discurs de genul aceluia al lui Fénelon, al lui Rousseau ori al fui Flaubert; iar invagatura ce fi este predata unui tanir cavaler este intotdeauna, si prin natura sa, una initiatica. Dar iniiatica pana Ia ce punct? Si aici, capcanele sunt evidente, si a cadea in ele ar fi o dovada de naivitate. La adicd, se pot sustine gi o serie de lucruri, de pilda: castelul Graalului eo ,Lumea Cealalta" celtica, iar Graalul este un »Centru Polar"; se poate neindoielnic apropia valoarea sa de datator de bogatii inepuizabil (si, multumita ostiei sau sangelui lui Cristos, de viata vesnica) de feluritele .daruri de pe Lumea Cealalta*, de elenul corn al abundentei ori de vasul druidie; se poate face o legatura intre cupa Graalu- lui si Soma vedic, Haoma avestic’ ori ambrozia olimpi- ana. Insa, de aici si pana la a formula ipoteza c& aceia care compnnean aceste naratinini, clericul francez. san cavalerul german, erau intotdeauna niste ,mari initiati* e o distant considerabila; mai prudent va fi si se admit’ ca, in coplesi toarea majoritate a cazurilor, era vorba de nigte purtatori cel putin partial in necunostingi de cauza ai unor simboluri gi motive arhetipale. Mai curand decat necesitatea de a pistra secretul ezoteric si eventual teama de a fi acuzati de erezie, tocmai aceasti lipsi de constiinta asumati a facut ciclul Graalului atat de permeabil la 0 ideologie de tip euharistico-crestin care reprezenta, poate, explicayia cea 29mai simplista, cea mai banala a misterului siu, insi care era cea mai la indemani, intrucat era cea mai conforma cu Weltanschauung-ul crestin medieval rispandit in acele vremuri. Dar simbolurile sunt, prin natura lor, valabile pe mai | multe niveluri si riman legitime gi atunci cind sunt utilizate polimorf, in directia mai multor semnificayii, care nu nea- pirat se elimina reciproc. Sa ne amintim de cele ,patru sen- suri ale scripturii* medievale: ei bine, daca la nivel literal cautarea Graalului e o framoasa aventura cavalereasca, iar la nivel moral este naragiunea eliberarii cavalerului din cap- tivitatea sa fizica pentru a ajunge Ia o realitate spirituala superioara, la nivelurile alegoric $i anagogic Graalul poate fiintr-adevar ceea ce Raimundus Lullus ar fi numit Tubitul cautat de Tubitoare, asadar posedarea lui Dumnezeu si, odat cu el, posedarea nu doar a ingelepciunii, ci si a puterii si a iubirii, Ei bine, Ingelepeiunea, Puterea si lubirea sunt toc mai — aga cum bine ne aminteste Dante ~ cele trei persoane ale Treimii. Cavalerul Graalului este un cautitor de sine insusi (prin urmare, iaté Graalul ca exercitiu ascetic, ca © cucerire, ca un ,razboi sfant interior“). Acestea find zise, riman posibile toate interpretirile: aceea a orizon- tului fabulos al Graalului ca orizont eminamente oniric, la fel ca aceea a unui mit propus ca bagaj existential unei paturi sociale de razboinici care, prin natura lor, nu erau dispugi sé renunge la actiune. In practic, multe puteau fi formele aventurii: rizboiul, cruciada, turnirul; inci Graaknl il invata pe cavaler sa vada, oglindit in fiecare din aceste forme, chipul lui Dumnezeu. Al Dumnezeului crestin, desigur, dar al unui Dumnezeu care vorbise deja intregii umanitati inca dinainte de Cristos, si nu numai prin inter- mediul Biblici, ci si prin intermediul vechilor mituri pe care, sub forma credinyelor folclorice, popoarele cont nuau si le pastreze. Tata de ce mitul Graalului ne surprinde prin continua sa vitalitate; iata de ce, izvor inepuizabil de bogatie, Graalul 30 rimAne gi un izvor inepuizabil de motive de reflectie: un izvor, daca dorim, al unor infinite actualizari si al unor infinite interpretari ce pot fi, toate, la o adic’, legitime in sine. Aga cum bine stiau cavalerii din Evul Mediu ori cei care le-au interpretat simtirile, cautarea Graalului este ine- puizabila: ea nu s-a ispravit niciodatd, pentru ca nu se poate ispravi niciodata. Graalul continuam sa il cautam cu totii, insa el ramane inefabil si insondabil: numai cine porneste de la constientizarea acestui fapt poate spera si izbuteascé a-i dezlega misterul. Cartea lui Julius Evola, care cunogvea numai o parte din dezbaterea istorico-filologica referitoare la Graal aga cum aceasta se configurase treptat in vremea lui (si in care, de altiel, nu avea nici o intentie s@ intervina), pornea mai degraba de la aberatiile rezultate in urma succesului operei wagneriene gi se adancea in padurea de simboluri refe- ritoare la Cunoasterea gi la Puterea universale, Medita~ tiile ulterioare ale lui Mircea Eliade pe temele regalitatii sacre, ori fie si numai acelea ale lui Percy Ernst Schramm pe seama simbolurilor puterii din Evul Mediu, aveau si lamureasea gi si depaseasca intuitiile, adesea geniale, insa nu indeajuns intemeiate pe o aprofundare filologica si conceptuala, din cartea lui Evola. Totusi, aceasta carte a constituit un pas important, desi nu perceput in intreaga sa importanta, intrucat — atunci si 3 ji mai tarziu — a fost cities in graba, nu fara prejudecagi, de catre unii, si cu o atitudine mai curand pioasa decat critica, ca si cand ar fi fost vorba despre un adevar revelat, de catre altii. A-I restitui pe Julius Evola culturii inceputului de secol XX, cu limitele si cu inchistarile sale, dar si cu valoarea si cu semnificagia sa, devine o necesitate chiar din momentul in care, in intreaga Europa, se reactioneaza in mod salutar la aplatizarea si la reductionismul necum inocente, in lumina cérora multi ani de zile ~ mai cu seama in Italia ~ s-a incercat legitimarea tezei unei culturi orientate in mod univoe, fie gi intr-o 31maniera necompacta, intr-un sens in principiu neohegelian. In aceasta directie, discursul despre Graal se impune din nou, iar parcurgerea inca o data a interpretarii evoliene nu apare nici zadarnica, nici secundard. FRANCO CARDINI PREFATA Pana acum, traditiile referitoare la Graal au starnit, in principal, doua tipuri de interes. A fost, mai inti, un interes aflat la granita dintre literar si spiritualist, dintre romantic si mistic, cu nuanye prepon- derent crestinizante. Aici, mai mult decat un contact direct si serios cu izvoarele legendei, a actionat ceea ce patosul muzical al operei Parsifal a lui Wagner a transmis despre aceasti legenda, in interpretiri intr-o larg misuri defor- matoare si arbitrare. In al doilea rand, a existat o lunga serie de studii acade- mice despre Graal, unde a intrat in functiune searbadul meca~ nism critic, analitic si comparativ al cercetarii de izvoare, al examinarii de texte, al verificarii de cronologii si de influente empirice, tipic pentru metoda asupra careia in zilele noastre s-a convenit si fie numita ,stiingifica" Si unuia si celuilalt dintre aceste dou’ moduri de abor- dare esenta Graalului le scapa cu torul. Graalul an are de-a face nici cu divagatiile mistice ale unora, nici cu anatomia eruditi a celorlalti. Graalul are un continut viu, un ,mister“ care, pana astazi, poate fi considerat in larga masura necunos- cut. El tine de o traditie metafizicd, in sensul cel mai rigu- ros al termenului. Doar din punctul de vedere al unei discipline care stie sa surprinda realitatea a ceea ce se ascunde indaratul simbolurilor si miturilor primordiale si, mai apoi, din acela al unei metafizici a istoriei, acest mister poate fi surprins potrivit semnificatiei sale adevarate si profunde. Prezentul 33eseu intengioneaza si contribuie la interpretarea legendei Py EB Graalului, considerati in izvoarele sale originale, pornind a de la un asemenea punct de vedere 1) Prejudecata literara i Cine vrea si pitrunda esengialul ansamblului de legende cavaleresti gi scrieri epice carora ciclul Graalului le apartine, alatuti de multe altele cu care are afinitay gi de care este legat intr-o oarecare masura, trebuie si depageasca o serie de pre- judecati, dintre care prima este cea pe care noi o vom numi | literard. Este vorba despre atitudinea celui care refuza si vada in) saga si in legends altceva decat o productie fantastica gi ticd, individual sau colectiva, dar in orice caz pur si simplu umani, nerecunoscand, agadar, ca poate avea o valoare sim- bolicd superioara ce nu se poate reduce la o creatie arbitrara Or, tocmai acest element simbolic, in felul sau obiectiv si supra-individual constituie esentialul in diferitele saga, in!) legende, in mituri, in povestirile de vitejie gi in epopeile lumii traditionale.' Ccea ce putem si chiar trebuie sa admivem este ca, in ansamblul compozitilor, acest sens nu a provenit intor- deauna dintr-o intengie perfect constient’. Mai cu seamal atunci cand este vorba despre reactii cu caracter semicolectiv, nu rare sunt cazurile in care elementele cele mai importante | | * Pentru sensul special pe care noi il atribuim termenului lume traditionala* este indispensabil sine referim la lucrarile noastre: Rivolia | contro il mondo modemo (1934), Edizioni Mediterranee, Roma, 1969 [erad. rom. Revolza impotriva lumii moderne, Ed. Antet, Bucuresti, 2005 (N. red.)]; Maschera e volto dello spiritualismo contemporaneo (1932), Edizioni Mediterranee, Roma, 1971. Este acelagi sens pe care iTraugurbuit Guénon si grup iu 35si semnificative cu cépatat 0 expresie aproape fara stirea autorilor, prea pugin constienti ca se supuneau unor influ- ente, care, Ia un moment dat, si-au subordonat intentiile fatise si caracterul spontan al creativitatii anumitor persoane sau grupuri, transformandu-le in mijloace puse in slujba unui scop. Astfel, inclusiv in cazurile in care ceea ce este compozitie poeticd sau fantastica spontana pare si stea ~ si materialmente chiar sta ~ in prim-plan, un asemenea ele- ment nu are intr-o mai mic& masura valoarea de acopera- mnt contingent 5i de vehicul de expresie, la care se poate opri doar interpretarea cea mai superficiala. Se poate chiar admite c4 unii aurori au dorit numai si ,facé arté® si chiar au reusit, astfel incét productiile lor le ies direct in intim- pinare celor care cunose si admit doar punctul de vedere estetic. Totusi, aceasta nu ii impiedica — fiind vorba de o opera de arta si cu atét mai mult cu cat ei s-at lasat condusi de spontaneitate, adica de un proces imaginativ necontro. lat ~ si fi facut sé altceva, s4 fi conservat sau transmis, ori sf fi pus in actiune un continut superior, pe care ochiul expert va sti intotdeauna sé-I recunoasea $i de care uni autori ar fi primii care ar rimane uimigi, daca li s-ar arta in mod limpede. Totusi, in legendele tradigionale, mult mai frecvente sunt cazurile in care autorii nu au fost constienti ca fac doar arti sau doar fictiune, desi mai mereu au avut senzatia destul de confuza a anvergurii temelor de ei insisi situate in centrul propriilor creatii La domeniul reprezentat de saga si de legenda trebuie aplicate consideratiile actuale din cimpul psihologiei individuale, si anume cé existé o constiinta peri- ferica si, dedesubtul acesteia, o zona de influente mai subtile, mai profunde si mai hotaratoare. Psihanalitic vorbind, visul este una dintre stiile in care influenge de acest gen, refu- late sau exchuse in stare de veghe din zona constiintei externe, pun stipanire direct pe facultatea de fantazare, traducan- du-se in imagini simbolice pe care constiinta le traieste fa s& stie mai nimic din adevaratul lor continut: cu eft aceste 36 imagini sau fantasme sunt mai extravagante si mai inco- erente, cu atét este mai evident continutul latent inteligent si semnificativ, tocmai pentru cA acesta are nevoie de o foarte buna travestire spre a putea gisi cale deschisa pana lao stare de semiconstienta. Acelasi lucru este in multe cazuti valabil si in privinta diferitelor saga, a legendelor, 2 povestirilor de aventuri, in privinta miturilor gi chiar a basmelor. Astfel, tocmai latura cea mai fantastic’ si mai sucita, mai putin evidenta si mai putin coerenta, mai putin creditata cu o valoare estetica sau istorica, si ca atare in general scoasa din calcul, ofera calea cea mai buna pentru surprinderea elementului central care-i confer ansamblu- Tui de compozitii de acest gen adevaratul sens si, uneori, chiar superioara sa semnificatie istorica. Este tocmai sem- nalarea existentei unei traditii, despre care vom vedea, in continuare, ci nu e lipsita de raporturi cu traditia Graa- lului insusi: ,Unde am yorbit mai limurit si mai deschis despre stiinga noastri, acolo am vorbit mai obscur si acolo am ascuns-o"; odinioara, imparatul Tulian Apostatul scr sese: ,Ceea ce in mituri se prezint’ neverosimil este tocmai ceea ce ne deschide calea catre adevar. In realitate, cu cit mai paradoxala si mai extraordinara este enigma, cu atat mai mult pare si ne avertizeze si nu ne incredem in cuvan- tul ca atare, ci sa ne straduim in descoperirea adevarului tainuit™? Am spus toate acestea in ceea ce priveste prima preju- decata ce se cere depasita, prejudecata care adesea afecteaza interpretarea textelor poetico-legendare medievale si care, de exemplu, s-a manifestat cu o deosebita forta in privinya literaturii aga-numitilor Fedeli d’ Amore (,Supusii lubirii*), unde, din pricina preponderentei elementului artistic si poetic de suprafati, multora li s-a parut iconoclasta orice tentativa de exegeza extraliterara, adica de patrundere a } Geber, Summa perfectionis magisterti (in J.J. Mangetus, Biblio theca Chemica Curiosa, Genevae, 1702), 1X, X, p. 557. ? Imparatul ulian, Contra Heracleum Cynicum, 217 c. ee»misterului* a cérui purtitoare a fost in numeroase cazuri aceasta literatura ~ mister, aga cum vom vedea, nu lipsit de raporturi cu acele inffuenge care au dat o forma cichului Graa~ lului, precum si cu anumite organizatii care au actionat din culisele istoriei cunoscute. 