SEMNIFICATIA MEMORIULUI-MANIFEST AL VOLUNTARILOR ROMANI DE LA DARNITA KIEVULUI (13/26 APRILIE 1917) Dupa o perioada relativ indelungat& in care a fost prezentaté superficial, de regula trunchiat sau in contextul altor evenimente, problema voluntariatului romanese din anii primului rzboi mondial este astizi mult mai bine cunoseuté, ca urmare a aparitilor editoriale din ultimii ani'. Se remarci indeosebi studiile referitoare la voluntariitransilvineni si bucovineni din Rusia, recrutati din randurile prizonierilor austro-ungari capturati pe frontal din Galitia. Aceasta datorita faptului c, pe de-o parte, rhumarul captivilor din armata cezaro-craiasca a fost cu mult mai mare pe frontul rAstritean comparativ ‘cu alte zone de lupté din Europa, iar pe de alta parte, din motivul c& migcarea voluntarilor romani din Rusia, avnd ca obiectiv lupta in randurile ostirii Regatului Roman pentru desavarsirea unititi nationale, a avut o amploare cu mult mai mare comparativ cu cea din Italia, Franta sau S.U.A. ‘Nascut in conditii dificile, asupra carora nu vom insista aici’, Primul Corp al Voluntarilor Roméni din Rusia a fost, la inceputurile sale, rodul initiativelor personale ale unor intelectual transilvaneni 5i bucovineni, hotarati sa continue pe meleaguri strdine lupta de emancipare a neamului pe care o profesasera acasi inainte de rizboi, Cita vreme nu exista inc’ nici o sustinere oficiala din partea guvernului roman, iar autoritatile ruse manifestau 0 vizibila racealé fats de ideea eliberarii prizonierilor romani $i organizérii lor in unititi de “voluntari nafionali”, un grup de ofiteri romani (Victor Deleu, Vasile Chiroiu, loan Vescan, Octavian Vasu, Emanoil Isopescu, Valeriu Milovan) a infiintat la 9 decembrie 1916 un Comitet Executiv, cu scopul de a intreprinde demersurile necesare mobilizarii voluntarilor’, Sediul acestuia a fost origelul Damita ~ un cartier al Kievului, pe malul vestic al Niprului ~ unde se gisea un mare lagir de prizonieri din armatele Puterilor Centrale, printre care si cdteva mii de romani Ca urmare a insistenfelor Comitetului Executiv, de Ia inceputul lui ianuarie 1917 cererile sale au inceput si-si fact efectul, mai ales c&, in perspectiva trecerii la refacerea potentialului militar al {irii, guvernul roman era preocupat inclusiv de sporirea efectivelor armatei. In 5 ianuarie au sosit la Damita locotenent colonetul Constantin G. Pietraru si locotenent colonelul Predescu, insircinati de autoritatile de la Iasi s& se informeze asupra problemei voluntarilor*, Totodati, intr-o actiune mai energic& pe front, pentru a salva prestigiul stirbit al regimului farist, erau interesate si unele cereuri Politce si militare ruse, ceea ce a determinat o mai multa bundvoinfi fata de demersurile prizonierilor Dupa izbucnirea revolutiei ruse din februarie 1917, printre ale cArei lozinci se numara gi dreptul de autodeterminare a popoarelor, voluntarii de la Darnita si-au intensificat eforturile de organizare, precum gi actiunea de recrutare a noi membri dintre romani aflati in prizonierat. La randul su, intors la lagi, Pietraru a inaintat Marelui Stat Major un raport in care elogia starea de spirit " Dintre acestea enumerim: Toan I. Serban, fvoricul Legiunit Roméne din Italia, in Apulum, XVIUL, 1980, p.493- 528; Idem, Primul Corp al Voluntarilor Romani din Rusia (D), in Apulum, XXV, 1988, 429-454; [bidem (iI), in Apulum, XXVI, 1989, p, 533-559; Gheorghe Une, Din lupta soldoior romani ardeleni peniru autodeterminare nafionala si pentra ‘unireo Transilvaniet eu Romania, tn anit primului rézboi mondial, in Ziridava, XIV, 1982, p. 257-288; Vasile Dudas, Volurtarii Marit Uniri, Timisoara, 1996; Constantin [. Stan, Deru Goron, Comiribut aduse de voluntarit romani transilvdnent 51 bucovinent (a realizarea wnitaqi nazionale romanest (1916-1918), in Acta Mute: Porolssenss, XI, 1981. p. 331-345; foan I, Serban, Constturea celui de-al doilea Corp al Voluntarilor Roméni din Rusia (D, in Apulum, XXXVI, 1999, p. 449-460, Jbidem (I), in Apulum, XXXVIV2, 2000, . 