STUNTA POLITICA, 39 Texte Hannah ARENDT, Originile totalitarismului, traducere de lon Dur si Mircea Iyanescu, Humanitas, Bucuresti, 1994 [1948], p. 125: »Lucrurile s-au petrecut in Franqa, la sfargitul anului 1894: Alfred Dreyfus, un ofijer evreu din statul major general francez, a fost acuzat si condamnat pentru ‘spionaj in favoarea Germaniei. Verdictul - deportarea pe viata in insula Dracului — a fost adoptat in unanimitate. Procesul a avut loc cu usile inchise. Din dosarul, dupa toate aparentele voluminos, al acuzarij nu s-a ardtat decdt asa-numitul bor- dereau. Acesta este 0 scrisoare, despre care se afirma ca era scrisé de mana lui Dreyfus, adresata atasatului militar german, Schwarzkoppen. in iulie 1895, colo- nelul Picquard a devenit seful serviciului de informatii al statului major general. E] i-a declarat in mai 1896 sefului statului major general, Boisdeffre, cA se con- vinsese de inocenja lui Dreyfus si de vinovatia altui ofiyer, maiorul Walsin-Esterhazy. Sase luni mai tarziu, Picquard a fost mutat intr-un post primejdios in Tunisia. in acelasi timp, Bernard Lazare, in numele fratilor lui Dreyfus, a publicat primul pamflet al afacerii : Une erreur judiciaire ; la vérité sur Uaffaire Dreyfus. tn iunie 1897, Picquard |-a informat pe Scheurer-Kastner, vicepresedinte al Senatului, despre faptele privind procesul si despre inocenta lui Dreyfus. Clemenceau si-a inceput - in noiembrie 1897 - lupta pentru a obfine reexaminarea cazului. Patru SAptamani mai tarziu, Zola a intrat in randurile dreyfusarzilor. J’accuse a tost publicat in ziarul lui Clemenceau in ianuarie 1898. in acelasi timp, Picquard a fost arestat”. Daniel BARBU, Sapte teme de politicd romaneascd, Antet, Bucuresti, 1997, pp. 9-10: alntr-adevar, daci notiunea de disciplind sriinsificd este relativ lipsitt de sens din punct de vedere epistemologic, nu este totusi mai putin adevarat cd ea prezinta un evident continut social, in masura in care vizeaza constituirea si afirmarea in ‘campul intelectual a unui grup distinct de specialisti, grup ce-si declina identitatea cu ajutorul unor reguli precise de producti si reproductie stiinjific’. Din aceastt perspectiva social, se poate spune ca o disciplina se gaseste constituita in momen- tul in care ji pot fi aplicate cateva criterii convergente, menite s& circumscrie atat © comunitate savanta, cat si un teritoriu autonom de investigatie. Patru astfel de ‘criterii sunt, in principiu, unanim acceptate : mai intai, existenta unui corisens in ceea ce priveste numele gi caracterul disciplinei ; in al doilea rand, existenja unui acord asupra unei serii de obiecte de studiu ce {in de resortul specific al disciplinei $i care nu pot fi construite satis facator decat cu mijloacele acesteia ; apoi, existenta unor institutii specializate de invatémant si cercetare, ce prezintd garantii de duraté ‘gi continuitate si care sunt recunoscute ca legitime de ansamblul comunit&tii aca- demice ; in sfarsit, existenja unor instrumente proprii de difuzare a rezultatelor cercetarii, cum ar fi revistele, manualele, colectiile de publicatii, reuniunile stiin- jifice periodice”,40 INTRODUCERE IN $TINTA POLITICA Jean-Marie DENQUIN, Science politique, ed. a V-a adaugita, PUF, Paris, 1996, pp. 18-20: ,$tiinja e, mai inti de toate, un discurs, ceea ce inseamna ca este altceva decat obiectul sau. Nu ¢ o dublura a realului enunjat de mintea umana, ci un ansamblu de enunturi. [...] Discursul stiintific este sistematic, in sensul c& implica o coerenya intern’. Afirmatiile contradictorii dintr-un camp stiintific sau din teritorii invecinate sunt considerate