Allan Kardec GENEZACopyright © Kditura ANTET XX PR ‘Toate drepturie asupra a Press, orice reproducere inclusiv prin fotocopiere s stei edi apartin Editurii Aatet XX a unui fragment din aceasti. carte Wu microfilm este strict interzisi Redactor: Crenguta Nastase Tehnoredactare computer:7ata: Gabriela Chircea Coperta: Cristina Antoneseu ISBN 97 3-636-343-6 Tiparul a fost executat de tipografia ANTET XX PRESS, ipestii de Targ, Prahova Str, Max Heberlin nr. 677 tel 021/2231945, 021/2221245 Exnail: comenzif@antet.ro NOTA DESPRE ALLAN KARDEC Hippolyte [don Denizard Rivail, cunoscut publicului sub numele Kardec, este considerat fondatorul oficial al doctrinei ului Sau spititualismului, doctrina pe care o va promova Je si careia ia definit principille; ,Omul nu este com- pus numai din materie, existé in flinta sa un prineipi al andi legat de corpal tizic pe care il paraseste dup moarte, la fel cum im 0 haind veche, alunci cénd incarnarea prevent a luat sfarsit, Odata dezinearnati, mortii pot si comunice cu oamer direc, fie prin intermediut mediumilor, intro maniera vizibila sau iibili." (Cartea spiritelor) A fost un eminent pedagog, con: tribuind la dezvoltarea invatimantului francez, un spirit pozitivist, sliinlific, pina cénd a descoperit practica sedintelor de spit importati din America, in Kardec, nume pe care eredea ca 1a purtatintr-o viata anterioar pe vremea cind era druid, Prin intermediul diferitiior medium, Kardec primeste (ot felul de comunicari din partea spiritelor, de unde va incerea si construiascé un sistem doctrinar, pe eare il va yceasta epoca, ia pscudonimul de Allan expune in Cartea spiritelor, Cartea me jumilor si Cinei crt fu. damentale ale spiritismului, dar care poate 6 intalnit fragmentar si in paginile cintii de fata, traduse astizi. Pe piatra tomball de la ‘capataiul sau, in cimitirul Pére Lachaise din Paris, se poate citi: A te naste, a muri, a renaste si a evolua neincelat, aceasta este Legea”. Celebral astronom Camille Flammar nebru pe care La pronuntat la moartea lui Kardec, a afirmat ci .spiritismul este o stiinté sinu o religie*, dovada ca in epoca ideile si practica spiritismului eray un fenomen general, unanim mn, in discursul fu recunoscut. De altfel, in acea vreme, in Franta si pe bitrnal con: tinent, numeroase personalitatiartistice si stinttice erau cucerite de doctrina spiritista, printre ele numrandu se scritorit Toophile Gautier, Arthur Conan Doyle, comediograful Vietorien Sardou sau astronomul Camille Flaminarion, De notorietatea de care sa buct. au dedi siastizi, el este unul din cei rat Allan Kardec stau mirturie numeroasele elogi cat dea fungul vieti, dar si faptul c mai citi autor, in toata lumea peste 30 de milioane de exemplareALLAN KARDEC ale cartilor sale au fost vandute; in principalele orase ale Bra spre exemplu, exist cate o strada care poarli numele siu, me- tropola Sao Paulo avand chi cu numel? de Allan Kardee, dar si un colegiu cu acest nume, Din 2006, exist siun post de radio care poarti numele parintelui spiritismului, Frineipalele sale opere esoterice sunt urmitoarele: Cartea spiritelor, Cartea mediumilor, Evanghelia dupa spiritism, Ceral si ‘nfernul $i Geneva, Capitolul 1 DUMNEZEU Existenfa lui Dumnezeu Fiindea Dumnezeu este cauza primara a tuturor lucrurilor, punetul de la care au izvorat toate cite exista, axul pe care se spri- jina intreaga creatie, este aspectul cel mai de luat in considerare ‘pe lumea asia. Exista pr entar de a judeca 6 cau: ‘i efectele ei, chiar atunci pasare care zboara este atinsa de un glont, putem presupune vanator dibaci a ochit-o, chiar daca noi mu] vedem pe acesta. Nu este intotdeauna necesar si vedem un lucru, pentru a sti ca el exist, deci, putem ajunge la cunoasterea cauzelor observand ciectele, Un alt principiu, la fel de elementar, ajuns de m axioma, ne spune ca orice efect inteligent are la origine 0 cauza inteligenta Daca ne vom intreba cine nea mecanism ingenios, ce vom crede despre cel care ne-ar ras- punde c& mecanismul sa construit singur? Atunci cénd admiram 0 capodopera de arta sau industriala, ne géndim imediat ci este produsu! unui om de geniu, pentru cd numai 0 minte ar fi putut participa la conceperea ei; ne gandim totusi ca € pro- dusul unui om, intrucat stim ca acest lucru sta in puterea mintii omenesti si nimanui nui va da prin cap c este produsul unui idiot sau ignorant, sau, si mai putin, ca ar fi lucrarea unu produsul hazardulu. Recunoastem peste tot prezenta omului in Iueririle sale, istenta oamenilor antediluvieni nu se dovedeste doar prin des coperirea fosilelor acestora, ci si prin gasirea in siturile arheo- logice a obiectelor lucrate de ména omului: un fragment de vas, 0 piatra slefuité, o arma saw o cérmida arsé sunt suficiente pentru ale atesta existenta. Dupa gro 1ia sau pertectiunea obiectelor, putem sa ne dim seama de gradul de inteligenta si de evolutie al acelora care leau faurit. Daca, sa presupunem, wati afla intr-o fara, te constructorul unui aseme- uperioara6 ALLAN KARDEC locuita de silbatici si ati descoperi o statuie demni le un Fidias, ‘nu afi ezita sé spuneti cd silbaticii sunt incapabili sa sculpteze asa ceva si ca statuia trebuie sa fie opera une inteligente: superioare. i bine, aruncdndu-ne ochii imprejur peste operele faurite de natura, observand intelepciunea si armonia care salisluiese in toate, vom recunoaste ca nu este vreuna care sm cepasease chiar sicea mai luminata minte umana. De vreme ce omnl nu poate produce opere ale naturii, inseamna ca ele sunt produsul unei nieligente superioare umanititi, sau, ci exista efecte fir’ cauzal Fata de acest lucru, unii ar veni cu rationamentul urn ator: operele naturii sunt produsul fortelor materiale care actioneaza mecanic, in urma legii atractiei si respingerii; molectlele corpurilor se unese si se distrug in virtutea acestei legi. Planetele se formeaz si evolueazi conform acestei legi, fiecare dup’ felul ei; fiecare obiect este asemanator celui care La zamislit; crester 2a, inflorirea, Iructificarea, colorarea sunt subordonate cauzelor materiale; la fel se intampli si cu caldura, clectricitatea, lumina, umicitatea ete. La fel, in cazul animalelor. Astrele se formeaza in urma atractiei mo- leculare sii se mised pe orbit datoriti efectului gravitational Acesti reguilatitate mecanica a fortelor naturale nu are nevoie de cxistenta unei inteligente independente. Omul isi misc mainile cand vrea si cum vrea, dar cel care lear misca in aceeasi directie de la nastere la moarte ar fi un automat; or, fortele organice ale naturii sunt chiar automatisme. sunt adevirate; dar aceste forte sunt cfeete care trebuie sa aiba o cauza, si nimeni nu are pretentia ca cle ar constitui Divinitatea, Ele sunt materiale si inecanice, nu sunt inteligente prin ele insele, este adevarat; dar ele sunt puse in miscare, directionate si indreptate catre nevoile fiectrui lucru de catre o inteligenta care este non-umana, Distribuirea acestor forte este un eiect inteligent, care dezvaluie 0 cauza inteligenti. O pen- duli se misc cu regulatitate gi chiar in aceasta regulariiate const ulilitatea pendulei, Forta care o face si se miste este: materiala si deloc inteligenta, dar ce-ar fi fost aceasti penduli, daca mu ar fi cexistat o inteligenfa care si calculeze si combine folosirea acestei Jorte pentru a o face si mearga ,ceas"? Din faptul ca inteligenta nu se afla in interiorul pendulei si din faptul ci nu o vedem, putem oare sa ragem concluzia cd ea nu existi? O judecdm typi efectele Geneza 7 pe care le frovoaca. Existenta orologiului atesta existenta orolo- gicrului; ingeniozitatea mecanismului atesta inteligenta si cunos- tintele ceasornicarului. Atunci cind pendula va informeaz’ ce trebuie sa siti i vine oare cuiva in minte sé spuna: iata o pendula inteligenta? La fel se intimpla si cu mecanismul universului: Dumnezew nu se arata, dar se afirma prin operele sale. Existenta lui Dumine- zeu este un dat, nt numai prin revelatie, dar si prin evidenta materialé a lucrurilor. Popoarele salbatice nm au avut parte de revelatii, cu toate acestea credeau instinetiv in existenta unei pu- teri supra-omenesti; ei observau lucruri care erau deasupra mintii ‘oamenilor si credeau ca apartin unei fiinte superioare umanitatii Nu cumva sunt acestia mai logici decat cei care pretind ci lucru- tile s-au facut singure? Despre natura divind Nu ii este dat omului sa sondeze natura intimzi a