153-164 ete 2 Pentru detalii vezi loan I. Serban, Primul Corp al Voluntarilor Romani din Rusia (I), in Apulum, XXV, 1988, XXV, p. 429-454, * Athiva istoricd a Muzeului National al Unie, Alba luli (in continuare A.M.N.U.A.L), Ordine de 2, rapoart, procese verbale ale comandamentului Corpului Voluntaitor Romani de la Darnita (decembrie 1916 ~ aprilie 1917), eaiet ‘mss. in limba romnd 5 ima rus, inv. 2880; Arhiva storied a Muzeului Banatulu, Timisoara, fond Istrie modern, dosat Damita £2 * Biblioteca Academic: Roméne (in continuare B.A.R), Serv. msse, Arhiva “Luceafirului", dosar Marele Sta Major (C.G. Pietrara, Mentors asupra activi mele in Rusia din sanuarie 1917 pan asi, 25 V11 1917), mapa IX, varia 21 * Loc. cit, Serv. msse, fond Victor Deleu (V Deleu ~ 1876-1939, vol. LV, p. 463-464); AM.N.U.A.L, Ordine de 2, rapoare, procese verkale146 LL. SERBAN patrioticd pe care o constatase la Darnita $i insista ca ardelenii si bucovinenii din Rusia sa fie sprijniti laudabilele lor eforturi® in sfargit, dupa multele ezitari, care nu pot fi justificate decat prin starea de confuzie si incertitudine ce domnea in Regatul Roméniei dupa esecul campaniei din 1916, Ministerul de Razboi de la lagi a emis in 23 februarie 1917 ordinul nr. 1191, prin care consfintea constituirea Corpului Voluntarilor ardeleni si bucovineni din Rusia’. in baza ordinului, locotenent colonelul Pietraru a fost {nsarcinat cu recrutarea si inscrierea de noi voluntari, precum si cu functia de sef de stat major al Corpului, iar la comanda acestuia a fost numit, cu titlu onorific, generalul Constantin Coanda, atasatul roman pe lang Marele Cartier General al armatei ruse de la Moghilev'. Recrutarea noilor voluntati in jurul nucleului de la Darnita a inceput chiar in ziua de 23 februarie. A fost necesara insa o perioada de noi demersuri pe lénga autoritatile ruse aduse la putere de revolutie, in care scop Pietraru s-a deplasat in mai multe rnduri la Petrograd, Moscova si Moghilev’. in aprilie, folosindu-se de vizita tui Ton T. C. Bratianu, insotit de prinful mostenitor Carol, in capitala Rusiei, Coanda si Pietraru au obfinut din partea Guvernului Provizoriu aprobarea verbal pentru recrutarea a 30,000 de prizonicri”, dar ulterior noul ministru de rézboi de la Petrograd a dispus si fie cliberati din lagare nummai 5.000 de roméni'', sub motivul e& munca acestora in agricultura si industrie este necesara intensificarii efortului de razboi al Rusiei. intre timp, la Darnita au continuat actiunile organizatorice. in 16 martie s-a anunfat oficial constituirea Corpului Voluntaritor Romani, iar dou zile mai tarziu, in prezenta lui Coanda, Pietraru si a membrilor Comitetului Executiv, voluntarii au semnat un angajament prin care se puneau “cu trup si suflet in stujba patriei adevarate””. in acelasi spirit, in 24 aprilie a fost convocat’ o intrunire a corpului ofiteresc, in cadrul cdreia locotenentul Pompiliu Nistor, medic brasovean, a prezentat 0 expunere cu privire la evolutia evenimentelor internationale si cu ample referiri la conduita pe care trebuiau sa o urmeze voluntarii si prizonierii romani din Rusia. in incheierea intrunirii s-a hotarat si se trimita un Memoriu-Manifest Guvernului Provizoriu al Rusiei, guvernului roman, guvernelor statelor occidentale aliate, organizatiilor reprezentative ale celorlalte popoare dominate din Austro-Ungaria etc, desemnandurse