TUDII EOLOGICE REVISTA FACULTATILOR DE TEOLOGIE DIN PATRIARHIA ROMANA Revista fondata in anul 1929 de citre Prof. dr. Teodor M, Popescu SERIA AIA, ANUL III, NR. 2, APRILIEIUNE BUCURESTI 2007ul ‘SiTeot 2/2007, pp. 161-219 Georgicd GRIGORITA Universitatea Pontificala Gregoriand ~ Roma LEGEA NR. 489/2006 $I BISERICA ORTODOXA ROMANA Dupa mai bine de 16 ani de dezbateri', in 26 dec. 2006, cu doar 5 zile inainte de aderarea arii noastre la Uniunea Europeand, presedintele Roméniei promulga noua Lege privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Desi promovata ca text legislativ cu deschidere europeana’, ce igi propunea ,sd puna capat regimului comunist din Romania aplicat relatillor dintre Stat si cultele religioase, perpetuat dupa 1989 prin prevederile ramase in vigoare ale Decretului nr. 17/1948", noua lege a starnit o serie intreagd de proteste! si contestatii ce veneau atat din fara®, cat si din strainatate®. In general, contestatarii — sprijinifi si " fncd de la tneeput, trebuie precizat e&, dap 1989, ia Romania au existat mai multe tentative de a reglementa atat regimul dferitelor structuri religioase existente in fara noastrd, cat si raportul acestora cu autoriaile civil. in toatd aceasta perloada.(1989- 2005), proiectul une astel de legi a fost yeluat in fiecare noua legislaturd sub difeite varfante, ce au fost dezbatute in inainini organizate de catre Statin colaborare eu difeite structuri relgioase interesate. Din pécate, toate aceste proiecte nu au gist niciun consens pind in mart. 2005, cind au fost inifiate discutle veferltoare la protectal actual legi. Niet aceasté propunere nu sa dueurat de sprifnul tuturor structuilor religioase din Romania, proiectul nefiind semnat de Biserica Romana Uniti cu Roma, ‘Greco-Catolcd si de uneleculte neoprotestante. fn acest sens, Secretarul de Stat pentru Culte, Adrian Lemeni declara c&: ,Legea réspunde specficulul si realiafii romanest, lind totodata de esenfa si de facturd ‘european’, citat de V, RONCEA, ,Patriachia Romang: cine contest democrat”, in: Ziua, din 5 ian, 2007. tn acelasi sens, Bogdan Tataru-Cazaban, conser previdenfial pe probleme de culte si culturd, intr-un comunicat dat agentici Mediafex, afirma ci «Pregedintele Romiénie! a promulgat Legea privind libertatea st regimul cultelor, avnd in vedere necestatea ca raportul dintre Statul romin si confestunile religicase si fie reglementate intrun alt eadru decét cel ofeit prin Decretul 177 adoptat de regimul comunist in 1948. Ar fi anormal ca Roménia, stat membru al Uniunii Europene, s& nu adopie o legislate in acord cu principle si statutul internafional in domeniu’, RLP., sLibertatea religioas4, europeang”, In: Ziua, din 6 ian. 2007. 5p, BrusinowsKt, C. BUTA, R. CARP, P. OCOLEANU, R, PREDA, ,ln materie religions, Romania aintrat cu dyeptal in UB®, n: Adevarul literar si atistc, din 10 ian. 2007, In data de 21 ian. la Timisoara, reprezentanti ai Biseriii Evanghelice au participat la ‘un mars de protest impotriva acestel lei, Cr. D. CRACIN, ,Legea Cultelo, contestat?, in: BvenimentulZilei, di 2 ian, 2007. 5° parte a socitifi civile a privit fevorabil votarea legit (Asociafia Civic Medi, 161GEORGICA GRIGORITA STUDII de o parte a mass-media’ romanesti — critic& atat cadrul libert&tii religioase garantat prin aceasta lege (in special art. 13), cat gi diferite aspecte referitoare la structura relafillor dintre Stat si culte (numérul de credinciosi si vechimea impuse pentru recunoasterea unei asociatii religioase drept cult etc.) Cei mai vehementi adversari ai noii legi au fost insé cateva organizatii americane, in special Comésia Helsinki pentru Securitate si Cooperare in Buropa' si Institutul pentru Religie si Politici Publice® din Washington, De fapt, cu putin inainte de promulgarea legii, in 20 dec. coordonaté de Vietor Roncea impreuna cu un grup de 26 de ONG-uri au sustinut varianta finald a profectului acestei le), io vreme ce mai multe organizafii non- gavenamentale ¢-2u coalizat pentru a o combate (in special organizafile din refeaua Soros impreuna cu Societatea Academica, condusé de Alina Mungiu Pippi, si alte organizatii apropiate acestora). Printre contestatariiacestei legl sau numérat chiar gi reprezentanti ai unor situcturi religioase recunoscute de ctre Statul roman. In acest sens este exemplificativ posifia pregedintelui Uniunii Bisericlor Crestine Baptiste din Rominia, Paul Negru: Caltul Creslin Baptist igi exprima ingrjorarea faté de adoptarea legit privind libertatea religioasd. si regimul general al cultelor, de citre Camera Deputatilor, in data de 13 dec. 2006, Prin adoptarea acestei lei, Romania instaureaza efatizarea organizafiior religioase, precum si discriminarea relgioast. Considerdin c& prin aceasi deciie, Roménia se Indepérteaed de familia statelor ciliate gi democratice si ereeaza premisele unor ingrddir ale ibertlor fundamentale ale omului * Anumite organizaiiinterafionale au declangat un adevrat rézboi impotriva acestei legi,utlizand cuvinte dure att impotriva lei, cat sia parlamentulu sta presedintlul {ari care a promulgato, Atacul cel mai vehement a venit din partea Mnstitutulué pentru Religie si Poitici Publice din Washington. 0 parte a presei roménestia sprint activ aceasté campanie Impotriva noii Legi privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, rspectivii ziariti erijandu-se In adevarafiavocati ai difertelor grupéri ce sau opus promulgéii acest led Comisia pentru Securitate i Cooperare in Europa (Commission on Security and Cooperation in Burope ~ CSCB), cunoscuta si sub numele de Comisia Helsinkl (United ‘States Helsinki Commision) este 0 agentie guvernamentald a Statelor Unite ale Americi, ‘ce monitorizeara progresele inegistate in realizarea prevederilor Acordurilor éin 1975, de la Helsinki, semnate side edtre Roménia, Comisia este format din 21 de membri din Senatul SUA, 9 din Camera Reprezentanflor i cite un reprezentant al Departamentului de Stat, al Departamentului Apdrdtii si al Departamentului Comertului) " Inctitutul pentru Religie si Potici Publice (institut on Religion and Public Policy) din Washington este 0 organizatie non-profit, internationala si interrligoasd, fondatd in 1999 de citre Joseph K. Grieboski, Clduros recomandatd de cdtre Departamentul de Stat american, acest institut se declard ca fiind ,eatolc integralist” si militeé deschis pentru respectarea drepturilor scieniolotlor, ale moomigilor sale altor grupérireligioase, de chicei minovitare in Europa, Cf. B. FOUCHEREAY, ,Au nom de la lberté religieuse. Les sectes, cheval de Trole des Btals-Unis en Burope”, tn: Le Monde Diplomatique, 48/2001, ar. 566, p.27. 162 maraondLEGEA NR. 489/206 st BIsERICA OnTODOXARomaNA = S TU DIT 2006, doi membri ai Comisiei Helsinki, senatorul Sam Brownback" si congresmenul Cristopher Smith, au cerut presedintelui Romaniei si nu promulge legea in varianta adoptata de Parlament". Dupa promulgarea legit, Institutul pentru Religie si Politict Publice din Washington a atacat vehement nova lege, emitand in data de 3 ian. un comunicat foarte agresiv, prin care presedintele institutului, Joseph K. Grieboski, afirma c& Roménia are ,,cea mai proasta lege din Europa referitoare la religie”; in acelagi comunicat se mai afirma ci nowa lege ,contrazice Constitutia Statului romén si alte legi aflate in vigoare, precum si instrumente recunoscute pe plan international in domeniul drepturilor omului”™, Reaumand, putem conchide ca, abia promulgata, noua lege privind libertatea religioasé si regimul general al cultelor a reusit trista performan{é de a fi una dintre cele mai criticate si contestate legi de dupa 1989. Prin urmare, este evident c& motivul principal, ce impune un studiu aprofundat al acestei legi, atat de contestaté si de controversata, este reprezentat de faptul cd aceasta priveste in mod direct si Biserica Ortodoxd Romana. In plus, trebuie amintit si faptul c& au existat gi voci ale societatii civile romanesti, care, indicand Biserica Ortodoxd Romana rept autor moral al acestei legi, afirmau cé legea creeaz un sistem juridic, in care singurii privilegiafi sunt ortodocgii. Studiul de fat propune sa identifice atat locul acestei legi in cadrul legislativ european, cat si importanfa acesteia pentru actuala societate romaneascé, focalizandu-se asupra dispozitilor ce privesc relatia dintre Biserica Ortodox Romana si Statul roman. Din motive metodologice, textul va fi structurat in dou’ parti: 0 prima parte, constituité dintr-o prezentare atat a modelului european de relatie dintre structurile religioase si autoritatea "© De semnalat fapiul cA senatorul american Sam Brownback, membru al Partidului Republican si agricultor de formate, este si unul dintre consultant de bad at Institutului pentru Religie si Politic Publice din Washington, "La 20 dec. cei doi exponenti ai Partdului Republican din SUA au adresat presedintelui Rominiei o sctisoare, prin care Ti ceteau sinsitent” si retvimité legea in parlament, argumentand cd ,dacd legea va fl promulgaté in forma actualé, Romania va fi fara eu cel tai greot sistem de integistrare a noilor cult, dintre toate cele 55 de tari membre ale COrganizatiei pentru Securitate si Cooperare In Europa". Mai mul, acestia afirmau c& legea yeste incompatibilé cu angajamentele Romanieifaté de OSCE in privinfa liber religioase” (CI, D. MOLDOVAN, ,Comisia Helsinki fi cere gefului statului sé nu promulge legea cutelor, in: Curentul, din 23 dec. 2006) "A, HRUBAN, ,Asaltasupra leg cultelo”, in: Zia, din Sian, 2007. A. Hrasas, ,Asaltasupra leg cultelor”, in: Ziva, dn 5 ian. 2007. 163 aA-~aAOrOmGFORGICA GRIGORITA STUDII statalé, cat sia celui ortodox, si o a doua parte confindnd o analizd critica a modelului impus de catre noua lege. Modelul european si modelul ortodox de relatie intre Stat si structurile religioase a. Modelul european, Pentru a putea identifica ,modelul european” de relatie intre structurile religioase si puterea politicd trebuie mentionat, ‘inca de la inceput, ci Uniunea Europeand™ (UE) reprezinté astizi o entitate politica, sociala si economica dezvoltata in Europa, ce reuneste 27 de fari membre", si cd sistemul politic al UE este definit de o serie de tratate, ce urmeaza a fi inlocuite de un document unic, asa-numita Constitujie Europeand”, De asemenea, este necesar si precizém cé, in interiorul acestei structuri comunitare, sistemul de atribuire al competentelor intre UE si statele sale membre este unul sui generis, deoarece nu poate fi identificat nici cu sistemul confederal (specific unei asocieri libere a unor state suverane} si nici cu sistemul federal (specific unui stat federal)!”