o anomalie, datorata imperfectiunilor cunoasterii, care trebuie de altfel suprimate. Discursul stiintific se deosebeste in acest fel de alte discursuri si mai cu seama de cel politic, care tolereazi contradictiile 5i inconsecvenjele. Discursul stiintific se referd la realitate. [...] Stiinta nu se ocupa cu ceea ce nu e real. Ea nu poate asuma ca o axiom’ - precum teologia — existenta unei fiinje si apoi, prin rajionament deductiv, consecinjele necesare ale acestei existenje postulate. [...] Stiinta sau, mai exact, produsul activitatii sale este controlabil intersubiectiv”. Mattei DOGAN, .Stiinta politica si celelalte stiinte sociale”, in Robert E. GOODIN, Hans-Dieter KLINGEMANN (coord.), Manual de stiinté politic, traducere de Irina Ana Kantor er al., Polirom, Lagi, 2005 [1996], pp. 103-104: »Paradigmd este un cuvant uzitat adesea in stiinta politica, la fel de mult ca si in sociologie, in locul cuvintelor reorie sau mare teorie. Thomas Kuhn, care a inventat acest cuvant, a recunoscut explicit ca in gtiintele sociale folosirea lor nu este justificata. [...] Motivul oferit de Kuhn a fost absenta unui consens teoretic in oricare dintre disciplinele sociale. [...] Exist oare in stiintele sociale exemple de varturi para- digmatice comparabile cu cele create de Copernic, Newton, Darwin sau Einstein? Pot teoriile lui Keynes, Chomsky sau Parsons sa fie descrise ca paradigmatice? Se petrece oare Prperaul in stiinjele sociale prin revoluyii paradigmatice sau prin procese cumulative ? in cadrul unei discipline formale, mai multe teorii majore pot coabita, dar exista o paradigma numai cand 0 teorie testabila domina toate celelalte teorii si este acceptata de intreaga comunitate stiintifica. [...] in stiintele sociale, totusi, vedem, in cel mai bun caz, o confruntare intre mai multe teorii nontestabile [..-sau] 0 evitare mutual grijulie, o indiferenté orgolioasa si reciproca”. Sophie DUCHESNE, ,,Les méthodes de la science politique”, in La science poli- tique, La Documentation francaise, Les Cahiers frangais 350, Paris, 2009, p. 18: »Politica ii sperie pe profani. Ea incarneaz’ dominatia exercitatd asupra lor gi pe care ei o accept’ mai mult sau mai putin constient, fiind dublata de o forma de vinovatie cu privire la exigenyele rolului de cetatean, care ia forma unui foarte raspandit sentiment de incompetengi. Ea presupune conflictul - conflictul de inte rese sau de valori, principiu al functionarii democratice - pe care fiecare, mai putin militantii, se straduieste si {l evite, atat in interactiunile private, cat si in cele publice. Oare prin ce metode poate fi surprins acest amestec de teama si de nein- telegere aflat in inima democratiei?”. Murray EDELMAN, Politica si utilizarea simbolurilor, waducere de Ruxandra Nechita, Polirom, Iasi, 1999 [1964], pp. 14-15: ~»Pentru majoritatea oamenilor, de cele mai multe ori, politica reprezintd o serie de imagini mentale, generate de actualitatile de la ty, de ziare si reviste, precum gi de discutiile cotidiene. Acestea creeaza o panorama in miscare, derulata intr-o lumeSTIINTA POLITICA 4 ‘4 care marele public nu intra niciodata in contact, 0 lume de care totusi oamenii ‘jung s4 se teami sau [pe care ajung] s-o aclame, facdnd-o de cele mai multe ori 28 pasiune si, uneori, prin actiune. [...] Politica este pentru cei mai multi dintre noi ‘edesfisurare continua de simboluri abstracte, dar una despre care experienta noastri ‘Be invati c4 poate fi o forya beneficd sau malefica frizand, uneori, omnipotenta”, Pierre FAVRE, ,Histoire de la science politique”, in Madeleine GRAWITZ si Hea LECA, Traité de