Domnului. Pentru ad intelege pe Dumnezeu, ne lipseste acel simt care este primit doar odaté cu decantarea Spiritului. Dar, daci omul nu poate piitruade in intimitatea Esentei, ii poate cunoaste atributele necesare, cu ajutorul ratiunii, tragdnd anumite concluzii, Para cut noasterea aributelor lui Dumnezeu, omului iar fi imposibil sa in (eleagi opera creatie’; acesta este punctul de plecare al tuturor credintelor religioase si este de presupus si credem ca religiile s-au raticit in dogmele lor, dacd nu sau céléuzit dupa acest far. Reli ile care nu iau conferit atotputernicie Ini Dumnezeu sau imagi nat mai multi zei; cele care nu Lau inzestrat cu bundtatea absolut, siau croit z2i gelosi, colerici si vindicativi. Dumnezeu este inteligenta suprema si suverand. Inteligen- ta omului este marginité, intrucat el nu poate nici face, nici inte- lege tot ceca ce existi pe lume; inteligenta lui Dumnezeu, care cuprinde in‘initul, este la randu-i infinita. Dumnezeu este vesnic, adic el nu are nici inceput, nici sfarsit. Dac ar fi existat un inceput, ar fi insemnat ca nu a apirut «din neant, dar stim ca neantul find nimic, nu se putea naste nimic; sau ar fi putat fi creat de catre o Fiinti anterioara, si atunci aceasta fiintd ar fi fost Dumnezeu, Daca tam inventa lui Dumnezew un8 ALLAN KARDEC eput si un sfarsit, atunei trebuie si ne géndim la o flint pre- stent’ dupa el, si tot asa la infinit. Dumnezeu este imuabil. Daca ar fi fost supus schimbarilor, legile care guverncaza universul nu ar mai fi avut nici o stabilitate. Dumnezeu este imaterial, Natura sa difera de tot cea ce noi denumim materie; altfel nu ar mai fi imuabil, intrucat ar fi si el supus transformarilor materiei, Dumnezeu ne are o forma accesibila simturilor noastre, alt {el ar fi fost si el tot materie, Noi spunem adeseori: mana lui Dum- nezeu, ochiul lui Dumnezeu, gura Domnului, pentrs ca omul, necunoscndu-se decat pe sine, se ia drept termen de comparatie pentru tot ceea ce nu intelege. In imaginatia sa, Dumnezett a fost reprezentat ca un batrin eu barba alba, imbrécat intro roba, ima- gini ridicole; cle nu fac decat sa coboare Fiinta supremi la meschi- rele proportii ale umanitatii; de aici, ai imprumuta sentimente omenest, facfind din el un Domn furios si gelos, nu a mai fost decat un pas Dumnezeu este atotputernic, Daci nu ar fi detinut puterea suprema, ne-am fi putut imagina o fing mult mai puternicd decat él, si aga mai departe, pind ce am fi descoperit pe cineva care nu poate fi depasit in putere, iar acesta ar fi Dumnezeu. Dumnezeu este drept si bun, infelepeiunea providential a legilor divine se reveleaz in cele mai marunte dar iin cele mai nari lucruri, iar aceasta intelepciune nu ne permite st ne indoim nici de dreplatea, nici de bunitatea sa, Nestirgirea unei calitati clude posibilitatea cxistentei unei calititi contrare, eare ar mic- sora-o sau anulao. O fiinté vesnic bund nu ar putea si aiba nici micar un graunte de riutate, fa el cum 0 fiinta nesfirsit rea nu ar avea nici cel mai mic simbure de bunatate; la fel cum un obiect nu poate si fie negru absolut si sa aiba pete de alb, nu peate fi nici un alb desivarsit cu pete de negra, Dumnezeu nu poate fi, deci acelasi timp riu si bun, pentru cé atunci, neposednd vreuna aceste cali ccrurile ar fi supuse hazardulu s poate fi decat vesnic bun sau vesnic rau, dar, daca obs rele sale pline de intelepeiune si bunatate, va trebui si ajungem la conehizia ea, neputand fi in acelasi timp bun si ru, Dumnezeu trebuie si fie bunatatea absolut, Bundtatea abscluta implica in tli la modul absolut, nu poate fi Dumnezeu; toate 1u- Geneza 9 dreptatea absolut, cici, fie si intrun singur caz, san releritor la una din creaturile sale, daca Dumnezeu ar fi fost nedrept sau par- {ial drept, e. nu ar mai fi fost drept la modul absolut si, in conse- inta, nu ar mai fi fost bun, Dumnezeu este pertectiunea absoluta, Este imposibil sil concepi pe Dumnezeu in afara infinitului perfectiunilor sale, altfel nu am vorti de Dumnezeu, caci neam putea gandi atunci la 0 flinta care si aba ceca ce ti lipseste Domnului. Pentru ca nimeni si nud depiseasca, Domnul trebuie si fie vesnic in toate, Atribu- tele lui Dumnezeu fiind vesnice si infinite, mu sunt susceptibile nici de cres ere sau diminuare, fara a le anula statutul de vesnice, jar atunci Dumnezeu nu ar mai fi perfect. Daca fi anukim fie si cel ‘mai mic atribut, atunci nu mai putem vorbi de Dumnezeu, pentru ca ar putea exista o fiinta si mai perfecta. Dumnezeu este unic, Unicitatea Dommului este consecinta infinitului absolut al perfectiunilor sale. Un alt Dumnezeu nu. ar putea existe decat cu conditia sa fie la fel de vesnic in toate cel caci, daca intre acestia ar exista cea mai mica dife inferior altuia, subordonat puterii celuilalt, si n-ar mai fi Dumne- zeu, Daca fincare ar avea atributii speciale, unul ar face cea ce near face celilalt si atunci mu ar mai exista egalitate perfect intre cei intrucat nici unul, nici cclalalt nu ar dispune de suveranitate perfect’, Tocmai ignorarea acestui principiu al infinitului perfec- tiunii lui Damnezeu a dat nastere politeismului, cult al tuturor popoarelor primitive; ele au conferit divinitate tuturor puterilor care li Sau parut ca se afla deasupra lor; mai tarzia, ratiunea le-a condus catre contopirea acestor puteri in una singuri. Apoi, pe masura ce namenii au inteles esenta atributelor divine, ei au ¢ minat din simbolistica lor credin{ele care negan aceste lucruri Ca si. rezumam, Dumnezcu nu poate fi Dumnezeu decat cu nditia sa nu fie depasit de o alta fii; cic, fiinta care Lar depasi cu orice, o-ieat de putin, ar fi adevaratul Dumnezeu; de aceea Domnul trebuie si fie infinit in toate lucrurile, Doar astfel xi tenta lui Dumnezeu putind fi consiatati prin operele sale, fi putem deduce logic insusirile care caracter Dumnezeu este deci inteligenta supremd si suverand; este unic, etern, imuabil, imaterial, atotputernic, dreptatea si bundtatea absolute, infinit in toate perfectiunite sale, si nu poate fi alteumva, ent, unul ar fi10 ALLAN KARDEC Acesta este pivotul pe care se sustine edificiul universului; este farul ale cérui raze se propaga in intreg cosmosul, este singura a omului in cautarca adevarului; urmandu pe Domnul, iar daca totus greseste adesea este cé nu a urmat calea Domnului, Acesta este si criteriul infailibil al tuturor doctrinelor filoso- fice si religioase; pentru a le judeca, omul are o masura exact in aceste atribute ale lui Dumnezeu si poate spune cu certitudine ca orice teorie, orice principiu, dogma, credinfa sau practica care a fi in contradictie cu un singur alribut al Domnului, far a anula, ci doar cu intentia de a slabi, ei bine acestea nu pot descoperi vreodata adevarul. in filosofie, psihologie, moraki sau religie nu sunt adevarate decat ideile care nu se abat nici cu un milimetru de la Divinitate. Religia perlecti ar fi cea in care nici un act de cre- int nu se afl in opozitie cu aceste insusiri Providenfa diving Providenta este solicitudinea lui Dumnezeu pentru creatu- rile sale. Dumnezeu se afla pretutindeni, vede totul, stapaneste totul, chiar si cele mai mici lucruri; toate acestea constituie actiunea providentiala, «Dar cum Dumnezeu care este atat de mare, de puternic, de superior in toate, poate s4 cunoasci si cel mai infim detaliu, sa se preocupe de cele mai minuscule actiuni sau ganduri ale fiecdrui individ?» Aceasta este intrebarea pe care si pine increduhul, de unde el trage concluzia ca, admitind exis, tenta lui Dumnezeu, actiunea sa nu se poate intinde decat asupra legilor generale ale universului; ca universul functioneaza etern in. virtutea acestor legi la care se supune fiecare creatura in sfera. de activitate, fara a mai fi nevoie de ajutorul neincetat a! Provi dentei divine, In starea lor actual de inferioritate, oamenii nud pot intelege pe Dumnezeu decat cu mare greutate si, find marginiti si imitali, Sil reprezinta pe Domnul la fel de marginit si de limitat ca ei; il figureaza ca pe o fiinta circumscrisa, facdndu-si despre el o ima- gine a imaginii lor. Chiar picturile noastre care infitiseazi cu trisaturi omenesti propaga accasta eroare in rindul maselor, care venereazi mai mult forma, decat gindirea lui Dumnezeu., Pentru cei mai multi, Domnul este un suveran atotputernic, asezat pe un Geneza u tron inaccesibil, pierdut in imensitatea cerurilor si, pentru cultafile si perceptiile lor sunt