Tehnologie Farmaceutica si Biofarmacie Note curs Anul III, Semestrul 2 Curs 3 Acesta este un material intern al Universitatii de Medicina si Farmacie ,,Carol Davila”, distribuit pentru a facilita pregatirea studentilor in contextul epidemiei COVID-19, Orive reproducere sau utilizare @ acestui material, integral sau partial, in alt scop deat cel mentionat anterior, fra permisiunea scrisa a autorilor este interzisa. Orice alt utilizare sau reproducere va fi sanetionata conform legilor in vigoare, Pentru orice informatii $i solicitari adresati-va disciplinei Tehnologie farmaceutica si Biofarmacie.Curs nr. 3 An Hil, sem I Controlul calitatii fiolelor Se determina: culoarea; - transparenta; = impuritatile: - rezistenta la sterilizare; - stabilitatea chimica -cea mai important proba este rezistenta la hidroliza, care se mai numeste neutralitatea sticlei sau cedarea alcalinitapi Alcalinitatea cedati de stick (neutralitatea sticlei) reprezinta conform Farmacopeei europene, opunerea sticlei la cedarea substanjelor minerale solubile in apa in conditii determinate de contact intre suprafata interna a recipientelor si apa proaspat distilata, si se masoara prin alcalinitatea existent in solutia apoasd dupa inealzire in anumite conditii. Sunt probe de determinare cantitativa (probe titrimetrice) Se face in doua feluri: 1. pe fiole intregi ~ se determina alcalinitatea superficiala cedata 2. pe pulbere de sticki obfinuti prin marunfirea recipientelor - se determina alcalinitatea lotala cedata de sticla. Se face distinchia intre recipientele fabricate din sticla tip I (de borosilicat) gi sticla sodo-calcica tratata, Pentru ambele metode Farmacopeea europeana da un numar de recipiente ce se iau in lucru in functie de dimensiune, se dau amanunte privind condijille de tratament termic la care sunt supuse recipientele, care se inealzesc la autoclay, la 121°C, un anumit timp. Alcalinitatea se determina cu HCI 0,01N tn prezenfa rosului de metil varianta - exista un tabel in care sunt indicate limitele maxim admise de HCl folosit pentru titrarea alcalinitatii. Aceste limite variaza in functie de cantitatea de sticla luata in lucru. variant ~ se dau indicafii privind numarul de fiole, gradul de maruntire, cantitatea de pulbere ce se supune extractiei cu apa distilata, cantitatea de solutie care se cerceteaza. Se titreaza tot cu HC! 0,01N. in ambele cazuri, se face o proba martor - adicd se dozeaza alcalinitatea apei distilal Exiti diferengiere intre sticla de borosilicat (cantitate de HCL mai mica) si sticla sodo-caleicad (limitele admise sunt mai mari - de 10 ori mai mari) Se pot folosi si determinari calitative (probe colorimetrice) cu albastru de bromtimol sau fenolftaleina. Solutia se introduce in fiole, se inchid, se supun unui tratament termic, apoi si trateaza continutul. Nu se admit modificari de culoare sau cel mult 1 fiold poate fi colorata. Stabilitatea chimica a sticlelor se apreciaza gi prin cedarea ionilor de Pb, Zn sau Cain timpul sterilizarii termice a fiolelor umplute cu solutie de NaCl 9% (in cazul cere ii ionilor de Pb si Zn) sau cu solutie de fosfat de Na pentru cercetarea ionului de Ca, Se aduce in solutie sulfura de sodiu. 