Dr, PETRU REZUS Profesor la Academia Teologici, Caranseboy CURS DE TEOLOGIE FUNDAMENTALA CARANSEBES, 1942 EZANE, CARANSEBESRefate Lipsa unui curs tadrit de Teologie fundamentata se rei din grew alit din punt de vedere at predarit tut sistematice de! clire profesoril de spactaitate, cét si din puict de vedere at fusupirit lad temeinice de cAtre student nostri teologi Bicevici uoastve ovlodase ined i lipsesle un curs. uniar, complet $i recent de Teologie fundamenlad, care. sO corespundd q luturor cerinflor spivituale, ce le produc gi le cultiod, tn evcesin abundentd, simpueile actuate; incd i lipsesle wm curs deplin sistomatical i dfiiioat, cares ofere rispnsarttntaror mintitor fnselae de adevir, te ebuarea hi, stm po drunl renrg3rié Ini Prix publicarea celui curs, mam strdduit “2 pp, ¥ Applogeticl (dela: dnodeysiode — dixotoyysinés = a aptra). Cuprin- cat iael \ sul Apologeticet este insd mult mai vast decat cel al Teologiet fundamentale, al cérei cuprins este strict delimitat: Apologetica apara toate adevérurile de credin{é, nu numat cele fundamentale. Limitarea Apotogetice! 1a adevarurile tundamentale sufer 1 Savin, Cur de Apologeticd, vol, Pasten 1988, p. 3 troduetivi, Bucuregt,5 TEOLOGIA FUNDAMENTALA sa, san a cllora, De atea sé lipsa unni sistem iuchegat de Teologie fundamentald, cw principin de expunore exclusiv rafional, in predarea problemelor crestine, nis uumai cit se resimte asa de gre, dar fildrcie sf Iupledicd uralte coufruntart si revienivi de Conjinut religios, al sufletelor insetate dupa credinfa adevdrata st temeiica. Normalient muné ascinenea curs se impune mai ales in vremurile actnale de sdriuet cdied indivistul singuril, fara ba san ea 0 bacd raliouald dintre 6 si pericol pentru credina, “3 rafiouald pentru credinja sa, je mai superyiciale, rislimentare gi slabe, cande iremediabit in rdudurite, ce necontenit se maresc, fale necredinjei — et aldlen fle — mollerie} se impute, em ecesttate, peniri feats couslitajele yf peulre acelea tnselate dupa si penis acelea ce se lnpla cu priceperea Ini, si poutru acclea co se coups on dertderea lui! De aceea sé wnnca propusd noud uw fost, pe wnele locuti, enorma pentru tamerit nostri. Biscricile apusene — rom, catolied $i protestoutd — fag em vastitatea probeuselor, ce uevouleutt Le mililea2d actualilatea, Gal si F410 cu varicksten lor, an plrasit cadvele apologetice funda- mentale si lainele modeste $i s'un extins tu cadre enciclopedica, Invesvedutdndiese iy hatuele fastuaase st adevatrul crest, Dogate in toate nouile cunostinte stiniijice $1 filosofiee, terminologti $i uzanje savant, ce le oferd tinpul modera, Odiliuindu-mad fe wechile covective tradifiowale, ant restrdus, de acces, proporfiile acestea euciclom pedice tu proportiile potrivite unui ciers, cave, pe lingd atdlea calitifi, trebue s& 0 detie si pe accea de afi practic si comod, iu predarea si tuvdyarea sa, iar haincle i team ferit, dupa putin, de artifciile stilulnd sovani, dar prea greois si adesea protix, Ain coustllat si conexat, peste 10l, ajungerite melo cw acele ale marelui apologet roman te Savin, expuss, pand tn precent, iu vaigrocsvle sale serieri apologetice (Curs de Apologeticg, vol. Z. Partea introducliva, Bucuresti, 1935; Fiinja gi originea reli Partea I-a, 1987 ; Existenia lui Dumnezeu. Parte ick, 1910; Partea 11: Acgumentul cosmolog) proporiile prea waste, sin atét de practice si uuitave, cu care acest serios incepul tiparit de Apologeticd se aduti, spre terminarea ‘sa (5 vol,), Am continual sé comiplelat afoi, peste tot, ajungerile eelorlalfi doi mari apologeti, ce ina produs Hiserica noastré orlodoxd : Vasile Gina, a? cavui ,Curs de Teologie fundamen— Proba ontolo- 7913), at we danke per i PREFATA tali a rdmas din nefericire uepublical sil P. S. S. Mitropolit Iineu Min&lcescu, care, tot din ueforicire peut nevdrstuica Leologie romaneascd, wu si-a publical complet roadele muncié sale de erudit profesor (Cure de Teologie fundamentald sau Apoto- igetic’, vol. J, Bucuresti, 1931 si Teologie luptitoare, 1941). Aus coysullat apoi, ovinnde matariatul de expes mina corut, aldt Dibliografia orlodox’s sé rom. catolicd, cit si ces protestauta, veche si noud, in amdnunt si, dupa putintd, paud la epuizare, Am urméeil, asifel, cal mai jilela $i completa informare a iubifiior ‘mei asculldtori si cilitori, penirt: ca stl roadelor st fie Dogat si mul{umilor Dacd fusd, ineori w'aw corespuns acestut scop reultipl urmarit, aceasta se daloreste us relet inten, nici sid intrinsece argumentelor rafionale sau lipsei de temeinicie a ade- ulrului creslin, ef deficienjelor inerente umane, de acces critica oricui s&° fle cu bundvointS si spre cidire mai departe, ms spre davdmaved dragosle’ mele mutle de tuers. Mai ndddjduesc, c@ timpul si sdndlaten imi vor permite oa sd completes acest curs cu mere alle adaosuri si sd-b pot publica intr’o noua edifte Ca incheiere, exprina, 51 pe aceasht cale, auulfumirile mele calle Prea Sfinfiel Sale Episcopului Veniamin Nistor a! Epariiei Caransebogulvi. care, cu pariuleasca ingrijire st dragoste, a bincvoil, tndata dupa instalarea Sa iu seaunul arhierese al acestei de Dunneren pacite eparkii, a sprifini de aproaps tipavires acestet earfi. imi mai rdimdue 0 plant datoriey sde-a Cavansebes, la yMarele Praciie al Sf. Tuviori™, 1942. AUTORUL10 ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA. a + dopd com sufee gl extinderea Teologiel fundamental ta tntreg uprinsul apologetic, 0 denumire feriité, care ar frmoniza limitarea Apotoge- ticel eu extinderea Teologiel fundarhentale ar fl aceea de Apolo~ selicd. fundamentat, De aceea, spre a aptra totreg iezaurul doctrinal al crest nismului s'a intrebuinfat, cu predilebtie ta teologia rom. catolics, enumicea: Apologie des Christentuns — Apologia Cresinismulut — (Hettinger, Schayie, Weiss, ete) Denumirea aceasta poate cuprinds problema ecclestologica: Gmpreuna cu primatul papal), atat de drag rom, catoliclor; ea evidenfiaza mai-bine ca oricare alt4 denumire tns8, si scopul acestel discipline © denumire mult obignuita a fost apot cea de Doginatica eneraia, cad cuprinsul acestei discipline era tmpreunat ew acel al Teotogiei dogmatice,. iar disciplina inslyl, consideratt propedeutic, ca un ypreamnbuin idee, Denumirea aceasta destinfa gomplet principivl, format al Aisciplinei noastre;_principiul formal’ al Dogmaticei find pfmel- piu} autoritativ prin excelent: erednja Alte denumiri, mai pujin adeovate gi uzitale, sunt: Brin sipienlehre (Schill), Teologia. dogwsatica fundamentatd (Voigt, Suciu), Apologie scientifque — Apologie siinpiica — (D, de St. Proje), Les fond.mzns inullecnltes de ti foi vhrétiesne — Fiandamentele intelectuate ale credinfed eresine (de Broglie), etey OBIECTUL Disciplinele teologice gi-au conturat, flecare in parte, cfte lus cuprins cat mai riguros sistematizat gi mai precis delimitat, Toate porness insf, dela adevaruri de baz’, postulate aprioric. i, Pe care| fiecare disciplind teologica igi cladegte sistemul, sunt cele doud mari afirmai spiritualiste: Edislenfa Jat Devinencn Wi NowirlAld septs Pe aceste dou adevaruri apoh cgasiderale to'deauna ca preambula fidei, se pot baza §i| raportutile rezultante intre Dumnezeu gi om: Revelafia gi Religfa 1 Vea itor acest dacitine fa gel al Xen a 30a. INTRODUCEREA 1 Ob'ectul Teologiei fundamentale va fi format, deci, din teste patra adevaruri de bazd ale teologiei gtiifitice in genere, ‘eft si consideratd pe sisteme tn special: 1. EBxislenfa persoviald a Ini Dumnezew, 2 Nemsriréa sujletutu, * 8. Revelatiunea , Interpretarea sociologica a religiei si moralel, Bucuresti, 1936, Vastlescu, E., Materialismal medical, Bucuresti, 1939; etc. ete Gotos, N., Teologia fundamentalé, Chestiuni introductive, Cernaufi, 1938, Savin, I, Cuts de Apologetic’, vol. 1. Partea introductiva, Bucu- resti, 1035; Il Existenfa lui Dumnezeu, Partea I: Proba ontologicd, Bucuresti, 1949; Partea ll: Argumentul cos- mologic, 1942. INTRODUCEREA Savin, Z, Flinta gi originea religiei. Partea I-2, Bucuresti, 1937.1 Bejenaris, M., Problema viefii viitoare in religil comparate, Bucuresti, ed. Bucovina, Crainic, N., Nostalgia paradisului, Bucuresti, 1940. &) uni: Mics, S., Teologia fundamental (dup Schwetz), 1876. Suciu, V,, Teologia dogmatica fundamentala. 1 Apologetica cres- tind, 2 ed, Blaj, 1927; Il Tradifiunea gi Biserica, ibidem.* 1 Manuale de epologstick pent iee, mai srlat Savie, 1.7 Chiru, 7.5 Georgesen, I. gi Brena . 2 G, Fires sovio un manual de Apologeih pentra Vevele unite: Apologe- tice eligi crestine cates, Lge, 198,a ae EXISTENTA PERSONALA A LUI aed.PARTEA I Existenta personal a lui Dumnezeu Existenfa personalé a lui Dumpezeu este focaral de adunare 41 plecare a tuturor fundameniilor crestine. De existenla per Sonali a acestui suprem factor depiade rezolvarea fericltd a futuror problemelor de bax8 ale crestinismulti, care mi numei cA sunt aposteririce gl cauzate de acest factor, dar depind, tn Ins existenfa lor, de aceastl primordialé extstenta Fara aceastt existe se tulburd toate infemeierile de doc- fend ale cresinismulai; féra aceasta existenfd cad toate fund mentarlle de credinfa, eft gi toate justiticarile de viafd cresting De aceea, orice expunere de Teologle fundamental trebue s inceapa cu facorul esenfia, dela care iyi au cavza. si pria care se explicd toate, pe care apot se va putea clad tateoga tire a argumentiilor vitoare, ‘Aceastd expuuere 1u va ura, nicidecum, clea ascendent8, care puncteazd fiecare problema cu cite un Imens semn de in- trebare, dnd aparenfe false: de rigid naturla a ideii de divinitte, de biruinfé a spirtuui uman, de ajungere pe trente silogistice la treapta suprems, dar greit socotté gi cea mai aobila create a omulul, Dmunezeu. Expunerea noastri va. folost caleadeseendentd: dela Dunczen, ineputul tuturor eelorialte probleme; dela Dumnezeu, calea resolv tlaror acestor probleme. Dela El este oml, cu moartea trupului shu gi nemorirea sufletulul s4u, astlel creat, dup plan iconomic divin, spre a forma basa. Secunda, pentru un raport congllent. gi liber cu Divinitatea,TEOLOGIA FUNDAMENTALA Dela Dumnezeu $i pentru om este revelafia, daté omulul tn dar, mojtenire nepreuitd, pentru trairea unet viefi subt seutul uunor precepte unice pentru credin(3, unor norme sociale cu prin- cipiu $i corectiv fard egal — dragostea —, cimentate cu o putere invincibila — speranja, Dela Dummezeu gi pentru om este religia, legttura vesnic& inte factorul spiritual suprem gi factorul spiritual creat, spre ferleirea sa si lauda Creatorulut Central expunerit uu va fi, astfel, nei omul, sau sufletul uj, nich revelafia data lui gi nici religia, ca manifestare a tul Dela Duniaezeu, dela existent Lul personala, dela cunoag- terea Lui, vor pleca toate expunerile noastre teologice (despre Dummnezeu). Aceste expunert teologice, sau despre Dumnezev, au cu fotul alta natura ca cele dogmatice Existenfa lui Dumnezeu nu este afirmata $i erezute autork tativ, ci este cerceiatd in lumina minjii omenest, tar atributele, documentate dogmatic, cu texte seripturistice $1 patristice, sunt verificate gi pe cale ralionala Contra dogmatigtlor imtransigenfi, cit si contra positivis- malui agnosticist, expunerile noastre viitoare teologice vor demonstra posiblitatea euxoaslerit rapionate a lui Dummnezeu, cat si dovedirea existenfei Sale Ca apoi, din insdsi acele expuneri sd rasar& necesilatea acelei cunoasteri gi wiililatea el pentru intreaga omenire, att Jn ceea ce privegte seriozitatea bazelor religioase pentru via(f, cAt 1 Im ceea ce priveste buna gi adevarata lor formulare, sau restina lor corectare. EXISTENTA LUI DUNNEZEU 0 CAPITOLUL 1 Posibilitatea cunoasterii rationale a lui Dumnezeu Posibititatea unei cunoasteri sigure si