science politique, vol. 1, PUF, Paris, 1985, pp. 4 si 17: »Existi o serie de criterii sociale a cror aplicare [. .] ne ingaduie si circum- Seriem © comunitate savant si un teren de investigatie [. .]: 1, Existenja unei - Senumiri revendicate in comun ; 2. Acordul asupra faptului cd 0 serie de obiecte _ @= studiu reprezint& in mod specific disciplina: asupra acestor obiecte, un ansam- Siu de cercet&tori igi vid recunoscut uneori un cvasi-monopol, alteori o anumiti 'Prioritate sau, in sfarsit, coproprietatea ; 3. Existenta unor institugii de predare gi ge cercetare durabile si considerate legitime; 4. Existenta unor instrumente de : side reproducere a rezultatelor cercetarii (reviste, manuale, colocvii). [...] stiintei politice in principalele natiuni ale lumii occidemale are [..,] urma- “Mearele caracteristici : A) Exist 0 cvasi-simultaneitate a aparitiei stiinqei politice Rsensul modern in tarile occidentale; B) Aceastd simultaneitate nu inseamaa nici Sentitate, nici dezvoltare ulterioara comparabil’. Dimpotriva, la sfarsitul secolu- “tai al XIX-lea si inceputul secolului XX, fiecare stiinja politicd nationald are o “SPecificitare proprie, data de problematicile sale si de campul stu de studiu, ade- 1 foarte restrans ; C) Domeniul actual al stiinjei politice nu este acoperit in ‘Mod sistematic decat relativ tarziu, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, “@ mai intai in (arile cele mai avansate, Statele Unite si Marea Britanie, D }) Ulterior, “Ssinta politica se uniformizeazi in diferitele (iri, specificitajile nayionale tind s4 sediminueze (exceptie facand, desigur, (rile cu ideologie politica de stat, precum WRSS sau farile din Est)”. _ Raoul GIRARDET, Mituri $i mitologii politice, traducere de Gabriela Adamesteanu, astitutul European, lagi, 1997 [1986], p. 1; :- »Studiul a ceea ce este desemnat in mod obisnuit prin termenul ambiguu de “Storie 4 ideilor politice nu a incetat, de mai multe generafii, s4 suscite lucrari Srumoase si temeinice. Dincolo de diversitatea lor, dincolo de sistemele de valori, de referintele si de interpretarile cArora li se altura, acestea prezinta totugi o ‘Sonstanté ciudata : o incdpaténatd neincredere in imaginar. Cu numai céteva excep- aH, si aceste exceptii sunt recente, toate tind sa restranga investigajia doar la -domeniul gandirii organizate, rational construite, logic conduse. Mostenire fara fedoiala a acestei prioritati pe care aproape trei secole civilizatia occidental o ‘sorda rationalului, marile dezbateri, in care de-a lungul timpului s-au confruntat ziuni asupra destinului cetitenilor, sunt percepute numai prin infruntarea doctri- Belor, prin interferenta si ciocnirea sistemelor de gandire...”, Gary KING, Robert 0, KEOHANE, Sidney VERBA, Designing Social Inquiry : Scientific Inference in Qualitative Research, Princeton University Press, Princeton, NI, 1994, pp. 7-9: »Definitia pe care o dim cercetdrii stiintifice este un ideal fat de care orice cercetare cantitativa sau calitativa, chiar si cea mai atenta, este doar 0 aproximare.a2 INTRODUCERE iN STIINTA POLITICA Cu wate acestea, avem nevoie de o definijie a cercetarii temeinice (bune), pentru care utilizim cuvantul svifngificd drept descriptor [...]