2, Prejudecata etnologic# O adoua prejudecati ce se cere depasita este cea etnolo- gicd. Ea se referd in esena la o seri ciclul de legende al Graahului, au inceput s& descopere diverse radicini subterane, nereusind si vada in aceste radacini decat nigte fragmente de folclor, de vechi credinte populare primi- tive. $i in acest sens, este important si ajungem la o preci- zare privind materia de care ne vom ocupa, deoarece prezenta unor asemenea elemente in traditia Graalului este cum nu se poate mai reala: mai mult, ele constituie firul conducator pentru restabilirea legiturii dintre aspectul supraistoric gi inigiatic al legendei Graalului si aspectul istoric, referitor la prezenta sila eficienga unei tradigii anume In primul rand, aici se cuvine afi extins’ la nivel colectiv acea relativitate a aspectului ,creatie™, pe care tocmai am semnalat-o in cazul productiilor individuale, dat fiind ca majoritatea oamenilor vede in folclor o productie populara spontana, un produs fantastic colectiv amestecat cu super- stigii, ce trebuie examinat in sine si pentru sine, mai mult sau mai putin ca o curiozitate. Urmand 0 asemenea prejudecata, asa-numitele scoli etnologice, aidoma celor psihanalitice care au trecut la studiul ,subconstientului colectiv’, s-au dedat unor felurite cercetii, intotdeauna echivalente cu o siste- matic’, molipsitoare reducere a superiorului la inferior. Aici trebuie si ne limitim la un enung, si anume sa con- testim insusi conceptul de ,primitivism", presupus astizi in anumite tradigii populare. Departe de a fi primitive", in sensul de originare, in cea mai mare parte a cazurilor 38 de cercetiri care, pentra traditiile in cauza nu sunt altceva decat niste reziduuri dege- nerescente ce se cer puse in legiturd cu stravechi cicluri de civilizatie. Astfel, impreuna cu Guénon, trebuie neindoielnic sa se recunoasci faptul ca in presupusul folclor, ,aga cum. se intampla aproape intotdeauna in cazul unor clemente traditionale in adevaratul sens al cuvantului, oricat de defor- mate, imputinate sau fragmentare, sial unor lucruri cu valoare simbolica reali, nu numai ca nu este vorba de o origine popular’, dar nici macar de o origine umana. Singurul lucru care poate fi popular este doar faptul « supravieyuirii » atunci cand aceste elemente apartin unor forme traditionale disp: rate [...], apartinand cateodata unui trecut atat de indepartat, ‘incat devine imposibil de determinat, fiind din aceasta cauza asociat obscurului domeniu al « preistoriei »; el indeplineste prin aceasta functia unui soi de memorie colectiva mai mult, sau mai putin « subconstienta » al carei continut este clar venit din alti parte*.! Deopotriva de justa este urmatoarea explicatie a faprului cu totul aparte ca tocmai poporul apare, in asemenea cazuri, ca purtator al unui numar considerabil de elemente referi-’ toare la un plan superior, de exemplu inigiatic, prin urmare tocmai a ceea ce prin definigie poate fi mai putin ,popular: _,cand o forma traditionala se afla pe punctul dea se stinge, uultimii sai reprezentanti pot foarte bine incredinga de buna- vyoie acestei memorii colective despre care am vorbit ceea ce, altfel, s-ar pierde iremediabil; in fond, este singura modali- tate de a salva ce mai poate fi salvat intr-o oarecare masura; si, In acelagi timp, incomprehensiunea navurala a masei este) © garantie suficient& ca ceea ce avea un caracter ezoteric! si-l va pastra nealterat, menginandu-se doar ca o marturie , 2 trecutului pentru cei care, in alte timpuri, vor fi capabili | sa il ingeleaga“?. ' CfR. Guénon, ,Le Saint Graal*, in Le Voile d’Psis, ar. 170, 1934, pp. 47-48, (Trad. com. ,Sfantul Graal*, in Simboluri ale singed sacre, od. cit. pp. 32-33. (N. tr )] 2 Tbidem. 39Observatia din urma este valabila in mod deosebit pentru elementele de presupus folclor nordico-occidental ,pigin* prezente in ciclol Graalului si al regelui Arthur: elemente care, integrate, reduse adica la semnificatia lor originara prin intermediul unor referinte traditionale si chiar inter-tra~ ditionale, vor da sensul adevarat pe care diferitele saga si epopei despre care vom vorbi il incorporeaza, aparand in apogeul lumii cavaleresti medievale si avand si o relagie cu idealul ghibelin al Jmperium-ului, precum gi cu diverse tra~ digi si curente secrete care, intr-un fel sau altul, au asumat mostenirea spiritual a acestui ideal in acest fel apare limurita si diferenta dintre punctul de vedere asumat aici si pomenitele teorii psihanalitice despre subconstientul sau inconstientul colectiv, in care acesta din urma a devenit un soi de sac unde sunt primite lucrurile cele mai disparate, considerate toate, mai mult sau mai putin, in termeni de ,,Viaya", de atavism, de irational. Ceea ce in aceste teorii recente este, atat de uniformizant, considerat a fi inconstient® trebuie deseori directionat, dimpotriva, citre o adevarata ,supraconstiinga"; sie doar o gluma faptul cA miturile 5i simbolurile ar fi niste manifestiri ale , Vieyii*, cand natura lor este in mod esengial metafizicd, iar cu »Viaja® nu au de-a face in nici un fel, in afara de cazul in care este vorba de ceea ce am putea, pe buna dreptate, numi »cadavrele“ lor.' Nu are nici un rost si se obiecteze, asa cum, s-a mai incercat’, ci orice abordare pozitiva trebuie si se limiteze la studierea manifestarilor ,inconstientului ca expe~ riente pure, fara si permita intrarea elementelor transcen- "Cf. eseul nostru ,Das Symbol, der Mythos und der itrationa- listischer Inrweg", in Antaios, nr. 5, ianuarie 1960. 2 CG. Jung $i R. Wilhelm, I! Mistero del Fiore d’Oro, Laterza, Bari, 1936, pp. 57 si urm, (A se vedea, de asemenea, traducerea acestei cirti apirutd intr-o editie ingrijta de Evola la Edizioni Mediterranee, Roma, 1971, care contine si un eseu introductiv de Pierre Grison ~ nota ingriitorului editie’italiene.) (Trad. rom. in Secretul Flori de Auer Cartea Congtiintei sia Vietii, Fd. Herald, Bucuresti, 2005, (N. red.)] 40 dente: acolo unde reperele solide lipsesc, nu ¢ chip si te poi orienta prin varietatea experientelor, nue chip si le ingelegi si sa le evaluezi, mai ales atunci cdnd experienta in general identificata abuiziv cu unele dintre modalititile ei particulate, conditionate chiar i de factori patologici. Acest fapt este dovedit cu asupra de masura de rezultacul tuturor tentative Jor de interpretare psihanalitica, care nu numai ca nu ajung pan Ja planul spiritului, dar ~ chiar si atunci cand, fara a cadea in aberatii de tipul studiului Totem si tabu al lui Preudl', ele nu conduc spre un univers subnormal al nevroparilor gi al istericilor — ele sfargese, ca in cazul teoriei arhetipurilor a lui Jung, in niste conceptié confuze, puternic influentate de nou! cult superstitios al ,vitalului* sial ,iragionalului*, dovedind astfel nu cA nu ar avea niste »premise™, ci cd au unele false. 3) Despre metoda , traditionala” Ramane si elimindm limitarea metodologica referitoare Ja tendinga de a deriva in mod unilateral motivele Graalu- Jui gi cele ale mitului imperial, presupunnd o transmitere in intregime exterioari, cazuala si empirica, dintr-un anu- mit curent istoric. Potrivit unei opinii foarte raspindite, Jegenda Graaluhui ar iin mod esential o legenda crestina. Unii {nsi au formulat ipoteza celtico-piginé?, cireia alti i-au opus ipoteza indo-orientala? sau cea siriana'. Unii s-au referit la ¥ Trad. it. cea mai recenta: Bollati-Boringhieri, Torino, 1990. ‘A se observa ci atit studiul lui Freud, cat si celal lui Jung si Wilhelm au apirut in colectia ,Studi Religiosi ed Esoterici* a Editurii Laterza inainte de al lui Evola. (Nota ingrifitorului editiei italiene.) (Trad. rom. in Opere, vol. I, Ed. Stiinyifie’, Bucuresti, 1991. (N. red.)] “2 2 A. Nutt, Studies on the Legend of the Holy Grail, London, 1888. J. Marx, La légende arthurienne et le Graal, Paris, 1952. > L. von Schroeder, Die Wurzel der Sage vor beiligen Gral, Wien, 1910. + LE. Iselin, Der morgenlindische Ursprung der Grallegende, Halle, 1909. 41alchimie! si, pe un alt plan, nu numai ca Graalul a fost condus pina la doctrinele catarilor sau la cele persane, dat, in anumite petsonaje caracteristice si in anumite locuri ale legendei, s-a incercat chiar recunoasterea unor personaje si locuri istorice, provensale pentru unii, persane pentru ceilalyi, Insa, oricare ar fi legitimitatea acestor abordari, decisiv rimane spiritul in care ele sunt inféptuite. Caracteristica metodei pe care noi o numim ,traditionala, in opozitie cu { aceea profana (empirista sau critico-intelectualista) din cer~ ,cetarile moderne, este de a scoate in relief caracterul ur 'versal al unui simbol ori al unui precept prin raportarea ui la altele corespondente din alte traditii, aga incat sa se poata stabili prezenta a ceva superior si anterior fats de fiecare din aceste formula, diferite intre ele, insi echiva- lente. $i, cum se poate ca o traditie sa fi dat intr-o mai mare masura decat altele o expresie mai completa, mai tipici si mai transparent unui semnificat comun, rezulta ci stabi- lirea unor corespondenge de acest gen reprezinta unul din- tre cele mai fecunde mijloace pentru ingelegerea si integrarea accea ce, in alte cazuri, se gaseste intr-o forma mai obscura ori mai fragmentara Daca, in cele ce urmeaza, noi vom aplica tocmai o asem zniea metoda, nu aceasta este calea batuta de eruditii moderni. In primul rand, mai mult decat niste corespondente auten- tice, ei stabilesc derivari opace, cercetiind adic’ faptul empi- ric si intotdeauna incert al transmiterii materiale de idei sau legende de la un popor Ia altul, de la o yliteratura” la alta, ignorand ca, oriunde actioneaza influente ale unui plan mai profund decit acela al simplei constiinge individuale, 'R, Palgen, Der Stein der Weisen, Quellenstudien zum Pavzifal, Breslau, 1922. 70. Rahn, Krenzzug gegen den Gral, Freiburg, 1933. [Trad. rom. Cruciada impotriva Graalulsi, Ed. Mion, Oradea, 2004.] F. von Suht- scheck, , Wolfram von Eschenbach’s Reimbereitung des Parsiwalnama', in Kl, vol. 25, 1932, nr. 12, pp. 50-71 42 corespondenta si transmiterea pot avea loc $i pe eai cu towul diferite de cele obisnuite, fara condigii precise de timp si de spagiu, fard contacte istorice exterioare. In al doilea rnd, foarte important este cA orice abordare din aceasta ordine moderna a cercetarilor sfargeste printr-o deplasare, mai curand decit printr-o lirgire, a punctelor de vedere. De exemplu, atunci cand un erudit ajunge si descopere cores- pondenta existent intre unele motive prezente in ciclul Graalului si altele prezente, de pilda, in traditia persana, acest fape ii slujeste pur gi simplu din perspectiva ,cercetarii sur~ selor®, iar rezultacul este cA poate afirma triumfal: ,Graalul e un simbol persan!* In nici un caz noul reper nu ii ser- veste la limurirea unei traditii prin intermediul celeilalte, pentru ingelegerea uneia prin intermediul elementului uni- versal, metafizic gi supraistoric, eventual mai vizibil in sim- bolul corespondent, asa cum a fost el formulat intr-o alta traditie. Pe scurt, este o deplasare la voia intamplarii intra punctele unei perspective cu dous dimensiuni, nu e cerce- tarea acelui punct din cele doua dimensiuni ale suprafetei cate, mai mult decit altele, poate conduce catre cea de a treia dimensiune, cétre dimensiunea din profunzime, astfel incat! sa poata servi ca centru ordonator sau ca fir conducator pentru intreg restul. Cit despre trimiterea pe care am ficut-o referitor la ten- tativele de a interpreta motivele Graalului in functie de figuri si situatii istorice, dat fiind c8 aceste tentative au existat gi in privinta altor cicluri narative care au raporturi importante cu Graalul (regele Arthur, preotul Ioan s.a.m.d.), ea merita © precizare ulterioara. in general, in aceste incercari actioneaza aga-numita ten- ding ,euhemerista, reluata de moderni in virtutea impul~ sului lor itezistibil de a reduce, oriunde e cu putingé, superiorul lainferior. Figurile mivului si ale legendei ~ se crede ~ sunt simple sublimari abstracte ale unor figuri istorice, care au sfargit prin a lua locul acestora din urma gi prin a conta in sine i pentru sine, din punct de vedere mitologic $i fantastic. 43Numai ci adevarat este tocmai contrariul, adica: exist rea- litagi ale unei ordini superioare, arhetipale, umbrite, in dife- rite masuri, de simbol sau de mit. Se poate intampla ca, in istorie, anumite structuri sau personalitati si ajunga, intr-o masura oarecare, s4 incarneze asemenea realititi, Atunci, istoria gi supraistoria interfereaza integrandu-se ‘reciproc, iar acestor personaje si structuri fantezia le poate { transfera instinctiv trasiturile mitului, tocmai pe temeiul faptului ca, intr-un fel, realitatea a devenit simbolica, iar simbolul a devenit realitate. In astfel de cazuri, inter- pretarea euhemerista intoarce complet pe dos adevaratele }Faporturi, conform cirora mitul este cel care constituie elementul primar gi care ar trebui si slujeasca drept punct |e pornire in timp ce figura istoricd sau datele stones com |stituie doar o expresie asa, contingent si conditionata in iraport cu acea ordine superioara. Am avut, in alti parte, prilejul de a indica adevaratul sens al relatiilor, in aparenta absurde gi arbitrare, stabilite de unele legende intre figuri istorice destul de diferite, pe temeiul faptului c& acestea, desi neavand nimic in comun din punct de vedere istoric, in timp gi in spatiu, au fost percepute in mod obscur ca manifestari echivalente ale unui singur principiu sau ale unei singure functii. Analoga este ratiunea unor genealogii in aparenta nu mai putin extravagante: descendenta legen- [dard exprimnd figurat o continaitate spiciteala, care poate fi real chiar gi fara conditiile inerente unei continuitati a singelui in spatiu si in timp. Genealogia regilor Graalului, alui Lohengrin, a lui Arthur, a preotului foan, a lui Helias si aga mai departe trebuie analizate, in esenta, dupa acest criteriu, In plus, tocmai unele situatii ideale provenite din mai sus pomenita interferenti dintre istorie si supraistorie ne ofera cheia fundamentala pentru a ingelege geneza si sensul ciclului Graalului si a tot ceea ce, in cadrul acestui (ciclu, conduce citre ideea supraistorici a Imperiului, pre- cum sila o aparigie particular a acestuia in lumea medie- val8 occidentala 44 4, Locul istoric al misterului Graalului ‘Acest aspect se cuvine limurit dup cum urmeaza. Izolind textele care se refer strict la Graal, observam, in ansamblu, repetarea ctorva teme esentiale, exprimate prino intermediul simbolismului unor figuri si ispravi de vitejie cavaleresti. Este vorba, in ultima analiza, de tema unui centri] misterios, de tema unei cdutdri, a unei incercdri si a unei) cucerr sprituae, de vem une succesion sau a wn reste surat vegale care uneori capita si caracterul unei activa de, reinsdndtosire sau vindecare. Parsifal, Gawain, Galahad, Ogier, Lancelot, Peredur s.a.m.d. in esengi mu sunt altceva decat nume diferite pentru un singur tip: la fel cum modulagii felurite ale unui aceluiasi motiv sunt regele Arthur, Iosif din ‘Arimateea, preotul Ioan, Regele Pescar etc, si, din now, ima- gini echivalente sunt acelea ale diverselor castele misteri- ase, ale diverselor insule, ale diverselor regate, ale diverselor {inuturi inaccesibile si aventuroase care, in aceste povestiri, ni se perinda pe dinaintea ochilor intr-o serie care, dact ne de o parte exeeaz’ o atmosfer strane, suprarelista, pe de ales parte sfargeste prin a deveni monoton. Ar semnalat deja cd toate acestea au — sate posibil sa aiba -, in primul rind, un caracter de ymister“ in sens proptiu, adica initiatic Insi, in forma specifica potrivit careia toate aceste lucruri sunt exprimate in ciclul Graalului, noi trebuie si recunoas- tem punctul in care o realitate supraistorica a forgat istoria, asociind in modul cel mai strans simbolurile sus-mentio- natului mister“ cu senzatia confuza, dar vie, c& era nevoie de realizarea efectiva