marginite, ei nu-si inchipuie ca Dumnezeu poate si chiar intervine direct in cele mai marunte lueruri, in imposibilitatea in care se afl omul de a intelege esenta Divinititii, el nu-si poate face decat o idee aproximativa despre aceasta, cu ajutorul comparatiilor imperfecte, dar care pot cel putin siti arate posibilitatea care i se pare imposibila. Sa ne imagi- nam un fluid destul de subtil pentru a pitrunde toate corpurile; acesta, nefiind dotat cu inteligenta, actioneaz4 mecanic cu ajutorul fortelor materiale proprii; dar, daca ne imaginam ea acest fluid este inzestrat cu inteligent’, cu facultati perceptive si serzitive, el nu va mai actiona haotic, ci cu di t, cu vointd si libertate; el va vedlea, va asculta si va simti, Proprietatile fluidului perispiri- tual ne mai pot da o idee. EI nu este inteligent prin sine insusi, pentru ci e materie, dar el este vehicolul gandirii, senzatiilor si perceptiilor Spiritului, Fluidul perispiritual na reprezint gandirea Spiritului, ci agentul si intermediarul acestei gandiri: fiindca el este cel care transmite gindirea, este intrucdtva impregnat de aceasta si, in imposibilitatea noastra de ad izola, pare a face corp comun cu fluidul, la fel cum sunetul pare ca face corp comun cu aerul, in asa fe s Ait nu am putea si-] materializim cumva, La fel ‘cum putem afirma c& aerul devine sonor, noi am putea, luand efectul drept cauzi, si spunem cd fluidul devine inteligent. Daca Iucrurile stau la fel sau nu in cazul gaindirii lui Dum nezeu, adicé daca ea actioneaza direct sau prin intermediaral unui fluid, pentru a ne usura intelegerea, atunci si ne-o reprezentim sub forma conereti a unui fluid inteligent care umple universul infinit, care patrunde in toate compartimentele creatiet; intreaga natura este cufundata in acest fluid divin; or, in virtutea principit lui ca partile unui intreg sunt de aceeasi natura si au aceleasi pro- prietiti ca intregul, atunci fiecare atom al acestui fluid ar fi inzestrat cu gandire, cu atributele esentiale ale lui Dumnezeu, iar acest fluid intalnindu-se pretutindeni, totul se supune actiunii sale inteligente, prevederii si solicitudini sale. Orice finta, orieat de mica ar fica, va trebui sd fic impregnata cu acest fluid divin, Astfel, noi ne aflim in mod constant in prezenta divinitati; nici o activitate dea noastra, cat de mici ar fi ea, nu se poate sustrage controlului2 ALLAN KARDEC gindirea noastra se afl in permanen: contact cw gandirea divina si nu fara dreptate se spune c& Dumnezcu poate si citeasc’ pina in strafundul inimii fiecaruia. Noi suntem in el, ka fel cum el este in noi, spune lisus. Pentru ai intinde solicitudinea supra tuturor creaturilor sale, Dumnezeu mare nevoie deci sit mature cu privirea pamdntul din ceruri; rugaciunile noastre, pen- tru a fi auzite de el, nu au nevoie si strabat spatii imense, nici si fie urlate, cici, neincetat, gandurile noastre se repercuteazatin fiin {alui, el find in noi, Gandurile noastre seamana cu dangatele unui clopot care fac sa vibreze toti atomii din aerul inconjuritor. Departe de noi gandul de a1 materializa pe Dumnezeu; imaginea unui fluid inteligent universal nu este, evident, cecat 0 comparatie in stare de a ne face 0 ide mai exacta despre Domnul, decat acele picturi care-| reprezinta sub forma omeneascé; com paratia are drept scop si ne faca sé intelegem faptul ca Duninezeu se afl in toate si se ocupa de toate. Avem mereu sub ochii nostri un exemplu car ne poate da o idee despre modul in care actiunea Domnului se foate exercita supra celor mai mici atomi ai tuturor fiintelor, si despre ‘elul in care impresiile cele mai subtile ale sufletului ajung la el, Exemplul este extras dintro comunicare spiritisti a unei Entitéti, «Omul ste 0 microlume condusa de Spirit, al cirui principi diriat este corpul. in acest univers, corpul ar reprezenta 0 erzatie al carui Duh ar fi Dumnezeu (trebuie si infelegem ca nu e vorba aici decat de 0 aialogie si o identitate). Membrele corpului, diferitele or- gane care compun, muschii, nervii, articulatiile sunt tot atitea individualitati materiale, daca putem spune aga, localizate intrun Joc anume a corpului; chiar daca numérul partilor eare aleituiese corpul este mare sidivers, nimeni nu se mai indoieste de faptul ci ru se pot produce miscari ale membrelor sau nut se poate forma nici o impresie, fara ca Spiritul s@ nu stie despre acest Iucru. Exist senzatii diverse in mai multe locuri simultan’ Ei bine, Spi- ritul le resimte pe toate, le analizeaz4, ii stabileste fiecdreia cauza si locul de actiune, prin intermediul fluidului perispiritual, Un fe- nomen analog are loc intre creafie si Dumnezeu, Dumnezeu se aflé peste tot in natura, la fel cum spiritul se afla in to. corpul; toate elementele ereatiei sunt in raport constant eu el, la fel cum toate celulele corpului sunt in contact imediat cu fiinta spirituala; ma Geneza 3 exista deci nici o ratiune ca fenomene de acelasi ordin sé nu se produc in acelasi fel, si intr-un eaz, si in celalalt, Un membra se ‘misca; Spiritul il simte; 0 creatura gandeste; Dumnezeu stie acest lucru, Toate membrele sunt in miscare, diferitele organe incep vibreze; Spiritul resimte fiecare manifestare, o distinge si o locali- zeaza, Diferitele creati si creaturi se agita, gdndese, actioneaz’ in mod propriu, dar Dumnezeu stie tot ce se intimpla, ii distribuie fieciruia sarcina sa, Mai putem sa deducem din acest lueru solida- ritatea care exista intre materie si inteligenta, solidaritatea tuturor {iintelor unei lumi intre ele, solidaritatea (uturror lumilor si, in fine, a creatillor cu Creatorul lor» Daca intelegem efectul, am facut deja un pas inainte; de la set putem merge catre cauza, a cirei maretie 0 putem judeca dupa miretia efectului; dar esenta ei intima ne seapa, ca si cau producerii unei multimi de fenomene. Noi cunoastem efectele clectricitiii, ale cdldurii, luminii si gravitatici le putem calcula si tolusi ignorim natura intima a principiului care le produce. Este atunci o idee bund sé negim principiul divin, pentra faptul c& nud telegem? ‘Nu ne impiedica nimeni si credem ca principiul inteligentei suverane are un centru de actiune, un cdmin principal care duduie fra incetare, inundand universul cu efluviile sale si cu soarele I inti sale, Dar unde se giseste acest cimin, acest centru? Nimeni nu poate spune. Este probabil ca el si nu se afle intr-un punet fix, ci parcunge fara incetare spatille nelimitate. Daca simplele Spirite ‘au darul ubieuiti(ii, Dumnezeu trebuie si dispuna nelimitat de aceas- ta facultate, Fiinded Dumnezeu umple intreg universul, mai putem ‘si admitem cu tity de ipoteza faptul e& acest cimin radiant nu are nevole si se transporte, ci c& se formeazi oriunde, acolo unde prema considera cd este necesar, de aceea putem spune ci se alli pretutindeni si nicaieri. in fata acestor aspecte de nepatruns, fruntea noastra tre- buie si se plece cuprinsd de umilinta. Dumnezcu exista, nu ne pu- tem indoi de acest lucru; el este drept si bun, aceste atribute find esenta sa; solicitudinea sa se intinde pretutindeni; el nu ne poate vrea decat binele, de aceea trebuie si avem incredere in el. Tata esentialul, iar noi trebuie sa fim demu de el pentru a infelege4 ALLAN KARDEC Al vedea pe Dumnezeu Daca Dumnezeu se afl pretutindeni, de ce m-l vedem? {1 vom vedea dupa ce vom parasi aceasta lume? Acestea sun? intre- batile pe care ni le punem zi de zi. La prima este usor de rispuns; organele noastre materiale sunt limitate, improprii vederii unor anumite lucruri, fie ele materiale. Unele fluide seapa total priviri si instrumentelor noastre de analiza; cu toate acestea, nui ne in- doim de existenta lor. Observiim efectele ciumei, dar ru observim fluidul care transport maladia; vedem cum se migza corpurile sub influenta fortei gravitatiei, dar nu putem zari aceasté forti. Lucrurite de esenta spirituala nu pot fi percepute le organele materiale; doar cu ajutorul vederii spirituale putem zai Spiritele si lucrurile din lumea imaterialé; doar sufletul nostru il poate simti pe Dumnnezeu. Il va vedea sufletal pe Domnul imediat dup moar- te? Doar comunicarile cu entititile din lumea de dincolo ne pot spune lucrul acesta, Cu ajutorul lor am aflat c& vederea lui Dum- nnezeu este privilegiul sufletelor purificate, pe care nu raulte suflete lau, O comparatie obisnuita ne va tace si infelegem lucrul acesta. Cetcare se afl intr-o vale adincé, scufundat intr-o