MINISTERUL EDUCATIEI $l CERCETARII PSIROLOGIE Mielu Zlate - coordonator Tinca Cretu Nicolae Mitrofan Mihai Anitei Manual Pentru clasa aX-a 2005‘Acest manual este proprietatea Ministerului Educafiei si Cercetari. Manualul este aprobat prin Ordinul Ministrului Educate si Cercetai nr. 3787/05.04.2008, in urma lisitalei organizate ae catre Ministerul Educatii gi Cercetfri, este realizat tn conformitate cu programa anaitica aprobata prin Ordinul Ministrlui Educate si Cercetari nr, 4598/37.08.2004 si este distribuit gratuit elevilor. ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE: ‘Anu | Numeleelevuluicarea | ciasa | Scoala Anul_ |__Starea manualull’ Primit manualul soolar | la primire | la returnare 1 2 3 | 4 “Starea manualului se va inscrie folosind termenii: nou, bun, ingriit, nesatistéctor, deteriorat. Cadrele didactice vor controla dacd numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de insemnari pe manual. [ Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei Psihologie : manual pentru clasa a X-a / Mielu Zlate, ‘Nicolae Mitrofan, Tinea Creju, Mihai Anil. - Bucuresti: Aramis Print, 2005 ISBN 973-679-234-X 1. Ziate, Mielu I, Mitrofan, Nicolae IN. Creu, Tinca IV. Anitei, Mihai 159.9(075.35) “Autor: Prof. univ. dr. Mielu late (coordonator), prof univ. de. Tinea Cre, prof. univ dr. Nicolae Mitrofan, conf, univ. d. Mihai Anite Referenfi: Prof. univ. de. Elena Bonchis; prof. univ. dt. lon Negre|-Dobridor Redactor: Nicol Pop . DIP: Liviu Dobrean ISBN 973-679-234-X Copyright © 2005 Aramis Print s.r. toate drepturilerezervate Aramis Print sl. « Redactia si sediul social: Bedul Metalurgici nr. 46-56, cod 041833, sector 4, Bucuresti, OP. 82~C.P.38 tek: (021) 461.08.19/14/15; fax: (021) 461.08.09/19, E-mail: office@ edituraaramiso; office @megapress.ro Departamentul desfacere: tel: (021) 461.08.08/12/13/16; fax: (021) 461.08,09/19; E-mail: desfacere @edituraaramis.r0 Tiparit la MEGApress holdings s.. @A nnis.Psihologia este 0 lumina indispensabild infelegerii, apropieri si ascensiunii umane.” (Vasile Pavelou, 1964) .Eu cred ca psinologia trebuie s& se ocupe mai mult de problemele importante ale pozitiei omului in lumea de azi si spun acest lucru deoarece toate problemele importante ‘ale omenirii ~ rézboi si pace, exploatare si frateritate, urd si dragoste, boala gi sénatate, infelegere si neinjelegere, fericire si nefericire — conduc la 0 mai buna infelegere a naturii umane si la 0 psihologie cu aplicafil distincte pentru viala omului." (Abraham H. Maslow, 1970) .Cei care se preocupa de cercetarea faptelor omului nu intampind difcultate mai mare decat s& le lege la un loc gi s8 le analizeze in aceeasi luming.” (Montaigne, 1588) .A Injelege omul pentru al perfectiona, aceasta este adevarata menire a psihologiei.* (S.L. Rubinstein, 1957) wArta de a fi psinolog nu se invala, ci se trdieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care s&-f dea cheia misterelor psihice, a structurilordiferentiale ale vie sufletesti Nu esti un pstholog bun dacé tu insu nu esti un subiect de studiat, daca materialul tau psihic nu ofera zilnic 0 complexitate si un inedit care s& excite curioztatea ta continua, Nu te pot initia in misterul altuia, dacd tu insufi n-ai un mister in care ste initiezi.* (Emil Cioran, 1934)Scrisoare deschisé pentru elevi sau in loc de Cuvént inainte Dragi elev, Cénd am inceput elaborarea acestui manual, impreund cu ceilalfi autor, ‘m-am géndit in primul rand la voi, toate demersurile noastre fiind ghidate de spusele scritorului grec Plutarh: ,Capul tanérului nu-i un vas pe care trebuie sé-1 umpl, ci o faclie pe care s-o aprinzi, astfel incat mai térziu s& lumineze cu 0 lumind proprie". Cum am incercat sa traducem in fapt un asemenea deziderat? printr-un confinut stinfific modem si dens, dar accesibil (desigur ca pe alocuri veti intéini $i informafii mai greu de injelee de la prima vedere, pentru descitrarea acestora apelati la ajutorul profesorului); -» prin nenuméirate exemple preluate din viafa cotidiand, adeseori chiar din viata voastré de elevi, cu intentia sublinieni caracterului practic-aplicativ al psihologiei .. print-un sir de exerciti $i teme, zicem noi incitante $i solicitante, menite 4 faciita implicarea alrecta in solutionarea lor $i, mai ales, invifarea prin descoperire. VA ofer doar un singur exemplu. Exercifu: frecvent se vorbeste despre .limbajul trupulu’, sintagma respectiva patrunzénd $i fn ttlul unor cdf. Credefi cd este corect? Argumentaf-va opfiunile, Daca da — de ce? Daca nu ~ de ce? Numai parcurgénd lecfia despre comunicare si imbaj, vefi alatraspunsul corect. Astfel de exerci sunt presarate mai peste tot in manual: print-un limbaj concis $i expresiv si nu tehnicist, incércat, greol: -»- prin antrenarea voastrd in efectuarea unor aplicafii practice constand in umici experimente” sau ymicro-cercetéri’, pentru a va forma gandirea ‘independents $i creativa, dar si un minimum de deprinderi necesare unui vitor cercetitor; in fine, prin ilustratii cét mai sugestive, care sé va imbogafeascd informatile teoretice, si va stimuleze gandirea analiticd $i criticd, s8 va determine a imagina alte variante posibile. Afi avut curizitatea s& rasfot si s& ; vedej/ unele cintre vignetele cu care se deschide fiecare lecfie? Dac da, trebuie ‘84 recunoastefi cd cel putin unele dintre ele sunt extrem de reusite.Ce vefi gasi in acest manual? > Mai inti, cum este $i fresc, céteva informafii despre psinologie $i obiectu! ei de studiu. Sti din experienfa proprie c& atunci cand va inténifi cu 0 persoand necunoscutd Incercafi sé aflaficét mai multe lucruri despre ea: cum o cheama?, ce varstd are?, cu ce se ocupé?, ce interese $i aspirafiio anima? etc. Acelasilucru este valebil si pentru situafia intélnirii cu un domenir nou al cunoasteri, cu 0 noudi materie/disciplina de invéfdimdnt. Cénd afi aflat ca in clasa a X-a, vefi face psinologie, probabil ca imediat v-afi formulat o serie de intrebari, La unele dintre acestea incercém sé réspundem in prima parte a manualului circumscriind obiectul de cercetare al psihologiei, legitimitatea ei ca stinfS, specificul metodelor $i legilor psitologiei, complexitatea psihicului sia ipostazelor sale - constient, subconstient, inconstient. > Se trece apoi, in partea a doua, la prezentarea ,instrumentelor* psihice necesare procesari informatilor. Un psiholog american spunea despre om ca este 0 sfinf& informavord’, adica o finfa care se hrineste cu informati. Int-adevér, din prima $i pnd in ultima clipé a viefi sale, omul este bombardat cu mii, milioane $i chiar milarde de informafi. Toate acestea trebuie sa fie captate, Inregistrate, prelucrate,introduse apoi in aispozitivele reactional-comportamentale. Ori, pentru a putea face acest lucru, omul are nevoie de o serie de ,miloace" sau ,instrumente* psihice. Unele dintre ele sunt mai simple (senzafi, percepti, reprezentar), altele sunt mai complexe (gandirea, memoria, imaginafia). Primele asigur’ contactul direct, nemijlocit cu realitatea, cu Insugirle concrete, simple, care transpar la suprafafa obiectelor scare sunt, cel mai adesea, superfciale, neesentiale. Altele, in schimb, milocesc intrarea in posesia insusinilor abstracte, ascunse ale obiectelor $i fenomenelor. Cunoasterea senzoriala se continua cu cea rajionala, iar aceasta din ura deschide cai nebénuite pentru noi demersuri cognitive. > iif insd, tot din experienfa, cd oricét de dotafi afi fi in planul cunoasteri oricdt de dezvoltate va vor ff gandirea, memoria, capacitatea reprezentativ- imaginativa etc., mu vefi obfine in mod obligatoriu si performanje. Daca nu suntefi impinsi, stimulafi si drecfionafi de ceva anume, mai ales de ceva care sa vind din interiorul vostru, atunci potenfialtaile si disponibiltifile cognitive pot réméne intr-o stare latent’, nefinalzate i nefructificate. De aceea este necesaré punerea in miscare a comportamentelor prin forfe interme. Acest fapt vet! putea face dacé veti recurge la mecanismele de stimulare $i energizare a comportamentelor, adica la ‘motivatio si afectivitate, pe care le vefi gas tratate in partea a treia a manualulu. > Sunt si momente in viafa, chiar destul de multe, cénd trebuie sa efectuafi actvititi mai complexe $i difcile, s& va refacefi echilibrul perturbat de o serie de factori aleatori, neprevaézufi, sé depunefi efort pentru mentinerea echilibrului cand este necesar. Nu vefi putea face acest lucru decat daca vefi disoune de o serie de ‘mecanisme, numite mecanisme de reglaj psitic. In randul acestora, se incadreazé ‘comunicarea si limbajul, atenjia si voinfa, aceasta din urmé find forma superioaré de reglajpsinic. Cu toate acestea veti face cunostin{a in partea a patra a manualuluiFérd indoiald cé dispozitivele cognitive, cele stimulator-energizante, ca $i cele de reglaj psinic sunt absolut necesare pentru buna destésurare a activité Daca insd ele nu sunt corelate, integrate si sudate de o instant superioard, s-ar ppulea ca valenfele lor s8 se risipeasca in van. Mecanismul integrator, care asigur’ buna functionalitate a intregiiactivitafi psihice umane, este personalitatea. In partea a cincea a manualulu, vefi ala céteva lucruri despre personalitae, in general, apoi despre laturile ei (temperament, aptitudini, caracter, inteligenta, creativitate). Personalitatea nu este ins ceva abstract, ci, am spune, cea mai vie, complexd si dinamicé expresie a fiinfei umane. Personalitatea se formeazé treptal, intré in relafii cu alte personalitfi, formandu-se pe sine $i influenténd formarea allora, Isi elaboreaza o imagine despre sine, dar si despre altul, se implicd intr-o serie de comportamente pro sau antisociale. Personalitatea in contextul viefi Cotidiene constituie obiectul ultimei péifi, a sasea, a manualulu de fafd. ‘hn intentia mea sia colaboratorilor mei, structura manualului este coerenté si integratoare. Ea este conceput ca o trecere treptata de la simplu la complex, de la Cunoasterea mai ntdi a elementelor psihice bazale, fundamentale ale fnfei umane, pentru ca, in final, sé se ajunga la expresia ei ultimativa - personalitatea. Cel mai in masurd si cunoasea si sd .stpdneasca* intreaga problematica psifologica a finfei umane este, fara indoiald, psihologul, acest, violator de mistere* ‘sau ,Suprem inaiscret* ~ dupa cum fl numea Emil Cioran, Nu-i mai putin adevérat ci un oarecare acces la cunoasterea psinologica a omului o are orice persoand, chiar Si fiecare dintre voi. Numai c& aceast cunoastereteste empiric’, ea se ridicé doar ‘a nivelul cunoasterii de bun-simj. De aceea, vé invitém sa facefi saltul din lumea incerta si amagitoare a cunoasteni empirice in lumea ceritudini, autenticitafi $i ‘rigurozitafii cunoasterii stinfifice. Invéfarea psihologiei va va ajuta s& intrafi in posesia unui corp de informati stinfifice mai pufin cunoscute pana la varsta la care vé afi, dar va va facilta, sperm, mai buna cunoastere a propriei voastre personalitif si a personalitifi’altora. Ideal ar fica, porind de la unele sugesti din ‘manual, sa va autoconstruifi 0 personalitate putemicd, viguroasa. ,Adevérata ‘menire a psihologiei ~ arétam intr-o lucrare a mea (,Omul faf3 in fafa cu lumea" 1988, pagina 321) este de a contribui la asigurarea unei existenfe omenesti, a unei constinfe demne, a unul «suflet» inaripat de idealuri nobile si indraznefe, insofit de capacitatea de a le traduce in fapt’. Dacd macaro parte dintre acese deziderate vor 948i ecou, prin invéfarea psihologiei, in constinta si comportamentele voastre, noi autorii acestui manual, ne declarm satisfacuti. Va dorim spor la invajare! Prof. univ. dr. Mielu Zlate, coordonatorul manualuluiintroducere I st [Tse watson rig | 1, Psihologia ca stiinta Ps cpertinente si grew de combiitut Paikologia este unul dintre domeniile cunoasteri Astiel, a contestat statutul de stint cel mai acerb comentat, controversat si contesta, iar destinl ei departe de a fi unal simplu, linear Dim- porivi, destinul psitologied a fost mult mai riméntat si mai dramatic decit celal alior singe. 