pentru solutionarea crizei spirituale si temporale a unei intregi epoci, si anume a civilizatiei ecu- menico-imperiale medievale in general. : Tocmai de la aceasta situatie precisa a prins forma sia capatat viata ciclal Graalului, Evocarea motivelor primor- diale si supraistorice s-a intilnit cu migcarea ascendenta a unei traditii istorice intr-un punct de echilibru, in jurul 45,caruia, in scurt timp, s-a precipitat si cristalizat 0 materie de o natura si o proveniengi destul de diferite, unificata de ideea unui motiv comun caruia i-ar putea servi drept expre- sie. Astfel, va trebui si pornim de la ideea nnitafzi interne fundamentale a diferitelor texte, cu diversele figuri, diver- sele simboluri si diversele aventuri care le apartin, $i va trebui sa descoperim capacitatea latenti a unui text de a integra sau de a continua un altul, pana la completa configurare a catorva teme fundamentale. Dincolo de toate acestea, si redu- cem temele respective la semnificatiile lor inter-traditionale sila o metafizica globala a istorici ar insemna si repetim cea ce am expus deja intr-o alta lucrare'. Aici va trebui, asadar, si ne marginim a oferi numai reperele indispensabile pentru a putea cu adevarat infelege sensul, deopotriva istorie si supraistoric, al misterului Graalului. + Revolea impotriva lumii moderne, ed. cit. 46 PRINCIPII $1 ANTECEDENTE 5. Ciclul olimpian Potrivit liniet de gandire urmate de noi, ceea ce in sirul diferitelor popoare s-a manifestat ca ,traditie“ aurentica nu teste ceva relativ, determinat de factori externi ori pur gi simplu istorici, ci trimite intotdeauna catre nite elemente ale unei stiinge unice in esenta ei, elemente ce au caracter de ,constante™. Ei bine, invatacura traditionalA, intr-o forma sau alta, a afirmat intotdeauna 51 pretutindeni existenga unei rase purta- toate de la origini a unei spiritualitati transcendente gi, ca atare, considerati adesea ca fiind ,divina sau yaidoma celei a zeilor®. Am denumit structura acesteia ca fiind olimpiand,° prin acest termen urmarind si desemnam o superioritate Fandscuta, ,o natura care, imediat ca atare, este o suprana- tura“, O forgi din inale, in cazul unei asemenea rase, este o »prezenta care o predestineazi pentru conducere, pentru: functia regala, o desemneaza ca rasi.a ycelor ce sunt" $i .ce pot‘, iar uneori ca rasa solard. Daca varsta de aur, despre care numeroase traditii vor- bese intr-un fel sau altal, este 0 indepartata amuntire a ciclu- lui unei asemenea rase, in acelasi timp, atat despre ea, ct si despre functia si despre insigi localizarea sa a fost for- Inulata gio conceptie supeaistorica, in virturea fapeului ca, Jaun moment dat, ceea ce fusese manifest a devenit ascuns, Din pricina unei continue involugii a umanitagi, deopotriv amintita de numeroase tradigii, Functia exercitatd de 0 ase~ menea rasi a devenit treptat invizibila, iar acel contact nemij locit dintre elemental istoric si elemental supraistoric a fost, 47intrerupt. Acesta este, de pilda, sensul preceptului hui Hesiod, anume ca fiingele varstei primordiale nu au pierit, ci au trecut, intr-o forma invizibila, la cilauzirea muritorilor.' De la tema varstei de aur se trece, asadar, Ia aceea a unui regat metafizic, ccu care se afli intr-o misterioasa relatie obiectiva si onto~ logica toti stapanitorii din inalt, fie cei ce se pot considera mostenitori reali ai traditiei primordiale, fie cei ce i-au repro dus, intr-o masura mai mule sau mai pugin perfect si con- stienta, tipul de regnsm intr-un anumit teritoriu gi in cadrul unei anumite civilizatii. Astfel se defineste nogiunea tradi- » ional’ a unui invizibil ,Rege al Lumii*, asociata unor sim- jboluri bine determinate, dintre care unele provin nemijlocit din analogii, pe cand altele sunt reminiscenge mitologizate ale pamantului sau ale pamanturilor unde s-a manifestat \ciclul primordial olimpian. ~ Sunt, in primul rand, simboluri ale centralitapii: cen- trul, polul, regiunea din centrul lumii, piatra central sau de temelie, magnetul. Apoi, simboluri ale stabilitapii: insula fixata in mijlocul apelor, stanca, piatra de nezdruncinat. $i mai sunt simboluri ale inviolabilitapii si ale inaccesibi- \ditapii: castelul (sau taramul) nevazut sau de negasit, inal yimea muntoasi silbaticd, 0 regiune subpamanteani. Apoi: »Taramul Luminii‘, ,Taramul celor Vii", “Tara Sfanta", in plus, toate variantele simbolisticii aurului, care, cuprin- znd de asemenea conceptele de solaritate, de lumina, de regalitate, de nemurire si de incoruptibilitate, a avut intot- deauna un oarece raport cu traditia primordiala gi cu virsta desemnata de acest metal. Alte simboluri fac trimitere la »Viata" prin excelenta (,hrana vegnica*, ,Arborele Vietii"), la 0 cunoastere transcendenta, la o forta invincibil’, toate aparand combinate in fel si chip in reprezentirile fantastice, simbolice sau poetice care, in diferitele traditii, au transpus aceasta tema constanti a unui regnum invizibil Hesiod, Opera ex Dies, vv. 112-125. [Trad. rom.: ,Muncisizile*, in Hesiod ~ Orfeu, Poeme, Fd. Minerva, Bucuresti, 1987. (N. t7.)] 48 si aunui ,centru suprem* al lumii, in sine sau in emanagiile si reproducerile sale.! Despre Erou si despre Femeie Precum se stig, varsta de aur face parte din doctrina celor patru varste, care ne vorbeste despre mai sus pomenita invo- lutie spirituala inregistrat’ in decursul istoriei, incepand din timpuri stravechi. Insa fiecare dintre aceste varste are i 0 semnificatie morfologica, exprima o forma tipica si univ sali de civilizatie. Dupa varsta de aur, 0 avem pe cea de argint, care corespunde unui tip sacerdotal, mai mule femi- niin decat viril, de spiritualitate: noi o numim spirituali- tate lunara, intrucat simbolul argintului s-a aflat mereu in mod traditional in acelasi raport fara de simbolul aurului cum se afli Luna fata de Soare, iar © asemenea corespon- engi este aici deosebit de lamuritoare: Luna este astral femi- nin care nu mai are in sine, ca Soarele, principiul propriet lumini. De unde trecerea spre tot ce e spiritualitate condi- tionati de o atitudine de supunere, de abandon, de raptus amoros ori extatic. Avem astfel radacina fenomenului ,reli- ggios* in sens restrns, de la variantele sale teiste si devotio- nale la cele mistice. Orice ridicare a unei virilitati silbatice si materializate impotriva acestor forme spirituale defineste o varsta de bronz. Este degradarea castei razboinice, revolta sa impotriva celui ce reprezinta spiritul, intrucat acesta nu mai e capetenia olimpiana, ci doar un preot; e declansarea principiului care {este caracteristic ca orgoliu, violenti si rizboi. Mivul cores- punzator il constituie revolta titanic’ sau luciferic4, tentativa prometeica de wzurpare a focului olimpian. Era ,gigantilor* " Asupra acestui subject, fundamental este lucrarea lui R. Guénon, Le roi du monde, Paris, 1927, la care vor fi nevoiti si ne referim adesea. (Trad. rom. Regele Lumii, Ed. Rosmarin, Bucuresti, 1994. (N. red.)] 49sau a ,fiingelor elementare“ e o transpunere echivalenta, ce se intalneste in diferie traditii gi in fragmentele pastrate in legendele si in epopeile diverselor popoare. Ultima este varsta de fier sau, potrivit corespondentei sale expresii hinduse, epoca intunecata. Aici intra orice civi lizatie desacralizata, orice civilizatie care cunoaste si exalt exclusiv cea ce este omenesc si terestru. Impotriva acestor ~ forme de decadenga se defineste ideea unui posibil ciclu de restaurare, numit de Hesiod ciclul eroic sau varsta eroilor. Aici, termenul ,eroic* trebuie ingeles intr-un sens special, technic, diferit de sensul uzual, Potrivit lui Hesiod, ,semintia eroilor® a fost creati de Zeus, adic& de principiul olimpian, cu posibilitatea de a recuceri starea primordiala gi de ada mai apoi viata unui nou ciclu ,de aur“t. Insa pentru a reusi — este vorba de o posibilitate, nu de o stare natural ~ se pune dubla conditie de a depasi atat spiritualitatea ,lunara*, cit si virilitacea materializata, altfel spus, atat preowul, cat si simplul rézboinic sau titan. Aceste trasaturi sunt recurente in figurile ,eroice" din mai toate traditiile. Astfel, de exem- plu, chiar in acesti termeni e descris Herakles in traditia \elenico-aheeani, ca prototip eroic: el o are drept adversar eterna pe Hera, figura suverani a cultului panteist-lunar; igi dobandeste nemurirea olimpiana mai cu seam pentru ca este aliat cu Zeus, cu principiul olimpian, impotriva .gigan- tilor’, iar potrivit unuia dintre miturile acestui ciclu, prin interventia sa, elementul titanic (Prometeu) este eliberat si reconciliat cu cel olimpian. Trebuic relevat faptul ca, dac in ,titan" este conceput cel ce nu accept conditia umana si vrea si fure focul divin, o singura crasicura tl desparte pe erou de titan. Ca atare, deja Pindar ii indemna pe oameni si nu isi doreasca ,s4 devina zei", iar in mitologia ebraica simbolul blestemului lui Adam a functionat ca un avertisment analog, indicand un pericol fundamental. Tipul titanic ~ sau, intr-o alta perspectiva, tipul rizboinic ~ rimane, in fond, materia prima pentru erou, "Cf. Hesiod, Munci si zile, ww. 156-173. 50 Pentru solugionarea pozitiva, adicé pentru transformarea | olimpiana ca reintegrare a stirii primordiale, se pun inst doua conditii in primul rand, incercarea si confirmarea calificarii; virile - de unde, in simbolistica epica si cavalereascd, 0 serie de ispravi, de aventuri, de fapte de vitejie, de lupte ~ insa de aa naturi, incat si nu se transforme intr-o limita, in>) hybris, in inchiderea eului, incit si mu paralizeze capacitatea | dea se deschide catre o fort’ transcendenta, ce reprezinta conditia absolut necesara pentru ca focul sé poata deveni lumina sisi se poata elibera. Pe de alta parte, aceasta cliberare nu trebuie si insemne incetarea tensiunii interioare, drept : care o incercare ulterioara const in reafirmarea adecvata aj calitatii virile in planul suprasensibil, consecinfa fiind tocmai transformarea olimpiana, obtinerea acestei demnitai care,'s in teaditiile inigiatice, a fost mereu desemnata ca ,regali". ‘Acesta este punctul hotarator, care diferentiaza experienta eroica de orice evaziune mistica si de orice confuzie pan- teista, iar in cadrul simbolisticii referitoare la aceasta expe- rientd se cuvine si o amintim aici mai cu seama pe aceea legata de femeie. ’ {in traditia indo-ariani, orice zeu ~ orice putere trans-| cendenta — este legat de o sotie, iar termenul shakti, ,sotie", | inseamna totodata gi ,putere*. In Occident, Intelepciunea, | Sophia, uneori $fantul Duh insugi au avut ca reprezentare \ o femeie regali, iar tinereyea perpetua olimpiana data de sotie ” lui Herakles ne apare ca Hebe. In reprezentirile egiptene, femeile divine le ofera regilur Mloarea de lotus, simbol al renasterii, $i ycheia vietii*. Asemenea iranienelor fravashi, siwalkiviile nordice constituie reprezentiti ale laturilor trans- cendentale ale razboinicilor, sunt fortele destinului si ale” victoriei lor. Tradigia romana a cunoscut o Venus Victrix, zamislitoare (Venus Genitrix) a unei stirpe imperiale, iar traditia celtica a cunoscut femei supranaturale care ti rapese pe eroi in insule misterioase, pentru a-i face nemuritori cu dragostea lor. Potrivit unei etimologii, Eva inseamna ,Viata", 51»Cea Vie". Farid a merge mai departe cu ingiruirea acestor exemple, pe care le-am discutat in alta parte', constatam agadar ci o simbolistica deosebit de rispandita a reprezen- | tt prin ,femeie" o forta insufletitoare si transfiguratoare, prin intermediul cateia poate avea loc depasirea conditiei omenesti. De altminteri, ce temei are reprezentarea ferni- nind a acestei forte? Orice simbolistica se bazeaza pe rapor- turi de analogie precise. Ca atare, trebuie si pornim de la posibilele relatii dintre barbat si femeie. Aceste relatii pot fi normale sau anormale. Sunt anormale atunci cand femeia devine dominatoarea barbatului. Simbolistica femeii legata de acest al doilea caz nu priveste problema de care ne ocu- pam acum, motiv pentru care nu vom zabovi asupra sa. Vom semnala doar ca este vorba, in acest sens, despre niste con- ceptii ginecocratice (matriarhale) ce trebuie privite ca ramagiqe ‘ale ciclului ,lunar*, in care se reflect tema dependentei si a pasivitatii omului fata de spiritul conceput sub semaul femi- _ nitiqii (Mama cosmic’ sau Magna Mater, Mama Vieti sa.m.d. fo tema caracteristic’, tocmai, pentru ciclul mengionat. Insa in acest cadru nu intra in mod necesar ideea mai generalé a femeii ca administratoare a sacrum-ului gi ca prin- cipiu insufletitor, ca purtatoare a unei ,viegi“ care elibe- reaza, insulleteste si transforma simpla ,fiinta“2 Dimpotriva, aceasti idee poate face parte, si intr-adevar adesea chiat face parte, din universul acelei spiritualitati pe care noi o numim neroica". in acest caz, trebuie si ne referim insi, ca baza a analogiei si a simbolisticii, la raporturile normale dintre bir- bat si femeie, gi de aici rezulea conceptul fundamental al une! situagii in care principiul viril igi pastreaza propria natura dinaintea sa, spiritul este ,femeia“: primul este activ, iar al doilea este pasiv ~ chiar si dinaintea foryei care il transfign- reaz si il insufleyeste, eroul isi mengine caracterul pe care "Cf. Metafisica del sesso (1958), Edizioni Mediterranee, Roma, 1993. (Nota ingrijitorului editietitaliene.) [A se vedea si trad. rom. Metsfiicesexuln, Ed. Humanitas, Bucureys 1994. (N.#n)) 52 barbatul il are ca stapan al femeii sale. In treacit, si relevim faptul ca, aici, ne aflam intr-o pozitie diametral opusé fay de simbolistica nuptiala utilizata cu precidere in mistica de orientare religioasa, mai cu seama in cea crestina, unde sufletului i se atribuie rolul feminin, acela al ,miresei". Acestea fiind zise, amintind de ,semnele* centrului, avem simboluri compozite: Doamna Insulei, Doamna Arborelui, Doamna Izvorului, Doamna sau Regina Castelului, Regina ‘Taramului Soarelui, Doamna Ascunsé in Piatra s.a.m.d. fn particular, ea Vadand, femeia exprima o perioada de com- pensare, adica traditia, fora sau puterea care nu mai este posedati, care si-a pierdut ,barbatul” si asteapta un nou stipan gi erou!: analog este semmnificatia pe care o detine »Fecioara intemnitatd, care asteapta sa fie eliberata gi luata de sotie de un cavaler predestinat. Pe aceasta baza, tot ceea ce se giseste, in legendele epice si in numeroase povestiri cavaleresti, in materie de aventuri si de lupte eroice pornite din fidelitate fara de o ,doamna* si din speranta de a o poseda, aproape intotdeauna poate fi interpretat prin criteriul unei simbolistici pentru incercirile calitatii virile, impuse ca 0 premisa a integrarii transcendente a personalitatii. Tar daca in aceasta literatura gisim si femei ce tin de motivul seduc~ tiei gi al primejdiei pentru erou, acest lucru nu teebuie inte- les doar in modul primitiv si direct, ca simpli seductie carnal, ci si, la un nivel mai inalt, in termenii primejdiei, cici aventura ,eroica" poate duce la o cédere titanici. Femeia » exprimi agadar seductia puterii si a cunoasterii transcendente, atunci cind semnificatia posedarii ei este uzurparea pro- meteica si vina orgoliului riuficator. Un alt aspect, opus, poate avea o legitura cu ceea ce a fost numit ,moartea aspi- ratoare care provine de la femeie*, referirea facandu-se la pierderea principiului celui mai profund al virilitagii- "De aici gi inyelesul evident al expresiei ,feciorul Vadanei“, care, de la traditiairaniana gi de la maniheism, s-a pastrat pana la masonetia, occidentala. 