. Cercetarea bund, adic cercetarea stiintificd, poate fi ori cantitativa, ori calitativa. In proiectarea sa, cer- cetarea stiintificd are umatoarele patru caracteristici: (1) Scopul este inferena. Cercetarea stiinific’ este construita pentru a face inferenfe descriptive si explica- tive pe baza informayiilor empirice cu privire la lume. Descrieri atente ale feno- menelor specifice sunt adeseori indispensabile cercetarii stiintifice, dar acumularea de fapte nu este suficienta [...] definitia noastra specifica a stiintei necesita un pas suplimentar, acela de a incerca si inferam dincolo de datele imediate catre ceva mai cuprinzator ce nu este observat in mod direct |...] (2) Procedurile sunt publice. Cercetarea stiintificd utilizeaz’ metode explicite, codificate si publice pentru a produce si a analiza date a c&ror viabilitate poate fi evaluat& [...] (3) Concluziile nu sunt sigure. Prin definitie, inferenta este un proces imperfect [...]. Intr-adevar, incertitudinea este un aspect central al tuturor cercetirilor si al cunoasterii cu privire la lume [...] (4) Continutul este metoda. In final, cercetarea stiintificd ader& Ja un set de reguli de inferenyi de a c&ror validitate depinde [...]. Continutul stiin- fei const& mai intai de toate in metode si reguli, si nu in subiectul tratat, devreme ce putem folosi aceste metode pentru a studia realmente orice”. Thomas S. KUHN, Srructura revolutiilor stiingifice, waducere de Radu J. Bogdan, studiu introductiv de Mircea Flonta, Humanitas, Bucuresti, 1999 [1962]. pp. 163-165, 254, 256: ,O comunitate stiintificd este compusa din practicienii unei specialitagi stiinti- fice date. Inu-o masur’ [.,,] ei au trecut prin aceeasi educatie si initiere profesio- nal; un proces din care ei au asimilat aceeasi literatur’ tehnicd si au invajat lucruri asemanatoare, De obicei, limitele acestei literaturi standard marcheaz4 limitele obiectului cercetarii, iar fiecare comunitate are de regula unul propriu. [...] Comunitigile de acest gen sunt unititile pe care le-am prezentat ca producitoare si validatoare de cunoastere stiintificd. Paradigmele sunt ceea ce impartisese membrii unor ase- menea grupuri, {...] Revolutiile politice sunt inaugurate de constiinfa tot mai acuta, adesea restransa la un segment al comunitatii politice, cd institutiile existente au incetat s’ mai faci fat adecvat problemelor puse de un mediu pe care ele |-au creat in parte. Aproape asemanator, revolutiile stiin{ifice sunt inaugurate de constiinta tot mai acut’, adesea restransi la o subdiviziune ingust4 a comunitatii stiintifice, ca paradigma existent a incetat si mai functioneze adecvat in explorarea unui aspect al naturii pe care insdsi paradigma il dezvaluise anterior. [ [...] Asemenea alegerii intre institutii politice rivale, cea intre paradigme rivale se dovedeste a fi o alegere intre moduri incompatibile de viata comunitara”. Adrian LEFTWICH, ,,Thinking Politically: On the Politics of Politics”, in idem (ed.), What Is Politics ?., Polity Press, 2004, pp. 5-7 : »E probabil ca orice definitie, conceptie sau injelegere a politicului s4 aiba implicatii profunde pentru metodologie Felul in care cineva defineste politica va influenta in mod semnificativ modalitatea in care o cerceteaza si o analizeaza [.. a Desi demersurile explicative se suprapun si fuzioneaza, existd o deosebire majoraSTIUNTA POLITICA 43 in ceea ce le priveste: si anume aceea dintre demersurile care evidentiaza rolul structurilor si cele care scot in evidenta rolul agentilor. Explicatiile structurale vor cerceta principalele trasaturi ale structurilor sociale, economice si politice dintr-o Societate [...]