1.1. Statutul de stiinga a psihologiei Psihologia a cunoscut de-a lungul evolutiei ei perioade de avant, dar si de stagnare, de jnillare, dar si de cidere, de calm si destindere, dar si de incordare si inerncenare conceptual- ideatic. Nu de pufine ori s-a vorbit si s-ascris despre .tiza psihologici, despre ,crama psihologie! sau despre ,slabiciunile psihologiei. Cele mai multe atacuri au fost concentrate asupra statutului de sting’ a psihologiei, nenumdrafi ‘inditoriintrebindu-se daca ea este sau nu 0 stiinga. S-a spus despre obiectul psihologiei — dact exist ~ cd ar fi nebulos, i-au fost contestate metodele, considerate nesigure, i s-au pus la indoial levi. Ori daca un domeniu de cerce- tare nu are un obiect propriu de cercetare, acd nu dispune de un ansamblu de metode, tehnici si procedee de cercetare, in fine, dact ni este capabil si descopere si s& formuleze legile fenomenelor investigate, cu greu ar putea fi numit stings Uneori argumentele prin care se susfinea ilegitimitatea psihologiei ca stiinfi erau banale, ‘puerile, simple speculagii sau deduct logice. De exemplu, s-spus ci psihologia studiaza sufletul, dar sufltul nu exist, ca atare nu poate exista 0 stim despre ceva inexistent. Sau: psihologia studiazi sufletul, dar sufletul este ceva wmisterios", ,,ezoteric, este un fermen coti- promis, de aceea el trebuie eliminat din definirea psihologiei; numai c& a exclude sufletul (psihicul) din psihologie echivaleaza toemai cu negarea obiectului ei propriu de cercetare. Alte- ori insi, argumentele contestatare confineau in cle un simbure de adevir, fiind mult mai Paes NL ae a psihologiei prin exacerbarea unor ici ale psihicului (caracteral lui individual, unic) care intr in contradicie cu atributele stinfei, aceasta studiind generalul, universalul, In acelasi mod, s-a procedat si cu metodele si legile psihologiei, S-a spus despre metodele psihologiei c& sunt subiective si mu objective, cl ele demonstreazi evidenfa sau nu demonstreazi ,nimic", ci nu sunt adeevate specificului obiectului cercetat ete. La fel, despre lege psihologiei s-a afirmat c& sunt o simpli condensare a experienfei curente si mu ajuti la prevedere, ci sunt calitative sim. cantitative, empirice gi nu stinjfice. Pornindu- se de la aceste caracteristci,s-aformulat chiar siun calambur:legile psihologiei sunt fie cali- tative si empirice si afunci nu mai sunt stiin- fifce; fie cantitative, matemaice, sintifice si atunci nu mai sunt psihologice. Toate aceste dispute mu trebuie ingelese ca simple curiozitigi sau picanterii din istoria psihologiei, ci ca realitii, uncori dure, dra- rmatice, cu care psihologia s-a confruntat de-a Tungul existenfei sale, Mai mult, ele trebuie si ajute la constientizarea mai clari a con cinfelor produse in si asupra_ psihologi ‘Acestea se dihotomizeazs. Pe de o parte, -a ajuns la povitiidefetiste, de desconsiderare sau chiar de negare a psihologiei si de eliminare a ei din sistemul stiingelor. Filosoful german Immanuel Kant afirma c& psihologia este o stiinfi sliraci, cempirica, de categoria a doua, ea nu poate constitu’ singuri un obiect de studiu aparte, de aceea trebuie izgoniti din metafizic’. TTotusi, data find importanja ei faptic’, ar trebui si i se acorde un mic loc", un domi- ciliu temporar intr-o vasti antropologie. De asemenea, filosoful francez. August Comte, creatorul unui nou sistem al stiinfelor pozi- tive (obiective), elimina psihologia dintre acestea pe considerentul c& nu dispunea (pe vremea aceca) de o metodi obiectivg de investigare a fenomenelor psPe de alti parte inst, s-a ajuns la consolidarea psihologiei casting, la delimitarea cat mai riguroasé a propriului ei obiect de cercetare, la sporirea eforturilor pentru cresterea gradului de obiectivitate si de validitate a metodelor ei, in fine, la cresterea gradului de predictibilitate a legilor fenomenelor psihice. De la taftingarea primului laborator de psihologie experimental de citre Wilhelm Wundt, la Leipzig in 1879 — considerat ca actul de nastere al psihologiei stiintfice ~ si pind astizi, drumul parcurs de psihologie a fost lung, sinuos, dar extrem de benefic pentru cunoasterea umani, in general, si pentru cea psihologic’, in special, Se ‘vorbeste tot mai insistent despre progresul si expansiunea psihologiei, despre faptul cd psihologia figureazi printre primele trei domenii de varf al cunoasterii, alaturi de genetica moleculara i microelectro Ee Afirmatia potrivit céreia psihologia reprezintdt un factor de progres social si uman este sustinutd de wmdtoarele argumente: intensificarea procesului de instiujionalizare a psihologie’ ca stim (deci ca actvitate de cercetare), object de invitdmént, profesiune; cresterea interesului specialistilor din alte domenii pentru problemele si rezultatele psihologiet caudienta lucrdrilor de psthologie la marele public, mu doar la specialist: cresterea numdirului tinerilor doritori si se projesionalizeze sist se specializeze i psihalogie; diversificarea rolului psihologului practician, care apare in postura de consultant stint, expert, prognocis, psihodiagnostician, psikoterapeut, specialist in rezolva- rea conflitelor de muncié sin sporireaeficienfe practice 4 activiigilor intreprinse; apariia psihologie’ in calita- tea de instrument de formare si sckimbare psihocompor- tamental;implicarea psthologiei in soluionarea mari- lor probleme ale societti (confice militar, negocieri economice, propaganda politcd etc); institufionalizarea revistelor de specialtate, « asociatilor psihologilor, a ‘manifestrilor stingifce (nationale si internationale) care au loc cu 0 amumita periodicitate. icul obiectului p 1.2. Spe De-a lungul timpului, psihologii au denumit cu termeni diferiti obiectul de studiu al disciplinei lor, Lucrul acesta iese cel mai bing in evidenti din definifiile date psihologiei. lati citeva dintre ele, pee { j | 4 | -Pihologia este stinta experienti | Dre. | imediate, spre deosebire de fizica ~ Sal | stiinta experienfei mediate" (Wilhelm | Wundt, 1832 — 1920). e ! +Psihologia este deserierea i explicarea starilor de constiinfa. in calitate de stari de constiinga* (William James, 1842 1910), =Psihologia este studiul stiinific al | inconstientului* (Sigmund Freud, | 1856 ~ 1939). | Psihologia este stiinta comporta- | ‘mentului* (J. B. Watson, 1878 — 1958). Psihologia este stiinfa conduitei, studiul omului in raport cu universul si mai ales in raporturile sale cu ceilalti ‘oameni™ (Pierre Janet, 1859 ~ 1947). »Psihologia este stiinfa care studiazi Sinele unic si individual al omutui Din definitiile de mai sus, rezulté. cel putin patru obiecte de studiu al psihologiei: * pentru uni psihologi, acesta este constituit din Viafa psibicd interioari, subjectivd a individului, indiferent de expresia sub care »Scaun*, + Concepte empirice, concepte stiinfifice Categorizarea si prototipurile fac parte din activitatea de conceptualizare a gandirii Prin conceptualizare, gindirea claboreazi modele mintale ale realititii. Sunt modele informafionale care condenseazi, conserva, sistematizeaza trisiturile comune, general valabile pentru o intreagé categorie de obiecte-fenomene, Conceptele empirice, dups cum arati M, Zlate, integreazi trdsdturi concrete, particulare, insusiti locale restrictive, dependente accidentale si neesentiale, Ele se constituie in copilirie si pe parcursul scolarititii prin acumularea si sistematizarea unei experienfe concret intuitive, intr-o ‘manier ascendenti, de jos in sus, de la aspecte particulare, de la obiecte si situatii concrete, care se organizeaz& in reprezentii cu un grad din ce in ce mai mare de generalizare, dar cu un grad scizut de esenfializare. De aceea, conceptele empirice sau semiconceptele sunt instabile, se restructureazé in timp, sunt supuse hazardului, sunt probabiliste. Desi cle reflect prin categorii si prototipuri un mod relativ comun de reprezentare a unor cunostinfe la un anumit moment dat intr-o Populatie, totusi poarta pecetea subiectului cunosedtor si dezvolti un anumit atagament afectiv. Tinem la conceptele noastre empirice pentru ci sunt dovada vie a resurselor noastre personale de injelegere a lumii, Ele tind s& se transforme in convingeri pscudostiinjifice pe care le aparim si le promovim. in mod obinuit, conceptele empirice uzeazi de limbajul Cotidian si de aceea sunt mai putin riguroase, iar in comunicarea lor sunt personalizate prin expresii si exemplificari proprii limbajului natural Conceptele stiintifice se achizitioneaza in mod obisnuit prin invajare, educatie, asimilare de cunostinfe stiinfifice sistema- tizate in cunoasterea umand la un moment dat. Prin demersul descendent, se porneste de la legi, norme, reguli, principii, definitii care au un caracter imperativ. Conceptele Sau nofiunile stiintifice integreazé si condensetza insusiri esengiale valabile universal pentru 0 categorie de fenomene. Nofiunile stiinfifice inglobeazi trisdturi esentiale, dar nu sunt reductibile la o anumita insusire. De exemplu, atunci cind ne indulcim ceaiul cu o lingurita de zahir, nu ne gndim si nu ,vedem* in fafa ochilor sfecla de zahir. in urma unor procese repetate de rafinare, condensare si crista- lizare, zaharul este esenfa sfeclei fird a fi sfecla insisi, Sfecla este doar o surst pentru 8 zahiral se poate objine dintr-o varietate de plante, Conceptele se orgenizeazi in structuri piramidale, care au la bazd insusiri conjuncturale, uneori chiar false, care se imbogijesc prin alte insusiri supraordonate, Pentru ca in vérful piramidei: si troneze conceptul stiinfific. Observim ci in constructia conceptelor stiinjifice se imbing cele dowd demersuri ale cunoasterii conceptele empirice constituie 0 bazi, un Suport pentru cele stiintifice, care, la réndullor, introduc o ordine riguroasd in structura piramidei. Conceptele stiinffice uzeazi de limbaje specializate proprii diferitelor domenii ale cunoasterii, cum ar fi limbajul matematicii, informaticii, gramaticii, fizicii, chimiei, psihologici s.a.m.d. Este un limbaj riguros, structurat in definifi, iegi, principii, irisituri definitorii si nu admite abateri. Spre deosebire de conceptele empirice, cele stiinfifice nu sunt personalizate, nu exerciti un ataament afectiv, pentru cd sunt neutre, aparfin cunoasterii universale, nu pot fi contrazise, puse la indoiald. Ele exercit8 un efect de autoritate gi trebuie si fie acceptate aga cum sunt date, 4.4, Giindirea ca proces de injelegere si rezolvare de probleme Infelegerea i rezolvarea de probleme sunt dou’ procese inseparabile ale gandiri; ele nu pot fi desprinse una de alta si nici nu se desfigoard una in afara celeilalte, lar din punctul de vedere al ordinii, al succesiunii, este greu de stabilit o ierarhie. Practic, injelegerea este indispensabili demar unui proces rezolutiv, iar procesul rezoh se incheie printr-o noua infelegere. injelegem rezolvind situafiile proble- matice cu care ne confruntim si rezolvim aceste situafii pornind de la un anumit nivel de infelegere. Infelegerea exprima cel mai bine dimen- siunea procesualii a gindirii, care descrie modul cum sunt prelucrate, procesate informatie infelegerea este rezultatul unui demers: mai indelungat (uneori de ani de zile) de acumulare de informaii care sunt reunite in grupari succesive, In acest caz, infelegerea este o inmanunchere, 0 integrare de insusiri intro reprezentare generalé, un concept empiric. In procesarea descendenti, infelegerea este in procesarea ascendentii, Procesarea informagiilor II recultatul impunerii unor modele explicative ale realitiii prin invitare, instrire, educarie. De asti dati, injelegerea se manifesta prin | expansiumne, ca si cum at lua in posesie 0 serie de date, situafii, fenomene care i se subor- doneazi, Dacit in procesarea ascendenté inyelegerea este 0 consecingi, in cea descen- denti este o premisa, Rezult’ c&.a gindi este in i mod definitoriu sinonim cu a fnjelege. | | Conceptele, nofiunile au o existenf psiho- logici, adic fumctioneazX in mintea noastr§ in| smsura in care stim ce inseamnd, in misura in care infelegem conginuturile lor, adica suntem in posesia semnificayie’ lor. Infelegerea ne conduce la o explicatie, iar explicafia ne permite elaborarea unui model functional al realitifi reflectate Mecanismul injelegerii are la baz in primul rnd un cuplaj informafional. in ra- porturile noastre cognitive cu lumea, venim cu un set intreg de cunostinfe anterioare, con- cepte, modele explicative gi