PTL Ma stan ere ste ast Napa bac telaPREFATA res prima datd, dupa ani de munca neintreruptd, aveam astfel posibilitatea de a ma consacra unei opere pe care multi staruiau s-o scriu si pe care eu insumi o consideram oportuna pentru cauza noastra. M-am hotarit asadar si expun in aceste doud volume ') nu numai {elurile miscarii noastre, ci si geneza ei. O astfel de lucrare va fi mai rodnica decit un tratat pur doctrinar. In plus, aveam astfel ocazia si prezint propria mea formare, in misura in care acest lucru este necesar pentru infelegerea cirtii si poate servi la distrugerea legendei create in jurul persoanei mele de presa evreiasc: Aceasta lucrare nu se adreseaza strainilor, ci acelor partizani ai mise: cirora le-a cistigat inima si a céror rafiune cauti acum o explicatie mai temeinic Stiu bine ci oamenii se cuceresc mai usor prin cuvinte decit prin cari: toate migcarile importante inregistrate de istorie datoreazi mult mai mult oratorilor decit scriitorilor. Nu este mai putin adevarat ci o doctrind nu-si poate apara unitatea si uniformitatea decit statornicita in seris, odat’ pentru totdeauna. Aceste dous volume constituie pietrele puse de mine la edificiul comun. AUTORUL Inchisoarea din Landsberg-am-Lech. ‘) Editia in limba romana cuprinde un singur volum.La9 noiembrie 1923, 1a dowisprezece si jumitate, in faja Feldhermhalle si in curtea fostului Minister de Rizboi, barba(ii al ciror nume urmeaza mai jos au cizut pentru credinja lor fidela in desteptarea poporului lor: ALFARTH Felix, negustor, nascut la 5 iulie 1901. BAURIEDL Andreas, palirier, ndscut 1a 4 mai 1879. CASELLA Theodor, functionar bancar, niscut la 8 august 1900. EHRLICH Wilhelm, functionar bancar, niscut la 10 august 1894. FAUST Martin, functionar bancar, nascut la 27 ianuarie 1901, HECHENBERGER Ant., licitus, nascut la 28 septembrie 1902 KORNER Oskar, negustor, niscut la 4 ianuarie 1875. KUHN Karl, pivnicer, nascut la 26 iulie 1897. LAFORRE Kanl, elev inginer, niscut la 28 octombrie 1904. NEUBAUER Kurt, servitor, niscut la 27 martie 1899. PAPE Claus (von), negustor, niscut la 16 august 1904. PFORDTEN Theodor (von der), consilier la Tribunalul regional superior, niscut la 14 mai 1873. RICKMERS Joh., capitan de cavalerie, niscut la 7 mai 1881. SCHEUBNER-RICHTER Max-Erwin (von), Dr. inginer, ndscut la 9 ianuarie 1884. STRANSKY Lorenz Ritter (von), inginer, niscut la 14 martie 1899. WOLF Wilhelm, negustor, niscut la 19 octombrie 1898. Autoritatile nayionale le-au refuzat, dupi moarte, acestor eroi un mormint comun. Dedic primul volum al acestei lucrari memoriei lor, pentru ca martiriul Jor si striluceascd neincetat asupra partizanilor nostri. Inchisoarea Landsberg-a.-L., 16 octombrie 1924 Adolf HITLERVOLUMULI BILANTCAPITOLUL I CASA PARINTEASCA O predestinare fericita a ficut si mi nase la Braunau-am-Inn, tirgusor asezat tocmai la granitele acelor doua state germane a cdror noua contopire ni se pare a fi misiunea fundamentalé a vietii noastre, care trebuie urmirit prin toate mijloacele. Austria germani trebuie si se intoarcd la marea patrie germani, si aceasta nu in virtutea unor oarecare ratiuni economice. Nu, nu: chiar daca, din punct de vedere economic, aceasta contopire este lipsita de interes sau chiar prejudiciabila, ea trebuie si aibi loc. Unui aceluiasi imperiu fi apartine acelasi singe. Poporul german nu va avea dreptul la vreo activitate politica coloniala atita timp cit nu isi va fi reunit fiii in acelasi stat. Atunci cind teritoriul Reichului ii va include pe toti germanii, si daci acesta se va dovedi incapabil si-i hrineascd, din nevoile acestui popor se va naste dreptul siu moral de a cuceri piminturi strdine. Atunci sabia va Iua locul plugului si lacrimile razbouului vor pregati recoltele lumii viitoare. De aceea asezarea orasului meu natal mi se pare a fi simbolul unei indatoriri importante El are si alte merite menite sé-l intipdreascd in minte. Acum mai bine de un secol, acest coltisor indepirtat a fost teatrul unei tragedii ingrozitoare, care va rimine vesnic in analele nafiunii germane. Intr-adevar, acolo a murit pentru acea Germanie pe care o iubea atit de inflacarat chiar si in nenorocire, in vremea celei mai complete prabusiri pe care a cunoscut-o patria noastra, Johannes Palm, un librar din Nirenberg, nasionalist inversunat si dusman al francezilor. Refuzase cu incdpifinare si-si dea in vileag complicii, de altfel principal responsabili. Asa cum ficuse Leo Schlageter Ca si acesta, el fusese denuntat Frantei de un reprezentant al guvernului. Un sef al politiei din Augsburg si-a cistigat aceasta trist’ faima, dind astfel exemplu autoritatilor neogermane ale Reichului de la Severing. In acest orasel de pe Inn, aureolat de acel martir german, orasel bavarez de singe, dar politiceste austriac, locuiau parintii mei citre anul 1890. Tatal meu era un functionar constuncios, mama vedea de casi, pling de grija si de dragoste fata de copiii ei. Perioada aceasta mi s-a intiparit putin in minte, fiinded peste citiva ani tata] meu a ocupat un alt post, ceva mat jos pe Inn, la Passau, asadar chiar in Germania. Dar soarta unui functionar al vamilor austriece comporta pe atunci multe deplasiri In scurt timp, tata] meu s-a intors la Linz si a iesit la pensie Pentru dragul meu batrin, asta nu avea si insemne odihna. Fiu al unui biet6 muncitor agricol cu ziua, odinioari mai fusese nevoit si plece de acasi. La treisprezece ani abia implinifi, si-a ficut bagajele si a pardsit cantonul silvie care era {inutul siu natal. In ciuda sfatului unor sateni cu experiensd, a plecat la Viena, sa invefe 0 meserie. Acestea se petreceau pe la 1850. Aceasta plecare, aceas a pornire la drum citre necunoscut fara bani in buzunar a constituit 0 hotarire dureroasa. Peste patru ani devenise meserias, si totusi nu era multumit. Dimpotriva. Mizeria persistenta a acelei epoci i-a intarit hotarirea de a renunta la meseria lui, pentru a deveni cineva "mai important". In vreme ce, odinioara, bietului tina situatia preotului din sat i se pirea summum-ul conditiei umane, acum cind marele oras ii largise orizontul, el punea mai presus de orice demnitatea de functionar. Cu toata strignicia celor pe care mizeria si necazurile j-au maturizat inainte de vreme, acest tindr de saptesprezece ani si-a urmarit cu incapa{inare realizarea noilor sale planuri si a devenit functionar. Cred ca si-a atins scopul pe la doudzeci si trei de ani, indeplinindu-si astfel promisiunea de a nu se intoarce in satul siu drag decit dupa ce a devenit cineva. Acum scopul era atins; dar in sat nimeni nu-si mai aducea aminte de baiejelul de odinioara si satul ii devenise lui insusi strain. Parasind in sfirsit viata activa la cincizeci si sase de ani, n-ar fi putut totusi suporta nici micar o zi de lenevie. A cumpirat o bucatd de pamint in imprejurimile tirgusorului Lambach, in Austria de sus, si a inceput si-] lucreze. Ciclul lungii sale cariere laborioase il readucea astfel la originea sa familial Din aceasta perioads dateazi primele mele idei personale. Zbenguiala nestingherita, chiulul de la scoala, tovarasia unor baieti vigurosi - care pricinuiau adesea ingrijorarea mamei - n-au ficut din mine un sedentar. Rar imi puneam intrebari asupra vocatiei mele; in orice caz, gusturile nu ma impingeau deloc spre 0 existena asemanitoare cu a tatilui meu. Cred ci talentul meu de orator incepea si se formeze de atunci, in discursurile mai mult sau mai putin convingatoare pe care le {ineam tovarasilor mei; devenisem un mic conducator, greu de condus el insusi, altminteri un scolar bun, care invija cu ugurinté In timpul liber, urmam cursuri de cint la consiliul canonicilor din Lambach si gaseam acolo numeroase prilejuri de a mi imbita de luxul stralucitor al serbarilor religioase. Fireste ca