. Pe de alta parte, explicatiile in termeni de agent vor fi predispuse S& se axeze pe rolul agentilor — indivizi sau partide~ in configurarea schimbarii politice”, Seymour Martin LIPSET, Political! Man: The Sociai Bases of Politics, ediyie revazuta si adaugiti, The Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, 1981, p. 3: ~Sociologii politici sustin in momentul de fat ca starul este doar una dintre multiplele institutii politice si cd institutiile politice reprezinta doar un tip de insti- tujii sociale; ca relatia dintre acestea si institutii in general constituie subiectul sociologiei si ca relatia dintre institutiile politice si alte institutii este domeniul exclusiv al sociologiei politicului. in dezbaterea cu cercetitorii in stiinte politice cu privire la acreditarea sociologiei politice, sociologii au sustinut c&, din punct de vedere teoretic, studiul independent al statului gi al altor institutii este lipsit de sens”. Niccol MACHIAVELLI, Principele, traducere, tabel cronologic, note si post- ‘fai de Nicolae Luca, prefaji de Gh. Lencan Stoica, Editura Minerva, Bucuresti, 1994 [1532], pp. 2-3: Eu lucrarea aceasta nu am impodobit-o si nici nu am umplut-o cu incheieri Jargi si adanc mestesugite a ceea ce am zis despre vremi sau cu vorbe umflate si méareje sau cu orice alt’ gateald sau podoab’ cu care multi obisnuiese s4-si zugra- yeasca si si-si infrumuseteze spusele, deoarece am voit ca sau s& nu i se aducd nicio cinstire, sau ca numai multimea de lucruri dinlduntru! sdu si insemnatatea acestora si facd sa fie primita cu placere. De asemenea, nu ag dori s& se cread& c& si-a luat nasul la purtare acel om umil si demn de tot dispreul care indrazneste s& vorbeasca despre carmuirea principilor i si dea indreptéri despre aceasta. Caci, aga cum cei care deseneazi peisaje se aseazi jos ca sd poata privi cu luare-aminte natura muntilor si inaltimilor, iar ca s4 vada ce € jos se urcd pe munte, tot asa, ca S& cunosti bine natura popoarelor, webuie sa fii tu principe, iar ca s4 cunosti pe cea a principilor, trebuie si fii de jos, din popor”. Pierre MANENT, Istoria intelectualé a liberalismului. Zece lectii, traducere de Mona Antohi si Sorin Antohi, prefaja de Sorin Antohi, Humanitas, Bucuresti, 2003 [1987], pp. 13-14: »O trasatura centrald si neobisnuitd a situatiei noastre istorice: gandirea poli- ticd si viata politic’ sunt, in epoca moderna, legate printr-o legdtura directa si intima. Fapt inedit. [...] Platon si Aristotel au pornit de la experienta vietii cetaqii grecesti pentru a-si elabora interpretarile vietii umane, ce constituie matricea intregii filosofii ulterioare. Dar aceste interpretari au fost facute dupd incheierea marelui ciclu al politicii grecesti. Cu totul altul este cazul filosofiei politice moderne. Esti tentat si spui cd ea a fost gandita si voitd mainte de a fi aplicati”,4a INTRODUCERE IN STINTA POLITICA Mic dictionar filosofic, redactat de M[ark M.] ROZENTAL si Pfavel F.] [UDIN, Editura de Stat pentru Literatur’ Politict, Bucuresti, 1955, pp. 293-294: Antelectualitate - paturd sociala formata din oameni care depun 0 munca inte- lectuala. Din ea fac parte inginerii, tehnicienii gi ceilalti reprezentanti ai persona- lului tehnic, medicii, avocatii, artistii, profesorii si oamenii de stiint&, precum $i cea mai mare parte din funcyionari. [...] Intelectualii nu au constituit niciodata $i nu pot constitui o clasd aparte, deoarece nu ocupa o pozitie de sine st&tatoare in sistemul productiei socialiste. [...] Ca pitura social, intelectualii nu sunt in stare si duci 0 politica de sine st&tatoare, activitatea lor fiind determinaté de interesele claselor in slujba c&rora se afld, [...] a claselor avute [...]