asteptiri, antici- piri. Suntem asadar ,agenfi* activi ai cu- noasterii. In cea mai mare parte a existenfei | noastre cotidiene ne confruntim cu situa obisnuite, comune, habituale, care ne solicit deprinderile, obignuinfele, rutinele. Situatile | care se cer a fi infelese sunt — in mod obignuit - situafii problematice, adicd acele situaii fay de care repertoriul nostra de rispunsuri nu este suficient pentru a le depiigi. Avem de invafat la diverse materii la gcoal’, de rezolvat probleme de-matematicd, fizici, chimie, de elaborat eseuri la literaturi: sau filosofie, trebuie si infelegem o multitudine de situatii de viati, si raspundem la probleme majore pe care ni le pune viaja sau la intrebari pe care ni le punem noi insine, Toate aceste situafii-problema se ‘comport gi ele ca ,agenfi* activi, pentru c& trezese in noi o anumit’ stare de tensiune, o incordare, curiozitate, neribdare sau Tensiunea meditafeiexpr- mall de sculptura Gindioral, de Auguste Rodin 47“ s . Cuplaj informasional incomplet — intelegere partial iritare, nervozitate, Pentru ca o situafie sé deving problematici, ea trebuie si vind in intémpinarea unor necesititi, cerinfe ale + subiectului. Cuplajul informational se reali- Zeazi ca un proces de tranzactie, de negociere intre subiect si obiect. Fiecare parte a acestui Proces se comporti activ si, in functie de cantitatea de informatie pe care o aduc, putem vorbi de urmitoarele tipuri de cuplaj infor- ‘mafional-infelegere (vezi schema de mai js). Relatia dintre completitudinea cuplajului informational si nivelul infelegerit Cuplaj informafional complet ~infelegere deplina —_—__, s atributul nr, 1 U B Sacer arena I atributul nr, 2 S — c T atributul nr 3 —_, atributul n+ someco —__ atributul ne. 1 Homeao Homenco I fit informatiilor a jn al doilea rind, la baza mecanismutui infelegerii se afl sistemele asociative. Acestea pun in relatic cunostintele, experientele stocate in memorie cu situafiile prezente si avanseazi explicafii. in mod obisnuit, o situatie prezentit declanseazit in minte un proces asociativ, prin care noua situatie este asociatd cu o situatie anterioara, deja asimilati, infeleas’, Procedeul este relat simplu si uzeazii de operafi de com- parajie, clasificare, categorizare, Principiul de baci al asocierit stipuleacd c&, dacé dod experienje se produc impreund si concomitent, ‘atunciflecare dintre ele, ind ajunge in consti- in, are tendinga de a 0 readuce si pe cealalta Cele trei forme de baza ale asocierii sunt * dupa asemdinare; * dupa contrast; * dupii coexistenta spagiali si succesiumea temporalé: (elementele care in trecut au apdrut impreund sau unul dupa altul sunt reactualizate mai usor. © situatie problematic constituie un stimul deGfansator al unor asociagi, legaturi care pot conduce la infelegerea avesteia, Se pot constitui lanfuri asociative care activeazit secvenfial cunostinfe, procedee de lucru, scheme de acfiune. Lantul asociativ poate fi liniar pentru secvente de lucru algoritmice sau Tamificat pentru secvenfe de lucru euristice. Al treilea mecanism al infelegerii este analogia. Cind oamenii pricep ceva anume prin analogie, ei injeleg un lufru in relatie cu alt lueru, lata céteva exemple sugestive de analogie: * structura atomului ~ sistemul solar; *moleculele de gaz.—bilele de biliard; * memoria umand — biblioteca, Prin analogie, putem infelege ceva ‘nefamiliar in termenii altuilucru infeles deja, Matematicianul Hadamard afirma ci arta descoperirilor sti adesea in perceperea aseminirii a doua elemente din domenii diferite ale cunoasterii. Putem sa rezolvim o problemi inaintea cirezolvim o problemi analoaga. Astfel, putem si extragem prineipiul de baz din prima problema si si-l aplicam la a doua Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gindiri, Tratind injelegerea, am abordat deja unele particularitiqi ale rezolvirii de probleme. Cel mai adesea, problema este definita ca obstacol cogntiy, ca 0 bresd in cumoastere, ca o situate faq de care repertoriul de réspunsuri ale subiectului mu este suficient pentra ao injelege. Pentru a infelege mai bine modul in care coamenii rezolva problemele, psihologii au realizat variate experimente. Vom aminti aici doui modele explicative, care se pot subsuma celor dou tipuri de procesati amintite in lectia noastr CHP, Prins model patn savntli ame rican Thorndike si constd in urmatoarele: intr-o cused este introdust o pisicd ce se va strddui sit evadeze printr-o serie de incercéri si erort pain’ ind ~ intémplator ~ descoperd cit daca trage de o sfoard, cusca se deschide. In zilele urmatoare, cercetétorul constaid ci! timpul necesar evadérii se scurteazi in baza legit efeetului: o actiune urmati de succes se consolideazé, iar dacd este urmatd de egec, va fi eliminatd din comportament. Observiim cit modelul incercare-eroare se subsumeazi procesdrit de tip ascenden,fiind ghidatd de date concrete. Al doilea model aparjine savantului german Kahler (vezi figura aldturati) si este realizat pe maimufe. O ‘maimuja infometatit inchisct in cused are la vedere sus un ciorchine de banane la care mu poute ajunge decdit dact se va sui pe 0 cutie aflat intémplétor in cused. Dupa ‘mai multe salturi, maimyja se retrage int-un colfsi pare cia abandonat, dar dupd un timp, va folosicutia pentra @ ajunge la banane, Problema a fost rezolvatd prin intuifie, maimuja a avut un moment de, iluminare" sau aha’, Acest model de rezolvare de probleme se subsumeaza procesérii de tip descendent, dirijata de scheme mintale. Wolfgang Kabler, 1887-1967 | in cele dows exemple regisim moduri de Jucru propriisi omului in procesul de rezolvare de probleme. Dar la nivel uman, rezolvarea de probleme este un proces mult mai complex care uzeazi de strategii, se desfisoari in etape si poate lua forma rezolvirii creative. Strategiile rezolutive sunt numeroase, dar pot i grupate in dou mari categorii, in functie de tipul de probleme si de mijloacele utlizate in rezolvarea lor. Vorbim astfel despre strategii algoritmice si strategii euristice, + Strategia algoritmicd exprima o conver~ genfa deplind intre problemi, mijloacele de rezolvare si solufie. Problema este bine defini, bine structuraté, cerinfele sunt clar formulate, iar in raport cu ele exist un set de mijloace, formule de hucru standardizate care — dac& sunt corect aplicate ~ conduc la un rezultat unic Sunt problemele scolare tipice care fi ajuti pe elevi st dobindeasci deprinderi si cunostinje stabile, verifcabile. Este si un mod de gindire, un sil de abordare reproductv * Strategia euristicd exprima o divergent, un conflict, 0 discordanfi intre problem, mifjloace si solutie, De obicei, problema este slab definiti, slab structurati, ceringele sunt vag formulate, au mai mult un caracter ipotetic, probabilist, dupa formula ce ar fi act ..“, mijloacele, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, trebuie si explorim, si inventariem mai multe cZi si mijloace, iar solufia se releva ca o descoperire. Este modul de rezolvare a problemelor foarte complexe, prin explorare, descoperire, este un mod de rezolvare productiv sau creativ. Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate in dou momente majore: + punerea problemei *rezolvarea acesteia, Aceasti schemi simpla ne atrage atentia asupra primului moment, al punerii problemei pentru c& ,o problema bine formulata este pe jumitate rezolvati*, Elementul esential al acestui prim moment este elaborarea unei reprezentiri mintale interne a problemei. Procesarea informafillor Tl —_—_— 9Aceasta se realizeaza in baza definirii datelor problemei, a exploritii bazei de cunostinge propri cu privire la tipul de problema cu care ne confiuntim, la mijloacele adecvate de lucru si prin avansarea unor ipoteze asupra solutilor posibile, Dupi cum vedem, este 0 deosebire mare fapt de modul de lueru al pisicii in cutia lui Thomdike sau al maimufei in cusca tui Kohler. Timpul cel. mai indelungat si resursele intelectuale cele mai vaste sunt solicitate in aceasta prima etap’ Rezolvarea propriu-zisi face apel la strategii de tip algoritmic, euristic sau combinate, apoi rezultatul este supus verificiii si procesul Poate fi incheiat dacd s-a ajuns la solujia corecti sau reluat dacd rezolvarea este incompleti sau incorecti. Modelul schematic al rezolvarii de probleme (dupa Newell si Simon) Punerea problemei | 5 Reprezentarea intemi a | probleme in memoria de lueru ¥ Identificarea mijloacelor, strategiilor de lueru in ‘memoria de lung durati | Aplicarea strategilor de rezolvare incorect verificare care influ probleme sunt: presiunea timpului: in general Iuerim prost in crizi de timp, dar pe uni criza de timp ii stimuleaza; “noutatea problemei: poate constitui pentru uni un factor inhibitor, dar peatiu alfi un factor stimulator; + dificultatea problemei poate induce 0 stare de stres, de incordare, dar poate constitui si un factor stimulator al nevoit de competitie; mogul de formulare a. problemei: pro- blemele clar formulate, concise, find exces de date inutile sunt mai usor rezolvate decit cele ,ingropate™ in detalii; ambianfa: 0 ambianfa eu disconfort, cu zgomot, cu multe persoane, poate afecta productivitatea rezotutivas + tensiunea emofionali prea puternica: + ipsa de motivatie sau motivatea excesiva prin teama de esee, teama de sancti sau amticiparea unor recompense foarte mars “obosedta intelectual, care afecteazi capacitatea de concentrare, coerenta logici a aefiunilor nfeazi rezolvarea intre factorii care influenjeaza rezolvarea problemelor uni sunt obiectivi, alfisubiectivi Identiticati si grupati acest factor. In incheiete, vom trece in revistt cdteva sfaturi utile in activitatea de, rezolvare de probleme, sistematizate de cdtre M. Zlate, dup psihologii americani Bllis si Schumacher: inainte de a rezolva o problema trebuie Si fifi siguri cd o ingelegeti cu adevarat; * reverificati datele din memorie, pentru a Va asigura ci vefi progresa citre obiectivul principal; ‘incercaji mai intéi ipoteza cea mai simpla, iar dac& aceasta esueazi, trecefi la ipoteze mai complexe; * invafati si rezistati dificultatilor, ese- curilor $i frustririlor ce intervin in cursul rezolvirii problemelor; ——$___a ini IL riminefi deschisi pentru opfiuni - explicafi problema unei alte persoane, alternative si abordari noi, nu aceasta vi va ajuta in gasirea unei perspective optime de abordare; rmanifestati fixitate, rigiditate in desco- nu vi preocupafi un timp de problema, Perirea solutilor; i lasati-o deoparte, dar nu transformafi dacd afi ales 0 cale de actiune, 0 ipotezi aceasta perioadi de asteptare (sau de final, mai aruncati o privire inainte de a incubafie) into maniera sistematica de ineve la fapic, cvitare a problemelor. || Rezolvafi urmatoarea problemi: Trei misionari si trei canibali trebuie sé treacd de pe malul sting al unui rdw pe malul | drept. Barca pe care o au la dispozifie poate transporta numai dout persoane de-o daté. | Barca poate fi flosité adit de misionari eit ide canibali, dar mumdrul canibalilor mu |poate fi mai mare decit cel al misionarilor pe nici unul dintre cele doud maluri pentra et vor fi mincasi | Care este numdrul minim de traversari necesare? | Care este strategia rezolutiva pe care o folositi in rezolvarea acestei probleme? 