o comisie de redactare a documentului, alcatuité din Pompiliu Nistor (medic), Victor Deleu, Octavian Vasu, Nicolae Nedeleu, Gavrili 1uga, Vasile Chiroiu, Trifon Ghilezan (avocati), Simion Goean (preot) i Emanoil Isopescu (profesor)". Conform hotararii adoptate cu acest prilej, in 13/26 aprilie s-a desfasurat adunarea “nationala” a tuturor voluntarilor concentrati in lagarul de la Damita, careia i-a fost supus spre aprobare documentul alcatuit in zilele premergatoare. Numit& mai trziu in chip simbolic “Prima Alba lulie”, aceasta intrunire a marcat trecerea voluntariatului din Rusia intr-o etapa now’, in care eforturile celor de la Damita si Kiev s-au conjugat in mai mare misura cu ale autoritayilor de la lagi. A rezultat perioada cea mai fertila a existentei primului Corp al Voluntarilor Romani, curmata abia la sfarsitul anului 1917 si inceputul celui urmator, sub impactul revolutiei bolsevice din Rusia, al iesirii aliatului rasaritean din rzboi si al consecinfelor nefaste pe care le-a produs aceasta decizie asupra Roménici. Memoriul-Manifest ~ sau Declaratia de la Damita, cum mai este acesta cunoscut ~ a fost adoptat de adunare in unanimitate, ca document ce exprima opinia si nazuintele roménilor de pretutindeni, constituindu-se intr-o prima manifestare publicé a dreptului poporului roman de a *AMNUALL fond Elie Buptea (Rapor al It col, Pietraru cite Marele Stat Major), ms. inv. 3224 * Petre Nemoianu, Prima Alb fulie, Voluntarié rom in rBzboiul pentru intregiea neamuul, Timisoara, 1922, p 36. * AMN.U.AL, Ordine de i, rapoart, provese verbale ...; Gazeta Voluntarilor, Cluj 1 ar 38 din 4 noiembrie 1973, ® Athivele Ministerolui Apsrarii Nationale, Marele Stat Major ~ Serviciulistoric, dosar 2/ 1917, £8; Gazeta Volumarilor, Cj, 1 nr. 38 din 4 noiembie 1923 "BAR, Serv. msse. Arhiva Luceaférulu, dosar Marele Stat Major (C.G. Pietratu, Memoria asypra activitait ‘mele..), mapa IX, varia 21; La Roumame, Paris, Hn. 19 din 23 mai 1919. * Loe. eit. Athiva Valeri Beanigte, mapa VI, mss 8; Petre Nemolanu, Prima Alba fue... 37, ° Loe: eit, fond Victor Deleu (V. Beleu ~ 1876-1939, vol 1, p. 470}; Pete Nemoianu, Prima Alba lulie .p-37. P AMN.UALL, fond Marea Unire, Manifestl dela Darnia din 13/26 aprile 1917, inv. 2889 (I. romna) g inv 3722 (L ras: Pete Nemotan, Prima Alba fue... 25.Semmnificatia MemoriuluicManifest al voluntaritor romani de la Darnifa Kievului 147 dispune de soarta sa, premergatoare cu un an si jumatate Declaratiei de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918. Documentul - exemplu tipic al discursului roménese din anii luptei pentra intregirea statala ~ evidentia ca obiectivul unic al Corpului Voluntarilor din Rusia, insisi ratiunea constituirii acestei organizatii, este de a “uni tot poporul, tot teritoriul romanese din monarhia austro-ungara in una $i nedespirtita Romanie liberd si independenta”. Deoarece se adresau in principal guvernului rus, celorlalte guveme ale statelor aliate si reprezentanfilor tuturor popoarelor oprimate din Austro- Ungaria, autorii au considerat necesar sa intreprinda o incursiune in istoria luptelor purtate de romani din Transilvania pentru emancipare nationala, subliniind e& daci cu ani in urmé ei s-ar fi mulfumit si cu © autonomie nationala, acum se pretind indreptititi si ceara incorporarea la Romania, “in numele dreptului fiecdrei natiuni capabile de viata gi in stare de a-si hotAri singura soarta, de a-si alege singurd statul si forma prin care voieste s& se guverneze”. Din motive determinate de imprejurari, Memoriu! exprima “inerederea in sprijinul tinerei democratii rusesti” si speranta ca transformarile petrecute in Rusia dup& revolutia din februarie vor da acestei