. Astfel, in anumite domenii politice, statele membre actioneazé in mod interguvernamental, adic iau decizii comune in calitate de state suverane, in timp ce pentru alte domenii, statele membre si-au transferat competenta legislativa, total sau partial, Uniunii, astiel inc&t UE reprezintaé in aceasté sferd o institutie supranationali, In consecinta, UE nu reprezinta un subject originar de drept international’, " Uniunea Buropeand (UB) este 0 organizate suprasiatald si supranational, ce a fost fondata in 7 febr. 1992 prin ratifiarea de etre ansamblulfirlor membre ale Comunitai Buropene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), document ce a intat in vigoare in 1 nov. 1983. Din punet de vedere ogaizatoric, UB nu este nie federai, nici confederate, cise constituie ca o construetie sul generis, ce reuneste 27 de state det * In prezent, UB are 27 de membri, dintre care 6 sunt membri fondatori din 1958 (Fran{a, Germania, Halt, Regatul Tarior de Jos, Belgie 5, Luxemburg), iar rst de 21 au aderat succesiv in 1973 (rtanda, Danemarce, Regatal Unit, in 1981 (Grecia, in 1986 (Sponia si Portugalia), in 1995 (Finlanda, Suedia, Austria), i» 2008 (Polonia, Slovenia, Ungaria, Mata, Cipru, Letonia, Estonia, Litwania, Republica Cehd, Slovacia} {gn 2007 (Bulgaria, Romania). 6c. P. MacusTTs, .La consitutionnalistion es traités européens’ n: O. Dx ScHUTTER, P., NUOUL (Sous la coordination de), Une Constitution pour UBurope: rflxions sur les transformations du droit de "Union Européenne, Bruxelles, 2004, pp. 23-52. "Pentru detalii, a se vedea LM. ANCHEL, Personalitatea juridicd si competenfele Comunitatitor Buropene / Uniunii Europene, Bucuresti, 2007; V. MICH, Recherches sur [es competences de ta Communauté, Pars, 2003; R. MASTROWNSY, ,Le competenze deine", in: I Dirito del! Unione Buropea, 10/2008, pp. 390-416. "A ce vedea D. HELLY, F, PETMHLE (ous la direction de), L’Union Buropéenne, 164 mn QOnOmLEGEA NR. 489/2006 st BISERICA ORTODOXA RomaNA = STU DIT deoarece nu are posibilitatea de a-si crea 0 ordine juridicé proprie; de fapt, UE este un subiect derivat de drept international, iar competenta sa deriva din transferul drepturilor de suveranitate ale statelor membre”. Asadar, este clar cé asa-zisa suveranitate de organizare a ordinii juridice sia competentelor UE este definutd de statele sale membre. Jn ceea ce priveste competentele legislative, trebuie specificat cf, in politica comerciala si vamalé, puterea legislativé apartine in exclusivitate UE, si c& in domeniul pietii comune, al agriculturii, energiei, ‘tvansporturilor, mediului si al protecfiei consumatorului se apliea o dubla competenfé: statele membre ale UE au dreptul de adopta legi proprii pentru aceste domenii doar dac UE nu prezinté nicio inifiativa legislativa in acest sens. Pentru toate celelalte domenii politice statele membre detin competenfa exclusiva. Existd totodata si amumite competente care pot fi delegate UE, insA numai cu acordul statelor membre. In concluzie, se poate afirma cé actualul sistem legislativ al UE prevede urmatorul raport intre Uniune si statele sale membre: competentele nationale sunt, virtual, nelimitate, iar cele comunitare strict indicate”. Adaugandu-se la aceasta si faptul cd, prin punctul 3 al articolului 6 din Tratatul de la Amsterdam”, sa stabilit c& ,Uniunea Europeand respect identitatea nationald a Statelor sale membre”, se ajunge la concluzia ca fiecare stat membru are dreptul si totodata obligatia ca, in interiorul Uniunii, sé-si conserve si sé- $i promoveze propria sa identitate nationala, Prin prisma precizatilor fécute anterior, problema unui eventual »model european” privitor la relafia structurilor religioase cu autoritatea politic’ sar reduce la urmétoarea intrebare: Care sunt, deci, competenfele legislative ale UE in ceea ce priveste structurile religioase prezente pe teritoriul sdu? Cum problema structurilor religioase nu se regaseste nici printre materiile de competenté exclusiva a UE $i nici printre cele de dubla competen{Z, intrebarea noastrd capéta 0 nous forma: Reprezint structurile religioase 0 problema pe care statele ‘acteur international, Paris-Budapest-Torino, 2005. "Cf G. TESAURo, ,Sovranita degli Stati e integrazione comunitatia", In; Dirtto dell'Unione Europea, 11/2006, pp. 235-252. % La compétence nationale est virtuellement ilinité, alors que les compétences commurautalres sont limitativement énumérées", D. SIMON, Le sustéme juridique communautaire, Paris, 1998, p. 79. 2 Fratatul de ta Amsterdam, ce modified Tratatul privind Uniunea European, Tratatele de instituire a Comunitailor Europene si alte acte conexe,a fost adoptat de cétre sefii de sat gi de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene la 16-17 iul. 1997 si a fost ‘semnat la2 oct. 1997, intrand tn vigoare la 1 mai 1999, 165 maraorodGEORGICA GRIGORITA STUDIE membre 0 pot trasfera sub competenfa UE? Raspunsul la aceasta problema ni-l oferd declaratia numarul 1] a Tyatatului de la Amsterdam, intitulatdé sugestiv ,Declaratia privind stafutul Bisericilor si organizafitlor neconfesionale”, si prin care sa stabilit cf: Uniunea European respecta si nu aduce atingere statutului de care Deneficiazé, in temeiul dreptului intem, Bisericle si asocatile religioase sau comunitafile religioase in statele membre. Uniunea Europeand respect in mod egal statutul organizatilor filozofice $i neconfesionale”™. Chiar daca natura declarafiei, din punct de vedere formal, nu este Juridica, ci doar politica”, aceasta nu 0 exclude ca incapabila de a avea un rol in realitatile actuale ale UE. De fapt, prin declaratia numarul 11, UE s- a declarat — cel putin din punct de vedere politic - a fi absolut incompetent in a defini regimul structurilor religioase si filosofice prezente pe teritoriul statelor membre, Mai mult, prin aceeasi declaratie, UE se angajeazd si nu prejudicieze cu nimic reglementitile deja existente si sd respecte totodata traditia legislativa a fiecdrui stat membru. Prin urmare, este absolut evident ci UE nu posedé un model unic de organizare a structurilor religioase sau filosofice si, mai mult, nici nu isi propune si creeze unul, ci se limiteazd la a respecta traditia legislativa a fiecdrui stat. Cu alte cuvinte, prin actuala legislafie europeané, fiecarui stat_membru al Uniunii Europene fi este garantat dreptul de asi reglementa in mod tradifional raportul cu structutile religioase prezente pe teritoriul sdu, adicd de a tine cont, tn primul rand, de particularitatile sale in ceea ce priveste istoria proprie si realitatile sale actuale, $i, daca am vazut ci nu existé un model european comun, care sunt atunci modalitifile folosite de catre statele europene pentru a reglementa situatia structurilor religioase si filozofice? Datorité faptului * UNION BUROPEENNE, Treité d'Amsterdam, Luxembourg, 1997, p. 133. Pentru igeneza Declarafie nr. 11 a Tvatatului de la Amsterdam, a se vedea G, BARBERIN, Lezioni di diritto ecclestastico, Torino, 2000, pp. 298-301. ® Tuttavia, in dottrina & presente un'opinione secondo cui alla Dichiarazione vada riconosciuta una certa rilevanza giutidica. In particolare, Robbers fra Valtro evidenzia i fatto che si sono avuti casi in cui la Corte di giustzia ha tenuto conto dialire analoghe dichiarazioni e che | Governi, durante il negoziato pur controverso, hanno riconosciuto importanza alla questione; sarebbe pertanto difficile, se non impossible, ipotizeare un ato gluridico comunitario in senso contrario” (G. BARGERMI, Lezioné di diritto ‘ecclesiastico, p, 298). 166 -Q0r0m mALEGEA NR. 489/206 51 BISERICA ORTOPOXAROMANA = STU DIT c sistemele legislative folosite in cadrul UB, oscileaza de la o separatie radical (Pranfa) pana la o identificare aproape total intre o anumita structura veligioasi si un stat (Grecia, Anglia), juristii europeni, specializati in drept ecleziastic, au incercat s realizeze diferite clasificéti, findnd cont, in primul rand, de gradul de colaborare dintre Stat si structurile religioase. Astfel, Gerhard Robbers** — unul dintre cei mai cunoscufi specialisti in domeniu —, afirma c& relatiile dintre Stat gi structurile religioase se pot clasifica in 3 tipuri de sisteme: Sistemul de strnsd colaborare ~ prevede existenfa unei structuri religioase de Stat, stabilite sau privilegiate, si stabilirea de relafii de stransd colaborare intre autoritatea de Stat si respectiva structura religioasé (sistem specific pentru Danemarca, Finlanda, Grecia, Anglia, Suedia). Sistemul de neutralitate — Statul este neutru, ins incheie acorduri cu structurile religioase pentru age-risele ,materii comune”, adicd acele materii revendicate atat de Stat, cat si de respectivele structuri religioase * ste important de mentionat cf, in 12 dec. 1989, mai mult} profesori europesi, specalizati in dreot civil ecleziasti, s-au unit gi au creat un centru specialzat pentru studiul aprofundat al relailor dintre State si structurile religoase in interirol UB. Respectivul centru, intitulat Buropean Consortium for Church and State Research/Consortium européen pour Vétude des relations Fglises/Btet, publica 0 revistd specializata de drepl civil eclesiesic (European Journal for Church and State Research/Reoue européeenne des relations Balises-Btet) si un buletn informativ. De la crearea sa 5 pnd in prezent, acest centru a organizat mai mult de 15 eomgrese avand ca, tema diverse aspect ale dreptului civil ecleziastic in inteiorul statelar membre ale UE. Alte doui centre, specilizate in studi aprofundat al relailr dinte Stat si structurile religoase, igi desfigoard actvilatea in sistemol universitar francez. Primul, initulat Societe, Droit et Religion en Europe, funcioneaxa in cadrul Universiti Robert Schuman din Strasbourg sub directa profesorului Francis Messner; cel deal doles, cu numele de Droit ot Sociatés religiouses, isi derulesed activittle la Paris, in cadrul Facultafii de Drept Jean Monnet” a Universitaii Paris XI, sub coordonarea profesoarei Brigitte Basdevant-Caudemet. * prin drept ecteziastic, astizi in UE, se infelege acea ramurd a dreptulu civil care se ‘ocupd in special cu legiferarea fenomenului religios, adic& cu onganizaren difeitlor structuri religoase prevente pe teritorial UB, Datoritafaptului a in UB sunt prezente mi doar structri relgioase apartindnd religie! crestine, anumill profesori firma chiar c& ar fi de preferat utilizarea expresiei drept religios In locul celei de dvept ecleziastic. Ct. F. Messier, ,Du droit ecelésiastique au droit des religions: évolution une terminologie" In: Revue de Droit Cenonique, 47/1997, pp. 143-160. * G. RonDiRS, Stato e Chiesa nell UE, Nilano/Baden-Baden, 1996, pp. 350-352. 