2, Rezolvafi urmatoarea problemi: Sunt doud stati de cale ferati A si B aflate lao distanga de 100 km una fafa de cealalté: ‘Intro 2i de vineri, ora 17:00, din cele dou stati pornese simultan unul spre celilae dows trenuri. Trenul A merge cu 60 kan/h, iar trenul B cu 40 km/h. Exact in momentul cind cele | doud trenuri au pornit, in fata trenului A apare o pasare care zhoard inainte pand intdlneste | cel de-al doilea tren, moment in care, fard a pierde din vitezd, se intoarce si zboarii inapoi and la trenul A. Va continua sd zboare inaime si inapoi cu o viteza de 80 krn/h. | Intrebare: cdqi km va zbura pasdrea inainte ca trenurile sd se intélneasca? Ce factor influenteazi negativ si intdrzie rezolvarea acestei probleme? De tavanul unei camere atirné doud bucdii de sfoard care sunt distanfate una de alta astfel inci persoand mu le poate prinde pe améndoud simultan, intinzéind cele dou mani. Pe podea se afla o cutie de chibrituri, o surubelnigt yi vata Intrebare: cum trebuie sd procedati pentru a prinde cele doui sfori si a le lega? Ce anume credefi cd ingreuneazi rezolvarea si ce calitati ar trcbui si prezinte o persoand pentru a rezolva cu usurinti aceasti problemi? | | 5 Rezolvafi urmaitoarea problema: |: g Care este mai productiva? Tl_Procesarea informafiilor ‘Camas pues ‘gear in cap" | Prin procesele senzoriale de cunoas- tere, omul are posibilitatea sé tréiascdé mai ales in prezent, si reactioneze la acele insusiri ale obiectelor care actioneazé nemijlocit ,,aici" si ,acum" asupra organelor de sim. Impresiile, imaginile indurile, emofile, miscarile prezente, actuale, | mu se pierd insd, nu se volatilzeaza find a lisa nici o urmé in creier, dimpotrivd, ele ,,dispar“ in trecut, se sedimenteazd, se cristalizeazié, pentru ¢a mai apoi sé fie scoase la lumind si refolosite, contribuind in felul acesta la amplificarea consinutului viesii psihice, Ia desfasurarea normalé si mai ales eficienta a activitapit umane. Omul, pe ling multe alte capacitafi de care dispune (de a simi, gandi, vorb, imagina, dori voi), 0 posedé si pe aceea de a refine, conserva si rreutiliza propria sa experienjél. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei. 5.1. Definire si caracterizare general + Simpla citire a unui text, chiar gi repetata, sau alcituirea planului textului, fractionarea lui in parti, extragerea ideilor principale? * Frazele si expresiile dintr-o limba straina se insusese mai repede prin practica retrover- siunilor sau prin cea a traducerilor? * Cand se refine mai bine 0 demonstratie ‘matematica: atunci cdnd este reconstruita de elev sau atunci cand este parcursi prin citire? * Cand invati mai bine elevul gramatica, atunci cind construieste singur diferite structuri gramaticale sau cénd acestea ii sunt furnizate de-a gata? ‘Nu este deloc greu si optim pentru varianta optima de rispuns. Mai greu este s& argumentim din punct de vedere psihologic opfiunile facute Incercati si facefi acest lucru acum, inainte de a parcurge lectia despre memorie. Reluafi acest exercifiu dup ce afi invijat intreaga lectie despre memorie, 5. Memoria Memoria este procesut psihic de intipi- rire, stocare (depozitare) si reactualizare a informafiitor. Ea nu se reduce insti numai la atit. Dac prezentim unor subieefi silabe fir sens, in reamintirea lor, ei vor apela la gruparea silabelor, Daci le pre- zentim cuvinte, ei le vor regrupa dupa o serie de criterii, Asadar, memoria nu este un simplu meca- nism psihie de intipitre, stocare si reactualizare, ci ‘un mecanism psihie struc- turant, constructiv, chiar Procesul de memorare creativ, Memoria este o proprietate a tuturor sistemelor biologice, vii. in evoluyia sa istoricd si filogeneticd, aceasta proprietate s-a_ diferéntiat, organizat si ierarhizat, constituindu-se in forme si structuri specifice. La ‘om, putem vorbi de un apogeu al dezvoltirii functiei mnezice si de cea mai complex organizare si ierarhizare a ei. Dac la animal ea este legati de semnificatia biologica a stimulilor, la om semnificatia sociali a obiectelor devine esgntiala. Memoria capitd tot mai pregnant un caracter mijlocit, Dacd la inceput rolul de mijlocitor il joaca un obiect coneret (puterh ine minte sau he putem reaminti ceva ficdndu-ne un semn pe un obiect), mai tarziu cuvéntul, gindul, deci actiunea psibic& intem’, subiectiva, devine mijlocitoare, La om, memoria capita un caracter logic, ea presupundnd infelegerea celor memorate si reactualizate. Prin caracterul siu mijlocit, logic/rational si constient, ea devine un proces psihic specific uman, diferentiat aproape total de memoria animalelor, fapt care justific’ incadrarea ei in categoria proceselor logice. Rolul memoriei in ansamblul viefi. si activititii psihice umane este enomm. Pentru aintelege si mai bine acest rol, si ne imagingm pentru o clipa ce s-ar intdmpla fara memorie. Omul ar tri intr-un continu prezent numai sub influenfa datelor nemijlocite de cunoastere, comportamentul sdu fiind haotic, spontan, fir stabilitate si finalitate, fird durabilitate in timp; toate obiectele care ar actiona din nou asupra lui i s-ar plrea absolut noi, necunoscute; el n-ar avea posibilitatea de 2 utiliza rezultatele cunoasterii, dimpotriva, aceasta ar trebui luati de fiecare dati de la inceput; gindurile si actiunile lui n-ar putea fi legate unele de altele; n-ar putea infelege gi invafa, n-ar putea rezolva problemele ivite in calea lui, n-ar avea ce frimnta in minte pentru a fi creator si,sclipitor'. Viata psihica a omulu fiiri memorie - scria medicul si fiziologul danez Lange ~ este doar un ghem de impresii senzitive, adicd un prezent fird trecut, dar i fara viitor. Se ‘Suis din proprie experienya cat dacs invigagi pentru o anumiti zi, pentru o anumitd ord ‘si mu suntefi ascultapi in acea zi sila acea oré, peste cciteva zile uitafi totul si rebuie sé luapi procesul invéjiri de la inceput, De ce? Pentru cd a intrat in _finctiune o lege a memoriei care arati cd memorarea pentru o anumitit datd cordifioneazd uitarea dupa trecerea acelei date. CCaracterul necesar al memorii decurge din faptul ck ca este implicati in marile comportamente ale vifii omului: cunoastere si invita, inelegere si rezolvare de probleme, ‘inteligenfi si creativitate. Asadar, memoria este cea care sudeaza elementele anterioare de cele care vor urma (un gind rostit de un altul care urmeazi abia si fie rostil), cea care di posibilitatea reanalizdrii unor date anterioare ale cunoasterii, care impinge cunoasterea mai departe, Rolul ei esie atit de mare, incét fiziologul rus I. M. Secenov a denumit-o «patra unghiulari a viefii psihicer, «condifie fundamentali a viefi psihice». Prin faptul c& red trecutul (ca trecut) jindnd insi cont de condifile schimbate i atuale ale prezentului, ca adaugi 0 noud dimensiune vietii psihice, contribuind, in felul acesta, 1a asigurarea continuitafii ei, Procesarea informatiilor I] Memoria se afld in strinst interactiune gi interdependent cu toate celelalte procese, insusiri si capacitai psihice, find influenat de ele si influenfandu-le totodati. a Mare parte din materialul care se stocheaz’ si se pistreazii in memorie este, de fapt, materialul provenit prin contactul organclor de simt cu realitatea inconjuritoare (fapt care ne demonstreazé legatura memoriei cu. procesele psihice senzoriale); memoria nu inseamnnd numai acumularea de informafii, ci si organizarea si chiar struc- turarea lor, prin aceasta ea raportindu-se la gindire, la operatiile ci care faciliteaz 0 ase- menea interpretare; nu retinem si nu reactua- lizam orice, ci czea ce ne place, ceea ce cores- punde unor dorinte, aspiraii, fapt care releva legitura memoriei cu procesele afectiv-mo- tivationale; memoria implica si prezenta unui efort voluntar, realizéindu- se astfel legatura ei cu 8 Procesarea din voinfa; in sfiryit, trisiturile Peet te: temperamentale si caracte- | S718 ee : + selectiva, isi vor spune cuvantul ‘in cea ce memorim sau actualizim (anumite espec- te ale realitiii vor fi reji- nute din lectura unui ro- man de ctre un optimist si altele de citre un pesimist), + situationala, + relat fideld, + mijlocita, + inteligibil. Explicati aceste ca-| racteristci . Procesele si formele men Caracterul procesual al memoriei rezida in” faptul c& ea se realizeazii in faze, in etape, cu ajutorul unor acfiuni psihice, cum ar fi: memo- rarea, pastrarea si actualizarea celor memorate, Memorarea este acel proces al memoriei prin care are loc intiparirea, fixarea experi- enfei, engramarea ei. Dupa prezenta sau ab- senfa intentici de a memora, a efortului volun- taf, memorarea se imparte in. neintenfionatit (sau involuntard) si intenfionaté (sau voluntar’). in functie de prezenfa sau absenfa gindirii, a injelegeri, a unor asociatiilogice, desprindem ‘memorarea mecanicd (efectuatd in lipsa infele- geri) si memorarea logicd (bazat’ pe intelege- rea si descifrarea sensurilor, implicatiilor, semnificatiilor materialului memorat). osi Memorarea neintentionaté se realizeazi fird si vrem, fri si ne propunem dinainte acest Iucru, fird s& facem vreun efort deosebit in acest sens, fird si utilizim mijloace speciale mnemotehnice. Aceasti form are un caracter nesistematic, fiind in functie fie de particularititile stimulului (de obicei retinem stimuli mai deosebiti ca noutate, intensitate, semnificatie), fie de cele ale subiectului (starea de mai mare sau de mai redus& receptivitate psihica). De regult, ea dureazd putin trecind foarte repede in forma intentionaté a memoritii, Desi nu presupune un scop anterior, ea este legaté de activitatea subjectului, in sensul cd se rejin mai bine, chiar fird si vrem, acele informatii care se leagi, corespund nevoilor, necesitifilor, activitatii sau profesiunii noastre, Mozart, numai dup doud audifii a unui Miserere in Capela Sixtind, a reusit sil transerie acasi integral din memorie, Cum explicafi aceasti performanta? Un cercetitor a cerut unui grup de su- bieoti s& descopere regula dupa care [este compusd o serie de numer, iar unui ‘alt grup si ordoneze numerele trei cate tre, _Dupi un timp, subiecti au fost solicitagi si ‘reproducd numerele cu care au lucrat, /» Ce tip de memorare a fost implicat? La care grup credefi c’ performantele au fost mai bune? Angumentafi-va optiunea. i | Memorarea intenyionata presupune prezenja | atat a Scopului cét si a efortului yoluntar, Este | organizati, sistematicd, productiva, in functie de natura materialului (cu sens sau fird sens), face | apel la o serie de procedee si tehnici de memorare, Pentru realizarea ci in bune condijii, nu este | suficient’ doar propunerea scopului mnezic, ci propunerea unor scopuri clare, diferentiate, precise si mai ales mobilizatoare, Dependenta ci | de particularititile activititii este si mai mare, Ea este necesar’ mai ales in activitatile grele, dificile, Monotone, neinteresante, Sani ETan, Peas Wied lb Ss | Menearea oni 8 sori + ana cote fr ses = Menoraes verbo (se) enor eine evens === Manerarea mets eo spy ge sina een earee (x iagin)2 nor evnnte co Sere Dependenta memorari intenyionate de natura materialului (cu sens sau fr sens) i de uilizarea sau newtilizarea tunor procedee de memorareProcesarea informatiilor I Se ae Sei ee | =) Memorarea mecanicd implici simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de contiguitate (coinciden{a) in timp si spatiu. Ea duce la invatarea formala (adicd doar a formelor verbale, dar mu si a confinutului logic), este aparent sau momentan ficient, in esenf’ find inst ineficienté. Situational, cconjunctural, ea se soldeazt uneori cu succes (cine nu a objinut tineori nota 10 fra st fi infles nimic din ceea ce a memorat!); dacd privim inst lucrurile in perspectiva, vom constata ci efectele ei sunt de suprafifa, inautentice, fri durabilitate in timp. Din acest punct de vedere, memorarea mecanicd trebuie combat, Nu trebuie si neglifim inst faptul e& in anumite situafi (mai ales atunci cfnd materialul de ‘memorat nu dispune prin el insusi de diverse semnificatii, de o structuri logici, sau atunct cfnd gindirea, operatiile ci sunt insuficient formate) memorarea mécanici este necesari, Se stie ci numerele de telefon, numele de persoane, datele istorice, denumirile geografice, formulele, denumirile latinesti ale plantelor etc. sunt refinute de cele mai multe ori pe baza memoririi mecanice. Chiar si in aceste situati ins, individul «introduce» singur in material o serie de semnificai, il leaga de experienfa sa, foloseste tot felul de procedee de memorare pentri a usura reinerea, | Memorarea logici, bazatt pe infelegere, pe dezvoltarea pandirii si operafiilor ei, care devin premise absolut necesare, asigura realizarea ‘unei invafiri autentice, utilizabilé in practic, cu mari posibilitiji operationale si de transfer in, cele mai diverse situafii, Ea inliturd invajarea formali, corespunzind rafionalitafif omului. Este superioari memorirli mecanice prin: *autenticitate (reuneste intr-un tot organic confinutul logic gi forma verbalA); “economicitate (in cazul ei, numérul repetifilor este mult mai mic decat in cel al ‘memorarii mecanice); * productivitate (frazele se retin cu o productivitate de 25 de ori mai mare decit cuvintele izolate — de aici necesitatea ca in