adevarate a lumii gi a lui Dumnezeu a preocupat pe tofi flosofii timpuritor. In nestinsa sa sete de a afla cauze si cu ajutorul muliplel sale inventivitafi de a combina efecte, omu! produce, am i spune, de cum este agezat in mijlocul naturii, primele sijlovne noctice sau gnoseologice. Dela cunoaslerea paradisiacd directa a tui Dumierou) ‘omul decade fus4, pria pAcat, pan’ la cele mai pervertite (oii i sisteme de cunoastere, La sfarsitul erei pagdne, toate aceste sisteme noctiev dovedesc falimeutare, deoarece niciunul din ele nu a reupit 9 Iintrexareascd adevirurile sigure, unice, absolute gi eterne ale crestinismului Varietatea lor insd, ineficacitatea lor si aparenfa lor de adevar vars neineredere In puterile rafionale umene, de cunoag- tere a lumil $i — mai mult — a lai Dumnezeu Sirenele gnoseologice false atrag mereu alte min{i ia mrejele for, fle datorita clasicismulul acestor sisteme, fle datorité inedituiui tor. Merew alte adevarurt sunt puse faja in faf8, mere alte® rezolvari ale problemei cunoasterii sunt adause, cu aparenge, sau cu tolul opuse adevarulul objectiv.t In fafa acestei stari de lucruri, care va ddinui atit ct erator independent va fi ratiunea umand, se impune, inet fnainte de a intra in materialul de tratat al Teologiei funda- mentale, rezolvarea tuturor intrebarilor, care apasd asupra posi- bilitailor de cunoastere, Iucru $1 ajungere ale principiulul formal al acestel discipline — rafinuea 1 Consuté expunerie ul: K. Kamp cs prvie Ix falimeatal tus relor noel fas Der Bantrott der modern 7 Melt, Wieo, 1010, p. 146-156,wo ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA Cu alte cuvinte: Poste omul cunoaste, cu ajutorul rafiunii sale, pe Dumaezeu? Daca da, atunci poate ajunge el la cunos- ticfe sigure gi de pret? $i, in sfargit, care ar fi sistemul noetic adevarat, faj4 de caleidoscopul celorlalte sisteme? $i raspundem: Omul poate ajunge la cunostinte sigure, adevarate gi de pref, pe cele naturala. Mintea sa nu a fost pe deplin viciatd prin pacat, spre a nu citi tn natura inconjura- toare, Netura inconjuratoare nu-gi inehide paginile sale ochilor omulni, ici porfile sale infelegerii tui, Adevarurile fundamen tale ale crestinismutui, incepand cu cel de fata — existenja per sonal a ini Dumneses —, vor putea fi cunoscute $i pe cale haturalé. Cunoscute, dar nu create, cum pretind sistencle de Jeologie ualurald sav teodicecle, totrucdt, ira revelafia supra- naturala, toate sistemele noetice s'au dovedit neputincioase 51 mute tn fafa ,necuprinsulai si necisoscutulad Dumvezen*.* In decursul timparilor, diferite sisteme noetice au fost experimentate de om, cu mal mult efect, sau mai putin, mat apropiate de adevar, sau mai indepariate. Forma eclecticd cea mat fericita a acestor sisteme si prin- cipit de cunoagtere este reatismint empiric ideal. Folosit acum de jilosoful Aristo! gi desvoltat excesiv de Ailosofia avistotelicd scolastied a evului medi, acest sistem noetc, socotit ideal in domeniile de lucru ale Teologiet fundamentale,* foloseste cele mai fericite cai, pentru ajungerea la cunostinge sigure $i’ adevarate. Dupa cum fnsasi denumirea eclecticé aratd, acest sistem noetic pleacd dela nofiuni sigure, obfinute prin experienfa interna si externa gi verificate din punct de vedere logic cu ajutorul primelor categorii gi principii gi se urea spre cunostinfe ideale, spirituale gi abstracte Pentru cunoasterea lumii ideale, spirituale si abstracte sunt folosite, astiel, toate calle posibile puterilor umane de aperce- ere empiricd gi intelectual’. De pe culmile sdndirié*, setea de 1 Paplo 17, 22, Sa, cus, clase, rezumessh 11 Hadorm, ia: Gi es sin Gott Becin, 1006, p. 14: Got! tse sek mar finden, vom denen, ie the suchen, 2 Veni acest sistem Sncadeat ta problema noetich gt tata pe larg de: V. GHins, Gare te Teologle fundamental, Eat 1, i mawaseris WMegrafal, Cornu, 1908, p. 164 539, EXISTENTA LUL DUMNEZEU_ et cunoagtere a omului se indreaptd spre zarea absolutului"} sau alffel, printro maxima de conduit’, cum fericit reaumeazd gl Fr. W. Foerster: yob eslerioribus ad iuleriora, ab intorioribus ad supeviora f= Nimic, din ce ar ugura si apropia adevarul de mintea omului, nu este subprefuit, sau nefolostt Pentru ajungerea la adevar, acest sistem noetic fatrebuin- feaz_ambele metode: cea aprioricd, care pleacd dela cauzd la efect si cea aposterioricd, care pleacd dela efect spre cavza, In sistemul noetic al realismului empiric ideal se intdinease apol, sttnd la baza Jul gi asiguraudu-i buna functionare, toate categoriile gi principiile prime ale cunoasterit. Categortile, considerate ca raporturi prime gi principille, considerate ca judecafi prime, apartin lucruritor tn sine, mintea noastrd neavand alté misiune decat a le descoperi. De buna lor descoperire si buna lor folosire depinde obiectivitatea cunostin- felor umane. Baza lor to acest sistem este netrecatoare, ele servind totdéauna ca corectiv sistemelor noetice false gi serioasé conducere si ajungere in cercetarile bazate pe realismul em- pirie ideal Cole mal cunoscute si uzitate categorli gi principit prime sunt urmatoarele: 1. Categoria $i principinl identitajit si cet al contradicjiet sat contravictafii, dup& care ceva nu poate fi totodaia si alt- ceva, in acelagi timp si subt acelagi raport (Aristotl) Evidenfa acestui principiu este tntratat de mare, incat Aristotel il denumea ,legea realului*, tar Lelbnitz il identifica cu -legea posibilului, Aplicajiile acestui_principiu sunt att de vaste, incat Mayerson, dupa care tolul este dominat de legi, universalizeaza toate gtinfele si toate feuomenele in acest principiu oblectiy al identitajii. Ca nu numai fenomenele cauzalitafii se repet, ci chiar fenomenele finalitafti: savantul erede in identitatea tipurilor spe- cifice, tn identitatea funcfiunilor vitale, ca si in identitatea fap- 1CH 1 Lamguleseo, De pe calaite gin, spre caro Asotin, R,Vileea, 1930, 4% raion 9 eiafe omeneased, trad, do N. Colan, Pasta I, Sib, 1085, p. 16a TEOLOGIA FUNDAMENTALA 1B, Bandin, Come de payehoiole, VIN 62, Pais, 1997, p. 401 9 2, Heston doosebeys complet peneiplal causal de ce st raficil su~ felente, deontece principal rafunllsufeieate este un principia Joie gi se exerci cnc lation loge, pe oind principal eauslitl este un princpiaontaog fi se exeroth in lomen reat si fonomenall. eel: Kamsaiprincip, Avgsbor, 1028, p. 24 sq, Alii conslderh peincp'l rajonit sucions, ex exerctinduse in ‘anbele lumi: qa cea Iogiek gn cen fenomenalt-ontlogiet, deci euprinadnd in Sine ambole virtual de Macro, prin oemare gi priacipol ceux, care on ste decit o form epovialt i secundaria ea Vei: 1. Todoren, Probiona ceuzolte}it fa arguwestelcosmologie, Clu 1935, p. 18 65 EXISTENTA LUI DUMNEZEU 3 Finalitatea _principiata urea gAndires, astlel, spre cauza prima a tuturor Iucrurilor si o coboara spre scopul pentru care se consumé, fn cadrul cosmic, toate aceste hucrurl $l una st alta dintre aceste extreme autentificd eu marca geniulut afirmafia Jul Aristotel, c& natura nu crea fin desert" ~ 6. Categoria si principiul substanjei, dupa care orice feno- men abstract presupone o substanta. Dela substanfa empirica, cu putinté de-a fi constatatd sen- sual, ori dela cea stiinfiicd, determinata dupa legi stinjiice, mintea roasted se uscd la substania metafizied, care este substanfa ‘universala diving, Aceasti substanjé este atotprezenta, atotputernicd, i cauza de fafa pentru inceputul tuturor lucrurilor gi puterea sufi- cienta pentru sfargitul tor. Cu aceste metode, categorii gi principii, realismal empiric ‘deal devine sistemul noetic, prin excelenfé, de lucru, ta cadrele acestei discipline teologice. Sistemul, metodele §i princip ile lui pot fi identificate, peste tot, tm cuprinsul acestei discipline, in exercitarea nobilei misiuni de aflare gi cunoastere a adevérului Folosit cu tademanare gi stricta observare a principiilor de Iucru ce-I compun, acest sistem noetic ne va da rezultate sigure gi adevarate in domeniul cunoasterii umane. Realismalui empiric ideal at filosofict atistotelice erestine ti st& mai aproape realismul ideal al aristoteliculai modern Tren. delenburg, al lui Fielts-Fied, al tui Ulrict si altor teigtt germaos, i incatva $i idealismul real al fui Lofze? In contra acestui sistem noetic se ridicd toate celelalte sisteme noetice, care viclazd sau conduc cunoasterea umena pe cai gregite. De aceste sisteme va fi vorba, rand pe rind, in cuprinsut acestei discipline, cadrul acesta preliminar nepermi- ffndu-ne insistenfa mai pe larg aici. 1 Vert: N, Segireany sof, vol. XIV (sera nou, 2, Gai Comtriba tn teora ealescrtor, ia Revista Je Alon 2, 1929, p. 181200. Cars de Telogie fundamental, p. 1726 ‘TEOLOGIA FUNDAMENTAL CAPITOLUL 1 Despre certitudinea obiectiva religioasa Odstd in posesia sisiemului noetic ideal de cunoastere, spiritul uman lucrd pentru aflarea certitudine! oblective, tn toate problemele ce formeazé cuprinsul Teologiel fundamental Prin cerlitudine se infelege acea stare sufleteasca, care lurmeari dupa 0 cerceiare gtiinfficd a unei probleme, pe care rajiunea noastrd are convingerea evidenta, c& a rezolvat-o, Adeziunea sufleteascd, care urmeaz’ dupa rezolvarea unet probleme, fie c& s¢ d& pentru teza afirmativa, fie c& se d& pentru cea negativ’, va considera eviden{a argumentarilorrafionale, sau dovezilor stiififice, invocate fn susfinerea acelei teze. Evidenta singurd, stand la baza reala gi ontologic& a lucru- rilor, poate fntdri rafiunea tn cercetérile ei, oferindu-i adevdrata certitudine.* Nu se admit, de aceea, alte criterit subiective, dupa care si se determine adeziunea sufleteascd a individalul, deci certitu- dinea sa c& define adevarul, decat evidena. Nu se admite nici sprijinal ecestui unie criteria obiectiv si ontotogic, accesibil pentru toata lumea, prin alte criterii, intrucat atunci sar prejudicia asupra libertafii spirtuaie de lucru si s'ar compromite rezultatele, care nicic&nd nu ar ajunge Ia seriozi- fatea cercetarilor, ca in cazul c&nd aceste cercetari nu urmarese decat evidenje, Astiel, c& diferitele eriterit care au fost propuse, indepen- dente sau auxillare: revelofinnea divind (Hwet, De Bowaid), con sivi}dmdntil universal (Lamennais), simful comun (Reid, Hassilion), sentimentnl (Jacobi) tebuese refuzate, ca insuficiente st cauza: toare a unei neincrederi nefustificate fn puterile raffunii umane, Juatd fn general, sau fa ale celet individuate.* Din diferitete cestitudini pe care le objine spiritul uman, 1 Of, Hotloger, Lelrbuck der Fuudamesial-Tho Freiburg it Br, 1888, p. 809 99 2 A, Boslenger, Manual dipolngeiga, VIL 6d, Pais, 1992, p. 21 te oer Aplogti, An. EXISTENTA LUL DUMNEZEU fie considerind natura adevarurilor (certitudine fizi-8, moral& gi metafizica), fie modul de cunoastere (cert. intuitiva si discursiva), fie subt raportul evidenfei (cert. intrinsecd si extrinsecd), pe not nu ne va interesa dec&t certitudinea religioasa. Subt certitudinea religioasé vom infelege, aga dar, starea de spirit, care, mmand unet cercetari stiinfifice a unei probleme oarecafe de credinfa, este siguri ci define, cu toata evidenta, adevarul. Rafiunea, in misiunea sa nobila de a afla si se odihni pe certitudinea obiectiva, va face uz in mod stiintific de sistemul noetic, admis ca unicul gi autoritarul sistem de Iueru; va con~ sidera toate argumentele rafionale gi dovezile glilfifice (Istorice, sociologice, etnografice, paleografice, geologice, ete, etc), ce se pot Invoca, pentru aflarea adevarului. Numai dupa epuizarea tuturor elementelor, in intima lega- tur cu problema cereetata, se va putea obfine certitudinea obiectiva religioass, eu toatd. evidenta, Certitudines obiectiva religioass, ocupandu-se eu adevéruri religioase, ca: existenta personala a lui Dumnezev, nemurirea sufletului, raporturile dintre Dumnezeu si om, etc. etc., este 0 certitudine obiectiva de ordin moral si nu fizic, sau metafizic, ea nebazindu-se pe legi fixe metafizice (Iegea judecafi), sau pe legi fixe fizice (legea gravitifil), cl pe capacitaji de adeziune si Insusire, morale. De aceea, Ia objinerea starii de certitudine intr’o problema religioasd oarecare, de care se preocupt Teologia fundamentals, vor colabora toate trei facultafile sufletesti: inteligenta, sentimen- tul gi voinja, certitudinea neflind numai o chestiune de ordin silogistic, volifional, sau_afectiv. Evidenfa certitudini, astfel, va atrage dupa sine adeziuni gi din punct de vedere intelectual, gl din punct de vedere afectiv, cat gi din punct de vedere volitional Fart eolaborarea tuturor facultajilor sufletesti, certitudinea obiectiva religloasé mu e posibila, adeziunile morale fiind de- fectuoase. 