167 maHaoroGEORGICA GRIGORITA STUDII (sistem specific pentru Austria, Belgia, Germania, Luxemburg, Italia, Portugalia, Spania). Sistemul de separafie (olald ~ Statul se declaré separat, intr-o manieré mai mult sau mai putin rigida, fafa de orice structura religioasa sau filozofica prezenta pe teritoriul sau (sistem specific in special pentru Franta, dar si pentru Olanda si Irlanda). Aceasta clasificare, impropriat astizi de catre majoritatea specialistilor”, nu este insd o noutate, ci ea reproduce un model deja prezentat la inceputul sec. al XX-lea de céire profesorul italian Francesco Ruffini (1863-1934), care vorbea despre 3 posibilitafi de relafie intre Stat si structurile religioase: subordonare, separare si coordonaré®. In ceea ce priveste sistemul de subordonate, trebuie precizat c& acesta prezinti dou aspecte: cand Statul este subordonat unei structuri religioase, sau cand structurile religioase sunt subordonate Statului. Aceste doud aspecte s-au coneretizat in istorie in doud sisteme extreme de relatie intre Stat gi structurile religioase, anume: feocrafia® si cezaropapismul®. Pe langi * Accoasi clasificare poate fi identificati gi la alfi autor Cf, $. BeRLINGO, ,La condisione delle Chiese in Europa", in: I Diritto Ecclestastico, 113/2002, p. 1318; S. FERRARY, Church and State in Europe. Commun Pattern and Chalenges”, in: European Journal for Church and State Research, 2/1995, p. 149; F, MARGIOTTA-BROGLO, I sistema fiuridico dell'Unione europea”, in: P, MARGIOTTA-BROGLIO, C, MIRAGE, P, ONIDA (a cura i, Religioni @ sistomi giuridici introduzione al dirito ecclesiastico comparato, Bologna, 1997, pp. 123-124. * cf. 8, RUBIN, Relazioni tra Chiesa e Stato: lineamentistorieéesistematici (a cura dl F, Manciorta BRosti0), Bologna, 1974. A se vedea si F. RUFFIN, La liber religiose, Torino, 1901 * Teocrafia represinta forma de guverndmant in care autoritatea, consideraté ca cemandnd de la divinitate, este exeritatd de cdtre elasa sacerdotalé; prin urmare, puterea religioasi domina puterea civil. CI. A. DB VALLES, ,Chiesa e Stato Pontificio nel concetto, unitario di stato teocratico”, in: If Diritfo Ecclesiastco, 38/1921, pp. 215-217; 8. ‘TROMTURY, ,Théocratie ou césaropapisme”, in: Messager de Bxerchat du Patriarche russe ent Burope occidentale, 5/1954, pp. 165-177. » Termenul de cezaropapism este folosit pentru a se indica regimul politicoeclesiastic sau sistemul de relaiicaracterizat de dominatia statutulul ~ care marturiseste deschis, religia cresting ~ asupra Biserci, intrucit.geful statului, atribuindy-si 0 misiune religioasd si o supremafe asupra organizarii ecleziastice, pune sub controlul siu funcfile spirituale ale Biserici, Cu alte cuvinte, cezaropapismul reprezinté amestecul statutull in treburle interme ale Bisericii sub pretextul apavari intereselor credinciosilor. Pentru detalii, a se vedea JM, SANSTERRE, .Eustbe de Césarée et [a naissance de la théorie scésoro-papister, in: Byzantion, 42/1972, pp. 131-198, 832-594; G. DAGRON, Empereur et prétre, Btude sur le cesaropapismes byzantine, Paris, 1996, 168 maeQOnomLEGEA NR. 489/2006 SI BISERICA ORTODOXAROMANA = STU DIT acestea, profesorul italian Francesco Margiotta-Broglio afirma ci cadrul UE existi si un alt sistem de subordonare, si anume wurisdictionalismul” (giurisdizionalismo}", ce se caracterizeaz4 prin faptul cd Statul exercita un control direct asupra diferitelor structuri religioase prezente pe teritoriul sau, control exercitat prin intermediul diferitelor legi civile si al aparatului administrativ de Stat, Asadar, din cele prezentate pand acum, este clar ci in UE nu existé un model comun pentru a defini relatiile dintre Stat si diferitele structuri religioase prezente pe teritoriul acestuia; si, mai mult, UE nici nu isi propune sé impuna un anumit model, ci lasé fiecdrui stat_membru libertatea de a-si crea propria legislatie, in conformitate cu traditia proprie si cu realitafile sale actuale. Prin urmare, Romania, ca actual stat membru al UE, are nu doar dreptul, ci si obligatia de a-si reglementa situatia structurilor religioase prezente pe teritoriul séu, tinénd cont, in primul rand, de propria traditie in domeniu si de realitatile actuale romanesti. Referitor la traditia romaneased, in ceea ce priveste relatia autoritatii politice cu structurile religioase, trebuie precizat cé, inci de la crearea sa a Stat modern, Romania a promovat un regim de libertate religioasé™, Originile acestui cadru legislativ®, ce proclama in Romania un regim de * B riovdiamo anche il gurisdizioanalismo che, con vasie denaminazioni nazonal, si difiuse in Europa nellets delVassolutismo ed ebbe una certaripresa nella seconda met del¥Ottocento, specialmente in Hala: con questo termine si vuole indeare una situazione nella quale le confession religiose sono direttamente contrllate dallo Stato che ~ anche quando non adersca in quanto tale ad un cult uficiale ~interviene con le propre leg ¢ a propria axione amministrativanela vita religiosa dei suddit,saallo scopo di tutelare Ja Chiesa uffciale, quando ve ne sia una riconosciuta tale, sia per difendere lo Stato ‘allingerenza delle reigiont nella vita publica" (F. MARGIOTTA-BROGLIO, If sistema giuridico del?Unione europea, ix Religionie sistomi gluridici:introduzione al diritto ecclesastico comparato, 2 cura di F. MARGIOTTABROGLIO, C. MIRABELL, F. ONIDA, Bologna, 1997, p. 123). Pentru cazul special al Creciel, a se vedea V. PAX.ATO, {Confessionismo e glursdizionalismo nella Grecia degli anni 80°, in: Quadern di diritio ¢ politica eccesiastica, 5/1988, pp. 183-202, * Semnifeatve in acest sens sunt constitufile din anit 1866 si 1923. Pentru detail refertoace a lefislatia romfneased Tn domeniu, anterioaré anului 1948, a se vedea MLC CCHIREH, Raporturle dintre Stat si Bisericd din punct de vedere juridic, Bucuresti, 1898; DJ, SmETEANU, Raportul dintre Biserid si Stat, Bucuresti, 1897; 1. MATEU, Droptul bisericesc de Stat in Romania tiregita, Bucuresti, 1926; B, BARBULESCU, Leg, regulomente, canoane, statue, deceit jurisprudene, ec! date deta rasbot tacoace st afate azi in vigoare, referitoare ta Bisericé, culte, cler, invilamént religis, organieajiuniectesastce, bur bisericest judecaidisciptinare et, Bucur, 1931; L. Laid, Regimul cultelor in Romania intregité, Craiova, 1931 Prima lege pentru structurilereligloase din Romania a fost Legea 54 din 1928, find 169 anaoronmGrORGICA GRIGORITA STUDII amplé libertate religioasé, s-au constituit atat din doctrina canonica™ a Bisericii ortodoxe, care proclama autonomia Bisericii in relatie cu oricare alta institufie, dar si din doctrina politica liberal’, ce promova ideea c& Statul nu are competenta de a interveni in materie religioasa. Din pacate, acest regim de libertate religioasé va suferi un adevarat hiatus intre anii 1949 si 1989, cand la putere s.a aflat Partidul comunist™. Cat priveste sistemul folosit in Roménia pentru a stabili cadrul exercitivii libertitit religioase, acesta a fost inca de la inceput cel al culfelor recunoscute. Legea din 1928 va instaura acest regim de origine napoleoniané, iar autoritatile comuniste 1l vor prelua, adaugand doar cateva elemente noi de origine sovietica. Referitor la realitatile religioase actuale, trebuie de asemenea precizat cé, in Romania, populajia este majoritar ortodoxé (conform ultimului reces&mant din anul 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat ca aparfinand Bisericii Ortodoxe Romane). Prin urmare, este evident cé un model romanesc ar trebui s& fie unul in care sa se respecte libertatea religioas si care s& se inspire din doctrina canonicd a Bisericii Ortodoxe privitoare la raportul dintre Biseried si Stat. b. Modelul roménesc (ortodox) de relafie intre Stat si structurile religioase, Biserica cresting, urmand invéfétura Mantuitorului lisus Hristos: ,Dafi Cezarulué ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumenezeu” (Mt 22, 21), a afirmat clar, inca de la intemeirea sa, c& intre Bisericd si autoritatile politice trebuie s& existe un raport de ppublicaté in Monitoral Oficial nr. 89 din 22 apr. 1928, % La doctrine canonique, & savoir les principes canoniques fondamentaux et les commentaires des canonistes, a toujours consttué une source de droit cenonique, tant en Orient qu'en Occident, Dailleurs, la somme de ces principes canoniques fondamentau, exprimés par la législation canonique conciliaire, du I* millénire, et qui forme la base de le doctrine canonique, reste indispensable pour toute Eglise locale davjourdhui et de demain, car on ne peut jamais s'en dispenser. Aucune interprétation des normes canoniques ne peut se faire en dehors de cette doctrine canonique exprimée par cette somme des principes canoniques fondamentaux ou de base’, N. DURA, Le régime de la synodatité selon {a legislation canonique conciliore, cecuménique, du 1” millenaire, Bucuresti, 1999, p. 123. A se-vedea Legea Cultelor din 1948, publicata in Monitorul Oficial nr. 208 din 3 sept 1048, Cf. A. KAMP, ,Le Royaume de César et le Régne de Dieu’, In: Contacts, 39/1987, pp. 265-278; 40/1988, pp. 19-36. A se vedea si P.C. BORI, ,Date a Cesare quel che & di Cesare (Mt. 22, 21), Linee di storia delinterpretazione antica”, in: Cristianesimo nella storia, 7/1986, pp. 451-464. 170 aonom masLEGEA NR, 489/2006 SI BISERICA ORTODOXA Romana = STU DIT colaborare distinct in spirit de respect reciproc™. In practica, acest raport are ca baz unul dintre principiile canonice fundamentale de organizare si administratie ale Bisericii Ortodoxe™, si anume principiul autonomiei bisericesti®, Prin acest principiu, Biserica Ortodoxé afirma n mod clar cé, in ceea ce priveste activitatile ecleziastice, ea este total independentd fatd de oricare alté autoritate. Chiar dacé astéai aceasti realitate este evident, se poate totusi obiecta ca in trecut au existat numeroase cazuri cdnd autoritatea politics, de manieré mai mult sau mai pufin consistent, si-a facut simfita prezenfa in gestionarea problemelor bisericesti, Cazul cel mai frecvent invocat in acest sens este, bineinteles, cel al Bizanfului!, unde, intre autoritatea politica si cea bisericeascd, exista un raport de_stransi colaborare, sistem ce a fost identificat cu termenul de simfonie" sau de * CL L, STAY, ,Relaile dintre Bieri st Stat’, In: Ortodoxia, 4/1952, pp. 363-461. A se vedea gi L. 18608, Statul si Biserica, Bucuresti, 1942; A, GABOR, Biserica gi statul fe primele patru secole, Bucuresti, 2003, ,Acestorprincipli de organizatie si administrate I e zicefimdamentale, inde ele au fost randuite dela inceput, in lumina invéfaturi Mantuitorului Hristos, ca nite coloane de neadruncinat, la baza organizafei Bisericl,aléturi de dogme si preceptele morale, far canonice lise ice, finde, dup o practic neintrerupté, prin uz, ele au fost stabilte prin rnormele, numite canoane, pe care Sfinfi Parinfi al inoadelor ecumenice le-au legiferat sau le-au confirmat, ca Indreptare cu obligathvitate Tn intreaga Bisericd" (1 loncv, clmportanfa principiilor fundamentale canonice de organizafie si administrafie pentru unitates Biserci’, in: Mitropolia Moldovei si Sucevei, 45/1969, p. 155. A se vedea gi I. FL0CA, Drept canonic ortodas, Sibiu, 1991, 1, pp. 191-206; PJ PANAVOTAKCS, JLes bases du doit ecclésiastique dans Vylise Orthodoxe”, in: Revista Bspartole de Derecko Canénico, 19/1964, pp. 619-626; N. DURA, ,Princpile canonice fundamentale de ‘organizare si funefionare a Biserieii Ortodoxe”, in: Mérturie ortodaxd, 6/1987, pp. 127- 144 ™ Autonomia este principiul fandamental canonie in temeiul céruia Biserca Ortodoxa — privité sub aspectul ei extern, ca societate cu ordine jurdica ~ este independenté de oviare alta societate, inclusiv statul In cuprinsul clruia sa organlzat gi Ii desfasoara actvilatea corespunzdtoare misiunl ei", IVA, ,Cafiva termeni canonici. Infelesul si cexplicarea lor in dreptulbisericesc ortodox", in; StTeol, 41/1989, p. 81. A se vedea si L ‘STAY, ,Despre autonomia bisericeasc’, n: StTeol, 10/1958, pp. 376-393. © Gf, DJ. GBANAKOFLOS, ,Church and State in the Byzantine Empire, A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism*, in: Church History, 34/1965, pp. 381-403; PATLAGHAN, .Théologie politique de Byzance. L'empereur, le Christ, le patriarche' FILORAMO (ed), Teologie poitiche. Modell a confronto, Brescia, 2008, p. 149-161 “Cf, M, CLAUS, ,Die couignvia von Kirche und Staat zur Zeit Justnians*, in K. DIB et alli (ed), Klassisches Altertum, Spitontike und frithes Christentum: Adolf Lippold zum (65 Geburtstag gewidmet, Worzburg, 1993, pp. 579-593. 