invafarea limbilor striine cuvintele si fie invafate in fraze, nu izolat), Pastrarea informatiilor sau conservarea, stocarea lor este acel proces al memoriei care presupune refinerea pentru un timp mai Scurt sau mai indelungat a celor memorate. Este prin excelenfi un proces activ, dinamic, deoarece implic& organizarca si seorganizarea informafiilor —memorate, includerea lor in sisteme de noi legituri, ca urmare, obfinerea unor efecte- relativ deosebite. Caracterul activ si dinamic al pastrarii este pus in evidengi de faptul c& unele informatii, care pireau a fi uitate, sunt readuse cu usurinfi la lumind atunci cind este necesar, De asemenea, el apare in evident in situatiile in care reactualizarea materialului se realizeaza intr-un alt fel, intr-o alti form, structura, ordine etc., decat aceea —$— rere in care a fost memorat, Aceasta inseamna ci aproape fir sine dim seama, in timpal piistririi, materialul a ,dospit", a crescut pe nesimfite, a cipitat noi valenge, fn functie de duraté, desprindem do tipuri de plstriris pastrarea de scurtd duratd (pan la 8-10 minute) si pastrarea de lung duratd (incepand cu 8-10 minute, siptimani, Juni iterminand cu ani), La fel de diferengiatt este si forma pistriri, Astfel, uneori materiaul se pistreazi exact in forma in care a fost memorat,alteori el este supus fie unui proces de diminuare (pana la trecerea tui sub pragul constiinti), destrimare si dispariti, fie unuia de ampli- ficare, inchegare gi intirire.Il Procesarea informatiilor 4 Organizafi urmatorul experiment: scrieti pe o foaie de hartie un sir de litre (D, N, T, W, P, E) si mugafi o persoand si le memoreze. Ascundeti foaia si solicitafi persoanci si numere inapoi (verbal sau in scris) din trei in trei, de la un anumit numér ales arbitrar (de exemplu: 495, 492, 489, 486....). Dupa 20 de secunde intrerupeti numératul si rugafi persoana s8 va spuna literele prezentate inifial. Repetafi experimentul cu mai multe persoane, Analizai constatarile ficute. Durata si forma plistriri sunt in strinsé dependensi de conditile in care a avut loc ‘memorarea, de particulartiile materialului de memorat, Cercetirile experimentale au aritat & materialul cu sens (inteligibl) este pastrat ‘mai bine si mai mult timp decat cel fird sens, 109 7 Materit cx s°°8 ToF Pastrarea T t I S860 a0 . Numérul zilelor dup. memorare 3 | Dependenta pastrarii de natura materialului u ; 5] Chiar material cu Un cercetiitor a ariitat cai * p dupa 6 luni tezele princi-| SS S° Pastreazi diferit ee in funefie de felul in pale sunt refinute in propor- : fie de 60%, unititile logice| ¢2° #@vut loc memora- 4 7 rea: textual sau pe In propontie de 30% ir prnegele Volumul pastri textu- lui fn proportie de 21,5%. Cum se explicit acest ale a materialului scade ! al forma textual a materialu- ! cu timpul, pe céti: vre- rezultate? ui Ce concluzie potrvita) ™ Plstrareaideilor am putea formula? principale, a continu tului esenfial crest. Reactualizarea informajiilor consti in scoaterea la iveali a celor memorate si pistrate in vederea utilizirii, valorificdri lor, Ea se realizeazi prin recunoasteri si reproduceri. Diferenta dintre cle const& in faptul ci recunoasterea se realizeaza in prezenfa obiectului, iar reproducerea in absenfa lui. Prima este relativ mai simpli, presupuniind indeosebi procese de perceptic, cealalti este mai complexi implicand, in principal, intervenjia unor procese de ‘gindire. Recunoasterea presupune suprapu- nerea modelului actual peste cel aflat in mintea subiectului, pe cénd reproducerea, confruntarca si compararea mintali a modelelor in vederea extragerii celui optim. Ele se aseamind prin aceea c& dispun de forme involuntare si voluntare. Uneori ecunoastem pe cineva dintr-o dati, fri efort, alteori trebuie si ,scormonim* in mintea noastra pentru a ne reaminti cine este, unde I-am cunoscut, cu ce ocazie, cum il cheama etc. De asemenea, uneori reproduce fri efort o poezie numai auzindu-t titlul sau autorul, alteori este nevoie sk facem apel si la alte informati pentru a ne-o reaminti, Atit recunoasterea cat si reproducerea dispun de grade diferite de precizie. Astfel, ele pot fi foarte precise, riguroase, dar si vagi, imprecise sau chiar eronate, dependent de tipul materialului reprodus sau de tipul reproducerii ca atare Intre procesele memoriei existé 0 strinsi interacjiune si interdependenta. Conditiile memoriei si confinutul reactualizarii sunt strdns legate. 5.3. Factorii si legile memoriei Procesele memoriei se realizeazt mai usor sau mai greu, mai repede sau mai incet, au 0 eficienf crescutl sau scdzuti in functie de o serie de factori, cum ar fi: natura materialului (Gntutiv-obiectual seu abstract, descriptiy. sau explicatv-raional, semnifiativ sau lipsit de sens logic si pragmatic pentru subiect); organizarea materialului (structurat logic s+ neorganizat,nestructurat); volumul materialului (mare, moderat, mic); gradul de familiaritate (foarte familiar, mediu familiar, nefamiliar); modul de prezentare a materialudui (simultan sau secven- fial, serial); timpul de prezentare a materialului (numirul de prezentiri ale unuia si aceluiasi material, intervalele dintre prezentiri), situapia de prezentare (de perceptie si recepfie pasiva sau activa a subiectului); locul ocupat de material in structura activititii subiectului (de scop, de conditie, de mijloc pentra atingerea scopului); Fug] folosirea adeevati a lor, in ©) Pe fiecare dintre : : *°| funcjie de imprejuriti si Voi, ce tip de memorie : solicitir, se va solda cu va avantajeaza? i succes. In procesul funcjionalitijii sale concrete, memoria isi formeaza si 0 serie de calitati care 0 valorizeazi in cel mai inalt grad Acestea vizeazit atit memoria, in ansamblul cat si diversele ei procese. Cele mai importante dintre calititile memoriei sunt: + volumul memoriei, cantitatea de material cu care putem opera (pe care il refinem, pastrim, reactualizim). Uni oameni ne uuimese prin cantitatea mare de informatii de care dispun, dnd impresia unor adevarate senciclopedii ambulante; + elasticitatea, mobilitatea sau suplefea memoriei, capacitatea de a acumula cunostinje mereu noi, de a le organiza si reorganiza pe cele vechi, de a le depaisi sau uita pe cele necorespunziitoare: | + rapiditatea intiparirii exprimis faptul c& engramarea se realizeazi repede, cu mare ceconomie de efor si de repetitis | + trdinicia paistrdrié exprima faptul cd cele memorate sunt conservate corect, intr-o forma acceptabila, pentru o perioada indelungati de timp; + exactitatea sau fdelitatea reactual celor memorate indica gradul de precizie, de corectitudine si acuratefe a recunoasterii si reproducerii init + promptitudinea reactualizirié, adici realizarea rapid, prompt a recunoasterii gi reproduceri, imediat dupa stimulare. Important este de stiut ci toate aceste calitti pot fi educate, modelate, ridicate la noi niveluri functionale. Cunosedind care este acea calitate a memoriei care lipseste sau care este insuficient dezvoltati, omul poate lua masurile corespunzitoare in vederea format ei 5.5. Memorie gi uitare Malte dirtre datele experienjei anterioare se diminueazi, se dezagreg’, dispar din mintea noastri, Intervine aga numitul fenomen al uitiri, fenomen natural, normal gi mai ales relativ necesar. ,Uitarea este inscrisa in legile omenesti* — se spune in popor, subliniind astfel nevesitatea ei. Asa cum un depozit de materiale sar umple, in conditiile supraincdrcicii lui nedind posibilitatea de a se depozita si alte materiale, tot asa gi «dlepozitul* memorici s-ar putea suprainedrca, nar da posibilitatea individului sé acumuleze si si pistré2e noi si noi cunostinje ce urmate a experientelor curente gi recente de via Jn raport cu memoria care tinde, dpi => cum am vizut, spre fixarea si pastrarea informatiilor, uitarea este un fenomen negativ. in schimb, in raport cu necesitiile practice, cu solicitirile cotidiene, ea este un fenomen pozitiv si aceasta deoarece uitarea treptaté, gradualé a anumitor informaii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv al individului, acordé acestuia un caracter suplu, dinamic, pasibil a se automised fard a fi stinjenit de ceca ce ar fi,prea mult” sade prisos”. Uitarea intervine, asadar, ca o supapai care lasdi si se scurgi, si se elimine ceea ce nu mai corespunde noilor solicitari. Uitarea este un fenomen natural, pozitiv si necesar numai in anumite condifii; cind acestea nu sunt respectate, ca devine © piedicd, 0 povari pentru memorie, care este nevoiti si-si reia de la inceput procesele. intre memorie si uitare exist deci relajii dinamice, fiecare acfiondnd asupra celeilalte, facilitandu-se sau ‘impiedicandu-se reciproe‘ Evidentierea problematicii uitarii se poate face rispunzind la céteva intrebari. « Care sunt formele uitdrit? In literatura de specialitate, sunt descrise trei forme ale uitirii: uitarea totald (stergerea, disparitia, suprimarea integralé a datelor memorate si pistrate); recunoasterile si reproducerile partiale, mai pufin adeevate sau chiar eronate; lapsusul (uitarea momentani, exact pentru acea perioadd cind ar trebui sii ne amintim), + Ce uitém? Unele informafii care ii pierd actualitatea, care se devalorizeaz’, care nu mai ‘au semnificafie, nu mai rispund unor necesiii, informafiile neesenjiale, aminuntele, detaliile, ‘ceca ce reprezinti un balast, dar din picate si informatiile care ne sunt necesare, care au mare semnificafie pentru ,reusita nostri, + De ce uitim? Cauzele uitarii sunt numeroase (stiri de oboseali, surmenaj, anxietate, imbolnavirea creierului), cea care primeazi insi este insuficienfa sau proasta organizare a invitiri, O invafare nerafional care ia forma subinvifari (cu mai putine repet decdt este necesar) sau forma suprainvifari (ca ‘mai multe repetifii decdt numérul optim) este la. fel de periculoasi pentru memorie ca silipsa ei + Care este ritmul uitdrii? Psihologul german H, Ebbinghaus, utilizind silabe far sens, a arlitat ci uitarea este destul de mare, ‘masivi chiar, imediat dupa invafare si apoi din ce in ce mai lent, aproape stagnant (vezi curba uitirii in figura aldturata). Daca ludm in considerare si alte particularitafi ale materialu- Procesarea informatiilor lui de memorat, ca si pe cele de varsté si psihoindividuale, atunci_vom constata ck ultarea are ritmuri in funetie de acestea. 2 68 8,8 8" Procentaul de eemente relirvle l____,- Sa 9&8 Wore CCurba uitité unor silabe fr sens (dupa H. Ebbinghaus) + Cum combatem uitarea? Prin climinarea cauzelor care duc la instalarea ei si, mai ales, prin manipularea factorilor prezentafi in paragraful 5.3. Cel mai sigur mijloc de combatere a uitari il reprezinta insd repetarea materialului memorat. ,,Repetitio est mater studiorum (repetitia este mama invafirii) ‘spune pe bund dreptate 0 veche cugetare. Nu orice repetifie asigurd ins& combaterea uitarii, ci doar cea optima din punct de vedere a numarului ei (cercetarile au demonstrat ci repetifiile suplimentare nu trebuie si depiseascd 50% din numarul initial de repetifii necesare insusirii materialului) 1. Rugati un coleg s& intocmeascd o list cu serii de 1, 2, 3, 4... 20 de cife sau cuvinte. poi, imediat ce vi se citeste o serie incercati de a o reproduce cat mai exact. Care este seria cea mai lungi pe care afi reprodus-o corect? Comparafi-vi rezultatele cu cele ale altor colegi. 2. Rugafi un coleg si elaboreze o listi cu 30-40 de cuvinte (uzuale si mai pufin uzuale; intuitive si abstracte). Dupi ce v-au fost citite toate cuvintele (sau aritate unul dupa altul), reproducefi-le pe cele care vi vin in minte. Cate afi refinut? Ce tip de cuvinte afi retinut (uzuale sau neuzuale, intuitive sau abstracte)? Cite cuvinte afi introdus sau transformat? Cand afi fost mai productivi in varianta memorarii vizuale sau in cea a memorairii auditive? 