astfel situatia cuviosului abate mi s-a parut atunci un ideal demn de cele mai mari eforturi, cu tot prestigiul pe care-] avusese odinioara in ochii tatalui meu umilul preot din satul lui. Aya s-au petrecut lucrurile. Dar fiindea pe tata greutatile din tinerete nu l-au determinat niciodata si aprecieze suficient talentele de orator ca si poata trage de aici coneluzii favorabile legate de viitorul vlistarului siu, bineinfeles ca el nu putea intelege astfel de ginduri de tinereje. Cumpanea ingrijorat aceasta divergent a iri De fapt, aceasta inclinatie a disparut curind, facind loc unor sperante mai potrivite temperamentului meu. Scotocind prin biblioteca tatei, am dat peste editia populara a unor tratate militare despre razboiul franco-german din 1870 1871. Evau acolo dou volume de reviste ilustrate din acei ani. Au devenit7 lectura mea preferata. In scurt timp, marele razboi eroic a trecut pe primul plan al preocuparilor mele morale. De atunci am inceput si adun progresiv tot ce era legat de razboi side cariera militara. Aceasta era pentru mine ined o revelatie importanta. Fiindca, pentru prima oara, intr-un mod desigur inca nedeslusit, mintea mea era framintata de anumite intrebari: exista asadar o diferenté, si care anume, intre germanii care au dat aceste lupte si ceilalti? De ce tata si ceilalti austrieci nu au luat parte la ele? Oare noi nu sintem aidoma celorlalti germani? Nu avem acelasi drum? Mintea mea de copil se gindea in fel si chip la aceste probleme si din rispunsurile primite la intrebirile pe care le puneam cu prudent am fost nevoit sa conchid, cu o invidie ascunsi in suflet, c4 nu toi germanii aveau norocul de a apartine statului lui Bismarck. Asta nu puteam si injeleg. Trebuia sa inva Din intregul meu comportament si mai ales din temperamentul meu, tata a tras concluzia ci nu aveam nici un fel de aptitudini pentru studiile clasice din liceu. I se parea ca mi se potriveste mai degrabi Realschule. Usurinta mea la desen, materie care, dupi pirerea lui, era prea neglijata in liceele austriece, l-a intirit in opinia lui, Poate ci si amintirea propriei sale vieti de munca il ficea si respinga studiile umaniste, lipsite, in ochii lui, de avantaj practic. In fond, avea ideea fixd cd, bineinteles, si fiul siu va fi functionar, ca si el. Din cauza tineretii sale grele isi supraaprecia, in mod firesc, succesele tardive, cu atit mai mult cu cit ele erau rodul exclusiv al sirguintei si al puterii sale de munca, Mindru ci-si datora numai siesi situatia, visa pentru mine o situatie asemdnatoare si, dacd se poate, mai bund; tinea la asta cu atit mai mult cu cit avusese el insusi griji si faciliteze cariera fiului sau. Nu concepea cd eu ay putea respinge ceea ce reprezentase odinioar intreaga lui viata. Hotarivea tatélui meu era deci simpla, certa si fireasci in ochii lui. Un birbat cu un asemenea caracter, pe care lupta grea pentru existenta il ficuse dominator, nu ingiduia unor copii lipsiti de experienti si iresponsabili si decida asupra carierei lor. Aceasta ar fi insemnat 0 slabiciune condamnabild si nefasta a autoritatii si responsabilitatii paterne in privinta viitorului copilului sau, incompatibila cu conceptia sa despre datorie. Totusi lucrurile aveau si se petreaci altfel. Pentru prima data in viata mea - aveam unsprezece ani - m-am impotrivit. Oricit de tenace se videa tatal meu ca si-si ducd la bun sfirsit8 planurile, fiul nu era mai prejos in incapijinarea cu care refuza o idee de la care nu astepta nimic bun. Nu voiam sa devin functionar. Nici discursurile, nici mustrarile severe n-au putut veni de hac acestei impotriviri. N-am sa fiu functionar, nu si iarasi nu! Zadarnic incerca tata sé trezeascd in mine astfel de inclinatii, descriindu-mi propria lui viata: efectul era invers. Imi provoca sila gindul cd inty-o zi ag putea fi prizonier intr-un birou; ca nas fi stapin pe timpul meu, ci as fi obligat toatd viata si completez niste formulare. E lesne de infeles ce ginduri trezea aceasta perspectiva intr-un tinir care era orice altceva, numai un baiat "bun", in sensul obisnuit al cuvintului nu! Invajimintul putin absorbant din scoala imi lisa atita rigaz incit traiam mai mult in aer liber decit inchis in casi. Astazi, cind adversarii mei politici imi cerceteaza cu de-amanuntul viata mergind, cu 0 atentie prietenoasi, pind la anii mei tineri, ca si poata arata, cu 0 oarecare satisfactie, ce de boroboate ficea acest Hitler inca din tinerete, ti mulumese cerului ci-mi oferd prilejul de-a retrai acele vremuri fericite. Pajistile si padurea erau pe-atunci terenul pe care puneam capit oricdror neinjelegeri. Frecventarea cursurilor de la Realschule nu mi-a schimbat citusi de putin programul. Dar curind aveam si dau o noua bitilie. Atita vreme cit proiectul patern de a face din mine un functionar se lovea numai de repulsia mea de principiu fata de aceasta cariera, conflictul era suportabil, Inty-o oarecare misura, imi puteam tdinui punctele de vedere si puteam evita dezacordul neintrerupt. Ca si fiu pe de-a-ntregul linistit, imi ajungea hotarirea mea ferm de a nu deveni niciodata functionar - si ea era de neclintit. Chestiunea a devenit insé mai delicatd atunci cind proiectul tatdlui meu s-a lovit de al meu. Cum s-a intimplat? Nu-mi mai aduc aminte; dar intr-o zi mi-a fost limpede ca trebuie si ma fac pictor. Talentul meu la desen era indiscutabil; fusese chiar una dintre cauzele pentru care tata mi trimisese la Realschule, dar nu se gindise niciodata si ma ajute si-mi perfectionez aptitudi- nile pentru a putea imbratisa aceasta meserie; dimpotriva. Cind, dup’ un now refuz de a-mi insusi ideea lui preferata, tata m-a intrebat pentru prima oard ce voiam de fapt si ma fac, hotarirea pe care o luasem mi-a dictat un rispuns imediat: tatei aproape ca i-a pierit graiul de uimire. “Pictor? Pictor’ Se indoia de bunul meu sim, credea ca n-a auzit ori n-a infeles bine. Dar cind explicatiile complete referitoare la acest subiect i-au demonstrat seriozita- tea planurilor mele, s-a opus din toate puterile. Hotarirea lui a fost din cale- afara de simpla si excludea orice consideratie legatd de aptitudinile mele reale. “Pictor, nu, niciodata". Dar, fiinded odata cu celelalte calitati, fiul stu mostenise de la el o indiratnicie aseminatoare cu a lui, rispunsul meu potrivnic a fost la fel de hotar9 Ambele parti au rimas pe pozitii. Tata nu a renuntat la “niciodata", iar eu continuam sa-] sustin pe "totusi". In realitate, acest conflict nu avea consecin{e imbucuratoare. Vrednicul barbat era plin de amiriciune, si eu la fel, intr-atit i] iubeam. Tatdl meu mi-a retezat orice speranta de-a studia vreodata pictura. Am mai ficut un pas, declarind la rindul meu ci nu vreau si-mi continui studiile. Fireste ci, cu asemenea declarasii, am ramas mai prejos si din acel moment vrednicul barbat se pregiti si-si instituie autoritatea firi alte argumente; vizind acestea, m-am inchis intr-o tacere prudenta, punindu-mi insi amenintarea in aplicare. Ma gindeam ca vazind c4 nu fac nici un progres la Realschule, vrind-nevrind tata mi va lasa in voia fericirii la care visam. Nu stiu daca mi-ar fi iesit socoteala. Cert este cd la scoala nu ficeam nici un progres vizibil. Invatam ce-mi plicea, mai ales ceea ce credeam ci-mi va putea folosi mai tirziu ca pictor. Féiceam de mintuiald ceea ce mi se parea lipsit de importanta in aceasta privinta sau ceea ce nu mi interesa. Carnetele mele de note din vremea aceea aritau intotdeauna niste extreme, in functie de materie si de interesul pe care i-o purtam, Pe lings foarte bine si excelent, primeam calificative de mediocru sau chiar insuficient. Cel mai bine ma descurcam la geografie si mai ales la istorie universala. Erau materiile mele preferate, la care intreceam toata clasa. Acum, cind dupi atitia ani fac bilangul acelei epoci, mi se infatiseazi doua fapte semnificative. 