tari o forta in plus fata de statul autocratic al farilor, permifandu-i s& se afirme ca un puternic stat democratic si ca_un protector al popoarelor oprimate din Austro-Ungaria, Dac& se admite necesitatea dezmembrarii monarhiei dualiste, aceasta nu trebuie s8 se limiteze numai la Polonia, a carei restaurare a fost acceptata si de Guvernul Provizoriu al Rusiei, ci trebuie si satisfacd si nazuinjele nationale ale celorlalte popoare. “Suntem adanc convinsi — subliniazi Memoriul ~ c& in ‘acest sens a ineles si democratia ruseasca ideea de aufodeterminare din chemarea ei, solidara gi in aceasta privinta cu democratia cea mai inaintata a Franfei, Angliei si Italiei, precum si a Americii, cexprimata prin glasul autorizat al generosului ei pregedinte, Wilson”. Documentul se opune ideii organizarii unui plebiscit in teritoriile austro-ungare, deoarece cesta nu ar putea exprima adevarata vointa a popoarelor componente cata vreme natiunile dominante dispun in continuare de “tot aparatul puterii de stat”. O dovada graitoare a refuzului autoritatilor austro-ungare de a recunoaste libertatile cetatenesti sunt persecutiile organizate impotriva fruntasilor roméni din Transilvania, precum si practica guvernului Tisza de a stoarce declarafii de fidelitate din partea unor romani si de a folosi renegati ca Vasile Mangra pentru a dovedi atasamentul romanilor fat de imperil dualist. Voluntarii de la Damita Kievului, fosti militaritrimisi cu sila si-si verse sdingele in armata cezaro-crliasca, se opun “energie gi in fata lumii intregi ca acele declaratii s@ fie considerate parerea si voinga neamului romanesc din Austro-Ungaria”. Adevarata vrere a romanilor ~ accentucaz Memoriul - 0 exprima “istoria intregii noastre vieti politice”, riscoalele taranilor din ‘Transilvania, revolutia roménd de la 1848, “programele politice-sociale ce le-am profesat in viata prin fapte, in scris si cu vorba, in parlament si in straindtate”. © exprima numerosii condamnali politici care zac in inchisorile statului unger, “multimea fara nume a taranilor care sufera si tac”, miile de romani care au ibutit sa se refugieze in Rominia in anii rzboiului si, in sfargit, “o exprimam noi, fostii prizonieri de rAzboi, care indaté ce ni s-a dat putinta, am venit de bundvoie la lupta si la moarte”. Documentul de la Darnita se incheie intr-o manierd optimista, caracteristica acestei prime faze 4 voluntariatului romanese din Rusia: “Sangele nostru mu se va varsa in zadar. Credem ferm cd intre viitoarele state fericite, nationale si democratice, va fi si Romania tuturor romanilor”. Ultima frazi a Memoriului apreciaza inca o data c& “Datora fiecarei democrat adevlrate va fi si ne ajute si pe no, ca pe toate popoarele subjugate, in interesul chiar al democratiei”"*. Tradus in limbile rusd si franceza gi semnat de 250 de ofiteri si 250 de subofiteri si soldati, in fnumele tuturor voluntarilor romani, Memoriul-Manifest a fost trimis prin curieri, chiar a doua i, Guvernului Provizoriu al Rusiei, sovietelor deputatilor din Petrograd, Moscova, Kiev si alte orase importante ale Rusiei, guvernului roman, ziarelor si partidelor politice romanesti, reprezentantelor diplomatice si militare aliate din Rusia, presei rusesti, franceze, engleze, italiene ete. Un exemplar a fost inmanat misiunii formate din Vasile Lucaciu, Vasile Stoica si loan Mota, care a trecut prin Damnita in drum spre S.U.A., din insdreinarea guvernului de la Iasi, astfel c& textul acestuia a aparut ulterior in ziarele comunitatii romanesti din America'*. Fostul voluntar Petre Nemoianu afirma ci, de asemenea, aviatia aliata « lansat deasupra pozitiilor austro-ungare de pe frontul italian sute de ziare "“Tbidem. "Loe. eit fond