. Intelectualitatea noua, sovieticd, s-a format mai ales din randurile tineretului muncitoresc-jaranesc care a absolvit scoli tehnice, superioare si medii si, pe de alta parte, din randurile practicienilor care s-au ridicat in productie, in munci de conducere de stat si sin- dicale si care gi-au imbinat munca practic’ cu studiul la cursuri, in institutele serale $i in institutele fard frecventa”. Roberto MICHELS, Political Parties : A Sociological Study of the Oligarchical Tendencies of Modern Democracy, traducere de Eden si Cedar Paul, Batoche Books, Kitchener, 2001 [1911], pp. 6 si 26: »Studiul si analiza partidelor politice constituie o nou’ ramura a stiintei. Ea ocupa un nivel intermediar intre disciplinele sociale, filosofico-psihologice si istorice si poate fi considerata o parte a sociologiei aplicate. in analiza pe care am consacrat-o partidelor politice, am acordat o mare atentie aspectului istoric al acestei noi ramuri stiintifice. Aproape toate partidele politice din lumea occidental au fost analizate din perspectiva istoricd. Nu la fel stau lucrurile in ceea ce priveste analiza naturii partidului politic. Scopul lucrarii mele este de a umple acest gol din stiinja socio- logica. [...] Organizaria inseamna tendinta spre oligarhie. in orice organizatie - indiferent cd ¢ vorba despre un partid politic, despre un sindicat sau despre oricare alta asociere de acest fel — tendinta aristocratic’ se manifesta foarte clar. [...] Ca rezultat al organizarii, orice partid sau sindicat va fi scindat intre o minoritate de condueitori si. o majoritate de condusi”. Gianfranco PASQUINO, Curs de sting politica, waducere de Aurora Martin, prefayi de Gheorghe Lencan Stoica, Institutul European, Iasi, 2002 [1997], p. 41: Stiinta politica nu mai las& pe seama filosofiei politice cercetarea celei mai bune forme de guvernare. Ba din contra, de curand, in urma redescoperiri insti- tutiilor, acumulrii de cunostinte empirice $i teoretice, a posibilitayii de a interveni_ concret in procesele de democratizare si de consolidare democratica, stiinta politica a actionat si actioneaz inc’ in directia definirii caracteristicilor, dacd nu ale celei mai bune forme de guvernare, cel putin ale formelor de guvernare mai potrivite, in functie de natura sistemelor politice, a sistemelor de partide, a societatilor civile. Diferenja fati de filosofia politic’ ar consta in faptul ca stiinga politica cerceteazi temeinic, aplicdnd metoda comparativa, fundamentele empirice ale recomandarilor sale”.STINTA POLITICA 45 PLATON, ,.Apararea lui Socrate”, in Opere, vol. 1, traducere, nota introductiva si note de Francisca Balticeanu, Editura Suintificd si Enciclopedica, Bucuresti, 1974, 17e-d, p. 15: »De la mine veti auzi adevarul intreg. Va jur insd pe Zeus, cetajeni ai Atenei, ca nu veti auzi vorbe infrumusejate si impodobite cu intorsaturi mestesugite si cuvinte alese, |...] ci voi folosi cuvintele care se intémpla sé-mi vind in minte, incredingat find de adevarul spuselor mele ; si nimeni dintre voi s& nu se astepte la altceva. Bine mi-ar sta, judecatori, la anii mei, si vin in fara voastra cu vorbe ticluite, ca un tinerel, Dimpotriva, tocmai asta va rog, atenieni, si va rog cu tot dinadinsul : daca mA veti auzi apardndu-ind cu aceleasi cuvinte pe care obisnuiesc si le spun si in agora, printre tarabele zarafilor, unde m-au auzit multi dintre voi, si in alte parqi, s4 nu va mirati si s4 nu faceti zarva. Caci aga stau lucrurile > pentru prima oar’ am yenit Ja judecata acum, la saptezeci de ani: sunt cu totul strain de vorbirea de a: Karl R. POPPER, Logica cercetérii, traducere de Mircea Flonta, Alexandru Surdu si Erwin Tivig, studiu introductiv si note de Mircea Flonta, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 198] [1934], p. 83: »Dupa parerea mea, nu existi inductie. Inferenta de la enunturi