2 Metafizica sexmbi, od. cit. 537; Tema hiperboreeand Localizarea centrului sau a sediului originar al civilizayiei solimpiene* din varsta de aur intr-o regiune boreala sau nordico-boreald, devenita nelocuibil’, e un alt precept tra ditional fundamental, pe care noi l-am expus in alta parte, cu documentarea corespunzatoare.' O traditie de origine hiperboreeana, in forma sa originara olimpiana sau in reve- nirile sale de tip ,eroic*, sta la baza unor actiuni civilizatoare desfagurate de neamuri care, in perioada dintre sfarsitul epo- cii glaciatiunilor i neolitic, se rispandesc pe continentul eurasiatic. Unele dintre aceste neamuri trebuie sa fi venit direct din nord; altele par sa fi avut drept loc de origine un tirdm atlantico-occidental, unde se constituise un soi de ima- gine a centrului nordic. Acesta este motivul pentru care dife: rite simboluri si amintiri concordante se refera la un trim care uneori este nordico-arctic, iar alteori este occidental. Centrul hiperboreean, printre feluritele sale denumiri, care au ajuns si fi fie aplicate si centrului atlantic, le-a avut si pe acelea de Thule, de Insula Alba sau a ,Stralucirii“ ~ hin- |dusa shveta-dvipa, ori insula greaca Leuké* -, de ,samanta originara a rasei ariene" — airyanem-vaéjé ~, de 'Taramul Soarelui sau, Taramul lui Apolo*, ori de Avalon. fn toate traditiile indo-europene, amintiri concordante vorbese despre disparitia acestui loc, devenit mai apoi mitic, ca urmare a unui inghey sau a unui potop. Aceasta este contrapartea reala, istorica, a diferitelor aluzii la ceva ce, pornind de la © anumita perioada, avea sa se piarda sau sa devina ascuns si de negasic. Acesta este si motivul pentru care ,Insula* sau, Taramul celor Vii“( prin Vii", in sens inalt, ingelegan- du-se cei ce apartin rasei divine originare), timutul la care, " Revolta impotriva lumii modeme, ed. cit, partea a dows, cap. 3-5. ? Mai ales in traditia comunicata de Diodor din Sicilia (Bibliotheca bistorica, ML, 47), insula Leuké, adica Insula Alba, este identificara cu tiramul hiperboreenilor, situat in Ocean, yin fafa regiunii celyilor® of, ea c prezentata gica insula a lui Apolo., “4 get 54 mai mult sau mai putin, s-ar referi simbolurile deja cuno: cute ale cenerului suprem al lumii, s-a confundat adesea cu ,regiunea mortilor“, prin ,morti* ingelegandu-se rasa disparuta. Astfel, de pilda, porrivit unci doctrine celtice, oamenii |-ar fi avut ca strimog primordial pe Zeul Mortilor, Dispater, care locuieste intr-o regiune indepartata, dincolo de ape, avandu-si salagal in acele ,Insule extreme" de unde, dupa invagatura druidica, ar fi provenit in mod nemijlo- cit o parte a locuitorilor preistorici ai Galiei.' De altmin- teri, o traditie clasica povesteste ca, dupa ce fusese stipanul piméntului, regele din varsta de aur, Cronos-Saturn, detro- nat sau evirat (adica lipsit de puterea de ,2amislire", de a da viati unor noi odrasle), ar trai pentru totdeauna, ,in somn‘, intr-o regiune din extremul septentrion, catre Marea ‘Arctica, numita din aceasta pricina Marea Cronida.? Acest lucru a lasat loc pentru felurite confuzii, dar in esenga este vorba intotdeauna de transpunerea unor idei referitoare la tema hiperboreeana fie in supraistorie, fie sub semnul unei realititi sau al unui centra spiritual latent ori invizibil, Pentru scopurile noastre, este necesar sa zabovim putin asupra formei pe care aceste amintiri au c4patat-o in ciclul celtic, si mai cu seamé in cel irlandez. Este vorba in esenta de traditiile referitoare la Avalon, la Tuatha dé Danann si apoi la insigi domnia lui Arthur. Aceste traditii au 0 anvergura mai mult decit locala si istoricd: deseori, pana si datele fH. D’Arbois de Jubainville, Le cycle mythologique inlan- dais, Pais, 1884, pp. 26-37, Numele islandez de ,Pamantul de sub valuri® ~ ti fa tonn ~ dat unei imagini din aceasta regiune (of F. Lot, =Celtica", in Romania, XXIV, pp. 327-328) contine probabil tire despre coborirea si scufundarea sub ape a acestui loc. 2 Cf. Plutath, De facie in orbe lunae, § 26; Pliniu, Historia naturalis, IV, 30. Aici este vorba chiar de Thule, care, dupa Strabon, Geographia, I, IV, 2, se afla la gase zile pe mare de Britania, lang’ marea ingherata. Pentru referinga ,eroilor® Ia varsta primordial, de a carei stare ei mai profitd intr-un fel sau altul, interesanta e tradigia potrivit cireia Cronos, odinioara rege al acclei ere, figureaza adesea gica rege al eroilor (Hesiod, Munci si zile, wv. 168-171), |geografice care figureaza in ele au, aga cum frecvent se intim- pla in asemenea cazuri, 0 semnificatie pur simbolica. 3 Traditia in Irlanda Istoria legendari a Inlandei ¢ centrata pe faptele unor popoare care ulterior au ocupat-o si au stépanit-o, prove- nind dintr-un misterios centru nordico-atlantic, unde uneori s-au intors. Historia Brittonum da deseori acestui centru jnumele de Hiberia, ins in realitate un asemenea termen constituie doar transcrierea fantezista a cuvintelor irlandeze | mag-mé, trag-mér sau mag-mell, care desemneaza , Tara \mul Mortilor’, adica centrul primordial nordico-atlantic.! Faptele acestor popoare sunt multiple: ele se afla intr-o continu lupta cu Fomorii, giganti sau fiinge intunecate si monstruoase, asimilate in mod semnificativ, in elementele crestine ale acestei serii narative, cu gigantii antediluvieni sau cu nigte naturi silbatice descinzand din Ham si Cain# Acesti Fomori sunt echivalentul ,naturilor clementare' sau al gigantilor, carora, in traditia nordicé a Eddelor, lise opun Esirii, ,eroii divini*. Primi reprezint& fortele unui ciclu al ,varstei de bronz‘, forte telurice intunecate, asociate adan- curilor acvatice (in cichal Ulster), la fel cum le-a fost asociat odinioara teluricul Poseidon, sau corespund unor forte din ciclul originar, care s-au materializat si s-au degradat in sens titanic, Acest al doilea aspect pare si rezulte din traditiile celtice, pentru faptul ca lui Tethra, regele Fomorilor, i se atribuie uneori aceeasi patrie misterioasa de dincolo de Ocean, inexpugnabilul curn al lui Conan, un alt rege al Fomo lor, turn aflat pe ,Insula de sticla din mijlocul mari, fiind, in fond, el insusi in mod vadit o reprezentare a centrului primordial * Gf. H. D’Arbois de Jubainville, op. cit, p. 85. 2 Thidem, pp. 92, 94 56 in orice caz, in aspectul lor esential de ras intunecata si teluricd, Fomorii sunt invingi de un nucleu de civiliza- tori veniti in Irlanda din regiunea atlanticd, de semingia lui Partholan, Aceasta semingie se stinge, fiind inlocuita de un al doilea popor avand acceasi origine, semintia hui Neimheidh. Numele Neimheidh, ce provine dintr-o radacina celtic’ in- semnand ,ceresc“ si, de asemenea, ,stravechi*, ,venerabil", wsacru“t, ne permite si concepem acest nou ciclu ca pe o creatie a reprezentantilor traditiei primordiale aflagi inca in stare pura, ,olimpiana*. in epoca lui Neimheidh se cuvine plasat un episod simbolic, care isi géseste corespondentul intr-un episod analog din Edde. Aici, ,eroii divini*, Asirii, apeleaza la ,fiinele elementare”, le recon- struiasca fortareaga din ,regiunea centrala", Asgardul din Mitgard. Ca rasplaté pentru aceast’ muncé, gigantii vor si © primeasca pe ,femeia divina" Freja si, odata cu ea, ,Luna si Soarele*. Intrucat nu o primese ~ fiinde& Aisirii au.impie~ dicat aceasta uzurpare a fortelor din inalt provocata de faptul ci s-au folosit de puterile elementare ~ izbucneste 0 lupta care sfargeste prin deznodamantul fatal de jdeclin al zei lor*, Tot astfel, in ciclul irlandez, Neimheidh se foloseste de Fomori, cdrora le cere si ii construiasca o fortareata, dar mai apoi, temandu-se cA acestia vor pune stapanire pe ea, fi extermina.? Asta insa nu ii foloseste la nimic: urmagii lui Neimheidh sfarsesc prin a fi subjugati de Fomorii din fortareata Tori nord-vest de Irlanda; in apropiere de acest loc, intr-a incer- care de revolt, ei sunt masacrati, la fel cum, in Edde, lupta impotriva fortelor clementare se incheie, fntr-un prim mo- ment, cu amurgul Esirilor. $i intr-un caz, siin celélalt, avem de-a face pe cat se pare cu reprezentarea inceputului unui ciclu ,titanic® pe ruinele unei civilizatii derivate nemijlocit din cea primordiala. ora le cer s is, situata — gi ea — intr-o insula aflata la "HL Martin, Etudes d’archéologie celtique, Patis, 1872, p. 77, Cf H. D’Atbois de Jubainville, op. cit, p. 1 57Aici, in dezvoltarea seriei narative irlandeze, intervir o centativa de restauratie ,eroica". Este vorba de ciclul des- pre asa-numigii Tuatha dé Danan, termen care inseamna »oameni ai zeiyei Anu sau Dana“!, Aceasta rasi pe de o parte este conceputa ca veniti in Irlanda ,din cer“ ~ de unde, dupa Leabhar na bvidhe, li se trag ,ingelepciunea gi superioritatea stiingei lor“?; pe de alta parte, aceasta rasa si-ar fi dobandit cunoasterea supranaturala in regiunea hiper- boreeana®. Cele doua versiuni nu se contrazic, ci se lumineazA reciproc, atat prin caracterul nu doar omenesc al centru- lui primordial, cat si peneru c, dupa cum ne spune aceasta saga, semingia Tuatha s-ar trage din urmasii supravieyuitori ai semingici lui Neimheidh, care s-ar fi deplasat pe terito- riile hiperboreene sau atlantico-occidentale tocmai pentru a deprinde stiingele supranaturale, de unde gio relatie cu anu- mite obiecte mistice, despre care vom mai vorbi.! Semintia lui Neimheidh fiind cea ,cereasca* si ,straveche* care a sfar- sit prin a fi rasturnata de un ciclu titanic, sensul ansamblului trimite, probabil, la un contact reintegrator cu centrul spi- ritual originar — cerese gi, in transpozitia geografica a amin- tirii, hiperboreean sau atlantico-occidental ~, contact ce reinsufleyeste si da forma ,eroica noii stirpe, asa-numiti- lor Tuatha dé Danan’, care Zi inving din nou pe Fomori sie semingille afine ~ Fir-Bolg ~ si pun stapanire pe Irlanda. 1 Cf H, D'Arbois de Jubai 2 Ihidem, p. 56. 2 Battle of Mag Tured, §§ 1-3 (H. D’Asbois de Jubainwille, L’épo- pée celtique en Irlande, Paris, 1892, p. 403), 4 Of HD’ Arbois de Jubainville, Le cycle mytbologique, ed. cit. p. 141 5 Se poate stabili o corespondenta intre aceasta traditie gi aceea relatati de Plutarh (De facie..., ed. cit, § 26), potrivit cireia pe tirdimurile boreale sticpea lui Herakles (ciclul eroic) s-ar fi amestecat eu aceea a lui Cronos (ciclul primordial), determinand o civilizatie pasemanatoare cu cea elenie&" (cea olimpiano-eroica, al carei sim- bol a fost tocmai Herakles): ,Drept pentru care lui Herakles fi este inchinata cea mai mare cinste, iar dupa el, hui Cronos" 58 ille, op. cit. pp. 118-119. Ciperenia tuathanilor, Ogme, eo figura ,solara - Grian Ainech ~ cu wasituri similare celor ale doricului Herakles, El cucereste spada regelui Fomorilor. {nsa gi stapSnirea tuathanilor igi are sfargitul. Lebor Gabala (Cartea Cuceririlor) vorbeste despre sosirea in Irlanda aunei noi rase, aceea a yfiilor lui Mileadh*, a carei fizionomie mu e pe deplin limurita. Predomina aspectul razboinic ~ Mileadh pare s& aib’ aceeasi ridacina ca miles! —, insoyit insa de ramasite ale traditiei mai inalte, proprie ciclului precedent, al uathanilor. Astfel, siin civilizatia Mileadh subzista sim- bolistica ,locului central": alcatuirea acestui popor este feu- dali, cu o regalitate suprema stabilita la ‘Tara, in ,pamantul de mijloc* (Meadhon), odinioara centrul sacru al tuatha- nilor, iar regele era consacrat cu ,piatra destimului* (lia-fail), despre care vom mai vorbi si care apartinea tot tradigiei tuathanilor.? In ce-i priveste pe acestia din urma, potrivit unor texte, ei au parasit tara, asumandu-si o forma invizi- bili, ca locuitori ai unor minunate palate ,subterane* sau ai unor pesteri din muni, inaccesibile oamenilor, printre care nu mai apar decat in mod exceptional; dupa alte texte, ei s-au intors in tinuvul de origine, in Avalon. Aga cum am mai spus, cele doua versiuni sunt echivalente, fiind vorba doar de doua reprezentari diferite ale centrului primordial deve- nit ocult (,subteran®) si inaccesibil. Acestui centru in tradi- tiile celtice i-au fost in continuare aplicate imaginile , Insulei* atlantice Avalon, iar aici e momentul si evidengiem faptul c4, ulterior, aceasta insuli a fost concepuri cu precadere ca un loc al ,femeilor" care ii atrag pe eroi pentru a-i face nemuritori, De altfel, numele de Avalon se explica pe baza termenului cimtic afal, care inseamna poami sau mar, ca "Cf. H. Martin, op. cit. p. 82. 2 Ibidem, pp. 94-85. 2 Of C. Squire, The Mythology of Ancient Britain and Ireland, London, 1909, p. 41. Tradisia tuathanilor se continua intr-un fel in ciclul eroic al Ulsterilor, considerati urmagi ai acestora, cu caracter asolar® analog celui al eroilor greci (p. 54). 59insula merelor“*; ceea ce ne aminteste, evident, de insula Hesperidelor ,de peste Ocean“, cu simbolicele ei mere de aur, pe care Herakles le cucereste in una dintre ispravile menite a-i conferi nemurirea olimpiani. Femeile suprana- turale din insula Avalon apar ca posesoare ale daruluisana- titi" - in saga lui Tir-nan-og ele declara ca, pe pamAnturile lot, niciodata nu se va vedea moartea sau descompu- nerea trupului si ca, acolo, eroul Oisin va putea dobandi coroana de rege al tineretii vesnice“.? Insa, totodata, Av: lon-ul, ,Insula Alba", are si valoarea de insula polar si »Solara. Dupa o alt etimologie posibila, insula Avalon nu este altceva decat insula lui Apolo, zeu avand numele celtic de Ablun sau Belen; ca atare, reprezinta taramul psolar® si regiunea hiperboreeana, intrucit Apolo fusese considerat gi zeu solar tocmai al varstei de aur si al regiunii hiperboreene.‘ Iar daca aceasta insul se confunda adesea 1 Gf. E. Windisch, Das keltische Britannien bis zum Kaiser Arthur, Leipzig, 1912, p. 114. De la doamna din insula indepartata eroul Condla primeste un mar care, oricat ar manca din el, rimane intreg, si care ii redesteapti o nostalgie de neinfrant: este tema pe care o vom revedea apirand la Graal, impreund cu nostalgia pe care acesta i-o susciti celui ce I-a vizut macar o d: 2 Cf. H. Martin, op. cit. p. 154. Mar (La légende arthurienne.... ed. cit, p. 52) opteaza pentru cuvantul avallach, mac” — marul care ofera nemurirea. 