0 proba importantdi este si rezistenja la sterilizare apreciatd pe un numar determinat de fiole umplute cu solugie de NaCl 9%o sau cu. apa distilata, inchise si sterilizate la autoclav la 121°C, 30 minute. Dupa racire, la aproximativ 60°C, se introduc fiolele intr-o solutie rece de albastru de metilen diluata 0,1%, iar cdind se scot, nu se admite colorarea fiolelor in interior, Doa o fivla din 30 poate sa se coloreze in albastru datorita spargerii sau fisurarii, Proba se efectueaza si in industrie cu rodamina - cand se controleaza inchiderea corecta a fiolelor, nu rezistenga la sterilizare.Curs nr. 3 Fiolele se prepara prin tragere prin tuburi de sticld, cdnd se obtin recipiente cu pereti subtiri, uniformi ca grosime. Mai rar se prepara prin turnare. in acest caz se obtin recipiente cu pereti mai grosi $i mai neuniform Flacoanele de sticla Pot fi: ~ de dimensiuni mici (5-80 ml) = de dimensiuni mari (peste 100 ml).250, 500, 1000 ml ~ pentru solutiile perfuzabile. A, Flacoanele de sticla miei pot fi ~ flacoane multidoza; = flacoane cu pulberi sterile (Mlacoane eu antibiotice) Au forma de butelie, sunt astupate cu dop de cauciuc, ctanseizat cu un inel sau garnitura de Al siacoperite cu o capsula de protectie tot de Al Flacoanele multidoza contin solutil injectabile ce se aduninistreaza in mai multe doze. Acest mod de conditionare permite prelevarea treptata a dozelor din solutie cu ajutorul acului de seringa ce pitrunde prin dop, si solutia este aspirat’. Au ca avantaj faptul edi se face economie de flacoane, dar exista un risc mai mare de contaminare. in preparatele multidoza se introduce un conservant cu rol bactericid. Pulberile din flacoane pot fi ~ anhidre = liofilizate (deshidratate prin congelare): produse opoterapice (produse objinute prin extractie din glande, organe si subproduse de la animale dosmetice) © nitroprusiatul de sodiu, Pulberile asigurai stabilitatea substangelor care in solujie nu sunt stabile, Solventul se introduce usor. Pentru conditionarea lor se poate folosi si sticla sodo-caleic’ netratata, B. Recipientele mari (pentru preparate de uz parenteral) contin: sdnge conservat - flacoane tip sange; - substituienti de sange; - alte solutii perfuzabile. Flacoanele sunt astupate cu dop de cauciue si etanseizate cu garnitin sticla tip | si tip Il, niciodata tip IIL Se folosese si recipiente de 1 metalic’. Sunt de aterial plastic pentru conditionarea pertuziilor Avantajele lor sunt nu se spal - sunt mai usoare; = sunt mai ieftine. Dezavantajele: - sunt mai pujin uansparente, nepermijand vizulaizarea continutului; - sunt permeahile pentru vaporii de apa 5i pentru gazele din aerCurs nr. 3 Materialele plas utilizate sunt: ~ polietilena de densitate mare ~ policlorura de vinil asociaté cu plasticizanti pentru a-i mari flexibilitatea; ~ polipropilena - are rezistenta termica mai mare. Toate se pot steriliza la autoclay la 121°C. orturi de macromolecule nu pot fi sterilizate de oase se introduc pe cale aseptica Materialele plastice sunt in general permeabile pentru vapori de apa si pentru gaze. Pentru orice material nou folosit la prepararea recipientelor, farmacopeea britanicd recomanda o examinare atenta, urmarindu-se schimbari organoleptice, schimbari fizice si schimbari chimice ale continutului, datorate permeabilit3tii materialelor plastice, modificarilor de pH sau efectului luminii asupra solutiilor injectabile, Se vor determina eventualele substanje extrase din materialele plastice in solutie. Se determina inocuitatea lor si compatibilitatea cu solupiile. Se determina si posibilitatea absorbtiei unor s.a,, a unor adjuvanti (in special bactericide) de citre materialul plastic. De exemplu, diazepamul este absorbit de clorura de polivinil tice se pot folosi