ceet deas, nu poate vedea soarele, dar, zarind lumina difuz’, intuieste prezenta soarelui. Daca ured pe munte, pe masura ce suie, ceala se risi- peste, lumina devine din ce in ce mai puternica, dar tot nu vede soarele. De abia dupa ce a ajuns in varf, acolo unde azrul este ra refiat si pur, il poate zari in toata splendoarea lui, La fel se inkampla si cu sufletul. Invelisul perispiritual, cu toate ca este inviaitil si de neatins pentru noi, reprezinta pentru suflet inca 0 riatere prea grosiera,ca si realizeze anumite perceplii. Aceasta mcterieinvelis se spiritualizeaza pe misura ce sufletul se inalté in moralitate. Im perfectiunile sufletului sunt precum ceturile de pe munte care ob- veilerea; fiecare imperfectiune de care se dezbari este 0 sarcina indeplinita, dar de abia dupa ce sufletul sa epurat complet se poate bucura de plenitudinea facultatilor sale Dumnezeu, find esenta divin’ prin excelent’, nu poate fi perceput in toata splendoarea decat de Fiintele care at. ajuns in cel imai inalt siadia dle lematerializare. Daci Spiritele imperfecte nu il vad, nut inseama ca ar fi mai departe de el decat ale fiinty; ca si acestea, ca toate fiintele din natura, ele sunt cufundate in flaidul divin, la fel cum noi suntem inundati de lumina, Doar imperfectiunea Geneza Is Jor il ascund pe Dommul vederii lor; atunei cand ceata se va risipi, il vor vedea in toala splendoarea sa; iar pentru acest lucru nu este nevoie nici si urce undeva, nici si caute in abisurile infinitului; vederea spirituala find de acum debarasati de cata- racta moral care o incetosa, aceste filnte il vor vedea pe Dumne- zeu oriunde sar afla, chiar si pe pamant, cici el se aflé in toate. Spiritul nu se epureazi decat in timp, iar diferitele incarniri sunt alambicul in fundul cdrora se adund impurititile. Parasindusi inveligul trapese, sufletul ntt se dezbara ins& total de imperiec i; de ac2ea unele suflete nu-l vad pe Dumnezeu dupa moarte, mai mult decat lau vizzut in viata; dar, pe masura ce se purifici, vor avea o mai mare intuilie a divinititii; daca ned vor vedea inca il vor putea intelege mai bine, iar lumina va fi mai putin difuz’, Atunei cdnd, in cacrul unei sedlinte spiritiste, Spiritele spun ea Dumnezeu le interzice si rispunda la vreo intrebare, acest lucru nu se intam- pla finde Dumnezeu le apare sau le vorbeste pentru ale prescrie sau interzice cutare si cutare lucru; dar ele il simt, primese din partea lui efluviile gandiri sale, la fel cum se intampli itele care ne inconjoara cu fluidul lor, cu toate c& noi nu le vedem, Nici tun om ntl poate vedea pe Dumnezeu cu ochii fizicl. Daca aceasta favoare lea fost acordati unora, nu sa intamplat decat in stare de cextaz, atunci cind sufletul este atat de desprins de legaturile eu lu- mea fizica. Un asemenca privilegiu, insa, nu le este acordat decat sufletelor d2 eliti, care se incarneaza pentru o misiune anumita si ‘nu pentru expiere. Dar, cum Spiritele superioare stralucesc puter- nic, se prea poate ca finfele mal patin evoluate, incarnate sau dezin- carnate, si creada ci kau vizut pe insusi Dumnezeu in persoana. De multe ori se intampla s4 confunclam un ministru cu regele sit Dar sub ce forma se arat Dumnezeu cclor care sunt demni de acest hicru? Sub o forma oarecare, sub forma umand, sau ca un cimin ce rispdndeste lumina? Limbajul uman este incapabil s: descrie aceste aparitii, pentru ca nu exist’ nici un termen de com- paratie care ne poate da o idee; suntem ca niste orbi pe care incer facem si infeleaga cum arati lumina soarelui. Vocabularul nostru se mangineste la nevoile si la ideile noastre; celal silbaticilor nu ar sti si deserie minus tick; cel al popoarelor civilizate este la fel de incapabil sa descrie splendorile cerului, inteligenta noastra este prea marginita pentru a Te intele- ge, iar vederea noastr prea slibiti ar fi orbit de aceste splendoriCapitolul 11 BINELE $I RAUL Sursa binelui gi a réului Dumnezeu fiind principiul tuturor lucrarilor, iar acest prin- cipiu insemnand intreaga intelepeiune, bunatate si dreptate. tot ce rezulta trebuie si participe la atributele Domnului, caci cvea ce este intelept, drept si bun absolut mu poate produce nimi nal, rau si nedrept. Raul pe care observam noi nu poate, deci, sa aiba radacini in fiinta lui Dumnezeu, Daca acest rit era una din atributile unei fiinte denumite Ahriman sau Satan, atunci din dowd una: ori aceasti fiinta ar fi egal Domnului, la fel de puternica si de eterna ca el, ori ar fi inferioaré Domnului. in primul caz, ar exista doua puteri rivale, luptandu-se fara incetare, fiecare incercind sa desfaca cea fieut cealalti, contracarandu-se reciproc. Accasta ipotezd este ins inconciliabila cu unitatea de structura care se observa in aicatuirea universului. in al doilea caz, aceasti flint inferioara lui Dumnezeu iar fi subordonata Wi; nepeiind fi vesnica, ar insemina cia avut un inceput; daca a fost creata, lucru nu Lar fi pulut face decét Domnul care, asttel, ar fi fost creatorul Spiritului réului, ceea ce ar insemna negarea bundtatii absolute! Cu toate acestea, sul existi si are 0 cauzi. Relcle de tot s0 ial, fizice sau morale, care hiituiesc umanitatea se impart in doud categorii distincte: sunt rele pe care om! le poate evita sirele care sunt independente de vointa omului. Printre acestea dir. urma, amintim flagelurile naturale, Omul, a carui posibilititi sunt limitate, nu poate nici pricepe, nici privi in ansamblu gandirea Creatoruluis el judeca lucrerile din punetul de vedere al personalitatii sale, a intereselor gi a conven- {iilor pe care si Je-a stabilit, si care nu fac parte din ordinea natura 1a, de aceea el vede ceva rau si nedrept in anumite Iucruri pe care Je-ar considera bune si drepte, dacé le-ar cunoaste cauza, scopul rezultatul definitiv. Daca ar ciuta ratiunea si ulilitatea flecdrui Gi Comal si ntcrnal in vigioneo spntsilor, eap. X, Demonii Geneza 7 jucra, ar rec noaste cA toate poar'té amprenta intelepciunit infinite si ar pleca fruntea in fata acestei intelepciuni, chiar si pentru hy crurile pe care nu le infelege. Omul a fost inzestrat cu 0 inteligen- ti care poate anula sau micar atenua efectele tuturor catastrofelor naturale; cu cat evolueazd in cunostinte si in gradul de civilizafie, cu atat aceste catastrofe sunt mai putin dezastruoase pentr el; cu © organizare sociala inteleaptd si prevazitoare, el ar putea si neutralizeze consecintele, atunci cnd catastrofele nu pot fi evitate in totalitate, De aceea, in cazul acestor calastrofe care igi au utili tatea lor in crdinea general a naturii si pe viitor, dar care produc tragedii in prezent, Dumnezeu ba fnzrstrat pe om cu puterea si tnijloacele de a le paraliza sau diminua efectele, Astfel omul igic- 4 locurile insalubre, neutralizeazA miasmele pestilentiale, fertilizeazé solurile necultivabile ste lo- cuinte mult mai salubre si mai solide pentru a rezista la furtuni si se pune Ja aclipost de intemperii; astfel, incetincet, nevoia ba ficut siinventeze stiintele exacte, cu ajutorul carora amelioreaza condi fille de trai pe tot globul si isi construieste bundstarca. Omul, trebuind si progreseze, relele la care este expus sunt un stimu- lent pentru oxercitiul inteligentei sale, pentru dezvoltarea capaci- tatilor fizice si morale, incitandw la gasirea de mijloace pentru a face fata urmarilor unor dezastre naturale. Daca n-ar 1i trebuit si teama de nimic, nu ar fi existat vreo necesitate care sil in- demne sa evolueze, spiritul sau sar i inglodat in inactivitate, nu ar fi inventat si descoperit nimic. Suferinta este resortul cares impin- ge pe om pe calea progresului, Dar relele cele mai numeruase sunt cele pe care omul si le creeaza prin vieiile sale, care provin din orgoliu, egoism, ambitie si cupiditate, din excesul pe care-| face in tot cea ce intreprinde; aici este cauza rizboaielor si calamita tilor la care se ajunge, a disensiunilor, nedreptatilor, oprimarit celui slab de catre cel puternic, cauza multor maladi Dumaezeu a stabilit legi pline de intelepciune, care nu au alt Scop decat binele general; omul are in interiorul finfei sale tot cea ce trebuie pentru a le urma, drumul situ este trasat de con- stiinta sa, legea divind se afla incrusta |. Mai mult, Dumnezeu fi reaminteste de aceste legi prin profetii prin toate Spiritele incarnate care au misiunea de a indruma, mo raliza si preschimba in bine. Daca omul sar conforma cu18 ALLAN KARDEC scrupulozitate