IX. POVESTI CU TALC 1. Indiferent unde mergi, ifi iei atitudinea cu tine! ful INDIFERENT UNDE MERGI, {TI IEI ATITUDINEA povest CU TINE! Era odat& un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea intr-o cetate din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o bun zi si il intreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo! ~ Asa sunt si locuitorii acestei cet&ti, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru gi fi puse aceeasi intrebare: - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt Jocuitorii acestei cetagi? Omul nostru raspunse cu aceeagi intrebare: - Cum erau locuitorii cet&fii de unde vii? ~ Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un neguttor care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si fi zise cu repros: - Cum pofi si dai doua raspunsuri cu totul diferite la una $i aceeasi intrebare pe care fi-o adreseaza doud persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva Descrierea povestiriieI decat ceea ce stim noi sa gasim in ei. Teme: Discernamént, a vedea lucrurile in esenta lor, dincolo de perceptiile standardizate. Acceptarea celor din jur. Pentru reflectie si discutie: Ce sentiment va lasa aceasta povestire? Ce reprezinta ceilalti pentru tine si in ce relatie esti cu ei? Vedem noi lumea in realitatea ei sau ne reflectam propria persoana in ea? Viata este asa cum o faci sa fie! Lumea este oglinda sufletului nostru. Noi nu vedem lumea, ci ne vedem, ne reflectém in ea. Cand suntem fericiti, lumea ni se pare minunat&, cdnd sunt necajiti lumea ni se pare tristé. Ea nu este nici vesela, nici tristé. Ea exist, atat. Nu lumea ne necajeste, ci starea noastra de spirit, gandurile noastre si grijile pe care ni le facem, perceptia pe care o avem asupra celorlalti si a lumii. Legatura dintre oameni a gandit-o Dumnezeu ca o legatura de dragoste, dupa modelul Iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi. 296