121 maAa-~a0n0GrORGICA GriGonrTa STUDII sinallelie. In realitate, pozitia imparatului in cadrul ierarhic al Biseri pozitie bazata de cétre unii autori pe caracterul sacerdotal al bazilewlui (Paovdeds)", constituia miezul acestui raport atat de mult si de intens discutat. Prin urmare, problema raportului dintre Bisericé si Stat s-ar putea reduce la relafia dintre impérat si autoritatea bisericeascd. Una dintre solutiile date acestei probleme a fost dezvoltarea gradual a unei teorii conform careia bazileul, beneficiind de un caracter sacerdotal obfinut prin ungerea sa ca imparat, ar putea interveni si in problemele strict bisericesti®, Aceasté teorie, fundamentaté pe baze scripturistice — figura lui Melchisedek (Fe 14, 18-20), ca exemplu de rege- arhiereu — si pe cAteva texte si comentarii canonice, s-a dezvoltat in special in Imperiul bizantin. Textul canonic cu cel mai explicit mesaj in acest sens este fara indoiala cel cuprins in can, 69 al Sinodului Trulan, care afirma c& Nu este permis niciunui laics4 inte th interiorul altarulul, Puterea si Autoritatea imperiala nu sunt sub nico forma supuse acestei reguli, de fiecare data cnd impSratul doreste sé ofere daruri Creatorulu, dupa o veche traditie’ “ Cf, C, PHSANSS, ,La SYNAAAHAIA principe fondamental des rapports entre IEglise et Btat (déologie et pratique byzantines et transformations contemporaines), in Kanon, 10/1991, pp. 17-3. "A se vedea In acest sens, ©. PITSAKGS, ,Saintelé et empire. A propos de la sainteté ipériale: formes de saintetéedofficer et de sainteté collective dans !Empire ¢'Orient?”, In: Bizantinistica, 11/2001, pp. 155-227. “c, PSAs, ,Empire et Bglise le modtle de la Nouvelle Rome: fa question des ordres, juridiques", in: M.P. BACCAR, (ed), Dirito e religione. Da Roma a Costantinopoli a Mosce. Rendiconti del XI Seminario Da Roma alla terza Romav. Campidoglio, 21 aprile 1991, Roma, 1991, p. 105. © De notat 4 aceasté problema a fost indelung dezbétuté gi in Apus, pe intreaga perioada a Evului Mediu. In acest sens, a se vedea M. BLOCH, Les rois thaumaturges. Btude sur le caractere surnaturel attribué & la puissance royale, particulizrement en France ten Angleterre, Strasbourg, 1924; B. KANTOROWICZ, The King’s Two Bodies. A study in Medieval Political Theology, Princeton, 1957; E, KANTOROWICZ, .Mysteries of State. An Absolutist Concept and its Late Mediaeval Origins’, in: The Harvard Theological Review, 48/1955, pp. 65.91. “Cf. L. BREMIER, “epeig rau Hauke, in: Mémorial Louis Peit. Mélanges d'histoire et darchéologie Byzantines (Archives de !Orientchrétien, 1), Bucarest, 1948, pp. 41-45; AGRON, ,Le caractére sacerdotal de la royauté d'apres les commentaires canoniques du Xlle siele”, in: N. OIKONDUDES (ed), Byzantium in the 12 Century. Canon Law, State and Society, Athens, pp. 165-178, © Mi elow wil tov dxdvtwy év daltkots tehodve., Evéov epod elovéveu Svotaomplon + undaws Ext ton vig Baorhusig eloyonéns eovotag cal 172 maAHAaOnOmLEGEA NR. 489/2006 SI BISERICA ORTODOXA RoMANA = STU DI De asemenea, potrivit sustinatorilor acestei_teorii, puterea impératului ar putea fi extinsa si asupra organizatiei bisericesti. Astfel, in cel de al 4-lea raspuns cétre Constantin Cabasila, athiepiscopul Dimitrie Homatianos afirma ci bazileul ar putea chiar reglementa ordinea scaunelor disericesti, legifera asupra conduitei clericilor, asupra Jurisdictiilor episcopale si alegerilor pentru scaunele vacante, gi cd ar putea sd promoveze 0 episcopie la rang de mitropolie sau sa reducd 0 mitropolie la rang de episcopie"*. Oricdt de socante ar prea aceste afirmatii, este necesar de precizat c& toate aceste privilegii imperiale nu C reusesc si depiseasca sfera organizatiei administrative bisericesti, Cu alte £ cuvinte, chiar daca impératul ar fi putut beneficia de anumite privilegii in ceea ce priveste problemele bisericesti, acestea se reduceau la simple chestiuni pur administrative, si in niciun caz nu ajungeau s& patrunda in partea sacramentald a Bisericii. in plus, chiar legislatia canonicd a Bisericii permitea autoritatii politice astfel de interventii, Astfel, prin can, 17 al Sinodului IV ecumenic, al cArui text va fi veluat in can, 38 al Sinodului Trulan, se stabilea c&: anlar dacd vreo cetate sa fi innolt prin putere impérateascé sau dack s- ar innoi de acum inainte, atunct aleatuirilor politice si obstesti, s& urmeze $i oranduirea parohiilor bisericesti™® Mai tarziu ins, in 1065, imparatul Constantin VII Doukas a promulgat o nuvela®, prin care interzicea bazileilor sé mai intervina in ierarhia scaunelor episcopale, In sec. al Xll-lea, un renumit canonist adtevtlac, vice 8 Gv BoudrGely xpoodza ddpa tH mAdoare, Kav Wa apycotétay supddoaw.", T. A. PAAAK - M, TIOTAH, Svvrayua rv defov ai lopav kavévov, AByynow (GA. RAL, M, POM, Sintagma dumnezeiestilor si sfintelor canoane, Atena ~ in continuare Sintagma Ateniand), 1862, t. Il, p. 456; P. ToAWNoU, Discipline générale antique, Gro'taferrata-Roma, 1962, tI, 1, p.207. 5, pm, Analecta sacra et classica Spicilegio Solesmensi parata, Paris Rome, 1891, Vi, n. 157, col 632 © VTov && tov xotépoy Audv reBévTE KavEve. eal ucts aapcUpvRETTOMEY tov cbt dcayopalovter EL us te Boovuets éovatas teauvichy ASM, Hf BOG Kowmodeln toig nodituKots Kal Snuooious cHnoLs Kal wGV exAnoaoTKiN Rpcynécaw 4 VaEIs dechovirlt.", Sintegma Ateniand, t Il, p. 392; P. 1OaNNoU, Discipline générale antique, t.1, 1, p.173. 5 5, 2490s, Jus graeco-romanum, Athnes, 1921, t |, pp. 276-278; Sintagma Ateniand, 1855, LV, pp. 274-276. 173GroRGICA GriGoriTa STUDII bizantin, Teodor Balsamon®, intr-un comentariu [a can, 69 al Sinodului ‘Trulan, afirma cd impdratul ar putea chiar témaia si binecuvanta cu tricherul ca si episcopii™ De mentionat faptul ci numerosi teologi, canonisti si juristi au respins aceasta teorie™, Inca din sec. al VILea, Sf Maxim Mérturisitorul combatea o astiel de viziune, afirmand cd Melchisedec reprezinté prefigurarea Mantuitorului Tisus Hristos. Alfi contestatari ai acestei teorii, ca Ioan Zonara* sau Sf. Simeon al ™ Teodor Balsemon (GedS.ap05 Badoaydn), a ocupat pentru mult timp functia de nomofilax lz Constantinopol; in anul 1193 a fost ales patiarh al Antiobie, ns cum Antioia era la acea vreme sub ocupatie arahi, va rémine tot timpul la Constantinopol, unde va mori in 1195, Cea mai importanta scriere a Iui Balsamon este ,Scholia” sau sComentariul la Nomocanonul in 14 tithuri al lui Fotie". Respectiva scriete a fost Publiata pentru prima data in limba latin la Paris in 2561, iar apoi la Basel in 1562; acelagi text, in varianté greac& si lating, va republicat in 1615 la Paris si in 1620 la Basel, De asemenca, comentariul lui Balsamon se regiseste tat in .Pandecta Canonum” al loi Wiliam Beveridgius, publiati la Oxford in 1672 (ef. W. BEVERIDGS, Symoditon sive pandectae canonum Ss. Apostolorum et coneiliorum ab Ecclesia graece receptorum: rec: non canonicaram Ss. Patrum epistolarum, una cum scholis antiquorum singulis corum annexis, et scripts aliis hue spectantibus, quorum plurima e bibliothecae bodieianae ... nune primum edite, Oxoni, 1672), cat $i in volumele 137 si 138 ale Pattologied publiatd de cilre abatele Migne (ct. LP. MCN, Patrologiae Cursus Completus. Series Greaco-Latine, Paris, 1857-1866, vol 137 31138), Ins, ees mai bund 4 totodatd, cea mai cunoscutd edife a comentariulu lui Balsamon rimane cea publiat in Sintagma Ateniané, unde comentarile sale se alterneara cu cele ale lui Zonara si Avisten (cf. Sintagma Atenéand, Atena, 6 vo., 1852-1850). Pentru detalii privitoare la Vata gi actvtatea acestui canonist bizantin & se vedea: GP. STEVENS, De Theadoro Balsamone analysis operum ac ments iuridicae, Roma, 1969; D. SIMON, ,Balsamon ‘zum Gewohnheitereicht, in: EXOAIA. Studia ad criticam interpretationemque textuum graccorum et ad historia iuris graeco-romani pertinentia wiro doctissimo D. Holwenta oblata, Groningen, 1985, pp. 119-133; C. GALLAGHER, ,Theology and Canon Lau in the Writings of Theodore Balsemon’, in; The Jurist, 56/1996, pp. 161-181; R BROWNING, Theodore Balsamon’s Commentary on the Canons of the Council in Trullo ‘as 8 Source on Everyday Life in Tweifth-Century Byzantium’, in: H KA@ HMEPINE ZQH ETO BYZANTIO, AGHNA, 1989, pp. 421-427; C6. FURST, .Balsamon, il Graziano del dirito canonico bizantino?, in: La cultura gidridico-canonica medioevate: premesse per un dialogo ecumenico, Milano, 2003, pp. 233-248. Sintagma Ateniand, tI, .A67. © CEL BReMIER, “Tepeig kau fade, p. 45: G. DAGRON, Le caractee sacerdotal de la royautéd’apres les commentaires canoniques du Xlle sitle”, pp. 176-177. Joan Zonara (Iedéwvng Zovopés) a fost unul dintre cei mai cunoscuft istrict si canonigti bizantini ai sec. al Xilea, ocupind functia de prim secrelar (ipexoconepritc) privat al impératului, adicd gef al eancelaviei imperiale. A se vedea PE, Pisish, ,Johannes Zonaras als Kanonist", in: N. OIKONIIDES (ed), Byzantium in the IE Century, Canon Law, Stele and Society, Athens, pp. 601-620; H.G. BECK, Kirche und Theologische Literatur im Byzantinischen Reich, Manchen, 1959, pp. 656-657, 174 maArQOnOnmLEGEA NR. 489/206 st BISERICA ORTODOxAROmANA «= STU DIT ‘Tesalonicului, plasau impératul in mijlocul laicilor*, excluzdnd astfel posibilitatea de afirmare a caracterului sacerdotal al bazileulu. Bineinfeles, bazileul avea o oarecare pozitie in ceea ce priveste problemele bisericesti, ins aceasta era destul de modesta. Este elocventa in acest sens afirmatia lui Psedo-Codinos, care, intr-unul dintre tratatele sale, ne aduce la cunostinta c& bazileul nu avea in Bizant decat rangul de demoratos (deputat)*; aceeagi pozitie bisericeascd a bazileului este confirmata si de Sf. Simeon al Tesalonicului, in sec. al XV-lea®. in cadrul Imperiului bizantin, deputatul era persoana responsabilé cu menfinerea ordinii in biseric& si in timpul procesiunilor bisericesti™. Asadar, locul impératului in Biserica era printre laici®, si orice serviciu ar fi indeplinit ‘in Biserica, el era departe de slujirea sacerdotala. Cu toate acestea, se poate obiecta faptul ca au existat si cazuri in care anumiti clevici s-au situat intr-o efectiva pozitie de subordonare in raport cu bazileul. Din pacate, aceasta relatie, ce sintetizeazd intreaga problemd a raportului dintre Bisericd si autoritatea politica in Bizang si in toate tirile majoritar ortodoxe, a fost tratati aproape intotdeauna doar din punct de vedere juridico-politic, adicd in cadrul autoritatii de Stat; prin urmare, prioritatea este daté bazileului, cici el se regaseste propriul siu domeniu. Si chiar daca acest domeniu este crestin, iar doctrina politica este una teocratic’, este evident cd nu se poate identifica cu Biserica lui Hristos. Aceasta deoarece Biserica si Imperiul sunt doua institutii diferite, chiar dac’ au membri comuni, Este clar ca intre cele doua institutii exist’ interferente, ins& este la fel de evident c& nu se poate ajunge niciodata la o coincidenta totala intre acestea. In domeniul s&u, Biserica are ierarhia sa proprie, unde bazileul nu are niciun loc, céci vierathia bisericeascd este consideraté ca o lume aparte, intotdeauna Giferita de structura Statului, iar rangurile sale nu se pot confunda cu cele ale demnitarilor de stat. Bineinteles, si in acest caz s-ar putea * Sintagma Ateniand, t. ll, p. 466; PG, t. CLY, col. 429-433. 