5 Se cuvine sa relevam faptul c¥ termenul Albion pentru Anglia sinumele Albania dat unci parti a acesteia rezulta dintr-o transpozitie in cazul acestei giri a stravechii imagini constituite de ,Insula Alba" sau a ,Stralucirii®, care, in traditia hindusf, ea shueta-dipa, are si carac- terul de sediu al iui Vishnu ca zeu solar purtitor al crucii hiperbo- reene, sau swastika. De aceea am afirmat c& multe desemnari geografice ale traditillor in cuvant au doar o anvergura simbolica. + CER. Guénon, ,La Terre du Soleil”, in Etudes traditionnelles, ianuarie 1936, p. 36. [Trad. rom. ,PAmantul Soarclui", in Simboluri ale stiintei sacre, ed. cit.) Una dintre reprezentarile pamantului la care ne referim acum este aceea a asa-numitei ten-mag-trogaigi, cuprin- zind urmatoarele simboluri caracteristie ale sediului central, pe care Ic vom vedea ulterior reiterate in seriile narative cavaleresti: femei 60 hhranei vesnice", cu ,insula de sticla, aceasta trebuie si ne conduci spre simbolistica general a unor pereti de sticla gi chiar de aer, intrebuingata spre a semnifica un soi de aparare invizibila plasata in jurul anumitor locuri, pentru a impiedica acce~ sul, ca si potrivit unui simbol ulterior, accla al zidului de foc ce impresoara insula respectiva. Sunt variante ale ideii de inviolabilitate, care este intotdeauna pusa in legatur’ cu centrul suprem. Textul cunoscut sub numele de Battle of Mag-Tured (§§ 3-6) povesteste c4, din sediul nordico-atlantic, tuathanii au adus patru obiecte aflate intr-o relatie stransa cu invata- tura primita acolo: o piatra, o lance, o spada si un cazan. Este ,piatra destinului* sau ,piatra regala, numita astfel pentru c&, asemenea unui oracol, permite recunoasterea celui vrednic de a fi rege; este lancea lui Lug, zeul fulgerului, despre care se spune c& ,nici o batilie nu a pierdut cel care a purtat-o este spada invincibil si necruitoare a tui Nuadu este, in sfarsit, vasul lui Dagda, in stare si sature in mod , din conginutul siu, oricit de multi razboinici. Aceste obiecte ale tuathanilor si-au refacut aparitia in obiectele corespondente din ciclul Graalului, la fel cum sediul acestuia se va dovedi a fi in stransa legitura cu insula Avalon sau oInsula Alba"! in traditiile adunate in Analele celor Patru Maestri, deo- sebit de vizibil& este, mai apoi, tema luptei si a victoriei ca incercare. O formuli ce revine mereu este: ,Regele X a fost doborat de Y, care a devenit rege“? Sensul siu mai profund ne trimite la saga Regelui Padurilor din Nemi, de care ne-am regale, copacul de argint avand in varf soarele, arborele victoriei, 0 fantina, un vas cu o biuturd care nu se sfargeste niciodata (cf. E. Beauvois, »L’Elysée transatlantique et Eden occidental”, in Revwe de Histoire des Religions, vol. VU, 1883, p. 291)- " Toate aceste interpretiri evoliene isi gasesc o substantial confir- mate in cartea Le Druidisme (1985), de Jean Markale. (Nota ingrif- torului edited italiene.) ? Cf H. Martin, op. cit.,p. 85. 61ocupatin alta parte, unde infraingerea si uciderea unui anu- mit personaj apare ca o introducere directa la functia gi la demnitatea regali i sacerdotali deyinute de personajul respectiv ~ si, de asemenea, la calitatea de soy al yfemeii divine“! Ei bine, literatura cavalereasea medievala e plina de variante ale acestei teme: incercarea armelor conduce, adesea aproape in mod automat, catre posedarea unei femei, care trece de la un erou la altul. Pe baza aga-numitului adrept al fubirii*, potrivit eticii acestei liveraturi, era un lucru aproape firese faptul ca un cavaler si-o putea alege ca obiect al doringei sale chiar pe Doamna stapanului sau, in conditiile in care se credea, si se putea dovedi, mai viteaz decit acesta in incercarea armelor.? Caracterul de ciudi- ene pe care toate aceste fapte, daca sunt huate ad litteram, il prezinta, deficitara lor corespondenta cu obiceiurile efec~ tive ale epocii, ar trebui sa ne determine de la sine sa pre~ supunem existenta unui conyinut ascuns, ca adevarat sens al acestor ,aventuri*?: in care este vorba, pe cat se pare, de ecouri indepartate ale temei selectiei acelei calitagi virile care, in cel mai inalt grad, califica pentru a obyine posesia afemeii*. Dupa Historia Regum Britanniae, Britania ar fi fost, la origine, ocupati de gigangi, Celui mai important dintre acestia i se di numele Goemagog. Brutus, conceput ca find uunul dintre urmasii troienilor care au creat si Roma, fi exte "CE Revolta impotriva lumii moderne, ed. cit, parteaintdi cap. 2. 2 Cf EJ. Délécluze, Roland on la Chevalerie, Paris, 1845, vol. 1, pp. 132-133. In Cavalerul ew cotiga, chiar sotia regelui Arthur poate i luata cu sine de un cavaler inarmat care il provoaca la lupta pe Arthur insusi 3 Sa relevam si caracterul de ciudatenie pe care, Iuata ad litreram, il prezinta legea cavalereasc’, potrivit cireia ,Doamna® sau ,femeia regal" a invinsului trecea in mod aproape automat Ia invingitor, cirnia fi revenea, mai curand ca o datorie decat ca un drept. Astfel stau lucrurile sila Wolfram von Eschenbach (II, 100): swelcb rite helm iif gebant, | der her nach rterschaft ist komen, / hat er den pris genommen, / der sol dive kiineggine han. 62 mina gi intemeiaza tradiia britanica.' E o reminiscengé biblicd semnificativa. Gog si Magog sunt fiinge demonice pe care, in mitul imperial, le vom vedea jucdnd un rol insemnat. Ei sunt echivalenti cu Fomorii, sunt echivalenti cu ,fiin- tele elementare* sau rinthursi, carora Esirii, ,eroii divini ai Eddelor, le taie calea cu un zid, astfel tacat ,sediul Cen- trului* ~ Mitgard, adici o anumita reproducere a centrului primordial — si le fie inaccesibil. Intr-un anume sens, ei nu reprezinta altceva decat demonismul lumii maselor. ‘Analele celor Patru Maestri povestesc despre mai multe revolte impotriva dinastiei sacre a semintiei Tuatha dé Danann si, de asemenea, impotriva ulterioarei dinastii rizboinice a fiilor lui Mileadh, insurecrii datorate semintiei Fir-Dom- hanain, sau ,rasa din adancuri*, 0 rasa teluric’, asociaté unor reminiscenze degenerescente ale unor locuitori anteriori ai Irlandei, aga cum sunt Fir-Bolgii. In sfargit, se vorbegte despre o ,rast plebee* — aithe-ach-tuatha ~ care, profitand de o sirbitoare, masacreaza nobilimea, determinandu-i pe cei Patru Maestri si se revolte impotriva regelui suprem al ,sediului Centrului*. Insi, ca pedeapsa pentru aceasta vio- lenga, yara ¢ lovita de o sterilitate general, insoyitd de tot soiul de napaste: regatul va raméne in aceasta stare pana cand fiul ultimului rege care fusese invins si ucis se va intoarce pe pamanturile tatélui stu? Ei bine, in saga orientald a lui ‘Alexandru, distrugerea ,tuturor rdurilor, incat n-a mai rimas nici un strop de apa" este raportata la timpul cénd au sosit popoarele lui Gog si Magog. In aceeasi stare ajunge si regatul Graalului, devenit o Gaste Terre, pamancul devastat ¥ Of. E. Fatal, La légende arthurienne, Paris, 1929, vol. Il, p. 87 (Historia Regum Britanniae a lui Geoffrey of Monmouth are o tradu- cere italiana: Goffredo di Monmouth, Storia dei Re di Britannia, Guarda, Parma, 1989 ~ nota ingrijitornlui editiet italiene.) 2 Cf. H. Martin, op. cit, p- 86. > Gf F. Spiegel, Die Alexandersage bei den Orientalen, Leipzig, 1851, pp. 53-54. 63din pricina asa-numitei ,lovituri dureroase%, stare ce nu va inceta pina cind nu va sosi eroul rizbunitor si restaura~ tor. Acest ansamblu de traditii stravechi si vechi simbo- luri celtice precrestine prezinta deja principalele teme care, ca si spunem asa, se vor reintrupa in legendele Graalului. Ulterioara veriga de legitura o constituie saga regelui Arthur. 9. Ciclul arthurian in ansamblul formelor acestei saga, realitatea istorica a lui Arthur ~ care ar fi fost un dux bellorwm al cimrilor nordici in lupta impotriva anglo-saxonilor intre secolele al V-lea si al Vi-lea ~ trece in plan secundar dinaintea aspectului potrivit céruia in regatul sau a ajuns si se vada je imagine a functiei regale supreme, aflata in stransi legaturd cu traditia hiperboreeana, pana aproape de iden- tificarea cu aceasté functie luata in sine, cu caracteris- tici istorice gi supraistorice. De aceea, relatia dintre regatul lai Arthur si Anglia devine una accidentala: in literatura medievala, acest regat a avut mai curand 0 semnificatie supranational’, cuprindea cea mai bund cavalerie, iar influ- enfa asupra crestinatatii eroice medievale a fost atat de mare, incat aceasta igi vedea in Arthur conducatorul simbolic, ambitia oricarui cavaler fiind si devini membru al mis- teriosului Ordin al ,Regelui Arthur“ — fapt deosebit de semnificativ. Numele Archur poate ave felurite inverpretari, dintre care cea mai credibila e aceea care il pune in legitura cu cuvintele celtice arthos, .urs®, si viros, ,barbat“.! Nennius |explicase deja: Arthur latine sonat srsum horvibilem.? Aceas- tH semnificatie a unei forte virile care provoaca spaims este ‘de altfel legata de o simbolistica de origine hiperboreeani 1 CL EW. Ni 1895, ? OF R Singer, Die Arthursage, Bern-Leipzig, 192 jolson, King Arthur and Gildas, The Academy, pel? 64 si conduce, totodata, Ia ideea unei functii centrale sau »polare* (Ursa Mare). $i asta nu e totul: in ansamblul tex- telor traditionale, simbolurile gi numele sfargesc prin a stabili tun raport intre aceast’ constelatie, cu toata simbolistica de pol sau centru legata de ea, si Thule, nume ce se afl printre cele cu care a fost desemnata yInsula Alba“ hiper- boreeana, centrul traditional primordial.! Elementul ,polar“, clementul hiperboreean si elementul regal converg asadar in figura lui Arthur. Aspectul unilateral viril gi razboinic ce s-ar putea presupune in Arthur ca wrsus horribilis apare rectificat prin faptul cé, in legenda, Arthur e mereu insotit, ca de un soi de complement sau de acompaniator al sit, de Myrddhin sau Merlin, detinator al unei cunoasteri gi al unei puter supranaturale, in masura a se prezenta, in fond, mai putin ca o persoana distincta si mai mult ca o personificare a laturii transcendentale si spirituale a lui Arthur insusi? De altfel, stransa legatura dintre aceste dowa principii - cel razboinic si cel spiritual ~ este deja definitorie pentru ,cava- lerismul" de la curtea lui Arthur 5i pentru semnificaria celor! mai caracteristice aventuri ale membrilor acesteia. Cavalerii Mesei Rotunde, adica ai regelui Arthur, nu sunt pur si sim- plu rzboinici: dupa cum se poate citi in Morte Darthur’, cei alesi si fact parte din acest cere yse simt mai bine- cuvantati si mai demni de veneratie decat daca ar fi obtinut 0 jumatate de lume, lar ei igi pardsese parintii, rubedeniile, nevestele si copiii pentru a urma Ordinul“. In fond, insusi "GFR. Guénon, Regele Lumii, ed. cit. cap. X. 2 De altél, in traditiile nordice, numele yurs" ~ bjérn ~ i-a fost: aplicat lui Thor, care este unul dintre ,erofi ceresti" sau Aisii aflai Jupta cu ,fiingele clementare"; iar ursul, impreuna cu lupul, este in Ynglingasaga una din formele preluate de Odin, conducatorul suprem al fortarecei Walhala sial ,loculué centrului" sau Mitgard ® Sir Thomas Malory, Morte Darthur, ed. Strachey, London- New York, 1876, XIV, 2. [Cititorul de limbs romana are la inde- mind tilmicirea Moartea regelui Arthur, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979. (N. tr}, Sk 65 >Graalul poate reprezenta elementul transcendent cu care aceasta cavalerie aspira si se completeze: lucru care va rezulta limpede in formele acestei saga in care regacul lui Arthur se confunda in cele din urmé cu cel al Graalului. Merita si mentionam aici episodul referitor la pietrele de la Stonehenge, pietre inci existente gi motiv de stupoare pentru multa lume, intrueat ¢ un mister modul in care aceste blocuri gigantice au putut fi taiate si aduse, in tim- puri atat de indepartate, pana la locul unde au fost gasite, ca ramagige ale unui mare templu solar datand, pare-se, din megalitic sau din neolitic. Poruncindu-le razboinicilor sa mearga sa ia asemenea pietre enorme de pe culmi inde- pirtate, Merlin spune: ,Puneti-va pe treabi, viteji rizboi- nici, si invatati, prin coborarea unor asemenea pietre, dacd forta e cea care intrece spiritul sau dacé spiritul e cel care intrece forta*. Rizboinicii se dovedesc incapabili, iar Merlin, razind, reugeste fara nici o dificultate.' Faptul e4 virtutea rizboinicd are, in ciclul arthurian, un reper spiritual rezulta de altminteri inca din acest indemn, continut in acelasi text, adica in Historia Regum Britanniae: ,Luptati pentru pimn- i moar- tul vostru si, daca va fi nevoie, acceptayi moartea: c tea ¢ 0 izbanda gio eliberare a sufletului*?. Este intocmai conceptia striveche despre aga-numita mors triumphalis, punct central al eticii proprii tradigiilor de tip ,eroic*. Potrivit legendei, Arthur si-a dovedit dreptul innascut de afi rege legitim al intregii Anglii trecdnd de proba spadei, adica izbutind sa scoata o spada infipta intr-o piatra mare dreptunghiulara asezara pe altarul templului. Aceasta apare in mod evident ca fiind o variant a ,pietrei regilor, ce tinea odinioara de tradigia semintiei Tuatha dé Danann.> " Apud E.Faral, La légende arthurienne, ed. cic, vol. I, pp. 238-240. 2 biden, p. 258. 3 Morte Darthur,1,3;R. de Boron, Merlin, pp. 169-170. Sa ne amin~ tim ca, in saga nordico-germanica, Siegfried trece o proba echivalenta: scoate din ,Arbore" o spada infipra pe care nimeni mu o putea clinti 66 Aici avem de-a face cu o simbolistica dubla, convergenta. Pe de o parte, avem simbolisnmul general al ,pietrei de teme- lie“, care duce la ideea ,polara", potrivit careia alegoria simitul ar face trimitere la 0 putere virila (spada) ce trebuie extrasi din acest principiu. In al doilea rand, scoaterea spadei din piatra poate insemna gi eliberarea unei puter de materialitate, intrucat piatra are adesea aceasta semni ficatie, cea ce concorda cu un alt episod al legendei, acela in care, calauzit de Merlin, Arthur pune stapanire pe spada Caliburn sau Excalibur, ginut de un bray misterios dea- supra apelor.! Dar aceasta arma, se spune, fusese faurita in Avalon, adica are legitura cu ,centrul suprem*; iar faptul cA ¢ tinuta deasupra apelor exprima din nou o fora deta-} sata de conditiile vietii materiale, pasionale si contingente, viagi la care s-a raportat dintotdeauna un aspect funda- mental al simbolisticii apelor. Aceasta viata trebuie dep’- siti nu doar de cei ce aspira sa primeasci mandatul regal al ,centrului*, ci si de orice cavaler ce vrea si devina vred- nic de a apartine suitei regelui Arthur si, in sfargit, de a regisi Graalul Pentru scopurile noastre, printre motivele proprii odi nioara traditiei britanice, vom mai face trimitere la instivuyia Mesei Rotunde si la simbolistica sediului regelui Arthur. in privinga acesteia din urmi, recurente sunt simbolurile pamantului inaccesibil: porrivit lni Andreas Capellanus, rega~ tul lui Arthur e despartit'de lumea oamenilor printr-un rau, lat, peste care wece un pod primejdios. Acesta e pizit de! giganti, iar pe langg el se afla un castel aflat intr-o perma nenta migcare de rotatie In acest castel, numit si ,castel regal” — caer rigor — sau ,castelul bogatilor* — caer golud — ar fi pistrat un vas supranatural cucerit (potrivit tradigiei din The Spoiling of Annwn) de regele Arthur de la regele lumii celeilalte", vas care, aidoma unuia dintre simbolurile T Morte Darthur,, 23. 