Curenții din MareaNeagră

Localizare și limite
MareaNeagrăeste întinderea de ape din bazinul geomorphologic denumit pontic, unul din
bazinele complexului tectonic tethysian, din care fac parte și munții care o mărginesc la nord
(înCrimeea), la nord-est (Caucazul) și la sud (lanțurile pontice). Este situată între Europa și Asia,
având ca state riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turciași Georgia. Prin strâmtoarea
Kerci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele
de Marea Egee și deci de Marea Mediterană.
Marea Neagră se întindepe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2211 m
sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amplitudine (circa 12
cm).

Caracteristicigenerale
Marea Neagră este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie
de aspecte unice înlume : ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în
alte mări și oceane), stratificare între apele de suprafață oxygenate și cele adânci anoxice
(fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve. În
zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe – prin
Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături de
încălzirea relative moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților
marini verticali și existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva
sensului acelor de ceasornic. Temperatura apei variază la suprafață: vara până la 29 de grade
Celsius care ajung iarna până la 0 grade Celsius. Lumina pătrunde înlargul mării la o adâncime
de 150–200 m. Oxigenul este inexistent la adâncime [CO2,H2S]. Curenții au intensitate redusă
pe vertical ș imai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării vremii, pot apărea
valuri care ating 5–10 m.
Caracteristici hidrologice
 In Marea Neagra curge un curent circular de suprafata in sens invers acelor de ceasornic, aparut
datorita diferentei de salinitate dintre apele mai putin sarate ale acestei mari si apele sarate din
Marea Mediterana.
In MareaNeagra sunt 2 tipuri de curenţi :curenti de de suprafaţa si curenti de compensatie.
Curentii de suprafata sunt creaţi de vântul de NE. Se formează două inele în bazinele mării (unul
în bazinul de vest şi al doilea în bazinul de est) cu direcţie inversă acelor de ceasornic. Curenţii
de suprafaţă împing spre sud materialele evacuate de Dunăre creând grinduri.Curenţii de
compensaţie, sunt curenţi de schimb al apelor între Marea Neagră şi MareaMediterană. Au două
direcţii: curentul de suprafaţă descarcă în MareaMediterană apele cu salinitate maimică, iar
curentul de adâncime aduce din MareaMediterană ape cu salinitate ridicată

Regimul curentilor in Marea Neagra este influentat de vanturi, de debitul de apa al fluviilor, de
repartizarea densitatii apei, de conturul coastei si de relieful fundului marii. Factorul principal
care determina sistemul curentilor la suprafata este vantul. Ceilalti factori au o influenta mai
mare sau mai mica si produc in general variatii in durata si directia curentilor. Sistemul de
curenti din Marea Neagra se poate impartii in trei zone: zona curentului principal, zona curentilor
slabi de litoral si zona curentilor slabi.
In zona curentilor circulari pe litoral, regimul acestora este influentat in afara de vant, si de
debitul de apa adus de fluvii si de conturul coastei. Curentii circulari se pot observa mai bine in
golfuri si bai, unde se misca in sensul acelor unui ceasornic, atunci cand curentul principal are
directia normala, si in sens invers al miscarii acelor cesornicului, cand curentul principal are
directie inversa. Curentii circulari din apropierea coastelor rectilinii au aceeisi directie ca si aceea
a curentului principal. Viteza curentului circular este de obicei de de 0,2 - 0,5 nd, iar langa
coastele rectilini se observa de foarte multe ori o viteza de 0,5-0,6 nd si numai in dreptul
capurilor care patrund in mare, viteza lui creste pana ce ajunge egala cu aceea a curentului
principal.
Zona curentilor slabi se afla in partea de mijloc a marii si se caracterizeaza prin curenti de deriva.
Directia curentilor in aceasta zona este derivata catre dreaptafata de directia vantului, cu care
face un unghi orizontal de 45° si viteza lor este de 0,1-0,3 nd.
Zona curentului principal se afla la 2 -5 Mm de coasta, are latimea de 23 - 25  Mm si  inconjoara
toata marea. In aceasta zona curentii se caracterizeaza prin-un regim relativ stabil si prin faptul
ca sunt foarte putin influentati de conturul coastelor. Viteza curentului este de 0,5-1,2 nd., insa
cand bat vanturi puternice si pe timpul furtunilor, poate ajunge la 2-3 nd.