5° J, VERPEAUX, Pseudo-Kodinos. Trailé des offices (Le monde byzantine, 1), Paris, 1966, 264, 2” PG 155, cl, 352,556. Binelneles,cuvintal sSoonotdrou, ce se reglsepte in text ne este decat o gregeald de tipar. «dépotatos. On n'a pas déterminé encore & quelle date Vempereur commence & se pater de cet humble titres (J. DaRROUZS, Recherches sur les offikia de ['Eglise byzantine, Archives de I’Orient chrétien-L1, Paris, 1970, p. 215), ®* C. Pitsakis, .L’empereur romain d’Orient: un laic”, in: Kanon, 15/1999, pp. 196-221. La hiérarchie de I'Eglise est considérée comme un monde & part, toujours distinct des. corps d'Stat ses rangsne se confondent pas avec ceux des dgnitairesauliques dans les 175 a-=aonr0GEORGICA GRIGORITA STUDII obiecta c8, in Imperiul bizantin, bazileul participa la alegerea patriarhului®, si cd, la randul su, patriarhul era figura centralé la ceremonia de incoronare a imparatului™ in plus, chiar dac& autoritatea imperiala a intervenit in cadrul discutiilor dogmatice — este un aspect caracteristic al politiii lui Justinian = trebuie precizat c& hazileul nu a avut niciodata dreptul de a vota in sinod, acest drept aparfindnd exclusiv episcopilor®, De subliniat faptul c& Biserica, in ciuda privilegiilor bazileului, nu a acceptat niciodaté ceva ce ar fi putut fi in contradictie cu canoanele sale, nici in timpul dezbaterilor hristologice din sec. al V-lea, nici sub impéaratii iconoclasti din sec. al VIE Jea $i nici in timpul tentativelor de uniune cu Roma din sec. XIIL-XV. Este adevarat c&, in Imperiul bizantin, Biserica si autoritatea politicd erau strans unite, In domeniul imperial, aceasté unitate se manifesta prin prezenfa prelafilor bizantini in ierarhia rangurilor de Stat, ic, Biserica si autoritatea politic’ erau de asemenea unite, insa autoritétile politice erau prezente doar ca laici. Pozitia de subordonare a clericilor fat de autoritatea laicd eva relativa, pentru cé ea nu exista decat in cadrul domeniului imperial. In plan ecleziastic, situatia era diferita. De fapt, conceptia bizantina despre societatea umanti a creat doud sisteme ierarhice: cel al Bisericié si cel al Imperiulué. Ambele sunt crestine, chiar dacé cel din urmé reprezinti ,Imparatia Cezarului”, ambele sunt teocratice™, cci mérturisesc o singuré autoritate: Mantuitorul lisus corteges et les réceptions* (J. DaRRoUms, Recherches sur les offtkia de UEglise byzantine, Archives de "Orient chrétien-11, Patis, 1970, p. 28, TA se vedea LB, MALCORZATA, The Attitude of Barly Byzantine Emperors towards the Process of Electing Bishops of Constantinople”, in: Mélanges d'histoire byzantine offerts a Oktawiuse Jurewice ® Voccasion de son soixante-dixi¢me anniversaire, Lédé, 1998, pp. 110-127, © a se vedea P.A. YANNOPOULOS, ,Le couronnement de Yempereur & Byzance: rtuel et fond institutionnel*, in: Byzantion, 61/1991, pp. 71-91. ' There is no trace in the acts of the council of Constantine voting with the bishops. He only confirmed their decision and made it legal” (JA. STRAUB, ,Constantin as KOINOE EIMSKOMOE: Tradition and Innovation in the Representation of the First Christian Emperor's Majesty", In: Dumbarton Oaks Paper, 21/1967, p, 49. A se vedea si DVORNIK, Emperors, Popes and General Councils", in: Dumbarton Oaks Paper, 6/1951, v.98 % La doctrine théocratique domine Vhistoire de Byzance et Vexplique; toutefois, loin Wapporter au pouvoir impérial force et stablits, ele est pour Iui une cause de faiblesse. Lempereur choisi par Dieu ne régne, en effet, que par la protection divine, $i Dieu cesse de le soutenir et de l'inspirer, son mandat est périme; I’empereur exeree le pouvoir sans roit et il n’est plus qu'un intrus sur le trone. Le moindre secousse peut le renverser 176 mAs QAONOm2 LEGEA NR. 489/2006 51 BiseRICA OnTopoxA Romana = S TU DIT Hristos; in plus, cele doud coexist in acelasi spatiu, si urmérese acelagi final: unirea lumii vazute cu Cel Prealnalt. Cu toate acestea, cele doua sisteme ierarhice sunt total diferite, iar orice tentativa de a le amesteca s-a dovedit a fi nefasta. Un bun exemplu de raport intre cele doud sisteme ierarhice a fost oferit de catre Epanagoga/Eisagoga® (0 codificare a dreptului bizantin, redactaté intre anii 879 si 886), unde legislatorii au incercat s4 juxtapund cele doud sisteme, si nu sd le amestece. Un alt exemplu ce demonstreazi aceasté conceptie este reprezentat de cétre listele episcopale din sec. IX-X. De altfel, aceste liste comune de prelati $i demnitari de stat au incetat si existe dupa aceasti epocd. Oricum, din cele prezentate pana acum, se poate deduce clar 4, in cadrul Imperiului bizantin, Biserica nu doar sia péstrat autonomia in raport cu autoritatea politic’, ci s-a bucurat chiar de anumite privilegi Astizi, Bisericile ortodoxe locale, prin statutele lor de organizare funcfionare, afirma c&, in ceea ce priveste activitafile ecleziastice, ele sunt absolut independente fata de oricare alta institufie. De fapt, ecleziologia ortodoxa precizeaza ca Biserica se manifesta in cadrul societatii umane, ce este organizata intr-o comunitate politica, si pentr aceasta locul Bisericii este intotdeauna in interiorul Statului, Baza acestui tip de relationare intre Bisericd si Stat este fundamentati pe invatitura ortodoxé, conform céreia Biserica este atét o realitate duhovniceascé, mistic®, cat $i realitate institutional, socialé, iar omul — ca subiect all istoriei — apartine atat Imparafiei Cerurilor, cat si celei a Cezarului. Cea ce trebuie evidentiat aici este faptul cf acest tip de raport se desfaisoara doar intre anumite limite si se fundamenteaz pe baza unot condifii invocate in mod reciproc. Asadar, modelul ortodox de relatie intre ic si Stat impune atit autonomia Bisericii fat de autoritatea politic’, cat si o colaborare distinctd, in spirit de respect reciproc, intre cele doua institufii. Tinnd cont de acest tip de relatie Bisericd/Stat si de faptul ci 86,7 % dintre cetdfenii Rominiei s-au declarat ca aparfinand Dieu, qui donne le pouvoir, n’en garantit, en effet, a durée que dans la mesure oi le pouvoir est exercé selon ses vues, qui sont, dalleurs impénétrables. Dans le cas contraire, Dieu peut, selon I’énergique expression de la Bible, se repentir et porter son choix sur un candidat plus digne. 1l convient done de seruter & tout moment opinion divine pour savoir si elle n’a pas changé” (R, GUIILAND, ,Le droit divine a Byzance’, in Seorsum impressum ex commentarits Societatis Philologae Potonorum, XLI/1947, p. 3. © Cf, sBpanagoge legis Basilii Leonis et Alexandr", tn: 2. VON LINGHENTAL, Jus Graecoromanum, vol.2, Mhenis,1931, pp. 229-368. 177 maragronGFORGICA GrIGORITA STUDII Bisericii Ortodoxe Romine, putem afirma cd, in redactarea noii legi privind libertatea religioasé in Romania, legislatorul ar fi trebuit sa find E cont in primul rnd de cele dowd caracteristici. 7 Legea nr. 489/2006 $i Biserica Ortodox Romana L a. Legea nr. 489/2006: prezentare generala. Prin noua lege 2 privind libertatea religioasé, Statul roman a creat un nou™ sistem de G relatie cu diferitele structuri religioase prezente pe teritoriul Romaniei. Proiectul acestei legi fusese aprobat in 21 dec. 2005 de cétre Senat prin aprobare tacita, si, in 13 dec. 2006, de citre Camera Deputafilor printr- © majoritate zdrobitoare (220 de voturi pentru, o abfinere si un vot © ‘impotriva). Respectiva lege, publicaté in Monitorul Oficial din 8 ian. 2007, este identificata in sistemul legislativ din Romania cu titlul de Legea nr. 489/2006. Noua lege cuprinde 51 de articole, structurate in 4 capitole, urmate de o anexa, Primul capitol, intitulat Dispozitii generale, cuprinde primele 6 articole si creioneaza cadrul legislativ general in ceea ce priveste libertatea religioasd si raportul Statului cu diferitele structuri religioase prezente pe teritoriul Romaniei, Cel de-al doilea capitol, consacrat Cultelor, cuprinde 33 de articole grupate in 5 sectiuni diferite: Relafiile dintre Stat si culte (art. 7-16), Recunoasterea calitttii de cult (art. 17- 22), Personatul cultelor (art. 23-26), Patrimoniuil cultefor (art. 27-31) gi Invafeimantul organizat de culte (art. 32-39). Capitolul al treilea, de dimensiuni mult mai reduse (art 40-48), se ocupé de Asociafiile religioase din {ara noastré. Ultimul capitol este intitulat Dispozifié tranzitorii si finale si cuprinde doar 3 articole (art. 49-51). La acestea, legislatorul a adaugat si o Anexd, ce cuprinde lista celor 18 structuri religioase, care, in momentul de fat, poseda deja un statut de organizare recunoscut de citre autoritifile Statului roman, Pentru o istore a legislate! roménestireferitoare la libertatea religioasd a se vedes N. Isat, Relafitle Stat-Biserica in Romania moderna (1821-1914), Bucuresti, 2007; LY. Le®, ,L/tat juridique de Bglise dans le droit roumain. Apereu historique’, in: Studia Universitatis Babes-Bolyai. Orthodox Theology, 1-2/2002, pp. 49-64, © Aprobarea (acid nu reprezinté 0 procedura special, ci, in baza art 78 alin. 2 din CConstitufia Rominiei, aceasta intervine in cazul in care camera sesizaté nu se pronunia asupra proiectului de lege in termen de 60 de zie. 178LEGEA NR, 489/2006 SI BISERICA ORTODOXAROMANA = S TU DIT Prin aceasta lege, Statul roman se obliga nu doar sé respecte, ci si si garanteze ,dreptul fundamental la libertatea de gandire, de constiinia i religioast al oricdrei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratatelor internationale la care Romania este parte” (art. 1, 1), Asadar, este evident ca, prin acest prim articol de lege, Statul roman se obligé s& repecte si sa garanteze libertatea religioasi nu doar pentru cetatenii sai, ci si pentru oricare alta persoana prezenté pe teritoriul siu. in consecinta, principiul aplicarii acestei legi nu este personal, ci teritorial. In plus, prin cel de-al doilea paragraf, se precizeaza ca Romania ,nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans s& adopte o opinie ori s& adere la o credinfé religioasé, contrara convingerilor sale, si nici nu poate fi supus vreunei discrimindi, urmarit sau pus intr-o situatie de inferioritate pentru credinfa, apartenenta sau neapartenenta sa la o ‘srupare, asociatie religioasi sau un cult ori pentru exercitarea, in condifille prevazute de lege, a libertatii religioase” (art. 1, 