14, tutes, Der Garissheilegrand des goitchon Glanteus, ZKTR, 1904 p 1-36, 5‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA Legitura intre evidenta gi certitudine este direct proportio- nalé cu cea dintre evidenfd gt realitatea lucruritor, cu cat va fl evidenja mai aproape de realitatea lucrurilor, cy at8t. gi certitue dinea sufleleasca objinuta va fi mai mare gi mai durabil, Raffunea in Teologia fundamentalé tinde, astfel, prin aflarea ertitudinet obiective religioase, spre cunoagterea a Insagi reali ‘tafii lucrurilor in sine. ‘Trebue de observat tus, cA cerlitudinea religioasa nu este egal cu o certitudine cu siringewfa matematica. Repetém, certi- tudinea religioasa si evidenfa ef este numai de nalurd morale, Mintea omului rmaue pe deplin libere, in fafa rezultatelor ‘Teologiel fandamentale, Teologia fondamentalA mt rezolva proble- mele sale ca pe niste simple probleme matematice, al caror rezultat se impune necesar. Caci alunci, ,crediofa omului nu ar fi libera, ei necesari si aga omul nar mal avea niciun merit fnaintea tui Dumnezeu*.? De cu vreme, de aceea, s'au nascut diferite sisteme noetice, care au negat rafiunit puterea de-a objine certitudinea obiectiva, Dintre acestea, vom considera aici: scepticiswnt, positvisya, eriticismul, agnosticismul, smisticismnd, inneismul, intuifionisint s# pragmatisintl De aceste sisieme noctice ne vom ocupa sintelic, in aceste capitole preliminarii, scutindu-ne mal tArziu de reveniti gi insis- tenfe, cand ne vom folosi de aceste nofieni 1, Scepticisimat Scepticismul este acel sistem noetic, care susfine cd omul ‘nu poate ajunge cu rajiunea sa la cunostinfe sigue, nicl nu Poate avea certitudinea unui adevar, tntrucat rafunea ramane mere suspendata fintre rezolvarea pozitivl si cea negativa a tunel chestlunt oarecare, fliud incapabila a le aduce pana la capat? 1 CE, Suc, Teolegia deguatiod fundamentalé. 1. Apologia ergtind TI ed, Maj, 1927, p. 487 sq, nota 1. Apologetal greco-stli V. Shelw.desparte Fadicalcertodinen de eviden{t, No} doosebia fash certndine eu evideott morll (iberd) 4 certtudine cu evden niatomatiod(atrngent® necesait. 7, p. 88, 2 Afinsile acssta nostic se mick inte douk exteine una este dog fiom negatiy scepti, cace taghdunye categorie posibitetas oneisi cuneate gi a EXISTENTA LUI DUMNEZEU o In acest scop, scepticismul invock patru motive impor- fante, ca tot atétea piedici in calea raflunii umane: eroarea, igaoranfa, contradicfia gi diatela (cercul vicios). Scepticismut clasic este reprezentat prin platonicianul Carneades, el se continua, 1n form’ de sistem, sau pe cale po- porala, pand la aparifia creslinismulut, care-i desfiingeaz’ * principiiles! Disparut pentru un timp, el este relnviat de humanism gi cultivat de Montaigne. Descartes ridied scepticismul la rangut de fundament pentru incepatul cereetarilor Iui, care toate pleaca dela indoialA: .cogilo, ergo sun, David Hue desvolté scepticismal in sec, al XVill-lea, tn aménunt gi din toate punctele de vedere, incAt este supranumit PArintele scepticismalui Principiile riguroase sceptice, el le bazeara pe legea cauza- 4itapi, fapt care mal permite acestat sistem noetic o trecatoare Snflorire Scepticismul poate fi aflat gi la teologii Huctins $i De Bonald, care contestau raflunii putinfa de a define cu evidenta certitudinea obiectiva religioasa gi foloseau, ca criteriu gh curec: tiv: revelafiunea diving.? Combalere, Daca spiritul omenesc nu poate ajunge la certi- tudinea obiectiva, insusi scepticismul nu se poate susfine: princi- piile lui fiind fara valoarea adevarului, — neavand nicio obligati- vitate ca sistem noetic —-, spiritul omenese avand fot dreptul a se indol gi de ajungerile rafionale ale acesiul sistem noetic. Daca acest sistem noetic ar fi fost profesat io deplina lui puritate, omenitea ar Inregistra cele mai dezastruoase rezultate, pe toate terenurile de manifestare ale spiritulul uman. Siar contesta toate bazele solide ale stiinfei actuale; omul 4i-ar pierde orice ideal gi viata sa orice farmec; locul increderii situce doves! peste dovesi entra aceastn lalla este sxpicial frobaitit are nu sustine mimlé categodle, of oriee asertone 0 otprimk in jadoohi ple smatlco, C&.N. Bagdasar, Teoria cunoptiae, Expnere eistenatied seis Busts eq, Acad. Rom. 1041, p 45. TCE Py Hake,” Handbuch dor alssmeiven Reigionswisseuschalt, 1 Theil, \Freibarg im Bry 1875, p24 2 Cl, Has, 0, 6, 1p. 28 oeas TEOLOGIA FUNDAMENTALA, Gragostei si muncii Lar lua Indoiala disolvant’, ura st apatia plina de lene $i fatalism, Progresul ins, din ce in ce mai vietorios, respinge, fat puting de apel, aberafiunile sceptice si atest temeinicia gi sigu- ranfa bazelor, pe care omenirea mereu cladeste gi tnalta.® Pe temeinicele baze noetice ale realismulul empiric ideal, omul cucereste biruitor certitudinea, in toate domeniile de mani- festare ale spiritului stu, 2, Pozitivismal Acest sistem noetic este intemeiat de filosoful francez A. Comite $1 sustine, c& cunoagterea omeneasc’ se reduce Ia sfera experimental. Totul ce e in afara legilor empirice de cunoag- tere este necunoscut omului gi imposibil de cunoseut. Onul ne poate cunoaste cauzele, nici realitatea Iucrurilor in sine; dincolo de sfera experimentala se intind domenille necunoseute minfi omenest Acest sistem noetic se poate sintetiza in celebra maxima a Wi J. Locke: ,Nihit est im intellects quod non prius fuevit in. Afirmatiile spiritualiste, care nu se pot verifica experimen- fal, nu se pot sustine: Dumnezeu nu exis'a, sufletul este muritor cu trupul, Combatere. Rafiunea nicicand nu a fost satisfacutt cu legite fenomenale, ci totdeauna a cdutat cunoasterea lumi noumenale gia legilor ei. Fenomenalul a fost doar o treapta, in munca Omulut, indreptata spre sferele ideale. Intransigenta pozitivista gi uunilateralitatea agnosticista fafa de realitafile noumenale, departe de a indemna spiritul spre intensa cercetare a realitafii fenome- pale, il indeparteaza si-l desgust8. Materia nicicand n'a dat satisfa fie spiritului, dar nicicand n’a reusit 4 inedtugeze spirit din drumat sau, spre realitajile supranaturale —~ 3. Criticismut Criticismul este sistemul noetic tntemelat de filosoful ger man J. Kant, dup& care sistem: omul nu cunoaste Ivcrurile in TL, Weber, Le rythne ae progris, Pais, 1913, p.6'299.5 84 a9 fe Bagéacar, Teoria cumotinfl,p. 175 sy (EXISTENTA LUI DUMNEZEU 0 ssine, ci num nostra. Necunoscénd, astfel, decdt ceea ce spiritul nostra elabo- sreaxd, deci ideile noastre, noi trebue s& ne ocupam cu exami vnarea i critica sever a facultafilor noastre de cunoastere, ‘pentru a stabili proportile de adevar obiectiv (ale Iucrului in sine) §{ proporfile de adevar subiectiv (datorit spiritului nostru). Dela caracteristicile acestea doctrinale profesate i se mai datorese criticismului kantian gi celelalte denumiri de: relaizvism, idealism, subiectivism, ete. Dupa criticismul Kantian, mintea omeneascd nu poate ‘cuprinde lumea i realitafile transcendente, Din sfera empiri- ‘cului, din fenomenal (mundus sensibilis), spiritul omenese mu ese decat spre a naufragia in sublectiv gi relativ. Fiinfa in sine a tucrurilor (Das Ding an sich) exist, aceasta nse poate nega, aceasta flinfa in sine dand subsis- enfd noumenala gi existenf4 empirica tuturor lucrurilor, spirital fnostru ins& nu poate ajunge la ea. Cu atét mai mult ti este ‘nchisd calea spre lumea realitajilor transcendente Dumnezeu, tumea gi sufletul omului sunt, astfel, reality ‘care intrec puterile de cunoastere ale omulul. Rafiunea teoreticd, veare mu poate cunoagte esenfa lucrurilor tn sine, nu poste sa -eunoascd nicl pe Dumnezeu, nicl lumea, nici sufletul Rofisnea practicd postuleart, din cavza necesitifilor de fordin practic moral ins8, ceea ce refuzi rafiunea teoretica. ‘Legea morald justtic& existenfa idetlor de divinitate, de libertate voli gi de nemurire a sufletului Concesiunile acestea desridicd intrey sistemul noetic kan- n anterior. GCombatere. Rajiunea omeneascd nu numai cd nu pune o aga pripastie fintre fenomenal (mundus sensibilis) si noumenal mundus inteligiblis), dar poate trece cu ajutorul puterilor sale -aceastd prapastie, insondablla pentru criticisti, si ajunge la cu- ‘nostinje sigure, referitoare gi la lumea transcendent, Natural, c& aceste cunostinfe nu au palpabilitatea empi- ‘tied, dar nici nu sunt complet incapabile de-a oferi certitudines -oblectiva religioasé.asupra postulatelor kantiene. Rafiunea noastré ‘poate urca spre lumea transcendentalé, bazandu-se pe rezultatele aparenja lor, aga dupa cum ele apar spiritului 470 TEOLOGIA FUNDAMENTALA empirice, obfinute pe calea naturala a simfurilor normale si a legilor logice sanitoase Sublimul eforturiior umave consti tocmai in aceasta cla dire de cunostinfe empirice spre cele transcendente, chiar dacd baza lor, sigurd pentru noi, ar fi aparent& pentru Kant. Insugi criticismal, astfet, igi refuza tezete sale, prin ajungerea sa la sealitifile transcendente, pe care apoi le contest®, Spiritul uman se mulfumeste cu modes'ia cunoasteritor sale tn sfera transcendenta si cedea24 utopieul si blasfemicut Ding an sich tuturor subiectivistilor, care tn loc de-a ajunge la esen{a lucrurlior ta sine, nu reugese decat a le desflinfa com plet, ca existenfa Astfel a fost cazul cu insusi Kant, care a negat insdgl na- ‘ura cunoagterii noasire empirice, deci realitatea cognoscibila de catre om, cat gi natura cunoasterii noastre transcendente, care au devenit simple creafii_ale spiritului nostru, simple noumene ‘cu posibilitate de existenfa, dar cu neputinfé de dovedit pe cale safionala, sau simple postulate concesionate, spre mangiere, omenitit, 4. Agnosticismut ‘Mult nu a trebuit ca toate indorlile, nedumeritile gi nepa- tinfele raffunii, tn fafa adevarului, 68 fle puse intrun sistem, Cel ce-si face placerea, in a aduna toate neputinjele ra fiunti in sistem filosofic si a-I lansa cu reclama necesara, este: filosoful englez Witian: Hamilton. Agnosticismul este, astfel, sistemul noetic, care susfine, ali turi de criticisti, c& rafiunea nu poate cunoaste decat fenome- nnalul Iucrurilor, noumenaiul nu; el susfine, aldturl de pozitivist cA rafiunea cusoaste numai empiricul gi nicidecum transempit cul; el ridied, in sfargit, neputinfa rafiunii de a cunoaste Ia rangal de sistem noetic. Fiziologul francez Du Bois-Reymond va concentra mai tarziu docirina agnosticd in renumita sa formula stereotipar fgnoramus et égnovabims Defetismul acesta, #2 puterile de tucru ale rafiunli, pa- trunde sit domeniul religios. Mai mult decat in celelalte domenti ee EXISTENTA LU DUMNEZEU 7 de manifestare a sa, rafiunea se dectard invins’ in fafa xinipou- derabilului si insondabilulné divin” Noi nu cunoagtem divinitatea, dup’ tradifionalistii agfos- ici, decat din éraditie, care, 1a randul ei, a mostenite pe dale revelafionald (De Bovald,s Lomenuais;? Bautain,? Ventura,’ ee). Dupa imanentisimul modernist, noi mu cumoastem div}ui- tatea cu ratiunea, dar ea aflandu-se ta noi (iu wanere — imma- tens), noi ajungem Ja ea datoritd sentimentulul, emofiunlt, satis facfiei intime, etc.