1. Am devenit nagionalist. 2. Am inudjat sé ingeleg si sé pdtrund adeviratul sens al istoriei. Vechea Austrie era un stat multinational. $i atunci unui cetatean al Reichului ii era foarte greu si ineleagi ce putea insemna viata cotidiana a fiecdruia intr-un asemenea stat. Dupa razboiul franco-german, mare{ mars triumfal al eroicelor armate, germanii au devenit din zi in zi mai indiferenti fati de Germania de dincolo de granitele lor si, in mare misurd, n-au catadicsit sau n-au fost in stare si-i aprecieze valoarea. In ceea ce-i priveste mai cu seama pe austriecii germani, se confunda prea usor o dinastie cu declinul ei si cu un popor esentialmente sinatos. Totusi germanul din Austria a apartinut fara indoiald uneia din cele mai bune rase, din moment ce si-a pus pecetea asupra unui stat cu cincizeci si douad de milioane de locuitori intr-o asemenea misura incit pind si in Germania se putea crede - pe nedrept, de altfel - ca Austria era un stat german. Eroare cu consecinte grave, dar si o minunatd marturie pentru cele zece milioane de germani participanti la Marsul spre Rasarit. Putini germani din Reich banuiau cain Austria era necesard o lupta neincetaté pentru triumful limbii germane, al ycolilor germane si pur si simplu pentru a fi german. Abia astazi, cind aceasta trista constringere este resimtita de milioanele de frati ai nostri care, aflati in afara Reichului, sub dominatie straind, viseaza la patria comund, isi indreapta cdtre ea nazuintele si incearcd si dobindeasca cel10 putin dreptul sfint a limba materna, un cere mai larg infelege semnificatia necesitijii de a lupta pentru rasa. Poate tot de aceea unii catadicsesc si masoare maretia Deutschtum-ului Marsului citre Rasarit care, prin propriile-i mijloace s-a indreptat timp de secole mai intii spre est, apoi, printr-un sir extenuant de scurte hartuieli de trupe s-@ opus restringerii granitelor limbii germane: si asta intr-o vreme cind Reichul se interesa in realitate de niste colonii si nu de carnea si singele siu, in fata portilor lui. Ca pretutindeni si ca intotdeauna, ca in orice lupta, in rivalitatea dintre limbile vechii Austrii au existat trei clanuri: lupkitorii, indiferenyii si tradatorii. ‘Asa se petreceau lucrurile inca din scoala, deoarece se remared faptul ci rivalitatea dintre limbi bintuie mai cu seama in acest loc in care se formeazi generatia viitoare. Copilul trebuie cucerit si lui trebuie si i se adreseze cel dintii indemn al luptei: "Copil german, nu uita ci esti un german". "Fetito, gindeste-te ca intr-o zi trebuie si devii o mama germana". Cine cunoaste sufletul tineretului va injelege cd el este cel mai apt sa asculte bucuros un asemenea indemn. Mai tirziu, el va lupta in nenumirate chipuri, in felul sau si cu armele sale. El va refuza sa cinte cintece straine; va ridica in slivi gloriile germane cu atit mai mult cu cit va fi mai indemnat si le ; va face economii la dulciuri pentru tezaurul de razboi al celor mar va fi rézvratit si foarte precaut fati de profesorii straini; va purta insignele interzise ale propriului siu popor, fericit si fie pedepsit sau chiar bitut pentru aceastd cauzi. El reprezintd deci imaginea miniaturala fidelx a celor mari, adesea mai inspirata si cu 0 orientare mai bund. Asadar am avut si eu ocazia si iau parte fiind relativ tinar la infrunta- rea dintre nationalitatile vechii Austrii. Ficeam chetd pentru Marsul spre Sud gi Liga scolara si strigam Heil cu imaginatia inflacarata de albistrele si de culorile rosu, negru si galben; in locul imnului imperial, intonam, in ciuda avizelor si a pedepselor, iubitul nostru Deutschland uber alles. Tinerii erau astfel educati politic intr-o vreme cind supusii unui stat asa-zis national nu cunoseau altceva legat de rasa lor decit limba. Se intelege de la sine ci eu n-am fost niciodaté un indiferent. Am devenit curind un “national-german" fanatic, lucru de altfel destul de diferit de partidul care poarta astazi acest nume. Evolutia mea in acest sens a inregistrat progrese rapide si ined de la virsta de cincisprezece ani reusisem si disociez patriotismul dinastic de nationalismul de rasa, fiind categoric atras de acesta din urma. Cine nu si-a dat niciodata osteneala si studieze situatia internd a monarhiei habsburgice injelege greu o astfel de preferinja. Ea nu putea lua nastere in acest stat decit din invatarea istoriei universale in scoala, cici exist’ oare intr-adevar o istorie aparte a Austriei? Destinul acestui stat este in aga masura legat de viata si dezvoltarea a tot ceea ce este german, incit disocierea jetavia’ torie austriacd este de neconceput. Cind Sag poe iene5B Germania se va diviza in doua puteri, se va diviza insasi istoria Germanici. Simbolurile apusei mirefii imperiale pistrate la Viena pireau si actioneze mai degrabi printr-un prestigiu miraculos, decit ca o garantie a unei comunitati eterne. In zilele prabusirii Habsburgilor, austriecii germani simteau trezindu-se in ei o chemare instinctiva la unirea cu patria mama. Acest apel unanim, care exprima sentimentul adinc ce dormita in sufletul fiecaruia, nu se explica decit printr-o educatie istorica, izvor pururi nesecat care, in chiar clipele de uitare, dincolo de bunastarea de moment, face ca vocea trecutului sa vorbeased in soapta despre un viitor nou. Intreaga mea viati a fost poate hotarita de faptul ci am avut un profesor de istorie care infelegea, ca putini altii, importanta primordial care trebuie acordata acestor considerafiuni la predare si examinare: Doctorul Leopold Poetsch, de la Realschule din Linz era personificarea ideala a acestui procedeu. Era un bitrin demn, cu o infitisare hotarita, dar plin de bunitate. Verva lui scinteietoare ne capta yi ne entuziasma in acelasi timp. Nici astazi nu-mi pot aminti firi emotie de barbatul acela incaruntit care adesea, in toiul expunerii, ne ficea si uitam prezentul, transpunindu-ne ca prin minune in trecut si ficea sii reinvie vreo reminiscenfa scotind-o din negura vremurilor. Rimineam asezati, cu mintea luminata, emotionati ping la lacrimi. Din fericire, acest profesor se pricepea nu numai si limureasca trecutul prin prezent, ci si si traga din trecut invatiminte pentru prezent. El explica mai bine ca oricine problemele de actualitate de care eram avizi. Scotea din micul nostru fanatism national metode de educatie: reusea si restabileascd ordinea printre noi, mai repede decit prin orice alte mijloace, ficind adesea apel la sentimentul nostru national al onoarei. Un astfel de profesor a ficut ca istoria si devina materia mea preferata. Este adevarat ca in acelasi timp el a ficut din mine, cu totul involuntar, un tinar revolutionar. Dar cine ar fi putut studia istoria Germaniei cu un astfel de profesor fara si devind dusmanul unei dinastii a carei influenta asupra destinelor natiunii Se dovedea atit de dezastruoasa? Cine ar fi putut rimine supusul credincios a) unei dinastii pe care trecutul si prezentul ne-o aratau ca pe eterna tridatoare a intereselor germane12 in favoarea unor josnice avantaje personale? Tineri germani, oare noi nu stiam deja cd statu) austriac nu nutrea, nu putea si nutreased pentru noi, germanii, nici o afectiune? Intimplarile de fiecare zi nu faceau decit si confirme invajaturile istoriei despre activitatea Habsburgilor. In nord si in sud otrava strain mistuia trupul poporului nostru si Viena insisi devenea un oras din ce in ce mai putin german. "Augusta Casi de Austria” ficea cu orice prilej jocul cehilor. Pumnul zeifei dreptatii eterne si a pedepsei implacabile |-a doborit pe dusmanul de moarte al Germaniei austriece, marele duce Franz Ferdinand. El a fost stripuns de gloantele la a ciror fabricare contribuise. Dar