2). Este de remareat identitatea de confinut a acestui prim articol al noii legi cu {ntdiul articol al legii comuniste, ce afirma cf ,Statul garanteazd libertatea constiinfei si libertatea religioasa pe tot cuprinsul Republicii Populare Roméne. Oricine poate s& aparfind oricdrei religii sau s@ imbratiseze orice credinf& religioasé, dac& exercifiul ei nu contravine Constitutiei, secutitafii si ordinei publice sau bunelor moravuri”, In cel de-al doilea articol al noii legi, legislatorul tenteaza definitia libertitii religioase, afirmand ca aceasta ,cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum libertatea de a-si pistra sau schimba credinta religioasa” (art. 2, 1). In acelagi timp se precizeazd cd eventualele costrangeri ale libertétii religioase nu pot fi facute decat atunci cind acestea ,constituie masuri necesare intr-o societate democraticd pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sinatafii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor i libertafilor fundamentale ale omului” (art. 2, 2). Referitor la copii, legea precizeazd cé, pand la varsta de 14 ani, acestia se afla sub tutela parintilor in ceea ce priveste educatia religioasé (art. 3, 1). Dupa varsta de 14 ani, religia unui copil poate fi schimbat doar cu acordul acestuia, iar dupd varsta de 16 ani, copilul isi poate alege singur religia (art. 3, 2). Prin art. 4, noua lege garanteaza ci ,orice persoana, cult, asoci religioasé sau grupare religioas’ din Romania este liberd de a stabili si menfine relafii ecumenice si frafesti cu alte persoane, culte sau grupari 179 Om manaoGEORGICA GRIGORITA STUDII cu organizatiile inter-crestine si inter-religioase, la nivel national si international”. Din acest articol, se observa ci legislatorul a creat patru nivele de exercitare a libertatii religioase: persoand, grupare religioasd, asociafie religioasé, cult. Daci la nivel personal lucrurile sunt deja clarificate ined din primele 3 articole de lege, este clar cd in continuare legea isi propune sA sistematizeze exercifiul libert&fii religioase la celelalte trei nivele. In consecinté, prin primul paragraf al art 5 se stabileste ci ,orice persoana are dreptul sé isi manifeste credinfa religioasa in mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate juridica, cat gi in structuri fara personalitate juridica”, Structurile religioase cu personalitate juridicd sunt cultele si asociafitle religioase, iar cele fara personalitate juridicd sunt grupdrile religioase (art. 5, 2), urmand ca fiecare comunitate religioasi sé-si aleag& in mod liber propria structura asociationalé (art. 5, 3). Totodatd se precizeazd c& oricare dintre structurile religioase din Romania are obligafia sa respecte Constitutia legile tarii si s& nu aducé atingere securititii publice, ordinii, sanétatii $i morale publice, precum si drepturilor si libertafilor fundamentale ale omului (art. 5, 4). Conform art. 5, 5, datele cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenfa la culte nu pot fi prelucrate decdt in cadrul desfasurarii lucrarilor de recensémant national aprobat prin lege, sau in situatia th care persoana vizatd si-a dat, tn mod expres, consim\amantul pentru aceasta”, De asemenea, ,este interzisa obligarea persoanelor sisi ia, in orice relatie cu autorititile publice sau cu persoanele juridice de drept privat” (art. 5, 6). De remarcat cé prevederile art. 2 si 3 nu se regasesc sub nicio forma in textul legii din 1948, iar art 4 este total opus art. 40 al legii comuniste, ce stabilea c& ,niciun cult si niciun reprezentant al vreunui cult nu va putea intrefine legituri cu cultele religioase, institutiuni sau persoane oficiale in afara farii, decdt cu aprobarea Ministerului Cultelor si prin intermediul Ministerului Afacerilor externe”. In ceea ce priveste art. 5, trebuie evidentiat ca acesta constituie una dintre noutitile introduse de aceasta nouf lege. Ultimul artical al Dispozifiilor generale prezinté 0 important deosebit’, deoarece defineste cele 3 forme juridice sub care persoanele aflate pe teritoriul Roméniei se pot asocia in vederea exercitarii propriilor credinte religioase. Astfel, gruparea religioasd se defineste ca find sforma de asociere fara personalitate juridicd a unor persoane fizice care, fara nicio proceduré prealabila si in mod liber, adopt, impartagesc gi 180 mar aonoLEGEA NR. 489/2006 st BisrnIcA ORTODOXARomANA = STU DIT practicé 0 credinfé religioasa” (art. 6, 1), iar asociafia religioasa ca fiind »persoana juridic& de drept privat, constituité in conditiile prezentei legi, format din persoane fizice care adoptd, impartésesc gi practicd aceeasi credinta religioasa” (art. 6, 2). Aceste doui definitii sunt completate de precizarea ci asociafiile religioase pot deveni culte in conditile previzute de prezenta lege (art. 6, 3). Trebuie subliniat c& singura noutate terminologicé introdusi de acest text legislativ este cea de grupare religioasé; celelalte doua expresii - asociatie religioasa si cull ~ au fost deja folosite atit de legea din 1928, cit si de cea comunisté din 1948. b. Gruparile religioase, asoctafitle religioase $i cultele. Referitor la structura sa interna, se poate constata c& legea nr. 489/206 nu este proportionata in distribuirea articolelor sale. Astfel, legislatorul consacra gruparilor religioase doar un singur paragraf (art. 6, 1), in timp ce asociafiilor religioase (cap. 3) si cultelor (cap. 2) le rezerva cate un intreg capitol. Prin urmare, despre grupdrile religioase legea nu ne spune decat cd sunt forme de asociere fara personalitate juridick a unor persoane “e care, fara nicio procedurd prealabilé si in mod liber, adopt, impartagesc si practicd 0 credin{é religioasé (art. 6, 1). Asociatiile religioase sunt persoane juridice alcatuite din cel putin 300 de persoane, cetifeni romani sau rezidenfi in Romania, ce se asociaz’ in vederea manifestarii unei credinfe religioase (art. 40, 1). Personalitatea juridica a asociafiei religioase este dobandita in momentul inscrierii sale Ja Registrul asociatiilor religioase, ce este constituit la grefa judecitoriei in a cérei circumscriptie teritoriala igi are sediul (art, 40, 2), Pentru a inscrie 0 asociafie religioasd in Registrul asociatiilor religioase, este necesar ca unul dintre asociafi, avand imputernicire de la ceilalti, si depund o cerere in acest sens (art. 41, 1) si si atageze la aceasta urmatoarele documente: actu! constitutiv (informa autentic’), mérturisirea de credinfé proprie, statutul, actele doveditoare ale sediului si ale patrimoniutui inifial, avizul consultativ al Ministerului Culturii si Cultelor, dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberata de catre Ministerul Justifiei (art 41, 2). Dupa 3 zile de la depunerea acestei documentatii, judecdtorul desemnat de citre presedintele instanjei verificé legalitatea acesteia si dispune, prin incheiere, inscrierea asociafie’ Legea din 1928 foloseste ambele expresti, n timp ce legistatia comunisté utilizeazd doar termenul de cult. 181 A=aorOmGkORGICA GriGonria STUDII religioase in Registrul asociafiilor veligioase (art, 42, 1). Asociafi religioase au dreptul de a infiinfa filiale cu. personalitate juvidica, in conformitate cu statutele lor (art. 43), si pot beneficia de facilitatifiscale legate de activitatea lor religioasa (art, 44, 1). O asociatie religioasd este dizolvaté de cétre autoritatea competent, atunci cand, prin activitatea sa, aceasta ,aduce atingeri grave securititii publice, ordinii, sanatatii sau moralei publice, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sau cand asociatia religioasd urmareste alt scop decat cel pentru care s-a constituit” (art. 45). Asociafiile religioase, ce indeplinesc condifile prev prezenta lege, pot solicita recunoasterea calitafii de cult, prin formularea unei cereri, in acest sens, cétre Ministerul Culturii si Cultelor. Respectiva cerere trebuie sa fie insofit’ de urmatoarele documente: dovada constituirié legale si a functiondrii neintrerupte pe teritoriul Romanici ca asociafie religioasd de minim 12 ani (art 18, a), listele, m original, cu semndturile unui numédr de membri, cetéfeni romani cu domiciliul in Romania, cel putin egal cu 0,1% din populatia Romdniei, conform ultimului recesdmént (art. 18, b), marturisirea de credinta proprie (art. 18, 0), statutul de organizare si functionare (art. 18, ¢). Dupi un termen de 60 de zile de la depunerea cererii de cétre asoctafia religioasd, Ministerul Culturii si Cultelor are obligatia de a inainta Guvernului documentafia de recunoastere a calitafii de cult impreund cu avizul sau consultativ (art. 19, a). In cazul unei documentafii incomplete sau al unor statute cu prevederi contrare legii, Ministerul Culturii si Cultelor restituie motivat respectivele documente spre modificare sau completare, iar termenul de solutionare se prelungeste corespunzator (art. 19, b). In termen de 60 de zile de la primirea documentatiei, Guvernul trebuie sé se pronunte asupra cererii, prin hotdrdre de recunoastere sau de respingere motivati (art. 20, 1); respectiva hotarare va fi publicaté in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, $i poate fi atacata in justitie, conform legii (art, 20, 2). In situafia in care cererea este respinsd, asociafia religioasd are dreptul de a relua procedura de recunoastere a calitifii de cult doar atunci cind temeiurile ce au dus la solutia de respingere nu mai exista {art. 20, 3) De la intrarea in vigoare a hotarérii de Guvern pentru recunoasterea sa, cultul beneficiazd de toate drepturile si obligatille prevazute de prezenta lege (art. 20, 4). Totodata, legea specifica faptul c& orice modificare sau completare a ,statutelor de organizare si de functionare sau a codurilor canonice” aparfinand cultelor va fi mar AOnOm 182LEGEA NR. 489/2006 SI BISERICA ORTODOXAROMANA = STU DIT comunicaté Ministerului Culturii si Cultelor spre recunoastere (art. 22, 1). fn cazul in care un culf, prin activitatea sa, aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatafii sau moralei publice ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, Guvernul, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, ii poate retrage acestuia, prin hotirare, calitatea de cult recunoscut (art. 21). Deci, conform noii leg, asociafitle religioase, ce obfin recunoasterea calititii de cult, devin culte recunoscute, beneficiind astiel de statutul de ,persoand juridicd de utilitate publica” (art. 8, 1) si avind totodatd dreptul de a se organiza ,in ‘mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice” (art. 8, 1). De precizat c& autonomia cultelor reprezinta garantia clara a aplicati principiului separafiei dintre Stat si Bisericé, 0 conditie imperativ necesara pentru eliminarea oricérei posibilitaji de amestec al uneia in activitatea si scopul celuilalt. Potrivit acestei legi, toate cultele recunoscute in Romania beneficiazd de acelasi regim juridic, fiind egale in fata legit si a autoritafilor publice, iar Statul roman se obliga si nu promoveze sau sé favorizeze acordarea de privilegii, si nici s& creeze discriminari faté