* Combatere. Toate aceste susfineri nu sunt, dup’ cam am vazut anterior, decat sfortiri rafionate contra rajiuall de a-i de- precia efectele i a-i desfilija puteres. Agnosticismul este desfiinfat prin rezultatele rafioncle fale omului, care nu numai c’-i contest afirmafiile, dar fi ae comul poate ajunge la cunogtinfe sigure nu numai tn domepiul feniomenal gi empiric, ci gi in cel noumenal g1 transcedeut, Cunostinfele acestea, flind bezate logic — cauzal, ly - fial, final, ete. ete. — pe rezultatele empirice, admise de agyos- ficism, pe reatitutea lor si nu pe aparenja lor, cum subjin criticigi, se ridicd la lumea noumenala (esenta tucrurilor)} gi transcendentala. Ele pot, asttel, rezista, avand baze sigire, si pot avea valoare viabila. Ele formeazt intreaga civilizaf‘e gi culfurd umand. Suspendatea voit8, In lumea fenomenal8, este o ilvzif si pentru agnostici, care ajung el Insisi la ideea de Dumnegeu, pentru ca apol sf se sforfeze ridicol, spre ao nega® 1 Recherches philosophigues sur les prémiers objets ptosis. de bow aicsancer bumaince, Pace, 1917. 2 Paras dm cropant Pais, 1924; etal sar Tinliference on moo de 1a rigion, Pais, 1948 8 Philosophie du christians, Pats, 18194 De Tonciguencnl de sophie, Stas 1738. 4 La, plilesiphie irttmne, Posts, YOO 5 B, Duplessy, Apologetic, 1 Pars, 1924, p. 11 6 Ves! gl: Gs Mibelm, Diew ef Fagnosticlene contemporain, Paix, 1900 P18 sqq, 48 508n ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA 5. Misticismul si ontotogismut Mislicismul este un sistem de cunoagtere, care cautd pe alta eale, dectt cea rationals, s4 ajungé la. certitudinea oblectiva religioass Aceasta cale este calea extaticd exteaordinara, In care stare sufletul omului poate cunoaste pe Dumnezeu, iar, prin El, lucruri ‘mal presus de fire gi de puterile noastre normale de cunoasiere. Din cauzi exclusivigfi gi necesitagi de cuncastere.pri- ‘mordiala a diviitaji, lar prin aceasta cunoastere apoi, cunozsterea eelorlalte fucruri, misticismulfilsofie se mat numegte gi teosofsm, El se deosebeste radical de sisticisuud religios orlodos, care favafa un ordin mai superior de vialé, ta care crestinul adevaral, prin unite deplind cu Dumnezeu, din toatd inima gi tot sufletul sau, prin desbarare de cele pimdnteyti, se lumineaza 1m Interiorul stu sfant si beneficiaed de cunoasterea supetioard religionsa mistid.» Mistictsmul flosotic se deosebeste gf de ontotogism, care susfine ca spiritul au 020 stare exteaordinard_exta- ticd, spre a-L cunoagie pe Dummezeu, ci-L poate cunoagle pe cale_normala intuitivg. Dela aceasta cale, de vedere a lui Dumnezeu, urmeacd apoi cunoasterea taturor ceorlate luerui, care toate sunt din Dunineren, cauza primordial, de aici gi numirea de onfologism Inige promotorii misticismului filosofie pot fl numrafi acum adept din scosla indica vedauld, apoi neoplatoniett Nelncrederea manifesta. in puterile rafiunit gi refugiul tn meditatie, mal apoi in rugiciune, gi prin ea In extasd, este pro- fesala apot de Dionisie Areopagital#® 1 Mistcianatreligios se deoseboste do pueidomistcitn, care susfine, ch ‘care din noi, dasd voogte sk cunoascl pe Dumneze, prnests in interior st, pe etie supranasrai, o deplink lualaare, datorté chris i se-mlveye eapactaea Se cunosstere, Peswdomistilsmal destinfaard compet cile normale umane de cunoetee. Pentca apirares misticismulal esligioe ortodox do aproplerie patlog etict parnoicitor, sau al pstasteatclor, din eliicile de ball winlle, conclta B, Vasiescu, Mistciow gf protege, Boeucel, 1840, p, 68, Aapra istiismstat gree, vei consifrally Il, Runciman, Le civic Uisaion dysantine, Pass, 1994, ps 280 9, Aceleagi infinite procedee le va intrebuinfa mistica evului iu, in frumte cu Meister Ektart, spre a gsi demn inlocuitor 1 urmas rafiunll, in misiunea sa de cunoastere a lumii gi a lui Dumaezeu. Dintre misticHi filosofict mai noui numaram pe germanil: Valentin Weigel (t+ 1588), Lacod Bokime (+ 1624) gi urmasii Schelling (t+ 1884) 5i Cousin (+ 1867). Tot la misticismul filo- solic numraim: panenteismeul lui Krause (} 1832), care sustine cA toate sunt tn Dumnezeu (ra é dee) gl se cunose prin El, gl pe neintrecutul extatic Poti, Intre adeptii ontologismului se numard acum filosoful Platon, care susfinea c& realitatea lucrurilor este sasizabila tn ‘delle lor vecinice, apoi Malebrancke (+ 1715) gi {ilosoful italian Gioberti (+ 1802) care-t sistemiza si-i dadu gi numele. Consbatere, Recultatele mistice, pe Hang ca suat inaccest- bile oricul (starea extaticd extraordinara), tntampina si cele mai ‘multe greutati, ta acceptarea lor, unele fiind dintre cele mai extravagante (datoritd aceleias! star). In ceea ce priveste stringenfa lor: este nul’, in ceea ce priveste funcfiunile noetice ale omului, afari de cazul cand fezultatele swat aparent mistice, dar in esen(a rajionale. Mistica devine, astfel, ca sistem de cunoastere, un privilegiu pentru ufini si 0 ratacire pentru mulf. Contra ontologismului'se poate observa inversul observa- fiunilor contra mistictsmului, c& cunoasterea lui Dumnezeu ar frebui si fie atunci unanima, datorita intuifiei identice 1a fie- care om. Neexplicate devin, asttel, diversele sisteme de cunoagtere, de ignoranfa ide eroare, referitoare la Dumnezeu §i lucrurile Sale. Ar trebui sa existe real un unic sistem noetic si 0 unica Argumentele pentru dovedirea existenfet_personale a lui Dumnezeu nu sunt de data gi creafie recent. Ele pot fi aflate 1 Ia ilosofil pagani, dintre care: Anaragora cunogtea acum argumentarea cauzala nomologicé, deducand din ordinea din lume existenfa unui organizator; Arisfolel cduta originea miscatli 1 Vori obsorvaile Mosofulal Zacobi (Pheclogiscke Studien und Krititn, 1875) considerate, doph jutn for valonre, de eft: V. Gling, trsumoulad comme logic $4 fic-telogic, sa tloogic petra exstnfa Ini Dunneces, Ceri, 1901, pits 2°V. hing, 0. cy p. 32‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA Intr'un cauzator imobil, iar Soerate atribuia tui Dumnezew minue nata provenienja a ordinei morale. Anologefii_crestini din epoca patristicd apoi, foloseau cu Predilectie dovezile naturale gi argamentarea cauzala, pentru dovedirea existenfei personale a lui Dumnezeu, tard expunere special, sau slstematied a acestor argumente Scolasiica fns8, desvolta cu deosebitt amploare aceste are gumente, “p&nd aproape de pericolul rafionelizari eredine, Iinventand noui argumente (Ansel de Canterbury), sau tate, meindu-le mai bine pe cele vechi (Zona d’Aguino), Cu evul mediu tncepe fast si combaterea argumentirlor Tafionale, prin obiectiunile mistice contra rafiunei (Ectart), Adevaraia piatr& de incereare a acestor argumente a fost {inst criticismul kantian, Criticismul kantian demonstra cf jude- cafile noastee sunt relative gi subjective, ele mu cunose noume- nalul lucrucilor, eu at&t mal pufin transcendentalul* Kant pastreazd neptirbith existenfa noumenalulul, a reali- {afi metafizice, fundamental oriearai fenomen, ca gi al congtinfi Jn genere, sau transcendentale, Lucrul in sine e alfa si omega criticii rafiunii pure, Lucrul t sine are intaiu o semnificafie negativa: cl nu poate fi obiect de intulfe sensibilé. E un ade ‘var analitic. El are $i 0 semnificafie problematicé: poate fi, cum sa viaut, obiectul unel intnfiyéntelectuate, al unel intifi erea- toare pe care n'o poate avea decit ,intelectul originar® al. ul Dumnezeu. Pentru noi care nu posedim decét un intelect discursiv, legat inevitabil de receptivitatea sensibill, lucrul tn sine rimdne in esenfa lui un X inaccesibil cunogtinfe.deoretice. Ca atare fucrul in sine © un ,concept-timita* (Grenzbegrit, care Ingradeste pretenfia cunogtinfei sensibile de a fl expresia singurei reaitafi posible, dar ingradegte gi pretenfia cunostinte! Intelectuale de a creia obiectul ci gi deci de al cuaoagte 1. Gtioa, Arg. cose pe 37 84 2 Cl. ton Petrovic, Viaje pi opera Ini Kont, Bucuoqt, 1096, p, 84 ot. Mice Floia, ert, Inna! Kant, tn. Istria flosofe moserae -- Onagin Petrovich, vo. Ul, Bucuresti, 1998, p. 98 Bagdaser, Teoria cwnoyinfh,p.110 64.4 P,P, Negulescu, Isloria flosofiel comemporane, vol. 1 Crietod hantiow, Base, rei, Acad. Rom, 1941, p. 246 993, EXISTENTA LU DUMNEZEU s —eEa adecvat. Kant nu recunoaste omulul o intuifie intelectuala, sau dun infelect intuitiv, eum vor admite apol idealist Fichte si mai les Schelling, iar azi realistul Bergson". Examinand apoi, critic pretenflle gindirit pure de a ajunge 4a transcedent, Kant folosaste distructiva sa dialectica trenscen- dentala. Argumentele, pe care el le admitea in parte, la inceput atg, ontologic, cosmologte si fizico-teologic, sau finalist, dinire care cel cosmotogic, singurul, cu valoare demonstrativa), nu se mai pot susfine, Cunoasterea realiajii transcendente este imposibila rafiunil comenesti. Ceea ce tcearcd rafiunea: a ajunge tn sfera transcen- demta, nu este decat 0 iluzie; teologia realizeaza apoi personifcd ideea de Dumnezeu, tnir’o fiinjd ens originarinm, cus entium, ens stimmun, ens realissimunt Cat priveste demonstrarea existenfei lui Dumnezeu, Kant ‘considera fiecare argument tn parfile sale cele mai slabe gi le ‘efuz8, rind pe rénd, ca nule gi neavenite.* Argumentele rafionale, astfel, referitoare 1a domeniile trans -cendentale ale finfei divine, nu pot avea valoare, deoarece astfel de cunogtinfe, atunci cand nu sunt false, sau regretabile amfiboli {covfuzit), sunt imposibile spiritulut omenese.* Alta este pentru Kant ugurinfa cugetérii gi cu totul alta ‘nsai existenja cugetatd ca atare. Rajiunea poate cugeta feno- ‘menal, nicidecum noumenal, sau transcendentale In asemenea condifil, metafizica traditional, nu numai ca ft ne poate spune nimic sigur, nimic intemeiat, asupra nici- lunula din obiectele @ c&ror cunostin{a isi propune 4 ne-o dea, dar nw ne poate nici micar dovedi exlstenfa lor. Suntem, astel, su numai ta drept, ct pur gt simplu obligafi s'o considerdm ca 1 Florian, Kost, p. 106 2 In: Der cineig nugiche Beweagrnnd 20 einer Denonsiration des Dosins Gots, aplcatl tn. 1765. Vest apoi: Neguleseu, I, fis. comt, vol. Ly 260, 286, 3 Kriit der reinen Vernunft eitia Erdmann, p47 sa9.; im leads row. 4 Wnt T, Brean, pp. 482-812. Vest gi: Petrovic, Viola w epera tai Rand, (181 nag. $F, Florian, Kan, , 421, 5 2B, p. 18, o84 ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA imposibila. Ca imposibilé, se injelege, pe terenul rafiunii pure, sau speculative, adic In domeniul cumoasterii teoretice. In aceasté privinfa, rezultatul ultim al Critieti raftunil pure este hotarit negativ.