Vasile Lucaci, ny. 642.las 1.1L SERBAN cuprinzdnd textul documentului si relatari despre Corpul Voluntarilor de la Darnifa'S, iar George Moroianu, aflat in emigratie, a facut referire la Manifest in memoriul sau din 24 septembrie 1918 catre guvernul britanic, in care argumenta necesitatea dezmembrarii Austro-Ungariei si uniri teritoriilor roménesti din dubla monarhie cu Regatul Romaniei’”. Referindu-se la felul in care documentul a ajuns in posesia autoritétilor romane, Onisifor Ghibu, aflatatunci la sediu! Corpului Voluntarilor, noteazal in amintirile sale: “El urma sa fie predat in ‘mana lui Octavian Goga, care sa se opreasca la Daria. Dar nu stiu din ce motiv Goga s-a oprit o zi la Kiev (fara a mai apuca si viziteze lagarul de la Darnita — n.n.)'*, in astfel de imprejurari mi s-a ineredinjat mie, lasdndu-se la buna mea apreciere si-l prezint guvernului, sau regelui, sau» Marelui Cartier”. Un exemplar a fost predat de Ghibu generalului Prezan, care a Ricut ca documentul si fie adus la cunostinfa Ministerului de Razboi, a ministrilor aliati acreditai la lagi si a presei din capitala Moldovei”. Declaratia de Ja Darnita a avut un puteric risunet in Romania, cu atat mai mult cu edt actiunea transilvanenilor si bucovinenilor aflati in Rusia era necunoscuti majorititii opiniei publice romanesti, Referindu-se la semnificatia acestuia, Octavian Goga arata ci prin glasul voluntarilor orbeste Ardealul adevarat, zecile de mii de soldati care cer si se jertfeasca pentru pamantul lor. Orice apreciere, orice infrumusetare e inutila, Cuvintele sunt limpezi, lapidare si limurese adevarul™” Memoriul-Manifest de a Darnita, prin care “firul vechii politici de memorande gi petitii la imparata fost taiat™", se consttuie intr-un important act politic si intr-un program de actiune strabatut de injelegerea imperativelor vremii, in randul c&rora se situa la loc central problema dezrobitii nationale a popoarclor stapanite de marile imperii. Semnificatia major8 a actiunii voluntarilor rezida, dupa cum releva documentul elaborat de fost prizonier, in faptul c& ea era conceputa nui numai ca “9 ngtosare a randurilor armatei romane ci, in acelasi timp, ea o manifestate publied, puternica de autodeterminare, in numele Transilvaniei si Bucovinei”, intr-o vreme cdind pribusirea Austro-Ungariei inci nu se intrevedea, iar exprimarea deschisi a hotararii de unire cu fara nu era ined posibila in rindurile populatiei majoritare din cele doa provinci Ideile cuprinse in Memoriul-Manifest din 13/26 aprilie 1917 reprezint& ins voluntariatului romanese consacrat intregirii nationale. De aceea, ele se regisesc ‘ntr-o exprimare aproape identica in toate memoriile, apelurile si manifestele elaborate pe parcursul activitati ulterioare ‘ primului si a celui de-al doilea Corp al Voluntarilor Romani din Rusia, ca de altfel $i in documentele organizatiilor voluntarilor romani din Italia, Franta si S.U.A., precum si in cele ale emigratiei romane care @ actionat in timpul primului rézboi mondial in statele occidentale in vederea recunoasteri si sustinerii internationale a dezideratelor nationale ale poporului romén, argumentarea in temeiul ideilor programatice inscrise in documentul de la Darnita, voluntariatul roménese din Rusia a luat in scurté vreme o amploare deosebitd. La inceputul lunii mai 1917 sediul Corpului Voluntarilor a fost stabilit in orasul Kiev, iar peste céteva zile, sub coordonarea unor ofiteri ai armatei roméne, au inceput pregitirile pentru plecarea in Romania a primului esalon de transilvaneni si bucovineni. Sosind Ia Tasi in 7 iunie, acesti “mesageri ai milioanelor de confrati din provinciile instrainate” au fost intimpinati sarbatoreste, ca un simbol al