singulare, verificate prin experientd (orice am ingelege prin acest cuvant), la teorie este logic inadmisibilé. Teoriile nu sunt, prin urmare, niciodat& empiric verificabile, Dac&t dorim sa evitim greseala pozitivist’ de a exclude sistemele teoretice din stiintele naturii prin criteriul de demarcatie, trebuie s& alegem acest criteriu in asa fel incat gi enunturile care nu sunt verificabile s4 poatd fi recunoscute ca apartinand stiintei empirice. In ce ma priveste, voi considera ca empirice sau stiintifice numai acele sisteme care pot fi testate (controlate) prin experienta, Conjugate, aceste consideratii ne duc la concluzia ca nu verificabilitatea, ci Salsificabiliratea trebuie sa fie luata drept criteriu de demarcatie, Cu alte cuvinte : nu cer ¢a sistemul sa poata fi distins in mod pozitiy, odati pentru totdeauna, pe baza de criterii empirice, dar cer ca forma logica a sistemului si facd posibila distingerea lui in mod negatiy, prin testarea empiric’ : sianume, un sistem al stiingelor empirice trebuie sé poaté esua in confruntarea cu experiensa”. Yves SCHEMEIL, La science politique, Armand Colin, Paris, 1994, pp. 14-15: + Toaté lumea stie cum anume trateaz’ actualitatea un jurnal televizat, si anume cu diverse dezvaluiri, dar si cu repetitii, practicand arta litotei ~ careia anglo-saxonii if spun foarte draguy understatement -, dar sicu ajutorul caricaturii sau al catastro- fismului. Realitatea e ins rareori asa grav cum apare atunci cand e descrisi pe hartie. Lectura indicatorilor economici si demografici ai unei {ari sarace, de pilda, te asi perplex, c&ci respectiva fara ar trebui s4 fie de mult in faliment, daca ai da crezare cifrelor oficiale. Imaginile unui conflict starnese mirare prin violenta lor: daca viata cotidiana a popoarelor aflate in rizboi ar fi aga cum rezulta din extrasele Care ne sunt ardtate pe ecran (fard a preciza intotdeauna ca e vorba despre imagini de arhiva), orasele ar fi fost distruse de multa vreme. Statisticile oficiale si imaginile televizate surprind rareori relatiile sociale de Pprofunzime, economia informala sau minunile ficute de oameni ca s& Supravietuiasca si s& se adapteze unui mediu ostil”,46, INTRODUCERE IN STHNTA POLITICA Daniel-Louis SEILER, ..Le mode de scrutin fait-il 1’élection?”, in Pascal DELWIT, Jean-Michel DE WAELE (ed.), Le mode de scrutin fait-il Uélection ? , Editions de I"Université de Bruxelles, Bruxelles, 2000, p. 21: »Stiin{S a politicului, a puterii politice, stiinta politica igi propune sa descrie, sA repertorieze, s& claseze si s4 inteleagd resorturile ascunse, dar si ureusurile si coborasurile actiunii politice. Altfel spus: ea ¢ interesaté de politica in sensul comun al acesteia. In principiu, politistul este manat in demersul sau de vointa de asti, iar daca e insufletit de pasiune — e de dorit sa se intumple asa ceva ~ atunci nu poate fi vorba decat despre libido scientiae. jn aceasta privinta, calitazile care ii sunt necesare pentru a-si duce misiunea la bun sfarsit — capacitate de empatie, spirit critic, relativism ideologic, scepticism, dacd nu chiar cinism in privinja normelor si valorilor politice, pe scurt tot ceea ce ii poate conferi o privire deta~ satd - se vadesc a fi exact contrariul a ceea ce poporul e indreptatit s4 astepte de la oamenii politici. Dac& excludem o situatie schizofrenicd, un bun politist e un foarte rau politician si invers”, Ian SHAPIRO, Rogers M. SMITH, Tarek E. MASOUD, ,,[ntroduction : prob- lems and methods in the study of politics”, in idem (ed.), Problerns and Methods in the Study of Politics, Cambridge University Press, 2004, p. 1 Stiinta politica, in special in Statele Unite, este consideratd cel mai adesea 0 disciplin’ fracturat’ - tot timpul divizata in tabere combatante [...]