si pentru obyiner seringilor de unica folos njaigi cele mai cu oxid de etilen, apoi solusiile Sistemele de inchidere Inchiderea se face cu dopuri de cauciue (mai rar de material plastic) fixate cu armaturi metalice. Cauciucul prezinté avantajul 4 prin elasticitate asigura etanseitatea recipientului, Cauciucul apropiate apartine grupei elastomerilor, macromolecule cu constitutie si proprietati elastice materialelor plastice. S 2 folosese: = cauciucul natural - format din poliizopren; - substituientul sintetic ~ cauciucul butilic care ¢ cauciucul supus vuleanizarii la temperatur’ fnalte, in prezenta sulfului, Se formeaza legaturi constituite din punti de S intre lanturile polimerice. Pentru a se realiza legaturile sunt necesari acceleratori de vuleanizare, oxid de Zn, temperaturi crescute. emai adauga substange de umplutur’d: antioxidangi, lubrifianti, agengi de colorare si de inmuiere. Unele din aceste componente pot fi cedate in solusia injectabila, Condiitiile de calitate pentru dopurile de cauciuc Trebuie: ‘+ si asigure etanseitatea pentru a impiedica patrunderea aerului si a vaporilor de apa si contaminarea microbiana; ‘* sf nu-si modifice calitagile fizico-mecanice prin. sterilizare (adic termorezistente si sa nu imbaitraneascsi); si fie stabile in timp (si nu Imbatraneases); si permit’ patrunderea acului de sering’ fra a se desprinde fragmente din dop ce pot impurifica preparatele injectabile cu consecinte nefaste la administrare; «SG fie suficient de elastice pentru a se astupa orificiul lasat la scoaterea acului, evitindu-se contaminarea microbiologicd (in cazul preparatelor multidozéi); ‘© siifie compatibile cu s.a. gi cu solventii; © siinu cedeze din constituienii sai in preparat — ast ce vine in contact cu preparatul injectabil; © si nu absoarba s.a. sau substanfele auxiliare (in special agenti antimicrobieni) din preparate ~ astfel, conform farmacopeei britanice, dopurile se in in prealabil in fie el, se poate silicona partea dopuluiCurs nr. 3 solusii concentrate de conservant (concentrajie dubla), Sunt absorbite mai ales clorocrezolul gi nitratul de fenilmercur. Pierderea se poate face si prin volatilizarea unor componente dup’ ce au fost absorbite de dop. Pentru a se evita aceasta, se acoper’ dopurile de cauciuc cu materiale mai pugin permeabile si se face fie parafinarea, fie reducerea suprafetei dopului, fie cresterea yrosimii dopului Cand flacoanele contin solutii uleioase, inchiderea se face cu cauciue rezistent Ia ulel Condifiile de calitate a acestor forme farmaceutice, legate de formulare si preparare Deoarece sunt forme farmaceutice care ajung in organism prin lezarea barierelor protective (viele si mucoase), preparatele injectabile trebuie si raspunda la o serie de exigente privind calitatea, si anume: 1. izotonia - este cerinta solutiilor injectabile de a avea aceeasi presiune osmotica cu cea a serului sanguin; 2. izohidria ~ trebuie sa aiba un pH apropiat de cel al serului sanguin; 3, claritatea — absenja particulelor insolubile, conditie pentru solusiile injectabile; 4, sterilitatea ~ absensa microorganismelor vii in forma vegetativa sau sporulat: 5, absenta pirogenelor - este obligatorie pentru preparatele ce se administreaza mari (peste 5 ml) Irotonia, izohidria, absenga pirogenelar sunt conditii de dorit, dar nu sunt intotdeauna {orii, in timp ce sterilitatea este obligatorie pentru toate preparatele injectabile. n volume ob) Izotonia Solufiile injectabile care intra