3, S& se stabileascd perechi de cuvinte (cas4-paidure; ceas-tractor; om-abstract etc.) care sii vi fie citite impreund, Apoi, se citeste primul cuvant din pereche (casé) si voi trebuie si viel amintifi pe cel de-al doilea cu care a fost asociat (pidure). Analizafi rezultatele ait din punet de vedere cantitativ, cat si calitati 4, Alegefi o poezie si invifafi-o pe dinafara. Cate repetiri afi facut? Cat timp v-a trebuit? Ai invafat-o mecanic sau logic? Comparafi-vi rezultatele cu cele ale altor colegi.IL Procesarea informatiilor Jn contextul eforturilor indelungate ale | omuli de a se adapta la mediu, acesta a dobvindit “wn now proces psikic, cel imaginativ. Prin ® intermediul imaginariei, cémpul cunoasterii umane + se lirgeste foarte mult 6.1. Caracterizarea procesului si pro- dusutui imaginativ Onl este capabil de o performanf nic’, __ sceea a reaizrit uni dintre tecut, prezent ~ © si vitor, imaginatia find legati mai ales de ce Va fi. Detasiindu-se de prezentul imediat, de ‘aici si acum, omul isi organizeazi si proiecteaza actiunile, anticipéind atat drumul are va fi parcurs, cit si rezultatele care vor fi - objinute, Dac omul nu ar avea imaginatie, ar reacfiona, orientindu-se numai pas cu pas dup ~ indicatorii perceptivi din contextul real fn care "igi desfigoard actvitatea si deci nu ar avea 0 + dieofe preci, ar inva fragmenta, sacadat + cu stagndii gi erori pnd la un rezultat oarecare. ~ Dispunind de imaginafie, poate si-si elaboreze + mintal scopul si planul desfisuririi acvitifii, pe " baza ciruia si se conduca, si-si regleze permanent acfiunile, si evite erorile gi si aibz ‘mai mare eficienf’. Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in - ambianff, poate obfine mereu ceva nou, ceea » ce |-a si facut si fie creator de cultura. Imaginafia este un proces. cognitiv complex de elaborare a unor imagi “proiecte noi, pe baza combi transformarii experienjel. isi Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumité ‘reaptia dezvoltiri sal psihice, adie8 dupa ce au apirut alte procese gi funcfii psihice care-i pregitesc desfifgurarea: dezvoltarea reprezen- “irilor, achizitia limbajului, evoluyia intli- _ genfei, imbogitirea experienfi de viata ete. : De fapt, imaginajia odati apiruti interactioneazi permanent cu toate procesele 6. Imaginatia psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul. Procesul imaginativ include aceste interacfiuni in mod obligatoriu, insd in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune gi de mecanisme specifice de procesare a datclor experienjei anterioare. Memoria este cea care oferi material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: re- prezentir, idei,triri afective etc. si, totodati, conserva: produsele g sale finale, Dar ima- ‘ginajia se deose- beste clar de me- morie, Aceasta are caracter reproduc- tiv, adicd este cu atit ‘mai eficienti cu cit este mai fidel’ fata de cele invajate, iar imaginatit este cu att mai valoroasi cu cat reailtatele sale se deosebesc de ceea ce exist in experienfa. subiec- tului si, mai ales, fafii de ceea ce a dobiindit societatea, Prin urmare, imaginafia trece dincolo de ex- perienfa pe care o are fiecare, transformind-o, recombindnd-o si ajungiind la noi rezultate, O legaturi foarte puternicd existi intre géndire si imaginatie. Cele dou’ procese se si aseamand, se si deosebese gi, totodatl, se afl in interacfiuni reciproce. Prin gandire, omul cunoaste si infelege ceea ce este esen- tial, necesar, general din realitatea existent ‘sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar funda- mentat logic. Imaginafia exploreazi cu pre- cldere necunoscutul, posibilul, viitorul. Tuturor ne sunt cunoscute cirtile lui Jules Vernes gi stim c& el a anticipat prin imagina- fie foarte multe descoperiri tehnice ale seco- Tului al XX-lea. Prin imaginayie, el a ficut Comparati si comen- tati ummitoarele doud situaii, relevnd relajia dintre ima- ginajie si memorie. Elevul A a vizitat un muzeu de istorie si a doua 2i la lecfie a reusit si facd 0 foarte bund descriere a ar- melor de lupti din vremea lui Mihai Viteazul Blevul B a reugit ca pe baza celor comunicate de co- legul lui sé identifice corect {ntre mai multe imagini pe cele ce au reprezentat armele cu care erau dotafi ostenii lui Mibai Viteazulpasi in necunoscut si desi plasmuirile minjii sale nu aveau 0 confirmare fapticd si stiinyificd, ele au contribuit la orien- tarea cereetitilor de mai ‘t4rziu, au sustinut intere- sul si eforturile creatori- Jor din domeniul tehnic. Prin urmare, gindirea,inteligenta oferi idei si date asupra realului si, totodat, ghideazi fnt-o anumiti misurd transformirle imagi- native, Imaginafia la rindul ei participa Ia elaborarea ipotezelor, la gisirea unor strategii si procedze practice de rezolvare a problemelot De asemenea, imaginatia implica meca- nismele verbale in toate formele ei de mani- festare. Cuvintal, ca instrument al activittit mintale, permite evocarea selectivi a ideilor si reprezentirlor, vehicularea si punerea lor in cele mai variate relaji, in raport cu ideea directoare formulaté tot verbal. Amintiji-vi cum si-a imaginat Jules Vernes calatoria dela ,Pamént le Lund si diferentiai ceea ce ina fost oferit de stiinfa vremii_ si ceea ce a fost produsul iii sale. Pomiti de la figura de mai jos si facefi un desen mai complex, urmind stgestile verbale de la punctal a) si apoi pe cele de la punctul b). Comparafi rezuliatele a) in depirtare se poate ziri o silueti feminin’. b) Vizitind muzeul de arheologie am rimas cu imaginea grajioasi a amforelor grecesti. Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginafia are 0 interactiune specialé cu afectivitatea. Tensiunea emo- fionala pe care o traieste omul la un moment dat stimuleaz’ evocarea elementelor expe- rienfei anterioare si apoi combinarea variati si neasteptati a acestora. Emofiile si senti- mentele sunt condifii activatoare si energi- zante ale imaginafiei si totodati directionari inedite si personale ale combinarilor si recombinatilor imaginative, Se stie ci momentele de intense triiri afective sunt urmate de un maximum al productivitifii imaginative. Vestea despre objinerea unui premiu la olimpiada ne proiecteazi repede, imaginativ, intr-un posibil cadru festiv prilejuit de acest Procesarea informafiilor II eveniment. Cercetirile au aritat ci nivelul crescut al afectivitafii, chiar cind are 0 tonalitate negativl, este mai favorabil combinarilor imaginative decét triirile | afective pozitive, dar slabe, f La fel ca si tririle afective, motivele intretin o receptivitate crescutd pentru anumite | elemente ale realului, permit aducerea acestora fn prim-plan, reliefarea lor dupa alte criterii decit cele ale gindiri, generarea unor noi Jegituri si restructuriri, Dorinja puternicd de a | dispune de un telefon mobil de ultima gene- rae ne face repede si ne proiectim imaginativ in grupul prietenilor sisi stimmim ac 2 {ia lor. Aspiragia dé a uma medicina dupa terminarea__liceului face ca cel in cauzi si se viseze adesea in Formulatio idee refe- ritoare la viitor gi scriefi timp de trei minute ce vi vine in minte, Actualizati o Jdorings.puternicx si scriei timp de trei minute ce va ; ;.{vine in minte. Comparafi ease cele dou produse. Imaginatia este legati intr-un fel specific | chiar cu intreaga personalitate, Experienta | proprie de viafi, orientirile dominante, | dinamica temperamental’, configuratia caracteriali ghideaz combingtile imaginative si le finalizeazi in produse specifice pentru fiecare. Procesul si produsul imaginativ exprimd personalitatea, originalitatea acesteia si sunt ele insele noi si originale, atit fata de experienfa individual , cat ie de cea social, [2a Ca proces cognitiv, imaginafia realizeaza | © procesare specialé a datelor inifiale provenite din experienfi, datorité nu numai interacjiunilor complexe pe care le-am urmatit, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt caracteristice. Spre deosebire de gindire, care dispune de operafii, imaginajia pune in lucru procedee numeroase gi variate. Un procedeu imaginativ este un mod d operare mintali, presupunind 0 succe- siune mai mult sau mai pufin riguroasi de” compuneri, descompuneri si recompuneri, | de integrari si dezintegriri, care duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ, in ce fel o poezie a lui M Eminescu exprima si incercafi sé aritati 8 iparticularitati ale perso-|Procesarea informafiilor I Originaltatea combinarilor imaginative se explic’ atit prin varietatea procedeelor, cat si prin lbertatea de organizare si desfisurare a acestora, Combinatorica imaginativi este atat de nou’, inedita, originala, incat este considerata ca aflandu-se intr-o continua _ naslere, int-o nelimitath generare de noi si * not procedee si organiza ale acestoa, In cele ce urmeazA, ne vom refer la procedeele ~ cele mai cunoscute si mai des foloste, Aglutinarea consté dintr-o noua organizare a unor pati usor de idenifcat si care au aparfinut unor lucruri, fiinfe, fenomene. Acest Dati exemple de] Proeede a fest mult fest care Sa maleTaiZAt iy ec, Astizi se foloseste in tehnica. ‘Amplificarea sau diminuarea se refer la | modificareadimensiunilor unei_ structuri “inal, objinindy-e efecte noi. A fost foarte mult folositt in crearea povestilor pentru copii ‘Dati exemple] Si @ Personajelor cum ar fi i ee oe Setili, Flimincil, Uriagul i ‘ind ciminuarea | Piticul A fost si este fost in | literatura stinifico-fantastca, dar sin tend, Multiplicarea sau omisiunea se referd la modificarea numirului elementelor, pastrin- du-se identitatea lor. Efectul now rezulté din inmulfirea unot componente sau eli- minarea unora. In creafia artistic, aces- te procedee sunt me- rev lilizae. Coloana infinitulua (veai figura aliturata) si Masa té- ceri, creafiicelebre ale lui C Brincusi ilusieazt - multpli- carea, Ciclopul din mitologie ilustreaza ee ‘oloana infiniti, de C. Brncusi | omisiunea. stiinyifico-fantastic8 de produse imaginative noi, rezultate prin multiplicare si omisiune. Diviziunea si rearanjarea; primul procedeu const din gisirea unor noi crteri de dfereniere a componentelor unor obiecte exisente, selectarea ‘ora inte ee sitransformarea lr in produse not Ast, pomindu-se- de la fimefile organismalui uman, s-a realizat in tehnicd braful mecenic. Re- 8 aranjareapresupune pistrarea elementelor unei structuri afi exemple ceunoscute, dar dispunerea lor |de bunusi de larg {nt-0 alt pociti, De exemplu, |consum realizate prin construirea unor autoturisme |rearanjare, cu motor in fa sau in spate, Substituirea consti in inlocuitea nt. structurd existent a unui element sau a unt & Dafi exemple de | funcjii cu ceva nou. De exemplu, in arti subst- Isubstituiri din domenial| tuirea de personaje di ltehnic, efecte deosebite. Modificarea presupune _pistrarea neschimbati a unor componente si funcfii ale M obiectelor cunoscute si {Day alte exemple modificarea altora, De |4in yehnicd, prin care se | cxemplu, botanist au litystreazd folosirea aces-| modificat culoarea si au |i procedeu, obfinut laleaua neagr’. Schematizarea este un procedeu folosit mult in proiectarea tehnicd, in grafic, in athitectur’, El consti in selecfia numai a unor insusiri si omiterea cu bund stiinfk a altora pentru a servi mai bine activit’tii omului. g Schita unui trasew int cot desenul sche- un mare oras oferté matic al unui arbore si fe cineva unui sofer@ aria care sunt avantjele| fost aledtuté pe baza jin predarea unci lecfi| acestui procedel $1 & \despre acea categorie de fost debarasatit de |nint aminuntele inutile, § © _______j Analogia a stat la baza taultor inovatii si invenfii in tebnicd si a unor descoperiri in stiinfa. Acest procedeu presupune, mai int, relevarea insusirilor comune a dou obiecte sau fenomene si a celor cunoscute numai la tunul din obiecte. Apoi, pe baza insusiilor comune, se pot trage concluzii referitoare gi la prezenfa celorlalteinsusiri ale celui de-al doi- lea obiect, care nu pot fi cunoscute direct. Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat, prin analogie cu Universul, ———————— 8 modelul atomului, care a permis cunoasterea multor aspecte relafionale intre particulele sale elementare. Aritati cat de mult 5 folosit analog { in para computer |Empatia este aplicati in arti, tchnic’, educafie. Este o transpunere imaginard in plan perceptiv, intelectiv, afectiv in altceva, acest altceva putind fio alti persoand, un obiect, un fenomen ete., facilitind descoperirea de noi aspecte si infelesuri, Manifestind empatie fap ide levi, profesorul reuseste si-i infeleagi mai bine, si descopere sgreutijile pe care le-ar putea avea si si giseascd modalititi de predare care i-ar ajuta si le depigeasca. Produsul procesuluiimaginativ exprima particulartiile desfisuririi acestuia si, prin lurmare, este un proiect mintal, adicdo imbinare caracteristicé de imagini si idei, caracterizati prin. nowate, originalitate si specificitate personal (reflectind personalitatea) ‘Transpuneti-va. empa- tic in locul pétintilor vostri si identificati astep- tirile lor fati de com- portamentele sirealizarile voastre. 