legilor divine, el ar evita relele cele mai crancene si ar trai in pace si fericire pe pimant. Daca nu o face, in virtutea libe- rului arbitru, va suferi consecinfele, Dar Domnul, in bundtateai infiniti, a ascuns leacul in spatele relelor, adicd din rit poate siri binele, Vine un moment end excesul de rau moral devine intolerabil i lind in- vitat de experientele proprii, este impins sé giseascé un remedit in bine, tot cu ajutorul liberului arbitru, Atunci cénd o ia pe un drum mai bun, o face cu ajutorul propriei vointe si pentru c: dat seama de greselile pe care le-a facut, Necesitatea este, dec cea care! constringe sisi schimbe modul de comportament pen- tru a fi fericit, la fel cum aceeasi necesitate La constrans si-si im- bunatiteascé nivelul de tra Putem si spunem ci raul inseamna absenta bine, la fel cum frigul inseamn’ absenta cildurii, Nici riul nu este un atribut distinct, a fel cum frigul nu este un fluid special; unul reprezinta negativul celuilalt. Acolo unde nu existé binele, exista cu necest- tate riul; @ nu face riu inseamna a incepe deja si faci binele. Dumnezeu nu doreste decat bincle, riul vine doar de la om. Daca ar fi existat in intcriorul ereaticio fiinta predispusa la ru, nimeni nu ar fi putut so evite; dar omul, avnd cauza rdului in sine, dispu- nnd in acelasi timp si de liberul arbitru si de legile divine drept caliuza, il poate evita cind doreste. Pentru a intelege, sa oferim J face pe om si simtii nevoia unei schimbay un exemplu comparativ. Un proprielar de teren stie ci la marginea iu exist un loc pe -ampului s iculos unde ar putea mu denta cel care se aventureazzi pe acolo. Ce face el pentru a prevent accidentele? El amplaseaza un panou, prin care ne avertizeaz despre pericol, lata legea intelepeiunii si a prevederii, Daca, in ciuda acestai avertisment, vreun ins imprudent nu tine cont de el si face pasul fatal, cui se poate reprosa gestul decat lui insui? La fel se intampli cu orice rau, omul Lar putea evita daca ar fiatent receptiv la legile divine. Dumnezeu, de pild, a pus o cenzura in calea satisfacerii nevoilor; omal este avertizat de satietate; daca trece de aceasti bariera, o face constient. Bolile, infirmitifile sau noartea care pot surveni sunt rezultatul nesibuintei sala, si mt sunt cauzate de Dumnezeu, Riul find rezultatul imperfectiunilor omului, iar omul find ereat de Dumnezeu, atunci Domnal, vom au ace Geneza 9 zice, daca nua creat riul, atunci este radacina cauzei raului, cici, daca Lar fi ficut pe om perfect, raul nu ar mai fi existat, Daca omul ar fi fost zamislit perfect, sar fi indreptat numai spre bine, ori, in virtutea liberului sau arbitru, cl nu este orientat nici spre bine, nici spre ru, Dumnezeu a dorit ca el si se supund legii progresului, iar acest progres si fie fructul propriei sale munci, al meritelor sale, Ia fel cum el poarti responsabilitatea riului facut din vointa propric. Problema care se pune este de a sti care este sursa aces- tei inclinafii citre rau a omului Daca analizim toate pasiunile gi chiar toate vi dea cé ele isi au ridacina in instinctul de conservare. Acest in- stinct esie extrem de dezvoltat la animale si la fiintele primitive care se apropie cel mai tare de animalitate. La acestia domina stinctul, pentru ca nu existi o contragreutate & simtului moral; sst gen de fiinte nu sunt ined apte pentru viata intelectuala. Dim- inctul skibeste pe masura ce inteligenta se dezvolta, intrucat aceasta domina in fata materiei, Destinul fiintci este viata spirituala, dar in primele faze ale existentei spirituale nu are decat tisficut, iar, pentru acest scop, exercitarea 6 necesitate pentru conservarea speciei si a indivizilor, vorbind din punct de vedere strict material. Dar, odata aceasti perioadi depisiti, fiinta are alte nevoi, la inceput semi- morale si semi-materiale, apoi in exclusivitate morale. De abia tune’ Spiritul domind materia; daca se scutura de jugul ei, el evo- le, vom ve- nevoi materiale de ate din drum, ris- cdnd sa devina o bruta. in aceasta situatie, ceea ce constituia odi- nioara un bine, intrucat era o necesitate a naturii sale, devine un riu, nu numai pentru ci nu mai este o necesitate, ci pentru ca acest fapt devine daunator spiritualizari fintei, Ceea ce reprezint calitti la copil, se transforma in defecte la omul adult. Astfel raul este relat, iar responsabilitatea este proportional cu gradul de evolutie. Toate pasiunile au deci utilitatea lor providentiala; fara acestea, Dumnezeu ar fi creat ceva (launator si inutil. Abuzul este sursa raului, iar omul abuzeazi deseori in virtutea liberului sau arbitru, Mai tarziu, luminat fiind de propriul interes, poate alege liber intre bine si rau. dimpotri2” ALLAN KARD Instinctul si Inteligenta Care este diferenta dintre instinct si inteligenté? Unde sfiryeste unul si unde incepe cealalta? Este instinctul o inte'igentit rudimentard, sau o facultate distincta, un atribut exclusiv al materiei? Instinctul este forta ascunsa care incita fiintele organice la cte spontane si involuntare, in vederea conservaril lor. In actele instinctive nu exista nici gandire, nici premeditare. Prin instinct, planta cauté aerul, se intoarce spre lumina, isi indreapta rid nile spre apa si pamant fertil; datorita instinctului floarea se deschide se inchide, dupa nevoi; cele caaratoare se incolicese in jurul crengilor sau aracilor, Prin instinct, animalele sunt avertizate cu privire la ce le este folositor san danunator, migreaz in funct ie de anotimpuri, spre {ari cu clima propice; isi construiese cuiburi si adaposturi pentru progenituri, fara lectii prealabile, cu mai multa saul mai putina abilitate, in functie de specie, sau fiturese eapeane pentru prazile eu care se vor hrani; din instinet, ii folosescarmele ofensive sau defensive cu care le-a inzestrat natura, Reproducerea inseamni instinet sexual, instinctual mama isi ocrotssle puii, care se cuibirese la sénul ei. La om, instinetul este predominant la inceputul vietii; din instinct copilul face primele raigcari, apuca hrana, plange pentru asi manifesta dorintele, imité sunetele vocii, incearca sa vorbeasca si si mearga. Chiar si la omul aduk, uncle actiuni sunt instinctive, cum ar fi miscarile spontare pentru a se feri de un pericol, pentru asi mengine echitibrul; tsi adapter deschiderea pleoapelor pentru a se feri de Iumin?, isi deschide masinal gura pentru a respira ete. Inteligenta se manifesti prin acte voluntare, gandite, pre- meditate, combinate, in functie de oportunitati si circumstante. Este, incontestabil, un atribut al spiritului omenese. Orice act masinal este instinctiv, cel care denota gandire, deliberare sau premeditare este un act intelligent; primul este facut in mod liber, celalalt nu. Instinctul este o calauaa sigura, care nu ingeali niciodati; inteligenta ne ingeal uneori, Daca actul in- stinctiv nu are caracterul unui act inteligent, manifesti totusi 0 cauza inteligenté, previzitoare, Daca admitem fapbal cd irstinctul are izvorul in materie, atunci trebuie s& admitem si faptal ca Geneza 21 material este inteligenti, poate chiar mai inteligenti si mai prevatzitoare decat spiritul, intrucat instinctul nu se ingeaki nicio- dati, pe cind inteligenta da, Dat, daca este si consideram ins tul ca fiind o inteligengé rudimentar’, cum se face ci acesta este, in anumite cazuri, superior inteligentei rationale? C’ ne dat posibi- litatea si indeplinim anumite lucruri pe care inteligenta nu lear putea face? Daca este insusirea unui principiul spiritual special, ce se intampla cu acest principiu? Dac’ instinctul se stinge, atunci acest principiu va dispirea? Daca animalele nu sunt inzestrate tinct, atunci viitorul lor este fara iesire; suferintele lor nu vor avea nici o compensafie; acest ucru nu ar fi conform cu dreptatea si bunatatea Domnului, Conform anor alte instinctul siinteligenta ar deriva din unul J prineipiu ajuns la un anumit grad de dezvoltare, acest principiu, care la inceput nu avea decat calitatile instinctului, ar fi suferit o transformare din cauza liberei inteligente, Daca lucrurile ar fi stat asa, pentru omul inteligent care siar pierde ratiunea si nar mai fi cilauzit decat de inteligenta sar reintoarce la stadiul primitiv si, atunci cdnd star redobindi raliunea, instinetul ar redeveni inteligenta, un proces alternativ care nu poate fi admisibil. De altfe, intélnim adescori in acceasi actiune prezenta simultanit a inteligentei sia