* Abia ,Critica rafiunlt practice" va postula, pe cu tatul alte baze rationale, existenfa necesara a lui Dumnezeuz Dac ne intrebam, acum, mai departe, de ce atirna ordinea generald a fenomenelor naturii, ajungem, fara s4 vrem, la acea sidee a ratiunit", de cere me-am ocupat, din punct de vedere Speculativ, in Dialectica transcendental, din Critica rafiunii pure. La idea, anume, a Necondifionatului ultim, la care suatem silifi si ne oprim, in seria condifionarilor succesive, ce ne servesc, ca st ne explicim, potrivit eu forma apriori a cauzalitafi, fenome- rele Universului, lar acel Necondifionat ultim, care condifioneaza tolul, ard s4 fie el Zusugi condifionat de nimic, ni-l fnchipuim, potrivit cu structura minfii noastre, ca trebuind si fie 0 Flint suprem’, atotputernicd, atotinfelegatoare sj, de vreme ce repre zinta perfecfiunea tasigi, de o bundtate fér4 margin’, — adic& un Damnezeo, Din nefericire, rajlunea pura, care ne procura aceastt idee, nu ne poate dovedi si realitatea obiectulul el. Aceast® posibilitate ne-o d8, acum, rafiunea practic$, silindu-ne si credem in existenfa ful Dumnezeu, fara de care acordul ce ne preocupa mu s'ar putea realiza. Ordiuea fenomenelor naturil, ‘cu care trebue s& se acorde intenflile noastre, se datoreste, ‘dupa idea la care ne obligd sé ne oprim raftunea purd, — ut Dumnezeu, lar Damnezeu, trebuind. s& fie de o infinita bundtate, n'a pulut st fntocmeasca ordiaea, de care e vorba, dectt aga {neat 88 fact posibil acordul ce constitue, cum am vizut, bincle suprem. Numai Dummezeu, in adevar, poate pune de acord Jumea fizica, ce nu std in puterea noasird, eu lumea morald, ce atirna, © drept, de noi, dar nu se poate realiza fart un asemenea acord. Numai Dumnezeu adied poate face ca buna purtare (das Woblverhalten) s& aiba ca urmare buna stare (das Wohibefinden) 51 s& Impace, astfel, virtutea cu fericirea. Din toate aceste con= Siderafii rezult’, In sfargit, pentru rafiunea practic’, necesitate absolut de a ,postula®, cum zice Kant, existenfa lu! Dumnezeo, pe baza principiului pe care I-am admis dela inceput, ca o axloma a minfii noastre, ca existenfa unul lucru dovedeste, prin. T Nogales, 3, js, com, vo. I ps 200 EXISTENTA LUI DUMNEZEU a instgi, existenfa condifiel sine qua non de care atarna posi= bilitatea el. In adevar, Universul exist, cu cele dowd parfi con- stitutive ale tai, — cu tumea fiic8, a clrei realltate 0 constatam ‘cu simfurile, gi cu lumea morala, a cArei realitate 0 constat&m 4n constiinja noastra. lar pentru ca existenfa lai sé nu fle contra- ictorie, trebue, neaparat, ca cele dou lumi care il aledtuesc sf ‘se acorde una cu alta, spre a realiza armonia ideala, care nu poate lua un caracter omenesc decat cu condifia sa aiba, mal intaiu, lun caracter cosmic. ler condifia ultima a posibilitfii unui ase- menea acord este existenfa tui Dumnezeu*. = In ultima instanga, astfel, tegea moral, prin conceptul, bunulut suprem, ca oblect gi scop final al rafiunit pure practice duce la religle* Religia aceasta fnsa, nu mat are un Dumnezeu personal, cl unul cu existenta postulatd, de aceea noua religie Kantiand va fi o forma de religie hibrida, numai rationala, nu- mai subiectivé, care mu se mai intemeiaza pe revelafie, sau cu ‘nsdgi cuvintele filosofului: cine Religion innerhalb der Grencen der Blosser: Vernunfitt. Loviturile acestea le resimte argumentarea rafionala ‘existenfei personale a lui Dumnezeu din greu, dar nu sunt de ‘natura a o desfiinfa cu totul. Temeiurite false kantiene sunt do- wvedite ulterior, lar argumentele rafionale pentru existenja lul Dumnezeu conose o noua si vietorioasé desvottare Un timp, drept, fllosofia este tributard idellor kantiene, astfel ct gi atitudinile fifosofilor postkantient, fafa de argumen- ‘tele raffonale pentru dovedirea existenfei personale a Iui Dumnezeu, sunt identice. Aga, Dumnezeu va deveni o ficfiune (heuristic8) a spiritulul pentru Schelling gi tot aga, mai tArziu, pentru Hens Vaihinger* $i Miguel Unamunot; pentru Hegel ele vor fi argu- mente ideale pentru dovedirea Dumnezeului sdu panteist; pentru Feuerbach nu vor fi decat geniale proectirl ale spiritului ome- nnese in afara sa gi int?o ideald ipostasa, inspre care ar tinde.* 1 Negulscu, [st ls, cont, vol. 1, 820 9, 2 Grit raf. pract, lead. de Amzte i Vigan, p, 1153 cat i de: Negu Aesew, Ii, p. 38, 3 Die Philosophie ds As-Ob, TV Avfly Leipeg, 1928, p, 745 2055790 a 4 Le sentiment tragique dela ie, VIL 6d, 1997, 8 89. 5.0% V, Gina, Arg. cose, p48TEOLOGIA FUNDAMENTALA Dar, argumeniarea existeufelpersonale a ui Dumnezeu va {i complet desfiinfats in jtosojia pragmatisid, Intemeiald de Lilosoful americas W. Jamies (+ 1910), Dupi aceastt filosotie, care nu se conduce decal dupa fapte, adevarul nu valoreazd decdt in masura utilitail sale. ,O dee care ne foloseste, cu care trumam tn viaf8, sau eel putin care nee sufleteste binefacdtoare esle o idee care se veriicd, © deci adevaratd, Ideea de Dumnezeu este, astfel, o nojiune valabila, far a se mai recurge Ia demonstrafile clasice ale existengel tui Dumnezeu? $i totusi fa baza tnsugirt acestui adevar sti consimfémantul unanimn veriieat asupra tul. Se poate faldmpla gl surpriza prag- tista_a insusirit unui fals adevar util, dar cele din categoria ideit de Dumnezeu fac parte dintrun patrimoniy precis conturat. »Pragmatismul presupune si dausul in mod latent vechea teorie = spontand gi natural —'a adevarului, sii zicem teorle cla sict, si ¢ sulicient sf ne dim seama c4 de mulle ort condifia congtienté a succesulul este convingerea prealabild ed exist 0 concordant intre ideea ta gi ealliate, Oare credifa ta Dumnezeu ar mai fi dinsa binefacdtoare pentru sufleul celui credincios, act acesta war avea convingerea profunds, cl ideea Iul despre Dumnezeu nu este o simpla ficfiune, ei corespunde cu real- fatea? Sau cu alle vorbe, ar mal exisla valoarea pragmatled a ‘deli de Dumaezeu, in cazul cAnd credinciosul war concepe adevarul, dupa teoria clasica ? In mijlocul acestor mentalitajitilosotice, Se nagte acum gi se desvolts, este pe_deplin ais. De curind tas, se maniestd gio atitudine mai temperatd, apoi din ce tn ce mal pozitiva fafa ‘de aceste argumente, atat de disputate, ‘Acest tiou curent, inaugurat de Herbarl, este susjinut viv de Trendelendurg, Utvici $l Lotee, alaturi de. care plgese violu teologtt rom. eatoliel gt protestani mai nouit smal, care 11, Pesoviel, Prfons adesirual, 19 Glodines, An, XX, Ne, Septomvae 1941, p48 2 Dy. 34 3 Cf. V. Gila, Arg. comm, p. 45. Verio frumossh conferinh asupee par Sonat divine, ln: E, Lutbars, Apologetic Vortnige fiber die Grenier liken aes Chrstentoms, VIL Ast, Lelpig, 1873, p, 20-22, EXISTENTA LUI DUMNEZEU Spiritualism! §i veospiritualismul, seoscolasticismut § ‘wcolomismul sunt apo}, victorii manifeste atat pe teren filosofic GAG pe tefen teologic, in argumentarea rafionald a existente personale a lui Dumnezeu, Pe teren al gtiinfelor exacte profane, scientismul ateu est detronat deo pleladd de filosofi sl savant! cu renume mondial Bergson, Poincaré, Bontrous, Paul Bourget, ete? Nesistematizate, la inceput, gl enumarate fara nex organic, argumentele sunt, in sfaryit, slinffic inchegate In sistem, last ficate gi imparfite in_clase gi categoril Pentruffmpartirea lor}s'a considerat: fle natura faptulul can servege ca RHETT lesae to argumentarea raftonsla. ume ‘om = cosmoiogice — psihologice — morale = Boulenger), fi princpiol g8laygitor (apriorism ontologic, cauzaltate), fle igor tana lor Tarsecd, sau veghimea* Nictuna dintre aceste impirfiri nu este perfect’, deoares nw sunt deplin euprinzatoare a'e tuturor argumentelor, aici depli jstficatoare a cuprinderil lor, altele nici chiar al felului tor d Imparfice. ; Impartiea noastra, departe de a fi gi ea perfect, fin seama atal de dovezile oferite de om, in deplinstateafinfel sale cat 51 de cele oferite de-hume, considerata din toate purtete d vedere, fine seam apoi de principiile conducatoare tn argu mentare, deci de felul argumentdrli, cat gi de cat mai feriit nin de se ote ees tots te inten, gress eta Domes ws Bogan reer st, Cone, Ba VN, 4, Bec yp B18 2 Feige Lebrich ser Pando, er Apt sa, fish mb, 1008p 8,Sapate develo sce fone ¢ Danoeee in tnlorl md! Det Deen Gls eed Bec 8) at er schist) an he Being ts Urtrmsanl Beaders cet ns fede ates ; Mme, fa Dien im si) eh cy ain eh, Ota poo prin ation eum: ds Pent Joven xt parole a Doss a u e ce sono comm el fete a offal, a come ces oa agueana soa xen Domees ie ooh ok ‘esa ene) clr email ceTEOLOGIA FUNDAMENTALA alegere @ punctalui de plecare, peiitra o asigurata ajungere Ia finta Vom tmparti, asttel, argumentele pentru dovedirea existentel personale a isi Dumnezeu, dup& cum baza de argumeniare va fi ‘ontologicd — apriorica, sau cauzal’ — aposterioried, tn: Cap. 1. Argumentarea ontologica a existonfei lui Dumuezen, Cap. Il. Argumentarea causal (etiologicl) a evistenjei Ini Dumneces \EXISTENTA LUL DUMINEZEU v9 CAPITOLUL 1 Argumentarea ontologicé a existentei personale a lui Dumnezea Argumentarea op{olagic4 a ex'stentei personale lui Dumnezeu pleacd numai dela foruf intern rajional. Ea se numeste ontotogicd, pentruca ajunge 1a existenfa lui Dumnezeu dela. conceptul sau_ideea (2 2ies) minfii_noastre despre acea fin|a (2d %) care se“numegte Dummezeu, sau cu alle cuvitte, pentruca pleack dela conceptul sau ideea despre fiinta ui Dumnezeu, dela ssrozoyie rod deoo2 "~Tdeea“de Dumnezeu este aflatt gi cercetati ontologic mux mai fn cupriasul sufletese 2i omului, de unde ea este exterlori- ath cu concluzil existenglale reale (aeséjuig ely dite pros) Metoda utilizatt ta tot decursul acestei argumentiri este meloda-apriorica (via aprioristi:a)* Apriorismul acesta deosebesle radical aceaslé argumentare de argumentarea cosmologica, care foloseste aposteriorismul cavzal. Abstraeiia purd a concluzllor, cat gi unele defeefunt logice subtile, dat ou ,vicii incurablle*,*. fac ca aceasta argumentare si fie dificit& pentru adepfli misticismului filosofic, sau ontolo- gismului filosofic, § 1. Argumentul ontologic Argumentul ontologic ‘pleacd, in dovedirea existenfei lui Dumnezeu, dela jdeea de perfec, care exista in intelectul nostri. Aceastt “existeata a” perfectulat Ta” iateriul” nostra etfe demonstraté de comparafite, ce omul le poate face, dazat pe ideea de perfect(luatd drept corectiv), cw imperfectal care exista subt atlea fefe ta lume, 1 Bus. Popovic, Gapeete de ‘nla ale Telogctfudausutae sow Ape etic, manuscrs LA. Cera, 1897, p, 28 54, 2Of 4. Sehwets, ‘Thesleia fandamenias seu several, 68 VU, ty Vienaae, 1852, p18 3h. D Bartmane,. Preis de thlogie degmtique, IM é, Melhouse et Paris, 1038, . 104. er &% ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA Existenfa ideli de perfect din intelectul nosiru_trebve deci s4.aiba un echivalent tn realitate, alifel nu am avea-o nici noi Jn sufletul nostra. si ‘iei"na ar putea ti denumita perfects, lip- Sindui existenfa Deci Dummnczce exist, find corespondentul real al acestel ‘def din inteleetul nostru, y = Perfectitudinea ideil cuprinde, asifel, in sine si existenfa real, nu qumai logica, conchizand dela existenfa logicé a ideii de perfect la existenfa personala a lui Dumnezeu, filnfa cea mai perfectd. ,Zrisien/a tul Dumnezeu este scoasd din sofinuea de Dumnezeu, existenja reald a tui Dumnezeu este dedusa nofio- nal din conceptul abstract de Dumnezeu*.? Paternitatea avestul argument apar(ine teologului Anselm de Canterbury. Expunerea argumentulul este cuprinst de scrierea sa: Prostogion, Anselm de Canterbury pleacs, in argumentarea a, dela cuvintele sf. Seripturi: Disit insipiens in cordo snot nou est Deus", El inceared 98 dovedeasca contra lul, cd Dumnezeu exist Pentru toate minfile. Despre Dumnezeu, not credem ci este o fin} mai mare decat oricare alta (aliguéd quo nihil mayus sagan pos). xi tenta acestei avem mai inidfu tn intelectul singur (in intellecta solo). Dar, tntrueat ea ar fi prejudiciats in pertece titudinea sa, dact nar exista gi ta realitate, — n’ar putea fi flinja cea mai mare, intrectnd-o cea reald, — ea trebue si existe gi in realitatet 1 Bugdasar, Teoria canoylnfcl, p. O7. Ct. Neguleseu, st fils. mod, wh, 4 p. 202 24, Balavel, Argument de saint Anse, ta Dich théch. cat, tt, Pais 2091, col 1951 45,1. Savio, Apologalica, Vo. ls Bxstenta Ini Panunceu,” Par 1: Profa ondolgiod, Wucureyi, 1940, p. 58. Textal latin al argument ang ‘ian este unmitorul: At cere I, quo mains cogitrl nequll, nom potest esse in intellects solo. Si enim, quo maiss copter son potest, Ia solo intellects fore, Uutigae eo, i mains cogtari nom potest, malus cogiass potest (ge. id, quod tale sit etiam in re). Exist ergo procul dublo ligulg, quo inaius copter! aon valet, tin