6.2. Formele principale ale imaginafiet Fiind un proces foarte complex, imaginafia se desfigoarit in forme variate. Ele au fost clasificate dup mai multe crteii, dar cele mai des folosite au fost prezenta intentionaltii si implicarea activi in actele imaginative: *formele involuntare: visul dia. timpul somnului si reveria; *formele voluntare: reproductiva, crea- toare, visul de perspectiva. ‘Visul din timpul somnului consti dintr-o inkinpuire de imagini, emofii si reflecji care apar in starea de somn paradoxal si fafa de care subiectul este mai mult spectator, neputindu-! dirija si infelege imediat, apa randu-i astfel haotice si absurde, In unele vise, imagine se desPasoaré cu o anumiti coerenfa, ca scenele unei piese de teatru, de aceea se spune A au caracier scenic. /Aceasti caracteristica este explicaté de uni autori print-o energie polenfiald a imaginilor, izvorité din asocierea lor cu trairile afective, cu dorinfele si astep- |Caracterul scenic al unui vis Procesarea informafiilor [[ tirile persoanei care in stare de veghe nu sunt satisficute si sunt chiar inhibate constient si voluntar. in stare de somn, cAnd reglajele slabesc, dorinfele gi temerile apar in prim-plan si actualizeazi acele imagini legate de ele, Unele dorinte pot fi respinse in stare de veghe. Bfectul reprimérii se poate pistra inst si, de aceea, dorinfele se pot asocia cu imagini ce re- prezinti un fel de satisfacere deghizati a lor | (Freud). De aceea visele au si un caracter sim- | bolic si trehuie descifrate, Pentru aceasta este nec |. ee aa sara descoperirea legitu- eee : ce int, [8 gas legatura lui cu nil lor eu acfinnile, relat. ‘evenimentele din starea ile, procure pesos |e este, nei in stare de veghe, in vis, se petree si fenomene de reordo- nare si sistematizare a informatiilor. De | aceea, combindrile din timpul visului fie le Vor sprijini pe cele din starea de veghe, fie vor fi chiar rezolvari ale problemelor | teoretice si practice care il frimant& pe om. Reveria se desfiigoard in timpul starilor | de veghe si de relaxare, cind parc cel in cauzi isi lasd géndurile si vagabondeze. Pomind de la ceea ce vede sau de la o idee care i-a rimas in minte, incep si apard siruri | de imagini si idei propulsate de dorinfe si asteptari. Acestea evolueazi intr-o directie fantezista, iar persoana le urméireste pasiv gi din cand in cénd poate interveni cu’o usoara dirijare in directa doringelor. Reveria este un fel de experiment mintal privind indeplinirea fictiv’ a dorinfelor si reducind astfel tensiunea psihicd internd _ generaté de ele. Totodati, reveria poate ‘caziona combinafii noi si originale care pot fi valorificate in formele superioare ale imaginafiei. De aceea, unii autori recomandi reveria de scurti durati ca pe o cale a stimuli creativitagii, Dar reveria prelungit poate fi defavorabila: dezvoltiii personalitifii, pentru ch satisfacerea fietiva a dorinfelor poate anula | activitatile reale, practice, eficiente. a Imaginafia reproductiva este o forma activi, constienti si voluntard constind in construirea mintali a imaginii unor realitti existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fipercepute direct. Aceasté forma a imaginatiei se deosebeste de memoria imaginilor, pentru c& produsele ei nu au corespondent in experienjaPr cesarea informatiilor 64 anterioar proprie si sunt, in acelagi timp, re- zaltatul unui proces acti, in pliné desfisurare. Ez este cu atit mai valoroasi cu cat produsele ei se apropie mai mult de rel Combinarea de idei si imagini se realizeaza sub influenfa unor indicafii concrete, a unor schige sau, cel mai freevent, a indicatilor si descrierilor verbale. Imaginatia reproductiv’s Lirgeste foarte mult cémpul mintal, Ea usu- rei, totodati,infelegerea unor realitifi mai abstracte (la fizicd, matematicd, chimie) sau a evenimentelor istorice, fenomenelor geogra- fice, a viefi si sorfi personajelor din literatura etc. Imaginafia reproductiva intrefne interesul si starea optima de atengie in lectura unei ci Imaginafia creatoare este cea mai activi, mai complex’ si voluntari form’ a ima- ginajiei. Ea se deosebeste de cea reproductiva, pentru ci este orientata spre ceea ce esie sib, ce fine de viltor si este nou. PICTOR DE ANIARLE Transfigurare imaginativs Combinatorica sa este complext, desfi- surati in mai multe faze si caracterizth prin: bogijia procedeelor, ineditul utilizirii lor, valorificarea combinatilor inconstiente, impli- carea tuturor disponibilitajilor persons susfinerea afectiv-motivafionala valoroasd. Produsul imaginafiei creatoare este un proiect mintal caracterizat prin: noutate, originalitate, ingeniozitate, personalizare. Printre cei mai puternici stimuli ai imaginatiei_creatoare sunt: interesul_pentra "| Care dine acest fac- ¥ toreizare toed or cred cA a imulsonat posible |!1 « proprii, curiozitatea, | imaginafia creatoare a lui Jules, tendinfa de a explora | Veme sil-au ficu si serie ,De- ‘necunoscutul. la la Lund Ea este implicati in toate actvitigile omului, favorizind aparifa ipotezelor,inven- tarea de cli si mijloace de actin, ducind la noi rezulate, Visul de perspectiva const’ in proiectarea constient& si volunta a drumului propriu de dezvoltare in acord cu posibilitaile personale si cu condifille si cerinfele sociale. Acesta contribuie la formarea idealului de viata si prin el la motivarea activitiilor curente, & optiunilor profesional a actunilor de auto- formare si autoeducare nou, trebuinta de | Formele principale ale imagina Voluntare si active + imaginafa reproductiv + imaginafia creatoare = visul de perspectiva Pores n ints * visul din somn ia ca proces predilect al Malti oameni de sina au susfnut pentru creatia din orice domeniu nu sunt suficiente ‘numai construcfile logice. Acestea din umd se caracterizeazi prin rigoare, printr-o desfigurare ce presupune respectarea strict a unor reguli gi in cadrele circumscrise rationalului, realului, cexistentului Ori, prin specificul su, imaginatia exploreaza necunoscutul, ingxistentul, chiar in- credibilul, irgind considerabil cAmpul cunoas- terii umane, inovaind, inventénd, generind noul. {in actul creafiei, imaginatia interacfioneaz cu giindirea convergent, dar mai ales cu cea divergent, productivi, dar pe care le completeaza si le depiiseste, : Disponibilitatea pentru creafie a imaginafiei se explicd prin urmatoarele trisdturi centrale ale ei: + prelucreazii un material cognitiv divers: imagini, idei si mai ales imagini concep- tualizate si semnificative. Acestea din uri presupun o unitate a intuitivului cu generalul, fiind mai bogate informagional siavand un mare potential de asociere;+ valorificd toate combinafiile care apar in ‘este legati de toate procesele si) sfera subconstientului si inconstientului, capacitatile psihice si mai ales de — amplificdndu-i potenfialul creator, Personalitatea pe care o exprimé si if + dispune de procedee specifice de proce- oferd noi direcfti de autorealizare Locul siu central in manifestarea person sare a datelor experienfei anterioare si de 7 —— au ee Titiii_poate fi indeplinit [7 wae © mare libertate in organizarea si desfi- . nt-un ast ' numai in condifile une! | produ imaginatiy, cum ee pete strdinse legituri cu gindirea, |este proiectul locuine- * este susfinuti de procese afectiv motivatio- care-i.sustine, verific’ catrateresti, adi nale, care pun in centrul transformétilor —evalueazt rezultatele si olcare este implicarea imaginative Eul si dau astfel o perspectivs fereste de greseli si ahune- |gindirii si care a ima- ‘umand tuturor dimensiunilér sale; iri in fantezii inutile. Sinatie. E\o Blew 1. Adgugai lini a figurile incomplete de mai jos (1-9), astfel inet st pute schitatablouri ct mai interesante. incercai si imaginafi desene cu totul neobisnuite la care alti si nu se poat gid. Dati, de asemenea, un titly cat mai original fiecirui desen realizat si scrief-| pe linia numerotata din cadrul fiecdrei figuri. Comparati rezultatele. ES 3. EEE eee EH gy WO i 4. = mm 2. Se vor alege trei cuvinte cum ar fi: noapte, bared, vitor. Elevii vor face cd mai multe propozifi sau fraze cu infeles si in fiecare si fie incluse, in mod obligatori, cele trei cuvinte alaturi de altele alese de ei Se vor acorda doug minute pentru scrierea propozitiilor si a frazelor. Se vor numira propozitile si frazele serise de fiecare elev si apoi se va analiza implicarea experienfi f anterioare gia motivafiei in rezolvarea sarcinilor date. Se vor releva atit aspectele generale, cat si cele particulare, personal. 3. Alegeti dowd cuvinte, unul si fie pentru dumneavoastr relativ neutru, iar altul si aia © pulernicd incdrcdturd afectiv’. Construifi dou desene si comparatile, constaind apoi rolultriirilor afective evocate de acel cuvant. 4. Comparati visul din timpul somnului cu reveria si stablifi aseminiri si deosebiri 5. Rugati un coleg si va descrie un elev dintr-o alta clasé pe care el il cunoaste foarte bine, dar dumneavoastra nu, si apoi mergeti impreun’ cu el ca si-l recunoastefi Va meisuraf astfel calititile imaginatiei reproductive. 6, Dac’ fi-ai construit deja un ideal de via aratd in ce fel acontribuitvisul de perspectiva Ta aparitia lui. =II Stimularea si (Ce morcov fama trea, ] i Pa f Procesele sau mecanismele psihice " parcurse pind acum sunt absolut necesare, dar nu si suficiente. Este de ajuns, ne putem inireba, ca scopul unei activitai si fe clar ccorect si riguros formulat pentru ca activitatea respectivit sd conduct la eficienja? Este suficient ca omul si dispuni de o bund percepyie si _ memorie, de o géndire flexibila si de o imaginatie ‘bogaté pentru a fis performant? Far indoiald ct ‘nu. Atéta vreme cét el nu este impins, determinat, stimulat pentru a face ceva sau a invita, a munci, | crea, nu va obfine performangele dorite. O nou serie de intrebari apare: de ce reactioneazé oamenii? De ce unul si acelasi om reactioneazt diferit in momente diferite? Raspunsul este limpede: deoarece intré: in funcfiune 0 nowd categorie de mecanisme psihice cu rol de stimulare ¥i activare, de sensibilicare selectiva si imbold incadrate in categoria generalé de motivati. 1.1. Definire, funcfi si roluri Motivajia este ansamblul stimulilor interni care determina comportamentul. Atenyie! Pin’ acum, eénd utilizam nofiunea de stimul, ne refeream la obiectele exteme. De data aceasta, aver in vedere stimuli care din interior fl determind pe om si intreprinda actiuni de cutare si apropiere sau de evitare gi respingere a unor obiecte sau persoane. Motivafia este ansamblul starilor de cesitate ale organismului, care orien- teazi si dirijeazi comportamentul pe - directia satisfacerii lor. Ea apare atunci cénd in organism se produce un dezechilibru. ce se cere imperios reficut. Diminuarea sau lipsa substan{elor nutritive din organism declanseaza trebuin- _fele organice (de foame, sete). _ Motivatia este mecanismul psihic dotat cu + capacitatea de a permite aotiunea, independent | de factor exterior, Ea este 0 ,cauza inter’, ! 