instinctului, in timpul mersului, de pilda, miscarea picioarelor este instinctiva; omull pune un picior in fata celuilalt in mod masinal, fara si se gdndeased, dar atunci cand vrea si-gi incetineasca saut accelereze mersul, si ridice un picior pentru a evita un obstacol, existi calcul, combinatii mentale, premeditare. Impulsul involun: tar al migcirii reprezinta actul instinctiy, in timp ce direetia caleu: lati a migcarii este actul inteligent, Carnasieral este impins de instinct si se hraneased cu carnea altor animale, dar precaufiile pe care si le ia si care variaza in funetie de circumstante, pentru a in: sfiica prada, reprezinta acte de inteligenta. O alta ipotezi care se alitura ideii de unitate a principiului, reiese din caracterul de previziune al instinctului, find in consens cu ceea ce ne inval’ Spiritismul cu privire la raporturile dintre lumea spirituala si cea fizica, Se stic astizi ca Spiritele dezincarnate au misiunea de a ve- ghea asupra oamenilor, protejandiri si ciliuzindwi; oamenii sunt22 ALLAN KARDEC inconjurati de fluidul magnetic al acestor Spirite, actiondind adese- ori intr-un mod inconstient, sub actiunea acestui {uid al Spititelor. Mai cunoastem faptul ca instinctul, care produce si el acte incon- stiente, este predominant in cazul copiilor si, in general, la aculfi inzestrati cu mai putin’ ratiune. Or, conform acestei ipoteze, in- stinctul nu ar fi nici un atribut al sufletului, nici unul al materiei; el ‘nu ar apartine fiinfei vi, ci ar i doar un efect al actiunii directe a protectorilor invizibili care ar suplini astfel imperfectiunile inteli- gentei, provocdnd ef insist aceste acte inconstiente, recesare con- servarii fiintei. Drept comparatie, si ne amintim de hamurile in care este tinut copilul care invata si meanga. Dar, pe masurace fi scoatem hamurile copilului care a invitat si mearga, Spiritele pro- tectoare le las initiativa protejatilor lor, pe masura ce acestia se pot ciliuzi singuri, ajutati de propria inteligenta Astfel instinctul, departe de a fi produsul unei inteligente rudimentare si incomplete, ar fi produstl unei inteligente straine aflata in plenitudinea fortelor sale; o inteligenta protectoare, supli nind fie o inteligenta prea crud’, pe care o indeammna sa faca pentru binele siu acte inconstiente, fie o inteligent? matura, dar aflati momentan in incapacitatea de asi exercita capacititile men- tale, dupa cum aceste lucruri li se intdmpla copiilor sau adultitor afla{i intro stare de idiotie sau de afectiune mentala. invatatura popular spune ca existi un Dumnezeu pentru copii, nebuni si befivi, iar acest proverb este mai adevirat decat ne ir chipuirs noi; acest Dummnezeu nu e altul decat un Spirit protector care vegheazi asupra fiintei incapabile si se protejeze cu ajutorul propriei sale rafiuni, Putem duce, insd, lucrurile si mai departe, aceasti teorie oricat de rationala ar fi ea, nu rezolva totusi intreaga problematic’. Daca observim efectele instinctului, remarcém mai intdi unitatea de vedere side ansamblu, o siguranti a rezultatelor cbfinute, care ‘nu mai existi de indati ce instinctul este inlocuit d> inteligenta; mai mult, in adaptabilitatea perfecti si constant a ficultitilor in- stinctive la nevoile speciei, recunoastem o profunda intelepciune. Aceasta unitate de pireri nu ar exista fara unitatea de gandite, iar unitatea de gindire este incompaibili cu diversitatea aptitudinilor individuale; ea singurd poate produce acest ansamblu atit de ar- monios care exista de la inceputurile lumii si in toate zonele, cu 0 Genera 23 regularitate si precizie matematice, fird si dea vreodati gres. Uniformitat»a in rezultatele obtinute de facultiile instinctive este un fapt carzeteristic ce implica cu necesitate unitatea de cauzé: «dai aceasti cauzi era inerenta fiecarei individualititi, ar fi fost tot atitea varie de instincte cati indivizi existi, in regnul vegetal sau in cel arimal. Un efect general, uniform si constant, trebuie si aiba o cauzi generali, uniforma si constant; un efect care face dovada intelepciunii si prevederii trebuie si aibi 0 cauzi inte- Jeapta si previzatoare. Or, o asemenea cauz, fiind in mod necesar inteligenté, nu are cum sa fie exclusiv materiala, Negisind in creaturile ircarnate sau dezincarnate calitatile necesare pentru a produce un asemenea efect, trebuie sa ne indreptim privirile in sus, adica spre chiar Creatorul nostru, Daca ne amintim de expli- catiile date despre actiunea providentiala, da aginam toate fiintele patranse de fluidul divin si inteligent, atunci vom intelege aceasti intelepciune previzitoare, cat si unitatea de gindire care guverneaza toate actele instinctive, pentru binele fiecarui individ. Aceasta solicitudine este cu atét mai activa, cu cat individual dis- pune de mai putine resurse si de mai putina inteligenta; de aceea ea este mai nare si mai absolut la animale sila fiintele inferioare, decat la oameni. Conform acestei teorii, instinctul este intotdea- una o céliuza sigura. Instinctul matern, cel mai nobil dintre toate, pe care materialismul il coboara la nivelul fortelor de atractie ma- teriale, se regseste astfel inaltat si imnobilat. In virtutea con felor sale, ru trebuia ca acesta ei fie Kisat la nivelul capriciilor inteligentci sau liberului arbitru. Prin instinetul matern, Dumne- zeu in perscana vegheaz asupra creaturilor care se nasc. Aceastit teorie nu anuleaza rolul Spiritelor protectoare, al earor ajutor este un fapt dovedit de ctre experienti; dar trebuie si remarcim c& actiunea acestora este individualé, ca ea se modifica in functie de calititile protectorului si ale protejatului, si cd nu are nicidecum uniformitatea si generalitatea instinctului, Dumnezeu, in intelep- ciunea sa, fi calauzeste chiar el pe cei orbi, dar incredinteaza inte ligentetor libere grija de 24 conduce pe clarvazatori, pentru a lasa fiecaruia responsabilitatea actelor proprii. Misiunea spiritelor pro- tectoare est2 0 datorie pe care acestea o accept in mod voluntar, find pentru ele un mijloc de evolutie, in functie de modul in care se achiti de aceasta datorie,24 ALLAN KARDI Toate aceste moduri de a intelege instincuul sunt ipotetice si niciuna nu are un caracter absolut de autenticitate, pentru a fi oferita ca solutie definitiva. intr-o zi, problema va fi cu siguranta rezolvata, atunci cAnd vom alatura toate elementele care astizi lipsesc; pana atunci, suntem nevoiti si supunem diversele pireri judecati si logicii noastre sis asteptam sa se fac’ lumina; solufia care se va apropia cel mai tare de adevar va fi, cu necesitate, cea care corespunde cel mai bine atributelor divinitatii, adied bund- tatea si dreptatea absolute. Instinctul find célauza, iar pasiunile ‘motorul care anima sufletul in perioada de dezvoltare, ele se pot adesca confunda prin efectele care le produc. Totusi, intre aceste doua principii existi diferente pe care trebuie sé le avem in ve- dere. Instinctul este o caléuza sigur’, intotdeauna bund; la un mo- ment dat, el poate deveni inutil, dar niciodata dauniitor; el slabeste atunci cdnd inteligenfa ineepe sa predomine. Pasiunile, in primi ani de evolutie a sufletului, au ceva in comun cu instinctul, intr cat fiinfele sunt animate de o forta la fel de inconstienta. Ele nase in general nevoi omenesti si apartin in mai mare masurai organis mului decit instinetele. Ceea ce le distinge totusi de instinct este faptul ci sunt individuale si nu produc efecte generale si unifor me; dimpotriva, pasiunile variazi in intensitate si natura, in functie de fiecare individ, Pasiunile sunt utile, sunt un stimulent, pana la dezvoltarca simtului moral care, dintr-o fiinta pasiva, construieste © fiinta rational; in acest moment, pasiunile nu numai ci devin inatile, dar si déundtoare pentru evolutia spiritului, intrueat ii in- tarzic dematerializarea; pasiunile slabese odath cu dezvoliarea ratiunii, Omul care mu actioneazi decat din instinct ar putea fi un ‘om bun, dar inteligenta sa ar lisa de dorit; ar fi ca un copil care nu ja dat jos hamurile si nu stie sé se serveasca de membrele pro- pri, Cel care nusi stipdneste pasiunile poate fi foarte inteligent, dar, in acelasi timp, si foarte riu, Instinctul se anihileaza de la sine, pasiunile nu se imblanzesc decat printr-un efort al vointei. Cum se distrug fiinfele vii unele pe altele Distrugerea reciproci a fiintelor vi este una din legile na- turale care, la o prima vedere, nut pare a se