intellect et in 10", Préstginmy, cap. EXISTENTA LUI DUMNEZEU »Orlc&t de multe, de mari, de frumoase calitéfi ar avea, 4m gandires noastrd, un lueru, neexistenfa tui 1 le anuleazd, In Fealitate, pe toate, flinded ou pot servi la nimic. Dar dack Dumnezeu este perfect, — si nu poate fi gandit altfel, — atunel existenfa Ini e necesard, Dumn-zeu ,trebue™ s& existe"? Subt argumental ontotogic al lui Anselm de Canterbury se va infelege, astfel, argument, care nfa (de aceea owlologic, sai a sinallawed), “sau care Tacearcd a dovedi existenja Jui Dumnezeu, pléclnd dela ideea de Dumneseu la existenja sa_obiectva, vCa punet de plecare, un fapt psibologic: Eu am ideea unei fiinfe, care raspunde definite! nomiaale a lui Dumnezeu, subt 0 formula, sau subt alta (a fl cel mai mare ce se poate concepe, a fi perfect, a fi necesai). Ca punct de sosire, eu conchid logic existenfa reala a flinfet reprezentate prin aceast idee, Ca prow cedew, analiza chiar a acestel Idel unice tn genul sku prin Proprietatea de a avea ca oblect o flinfa necesar reald. Iat8 ar- gumentul anselmian, Intrun cuvant, el conchide, prin analiza ‘dell constatate, fa existenfa oblectulul gandit*,: Curdnd, dup& aparitia Proslogion-ulul, calugarut Gaunito, apara pe nebunul mdditatly, intro lucrare a sa: ,Liber pro insiz Piente adverens Anselmi in Prostogio raliocinalionem™ $1 stack ‘argumentarea_anseimiané cu aceleasi obiecfiuni, cu cate mal ‘alu va afaca-acest argument Toma de Aquino, Gassendi gi Kant. Gaunilo contestl folositea logica a premiselor de baci, care intra fa argumentarea anselmiand: ideea de Dumnezeu gi ideea de existenga Ideea de Dumnezeu, definitt conceptual ca: » fila. deeat eareila-mai_ mare wu-paale fi, 1 obligh deett pe credlacos, dat nu obliga nicidecum pe necredincios gi ateu.? Dar, nu numat atét: noi nici nu putem cugeta cu mintea noastré o flinfé, care este deasupra cugetirii noastre gi nici nu ne putem vent fa ajutor pe alta cale, afland ceva asemanator.+ 1 Negutesen, Ist. fos. mod, vo, 1, p. 262 2 J. Balvel, at, Argun. les, alnscine, col. 1860. 3 In rispoosul Jat de Anselm lol Gaunilo: Liter apologetics adversas respontesten pro insipient, c, V. 4 Lib gro isin, «Vi92 TEOLOGIA FUNDAMENTALA Cat privegte existenja sa reald, ea nu se poate dovedi ideea de Dumnezea fiind 0 definsie conceptuala si riguros min- talé, ea nu poate avea corespondent in realitae. Spre ilustrarea acestor atirmatl, célugarul Gaunilo ne da celebrul exempli cu insula Atlantis, mai frumoasd si bogald decat toate insulelé, posibila de cugetat mintal ca existent, dar neexistind de fapt fn realitate. Contra acestor obiecjiuni, Anselm réspunde in mal multe randuri (Liber apologeticus adversus respondentem pro tusipientc, Argumentuns pro insipieute), peste tol inst el pastreaza atat Idea despre Dumnezeu, ca fiinfa cugetati (in inteliecin solo) mai mare decat oricare alta, eft gi ideea de existen{a reala Gin ve), decurgand dela cea Ideal, absurd, dar necesard pentra formularea anselmian8 a argumentutu Daca peste (ot in argumentarea anselmiand avem de-aface a un apriovisis logic, ontologisinl metafisic au exist& in aceast argumentare, nicl nul aparfine. Anselm nu deduce existeoja tui Dumnezen din intuitia fiinfei_divine (cale ontologicd), ideea de Dumnezea fiind pur formala nu poate avea fond ontologic, ci din considerate rece a legilor logice si a obligatiior lor pentru toatd lumea Anselm cauta, astfel, o obligate apriorica pen'ru toate mine file tn privinja existenfet 1ui Dumnezeu, nu una ontologicd Acuzele posterioare, cit $i exagerdrile adepjilor (psihoto- sismul, ontologismul, chiar aposteriorismul) au ti apartin, Desi a realizat formal o argumentare aprioried, realitatea fnsd, incepind cu edlugiral Gaunilo gi sfargind cu 1. Kant, sa opus traducerii acestei existenfe $i personificdri sale. Aprlorismul metafizic, astlel, formeazd genialitatea, dar gi deteciunea argument aaselmiane. Admis de credinciosi, argumentarea define toaté puterea sa de convingere; reluzat de atel, argumentarea nu se poate sus{ine, din lipsa de bize emplrice gi cade, Ceea ce aprobi realismul: realitatea conceptuala determina realitstea obiectiva, refuzd empirismul, dupa care existenfa este 1 ED. pro inp, © 1. EXISTENTA LUI DUMNEZEU 8 complet diferiti de lumea ideilor, find criteriul esential al ori careiexperienfe empirice, Deci, argumentarea anselmiand este valabilé numai in domeniul concepfiei metafizice gi formulat numai ipotetic, aga ca admiterea ipotetica a existenfel logice si atragé dupa sine admiterea existentei reale, refuzarea existenfei logice (bazei me- tafizice) si atragd dupa sine desftinjarea atee a argumenta Rezult din toatd expunerea argamentarii anselmfane, c& aceasta argumentare este de o neprefuita edificare si putere de convingere peniru minjile cradinciosilor, nula ca valoare pentru Cele rau inleresate $1 contrare ale ateitor Formularea silogistic&* corecta a argumentéril anselmiaue ar fi urmatoarea: |, Mumai in inteleciul nostrn existd ideea unei fiinje alol- perfecte divine, IL, Totut ce este atotperfect trebue sa existe si in realitate, (allfel wu ar mai fi perfect) IL Daca totut ce e perfect tretue sd existe in realitate, atuncé $2 Anja diving, cugetald ca alolperfectd, exista si in realitate, IV, Sau: Dacd ce e alotperfect exist cu certitud ine, atunct $4 alolperfectul absolut exisld si’n intelectat nostru si tn realitate, Din ipotetica existenget logice nu se poate deduce nici« decum o concluzie categoricd, sau jusiva. Coucluzille categorice 531 lusive au fost fn de altfel gi centrele de scandela gi negatie ale tuturor adversarilor acestul argument, care, fie cd, necuprinzand existenja in ideea absolut a lui Dumnezeu, acuzau argumentul c& considera existenfa ca o calitate, deci fard valoare demon- strativa, fie c4 acuzau argumentarea de un sofistic ,saltus in probando%, prin trecerea bruscé, fara intermediar, dela existenja ideala la cea real. i. 1G L Savin, Arg ontoly p13, 2 Silgizmud este un rajlonament format din tei proposiian, aitee care Ack se adnit primele dout saa prenisle — sioore gi minora — in inldaiien Jor foie, con de-a tla — conelizia —utiast neceanTEOLOGIA FUNDAMENTALA Dintre formulate ulterioare ale acestul argument, pe veche bark anselmiand sa lniile de conduits gi gtndire cresting. mai cunoscute sunt cele_ale tui Descaries si Bosstet Descarles cautd si bareze tnstgi erislenfa ideald a tui Dumnezey, aflata tn sufletul nostru, Dupa teorla ideilor sale in- nascute, ideea de Dumnezeu este tondscutt (idea innala est) de cAtre 0 fina egalé iu pertectitudine cu ideea, pe care o tnt. pareste (in sufletul nostru). Aceasta idee nu poate veni in sufleul nostra dela 0 fifa marginita, nicl nu poate i creafia noastra, tn sufletul nostra aflandu-se destule limite g{ contingeafe. Mai mult, existenfa, dupa Descartes, este inseparabila do esenta diving, care nu poate fi cugetatd in abstracfia nonexistenjel» Existenfa lui Dumnezeu este impusi, astfel, de filosotia cartesian cu necesitate.® Numai un Damaezeu real, care exista in realitate, a pus ul sau ideal in suflelele noastre, dupa cum artista! tgi m= Prim personalitatea in opera sa. Bossuet adauga mai multa claritate argumentaril, ctnd se fatreaba: ,De ce nar fi Dummezeu? Oare din cauza perfectiti. Glinit sale? Oare pertectitudinea e o piedicd in calea enistentel sale? Din contra, perfecfiunea este tnsdgi rafiunea existenfel sale. De ce fiinja cdrela nimica nu-i lipsegte ou ar exista, mai curand dectt fiinja careia ti lipseste ceva? # dupé Gaunilo inst, considerat drept primul adversar Serlos, argumeniarea anseimiand inregistreaza -opozifl vehemente 31 dusmani deciaraf. Aga, Toma d’Aquino tidied sericase obiecfiuni contra argue mentirit anselmiane. Dupa ce expune, mai taidiu, argumentarea ontologied, Toma a’Aquino imputa din punct de vedere formal- 4 Descartes, Cevores plilosophigacs, pubises par Ainé Matin, Pais, 185 Discours ser la mthods, guatsime pari, p44 2 Riponses a stcondes objections, ibd p. 117 299.4 122 sa, 3 CE. Fr, Boulles, a. Descartes, ta Dict, dee sciences phil. de Franch, 1 6d, Paris, 1875, p. 05, 4 Méditation troisiome, quatritme, inguin, p. 18 saa, 5 Premre Avalon ene les mystres. Jogic renumitul sau: ysailus in probendo*, dupa care nu se Poate siri dela lumea idealé a lucrurilor 1a lumea reald.: Dar.nu numai ata, fuss metoda intrebuinjaté de argue mentarea ontologicd este condamnata de Toma d’Aquino, {ira puting de apel, Toma dAquino nu admite demonstrarea existenfet tui Dummezeu decat prin efecte (per effectu), sau pe cale aposlerion vrei, apriorismul este inlaturat ca inefieace.* Gassendi se ridica contra ideli de Dumnezei gi Valorii ar- Sumentului formulat de Descartes, pe baza teorlei ideilor innascute. Serierile lat Descartes sunt pline de polemica dusa contra Jul Gassendi.s Spinoza expune argumentul ontologic, in conformitate cu teorile sale pantelste: ,Dummeseu, sau sudstanfa constiind din infinite atribute, dintre care fiecare exprima o esen{a elernd gi infinita, existe necesar*,* Rezultatul acestui argument, care adun& esenfele eterne fntr'un Dumnezeu fictiv, ci existenfi necesard, este astfel pe de-a ‘ntregul panteist, neavand nimic si nedovedind nimic din punct de vedere teist crestin, »Dumnezeu! — substanfa a Ini Spinoza e un concept gol, din a carul existenté — gi inirebare este dact i se poate macar adauga acest atribut al existenfei — nu poate rezulta nimic in favoarea unel conceptiuni icise, singur, in cadrul cdreia se poate vorbi de existenja realé a unei fiinfe absolute in sens Teligios. Panteismul spinozist e mai degraba un ateism deghizat, aga cf existenfa ce s'ar atribul gi dovedi unei fiinje supreme, nicl n'ar avea de fapt ce c& reprezinte. A demonstra ci nimicul ‘sau golul existd gi inc tn chip necesar gi absolut, © totuna cu 4 nu dovedi nimic, sau cel mult a face dovada infructuozitafi 1 Samos contra gente, P. 1, 10 59 2 Suuma theoogiae, aut 1, aL 3. Att. 2, eonclusio: Dew case guaviis ‘won aprirs, a posterior’ lame demonstrri potest, ex aligua tits, notion’ nob, fet 8. Balvel, Argun, de 8. Anscime, col. 1354, 4 Bikes, th. Xi: Dens, sive substantia constons ijt aru, ‘ram unumguodane actrnam cl infvatam essentiom exprimit, necessario eisTEOLOGIA FUNDAMENTALA oricaror dovezi rajionale — fie ele gi more geometrico" de- ‘monstrate, Filosofia lui Spinoza ni se presintd, subt acest raport, cca unul din cele mai clasice exemple™. Leibuiz completeaz’ puterea de convingere a acestui argu- ment, cousiderand fifa divina prin prisma posibilitfil. Posibii. latea este noul element, prin care Leibniz intéreste demonstrarea ontologica, luminand totodata existenta flinfet supreme, despre care este vorba? Caci, odats existenfa acestel fiinfe supreme posibila, exis- tenfa sa reala e ca gi dovedit’. Aga, un expresiv pasaj din Monadotogia lui Leibniz. spune: »Astfel Dumnezeu singur, sau tiinfa necesar8, are acest privi- legiu: el trebue sd existe, dact el este posibil. $i cum nimic ‘nu poate impiedica posibilitatea celui care nu cuprinde nicio limita, nicio newafie gi, prin urmare, nicio contradicfie, aceasta ajunge pentru a cunoagte existenfa tui Dumnezeu a priori*.» Kant retonoeste obiectiuni vecht gi adauga obiecfiunt noul, deo vehemenfi Tard egal, contra acestul argument, contes- landu-i orice valoare demonstrativa si declardndu-1 c@ nul: ,Cu dovada ontologica (cartesiana), atat de renumitd, care vrea & demonstreze prin concepte existenfa unei fiinfe supreme, e pier- duta toatd munca gi truda, $i un om ar putea tntr'adevar deveni, din simple ides, tot aga de putin mai bogat in cunoagteri, ca si un comerciant tn avere, daca pentru a-si tndrepta situafia, el ar vrea $8 adauge stirit casei sale cdteva zeruri*+ Intre cugetare (lumea ideala) i realitate (lumea reala) exist8, dup criticismul Kantian, o prapastie mereu deschisd, peste care rafiunea nicicand nu poate trece. Cu rafiunea, omul nu poate ajunge nici Ia cunogtinga now ‘menalului lucrurilor, dar toca la cunoasterea transcendentalulul Afirmajia anselmian’, a existenjei ideale st a transpunerii ei in realitate, este asifel_o iluzie, dupa cum iluzie este sami 11 Savie, Arum, onot, p. 100, 2 Monaioiogic,§ 45 0 Cf. Nourisson, La philosophic de Leib 4 Krlikder einen Vernunft oud ton Pas, 1800, p. 120 sq, iT. Balen, p. 407. EXISTENTA LUL DUMNEZEU 7 inchipnesc, cl am 100 de taleri in buzunar si de fapl sd nu- am! Urmeaz c& tnchipuirea mea i-a creat?! »Conceptul despre o ,fllnfa absoluta* ca si cel al .lucrului fn sine*, desi necesare pentru cugetare, depasind ins formele posibile ale cunostintel, nu pat fi cunoscute, Ele pot fi postulate fe aun, tread h alee ex gens seatea in wee 22 derea Sistematizarit datelor experientel, dar alat. Ele nu confia vreo realitate obiectiva, nici nu aparfin sferet existenfel. In ten- dinfa ef pentr stablivea celei mai cuprinzatoare unital, rafiunea poate postula si ideea unel fiinfe supreme, ca un ultim temeiu de tuchelere a futuror lucrurilor, dar aceasta nue decat simpld idee regulativa, o ficfiume logica. Cacl nu tot ceca ce cugetd rafiunea — chiar ew necesitate — aparfine realitagi"* Dupa toflorirea acestui argument subt Descartes $i insu- sirea (eat gi profesarea sa) de tofi realist moderai (existenja ideala corespuade fn realitate), prin Kant el cunoaste nimicirea sa fotald, cu toate viitoarcle simpatit ale lui Hegel {afi de acest argument: ,Argumentarea ontologicd posed aparenfa une! demonstrajii geometrice —- aga credea Descartes. Dact definim pe Dumnezeu ca ens perfectissimum, sau realissinewit, se tole lege ca e 0 contradictie a gandi pe Dumnezeu ca neexistand, fntocmai cum © contradictoriu a gfndi cf triunghiul au are trei Uunghiuri, Eroarea argumentului st in transformarea necesitafii de gindire in necesitate lucrurilor (existential). Din conceptul de sfiinfa perfecta* decurge doar ch trebue s’o gindim ca existent — existenfa © 0 perfectie — nu inst eA gi existd real Din conceptul de Dumnezeu decurge necesar gandirea existenfei, nu tnsagi existenfa‘.? Critica rafiunii pure a iul Kant are drept rezultat para~ doxul: eliminarea rafiunii din actul de cunoagtere. Este ceea ce, Peniry kantianism, formeaza punciul de glorie (‘nlocuirea subiec- tivolui prin oblectiv), dar si punctul vulnerabil, intrucat, elimi- nandu-se legile logice subiective de cunoastere, legile obiective 11, Savi, Arg; onfly p. 198, CE V. Gtina, Arg. cosm, p. At; 1, Patroe ici, Viaje opera tui Kant, p. 161; Neguleso, Is. fs. ody vol. ty . 263. 2A Savin, Argun, onl, p. 198, 3 Flarian, Ken, p. 110,TEOLOGIA FUNDAMENTALA ale inteligen(et, admise de Kant, ca masur& a cunoagterii, ar fi moarte.? Ar fi de tot interesant raspunsul Kantianismului la intre- area: Dac este posibila o cunoastere f&rd colaborarea legilor rafionale, sau dacd bazele obiective ale inteligenfei ar retuza idea de Dumnezeu? lar dact ar admite-o, atunci existenfa ei teald ar fi o destul de neplacuta incurestura tn sisiemul kautian, Oricum: ideea ideald subiectiva are corespandent intro idee reald subiectiod (nu oblectiva) — argumentul ontologic este, astfel, admis ipotetic si subiectiv (cel putin) chiar de Kant, Pentru not ins, odatt ideea ideal’ de Dumnezeu admisa, Corespondentul ci In realitatea obiectiva este evident, tntrucat existenfa este cuprinsd in absolutul divin, care, fara existen{a, nici nu ar putea fi cugetat aprioric. Hegel, ca panlogismul stu, identified divinitatea cu ideea logica, obfinulé pe cale dialectica, prin teza gi antiteza (afirmafie ‘si negafie). Din aceasta Idee, apoi, se destisoara intreaga reali fate, care este identic& cu cugetarea divina, dar nicidecum tnsisi divinitatea, Este clar, deci, sensul panlogist hegelian, complet deosebit de panteismul spinozist." Desi nu va accepta trecerea silogisticl dela idee la obiect, totugi Hegel va formula strélucit argumental ontologic, care va cunoagle la el una dintre cele mai magnifice utilizirl rafiona- liste. E explicabila, de accea, si simpatia teologilor fafa de realismul hegelian, Hegel, formuland argumentul ontologic, teag’ inseparabil existenfa lui Dumnezeu de fiinfa Sa. Uoa gi alta nu pot fi cua” getate decdt Impreund: fiinfa suprema gi absoluta divin’ cuprit and in sine existenfa sa evident $i sigura.t Peste abstragerile hegeliane dela severitatea kantiand insa, argumentul are de suferit, 4 Cl, Che, Semeiver, Kant and die Getierbecise, Dresden, 1922, p. 80 so. 2 Logigwe, P. 1, § 81, tad. Bd. Vera, tI, Pais, 1859, p. 822, Vea! gi 1, Nisipeanu, Hoge jt flowin reli, in Revista de Morofe, vol. XVI (aera now), Nr. 3—4, 1031, p. 201 599 2 Bueyhiopdie,§ 51. Vosi i: H. Holt rnc, vol. U, Pris, Alan, 1924, p. 180 so. Hisoire de la philosophic mox ‘EXISTENTA LUI DUMNEZEU Perioada postkantiand ¢ plina de tumultul negatilor mate- tialiste ale st€ngei hegeliane: Feuerbach, Strauss, Mars, ete, de Feacfille pozitiviste ale lui Auguste Comte si adeptilor sii, edt gi de mai temperatele reinvieri ale idealismulul Kantian. O noua endings de odibnite spiritualista. gi de credin(a teist& incepe a se Ivi, pentru care militeaza cu timiditate um Vicior Cousin, sau un’ Hermann Lotte. La Viclor Cousin aflam expresii dintre cele mai frumoase, ‘cu privire la existena ideala. E drept, ca V. Cousin sue pe calea aposterioricd cauzala la idea de Dumnezeu, dar numai spre a a 0 mai mare vigoate argumentarilor noastre ontologice. »Din toate parfile 51 pe toate calle: ale metaficicel, este- ficel §1 eticel, ne ridicam spre acelasi principiu, spre acelasi ‘eentru comun, fundament ultim pentru fot ce este adevarat, bun i frumos. Adevarul, binele si frumosul nu sunt dec&t tot atttea imanifestirl ale aceleiagi fin{e. Inteligenfa omeneasct, tntrebata -asupra acestor idei, care sunt, f€r4 putinfa unei contrazicerl, tn ea, ne da totdeauna acelagi réspuns gi aceeasi explicalie: ind&- ratul tuturor, deasupra tuturor, este Dumnezeu, totdeauna Dumnezeu" lar tntrun alt loc din ,Fragmente filosofce* amanungeste mfestru: Voi suntett flinje marginite gi avefi totugi idea nece- ard de o fiinfé infinita. Dar cum poate avea ideea de o fiinfa pperlecta gi infnita gitncé in mod necesar,o fina finita st imperfecta, aca acea fiinfa nu exista? Inlaturati ideea de Dummezeu, de infinit $i perfect si vefi vedea ci niciodata nu vefi putea scoate in finit idea de infinit, din imperfect ideea de perfect, din om cea de Dumnezeu; dar daca Dumnezeu, perfectu, infinitul, exista, atunei ratiunea le poate concepe. Insugi faptul conceperii lui Dumnezew cu mintea, tnstgi ideea de Dumnezeu, insasi posibi- {itatea existenfei tui Dumnezeu, implica siguranfa gi necesitatea cexistenfei Iu Dumnezeu,* In tot acest timp, argumentul ontologic are de suferit chiar 1 CL Usdarwes, Grandviss dor Geschickle der Philosophie, 1. 1, Bestia, 1808, p. 180 aqq.; 184 999 2 Du erat du beau at du bien, ed, XXXL, Pass, 1926, p. 451 a. 3 Gitt dupa: 1. Savin, Argum. onl! p, 243 gl: 1 Miileescu, Mammal de leologie degmatcd,e8. I, Bscareyi, 1984, p47. 7100 ‘TEOLOGIA FUNDAMENTAL dela stiinfa teologicd rom. catolic’, care coalizatd cu hotérirea Vaticanului, ca cunoagterea Iui Dumnezeu est» posibils numai dupa metoda aposteriorica,* nu accepti ideea de Dumnezeu a priori? iar ca urmare: este rezervata fal de acest argument, fie treeandu-l subt tacere, fie fiindu-i adverssré declarata (teolo- gul gree>-catolic: V. Sucin,* teologit rom. catolici: G. Rabean,é Garrigou-Lagrange,* E, Duplessy,* ete.) Ceea ce este curios fast, este 3 gi reprezentantii autori- afi ai teologiel din Biserica ortodoxa gi-au insugit, fart putinfa, tunel scuze, acecagi atitudine, Andrutsos, dogmatistul grec, il refuz4 nel’; V. Gidina se Pronunja cu deosebite rezerve, datorite at%t forme! sale, din cale afard de abstracta, cat si din cauza eroril logice ce 0 contine, in a considera existenfa drept o calitate's 7. Mihdicescu il leaga puterea de argumentare de celelalte arguinente, scazandwi astiel valoarea intrinseca*; Rugii Macaris'® g| Sit. de Carteu'* il acceptae dar subt latura sa strict psihologict. Aceeasi atitudine ostili o tntdinim gi ta filosoful roman aie 1 Petrovici, care calificd argumentarile ontologice drept 1 Cone. Vaticrmsm (1808-~I970), Ses TU: De Deo, ta H. Densingeet Umberg, Bechiridion syebotorns, depnitiomans a6 lacleraionum de reas fet ac moran, Ba, 21—28, Friborsl Be. 1997, p. 401 say 2G. Barciley ant. A priori, a posterior, ia Dist, de thot, cath, 4 2 Pasi, 1091, oh. 1710 sq. BV. Sucly Telia dogmalich fondamenltd, vol. 1. Apotgatica resin’, eA. 3, Ba), 1027, 4 Diet, som evistence et oa providescr, Pats, 1952, p. 190 5 Dien, son evsience c sa nature, Pais, 102%, p, 94 59; 00 299.1 oe 8 Aplogstigue 1, T. Pars, 1094, p. 84 s9,j Veat st: Be Bartmanm, @: 2, € 1p 204, TH. ‘Anéruisos, Dogualiea Weerll orlodore nisivilen, tad. de D. ‘Stonlone, Sin, 1930, p41 eq, nota 3 CE V, Ghing, Arg, casi p 8 In: Curoit de Teoagic fundamental, . 69~08, expuno gences gl istorical arguments, irk alle concoct’ personae fot aga fi: Los. Popovii, 0, ¢, pr 3-27. 911 Mibtlecers, Manual de tologie dogmalicd, p. 47 sq, La fl teologl ‘rtodox rus: Rojdestvensk, Apolagcticn, vl fv. 375. 10 Macscie, Totrodacere in Telogia ortados®, trad. de Achim. Gocesa ‘Tanuy, Bucuresti, 1835, p. 24, 1 Sil de Canav, Tevlgia ‘legmalied orto, tad. de Silat Huslor, vo 1, parca I, Bacoregi, 1890, p, 22 sage ~-binemeritate, nu este mai putin categoric in EXISTENTA LUI DUMNEZEU wor sopere de imaginafie si alcatuiri subiective*!; tm timp ce alt filosof roman: P. P. Negulesen, desi li acord’ unele concesit I respinge, ca nevalabil, din cauza caracterului procedeulut logic totrebuinfat: »Ce e drept, filosofii care au recurs 1a argumentul ontologic Wau urmarit 8 stabileascd existenfa tui Dumnezeu decat peutra scunostiffa lor. Scopul urmérit nu schimba ins& caracterul pro- cedeulul logic intrebuintat, nul face adica mai valabil®,* Apologetul ortodox. Z Savin repune argumentul ta adeva- rala sa luming si valoare. El incerc& chiar prevenirea tuturor oblecfiunilor, prin 0 originala formulare eclectica, in amenda- tment: ,ldeea de Dumnezeu, cu necesitate dat cugetirii noastre, ‘implicd pe cea a existenfei, finde existenfa insigi nu poate fi ‘cugetatd decat numal prin ideea absoluta a iui Dunnezeu',? Este o fericita gi expresiva formulare sinteticd, ia care intra fotul ce este bun dela Anselm, Descartes, Leibniz, Hegel si ‘Cousin, Locul argumentului ontologic este, astfel, in Teologia fun- damentala, el nu este nici o relicva istorick in argumentarea cexistenfei lui Dumnezeu i nici 0 supertiua cl&dire de imaginafie, entra ingelarea mintilor, in. prezent. Argumentul ontologic nu poste fi neglijat, sau refuzat din Punet de vedere rafional, dupa cum ideea de Dumaezeu, indi- ‘ferent de originea ei, exist& pentru toate mintile.« 1 Inivadacere jm Metajisied, Bveuceg, 1924, p. 98. 