oare nu el patrona acea slavizare a Austriei care se manifesta de sus in jos? Poverile poporului german erau uriase, i se cereau uimitoare sacrificii binesti si de singe, si pind si cei mai orbi vedeau zddarnicia lor. Cea mai dureroasd pentru noi era totusi constatarea ca politica Habsburgilor fata de noi avea o acoperire moral in alianta lor cu Germania: astfel, aceasta din urmi aproba intr-un fel lenta exterminare a germanismului din vechea monarhie. Incercind cu ipocrizie si creeze in afaré impresia ci Austria riminea un stat german, casa imperial intretinea impotriva ei sentimente de revolt, de dispret side ura. Numai conducatorii Reichului nu vedeau nimic din toate acestea, Ca loviti de orbire, piseau pe lingd un cadavru, crezind ca descoperd in semnele descompunerii lui dovezile unei reinvieri, Aceasta nefericitd alianti a tindrului Reich cu iluzoriul stat austriac purta germenii rizboiului mondial si ai dezastrului. * * * Pe parcursul cartii voi trata temeinic aceasta problema; deocamdata e suficient s4 precizez cd inc din prima tinereje desprinsesem citeva idei esentiale pe care mai tirziu n-am incetat niciodata sa le consolidez, si anume: Ca salvarea germanismului era conditionaté de nimicirea Austriei. Apoi, cc nu existd nici o legdturd intre sentimentul narional si fidelitatea fatit de o dinastie. Ca, mai cu seamd, Casa de Austria va aduce nenorocirea natiunii germane. : Inca din acea perioada, ajunsesem in cunostinti de cauzd la urmatoarele sentimente: dragostea fierbinte fafi de patria mea, Austria germand, ura profunda fata de statul austriac.13 Mai tirziu, datorita acestor conceptii, pe care le datoram scolii, istoria universala mi-a facilitat tot mai_mult injelegerea actiunii istorice in prezent. adicd a politicii: asadar, Deja revo r precoce in politica, n-am intirziat sé fiu la fel nici in materie de arta, In capitala Austriei de Sus exista pe atunci unfl{@af care, in fond, nu era prost. Se dideau reprezentatii destul de des. La doisprezece ani am auzit aici pentru prima oar: "Withelm Tell si peste citeva luni, prima opera din viata mea, M-a cucerit de la inceput. Entuziasmul meu juvenil fata de maestrul de la Bayreuth nu cunostea limite. De atunci operele sale m-au atras intotdeau- na si am avut norocul ca dupa acele modeste interpretari dintr-un teatru de provincie, mai tirziu si ascult altele, mult superioare. Insi toate acestea - mai cu seama dupa dureroasa traversare a virstei ingrate - mi-au intarit aversiunea profundd fata de cariera pe care mi-o harazea tatal meu. Ma convingeam din ce in ce mai mult cd nu voi fi niciodata fericit in pielea unui functionar. Jar talentul meu la desen, confirmat la Realschule, ma incita si perseverez in hotarirea mea. Nici rugamintile, nici amenintarile n-au putut s-o schimbe. Voiam si devin pictor si pentru nimic in lume functionar. De altfel, cu virsta, aritam tot mai mult interes pentru arhitecturd. Pe atunci 0 consideram drept o complinire fireasca a artei de a picta si ma bucuram in sinea mea de aceasti largire a cadrului activitatii mele artistice. Nu binuiam citusi de putin cd intr-o zi lucrurile se vor petrece cu totul altfel. Chestiunea profesiunii mele avea si fie rezolvatd mai repede decit ma asteptam. Aveam treisprezece ani cind, pe neasteptate, mi-am pierdut tatal. Un atac de apoplexie I-a doborit in plind putere si a pus capit fird suferinta drumuluj siu pamintesc, cufundindu-ne pe tofi intr-o durere profunda. Dorinta lui cea mai fierbinte fusese si-si ajute fiul si facd o carierd, ca si-l scuteased de incercarile propriilor sale inceputuri. A trebuit s-o vada neimplinita. Dar, fara Si-si dea seama, sadise in mine germenii unui viitor pe care nu-] binuia nici unul din noi. Aparent, la inceput nu s-a schimbat nimic. Mama se socotea obligatd si-mi supravegheze mai departe educatia14 conform dorintei tatei, cu alte cuvinte in vederea carierei de functionar. Eu insumi eram mai hotarit ca oricind si n-o fac. Programa si metodele din scoala primara superioari mi interesau din ce in ce mai putin, pe misurd ce se indepartau tot mai mult de idealul meu, O imbolnivire de citeva siptimini a rezolvat pe neasteptate chestiunea viitorului meu, punind capit conflictelor din familie. Aveam pliminii grav bolnavi, Doctorul a sfituit-o pe mama ca pe viitor si nu mi inchida sub nici o forma intr-un birou si in special si-mi intrerup’ pentru cel putin un an studiile de la Realschule. Astfel, tinta dorinelor mele ascunse si apoi a luptei mele perseverente era dintr-odati atinsi. Aflata inc’ sub impresia bolii mele, mama a fost de acord sa pirisese Realschule in favoarea Academiei. Au fost zile fericite care pireau aproape un vis si care, de altfel, nici n-aveau si fie decit un vis. Peste doi ani, moartea mamei zidirnicea brutal frumoasele mele planuri de vitor. A doborit-o 0 boala lunga si grea, care de la bun inceput n-a lisat decit o slab speranti de vindecare. Cu toate acestea, a fost o lovituri teribila. Pe tata il respectasem, dar pe mama o iubisem. Realitatea durd a existenei m-a obligat si iau hotariri rapide. Pusinele fonduri ale familiei fuseser4 aproape in intregime epuizate de boala gravid a mamei; pensia de orfan ce-mi era alocati nu-mi ajungea ca si traiesc si trebuia si-mi cistig eu insumi existenta cu orice chip. Am plecat la Viena cu o valizi cu imbracdminte si lenjerie. Purtam in suflet o vointé de nezdruncinat. Cu cincizeci de ani mai devreme, tatél meu reusise si-si invinga destinul. Voi face ca el. Voi deveni "cineva” - dar nu functionar!CAPITOLUL I ANII DE STUDIU SI DE SUFERINTA DE LA VIENA La moartea mamei, eram oarecum limurit asupra viitorului meu. In timpul ultimei sale boli, fusesem la Viena pentru sustinerea examenului de admitere la Academia de arte frumoase. Inarmat cu un teane gros de desene, pornisem la drum, convins ci voi fi admis cu usurinti. Fusesem de departe cel mai bun desenator de la Realschule si de atunci aptitudinile mele se dezvoltasera extrem de mult, astfel ci, destul de multumit de mine insumi, aveam mari sperante. ‘Totusi mi preocupa ceva: mi se pirea ci sint mult mai dotat pentru desen decit pentru pictur, in special pentru desenul arhitectural. De asemenea mi se dezvolta tot mai mult gustul pentru arhitectura insisi. Aceasta evolutie s-a precizat in timpul unei sederi de cincisprezece zile la Viena, pe cind nu implinisem nici saisprezece ani. Ma dusesem si studiez la Galeria de picturi de la Hofmuseum, dar n-avusesem ochi decit pentru clidirea respectiva. Alergam de la o curiozitate la alta, de dimineata pina la ciderea nopiii, dar edificiile ma captivau in mod deosebit. Rimineam ore in sir in fata Operei, ore intregi in fata Parlamentului: intreaga Ringstrasse mi se parea o minune apiruta din o mie gi una de nopti. ‘M& aflam asadar pentru a doua oari in acel oras frumos si asteptam, arzind de nerabdare, dar plin de o incredere trufasa in succesul la examenul de admitere. Eram atit de convins ca voi reusi, incit vestea esecului a avut asupra mea efectul unui fulger pe un cer senin. Si totusi, trebuia si cred. Cind m-am prezentat in fafa rectorului solicitind explicatia nereusitei la sectia de picturd a Academiei, acesta m-a asigurat ci desenele pe care le prezentasem dezviluiau indiscutabil lipsa de inclinatii pentru picturd, in schimb videau posibilitati in domeniul arhitecturii. In ceea ce ma privea, nu putea fi vorba de sectia de pictur’ a Academiei, ci numai de sectia de arhitectura. De la bun inceput nu Puteau admite ci nu frecventasem niciodata o astfel de scoala sau cd nu primisem 0 pregitire corespunzitoare. Am parasit foarte abatut Palatul Hansen din Schiller Platz, indoindu-ma de mine insumi pentru prima oara in viata mea. Caci cele auzite in legitura cu aptitudinile mele imi