impaica cu bunatatea lui Dumnezeu, Ne intrebam adescori de ce trebuie sine distru- gem unii pe alti, pentru a ne hai unii cu alii, Pentru cel cere nu Geneza 25 vede in jur decat materie, care se mangineste numai la viata de zi cu 2\, acest lucru ar parea o imperfectiune a operei divine. in general oamenii judeca perfectiunea Domnului din punetul lor de vedere; propria lor judecaté este mdasura intelepciunii divine, iar menii cred ca Dumnezeu nu ar reusi si faci ceva mai bun decat fac oamenii insisi. Ingustimea vederii nu le permite oamenilor sa judece ansamblul, ci nu pot infelege ci un bine real poate iesi dintr-un riu aparent. Cunoasterea principiului spiritual, conside- rat fn adevarata sa esenti, cat sia mari legi a unitifii care consti tuie armonia create, fi poate oferi omului cheia acestui mister, fi poate arta intelepciunea providentiala si armonia chiar acolo unde el nu vedea decat 0 anomalie si o contradictie. Adevirata viata a animalului sia omului nu se petrece in invelisul corporal sau in deprinderi, ci in principiul inteligent care preexisti si su prav eluieste corpului, Acest prineipiu are nevoie de corp pentru a sc dezvolta, prin lucrarea ce trebuie si 0 indeplineasc’ asupra materiei brute; corpul se uzeaza in timpul acestei lucrari, dar spi ritul nu; dimpotriva, de fiecare data spiritul se arati a fi mai lucid, mai puternic si mai capabil. Ce mai conteazi atunci cd spiritul schimba invelis dupa invelis ! El nu este mai putin spirit; ar fi ca si {iva schimba de o sutd de ori deprinderile intr-an an; {mu inseamna ci nu mai este acclasi om, Prin distrugerea neincetat’, Dummnezeu doreste sii invete pe oameni ci trebuie sa acorde putina importanta invelisului ma- terial, risddind in ei ideea vietii spirituale, facdnd s-0 doreasca drept ocompensatie meritorie, Dar, vom spune noi, nu putea Dumnezeu si ajangé la acelasi rezultat si prin alte mijloace, fard a le constriinge pe firntele vii sa se distruga intre ele? Daca opera sa este patrun de intelepciunea suprema, atunci trebuie si presupunem ca aceca: ntelepciune nu poate face rabat in cazul de fag; daca noi nu in- {elegem lucrul acesta, atunci trebuie sil punem pe seama insu- ficie tei noastre evolutii. Cu toate acestea, vom descoperi ratiunea acestui lucru, Iuand ca busoli urmitorul principiu: Dumnezeu trebitie sa fie drept si intelept la modul absolut; si cautim dee’ in toata dreptatea si intelepciunea sa adevarul si s4 ne inclinim in teain ne depaseste inteleger O prima utilitate a acestei distrugeri, pur fizica, este accas- ta: corputile organice supraviefuiese doar cu ajutorul materiei26 ALLAN KARDEC organice, care contine clementele nutritive necesare cresterii, Cor- purile, instrumente de actiune ae principiului inteligent, avind mereu nevoie de a fi innoite, Providenta le asigur autointreti- nerea reciproca; de accea fiintele se hrinesc uncle cu altele; insi, atunci cand corpul se hraneste cu alt corp, Spiritul nu este nici aneantizat, nici alterat, nu este decat dezbricat de invelisul sau material?, Mai exista si alte consi‘leratii morale de un ordin mult ‘mai inalt. Evolutia sprituala are nevoie de Iupta, doar astfel putind asi cali si dobandi calititi superioare. Cel care atacd pentru hrand si cel care se apa pentru asi pastra viafa trebuie si dea dovada de siretenie si inteligenti, sporincwsi prin aceste demersuri forta intelectual. Unul din doi moare, dar ce-a cAstigat in realitate cel pulernic si indeménatic in fata celui slab? Poate doar invelisul de carne, nu si altceva; Spiritul, care nu moare, va gasi un altul, sie inclocuiasci. Pentru fiinfele inferioare sau pentru cei care nu dispun de simt moral, lupta nar avea alt scop decat satisiacerea ‘unui scop material, or, cea mai imperioasa nevoie este cea a hra- nei, acestia se lupt deci doar pent-u a trai, pentru a lia sau a agra © prada, intrucat nu sunt stimulati de un scop mai inalt. In aceast prima etapa, sufletul se formeazi si se pregiteste pentru a in- trunta viata, La oameni, exista 0 perioada de tranzitie ce abia se distinge de cea a fiarelor; in primii ani, domind instinctul animal, jar lupta are drept scop satisfacerea nevoilor fizice; mai tarziu, instinctul animal si sentimentul moral se echilibreaza: atunci omul se lupté nu numai pentru a se hréni, ci pentru asi satisface ambi- file, orgotiul, nevoia de a domina; si pentru aceste din urma li cruri exist nevoia de a distruge. Dar, pe masnra ce simfal moral sporeste, sensibilitatca se dezvolti, nevoia de distrugere se din nueazi, sfarsind chiar prin a se estompa, iar omul poate chiar avea oroare de singe. Cu toate acestez, lupta este totusi necesar’ evo- Jutici Spiritului, intrucat, chiar ajuns la aceasta culme care ri se pare inalta, omul este departe de a fi perfect; doar cu pretul zc lor sale dobandeste cunostintele si experienta, dezbirdndu-se de ultimele resturi de animalitate; dar, din acest moment, lupta, din sangeroasa si brutali cum era, devine pur intelectuali: omul lupti acum contra dificultitilor pe care le intalneste si nut contra seme. nilor sai, 2 Meri Reme spirte, august 1864, p. 241, Extinetia raseloe Capitolul IIT ROLUL STUNTEI IN GENEZA Istoria originilor tuturor popoarelor se confunda cu cea a religiei lor; de aceea, primele lor edrti au fost citi religioa toate religiile se bazeazi pe principiul fundamental al existentei, care este si cel al umanitatii, el au oferit explicatii despre formarea si structura universului, in rapert cu starea cunostintelor timpului sicu gradul de cunoastere al fcndatorilor reli zulta deci ca primele carti sacre au fost, in acelasi tim arti de stiinta, dupa cum au functionat, vreme indelungata, drept coduri de legi civile. Pentru oamenii primitivi, mijloacele de observare erau precare, iar primele teorii despre organizarea universului erau pline de erori grosolane, dar chiar daca ar fi fost pe ma (elor de astizi, nu le-ar fi servit la nimic oa- menilor inceputurilor, cici nu ar fi stiut sé se foloseasca de ele. Aceste cunostinte nu puteau fi decat fructul dezvoltarii inteli gentei si aprofundarii succesive a legilor naturii, Pe misura ce omul a inaintat in cunoasterea acestor legi, el a patruns in tainele creatiei, a rectificat parerile pe care sile-a ficut odinioara despre originile lumii, Omul a fost neputincios in a rezolva problema creatici, pana in momentul in care cheia éa fost oferiti de cétre stiinla. A trebuit ca astronomia si-i deschidd portile spatiului infi a fost nevoie ca, prin calcule minutioase, si determine cu pre izie miscarca, pozitia, volumul, natura si rolul corpurilor ceresti; legile gravitatiei, caldurii, lu: stiinta chimiei si invete transformarile materiei, iar mineralogia materialele care formeazt scoarta te- geologia si] invete cum se formeaza straturile scoartei Botanica, zoologia, paleontologia si antropologia urmau si] ini- {ieze in evolutia specilor; odata cu aparitia arheologiei, omul a putut si calce pe urmele umanititi, de-a lungul erelor; toate stiintele, intr-un cuvant, completindu-se una pe alia, trebuiau sa contribuie la cunoasterea istoriei lumif; in lipsa lor, omul nu dupa presupuneriALLAN KARDEC ul si intre in posesia acestor elemnente de apreciere, toti cei care au seris despre Geneza sau invartit in cere; n-au putut sa iasi de acolo decat atunei cind stiinta le-a oferit calea, spargind vechiul edificiu al credintelor, creeind noi per- ective de abordare; odata firul conductor fiind gasit, difcal titile sau micsorat; in locul unei Geneze imaginare, am avut parte de 0 Geneza pozitiva si intrucatva experimental; domenial uni- versului sa extins la infinit; sa putut infelege modul in care astre- le siplanetele se formeaza, in urma legilor eterne gi imuabile, care dau scama si mai bine despre maretia si intelepeiunea Domnalui, decit ideile unei creatii miraculoase iesite dintro dati din neant, dupa o strafulgerare a minfii Creatorului, dupa o eternitete de inactivitate. Intrucat te de stiinta, putem s& afirmam cu toata convin. gerea c& stiinla este chemata si dezvaluie adevarata Genezi, intrebarile cu privire la Geneza? Cu siguranté cd nu, dar este sigur faptul ca ea a naruit multe din erorile capitale ale trecutulu’ si ca a contribuit mult la acoperirea lacunelor; incertitudinile care m: persist nu sunt decat chestiuni de detaliu, a caror solutionare, in viitor, nu poate prejudicia ansamblul. De altfel, in ciuda tuturor Fesurselor pe care