2 Negulesen, 1. flos. mod, vol. p. 28%, 8 Argum. ovo, p. 278, 44 Stngeafe aproupe matematich, do care este. capsbil_ argumentut onto- ois, © relevens gf flogoful roma M. Foran, tn Mlafcin si problenctice iy fn .Omagiu Projesoraud C. Ridulescu Mot", Rov, foe, XVIL, 1922p. 285 Metafzica admite o eseait, care prin inflta ef porfee'sTachide nececatexis- fenja: Dumneze, pring pial exoctor al existenfelor create gi dependents, Existena inal faite © contingent, existen|a Finfelinfalta gt perfecte © necestch, sa ‘seni. Pe aceasth distncie so seusimk argumcntal onclogic al existent lit Domneceu, acest impresionantraccoure al oricitel metafzici: a concepe perfects, 4¢ tl concepe ce existind, De aceea existenta senibild.e problemutich, pe clad efsesia ai Dumncaeu are 0 singuranl, pe care 0 poate invidia si matemati- sian. Aga v0 axpich persstona acest argument dela scolastoul Anselm gt pink ‘a Hogol, Chiar Descartes, care construegle arguments teologice orgineley au aw ‘ai eA dX viet nouk vechinlai argument, dar fn repeiate ox Hl decael captal™102 ‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA Jar dacd, rajional, se distroge existenfa reali a lui Dumnezeu, dela siné se fnfelege, 4, aposterioric, se distruge Insist existenja sa ideals, admis de tofi, 1 dela care plectm. In concluzie: Dumnezeu, dejintndu-Si existenfa in Sine, exist ideal tn sufletul nostru, ca prototipul atotperfectiune! existh $1 cu corespondenga reald gi eternf. $i dupa cum exis- tenfa Sa realé sl eterna este cauza existenjei Sale ideale tn sufletele noastre, tot aga dela existenfa Sa ideal pulem dovedi, cu deplina siguranfé, existenta Sa real’, Peste toate defectiunile formale logice, intlnite 1a mai toti formulatorii ui, peste vadita ariditate intrinsecd a sa,t argumen- ful ontologic 13! pastreazd tatreaga profunzime gi frumusefe Metafizicd, ct gi unica gi neegalaia sa putere de convingere rafionala apriorica* Veal sls A Ko ial mr Te de Dio fewer sn exes ee Dacarts, 198, 9.170 dumm, Comp. E eaniun, La press ener cavtsemedfendue cure a erie de Lalnn, Bes Shiota te ee, Ger ot ste de plsopi, 100, 9.288 l wm ste se DM, Plo, Bitsy a8, set 1 Tesogl protestant A. Doras, fa: Die Meapyet des Clients Sota, 1012, p. 04, aduce apeialal ontlge arate, ch opetch nee cn ovsingu tei Fe chin fact ind desl otpem sania ne descpee sums) gaan confusion, cm sen Tos Phatan, cov de lel ee ‘nasi species Diinis CF Sere Inc, Moss alas fa at ora consol, Stele nl Beet ae EXISTENTA LUL Dt CAPITOLUL It Argumentarea cauzald (etiologicd) a existenfei personale @ tui Dumnezen Argumentarea cauzala (¢tiologica): pleaca dela lumea reald. Ea nu este abstracta si soltara ca argumentarea ideal’ onjoto- sgicd, ci, din contra, se prezinté subt variile i multiplele forme ale realitaji, sesizats si cunoscuta de noi pe cale empiricd gi organizata rational Liumea nue considerata cao entilate abstractd, necesara numal pentru tragerea concluziilor noastre, ci este considerata subt aspectul oblectiv al realitatii $i In conformitate riguroasa eu legile de care ea se conduce. Coneluziile necesare argumentirli existente|_personale aJui Dumnezeu se vor baza, astfe!,_numai_pe_rezultatele obiective. adinise de stiinf, ca valabile pentru lumea real. —~‘Rigumentarea cauzala’ (etiologica) pleacd dela Tumea reala 41 se bazeazd pe principiul unanim admis, ca valabil $i oblectiv, al cauzalitagii? Considerata abstract, cauzalitatea este ea insis’, a‘unci, 0 nofiune abstract de corelafie intre cauza sl efect, inceputul gi sfarsitul abstract al manifestéel acestel nojiun. In cazul argumentari-noastre, scopul in sine nu este ab- stragerea nojionala dela realitate, ci ramanerea, ancoratd, in ea Cauealitatea ne va interesa nu ca abstractie, cl ca princl- piu real si valabil, dup care se conduce insigi iumea real Pentru argumentarea existenfel lul Dumnezeu tasusl,reall- fatea cauzalA va fi studiatd in realitatea cosmied (a lumii), am- bele realitafi avand durata identica gt curs universal. Dintre diferitele formulri ce i s/au dat acestui principiu, cea mai potrivitS pare a fi cea a lul Toma a’Aguino: Pri Dela: alka — causa Vesi: ¥, Gatheio, Glave und Wissen, UL Aut, Frelorg, 1003, p. 9 sigue CE Hake, Hand, der ally. Reigionsir, YT pe Al x ace. P. es cases finales, Pass, 187, p. 143,‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA sipiu_cavzal nu insem toeva, Tatul, di “aicem ch este principiat © alt forma mult tnteeduinjatd este: , Tot co se fnldmpla, Lrabne 3B aibt o caved (Alles, was geschill” amis Cine Ursore, haben} Aceste formuliri, spre deosebire de cele ale leyii cauzali- Lali, care sintelizeazA observafile objinute pe bard principialé 4n lege specials, referitozre la cazuel anum «gate in Iopreiurdri entice prodne efecte esale", sau: yeftie sention cause ‘dentce*. Legea cauzalitati ne va servi mal malt le de Monstrarea evidenta a contingenfel tuctullor, ne va. serl_tnsal umal ca simpld treaptt dela particular spre universal. print piut_al_csuzaliteii, aflat la esenfa tuturor Jucrurilor* I firmarea valorii_upiversale a cavzalitifi, pentru orice eveniment $i pent orice Iueru, apare ea 0 necesita, céreia gan ditca nu ise poate susrage.Toj camenit normal rspund acleayl {tebuinfe a gAndiril, at&t ta limbaju, cat gi fn actele lon, Pe ae altd parte, nu ne pulem imagina o inteligenfé cu o alta structural decdt a noas ra, astfel ed principiui cauzalitatii se impune ea universal gl necesar. El este legea fundamentalé a. rapertaid aural, Cauzaltalea domind raportrile dintte fucriti gr leagd iultipictatea acesiora de unitatea tumil gi astel stint njeloee Totul este migcare, activitate, devenire, schimbare tour este Gorentul caval. Aceasia este tumal afirmarea universalitfiicavzalitaji Gi nu aficmarea unei devenit unl. versale Io. sens bergsonian, Principiul Premisa necesard a oricarel cunogtinfe a reali, tm sensul 1 Sena oso, 1,98, 1 a siuient quam i, gio algal precede. secu moo, dim ene prin © A Schl, ThelgschePrinpiiir, Vaud, besrgt von H. stn. binges, Padiborn, 199, p. $2. Alte formll, vel uC. hectate aee Gruen ee bndigeeSoscogchen Glove, Kener Wher a 499.51 Hosen, Daz Kostprinip, Augie, ooh i 3 Ch. M. Verve, Kosale al fondo easchanong, Jena, 1012, P18 mags 3 nie _altceva_decdt_aceea, dela care ate aliceva_pleacs, in orice fel, Hoc nome ,principlom niki ated, ‘Omne im," quo aliquid proseit i nfluenfere, cauzalitafil este 0 | | byt -EXISTENTA LUI DUMNEZEU 106, ara elt »Principiul cauzslitjii afirmé numai c& orice devenire frebue s& aiba 0 cauzl, dar nu gi Invers: cf orice cavzd pro- duce cu necesitate un anumit efect, Daca ar fi 252, totul sar peicece Jni?o necesitate inexorabila Sesigarea azestui principiu este veche, am putea spune data cu omenirea, care, din tnceputurile sale, a stiut c@ este un simplu efect al unei supreme cauze, © formulare filosoica a sa Ins, cunoaste _abia mai_tarziu AnasiQors,spre_a_eXpIEATmigcarea, se ridica la o ‘iinla ia ‘trup, spiritual; “Arisiolel, considertnd”schimbarile din lume, ajunge la concluzia unui pr oloimobil (goer miveer datrscor, primnan ovens imobite)? ~Primii care au ctulat 4 explice toate schimbarile din lume printr'un singur principu, cave este originea Iucrurilor gl esenfa lor, gi-printr’o acfiune oarecum mecanic®, au fost flosofé Jilocoisti ionic, Sensul de infelegere, care predomina inst, esle sensul ‘materialist, in care accepfiune circuld si populara. formula wes sihilo‘nihit, tm evul mediu, cel ce abordeazd, tn tangenta, problema -cavaalitaft este nominalistul Nicolans de Autrecourl Reealitatea cauzalitsii sd, este mal mult cu titlu de pro- babilitate gi nu de evidenja: yConchidem dela existenja unui Jucru la existenfa altuia, sau dela efect ta eauz8, numai intrucat antecedentul si, consecventul au fost de fa} ta observajia smoastra. Legatura cauzala este probabil. sista ndscut din obignuing. Matebrancie, cu o logict impecabilé, bazaté pe metoda Ig nnicio cunogtin{ a ceea ce se intmpla real nu-i posibild UL Todoren, Protiena concaliat fu arguncidel cosmologe, Clu) 1995, p18. 2 Ibiden, 8 Isenkrabe, Uber ie Grundtooung ines Mindigen losmolegichen Goes feneises, . 21 4 Toderan, 0 65 pe 28 54 5h, ou, 7 8,‘TEOLOGIA FUNDAMENTALA carleziand, neagé eficacitatea cauzelor secundare $i atribue putere de a produce efecte, numai ceuzei prime.’ Hume Wwsi, se aplicd mai temeinic ta rezolvarea acestei Probleme, incét este numit ,pdrintele clasie al cauzaltati. Dupa el, ideea de cauzalitate mu poate fi creafia nici a experienfel interne, i nici nu poate fi. alla tn expcrienja externa. Explicafia lui Hume nu va fi in sensul unel cauze prict- hnuitoare a unui efect, sau al unul efect presupunand cu nece- sitate © cauz, ci explicatia Iui va fi una pur psihologica. Et wea 4 ne arate c& inconstient trecem din sfera subiectivulul in ordinea obiectivé a lucrurilor, transpunem in lumea realA ideile hoastre. Obiectiv nu ne este dat decét un post joc, din care nol facem un propter hoc. Cauzalitatea. este numal suecesiune, nu derivare, Dandu-i infelesul de succesiune regulatt si nu de Conexiune necesard, idea cauvzalitafil este acceptabild, dupd el De aici definifia cauzei: ,...un Iucru urmat de altul, incat toate fucrurile asemanatoare primului sunt urmate de lucruri asema natoare celui de-al doilea... astfel 8, daca primul n’ar fi fost, a! doilea n’ar fl existat niciodats... un tucru urmat de altul $1 @ cArui aparitie duce gandirea totdeauna la acest altul*.* Hume confunda, astfel, principiul cauzalitatii cu celal Identitatit si asifel 11 desfiinjeaza. La Toma d’Aguino, principiul cauzalitti igi atinge apo- Beul, in precizare i formutare, Acest principiu este necesar gi tunul dintre cele esenfiale ale cunoagterli umane, Pe el fl hazeazd Toma d’Aquino argumentarea rafionala a lui Dumnezeu, dedusé, ca si la Aristotel, din migcarea din lume, Principiul cauzalitafit este considerat ca o judecatt analitica cu valoare reala® Dintre multele formutari citim: Ome guod movelur, ab alio ;* somne quod fi, habet cansam®* si ome, a quo aliquid Procedil, quocumgue modo, dcimus esse principinm',* T Todoran, 0. 6, ps 2, 2 Hume, Oawores plosophigneschnsies, vl. I ted, fran. de M, David Patis, 1912, p. 83-86; ett de Todorun, 0. x. 2. 3 Todoran, 0. ¢ p. 47 4 Summa teat, Ig. 2, «2 5 diy Ha. 75, a1 8 Wy 1a. 3, 81, ad f. Consults, asupra pricipiuel caueaistictw Toma «Aquino, sctirea lf: G. Scholemsnn, Dus Konselprinsy in der. Philo EXISTENTA LUL DUMNEZEU $i fa Descartes gh urmagit lui — rofionatittt — principiul cauzalitaiva fl considerat, ca un prineipiu evident prin sine, ca 0 judecatd analitcd. Elva servi spre a aprofunda constinfa, entra stabill existenja a ceva obiectiv Pe calea deschisi do Descartes, a rafionalizarii_ princi piului cauzalitati, merg at&t Leibniz si Chr. Wolf, cat gl Spinosa, care exagereazd poriflle, pand a identifiea ratio cu causa? ldentificarea lui ratio eu causa il duce pe Spinoza la a vedea inte Dumnezeu gi lume uo raport logic analitie, la a deduce fiinja tamil din fiiota tui Dumnezeu, ceea ce au tn- seamna altceva decdt idenfficarea lui Dumnezeu cu lumea, Aict sursa panteismul siu_ateist*.* Dupa Kant, principiul cauzalitajii este 0 judecald sinieticd, deoarece Imbogateste cunostinfele noastre, gi aprioric8, deoarece cauzalitatea nu exist ca obiect de plecare, ci de sosire De ea se foloseste spiritul nost, spre a organiza lumea fenomenala, nicidecum cea noumenala, pentru care acest prin ciplu ou este valabil. Spiritul nostru nici nu poate ajunge a oumenal, de aceea Dumnezea mi poate fi argumentat pe bark cauzalé. In ceea ce privesie valoarea oblectiva a principiului cauzalititi, Kant nu depageste pe Hume, si dup& el eauzalitatea este 0 regularifate @ fenomenelor, 0 succesiume regulat8 tn timp, din care spiritul nostru a construit subiectlv un principiv, Kant zice astfel: ,Tolui ce se fntdmpla, prestipune altceva, dupd care acel ceva succede*s Kant distruge, astfel, valoarea oblectiva a acestul principiu alat pentru argumeatarea logic’, ct gi pentru devenirile dinamice din lume. $i rajiumea si lumea sunt siricite de un principia sophie des i, Thomas wow Agning, Betiige sar Geshice der Philos, des Nit ers, XIN Ha, 8 Helt, Minster, W,, 1916 1 Tedoran, 0. 6, ps 50. 2 thi, p. 52 3 Ibis, p88 4 Keith der seinen Vermuuf p. 178, Vos! consortia Ii Z, Petrovic, ft $4 opera Tas Kant, p. 168, refertoare la cauzaate, expune sablinet in: 1 rote 25.