1. Motivatia o structura psihicd activaioare si predispozanti, cu roluri de autodeterminare prin stimulatii interne, Funefiile motivatiei sunt urmatoarele: + Functia de activare interna difuzd si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic. in aceasti fazi, starea de necesitate apare, dar nu declanseazi inci actiunea. De obicei, aceasti functie este specific trebuinfelor care au o dinamicd deosebité: debuteazd cu o alert’ intern’, continua cu o agitatie crescindé, ajungnd chiar la stiri de mare incordare intern, pentru a se finaliza prin satisfacerea lor. +Functia de declansare a actiunilor efective asiguri pregitirea si punerea in disponibilitate a verigilor motorii, activatorii, in vederea satisfacerii starii de necesitate. + Fuitejia de directionare consti in orientarea si centrarea atenfiei pe scop, pe obiectiv; lipsa ei face ca motivatia s& rimand dezordonati, haoticd, si se consume in gol. + Funcfia de i g unctia de susfinere si Gindiivt lo stare de necesitate a organismului triita energizare presupune men- portamentului declansat oe : pind la consumarea adec- aime Vat a stirii de necesitate, 7 Esenfial pentru motivatie este faptul cd ea instigd, impulsioneazd, declanseazi acfiunea, iar acfiunea prin intermediul conexiunii inverse influenfeaz& insisibaza motivational si dinamica ei, Motivatia este 0 pérghie important in procesul autoreglirii individului, o forgi motricd a intregii sale dezvoltiri psihice gi lumane, Aceasta inseamna ci selectarea si asimilarea, ca si sedimentarea influentelor extemne se vor produce dependent de structurile motivafionale ale persoanei, Motivatia sensibilizeaza diferit persoana la influenfele exteme, Picind-o mai mult sau‘mai putin permeabilé la ea. Acum, infelegem mai bine de ce una si aceeasi influent extern produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeasi persoand in momente diferite ale existenjei sale. Motivatia, prin caracterul ei propulsator si tensional, résco- lesie si reasazd, sedimentezé si amplifice ‘materialul constructiei psihice a individului. 1.2. Tipuri de motivasie Motivatia este o notiune ,umbrela cu 0 sfera extrem de extinsd, in interiorul ei incadrindu-se diferite tipuri, cele mai cunoscute find: trebuingele, motivele, interesele, convingerile, idealurile, concepyia despre lume si viati Trebuinjele sunt structuri motivasio- nale bazale si fundamentale ale perso- nalitafii, forfele ei motrice cele mai puternice reflectind, cel mai pregnant, echilibrul biopsthosocial al omului in condifile solicitarilor mediului extern, Ele semnalizeazi cerinfele de reechilibrare in forma unor stiri si imbolduri specifice. CBP _ tr finite de geneza si confit oy, pot fi clasificate in: trebuinje primare (Gamascute, cu rol de asigurare a integritafi fizice a organismului) si trebuinfe secundare (formate in ecursul viefii si cu tol de asigurare a integrtifii psihice si sociale a individului). fn categoria primelor, se incadteaz&: trebuinfele biologice sau organice (de foame, sete, sexuale) si trebuinjele ficilogice sau funcfionale (de miscare,relaxare-deselreare), Ele sunt ‘comune pentru om gi animal, dar Ia om sunt modelate silinstrumentate sociocultural, Cea de a doua categorie ccuprinde; trebuinje materiale (de locuint’, confor, de uunelte si instrumente);, trebuinje spirituale (de cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalitiji); trebuinfe sociale (de comunicare, ‘anturaj si integrare social, de cooperare etc.) O clasificare interesanti a trebuinfelor este flcuti de psihologul american A. H. Maslow. EL stabileste cinci categorii de trebuinje funda ‘mentale, pe care le organizeaza gi sructureazi imularea si energizarea comportamentului IIT intro ,piramid e trebuinjelor* (vezi figura de mai jos). La acestea, a mai adiugat alte tri categorii de trebuinfe (cognitive, estetice, de ; concordant’), Preciziri ficute de el: o trebuin{g este cu atit mai improbabilé cu cit este mai continuu satisficuté (ceea ce inseamna ci tre- buinfa care motiveazi comportamentul este cea nesatisfcutl); o trebuingl nu apare ca motivajie decét dac8 cea anterioari ei fost satisticuti (cea ce sugereazi existenfa unei ordini, a unei suocesiuini in satisfacerea lor); apartia unei trebuinje noi dupit satisfacerea alteia anterioare nu se face brusc, ci treptat; cu cto trebuint se afl mai spre vrful piramidei, cu atit ea este ‘mai specific umani (acestea sunt mai pufin Uurgente din punct de vedere subiectv, inst satisfucerea lor produce fercie, creste eficienta | biologics a organismului). Pe baza acesteipiramide, putem explica | {nlkinjuireatrebuinfelor,trecerea de la unele la altele, inlocuirea unora cu altele,reusind sinfelegem mai bine {nsisi conduita individu 1908-1970 Trebuinte de autorealizare Trebuinfe de stim a si statut eat @ ‘Trebuinge de afiliere : a Trebuinfe de securitate 4 § Trebuinfe biologice68 Stimutarea si energizarea comportamentului Satisfacerea fireascd a trebuintelor se aso- ciaza cu reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lor duce fie la dilatarea si exacerbarea acestora, fie la stingerea lor prin saturafe gi reactie de apirare, insojiti de perturbari caracteriale, Nesatisfacerea lor 0 perioada mai indelungati de timp pune in pericol existenfafizied si psihicd a individului, Motivele constituie reactual puneri in plan subiectiv ale stirilor de necesitate, ‘Cand individal igi di seama de deficitul de substanfe nutritive din organism si se orienteaza spre inliturarea lui, trebuinfa s-a transformat deja in motiv. Nu toate motivele sunt insi constiente, Exist unele motive inconstiente, al ciror substrat nu este clar delimitat, dar care indeplinese un rol impor- tant in activitate. Spre deosebire de trebuint’, care nu intotdeauna reuseste si declangeze 0 acfiune, motivul asiguri efectuarea compor- tamentelor corespunzitoare de satisfacere. Asadar, motivul poate fi definit ca fiind mobilul care declanseazd, susjine energetic si orientexi actiunea. De aici decurg si cele douti segmente ale motivului: unul energizant si dinamogen, altul orientativ si direcyional. Intre aceste dou’ segmente existi o foarte strinsé interactiune, asa inedt problema care se pune nu este aceea de a opta pentru unul sau altul dintre ele ca fiind mai important, ci tocmai susfinerea lor reciproci, O orientare slab cnergizati este la fel de diuntoare ca si © energizare insuficient direcjionata, Interesele reprezinta orientirt selective, relatiy stabile si active spre anumite domenii de activitate. rientirile globale, nediferenfiate,situative si Mluctuante, oscilante, facultative mu pot fi considerate ca fiind interese ci cel mult un inceput de cristalizare a acestora. Dacé un indi- vid se apucd ce multe activitaf simu finalizea- 2% corespunzitor nici una dintre ele, inseam & el mu si-a format incd interesele, Ele sunt tendinfe, preferinfe spiritual, atracfi irezisti- bile ale individului centrate pe un obiect fizic, © persoand sau 0 actvitate,fird a viza foloase ‘materiale sau avantaje, Un autor le-a definit ca find ,tendinja de a ne ocupa de anumite obiec- te, de ane plicea anumite activititi*. Interesele sunt formafiuni motivationale mai complexe decit trebuinjele si motivele, deoarece implicd organizare, constant si eficienta. in structura lor psibicd intra elemente cognitive, afective gi volitive. Orientarea spre o activitate presupune prezenfa unor cunostinge, intrarea in functiune a activismului mintal,trérea ei ca stare agrea- bild care produce placere, dar care, totodati, ‘impinge spre actiune, spre control, spre punerea in dis- ponibilitate a unor calitii ale voinjei (hotirérea, per- severenfa ete.) Arata cum 0 in interes, Convingerile sunt idei adine implan- tate in structura personalitifii, puternic traite afectiv, care imping, impulsioneaza spre actiune. Nu orice idee este convingere, ci doar cea care reptezinta pentru individ 0 valoare, 0 certitudine subiectiva, care il ajuta si stabi- leasc& ceea ce este valabil, optim, necesar, si isting’ intre bine gu, frumos si rat, adevar si minciuna. Asadar, sunt convingeri numai ideile-valoare, care se contopesc cu trebuingele si dorinfele individului, cu aspirafiile $i nizu- ingele lui, cu trisiturile lui de personalitate. Ele isi au ridicinile adne infipte in afectivitatea insului, in emofile, sentimentele si pasiunile sale. Mai mult decat atat, elé se impun in com- portament, il orienteaz permanent, de aceea, ‘sunt nu doar constant promovate, ci si virulent apdirate mai ales cdnd sunt contrazise si atacate. In aceste imprejuriri, ele devin adevirate idei- forgd. Convingerile intra in functiune in imprejuriri de alegere sau conflict veloric, trebuin{i se trans form’ in motiy, apoi g Daca sunt foarte puternice, de rnezdruncina, ele pot acfiona chiar si impotriva instinctului de conser- vare, Multi oameni celebri, cum ar e = > fi filosofii Giordano Bruno (vezi ; figura aliturata), Thomas Morus, | sill Goran Bruno, au murit pentru convingerile lor. 1548-1600Stimularea si energ Idealurile reprezinti proiecfii ale individului in sisteme de imagini si idei care il ghideaza intreaga existent. Ele reflecta si transfigureaza atat experienta proprie, cat si experienfa semenilor, devenind, in cele din urma, anticipdri, generaliziti si optimizari ale proiectului existential. Idealul ‘nu reprezint& o simpli formulé cognitivas de ‘iat, preluati necritic din afard prin imitate, ci este plimadit de individ in functie de particularitiqile lui propri, Numai in felul acesta el se integreaza valorilor personalititi, iar cu timpul devine o valoare_personali, reusind si motiveze comportamentul. Cervetirile roméinesti de psihologie au aritat ci in structura psihologic’ a idealului se includ trei_elemente fundamentale: sensul yi semnificatia viefii (directia spre care se orienteazi o persoani, definita in functie de modul de existent’ sociala, cultura spiritual, valoare morali); scopul viefii (ca obiectiv al Vielii, ca valoare personali supremi ce prefigureazi destine, ca 0 componenta intelec- tual-voluntari, dar si axiologic’ a idealului); modelul de viata (ghidul propus a fi urmat si atins, un fel de Eu ideal care cdliuzeste viata). Idealul (moral, filosofic, estetic, politic, existential etc.), ca ceva ce nu exist’, dar ar putea fi, ca motiv central al existenfei, ca opfiune valoricd si programatict de via, ca ,stea cilduzitoare“, reprezint& 0 adevarata forta spirituald, decisiva pentru individ Concepfia despre lume si viafi constituie © formagiune motivational’ cognitiv-valo- ried de maxima generalitate, ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor, teoriilor despre om, natur, societate, Ideile si teoriile din cadrul ei nu au doar 0 valoare de fapt de cunoastere, ci si de convingeri. Ea reprezint’ o structura motivafionala global’, cu rol strategic in raport cu orientarea_ comportamentului Formati sub incidenja condifillor de viata, dar si a culturii si educatiei, find rezultanta experienfelor personale trite pe drumul sinuos si singular al viefii, ea reuneste cognitivul cu valoricul si se implineste in actiune, Existind conceptii stiinjifice sau nestiinfifice, realiste sau utopice (fanteziste), materialiste sau idealiste, progresiste sau retrogradate, ea presupune intotdeauna opfiu- nea valorica. De aceea, intre convingeri, idea- luri si conceptia despre lume si viafi existi o foarte strinsi inter- dependen{a, impreund constituind un complex motivational de prim ordin al petsonalitii, in procesul functionalitajii concrete a acestor tipuri de motivafii, apar o multitudine de efecte, Astfel, dacd un tip de motivatie este impiedicat, barat, privat de satisfacerea legiti- ‘mi apare efectul rustrdrii. Dac la un moment dat sunt activate concomitent dou sau mai multe tipuri de motive contradictorii, apare conflictul motivagional. Satisfacerea deplin’, chiar in exces a unor tipuri de motivati, genereaz’ efectul de saturayie, Cand un scop sau un obiect al motivatiei este inlocuit eu un altul asistim la aparfia efectului de substituie. motivational. Putefi identifica pit tre ele convinger, ide luri si conceptii des 1.3. Structuri motivafionale Tipurile motivafiei se inlinfuie unele cu altele, se intersecteaza si se interacfioneazit reciproc. Ca urmare a acestui proces, apar 0 serie de structuri motivafionale complexe. + Motivafia pozitiva si motivatia negativa Prima este produsi de stimutirile premiale (lauda, incurajarea) si se soldeaza cu efecte benefice asupra activitifii sau relatillor interumane, cum ar fi apropierea activiitilor, angajarea in ele, preferarea persoanelor ete. Cea de a doua este produst de folosirea unor stimuli aversivi (ameninfarea, blamarea, © pedepsirea) si se asociazi cu efecte de abjinere, evitare, refi Interesant din acest punct de vedere este un experiment organizat de psihologul american E. B, Hurlock. El a impirtit o clasi de clevi in trei grupe care aveau sarcina de a rezolva timp de 5 zile probleme simple de zarea comportamentului IT Gandii-va la pro- e priile voastre resorturi ine re | )