dezviluiau bruse, intr-o strifulgerare neasteptati, discordanta pe care o resimteam deja de mult, fird si-mi pot da exact seama de natura si cauzele ei. Atunci, in citeva zile, m-am gi vazut arhitect. In realitate, drumul era plin de greutati, cici ceea ce neglijasem pind16 atunci, sfidator, la Realschule, avea si se rizbune amarnic. Inaintea cursurilor scolii de arhitecturd din cadrul Academiei, trebuia urmat cursul tehnic de constructii, iar admiterea la acesta din urmd necesita studii complete la o scoala primara superioard. Toate acestea imi lipseau. Se pirea deci cd visul meu nu putea fi implinit. Cind, dupa moartea mamei, m-am reintors pentru a treia oar la Viena, - de asta data pentru citiva ani - imi regisisem linistea si hotdrirea. Imi redobindisem demnitatea si-mi fixasem definitiv scopul pe care voiam si-l ating. Voiam si devin arhitect, iar dificultatile intimpinate ficeau parte din categoria celor ce trebuie infrinte si nu din a celor in fata carora capitulezi. Iar eu voiam sa le infring, avind mereu in fafa ochilor imaginea tatei, modest cizmar de tara, devenit functionar. Porneam de pe baze mai solide, deci lupta avea si fie mai usoard; in vitregia soartei, cum o vedeam pe-atunci, astazi vid injelepciunea Providentei. Zeita ananghiei m-a luat in brafe, amenintindu-mi adesea cu distrugerea: astfel, vointa mea s-a calit odata cu piedicile infruntate si in final a triumfat. Ii multumesc acestei epoci ci m-a facut sever si capabil de asprime. Mai mult chiar, ii sint recunoseator pentru ci m-a indepirtat de deserticiunea unei vieti usoare, cd a smuls din blindetea cuibului un copil prea risfitat, ci grija a devenit noua lui mami, ci l-a azvirlit, impotriva vointei lui, intr-o lume de mizerie si de lipsuri, dindu-i astfel prilejul si-i cunoasca pe cei pentru care avea si lupte mai tirziu. Este perioada in care mi s-au deschis ochii asupra a doud pericole pe care abia le cunosteam din auzite, fir si binuiesc influenta lor inspdimintatoare asupra existentei poporului german: marxismul $i iudaismul. Viena, al cirei nume evoca pentru atita lume veselie si nepisare, loc de petreceri al unor fericiti muritori, pentru mine nu inseamna, vai! decit amintirea vie a celei mai triste perioade din viata mea. Chiar si astazi, numele ei trezeste in mine doar amintirea neplacutd a cinci ani de suferinte cumplite. Cinci ani in care a trebuit, mai intiica muncitor necalificat si apoi ca zugrav, si-mi asigur subzistenta, subzistenta redusd, ce nu-mi putea astimpira nici macar foamea cronica. Fiindcd foamea era pe atunci paznicul fidel care nu mi parisea niciodata, tovarisa care a impartit totul cu mine Ea a fost partasi la cumpirarea fiecirei carti; o reprezentatie la Opera in-cnina tovardsia ei in ziua urmatoare; era o lupt neintrerupta cu o prietend nemiloa~i. Totusi, in vremea aceea am invi{at mai multe decit oricind inainte. In fara de arhitecturd, in afara rarelor reprezentatii de la Opera, rod al unor zile de p.st, singura mea bucurie erau cartile, tot mai numeroase. Pe atunci citeam enorm si temeinic; timpul ramas liber dupa orele de17 munci era consacrat exclusiv studiulm In citva am, am dobindt astfel cunostunfe care imi sint 91 astizi de folos Voi mai adauga ca in aceasta perioada au inceput si mi se contureze opimule «1 teornle generale care au devemt fundamentul nechntit al activititn mele din acea vreme De atunei am avut puline lucrun de adaugat s1 mmic de schimba Astaza sint convins ca esenpialul gindirn creatoare a omulw se manifesta general in tinere(e. Eu fac o distincte intre intelepciunea batrinului, care comportd mai multa profunzime 1 prevedere, rezultate din experienta unet viet, indelungate s1 genaul creator al tineretu care raspindeste cugetari 91 dei cu ¢ fertilitate mepuizabila, fara a le putea pune imedhat in valoare, tocma: dir pricina bogatie: lor Ea furmzeazi materiale s1 planun de vutor din care se vé inspira omul matur, in masura in care pretinsa infelepciune a amilor nu va fi nabuyit gemul tinerej Vaata pe care o dusesem pina atunc acasi era, evident, cea a tuturor tinerilor de vusta mea nu cunoyteam grya zilei de mime 91 problema sociald ere anexistenta Anturajul din tineretea mea era format din mic-bu.ghezi, adica o lume care avea foarte putine legaturi cu cea a adevaratilor muncitori Funded, orici de ciudat ar pirea la prima vedere, prapastia care desparte aceasti clasd pug favorizati din punct de vedere economic de cea a lucratorilor manual: este adesea mult mai adinca decit se crede Exista aproape o duymame motivata di faptul cd oamenn care sau midicat de curind deasupra nivelulu lucratorilo manuali se tem de recaderea in vechiul mediu pe care i] dispre{uiesc putin, sar cel putin de faptul cd ar putea sa para ca facind inca parte din el Adaugay l: aceasta tot ce este respingito: in amintirea grosolamei relajulor cu aceste clase inferioare s1 a totale: lor hpse de cultura pentru miste oamem de condiuie fie 5 modesta, care au depasit odata acest nivel social, 0 scurtd recadere in sinul lu repreainta o obhgatie insuportabila Se constata de asemenea cd de multe or1 oamenu aflap la un nivel soca nidicat se coboara la cer mai umih dintre concetajenni lor cu man putind partinir decit parvenipn Numese pai vent orice persoana care s a ridicat de Ja o situane data L © situavie superioara prin proprule sale myloace Pe acesta, lupta apriga pe care a dus o il face foarte adesea sd y1 paid orice sensibihtate 31 orice sentament de mila fa(d de nenorocipi +amagi tn umd Din acest punct de vedere soarta ma favorizat Obligat si ma intoic i jumea saracie: 1 a nesiguzante: materiale pe care tata] meu o cunoscuse deja18 am pierdut ochelarii de cal ai prea limitatei mele educatii de "mic-burghez". Am invatat atunci si-i cunose pe oameni si si fac diferenja intre infifisarea unui om infometat sau brutal si adevarata lor natura, La inceputul secolului, Viena eva deja un oras plin de nedreptiti sociale. Bogatia si lipsurile se invecinau aici fird tranzitie. In centru si in cartierele invecinate se sim(ea bitind pulsul unui imperiu de cincizeci si dowd de milioane de locuitori, impodobit cu toate frumusetile multiplelor lui nationalitati. O curte magnificd atrigea ca un magnet bogijia si inteligenta din restul statului, Adaugatila acestea efectele centralizirii sistematice a monarhiei habsburgice. Aceasta centralizare se impunea pentru a mentine strins legate niste popoare atit de deosebite; dar ea avea drept consecinti concentrarea extraordi- nari a inaltelor si a celor mai inalte autoritati in capitala imperiului si resedinta imparatului. Viena nu era doar centrul politic si intelectual al bitrinei monarhii dunirene, ci si centrul economic al tari. Armatei militarilor de rang inalt, a functionarilor, artistilor si intelectualilor i se opunea armata inci si mai numeroasé a muncitorilor. Inaintea bogitiei aristocratiei si a negustoril< 1 se ia cea mai deplina. In fata palatului din Ringstrasse se someri si in josul acestei via friumphalis a vechii Austrii, in intunericul si mocirla canalelor sale de scurgere, se oploseau vagabonzii. In nici un alt oray german problema sociali nu putea fi mai bine studiata ca la Viena; dar si nu ne amigim. Acest studiu nu putea fi intreprins de sus. Cel care n-a fost el insusi constrins la 0 asemenea sirdcie nu o va cunoaste niciodata. Altminteri nu va exista decit vorbarie superficialé sau sentimentalism mincinos: ambele la fel de daundtoare si fird si ating’ miezul problemei. Nu stiu care e mai nefasta, indiferenta de care dau dovada in fiecare zi majoritatea favorizatilor soartei si chiar a parvenitilor fata de nevoile sociale, sau condescendenta aroganta yi adesea lipsita de tact, dar intotdeauna atit de plind de gratie, a anumitor femei elegante care