stiinta le-a avut la indeména, a lipsit ping as- tizi un element important tira de care opera stiin niciodat completa Din toate Genezele antichititii, cea eare se apropie cel mai malt de datele stiintifice moderne, in ciuda unor erori, care ou fost stabil cea a lui Moise. De altfel, unele dintre erori sunt mai degraba aparente decat reale si provin fe din falsele interpretiri ale unor euvinte, a sa pierdut prin traducere, termenii fiind adapta(i obiceiurilor ace- lor popoare, tie datorita formei alegorice speciice stilului orental, pe care am infeles-o dupa litera gi nu dupa spiritul ei, Biblia con- line in mod evident fapte pe care rafiunea, ajutata fiind de stiinta, nu lear mai accepta astizi; unele fapte ni sar pirea chiar bizare si respingitoare, intrucit se leagi de moravuri si obiceiuri care nu ie mai apartin astizi, Dar, dincolo de aceste aspecte, am fi ne- drepfi daca nu am recunoaste ca Bibila cuprinde fapte marete si Alegoriile ocupa un loc important, dar sub acest val sunt ascunse adevaruri sublime care razbat la suprafata, de indata ce cdutdm esentialul; atunci absurdul povestirilor dispare. De ce ‘a fost dezvelit acest val mai devreme? Din cauza faptului ¢ stiinta si filosofia nu atinsesera gradul de dezvoltare necesar sidin cauza principiului imutabilitatii absolute a credintei, consecintat a unui respect fanatic pentru litera scripturi, in fata céruia ratiunea trebuia sa se incline, apoi din teama de a nu compromite esafo- dajul credintetor bazate pe sensu literal al scrierilor sfinte. Plecand de la o atitudine primitiva, a existat temerea ca aceste credinte, daca se rupe prima veriga din lant, se vor sparge toate; de aceea sau inchis ochii asupra unor adevaruri, dar a inchide ochii in fata primejdiei nu inseamna ca o si eviti, Atunci cand 0 constructi intr-o parte, nu ¢ mai prudent oare si inlocuiesti imediat cirmizile stricate cu altele bune, decat sA astepti, din respect pentru vechimea edificiului, ca raul si nu mai aiba leac, adica sa trebuias- ca si o reconstruiesti de la temelic? Stiinta, investigand adancul pimantului si profunzimile cerului, a demontat cu scrupulozitate interpretarile literale de odinioara ale Genezei mozaice, cat imposibilitatea fizica pentru ca unele fapte sa se fi petrecut in felul in care sunt reproduse textual; stiinta chiar a ciutat s& studi mare atentie credintele seculare, inainte de a-si formula un punct de vedere. Credinta ortodoxa a fost zguduita puternic, intrucat sia vazut piedestalul clatinandu-se, dar de partea cui stitea dreptatea in acest caz: de partea stiintei, care avansa prudent si progresiv pe terenul solid al cilrelor si obscrvatici, fara sa afirme nimic ce nu cra dovedit, sau a credintei intrun text redactat intr-o epoca in care mijloacele de observatie ipseau cu desivarsire? Cut trebuie sii dim dreptate, celui care spune ca 2 si cu 2 fac 5, si refuzd si verifice acest lucru, sau celui care spune ca 2 si cu 2 fac 4, si do- vedeste acest lucru? Dar, vom intreba noi, daca Biblia este o revelatie divin, atunci sa inselat Dumnezeu? Daca nu este o revelatie divind, atunci nu are autoritate, iar religia trebaie sa se prabuseascd, find. néruie edificiul. Din dow’ une: ori stiinta greseste, ori are drep- tate; daca are dreptate, nu poate face ca o opinie contrarie sd fie adevarata; nu existi revelatie care si invinga autoritatea faptelor. Incontestabil ca Dumnezeu, cere reprezinta adevarul absolut, nui30 ALLAN KARDEC poate duce pe oameni in greseala, nici cu stiinta, ns altfel nu ar mai fi Dumnezeu, Dacii faptele contrazic vorbele care {i sunt atribuite, ¢ logic s tragem concluzia ci el nu lea pronure tat, sau ca ele au fost gresit infelese. Daca religia sufera in parte din cauza acestor contradict, nu este vina stiintei, care se bazezi pe ceea ce exist, ci e vina oamenilor care si-au fundamentat pre- matur dogmele absolute, din care au facut o chestiune de viata de moarte, care s.au bazat pe ipoteze susceptibile si fie demiolate de catre experientit. Exist lucruri care trebuie sacrificate si tre- buie sa ne resemnami cu acest lucru, fie e ne place sauna, atunc cand nu putem proceda altfel. Atunci cand omenirea progresea voinla ctorva nu poate si o opreasca, iar cel mai infelept lucru este sa ne acomocam cu noua stare de lucruri, decat sa ne cram: m intr-un trecut invechit, cu riscul de a ne scufunda odita cu fe nevoie oare, din respect pentru textele considerate sacre, si punem botnita stiintei? Ar fi un lueru la fel de imposibil ca cel de a opri pamantul sa se mai invarteasca. Religiile,oricare ar ficle, nu ar avea nimic de castigat din sustinerea unor erori grosolane. Misiunea sliintei este si descopere legile naturii, dar, cum aceste legi sunt opera lui Dumnezeu, ele nu pot fi contrare religilor inte meiate pe adevar. A arunca anatema asupra progresului ca fiind cel care atenteaza la integritatea religiei, inseamna a resvinge chiar opera Domnului; ar fi, de altfel, ori trucat toate anatemele din lume nu pot impiedica stiinla evolueze, pentru ca adevarul sa iasa la suprafata, Daca reli Fefuz’ sd mearga aldturi de stiinta, atunct stiinta va progresa sin- ura. Doar religiile inchistate se pot indoi de descoperirile st inte; aceste descoperiti nu sunt funeste; funest este doar absolutismul ccredintei care isi face o idee atait de mesianici despre divinitate, ineat nu ma ‘pe faptul c&, admitand legile naturale desco perite de stiinta, inseamna a1 slavi pe Domnul in creatia sa. in or- birea lor, religiile obscurantiste adue mai degrab un onagiu Printului intunericului, O retigie care nu este sub nici un aspect in contradictie cu legile naturii, nu trebuie si respinga progresul, si atunci va fi imbatabila Geneza are dou’ parti: istoria creatiei lumii materiale si istoria creerii umanitatii, considerata in dublul ei aspect: material si spiritual. Stiinta sa marginit la cercetarea legilor care guvemeaza Genera 31 materia; chiar in ceea ce priveste fiinfa umana, nu i: invelisul carnal. Sub acest aspect, stiinta sia facut 0 idee precisa despre structura mecanismului cosmic si despre aledtuirea corpu- Jui uman, astfel a reusit s& completeze Geneza lui Moise si si reeti- fice greselile, Dar, povestea omului ca fiinta spirituala are legatura cu 0 ideatica ce nui mai tine de domeniul stiintet propriv-zise, far aceasta nu a facut investigatii pe acest tarém. Filosofia, care ar avea attibutii in acest sens, nu a formulat, sub acest aspect, decat teme contradictorii, de la studi despre spiritualitatea pura pana la negarea principiului spiritual, chiar sia lai Dumnezeu, fara aavea alte argumente decat ideile proprii autorilor in cauzi. A Ti sat Ceci problema in suspans, din lipsa unui mecanism de verifi- care adecvat. Aceasta problema este insi foarte importanta pentru om, intrucat este problema trecutului si viitorului sau chestiunea lumii materiale nue] priveste decat in mod indirect. Ceea ce trebuie sa stie mai intai este de unde vine, care este originea lui; mai apoi, spre ce se indreapta, ce-] asteapta in viitor: daca a avut un trecut si va mai avea un viitor, ce soarta i se va rezecva? Asupra tuturor acestor probleme, stiinta este muti. Filo- sofia nu ofera decat rispunsuri care se bat cap in cap, dar, cel putin, le diseutd, cea ce face ca multi oameni si se situeze de partea filosofiei, si nu a religiei, care prefera si nu discute deloc aceasta chestiune. Toate religiile sunt de acord cu privire la existenta sufletului, fara a demonstra totusi acest principiu; cle nu se pun de acord insa asupra origini, trecutului si viitorului sufle- tului, nict in ceca ce priveste soarta ultima a tui. in ceea ce priveste acest utim aspect, religiile fac din viitorul su un tablou deter minzt de credinta adeptilor lor, care nu poate fi acceptat decat de cei kigoti, si care nu se poate sustine in fata unui examen serios Destinul sufletului este strans legat, in dogmele acestora, de ideea pe care siau ficuto despre lumea materiala si despre structura universului in vremuri de demult, idee ireconciliabila cu stadiul actual al cunostintelor, Din aceste divergente asupra viitorului omului sau ndscut indoiala si incredulitatea. Totusi, incredulitatea lasa un vid penibil; omul priveste cu neliniste necunoscutul in care. mai devreme sau mai tarziu, va patrunde; idea de neant il inta ii spune ci dineolo de prezent trebuie s mai existe sialtceva; dar ce anume? Ratiunea sa care a evoluat nu