2 FS. Singer, Arthursage, ed. cit. p. 11. 67proprii odinioara traditiei hiperboreene a semintiei Tuatha dé Danann (vasul lui Dagda), ca si Graalul din castelul regelui ,bogat, ,satura* pe oricine, timaduieste orice rani si fereste de actiunea timpului, refuzindu-si ins’ darurile dinaintea lasilor si a sperjurilor.! Un asemenea sediu, ca sun castel rotitor ~ revolving castle, Caer Sidi — este toruna \cu insula care, in strivechea saga celtic’, tine adesea locul ; nlnsulei de Sticla* si, in general, al Avalonului, iar aici exist cu siguranga o aluzie la , Taramul Polar‘, care intr-adevar ‘se roteste in jurul propriei axe si parca transport’ lumea in migcarea sa de rotatie ~ ceea ce nu poate sé nu ne tri- mira cu gandul la imaginea ,Stipanului universal" in ipo staza lui de cakravarti, expresie care inseamna tocmai invartitor al royii", ficind trimitere la cel care, ca un cen- tru imobil, misc& roata regnvan-ului si, in general, a univer- sului ordonat. Sunt idei care, de altminteri, isi afl corespondentele in insigi simbolistica Mesei Rotunde pe care Arthur, la sfatul ui Merlin, a insticuit-o ca semn distinctiv al ordinului cava- sleresc a carui cipetenie era. Potrivit textului hui Malory, Masa ‘Rotunda ar fi de fapt construita dupa asemanarea kumii, in ‘ea aflandu-si adapost intregul univers, pamantese gi cerese.? in alte texte’, referirea se face in general la cursul astrelor sila rotagia cerului in raport cu un centru imobil, de unde rezultd in chip limpede ca si cavalerii care iau loc la Masa Rotunda sunt tot atatia reprezentanti ai puterii centrale ordonatoare. Acum, este important sa relevam faptul ca, in mai multe naratiuni, acesti cavaleri ai Mesei Rotunde, ori cel putin cei mai buni dintre ei, sunt in numar de doispre~ zece, de unde rezulti o viditi corespondenta intre ei si cei doisprezece Pairi care, in Roman de Brut, sisi impart 1 CEG. Squire, Mythol. of anc. Brit. ed. cit. pp. 73-74 2 Morte Darthur, XIV, 2. > Cf. E. Kampers, Das Lichtland der Seelen und der heilige Gral, Kéln, 1916, pp. 30-31. 68 pamantul in douasprezece parti, fiecare luand drept feuda una din ele si numindu-se rege"!, Importanga acestui ami- nunt rezida in faptul ci doisprezece ¢ un numar solar care, intr-un fel sau altul, a figurat oriunde s-a constituit, ori s-a incercat si se constituie, un centru traditional: cele douasprezece tronuri din Mitgard, cei doisprezece zei olimpieni supremi, cei doisprezece butuci din centrul delphic, cei doisprezece lictori ai Romei, cei doisprezece locuitori ai Avalonului, cei doisprezece conti paladini ai lui Carol cel Mare si aga mai departe. Dar, in saga Graalului sia regelui Arthur, acest simbolism e pus in legitura cu un motiv ulterior, $i anume cu cel al locului primejdios. Este vorba despre un loc rimas neocupat la Masa Rotunda si rezervat unui cavaler asteptat si predestinat, superior tuturor celorlalgi, care apare uneori ca fiind al treispre- zecelea cavaler $i care, prin urmare, corespunde in mod evident insesi functiei supreme de centru, cépetenie si pol alcelor ,doisprezece", fiind o imagine sau 0 reprezentare a insusi ,Regelui Lumii*, sau cakravati? Fireste, atunci cand apare tema ,locului primejdios* conceput ca un loc gol la masa, trebuie si ne gandim la o stare de involutie a regarului lui Arthur sau de decadenga a reprezentantilor sai, astfel incat sa fie nevoie de o resta- urare. In mod ideal, tocmai acesta este momentul in care cavalerii Mesei Rotunde pornesc in cautarea Graalului si in care, in literatura corespunzatoare, aventurile Graalului si cele ale cavalerilor regelui Arthur se impletesc in mod incx- tricabil. In general, regatul lui Arthur este identificat atunci cu Locris sau Logres ~ o veche denumire a unei parti din ‘Gf EJ. Délécluze, Roland..., ed. cit. vol. l, pp. 43,49. 2 Aici ne-am putea simti inclinati si ne gandim la Cristos gi la cei doisprezece ucenici ai lui si, intr-adevir, aceste raporcari nu lipsesc in partilecrestinate ale legendei. Se cuvine insi a releva faptul ca sim- bolistica respectiva este cu mult anterioars crestinismului sie supratra- ditionala: reprezentarea cresting nu e decit 0 adaptare particulars a acesteia, intr-un cadru religios. 69Anglia, ca ,Albania* si ,Insula Alba“, precum si ca sediu al Graaluluis iar cavalerii lui Arthur pleaca in cautarea Graa- lului pentru a readuce regatul la vechea stralucire si pentru a spulbera vrajile care, dupa cum se stie incé din Mabinogion, au lovit acest tirim. Graalul este simbolul a ceea ce s-a pierdut regisit. Un barbar trebuie si faci astfel incat ' Graalul sa igi manifeste din now virtutile, iar acesta este adesea tocmai cavalerul care va ocupa ,locul primejdios". jn legatura cu toate acestea, avem de-a face cu un soi de dedublare a figurii regelui Arthur. Pe de o parte, avem un orege Arthur* supraistoric, simbolizand o functie; pe de alta parte, avem un rege Arthur care, ca tip al unui reprezentant istoric al acestei functii se afla in central unor evenimente cu un sfargit fatal, care il plaseaza in prelungirea vechilor povestiri despre distrugerea si dispariia semintiei Tuatha dé Danann sia urmasilor acestora. Ca sa nu anticipam, vom aminti aici doar epilogul vechii legende a lui Arthur, unde, printre altele, revine simbolistica femeii ous personaje incearca sé ii sustraga lui Arthur ,Doamna* sau ,femeia - pe Quennuwar sau Guinevere (mmume insem- nnd ,spiritul alb“, ceea ce confirma caracterul ei simbolic). Primul este Maelvas, care 0 conduce in cetatea sa, Glaston- bury, identificata cu ,Oragul de Sticls* oceanic si cu Ava~ lonul: Glastonia id est urbs vitrea / etiam insula Avalloniae celebriter nominatur.} Ca atare, ,lnsula de Sticla* este ase- data, iar pana la urma se ajunge la o reconciliere, In acest moment, in saga se insinueazd un element crestin, intrucat se pretinde ca, in aceste imprejurari, Arthur da insula ca feuda unui reprezentant al Bisericii, asigurandu-i imunitatea. In realitate, aceste fapte trimit c&tre o tentativa a traditiei crestine de a inlocui tradisia celto-hiperboreeani, prin insu- sirea celor mai importante teme ale acesteia din urma, Gla: tonbury a fost unul dintre principalele centre ale réspandirit isi trebuil "CEE. Lot, .Celtica",in Romania, XXIV, pp. 327-329; La légende arthurienne, ed. cit. vol. Hp. 411 70 E.Faral, crestinismului in Anglia si, spre a dobandi prestigiu, a incer- cat si absoarbi intr-o forma crestinati tradigile anterioare nordico-celtice, pana la a-si revendica pentru sine sem ficatia vechiului Avalon. Glastonia, adica Glastonbury, dupa cum explicd cel mai important text in acest sens, De anti- quitate Glastoniensis Ecclesiae, la inceput se numea ynis gutrin: in britana ynis insemnand insula, iar gutrin insem- nand vitrea; dupa sosirea englezilor a devenit Glastibury, de la glas = vitrum si buria = civitas, Glastiberia.’ Povestea donarii insulei din partea lui Arthur catre Biserica ¢ asadar un fel de alibi de ,succesiune traditionala* fabricat de evanghelizatorii crestini. Mai mult, referindu-se la tragicul epilog al vechii legende, pomenit de noi ceva mai sus, s-a declarat ca regele Arthur murise si cd mormantul sau se afla la Glastonbury. Astfel rimanea vechiul centru, doar ci purta noua semnificatie de centru al crestinismului misionar, In al doilea rand, in timp ce Arthur e pe cale sa-si infap- tuiasca legendarul imperiu mondial si sa cucereasca gi Roma spre a fi incoronat acolo, nepotul sau Mordred, rimas in yard, uzurpa tronul si pune stipanire si pe ,Doamna* lui VE, Faral, op. cit. pp. 411 siurm., 439, Nu e insd exclus ca insist cetatea Glastonbury sa fi fost, in timpuri preiscorice, un centru al ‘tadigii primordiale, aga cum pare si o dovedeasea prezenga vestigilor ‘unui fel de imens templu stelar, definit de trasarea pe sol a unor efigii gigantice reprezentind constelatille dispuse in cere, in care uni cerce- titori au finut si vada chiar modelul Mesei Rotunde (of. A Guide to Glastonbury’s Temple of the Stars, its giant effigies described fram «tir views, maps, and from , The High History of the Holy Grail", ‘Watkins, London, s,s iar despre aceasta carte, R. Guénon, ,Paman- tul Soarelui* ed. cit). Firegte, un asemenea centru nu trebuie confundat cu cel primordial, in raport cu care ar putea constitui eventual 0 emanayie, inlocuit’, pind la urma, inclusiv la nivel topografic, de centrul crestin, Daca ii dam crezare lui Hecatev din Abdera, care a sci prin secolul IV i.Cr., Marea Britanie era locuité de hiperboreeni, in cafe astizi s-ar vrea Si se vada aga-numigii ,protocelyi*, care ar fi construit ansamblul de la Stonehenge (cf. H. Hubert, Les Celtes, vol. I, pp. 247, 274).,24 » 42 71 acaArthur, pe Guinevere. in razboiul care urmeaza, tridatorul este ucis, insa cei mai buni cavaleri ai Mesei Rotunde cad in lupta, Arthur insusi e ranit de moarte, e transportat in Avalon, pentru ca stiinta timaduirii posedata de ,femeile* locuitoare ale acestui taram, mai cu seama de Morgande (Cea Nascuta din Mare"), si il insanatoseasca si siti per- mit si igi exercite functia.! Ins& ranile regelui Arthur (dupa uni, mai ales aceea produsa de o lance otravita) se redeschid in fiecare an, iar credinciosii sii zadarnic il asteapta si se intoarca. Ei cred totusi ci, inte-o zi, regele Arthur va aparea din nou in Avalon gi isi va relua domnia: astfel incat, de atunci, bricanii nu au mai vrut si numeascd nici un alt rege? In alte variante ale legendei ~ de pilda in Oria Imperialia a lui Gervasius de Tilbury ~ el este reprezentat zicand intr-un pat dintr-un palar miraculos, pe varful unui munte. lar potrivit ! Despre toate acestea in La mort du Roi Artit, ed. J. Frappier, Paris, 1954; G. Scoepperle-Loomis, Arthur in Avalon and the Banshes, ‘New Haven, 1923, pp. 5-25; B. Faral, La légende arthurienne, ed. cit, vol. Il, pp. 296, 302, 441; S, Singer, Arthursage, ed. cit., pp. 8, 12. Referinta din Historia Regum Britanniae este urmatoarea: Inclytus ille Arturus rex letaliter oulneratus est, quiillinc ad sananda oulera sua in insulam Avallonis advectus. in Morte Darthur (XX1,7) se poate : sUnii spun, prin multe parti din Anglia, c& regele Arthur nu a murit, cia fost dus altundeva prin vrerea Domnului nostra. $i se spune ca se va intoarce... Eu nu as zice asta, ci mai curind ea, intr-un loc din lumea asta, viaga lui a fost transformata (he changed his life). las ‘multi spun c& pe mormantul lui e seris acest vers: Hic iacet Arthurus Rex quondam Rexgue futurus“. Imacelasi text (XXI, 5), Archur, rinit, vrea ca spada lui sa ii fie inapoiata bratului misterios eare o tinea deasupra apelor, ceea ce are sensul vadit al unui fel de restituire a mandatului si 7A. de Boron, Perceval, p. 178. O interferenta ulterioara cu mot vele expuse, asupra careia vom reveni, o prezinta acea varianti a povestii potrivit careia Arthur se va intoarce din Avalon in clipa unt batalii hotaratoare cu dusmanii britanilor, care are efectiv semmnificayia wultimei batalii* (of: Natrovissus, ,Le mythe arthurien et la légende de Merlin®, in Ogam, nr. 6, 10, 13 din 1950). 72 , unei alte versiuni, tendentios crestina, el este ,mort, iar tru- pul siu e ingropat in abatia de la Glastonbury, care, dupa cum am vizut, a incercat si se prezinte ca find insusi Avalonul. Toate acestea se pot raporta Ia o criza si la un interregn, cfrora le va urma ciutarea Graalului. intre timp, 1 identificat o alta tema fundamentala a ciclului Graabului:, regele rinit care, in sediul inaccesibil si misterios, asteapta vindecarea, ca sa se poata ,intoarce“, Totodata, si ne amin. tim de cealalté tema preexistenta in saga celtica, aceea a rega- tului lovit de devastare si de sterilitate din pricina revoltei plebee sau din pricina unei réni provocate de o lance ori de 0 spada scaparatoare. 10; Saga imperiala. Stapanul Universal Potris saga lui Arthur apare ca una dintre multele forme ale mitului general al imparatului sau stapanitorului universal invizibill sial manifestarilor sale. Este un motiv care dateaza din cele! mai vechi timpuri gi care se afla intr-o anumiti relatie cu doctrina ymanifestirilor ciclice* sau avatara: manifestarea, in momente determinate, sub forme diferite, a unui prin- cipiu unic care, in perioadele intermediare, subzista in stare nemanifestata.' Astfel, ori de cAte ori un suveran a parut si intrupeze un asemenea principiu, s-a ivit in mod voalat in legenda imaginea potrivit careia el sau a murit", ci s-a retas iuti-un sediu inaccesibil, de unde se va manifesta din now intr-o buna zi, ori imaginea potrivit careia el ,doarme" si urmeaza si se trezeasca, Si la fel cum, in aceste cazuri, elementul supraistoric se suprapune peste cel istoric, trans- formand o anumiti figura reala intr-una simbolica, tot astfel, 1 aspectului la care tocmai ne-am referit pe scurt, "De la Alain de Lille (in E. Beauvois, L’Elysée transatlantique, ed. cit. p. 314), retragerea lui Arthur a fost comparata in mod semni- ficativ cu cele ale hui Tlie si Enoh, profetii care .nu au murit niciodats si despre care se spune ca intr-o bund zi vor reaparea. 73-dimpotriva, numele acestor figuri reale supravieyuiesc uneori, desemnand ins’ ceva ce le transcende. Imaginea unei regalitagiin stare de ,somn* sau de moarte aparenta se inrudeste cu aceea a unei regalitati alterate, afec tate, paralizate, nu in privinta principiului ei intangibil, ci ina reprezentangilor ei exteriori $i istorici. De aici provine tema regelui rani, mutilat sau neputincios, care continua sa traiasca in ,Centrul" inaccesibil, unde legea timpul a mortii nu e in vigoare. Fara a mai repeta ceea ce am expus in alta parte’, spre a da o idee globala si universalizata a contextului in cauza, ‘vom aminti cateva forme tipice in care, in vremurile cele mai vechi, a capatat expresie aceasta simbolistica. 