se umfla in pene pentru cd “merg in popor". Acesti oameni se ingeala cu atit mai mult cu cit, cu spiritul lor lipsit de instinct, se marginesc si inteleagi lucrurile in linii mari. Apoi se mira c& pirerile lor declarate public nu au pic de succes ori sint respinse cu indignare: ei vad in asta, bucuroyi, 0 dovada a ingratitudinii poporului. Pentru asemenea mini, faptul aio activitate sociald nu are nimic comun cu toate acestea nu e un adevar prea plicut, mai ales ci ea nu poate nazui la nici un fel de recunostina, dat fiind ai nu trebuie sé imparta favoruri, ci sé restabileasca niste drepturi. Eu nu am fost pus in situatia de a studia problema sociali in felul acesta. Involindu-ma in armata ei blestemata, mizeria nu m-a invitat "so studiez" indeaproape, ci mai degrabi m-a luat pe mine insumi drept subiect. Nu19 mizeriei ii revine meritul'supravietuiri: cobarului * Cind incere astdzi sim adun impresule din acea perioada, nu reuyese intru totul In mintea mea au continuat sa traiascd doar cele mai importante, adesea acelea in care eram imphcat mai indeaproape Pe ele le vett gasi aici, impreuna cu invd{amintele pe care le am tras pe vremea aceea Nu mia fost meiodata prea greu sim gasesc de lucru, fied nu inceream si-mi cistig existenta ca munertor specializat, cca muneitor necalificat sau ca ayutor Astfel mi giseam in situauia celor care plecau pentru totdeauna din Europa cu intenvia nechntita de a 91 reface viata intr o lume noua y de a dobind: © patrie noua. Detayati de toate consideratule paralizante legate de datorie 91 de rang, de antura 91 de traditie, e1 profita de once ciytig ce hi se ofera 91 fac toate muncile, patrung1 de 1deea cd munca cinstita nu injoseyte miciodatd, oricare at fiea Hotarisem 1 eu si sar cu ambele picioare odati in aceasti lume noud pentru mine ca si-m: croiese un drum in viata Curind mi-am dat seama cd este mar usor sa gasesti o sluybi oarecare decit s-o pastrez Nesiguranta pin de fiecare 21 mi sa pirut una din latunle cele mar sumbre ale acestei vieft nor Stiu cd muncitorul cahficat nu este aruncat in stradi tot atit de des ca s1 cel necalificat, totus: miciodata nu poate fi sgur Daca risca mat putin sa sufere de foame pentru ca n-are de lucru it vamine teama de lock out sau de greva Nesiguranta salarulor zilmce este una din plagile cele mai grave ale economie sociale Tinarul agricultor pleaca a oray, atvas de o munca despre care ise spune cde mai uyoara care poate chiar este 1 a carer durata este mai scurta E ispitit mai ales de lumina orbitoae care straluceste doar m marile o1ase Obtynuit cu o anumitd siguranti a civtiguhu, nu obisnuieste say pardseascd vechiul loc de muned decit daca are in vedere cel pugn un altul In sfiryit, hpsa de muncitori agricoh este atit de mare incit la fara un yomaj indelungat este neverosimil Este greyt si se creada a prior ca tinarul care pleacé la oray e facut dintr un aluat mai prost decit cel care continu si lucreze pimintul Dimpotriva: eaperienta demonstreazd cd natuule cele mai sinatoase y1 mat viguroase20 emigreazi cel mai usor. Prin emigrant nu ineleg doar pe cel care pleacd in America, ci si pe tindrul argat care se hotariste si-si parseascd satul natal pentru a merge in marele oras necunoscut. $i el e gata si infrunte riscurile unui destin nesigur. De obicei vine la oras cu 0 mica sum de bani si nu se descura- jeaza din primele zile daca are ghinion si nu-si giseste imediat de lucru. Dar daca isi pierde slujba in scurt timp, e mai grav; e mult mai greu, dacd nu imposibil, si-si gaseascé alta, mai ales iarna. In primele siptamini mai merge. Primeste ajutorul de somaj de la casieria sindicatului si, de bine de rau, se descurea, Dar odata ce si-a cheltuit ultimul dinar si ultimul pfennig, cind, in cele din urmd, inceteazi si mai primeascé ajutorul de somaj, incepe 0 siricie cumplita. Acum umblé de colo-colo, infometat; vinde sau amaneteazé ce i-a mai rimas; prin finuta si relatiile lui, ajunge astfel la o decidere fizica si spirituala completa. Dacd mai rimine si fara adapost si lucrul acesta intervine iarna, cum se intimpla de obicei, nenorocirea e completa. In sfiryit gaseste ceva de lucru. Dar povestea incepe de la capat. A doua oard va fi la fel. A treia oard va fi mai rau, pind cind, incetul cu incetul, va invita si indure nepisitor aceasta soarta vegnic nesigura. Repetitia a creat obisnuinta. Astfel, omul harnic de altédata devine delasitor in toate, pind cind ajunge un instrument oarecare in miinile celor ce urmarese doar niste profituri josnice. Somajul ii este atit de putin imputabil incit, dintr-odata, ii este totuna daca lupta pentru revendicari economice sau pentru nimicirea valorilor statului, ale societafii sau ale civilizatiei. Devine grevist, daca nu cu bucurie, cel putin cu indiferenya. Am putut urmiri acest proces pe mii de exemple. $i pe masurd ce le cercetam, dezaprobarea mea fati de aceste orase de citeva milioane de locuitori, care ii atrag pe oameni cu atita aviditate pentru ca apoi si-i zdrobeasca intr-un mod atit de inspaimintator, devenea tot mai vie. La sosire, ei mai apartin inca poporului lor; daca ramin, sint pierduiti pentru acesta. Am bitut si eu strazile marelui oras, am simiit toate loviturile soartei si le-am putut aprecia efectele. Inca ceva: alternantele frecvente de lucru si de somaj fac ca incasirile si cheltuielile necesare existenei si devin neregulate si, cu timpul, distrug simultan orice sim| al economiei si orice simt de organizare a viefii cotidiene la majoritatea muncitorilor. In chip vizibil, trupul se obisnuieste putin cite putin cu belsugul in perioadele bune si cu foamea in cele proaste. Da, foamea suprima orice proiect de o mai buna organizare pentru perioadele in care cistigul va fi mai usor. In fata celui pe care-I chinuieste, ea face si danseze, intr-un miraj staruitor, imaginile unei "vieti bune" usoare; ea da atita farmec acestui vis, incit el devine o dorinti maladiva ce va trebui satisficutd cu orice pret, de indata ce leafa o va permite, cit de cit. Omul care inteligent modestul siu mod de via{a pentru toatd saptimina, si-l dé complet21 peste cap. Banii cistigati tin, la inceput, cinci zile din sapte, mai tirziu numai trei, iar si mai tirziu doar o singura zi; in final dispar intr-o singura noapte de petrecere. Tar acasi existd adesea 0 sotie si niste copii. Se intimpla si fie y cuceriti de modul acesta de viaté, mai ales atunci cind sotul este bun cu ei, adi in felul lui ii iubeste. Salariul pe o saptamind e risipit acasa, in comun; le ajung doua sau trei zile: cit sint bani, beau si maninca; apoi sufera de foame in comun, Atunci nevasta se strecoar prin vecini, cumpard cite ceva pe credit, face mici datorii prin dughene, incercind si reziste astfel in ultimele zile grele ale siptaminii. La prinz se ageazi cu tofii in fata unei mincari siracicioase - foarte multumiti ca existd ceva - si asteapta ziua de salariu. Vorbesc despre el. Fac planuri si, cu burta goal, viseaza la fericirea ce se va intoarce curind. Inca din cea mai frageda tinerete, copii se familiarizeazd cu aceasta ie. Dar lucrurile sfirsese prost atunci cind barbatul o fine pe a lui ined de la inceputul siptaminii si sotia intra in conflict cu el chiar pentru copii. Incep certurile si, pe misurd ce birbatul se instraineaza de sotie, se apropie de bautura. In fiecare simbata se imbata; luptind pentru ea si pentru copiii ei, femeia ii smulge citiva binuti, de obicei tinindu-se dupa el pe drumul de la fabricd la circiuma. Cind noaptea il readuce in sfirsit acasi, duminica sau lunea, beat si brutal, dar cu buzunarele goale, au loc scene jalnice... Am asistat de sute de ori la astfel de intimpliri neplicute. La inceput ostil si revoltat, am sfirsit prin a intelege latura tragici a acestor episoade dureroase