de vreun cult recunoscut (art. 9, 2). Mai mult chiar, legea precizeaza c& in Romania nu existé religie de stat” si cd ,Statul este neutru fata de orice crediné religioasé sau ideologie ate” (art. 9, 1). Asadar, nowa lege afirma in mod evident neuiralitatea Statului roman in raport cu toate cultele recunoscute, respectand astfel prevederile articolului 29 din Constitufia Romaniei. Cu toate acestea, aceeasi lege prevede ca autoritatile publice romaine sé colaboreze cu cultele recunoscute in domeniile de interes comun, si chiar s& sprijine activitatile acestora (art. 9, 3). in plus, autoritafile publice centrale, pentru domeniile de interes comun, au dreptul de a incheia cu cultele recunascute parteneriate si acorduri, care vor fi supuse aprobatii prin lege (art. 9, 5). $i, pentru a se accentua gi mai mult importanta cultelor recunoscute in societatea romaneascé, Statul roman recunoaste acestora ,rolul spiritual, educafional, social-caritabil cultural si de parteneriat social, precum si statutul lor de factori ai pacii sociale” (art. 7, 1). De evidenfiat aceasté noutate legislativa, prin care cultele recunoscute din Romania devin ,parteneri sociali”, beneficiind in acelagi timp si de statutul de ,factori ai pacii sociale”. in aceeasi ordine de idei, legea afirma c& ,Statul roman recunoaste rolul important al Bisericti Ortodoxe Romane gi al celorlalte biserici si culte recunoscute in istoria nafionala a Roméniei si in viafa societatii romanesti” (art. 7, 2). a=aoronGEORGIA GatconITA STUDIT Din punct de vedere financiar, cultele recunoscute din Romania beneficiaz de o serie de avantaje din partea Statului, In special, prin prezenta lege, Statul roman se obliga sd: contribuie semnificativ la salariile clerului/personatulut de cult (art 10, 4), acorde subventit pentru restaurarea lacaselor de cult sau pentru construirea unora noi {art 10, 6), integreze invafdmantul religios sistemului de invajémant public {art 32-39), faciliteze si sé sustind asistenta religioasd in institufiile publice (art. 10, 8), acorde cultelor recunoscute diverse fecilitefi fiscale (att. 11), promoveze sprijinul acordat de cetdfent cultelor, prin deduceri din impozitul pe venit (art. 10, 3.), meurajeze sponsorizdrile cdtre cule (art. 10, 3), sprijine activitatea cultelor recunoscute si in calitate de furnizori de servicti sociale (art. 10, 7), recunoascé tuturor cultelor recunoscute dreptul de a avea si de a dobéndi, in proprietate sau in administrare, bunuri imobile si imobile (art. 27, 1), acorde unitatilor locale ale cultelor recunoscute dreptul de a avea si de a intrefine, singure sau in asociere cu alte culle, cimitire confesionale (art. 28, 1), acorde cultelor recunoscute dreptul exclusiv de a produce si de a valorifica obiectele si bunurile necesare activitafii de cult (art. 29, 1). Referitor la patrimoniul cultelor recunascute, legea specifics limpede cé, desi ,bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, [.] sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi instrainate doar in condifiile statutare specifice fiecdrui cult” (art. 27, 2), nu se impiedicd cu nimic ,redobandirea bunurilor sacre confiscate in mod abuziv de cite Stat in perioada 1940-1989, precum sia celor preluate fard tithu” (art. 27, 3), In plus, prezenta lege, prevede si reglementarea statutului cimitirelor (art. 28). Potrivit noii legi, in Romania, ,autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a infinfa cimitire comunale si orasenesti in fiecare localitate” (art. 28, 4), iar respectivele cimitire ,se organizeazd astfel incat si aibé sectoare corespunzatoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcfioneazdi in localitatea respectiva” (art. 28, 5). Pentru localitafile unde ,nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii”, legea prevede ca persoanele decedate care aparfineau cultelor respective sa fie inhumate ,potrivit ritului propriu, in cimitirele existente In func{iune” (art. 28, 2). Bxisté totusi si doud excepfii de la aceasté reguld, si anume cimitirele apartinand cultelor mozaic si musulman (art. 28, 3); textul de lege nu contine, insé, si motivele acestei exceptii, maraono 184LEGEA NR, 489/2006 SI BISERICA ORTODOXAROMANA = STU DIT In ultimul capitol, Dispozifii tranzitorit si finale, se precizead c& jla data intrarii in vigoare a prezentei legi, in Romania, functioneazd 18 culte recunoscute” (art. 49, 1), Conform Anexei, ce se constituie ca parte integrant& a noii legi, cele 18 culte recunoscute sunt: 1. Biserica Ortodoxa Romana, 2. Episcopia Ortodoxa Sarba de Timisoara, 3. Biserica Romano-Catolica, 4. Biserica Romana Unita cu Roma, Greco- Catolica, 5. Arkiepiscopia Bisericii Armene, 6, Biserica Crestind Rusa de Rit Vecki din Romania, 7. Biserica Reformata din Romania, 8. Biserica Evanghelicd CA. din Romania, 9, Biserica Evanghelica Luterand din Romania, 10. Biserica Unitariand din Transilvania, 11. Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romdnia, 12. Biserica Crestind dup Evanghelie din Romania - Uniunea Bisericitor Crestine dupa Boanghelie din Romania, 13. Biserica Evanghelicd Romand, 14. Uniunea Penticostald - Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania, 15. Biserica Crestind Adventisitd de Ziua a $aptea din Romédnia, 16. Federafia Comunitafilor Evreiesti din Romania, 17. Cultul Musulman, 18. Organizafia Religioasd Martorii lui Iehova. Fiecare dintre aceste culfe recunoscute, are obligatia ca, in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, s prezinte wstatutele si codurile canonice Ministerului Culturii si Cultelor, pentru recunoasterea lor” (art. 49, 2). Respectiva recunoastere , se realizeaza prin hhotardre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor si se public& in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I? (art. 49, 3). In ceea ce priveste modificarea sau completarea prezentei legi, art. 50, 1 precizeaza c& aceasta se poate face doar ,cu consultarea prealabila a cultelor recunoscute si cu respectarea normelor Jlegale _privind transparenta decizionala”. In plus, ,reprezentantii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitafi la dezbaterea in Parlament gi in comisille acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viata religioasa, la activitatea cultelor, de educatie si de invétamant confesional, de asistenta sociald si de patrimoniu national privind cultele” (art. 50, 2). in ultimul articol se notifica faptul cf, la data intréii in vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 178 din 4 aug. 1948, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozi contrare, se abroga” (art. 51), Asadar, noua lege a abrogat vechea lege comunisté, in vederea instaurérii unui nou cadru juvidic referitor la libertatea religioasa si la regimul structurile religioase din Romania, Sistemul, astfel creat, este 185 orOn maaGEORGICA GRIGORITA STUDI! unul trapezoidal in trei trepte: pe prima treaptd sunt agezate grupdrile religioase (fér8 personalitate juridicé), pe cea dea doua asociafiile religioase (persoane juridice de drept privat), iar pe cea de-a treia cultele (persoane juridice de utilitate publica). Fiecarei trepte fi corespunde un statut juridic, ce implica in mod direct accesul la anumite drepturi si obligafii, stipulate prin prezenta lege. O prima incertitudine privitoare la acest nou cadru juridic se refera la originalitatea si la viabilitatea acestuia, si din acest motiv este necesar si vedem care sunt originile acestui sistem de recunoastere si mai ales in ce mésura poate fi functional pentru actuala societate roméneascé. Mai mult, este interesant de vazut dacd acest sistem de recunoastere respecta criteriile enuntate in prima parte a studiului nostru, si anume: respectarea autonomiei structurilor religioase si promovarea unei colaborari distincte, in spirit de respect reciproc, intre Stat si structure religioase c. Scurt istoric al ,sistemului cultelor recunoscute”. Din punct de vedere istoric, sistemul cultelor recunoscute nu este unul original romanese, ci apare in Franta sec. al XIXlea®, fiind o inventie a lui Napoleon Bonaparte”, care, convins ci, in mare parte, cauzele Revolufiei de la 1789" au fost de natura religioasé™, a dorit s& restabileasca pacea Cf. B. BaSpevanT-Gauossr, Le jeu concordetaire dans la France du XIX siecle, Paris, 1988; A se vedea gi JM. MAVEUR, Histoire religieuse de la France XIX'-XX' siécles. Problemes et méthodes, aris, 1975. Les cultes reconmus sont en effet régulitrement présentes comme une pidee de Ja reconstruction napoléonienne” (R, HERMON.BELON, La gentse du systime des cultes reconnus: aux origines de la notion francaise de reconnaissance’, in: Archives de Sciences Sociales des Religions, 129/2005, p. 17}, ,Clest & Bonaparte que revint le rétablissement de la paix religieuse en France. Le Premier consul agit dans un souci de paix sociale, Constatant Vattachement des populations & la religion catholique il rétablit, Ia liberté d'exercice du culte. En ce domaine comme dans beaucoup dTautres, Poeuvee de Bonaparte est une synthése entre traditions repris & (Ancien Régime, acquis révolutionnaires et conceptions personnelles du chef de Stat. Il en résulta un régime de caltes reconmus, en vigueur en France jusau’en 1905 et souvent qualifié de régime concordaiaire, méme si le concordat ne concerne qu'une seule religion, le catholiisme" (B. BASDEVANT-GAUDENET, Un siécle de régime de cultes reconnus, un sitcle de séparation’ in: Esprit et Vie, 118/200, p. 3). % Prin articolul 10 al Declarafiet drepturitor omuiui si ale cetdjeanulut din 26 aug. 1789, se proclama libertatea de constintd. * Cf, C, MARE, AUX sources politiques et religieuses de la Révolution francaise: deux modtles en discussion", tn: Le Débat, 130/2004, pp. 133-153. A se vedea si B. BASDEVANT-GAUDEME, ,Une administration des eultes pendant la période révelutionnaire (1789-1794)2", tn: L'Année Canonique, 34/1991, pp. 231-246; G, PEULETIER, Rome et la 186 -aA0nOm maLEGEA NR, 489/206 St BISERICA OnTODOXA RomANA = STU DIT social in Franta, instaurand mai un climat de pace religioasa. In acest scop, incepdnd cu data de 8 oct. 1801, avocatul Jean-Etienne-Marie Portalis va fi numit de catre Napoleon ca responsabil pentru toate problemele religioase din Franfa. Portalis”, avand convingerea c& autoritatea civil nu poate ignora religia, va crea un sistem prin care s-o organizeze" si, in consecinfé, s-o controleze. Pentru realizarea acestui proiect, Napoleon va incheia intr-o prima faza un concordat’® cu papa Pius VIE (15 iul. 1801), prin care catolicismul nu mai reprezenta decat steligia majorititii francezilor”, lésindu-se astfel spatiu de existent’ gi altor confesiuni, In cea de-a doua fazé, primul-consul nu a recunoscut acest concordat ca tratat international, ci, in 8 apr. 1802, La promulgat ‘impreund cu alte 77 de articole pentru Biserica Catolica” si 44 de articole referitoare la Biserica Protestant” ca si lege interna franceza”*. Regimul cultelor recunoscute, instaurat astiel, se baza pe 4 piloni principal intérirea pluralismului confesional, mérirea