7204 in traditia hindusa intalnim tema hui Mahakashypa, care doarme in interiorul unui munte, dar care se va destepta, in sunctul scoicilor, atunci cand se va manifesta din nou principiul deja aparur sub forma lui Buddha. O astfel de perioada este si aceea a venirii unui ,Stipin universal — cakravarti — purtind numele de Shankha: or, Shankha in- seamna tocmai_,scoica“, de unde, prin aceasta asimilare verbala, se exprima ideea unei desteptari din soma in sensul noii manifestari a ,Regelui Lumii* si al insesi tradigiei pri- mordiale pe care povestirea respectiva o concepe ca find inchisa, in perioadele intermediare de criza, tocmai intr-o scoica. O traditie iraniana analoga se referi la eroul Kereshaspa care, ranit de o sigeata in timp ce era cufundat intr-o stare de ,somn* (avem, din nou, acelasi simbol), supraviequieste letargie peste veacuri, asistar de aga-numitele fravashi (la fel cum regele Arthur, ranit, riméne in viata pe insula feme- \ilor experte in arta ezoterica): dar se va ridica din nou in epoca lui Shaoshyant si va lupta alaturi de el.? Shaoshyant - e Stapanul unui viitor, triumfal regat al ,Zeului de Lumina "Gf. Revolta impotriva lunii moderne, ed. cit., partea a doua, cap, 11-12 (nota ingriitorulu’ edie’ italiene) Of 8. Preyluski, La légende de Pemperenr Acoke, Pats, 1923, pp. 173-178. 74 si distrugatorul fortelor ahrimanice: in acest punct ar fi bine si observam ca atat conceptia ebraica despre ,Mesia®, c: sicea crestina despre ,Imparatie“, pe care numerogi cerceta- tori o atribuie mitului imperial medieval, nu constituie decit sun ecou al acestei strivechi concept ario-iraniene precrestine. ns, pentru a avea cea mai importanta formulare a moti- vului in discutie, trebuie s8 ne referim la doctrina despre Kalki-Avatara, aflata in legatura cu povestea lui Parashu- Rama, una dintre reprezentarile tipice ale exponentului eroic din tradigia olimpiano-hiperboreeana primordiala. Cand strimosii colonizatorilor arieni ai Indiei se aflau inca intr-o regiune septentrionala, se spune c& el i-ar fi exterminat cu securea sa pe razboinicii rebeli gi, de asemenea, ca si-ar fi ucis mama vinovata: simboluri ale dublei depasiri despre care am mai spus deja (§ 7) c4 este caracteristica pentru spi-/ ritul ,eroic* — depasire atat a virilitayii degradate, cat gi a} ‘unei spiritualitag trecute sub semn feminin-matern, potrivit| uni involutii si unei degradari in sens contrar ~, cu atat mai mult cu cat actiunea sa se raporteaza la o perioada cuprins& intre varsta de argint sau lunara gi vrsta de bronz sau tita~ nic’, intre treta-yuga si dvdpara-yuga. Parashu-Rama nu a murit niciodati, el a dus 0 viaya de ascet pe varful unui munte, pe Mahendra, unde traieste pentru totdeauna.' Cu aceste premise, atunci cdnd va veni vremea, in conformitate cu legile ciclice, se va asista lao noua mani- festare din inal, sub forma unui rege sacru, victorios asupra |,epocii intunecate“, cum este Kalki-Avatara. Kalki se naste, jn mod simbolic, in Shambala, unul dintre numele sub care, jn tradigiile hinduse gi tibetane, este desemnat centrul sacru hiperboreean.? Ell are tocmai pe Parashu-Rama ca macstru * Mababbarata, 1,2; Vl, 116~117; XII, 49; XIV, 29. 2 Motivul nasterii simbolice a restauratorulai din centrul hiper- boreean se gaseste gi in traditiairaniand, unde i se aplic& uneori chiar hui Zarathustra, care, dupa unele surse, s-ar fi nascut in spatiul hiper~ boreean ~ in airyanem-vaéjé — sau si-ar fi intemeiat aici religia (cf. Bundahesh, XXXII; Vendidad, XIX; F. Spiegel, Die arische Periode und ibre Zustinde, Leipzig, 1887, pp. 125~126). In privinga locului 75 tspiritual si, dupa ce a fost inigiat in stiinga sacra, obtine inves- treura regal. Intre timp, de la Shiva, el primise un cal alb {naripat (caruia in poveste i se atribuie atata importangé, incat adesea il gisim identificat cu Kalki insusi), un papagal atot- cunoscator! si o spadi luminoasa — iar aici, in privinta para- lelelor, putem aminti ca tot pe un cal alb se spune ca va reaparea regele Arthur, precum si ci acelasi simbol are 0 nota aparte in Apocalipsa lui loan; cat priveste spada, e vorba de asemenea de spada disparuti pe care Arthur o va lua din nou si care, din cind in cand, se ridica din ape, aruncand sclipiri.? Calauzit de pasire, el obtine ,femeia", adica o ia de sotie pe Padma sau Padmavati, fiica regelui, pe care nimeni nu o putuse poseda intrucat, prin voinga divin, orice barbat care o dorea se preschimba in femeie ~ simbol cu o semnifi- catie profunds. Kalki, impreund cu rézboinicii sai, traverseaza si igi ude picioarele, cici aceasta se solidificase dinaintea lui, ajunge din now in inutul siu natal, la Shambala, pe care o giseste atat de transformati si de strilucitoare, incat i se pare a fi locasul lui Indra, Regele Zeilor si Zeul Eroilor. E un simbol pentru remanifestarea fortelor Cen- trului primordial, motiv pentru care reapar si reprezentantii dinastiei solare si ai celei lunare, regii Maru si Déva, care, gratie puterii ascezei lor, rimasesera vii de-a lungul epo- cilor lumii si pani la ,epoca intunecata", pe Himalaya, con- ceputi ca regiunea unde epoca primordiala ,dureaza de-a pururi*. in sfargit, are loc ultima batalie, lupta lui Kalki dle nagtere al lui Parasluu-Rama, daca Shambala é un oras storie aflat in apropiere de Delhi, la fel de adevarat ¢ ci este desemnati mereu cafiind ,Oragul din Nord", nu doar in India, ci si in Tibet, precum sicd se spune, de altminteri, intordeauna in aceste cazuri, ci localizi- tile cu pricina sunt pur si simplu simbolice. *E interesant ca, in alegoriile medievale cavaleresti, tocmai ,papa- galul" este pasirea ce corespunde cavalerilor si care sustine drep- tul acestora la ,cloamna impotriva clerului (¢f. A. Ricolfi, Studi si «Fedeli d’Amore», Milano, 1933, p. 28; reeditare: Bastogi, Foggia, 1983). ? Natrovissus, Le mythe arthurien..., ed. cit, passim. 76 impotriva epocii intunecate, personificata de Kali si de dows dintre capeteniile demonilor, Koka si Vikoka’, Este vorba deo lupta deosebit de dura, intrucat acesti demoni se resus- citau reciproc gi se ridicau nevitimagi de indata ce atingeau pamantul: insd, in cele din urma, batilia se va solda cu vie~ toria lui Kalki? Elementele simbolice cuprinse in aceasta poveste, cu un sens ce s-ar putea si ji fi rimas oarecum neclar cititorului, vor fi limurite in cele ce urmeaza. Aici am tinut, in esent’, 58 oferim cateva repere in masura a incadra dintr-un punct de vedere inter-traditional mitul imperial al remanifestarii Reg- num-ului, precum si si impiedicim considerarea separata si, mai ales, intr-o dependent unilateralé fata de credingele crestine, a expresiilor capitate de mitul cu pricina in Evul Mediu. De altfel, romanitatea insasi, inca din perioada sa imperial’ pagina, le-a aparut multora ca semnificind 0 redesteptare a varstei de aur, al carei rege, Cronos, cum am vizut, a fost conceput ca trdind de-a pururi intr-o stare de soma in regiunea hiperboreeand. Sub Augustus, profetiile sibiline au anuntat un suveran ,solar, rex « ceelo sau ex sole "Koka si Vikoka se afla intr-o vadits corespondenta cu Gog gi ‘Magog. Trebuie relevat c& animalul calarit de Kali este magarul, aso- ciar in mod traditional cu fortele ,demonice” si antisolare, precum si cu aga-numitii »fii ai revoltei neputincioase” (cf. Revolta impo- triva lumii moderne, ed. cit, pastea a doua, cap. 10). In plus, oragul \Vishasana, unde stipaneste Kali, care isi cauta aici refugiul impotriva fui Kalk gi cdruia ise da foc, este reprezentat ca 0 cetate ginecocratic, adict guvernati de femei, fapt prin care se exprima asocierea dintre demonismul maselor si uzurparea realizara de o forma ,feminina* de spiritualitate ? Despre toate acestea, of. A. Préau, Kalki, dixitme avatara de Vichnou d’aprés le Kalki-purana* (in Le Voile d’Isis, nr. 139, 1931, pp. 428 si urm.) si E. Abegg, Der Messiasglaube in Indien nnd Iran, Zésrich, 1928, pp. 47 si urm. In Vishnupurdna (IV, 3), Kalli apare tocmai in aceasta functie de distrugitor al .rizboinicilor" degra- dati si despringi de sacru (mleccha), functie asumata odinioara de Parashu-Rama. 77missus', la care par si se refere si Horagiu®, atunci cand invoca venirea lui Apolo, zeul hiperboreean al varstei de aur, pre- cum si Virgiliu’, atunci cind anunti, la fel, iminenta unei noi varste de aur, a lui Apolo gi a eroilor. In acest fel si-a conceput Augustus o simbolica ,filiagie" din Apolo, pe cand pasirea Phoenix, recurenté in imaginile lui Hadrian gi ale lui Antoninus, se afla in stransa legitura tocmai cu aceasti idee a unei resurectii a varstei primordiale prin intermediul Imperiului Roman.‘ Intuirea legiturii dintre Roma si prin- cipiul supraistoric gi metafizic al Imperium-ului ~ daca e sa tinem seama de procesul, explicat mai sus, al transpozitiei teasaturilor proprii acestui principiu la o amumita imagine a sa din istorie — poate fi, in fond, considerata ca baza insesi teoriei perenitagii si ,eternitagii® Romei. : In perioada bizantina, mitul imperial capata, din partea lui Metodius, o formulare care, intr-o mai mare sau mai mici legitura cu legenda Ini Alexandru cel Mare, reia cateva teme examinate de noi pana acum. Avem motivul unui rege con- siderat mort, care se trezeste din somn gi creeazi o noua Romi; dar, dup’ o scurti domnie, navalesc popoarele lui Gog si Magog, carora Alexandru le blocase inaintarea, si se declan seaza ,ultima batilie“®. Este tocmai forma care, in Evul Mediu ghibelin, va fi reluati si dezvoltata pe larg. Impara~ "Gf. Kampers, Das deutsche Kaiseridee in Propbetie und Sage, Miinchen, 1896, p. 9. 2 Horatiu, Ode, I, Il, 30 si urm. 3 Virgiliu, Bucolicele, IV, 5~10, 15 si urm. + CfF. Kampers, op. cit, p. 10. 5 Ibidem, pp. 24-27. Apocalipsa lui Petru vorbeste despre un fia alleului* (leul simbolizand Imperiul) care ii va respinge si fiva dis- truge pe tori regii, inrucat primise in acest sens putere de la Dumne- zeu, gi care se va manifesta ca ,cineva care se trezeste din somn* Sin aceasta perioada reinfloreste in umbri amintirea hiperboreeans, ata vreme Lactantiu de pilda (Inst., VI, 16, 3) afirma cd principele cel puternic care va restabili drepratea dupa ciderea Romei va veni din regiunile extreme ale nordului. [Ta limba romani, Apocalipse apocrife ale Noului Testament, Ed. Herald, Bucuresti, 2007. (N. ved. J] 78 rul agteprat, ascuns, care nu a murit niciodata, ci s-a retras intr-un centru invizibil si inaccesibil, se transforma aici in tunul sau altul dintre reprezentantii majori ai Sfancului Impe- riu Roman: Carol cel Mare, Frederic I si Frederic II. lar tema complementara, aceea a unui regat devastat sau pus- tilt care asteapta restaurarea, isi gasegte echivalentul in tema Arborelui Uscat. Arborele Uscat, asociat unei reprezentari asediului ,Regelui Lumii“, despre care vom vorbi ceva mai departe, va reinverzi in momentul noii manifestari imperiale sial victoriei impotriva fortelor ,epocii incunecate" prezen- tate, in conformitate cu noua religie, in termeni biblico-cres- tini: ca popoarele lui Gog si Magog, navalitoare in epoca ‘Anticristului.' Aceasta nu inseamna ca imaginea lui Frede- ric IT sau a regelui Arthur pe munte, ca si aceea a cavale~ rilor lui Arthur care navalesc de pe munte nu ne trimic § la vechile concepii nordico-pagane, la Walhala ca slag mon- tan al lui Odin, sef al ,eroilor divini*?, precum gi la ceata de suflete ale eroilor alegi de ,femei* ~ de walkirii — care, de la forma unei cete salbatice, trece gi la aceea a unei armate mistice care, sub conducerea lui Odin, va lupta in ultima batilie impotriva ,fiinyelor elementare* in nenumaratele variante, aceasta saga e recurenta in perioada de aur a cavaleriei occidentale sia ghibelinismului, jar in fervoarea profetica starnita de ideea venirii celui de sal treilea Frederic ea igi giseste o concretizare in enigma- ica formuld a imparatului vin si nevin: Oculus eins morte clandet abscondita supervivetque, sonabit et in populis; vivit, non vivie, uno ex pullis pullisque pullorum superstite’. Tri jeste, nu traieste™: aceasta formula sibilina ascunde misterul civilizatiei medievale aflate in momentul amurgului. Regele TEA. Graf, Roma nella memoria e nelle immaginazioni del Medioevo, Chiantore, Torino, 1883, vol. Il, pp. 300-503, 556. Ff F. Kampers, Das deutsche Kaiseridec..., ed. cit. pp. 109, 1553 S. Singer, op. cit, pp. 8-9. 3 pbidem, p. 84 79rinit, regele in letargie, regele care a murit, desi apare viu, care ¢ viu, desi apare mort, si asa mai departe, sunt teme echivalente sau convergente, teme pe care le vom regisi intocmai in ciclul Graalului, unde au fost insuflerite cu o deosebita vitalitate si fora sugestiva, in punctul final, al supremului efort al Occidentului de a se reconstrui dupa modelul unei mari civilizagii, de spiritualitate virila si de traditie imperial (11) Frederic. Preotul Ioan. Arborele Imperiului Jntr-o veche nuvela italiana se povesteste ca ,preotul Ioan, nobil senior indian‘, i-a trimis o solie imparavului Frederic, ca unuia ,care cu adevirat era oglinda lumii, spre a-si da seama daca era intelept la vorbi si la fapta*. Asadar, ,Fri deric* (pe cat se pare referirea se face la Frederic 11) pri meste din partea ,,preotului Ioan" tei pietre gi, totodati, este intrebat care ¢ cel mai bun lucru din lume. ,impara- tul le lua sinu inzreba despre puterea lor*; in privinga intre~ barii, el raspunse ca ,masura® este lucrul cel mai bun din lume. Din aceasta atitudine, preotul Ioan deduce ca ,impa- ratul era intelept la vorba, dar nu si la fapra; pentru ca el nu intrebase despre puterea pietrelor, care erau de o atat de mare noblete. El crede c&, odata cu trecerea vremii, aceste pietre aveau sa igi piarda puterea, intrucét impira~ tul nu le cunostea* $i incearca si le recupereze. Aceasta se intampla, in eseng’, prin intermediul uncia dintre cle, care avea puterea de a-l face nevazut si despre care ii spune ci spretuieste mai mult decat tot imperiul tau"! Porrivit unei alte legende, pe care ne-a pastrat-o Oswald der Schreiber, Frederic Il a primit de la preotul Ioan o hain din piele de salamandra care nu arde in foc, apa tineretii ves nice si un inel cu trei pietre, fiecare dintre ele avand puterea de a-| face pe posesor si supraviequiasca sub apa gi si fie VFext in G. Biagi, Le novelle antiche, Firenze, sd, vol. U, pp. 4-6. 