. Uneori auzim de o diferentiere inte cercetatorii calitativisti, care utilizeazi cercetarea in arhive, etnografia, critica de text si analiza de discurs, si respectiv cei cantitativisti, care prefer& matematica, teoria jocurilor si statistica. Alteori schisma este portretizat ca o rezultanta a aspiratiilor specifice ale disciplinei ~ intre cei care cred ca este posibild 0 explicatie stiintificd a viesii politice, c& putem deduce ceva asemandtor legilor fizicii pentru comportamentul uman, si cei care cred contrariul. Pentru partizanii celei din urméa idei, natura contingenta a politicului si impredictibilitatea acjiunii umane inseamn& c&4 maximumul pe care il putem atinge este explicarea ‘unor evenimente punctuale”. Leo STRAUSS, What Is Political Philosophy ? And Other Studies, University of Chicago Press, Chicago, 1988 [1959], pp. 13-14: «Stiinta politica este 0 expresie ambigui: ea desemneazd acele investigatii asupra lucrurilor politice intemeiate pe modelul stiintei naturale si munca desfa- surat de membrii departamentelor de stiinta politic’. In ceea ce priveste investigatiile amintite, si pe care le-am putea numi stiinja politica sriingificd, ele se autoconcep ca singura cale ce conduce spre veritabila cunoastere a lucturilor politice. Tot asa cum cunoasterea veritabild a naturii a inceput atunci cand a fost abandonata spe- culatia steril4 si zadarnica in favoarea unui studiu empric si experimental, cunoas- terea veritabild a politicii ar incepe atunci cand filosofia politicd ar lisa cu totul locul studiului stiintific al acesteia. [...] Numai ca stiinele, atat cea naturala, cat si cea politicl, sunt de-a dreptul nonfilosofice. Ele au nevoie de un gen de filoso- fie, indiferent ca este vorba de metodologie sau de logica”.STIINTA POLITICA a7 Eric VOEGELIN, The New Science of Politics. An Introduction, The University of Chicago Press, Chicago, Londra, 1974 [1923], pp. 2-3: »Prin restaurarea stiintei politice intelegem imtoarcerea la cunoasterea despre principii [...]. Stiinta politica nu poate fi restaurata astizi prin platonism, augustinism sau hegelianism. Putem invata neindoielnic multe de la filosofii trecutului cu pri- vire la o serie de probleme si analiza lor teoretica, dar insasi istoricitatea existen- fei umane [...] se opune unei reformultri valide a principiilor prin intermediul intoarcerii la concretejea anterioara. Prin urmare, stiinta politic’ nu poate fi Testaurati la demnitatea sa de stint teoreticd in sensul strict al termenului prin intermediul renasterii literare a reusitelor filosofice ale trecutului, Principiile tre- buie recastigate printr-un efort de teoretizare care porneste de la o situatie concreta, istoric4 a epocii, luand in considerare plenitudinea cunoasterii noastre empirice”. Emile ZOLA, ,J’accuse...! Leure au Président de la République”, in L'Aurore, Littéraire, Artistique, Sociale, 2 (87), 13.01.1898 : Voi spune adevarul, asa cum am promis, daca justitia, sesizati in mod legal, nu il va spune, in intregime. Datoria mea este de a vorbi, nu vreau sii fiu complice. (...] Si in fata cui oare as putea si denunt ceata adeviratilor vinovati dac& nu in faja dumneavoastri, primul magistrat al (ari? [...] Declar pur gi simplu c& Paty du Clam, insarcinat sa instruiasc’ afacerea Dreytus, ca ofiter judiciar, este primul vinovat pentru oribila eroare judiciara comisa [...]. Adevarata crima este ingrozi- toarea negare a dreptajii, de care Franta este bolnava”.