numarului de beneficiari, sprifinul consistent acordat cultelor recunoscute si crearea unui ,minister al cultelor””. De precizat si faptul ci, in Oceident, prin acest sistem — Révolution frangaise. La théologie et la paltique du Saint Sidge devant la Révolution Arangase (1789-1799), Roma, 2004 ® Pentru detalii referitoare la viziunea Iui Portalis asupra relatilor dintre Stat si structurile religioase, a se vedea C. Lan¢ »Philosophe sans impiété et religieux sans fanatisme, Portals et Vidéologie du systéme concordataire", i: Ricerche ai Storia Sociale e Retigiosa, XV-XVI/1979, pp. 31-57 ™ \Liceuvre de Portalis s'appuie tout entiére sur cette maxime: le Gouvernement ne peut ignorer la religion, il doit lorganiser” (B, ARDURA, Le Concordat entre Pie VII et Bonaparte (15 juillet 1801). Bicentenaire d'une réconcitiation, Paris, 2001, p. 106). ® Textul acetui concordat in: D. MOULINET, Gendse de la latcits. A travers les textes fordamentaxex de 1801 a 1959, Pavis, 2005, pp. 12-35. A se vedea si B. BASDEVANT- GAUDEMNT, .Le Concordat de 1801, référence pour une politique concordatare”, in: Revue d'histoire de l’Egtise de France, 87/2001, pp. 393-413. " Textul acestora in: D, Mower, Genase de le laicité, A travers les textes fondamentaux de 1801 & 1959, pp. 15-20 T Textul acestore tm; D, MOUNT, Gendse de la lafcité. A travers les textes fondamentaux de 1801 4 1959, p. 20.26 Jn ceea ce priveste importanfa acesei les sunt exemplificative cuvintele lui Portals: sPar les Articles organiques des cultes, on apsise tous les troubles, on termine toutes les incertitudes, on console le malheur, on comprime la malvellance, on rallie tous les ‘cours, on subjugue les consciences mémes en réconciliant, par aussi dire, [a Revolution avec le Ciel" L'abbe HERGRARD, Les articles organiques devant Uhistoire, le droit et la discipline de 'Eglise, Paris, 1870, p. 33). ® Cf, 1.0, BOUDON, L.-M. LEFF, Napoléon et es cultes: Les religions en Europe @ taube de XIX" stale, 1800-1815, Puri, 2002. 187 OrOnm manaGrorcica GricoriTa STUDII absolut inovativ in epoca respectiva — se incerca eliminarea principiului valid pané la acea data pentru relafiile dintre Stat si Biserica: cujus regio, ejus religio®. in primul articol al acestei inovative legislatii, Napoleon distinge intre religie si cultul™ ei public, afirmand cf, in Franfa, ,religia catolic apostolicd si romana va putea fi exercitata in mod liber”, iar ,cultul ef va fi public’, Prin urmare, legislatorul francez nu urmérea sé legifereze fenomenul religios in intregul situ, ci se limita doar la recunoasterea manifestarilor exterioare ale acestuia, adicd ale cultului siu extern™, Astfel, legislatia napoleoniand nu face altceva decit si recunoascd si si garanteze celor 3 confesiuni (catolicd, luterand, calvind) dreptul de a-si exercita public cultul in Franta. in plus, prin intermediul acestei legislatii, Statul francez, reugea sé-si supund Biserica Catolicd si, totodata, si ofere Bisericilor Protestante un statut juridic!. Prin urmare, luteranii, calvinii si catolicii se regaseau la acelasi nivel juridic in cadrul nafiunii franceze™*, % The slogan Cuius regio etusreligio (whose the reton, his the relition), was coined at the beginning of the 17° century by the jurist J. Stephani (1544-1623) to describe the right that the Peace of Augsburg (1555) granted to secular rulers to determine the confession that would be binding on all their subjects" (M. BIERSACK, ,Cuius regio elus religio", im E, PARLBUSCH et alii (ed), The Encyclopaedia of Christianity, Michigan- Cambridige-Leiden-Boston-Kaln, 1999, t. 1, p. 7H. "De obicei, prin termenul de cult legislatorul frances injelegea doar manifestarea exterioard a unel religi si nicidecum o religie in intregul séu, Cf, B. BASDEYANT- GAUDENET, Les manifestations extérieures du culte en droit francais au XIX" siecle (1801-1914)", in: L'Bplise dans la rue. Les cérémonies extérieures du culte en France cu XIXe sitele. Actes du colloque des 23-24 mars 2000 & Limoges, Limoges, 2001, pp. 69-90. * ,Lrasage du terme de culte a une histoire ancienne en drit frangais. Dés 1788, le législateur parle de culte 1a oi il était auparavant question de religion. Llexpression permet d’englober toutes les religions présentes mais aussi de ne prétendre connftre la religion que sous son aspect visible, social et porement extériewr”(P. ROLAND, ,Qu’est- ce qu'un culte aux yeux de la République?", in: Archives de Sciences Sociales des Religions, 129/2005, p. 51). ® Pour manifester sa tolale liberté viseivis de 'Bglise catholiaue romaine, Etat francais reconnait aussi et met sur pied d'égalité les eultes protestants proscrits par la révocation de I Bit de Nantes et ce, au nom de la lberté de conscience” (B, ARDURA, Le Concordat entre Pie VII et Bonaparte (15 juillet 1801). Bicentenaire dune réconcilation,p. 108), Aver les Articles organiques, on passe du Concordat au systtme des cultes reconnus, fondement du régime concordataire qui en est issu et dont ils sont la premitre pit” (6 Pouwar, Notre laicité publique. eLa France est une république laiques (constitution de 1946 et 1958), Paris, 2003, p. 72). A se vedea si P. MESSNER, ,Laleité imaginée, licté juridique, Les évolutions du régime des cultes en France”, In: Le Débat, 77/1993, pp. 88- 188 ma-a0nOmLEGEA NR, 489/206 st Bisznica OnroDoxa Romana = § TU DIT Mai tarziu, in 184, celor 3 culte recunoscute li se va adéuga $i cultul moraic, largindu-se astfel pluralismul confesional. Acest regim al cultelor recunoscute va rémane in vigoare pana in 9 dec. 1905%, cand va fi promulgaté legea separérii cultelor de Stat, care prin art. 2 stabilea ci »Statul francez nu recunoaste, nu salarizeacd si nu subventioneaza nictun cult”. Statul france, proclama astiel separatia sa totald de orice structura religioasé, iar religia devenea doar o problema de drept privat®®, Astazi, in Franta, sistemul cultelor recunoscute este ined valabil in trei departamente (Bas-Rhin, Haut-Rhin $i Moselle)", care in anul 1905, cdnd a fost proclamaté legea separdrii Statului de Bisericd, erau atasate Germaniei. Revenind sub autoritate frances’ in 1918, cele trei departamente si-au conservat vechiul regim al cultelor recunoscute. De precizat cd sistemul francez de culte recunoscute a fost preluat ~ cu mici diferente — de Belgia® si de Luxemburg’, Un regim similar celui frances va fi impus tn Italia in 1929 de catre autoritafile fasciste. De fapt, dupa crearea Statului Cetatea Vaticanului prin Tyatatele de Ja Lateran din 11 febr. 1929, Italia trebuia si reglementeze si situatia celorlalte structuri religioase prezente pe teritoriul séu. fn acest scop va fi promulgatd Legea nr. 1159 din 24 iun. 1929", ce introducea in premiera sintagma de ,culte admise” (culti ammessi)", Dupa 1948, Statul italian a preferat sa utilizeze in textul 94, * Textul legii mn: D. Moustwrt, D. Mowunsr, Gendse de la laicité. A travers les textes fondamenteux de 1802 & 1959, pp. 152-166. * Regimul separdti Bisericit de Stat este un regim ce considera activitfile religioase ca fiind activititi de drept privat. Prin urmare, structurile religloase sunt tratate ca gi Insttufti de drept privat. Cf. F MEsswER, ,Le droit des cultes dans les départements du Rhine et de la Moselle”, European Journal for Church and State Research, 1/19%, pp. 37-51; J. MIE, ,La gestion publique des cultes en France: Les cultes reconnus en Alsace-Moselle", in: Revue de Droit Canonique, 52/2002, pp. 367-372. CL, Constitusic Belgiei din 1831. A se vedea si R. TORS, ,Les cultes reconnus en Belgique’, in: Revue de Droit Canonique, 54/2004, pp. 77-106. © Cf, Constitufie! Ducatulul de Luxemburg din 1888. A se vedea sl A. PAULY, -Les cultes reconnus au Grand Duché de Luxemburg”, in: Recue de Droit Canonique, 54/2004, pp. 107-120. * Art, Lal avestei legi afirma cét ,sono ammessi nel Regno cult diversi dalla Religione Cattolica Apostolicae Romana, purché non professino principi e non seguono rit) contratiall'ordine pubblico o al buon costume. Lesercizio, anche pubblico, di tli cuti libero” (M, PLACENT,Fculti ammessi nello Stato italiano, Milano, 1934, p. 22). ©" & se vedea O. GIACCHI, La legislazione italiana sui culli ammessi, Milano, 1934; 189 maraogoronGFORGICA GRIGORITA STUDII Constitutiei sale sintagma de ,confesiuni religioase” (art. 8, §1), in locul celei de ,cult” sau ,cult admis, considerate ca specifice legislafilor francofone™, In Romania, sistemul cultelor recunoscute a fost introdus prin Legea nr. 54 din 22 apr. 1928", care facea distinetie intre culte istorice™, culte noi si asociafit religioase (art. 21). Conform acestei legi, cultele noi aveau posibilitatea de a fi recunoscute in stat dacd confesiunea de credinfa si principiile lor religioase morale nu vor fi potrivnice ordinei publice, bunelor moravuri si legilor férii si daca sistemul lor de organizare, conducere si administrare va fi in conformitate cu Adispozifiunile legii de faa” (art. 22). In vederea ,recunoasterii lor in Stat”, culiele noi trebuiau sa prezinte Ministerului Cultelor un_ statut, cuprinzénd confesiunea de credin{g, principiile religioase morale si sistemul de organizare, conducere si administrare, care statut, dup ce va fi examinat de Ministerul Cultelor, va fi supus aprobarii Corpurilor Legiuitoare” (art. 22). De asemenea, legea conjinea si prevederea conform cireia ,recunoasterea data unui cult poate fi revocaté, pe aceeasi cale, daci organele, corporatile si membrii sai contravin in mod fais dispozifiunilor acestei legi si ale statutului aprobat” (art, 22). Referitor la asociatille religioase, legea preciza ci acestea ,stau sub regimul legilor privitoare la asociafiuni in genere si la intrunii publice”, nacele asociafiuni religioase care propaga doctrine de natura a aduce atingere legilor de organizare ale statului si institutiunilor sale si care prin practicile lor rituale contravin bunelor moravuri si ordinei publice” (art. 24). Pentru a functiona, asociafiile religioase aveau nevoie de Lummou, Dalla legge sui culti ammessi al progetto di legge sulla tihertd religiosa, Napoli, 2004. °L. MuSSELL1, Dai Concordati alla problematica istamica. Religione e dirtio in Italia @ in Europa, Pavia, 2004, pp. 130-131. A se vedea si S. FERRARI, Le régime des cultes reconnus en Italie", In: Revue de Droit Canonique, 54/2004, pp. 151-162. © Legea pentru regimul general al cultelor a fost adoptatd in 22 apr. 1928 si publicaté in Monitoral Oficial nr. 89 din 22 apr. 1928. Pentru detalii referitoare la aceasti lege, a se vedea si A. LEPEDATU, Nou! regim af cultefor tu Romdnia. Cuvintiri rostite in Senat si in Adunarea deputatlor, Bucuresti, 1928; C, SCHIPIRNET (edifie ingritd de), Biserica noastrd si cultele minoritare. Marea discufie parlamentara fn jurul legit cultelor 1928, Bucuresti, 2000; M. BANICA, Biserica Ortodoxd Roménd, stat si societate in anit '30, Bucuresti, 2007. * Cultele istorice, recunoscute prin art. 21 al aceste legi, erau in numar de 9: ortodox, greco-cctolic, catolic, reformat, evanghelic-luteran, unitarian, armeano-gregorian, ‘mozaic si musulman, 190 ono mara