80 invulnerabil, respectiy invizibil, Piatra preotului loan este recurenté mai cu seami in scrierile germane din jurul anului 1300, fiind asociata puterii de a-i face pe oameni invizibili.! Aceste legende sunt deosebit de semnificative, daca yinem seama ci regatul preotului Ioan nu este altceva decat una dintre reprezentarile medievale ale ,Centrului suprem**, Se ‘credea ci acest regat s-at fi gisit intr-o regiune misterioasa si miraculoasi, cind din Asia Centrala, cand din Mongolia, cand din India si chiar din Etiopia (care avea o semnificatie foarte vag’ si diversificata in acea epoca). ins’, din atribu- tele referitoare la acest regat, nu exist nici un dubiu in privinta caracterului siu simbolic. ,Darurile* preotului Toan pentru impratul Frederic constituie un soi de ,mandac* superior, oferit reprezentantului german al Sfantului Imperiu Roman, pentru ca acesta sa stabileasci un contact real cu principiul ,Stapanului Universal. Apa tineretii vegnice are in mod vadit intelesul de nemurire; haina care nu arde este legata de insusirea pasirii Phoenix de a rimane neafectata, de aexista si de a se reinnoi in foc; invizibilitatea e un simbol curent pentru puterea de a avea contact cu invizibilul si cu suprasensibilul, de a se transfera in acesta; puterea de a trdi sub ape este, in fond, echivalenta cu nonscufundarea sub ape, cu puterea de a pasi pe ape (ceea ce trebuie si ne amin- teasca de episodul din legenda lui Kalki-Avatara, de spada lui Archur tinuti deasupra apelor ete.): ea presupune parti ciparea la un principiu superior curgerii lumii si fluxului devenirii. Pe scurt, este vorba de niste atrihnre si de niste puteri de tip strict initiatic. ‘Acestea fiind zise, legenda italiana pare si fac trimitere la un fel de inadecvare a lui Frederic fata de mandatul ineredintat. Limita lui Frederic 0 constituie 0 putere a cavalerismului GF A. Bassermann, ,Veltro, Gross-Khan und Kaisersage*, in Nene Heidelb. Jabrbiicher, XI, 1902, p. 52; F. Kampers, Das deutsche Kaiseridee..., ed. cit, p. 103. 2 Cf R. Guénon, Regele Lumii, ed. cit. cap. IL 81strict laic sia carmuirii pur temporale: ,masura‘ este lucrul cel mai bun din lume.! El nu pune intrebarea ~ intrebarea despre simbolurile puterilor oferite lui de preotul Ioan. Pentru aceasta ignorare a celui mai inalt mandat, cu timpul, functia sa va fi condamnati la decadere, de aceea mandatul fi este revocat de preotul Joan. O noua forma a imparatului care ,traieste si nu traieste“, a cérui viata e numai aparenti, sau a regelui in letargie ~ insi asociaté acum cu o tema fun- | damentala.a Graalului: vina de ,a nu pune o intrebare®, care | ar fi avut o putere restauratoare. Sa adaugim cateva amanunte asupra imaginii existente peatunci in privinga regatului preotului loan. Tractatus pul- cherrimus il numeste ,regele regilor* (rex regum). In el se imbina autoritatea spirituala si cea regala?, si poate spune despre sine: Johannes presbyter, divina gratia Dominus domi- nacium omnium, quae sub coelo sunt ab ortu solis usque ad paradisum terrestrem. insa, in esenta, ,preotul Ioan“ este ‘un titha, este un nume ce desemneaza nu un anumit individ, cio functie. Astfel, la Wolfram von Eschenbach sin Titurel? intalnim ,preotul Ioan* ca titlu, iar Graalul, dupa cum vom vedea, ii indica pe cei care, rand pe rand, trebuie sa devina »preotul Ioan*. in saga, de altminteri, ,preotul Ioan este cel ce tine in frau popoarele lui Gog si Magog, exercita o " Este exact puterea care ~ potrivit unor cercetitori care se oprese ns Ia simplul aspect etico-navuralist ~ ar fi definit stilul fundamental al raselor ariene sau indo-europene (cf. H.E-K. Giinther, Die nordi- ache Russe bei den Indogermanen Asiens, Miinchem, 1934, pp. 47-48, 2 Demnitatea de rege sacru ajunge adesea, prin intermediul unor reminiscence biblice, sail infatigeze pe preotul Toan ca fu" sau ,nepot™ al regelui David, iar uneori ca find regele David insusi: Davis Regis Indorurn, qui presbyter Johannes a oulgo appellatur ~ De rege Davis filio Regis Jobannis (cf. F. Zarncke, ,Der Priester Johannes", in “Abbandlungen der philologish-bist. Klasse der Kgl Sachs. Gesell. Der Wissenschaften, Leipzig, 1883, p. 19), David a fost siel asociat cu spada eroilor Graalului si cu incercarile la care acestia sunt supusi. 5 Aici, ca si la p. 88, autorul se refera la Titurel al lui Albrecht von Scharffenberg. (Nota ingrijitorulii editie’italiene.) 82 stapénire vizibila si invizibila (la figurat: stapanirea asupra fiintelor naturale si a celor invizibile) gi igi fereste regatul de ,lei* si agiganti". In acest regat se afla si ,fantana tine~ retii®, si nu rarcori el se confunda eu sediul celor trei magi sau cu cetatea Seuva, construité in apropiere de Muntele Vic toriei — Vaus sau Victorialis ~ chiar de cei trei regi magi {in plus, aici reapare simbolistica ,polara a ,castelului roti- tor creat dupa imaginea cerurilor, ca gi cea a locului unde existd pietre de lumina gi pietre ,care dau vederea orbilor* si care fi fac pe oameni invizibili.? Mai cu seamé, preotul Toan poseda piatra care poate reinvia, pasirea Phoenix, iar dupa altii Acvila — o referinga a carei anvergura va fi remar- cati de oricine, datfiind ca Acvila dintotdeauna, si mai ales in epoca acestor legende, a functionat ca simbol al funcriei "Textele in F. Zarncke, op. cit, pp. 156-158, 159 si urm, 175. Of. siG. Oppert, Der Presbycer Johannes in Sage und Geschichte, Berlin, 1870, pp. 911, 26, 27, 28-30, 32-33, 4445, Legenda ctestina a cclor trei regi magi ¢ o incercare de a-i revendica un caracter ,tradigional” crestinismului, in sensul pe care noi, odata eu Guénon, il acordam’ acestui termen, Cei trei regi magi, unul oferindu-i aurul si salutin- ‘dul ca rege, altul oferindu-i tamaia gi salutindu-| ca preot iar celalalt ‘smirna, adica balsamul de incoruptibilitate, si salutandu-l ca profet, fi acorda lui Isus recunoagterea datorati unui presupus reprezentant alcelor trei puter in starea nescindata primordiala. De altfel, aceasta Fecunoastere se regiseste cu ugurinté in personajele care apar la nas- terea hui Kalki, spre a-l cinsti (of. A. Préau, Kalki-Avatara, ed. city p. 433). 2 fn textul lui Johannes With de Hese (F. Zarncke, op. cit p. 159) se poate citi: Et ibi est speciale palacinm preskyteri Jobarmes et dac- forum, ubi tenentur concilia. Et illud potest volvi ad modum rotae, ecest testudinatum ad modum ceeli et sunt ibidem multi lapides pr tiosi, lucentes in nocte, ac si esset clara dies. Of. P. Hagen, Der Grab, Strasbourg, 1900, p. 121; F. Zarncke, ,Der Priester Johannes* (partea alla, in Abband. etc., vol. VII, p. 913): Ibi sunt lapilli qui vocantur idriosi, quos frequenter ad partes nostras deportare solent Aquilae, per quos reiuvenescunt et lumen recuperant. Si quis illum in digito portaverit, ei lumen non deficit, etsisiimmsinuizunn restituitur et cum ‘plus inspiciur magis unsen aenitur, Legitimo carmine consacrato homi- nem reddit invisibilem etc. 83imperiale (care, in aspectul siu extern, cum am vazut inci din cazul Romei, este legata si de simbolul pasarii Phoe- nix). Ei bine, potrivit unor versiuni, regele persan Xerxes, Alexandru, imparat sfarsit, Ogier Danezul si Guerrino ar fi ,vizitat regatul preotului Ioan.! Este vorba de reprezentarea legendara a obscurei senzatii a unor con- tacte pe care marii stipanitori istorici si eroii legendari intro forma mai mule sau mai puin direct’, in numele unui soi de pecetluire invizibilé a legitimitirii sau demnitagi lor — ar fi avut-o cu Centrul suprem, unde se gaseste piatra ce aduce la viagi Acvila. Intr-adevar, potrivit legendei, Alexandru, aflat pe drumul spre India, odinioara strabatut de Herakles si de Dionysos, ar fi cerut divinicagii zalogul suprem al victoriei, ca pe 0 ultima incoronare a cuceritilor sale. El ajunge intai la fantaina tinereti, iar mai apoi la cei doi arbori - masculin si feminin — al Soarelui si al Lunii, care ti vestesc destinul si Imperinm-ul2 In contextul legendelor din acest ciclu se vorbeste in ansam- 1 Gf F. Zarncke, op. cit, pp. 149 si urm. Dupa cum afirma unele texte, unii regi, precum Manuel al ,Romaniei", ar fi fost transportati de preotul Loan in palatul sau, inte-o viata nemuritoare, precum asa. * CfA. Bassermann, ,Veltro, Gross-Khan und Kaisersage", ed. cit, pp. 48-49. Aceasti legend’ a lui Alexandru, care reia unele elemente din textele lui Callistene si Tulius Valerius, isi are intr-o anumita masura corespondentul intr-o alta saga din secolul al XII-lea, potrivit, carcia, ajungind in locul unde sufletele celor drepti asteapta ziua invierii rupului*, adie3 in paradisul eerestru, Alexandru obtine o piatrs similara cu'cea a lui Frederic IT si a preotului Ioan, despre care se spune: ,Daca inveti sa i cunosti natura si puterea, te vei desprinde de tot ceca ce inscamna ambitie [lumease’]*. Cf. F. Kampers, Das Lichtland der Seelen, ed. cit, p. 103. De asemenea, mai pot fi citate uncle traditii persane si arabe potrivit carora Alexandru, célauzit de El Khidder (personaj misterios care jo: 1 insemnat in initierea islamica) porneste in cdutarea Fanténii Viewi sia Luminii,siewata la miazinoapte, sub Sreava Polari. Numaicé rezultatul expeditieie incer. (Cf. I romanzo di Alessandro, editic ingrijita de Monica Centanni, Finaudi, Torino, 1991 — nota ingrijitorului edite’italiene). 84 blu despre ,Arborele Centrului*, despre ,Arborele Solar", despre arborele care confera, tocmai, victoria si Imperiul, ins’, totodati, si despre ,, Arborele lui Set Pe temeiul informatiilor vagi si misterioase ale diferi- tor cilatori, in Evul Mediu, imaginea indepartatului si mag- nificului imperit: al Marelui Han, imparat al tatarilor, a redesteptat-o pe aceeaa ,Regelui Lumii®, drept care acest imperiu a fost adesea confundat cu insusi regatul preotu- lui Toan. Astfel, mai ales in legatura cu legenda Marelui Han, se dezvolta motivul unui arbore misterios, care asigura victoria si imperiul universal celui care ajunge pana la el ori care isi atarna de el scutul. Lata un text foarte eloc- vent in acest sens, apartinandu-i lui Johannes von Hildesheim: Et in ipsa civitate in templi Tartarorum est arbora arida, de qua plurima narratur in universo mundo... ab antiquo in omnibus partibus Orientis, fuit consuetudinis, et est, quod si quis rex vel dominus vel populus tam potens efficitur, quod scutum vel clipeum suum potentur in illam arborem pendet, tunc illi regi vel domino in omnibus et per omnia obediunt et intendunt.' Arborele de care este vorba a devenit un punct de interferenta pentru semnificatii jerite, pe calea unor asonante verbale. Nu este vorba despre simbolul, explicat deja, al Arborelui Uscat: aici, »Arbore Uscat“ reprezinti una dintre interpretarile ter~ menului Arbre Solque, caruia i s-au mai atribuit sensurile de ,arbore solar“ (arbor solis), de ,arbore solitar® (arbre seul), ori de ,arbore al Ini Set (arbor Seth). Referindu-se la tara Marelui Han, Marco Polo scrisese: e¢ il y a un grandisme plain oi est l’Arbre Solque, que nous appelons LArbre Sec. De altminteri, raportat la o ridacina arabia, solque poate insemna ,vast, inalt, durabil“, iar un manu: seris englez arata ca este vorba nu de Arborele Uscat, ci de Arborele lui Set, acela pe care Set I-a obtinut dintr-o mladita luata din Pomul Cunoasterii, adici din Arborele "GEA. Bassermann, op. cit, pp. 33-36. 85central al paradisului terestru.! In acest context, arborele care ii confera celui care ajunge pana la el puterea si suve- ranitatea universala ne trimite, astfel, inca o data, la o traditie ce se revendica de la ,starea primordiala (sugerati de paradisul terestru). Totodata, atic duplicitatea arborelui solar si a celui lunar, cét si aspectul dublu de arbore al cunoasterii si de arbore al vietoriei ne trimit la sinteza celor doua puteri, inerenta stiri primordiale: sinteza care a precedat ulterioara separatie, feminizarea spiritualului i materializarea virilului. Aga cum se prezinta in asemenea flegende, legitura dintre arborele imperiului si arborele “central al paradisului este fireasca, data fiind mai sus sem- nalata relatie existenta intre orice manifestare autentica a Imperiului i starea primordial. Car priveste atributul puscat“, s-a mai spus: acest aspect al arborelui se refera Ia o perioada de decadensa care trebuie depasita. Aceasti semnificatie este limpede, de exemplu, in legenda potrivit cireia arborele va reinverzi atunci cind se vor ,intalni* preotul Ioan si Frederic. Cit priveste regatul preotului Ioan, acesta a servit, incu- siv din punct de vedere istoric, drept suport pentru ideea voalati a unei integrari a fortelor desfasurate sub sim- bolurile cavaleriei, Imperiului si cruciadelor. Intr-o trans- punere materialista, acest principe misterios i puternic din Orient, necrestin, dar prieten al erestinilor, a fost invocat spre a veni in ajutorul initiativei crestine in momente dintre cele mai tragice, pentru un rezultat victorios al razboiu- lui sfant.? Odata niruite aceste sperange, ajucorul nem, nifestindu-se in forma militard imaginaca in mod naiv gi negasindu-se modalitatile de a intelege cea ce stitea inda- ritul simbolului preotului Ioan si al ,ajutorului siu, 2 supraviequit doar legenda acestuia, ca element al diferitelor naragiuni, " Tbidem, p- 44. Textul din F-Zarncke, Der Priester Johannes... ed. cit, pp. 161 si urm.; (Mateo Polo), pp. 127-128. CBP. Hagen, op. cit, p. 124. 86 In acest sens, de folos ne va fi sa semnalim ciclul lui Ogier. fn traditia daneza, Ogier (sau Holger) e un cores- pondent al imparatului ghibelin care nu a murit niciodata: € un erow ascuns in adancul unui munte sau in partea subte- rani a castelului Kronburg, care ins va reaparea atunci cand pimdnturile sale vor avea nevoie de un salvator.! Saga lui Ogier prezinta evolutiile cele mai interesante pentru noi in ciclul lui Carol cel Mare, intrucat aici ea alatura intr-o unitate semnificativa diferitele motive pe care le-am iden- tificat pana in prezent. Ogier Danezul ni se infatigeaza ca find unul dintre paladinii lui Carol cel Mare care, dupa ce a fost in conflict cu imparatul, sfargeste prin a-si asuma siturile unui salvator al crestinatitii in momentul prime} dici extreme, precum gi pe cele ale unui cuceritor universal. El igi extinde puterea asupra intregului Orient si ajunge, asemenea lui Alexandru, pani la regatul preotului loan. Aici se afla cei doi arbori, lunar si solar, despre care am vazut ci sunt echivalenti cu arborele puterii universale din legenda Marelui Han? si cu arborele centrului, asociat cu starea primordiala (,paradiziaca*), Dar este foarte interesant faptul ca, aici, regatul preotului loan sfarseste prin a se identifica cu Avalonul, altiel spus cu centrul din traditia hiperbore-/ eana?, precum gi faptul ca se stabileste o relatie stransa intrel nbalsamul“ celor doi arbori si trecerea lui Ogier in forma celui dare ,traieste pururi* gi care ,intr-o zi se va intoarce*. VA, Bassermann, op. cit., p. 56. * De alefel, cei doi arbori ar putea fi pus cu dinastia lunara si dinastia solara, ai caror reprezentangi, potrivit povestii lui Kalki-Avarara, la care ne-am referit, n-ar fi mutit nicio- data, ci ar agtepta tocmai venirea lui Kalki pentru a se remanifesta eveniment care, intr-o alta forma, coincide cu cel conyinut, in saga medievala, in simbolul reinfloririi Atborelui Uscat. 5 fner-un mod indirect si mai voalat, acceagi relatie se regiseste in logenda italiana gin cea franceza a hui Guerrino sau Guérin, pentra faptal ca, aici, regatul preorului loan e considerat centra al cultului apolinie si solar (eroul ii gaseste aici pe preotii lui Apolo). Insa Apolo, precum se stie, este zeul hiperboreean al luminii, leggtura, de wemenea, 87