si cauza lor profunda. Am deplins victimele nenorocite ale unui mediu diunator. Problema locuintelor era si mai gravi, iar siricia locuintelor lucritorilor manuali din Viena era inspaimintatoare. $i astézi mi cutremur cind mi gindesc la acele silase mizerabile, la acele adapesturi si la acele locuinte suprapopulate, pline de gunoi si de o murdirie respingatoare. Ce s-ar fi intimplat, ce s-ar intimpla daca din aceste infernuri ale sit un val de sclavi dezlintuiti s-ar revarsa asupra restului omenirii care last evenimentele si meargi de la sine, fara a binui micar ci, mai devreme sau mai tirziu, destinul, neconjurat, va aduce cu sine represalii inevitabile? Cit de recunoseator sint astazi Providentei care m-a purtat prin aceasta scoala: de astd dat’ nu ma mai puteam dezinteresa de ceea ce nu-mi plicea si m-am instruit rapid si temeinic. sir r. Atunci puteam suporta acest spectacol fird si ma descurajez, atunci ale deznadejdii, ale murdariei si ale depravarii nu mai ieseau in relief oamenii, ci jalnicele rezultate ale unor legi jalnice. Cu toate acestea, fiindu-mi mie insumi foarte greu si-mi cistig existenta, eram ferit de capitularea intr-un sentimentalism jalnic vazind22 produsele, rezultatul final al acestui proceswe degradare. Nu, nu aya treba conceput $1 se vadea ci la imbundtatirea aoagle: star: putea duce doa o dubli cale Punerea unor temelu mai bune ale dezvoltirw noastre, inspirate dintr-un profund sentiment de responsabulitate socialé Nimueirea cu hotirire brutala a vldstarelor care nu pot fi ameliorate Natma nu se intereseazd atit de conservarea individulu cit de dezvoltarea descendentei sale, suport al specie Asa se intimpla 91 in viaja Nu e deloc cazul sa fie ameliorate artificial partle rele ale prezentulu:_ameliorare de altfel practic imposibild - c1 sa fie pregatite cai mai sinitoase pentru dezvoltaiea vutoare a omulw, ined de la inceputurile hn Inca din tampul anilor mei de lupta de la Viena, ma convinsesem ca Scopul actuntaqn sociale nu va trebur niciodatil sit fie menqinerea unet bunastdri amagitoare, ec: mai degraba evitarea acelor carenye esentrale ale vier noastre economice s1 culturale care duc negresit la degenerescen.a individulur sau cel putin o pot antrena Daficultatea corectaru unei situatu sociale ucigitoare, nefaste pentru stat, prin orice mijloace, chiar 31 prin cele may brutale, nu provine din ezitarea asupra cauzelor e1 Sovatala celor ce nu au masurile de salvare indispensabile wzvoraste din sentimentul lor foarte intemerat ca sint e1 insisi raspunzitor: de depravarea tragica a unet clase intreg Acest sentiment le paralizeazd orice hotarire ferma de a actiona, e1 nu sti si prevada decit mste reforme tamide $1 nesatisfacatoare, chiar daca e vorba de masun de conservare absolut necesare Numai cind o epoca va inceta sa mai fie vrinta de propria constunta a responsabilitatu sale, iyi va redobindi, odata cu linistea interioara, fora exterioara pentru a reteza brutal y1 fra puere de rau mlidifele parazitare s1 pentru a smulge neghina Dar era evident ca statul austriac, ignorind orice justine 91 orice legislate sociala, era incapabil sa combata cregtenle nefaste Nu stiu ce ma mspaminta mai mult pe vremea aceea muzeria matenala a semenilor mei, grosolima lo. morala cea a obicerurilor lor, or mvelul atit de scazut al culturn lor istelectuale De cite o11 nu sau revoltat burghezn nostri auzind vreun vagabond viedme de plins declaiind ca1 este perfect egal daca e german sau nv s1 ca23 pretutindeni unde va avea strictul necesar se va simti bine! Se intrec care mai de care si depling aceast’ absentd a mindrie) nationale si si denunte cu tarie astfel de sentimente. Dar citi s-au intrebat de ce au ei ingisi sentimente mai bune? Citi isi dau seama de faptul ci mindria lor foarte fireasci de a apartine unui popor privilegiat este legata printr-un numar infinit de fire de tot ceea ce a facut ca patria lor si fie atit de celebra in toate domeniile artei si ale spiritului? Citi vad in ce masurd orgoliul lor de a fi germani rezulta din cunoasterea maretiei Germaniei? Oare mediile noastre burgheze se gindese si la faptul cd poporului putin ii pasa de acest orgoliu? Acum sa nu mi se obiecteze ca in toate (arile e la fel si cA muncitorii le considera “totusi" patria lor. Chiar de-ar fi asa, aceasta n-ar scuza atitudinea noastra neglijenta. Dar nimic din toate acestea. Ceea ce noi numim, de pilda, educatia sovin’ a poporului francez, nu este decit proslivirea excesiva a prestigiului Frantei in toate domeniile culturii sau, cum spun francezii, ale “civilizatiei". Un tinar francez nu este instruit in asa fel incit si-yi dea seama obiectiv cum stau lucrurile in realitate: educatia lui ii arata, dintr-un punct de vedere subiectiv usor de inchipuit, tot ceea ce are vreo importanti pentru prestigiul {arii sale, in materie de politica si de civilizatie. O astfel de educatie trebuie si se limiteze intotdeauna la nojtuni foarte importante de ordin general. Si ele trebuie intipirite in sufletul si memoria poporului printr-o repetare staruitoare. La noi, dimpotriva, picatului lipsei unui caracter negativ i se adauga distrugerea constant a putinului pe care fiecare a avut norocul si-l invete in scoala. Sobolanii care otravesc politica noastra devoreaza’ acele farime din sufletul si memoria celor umili, in masura in care mizeria nu sia luat deja aceasta insircinare. ‘Si ne inchipuim prin urmare urmatoarele: In doua incaperi dintr-un beci locuieyte o familie de sapte muncitori Printre cei cinci copii, un fine de trei ani. Este virsta la care copilul incepe inteleaga. Oamenii foarte dotati pistreazi amintirile din aceasta perioada pind la virsta cea mai inaintat. Strimtoarea si inghesuiala din locuinté sint un chin permanent; ele provoacd certur1. Acesti oameni nu locuiese impreuni, ci sint inghesuiti unii peste altii. Cele mai marunte neintelegeri care se rezolva de la Sine intr-o casi spatioas’ dau nastere aici la dispute neintrerupte Intre copii mai treaci-meargi: peste o clipi le-au uitat. Dar cind e vorba de parinti, Conflictele zilnice devin adesea neinchipuit de grave si de brutale. Tar rezultatele acestor lectii se fac simtite la copii. Trebuie si cunosti aceste medii ca sa stii pind unde pot merge betia, bitaile. Un biet copil de yase ani cunoaste amanunte care pe un adult |-ar face sa se cutremure. Otrivit moral yi subali- Mentat fizic, acest mic cetdyean merge la scoala publica yi acolo invata atit cit sa24 stie si citeascd si si serie, Nici vorba si-si facd temele acasi, unde i se vorbeste despre clasa si profesorii sii cu 0 mojicie cumplita. De altfel, acolo nu este respectata nici o institutie umana, incepind cu scoala si terminind cu cele mai inalte corpuri ale statului; religia, morala, natiunea si societatea, totul este improscat cu noroi. Cind baietasul paraseste scoala la virsta de paisprezece ani, se stie ce predomind in el: ori o neinchipuita prostie in tot ce priveste cunostinje- le concrete, ori o insolenta caustica si o imoralitate care-ti ridicd parul maciuca. Ce atitudine va avea in viata pe care o va incepe acest omulet care n-are nimic sfint si care, in schimb, banuieste sau cunoaste toate josniciile existentei... Copilul de treisprezece ani devine, la cincisprezece, un detractor declarat al oricdrei autoritati. El n-a invafat si cunoascd decit noroiul si murdaria, excluzind tot ce ar fi putut si-i inalte spiritul. Si iata care va fi educatia lui de barbat. Va urma exemplele primite in tinerete - pe acela al tatalui siu, Se va intoarce acasi, Dumnezeu stie cind, va stilci el insusi in bitaie, ca si se mai distreze, biata fipturd care i-a fost mama, va huli pe Dumnezeu si universul, pini va fi primit intr-o casi de corectie. Acolo educatia ii va fi desavir Si iati-i pe