in contact cu lichidele tisulare dupa administrare, trebuie sa aiba aceeasi presiune osmoticé cu aceste lichide pentru a fi - compatibile cu eritrocitele din sange; - bine tolerate (nedureroase); resorbabile. Solutiile injectabile a caror presiune osmoticd este diferita de cea a plasmei produc dureri musculare si modificdri ale sangelui Presiunea osmotici este una din cele 4 proprietati coligative ale solusiilor (adic& care depind de nr. de particule, ioni sau molecule dizolvate in solutie si nu depind de natura substantelor, ci de concentratia molara) yi este cea mai importanta dpdy farmaceutic. Compozitia serului sanguin fi confer’ o anumit’ valoare a proprietitilor coligative si a presiunii osmotice, care e greu de determinat si e aprox. egala cu cea a unei solutii de NaCl 9 %vo, abile, in organism apar o serie de modificari in Prin administrarea unei solutii inject metabolismul apei si electrolifilor. Acestea se manifesta prin fenomenul de osmo: intervine presiunea osmotica. Procesul de osmoza se refera la difuziunea spontana a solventului (apei) din solutia de concentrajie mai mic intr-o solutie cu concentratie mai mare, printr-o membrana semipermeabil’ care separa cele 2 solutii si care e permeabila doar pentru solvent. ste importanga pe care o are presiunea osmotica in biologia celular, membranele biologice comportandu-se ca membrane semipermeabile (schimbi continutul cu. mediul exterior) Izotonia provine de la izo ~ acelasi, aceeasi si tonus ~ presiune Izotonia solusiilor administrate parenteral sau plasate in contact direct cu mucoasele (solutii oftalmice, solujii pentru irigatii) e de dorit sa se realizeze ori de cate ori este posibil. Conditia de izotonie e deosebit de importanta in cazul solutiilor parenterale administrate iw. in care e cunoaCurs nr. 3 Frecvent se utilizeazi termenul de izoosmotic si izoosmotice sunt i izotonice. Totusi membranele biologice nu functioneaz totdeauna ca membrane perfect semipermeabile, Ele permit patrunderea unor particule de substanya dizolvat, aldituri de apa. De aceea, Wrebuie fcuta distinctia intre izoosmoxa si izotonie, in sens biologic, 0 solutie este izotonica cu serul sanguin cand nu modifica dimensiunea si forma eritrocitelor. Practic, izotonizarea se realizeazd prin aducerea unei solfii la o concentratie in particule dizolvate (molecule, ioni) egal’ cu cea a singelui zotonic, considerandu-s J solugiile Solutiile care au aceeasi: = concentrafie molardi la temperatura constant; -_ presiune osmotica - punct de congelare sunt considerate izotonice. Solutiile mai diluate [ce au presiunes osmotic mai mica) se numeschipotone sau hipotonice si cele care au concentragia mai mare, hipertone sau hipertonice. Pentru a demonstra importanja izotoniei la administrare iv. se urm’ globulelor rosii in solutii de NaCl de diferite concentra - eritrocitele introduse in sol de NaCl 9%o nu se modific’, nici forma, nici volumul; - eritrocitele introduse in sol mai diluate de NaCl (4%o) suler’ o marire a volumului, adic o turgescent, pentru ci apa din solutie intra in eritrocite, ele plesnesc hemoglobina difuzand in lichidul exterior, astfel are loc hemoliza globulelor rosii; - eritrocitele introduse in sol mai concentrate de NaCl (50%o) se aplatizeaza, se zbarcesc, se creneleazi, pt ci apa interna trece in exteriorul hematiei, Fenomenul se numeste plasmoliza. Astiel, se recomanda ca solutiile injectabile hipotonice s& se izotonizeze si obligatoriu se izotonizeaza