increderii in izbanda finala a cauzei nationale. Dupai o scurta perioad& de instructie, voluntarii au fost incadrati in unitajile armatei romane, " Petre Nemoianu, Prima Alba lie, p. 29, " George Moroianu, Liptele de emancipare ale roménitor din Ardea! fn lumind european, vol. Ill, Bucuresti 1929, p61 "AMNWU.A.L, fond Eile Bufea (B. Butea, Octavian Goga — oameni si erdmpete din zuciuml luptitoralui pentru unitate national, eaiet mss. p.71-72, inv, 6823. "* Onisitor Ghibu, Pe baricadete view In Basarabiarevolutionard (1917-1918). Amintri, ms... U2. * Ibidem * Getavian Goga, Ne invafa ardsest, esi, 1983, p. 96-97; Romana, las, Ins. 100 din 14 ma 1917, * File Buthea, Volumarit romani din Siberia, Brasov, 1929, p10Sempificatia Memoriului-Manifest al voluntarilor romani de la Darnita Kievului 149 patticipand mai apoi la dramaticele batalii de la Marasti, Mardsesti, Oituz. Pana la inceputul anului 1918, cfnd Corpul de la Kiev s-a autodizolvat sub impactul revolutiei bolsevice, au mai fost trimisi in {ard aproape 10.000 de voluntari in pofida situatiei grave cu care se confrunta Romania in urma Paci de la Buftea-Bucuresti, actiunea de organizare a voluntarilor din Rusia a fost reluatd tn a doua jumatate a anului 1918. Fiind ins pusi in imposibilitatea de a se deplasa in Moldova, deoarece regiunile vestice si centrale ale Rusiei europene erau ocupate fie de armatele Puterilor Centrale, fie de Armata Rosie, ei au fost nevoiti SA giseascd 0 alté Solutie. S-a nascut astfel ideea transferarii “armatelor nationale” de voluntari ceho- slovaci, romani, iugosiavi si polonezi pe frontul francez, pe ruta siberiana ~ singura posibila ~, pentru continua lupta impotriva inamicului comun. Deplasarea s-a dovedit ins& extrem de anevoioast, iar timpul se scurgea si in noiembrie 1918 rizboiul mondial s-a incheiat prin capitularea Puterilor Centrale. ‘Voluntarii rimasi in Rusia au traversat Siberia pe calea ferata, urmariti de unitatile regulate ale Armatei Rosii si harfuiti de detasamentele de partizani bolsevici. Pana Ja incheierea lungului lor “Anabasis” (mai 1920) si imbarcarea in portul Vladivostok pentru repatriere, voluntarii romani au purtat numeroase lupte si hartuieli cu fortele armate ale Sovietelor, presarandu-si calea spre libertate ‘cu sute de vietime, morti, raniti si disparuti, Crezul lor a rimas insa neincetat cel inseris in Memoriul Manifest de la Darnita, un ideal ce face din migcarea voluntarilor transilvaneni si bucovineni o pagina remareabilé a luptei pentru intregirea statala a Roméniei IOAN I. SERBAN ‘THE SIGNIFICATION OF THE PETITION OF THE ROMANIAN VOLUNTEERS FROM DARNITA ~ KIEV (13/26 APRIL 1917) SUMMARY, ‘The petition of Darnita (a quarter in Kiev) is @ very important document in the final stage of the struggle for stately unification of the Romanians. Drawn up by a group of Romanians from Transylvania and Bucovina, prisoners in Russia, former soldiers of the austrian-hungarian army, this is the first official act that explicitly and firmly demands the detachment of Romanian territories from the dualist monarchy and their unification to Romanian kingdom, on the basis of the people's right vo self-determination. Spirited by the old ideal of the unification of all those who speak the same language, the authors of the petition (Ghat was sent to the provisory ‘government of Russia, to the Romanian government, to the governments of the allied western states, to the press, {to some personalities ete.) express their determination to organize all the Romanian prisoners from Russia in Units of volunteers, to fight together with the Romanian army and its allies to defeat the Central Powers and to complete the unification of Romania,