sol. ce se administreaza iv, in volume mari (5 ml sau mai mari) Uneori cone. izoosmotice sunt si izotonice (nu afecteaza globulele rosii), dar de obicei, aceste concentratii sunt diferite este comportamentul Izotonia este egala cu izoosmoza in cazul urmatoarelor substante: = Nall 9%o; - Sorbitol 5,5 % (55%e); - Lactat de Na 18%. Alte substange se comport diferit, astfel - unele traverseaza membranele hematiilor (NH4CI); - solujiile altor substanje nu exercita niciun fel de presiune osmotic’ aminofilina); - categorie de substante prezintS o presiune osmotic’ inferioara la concentratia izotonica calculata teoretic, de exemplu glucoza: - teoretic e izoosmoticd eu serul la conc de 50%o, 5%, practic solutia izotonica e de 10% (100%v) - unele substange actioneaza asupra permeabilitatii membranei hematiilor, altele acfioneaza ca hemolitice si altele precipita proteinele plasmatice (ureCurs nr. 3 Determinarea concentratiet izoosmotice Determinarea cone izoosmotice prin masurarea directa a presiunii osmotice este greu de efectuat, Din acest motiv presiunea osmotic’ se evalueaza indirect prin determinarea scaderit punctului de congelare, care este tot o proprietate coligativa Se admite cd punctul de congelare al plasmei ca si cel al solugiei de NaCl 9%p este -0,52°C. Tinand seama de faptul c& apa are constanta crioscopica - 1,86°. Constanta criascopica reprezinta sciderea punctului de congelare al apei, obfinuta prin dizolvarea unei molecule gram de substanfa neionizata sau nedisociabila in 1000 ml solusie. Din aceste valori, se determina fractiunea molar sau nr. de molecule existent in 1000 ml solusie izotonica cu a serului sanguin si cu punctul de congelare -0,52. Daca 1 mol sau 1 molecula gram determina scaderea punctului de congelare cu 1,86° x 0,52° X = 0,52/1,86 = 0,279 = molecule dintr-o substanta neionizat 8 care prin dizolvare in cu serul sanguin sau cu o solugie de NaC] 9%o. 1000 ml apa da 0 solutie izoosmoti Din concentratia molar rezult’ concentratia procentual’. Cantitatea de neelectrolit ce trebuie dizolvata in 1000 ml apa: 8% 0 = 0,279 -M Pr glucoza g2%o = 0,279 - 180 = 50 g glucoza in 1000 ml solutie (solutia e izoosmotica cu serul) La electroliti, nr. de particule © mai mare, ionii in care substanta disociaz, contribuie la presiunea osmotica. in acest caz, in calcul intervine coeficientul de disociere care arata in cati ioni disociaza substanta, Daca disocierea e totala (in cazul solutiilor foarte diluate), coeficientul este egal cu nr de ion’ in care disociaza substanta 2ioni.... coeficientul este 2 (IMHI!"doar pt solupiile ft diluate) La concentratiile izotonice, care nu sunt ft diluate, disocierea nu e totala. Coeficientul e pugin mai mic decat nr. de ioni 2 ioni (ex. NaC coef, este 1,85, Pt. NaCl: 3% apa pta obsine os = 0,279/1,85 - 58,45 = 8,82 %0 ~ 9% NaCl (este cantitatea dizolvata in 100 ml olugie izoosmotic’ cu serul sanguin) Alt mod de determinare a concentratiei osmotice se bazeaza pe formulele ce cuprind coeficientii de disociere stabiliti de De Vries. Metoda de calcul este oficializat de FR X, formulele de calcul au fost stabilite pe baza observatiilor efectuate asupra compozitiel (sau asupra observarii comportamentului} solutiilor injectabile cu presiuni osmotice diferite fat de globulele rosii. In practica s-a constatat ca o solutie de glucoza care are concentratia procentuala 41,544%0 glucozi este izoosmatic’ cu serul (si nu 50,2g%o). Rezulti Concentratia molara = 41,544/180 = 0,2308 = fractiunea dintr-un mol d prin dizolvare in L000 ml apa da o solujie izousmotica cu serul sanguin. Pt neelectrolit 2%o = 0,2308 + M nvelectrolit careCurs nr. 3 An Hil, sem I Pr electroliji, De Vries a stabilit coeficientii de disociere, care sunt folositi in FR: 1 - ptneelectroliti 1,5 ~ pt subst care disociaza in 2 ioni 2- pt subst care disociaz’ in 3 iont 2,5 ~ pt subst care disociaza in 4 ioni Pt NaCl 2%0 = 0,2308/1,5 + 58,45 = 9% % = 0,2308M / i IMMINN Aceste metode de calcul determina concentratia izoosmotica. La formularea solutiilor injectabile nu se foloseste concentratia izoosmotica, ci a cone terapeutic a subst medicamentoase. Un nr. mare de solutii injectabile vor fi hipotonice, Pt izotonizare se adaugi o substanga izotonizantd, inert dpdv terapeutic si compatibila cu sia, cel mai frecvent NaCl sau glucoza 2%o = 0,2308 - c.i/i*M ceste cone moleculara si este raportul dintre concentratia la mie si masa moleculara a subst din solugia de izotonizat pt mai multe substange 2%o = 0,2308 - (clil + c2i2 +... enin) / i+ M Izoosmoza este diferiti de izotonie. metode Pentru determinarea concentragiei izotonice a solutiilor injectabile se folos biologice: 1, met, hemoliticd ~ solusia de studiat s sange uman defibrinat, dupa amestecare se centrifugheazd si apoi se masoara culoarea lichidului supernatant cu calorimetrul. Coloragia depinde de gradul de hemolizé produs de solutia hipotona. Pt apreciere cantitativa se face o scara etalon, folosing sange care e tratat cu conc diferite de NaCl (conc hipotone) 2. met. hematocritului modificat ~ consta in determinarea volumului globulelor rosii in conditii determinate. Globulele rosii se separa din sange (rezultd un bulion de globule rosit), se ia un anumit volum, se introduc volume egale in 2 eprubete in care se gasesc: |. 1 ml plasma; IL 1 ml sol. de studiat. Dupa un timp de contact se masoar’ volumul ocupat de hematii in cele 2 eprubete. Dacd volumele sunt egale, sol este izotonic’. Daca volumul e mai mare decat cel din eprubeta cu plasma, sol este hipotona. Daca volumul e mai mic, sol e hipertona Sol de NaCl 9%0 e izotonica. Glucoza e izotonica la conc de 100%,Curs nr. 3 Importanya zotoniel in functie de calea de admin istrare iv. - volume mari de sol hipotonice provoaca hemoliza; invadare de apa in celulele corpulti; anemie hemolitica: icter hemolitic edeme, convulsii - sol. hipertone adm iw. in volume mari duc la: hiperglicemie si glicozurie deshidratare celularé diureza osmotic pierderea apei si electrolitilor coma cu deshidratare generala. Acestea sunt produse de glucoz’ Uneori ¢ nevoie sa se foloseasca solutii hipertone, pt ea pt izotonie ar trebui cantitiji prea mari de apa. Se adm sol hipertonica iv. lent, intr-o vend mare, fluxul sanguin diminuand conc hipertona ira: [nj adm i.rahidian trebuie si fie izotonice, pt ca lichidul cefalo-rahidian (160 ml) se in cantitate mica si are viteza lent nz Inj adm im, trebuie sa fie izotone pt a nu fi dur i, hipertone dai resorbtia 8.C.: Inj s.c. pot fi hipo sau hipertonice pt ca se administreaza in volume mici, in tesutul gras si nu dau etecte secundare nedorite. tutan si idermic: - se folosesc pt diagnostic, in volume foarte mici (0,1 - 0,2ml) - se introduc toxine pt a se vedea raspunsul organismului - trebuie sa fie izotonice pt ca iritarea produsa sa fie datorata subs roase. Se pot folosi solutii usor se urmareste un efect rapid, pt ci realizeaz’ a exosmoza care favorizea7’ nfelor test.