bunii nostri burghezi foarte mirati de "entuziasmul national” redus al acestui “tindr cetjjean". Lumea burghezi vede in fiecare zi la teatru si la cinema, in cirti proaste si in gazete infame cum otrava este varsata cu gileata asupra poporului, si apoi se miré de slaba “tinuti morala" si de “indiferenta nationala" a multimii! De pared ecranul, presa indoielnica si celelalte s-ar interesa de popularizarea informatiilor legate de prestigiul nostru national! Ca si nu mai vorbim de educatia primita anterior... Am invafat si infeles temeinic un principiu a cirui existent nu o banuis € crearea unui mediu social siindtos, platformé necesara pentru educarea individului. Numai cel ce a invatat, acasa si la ycoald, si aprecieze superioritatea intelectuald si economicd si jn special politica a tirii sale va ft in stare sé simta - si va simyi - mindria de ai Interesu] meu pentru problema sociala find trezit, am inceput 5-0 studiez foarte serios. O lume noua, necunoscutd pind atunci, mi se infatisa. In 1908 si 1910 situatia mea se schimbase si nu mai eram obligat sd-mi cistig existenta ca muncitor necalificat. Mi-am deschis 0 firma proprie de desenator si acuarelist. Aceastd meserie nu aducea deloc beneficii, cistigam abia cit si supravietuiesc, dar era interesanta in vederea profesiunii careia ma dedicasem. De asemenea, de acum inainte, seara nu mai eram mort de oboseala26 incapabil sa citesc fird si afipesc curind. Munca 4 legaturd cu viitoarea mea meserie si, in afara de aceasta, eram stapin pe timpul meu si mi-l puteam impati mai bine decit inainte. Pictam de nevoie si invatam de placere. Aceasta imi ingaduia si completez cu cunostintele teoretice indispensabi- le cea ce invajasem despre problema sociala din lectiile realitatii, Studiasem aproape toate cartile referitoare la acest subiect care imi cideau in mind si, de altfel, meditam mult. Cred intr-ade’ un original. Cum era foarte firesc, in plus mA dedicam cu pasiune arhitecturii, O consideram, intocmai ca si muzica, regina artelor. A ma ocupa de ea nu era 0 muncé, ci o adevarata fericire. Puteam citi sau desena pini noaptea tirziu fir’ si simt vreo oboseala. $i mi se intérea convingerea ci frumosul meu vis pentru viitor se va realiza, chiar de-ar trebui si astept ani indelungati. Eram ferm hotarit si dobindesc faima ca arhitect. Pe linga aceasta, interesul puternic pe care-] manifestam fata de politica nu mi se parea ci insemna mare lucru. Dimpotriva: credeam ca nu fac decit sa mi achit de o obligatie elementara a oricarei fiinte ginditoare. Orice persoana lipsit’ de cunostinte in aceasta chestiune pierdea orice drept la critic’ sau la exercitavea vreunei functii. $i in acest domeniu citeam si studiam mult. Pentru mine a citi avea alt sens decit pentru media pretinsilor nostri intelectuali. \@unoseoameni-care citesc interminabil carte dupi carte, liter’ cu litera, fara si pot totusi si spun cA sint oameni "cititi", Bi poseda o grimada uriasa de cunogfinte, dar mintea lor nu se pricepe nici si le cataloghezeyiniti sale impart. Le lipseste arta de a distinge intr-o carte valorile care trebuie bigate la cap odata pentru totdeauna de pasajclesplictisitoare=scaresnusvorsfilcititeydaea ¢ posibil, sau cel putin nu vor fi duse cu sine ca un balast inutil. Lectura nu este UN Scop, ci. mijloculyprim care fiecare umple cadrul pe care i |-aultrasat darurile -aptitudinite sale. Fiecare primeste astfel Miméltele <1 materialele necesare meseriei lui, numaisele si-l ajute si-si_cixtig® existentalsaupsigserveasca ta indeplinirea unor aspiratii mai inalte. Al doilea scop al lecturii trebuie si fie dobindirea unei viziuni de ansamblu asupra lumii in care tim Dar in ambele cazuri este necesar nu ca aceste lecturi si ocupe loc in sirul capitolelor sau cartilor pastrate in memorie, ci sd se insereze la locul lor ca o pietricicd intr-un mozaic si si contribuie astfel la constituiren unei imagini generale a lumii in’ mintea cititorului. Altminteri se formeazi un amestec de notiuni dezordonat si fara mare valoare, in pofida infumurarii pe care o poate inspira nefericitului siu poscsor. Caci acesta crede foarte serios ca e Instruit, ea infelege ceva din Viajalgl ci poseda niste cunostinte, in timp ce fiece sporire a unei asemenea instruiri i] cei din anturajul meu mi socoteau pe vremea aceea26 indeparteazd si mai mult de realitate; cel mai adesea nu-i mai ramine decit: 54 sfirseasea intr-un sanatoriu sau ca politician. Niciodata 6 astfellide minte nu va reusi si extragi din talmey-balmesul cunostin{elor sale pe aceea ca@ivanfolosisintmunsmoment dat; fiindcd acel balast intelectual nu a fost clasat {inind seami de necesitatile vietii; el doar s-a tasat in ordineajeanilONGititeNilasaleUmianfost asimilatysi.continutul lor. $i daca necesitatile vietii i-ar da totusi ideealumei.juste utilizari aliceea ce a citit odinioard, ar mai trebui ca ele si mentionezé cartéa)§imumarul paginii, altfel bietul natarau n-ar gisi niciodatageslélpotrivite. Dar pagina nue mentionata si, in fiecare moment critic, atesti oameni ¢alatitalexperient#sintyinty.o incurcitura grozavajieijeauts[COnVulsivecazuri analdage si, cum este si drept, dau" peste o vejeta proastal Cum s-ar putea explica altfel ci cei mai mari pontifi ai guvernului fac atitea greseli grosolane cu toata stiinta lor? Altminteri ar trebui si vedem in ei nu 0 supiritoare stare patologicd, ci ticdlosia cea mai josnici. Dimpotriva, cel ce stie sa citeascd, discerne imediat intr-o carte, o gazeti sau o broyura ceea ce meritd si fie pistrat fie pentru nevoile lui personale, fie ca material de interes general((@éleWdobindite astfel se inglobeazi in imaginea pe care si-0 face deja degpueseutaré sau cutare Tucru, o corecteazi, o completeazd, ii sporeste exactitatea sauti precizeaza sensul. Daca viata pune pe neasteptate o problema, memoria-celui cavevarstiutysinciteasci ii furnizeaza.de indata o opinie bazata pe aportul unor ani indelungafi, elo supuneleafiunii fats de cazul nou despre_carevelvorba $1 reuseste astfel si limureasca sau si rezolye problema. Lectura nu are sens si utilitate decit inteleasa astfel. De exemplugumovatoncaremu-ifurnizeazi gindirii sale, sub o asemenea forma, elementéle care ii sini necesaxe, este incapabillsaisisus{ina parerearin fata unui _adversar, chiaps@aca are de o mie de ort dreptate In’ orice discutie, memoria il lasd in mod rusinos. Nu gaseste argumente nici ca sd sustind ceea ce afirma, nici ca si-si reducd la tacere adversarul. Atita timp cit nu este vorba, ca la orator, decit de satisfactia personala, mai treaci-meargi: dar daca soarta a facut dintr-un astfel de om in acelasi timplatotstiutor si neputincios unger de stat, lucrul devine mult mai grav. Incd din tinerete m-am straduit si citese bine si am fost ajutat in chip fericit de memoria si de inteligenta mea. Din acest punct de vedere, sederea mea la Viena a fost utila si rodnica, Observatiile zilnice m-au incitat sa studiez fara incetare problemele cele mai diverse. Fiind in masura si verific rind pe rind realitatea prin teorie si teoria prin vealitate, n-aveam a ma teme nici c4-mi vestejese spiritul prin consideratiuni pur teoretice, nici cd ma mulfumese cu realitati superficiale. Experienta mea cotidian’ a fost atunci hotiritoare in dou’ chestiuni esentiale - in afara problemelor sociale - si m-a incitat la studierea lor teoretici aprofundata. Cine stie cind ag fi aprofundat teoriile si esen{a insasi a marxismului,27 daca m-as fi fost aruncat intr-adevar cu capul inainte in chestiune? Ceea ce stiam despre social-democratie in tinereje era neinsemnat si complet fals. Imi plicea ca lupta pentru sufragiul universal si secret, caci ratiunea imi spunea deja ci aceasta trebuia si slabeasca regimul Habsburgilor pe care-] uram atit. Eram convins ca statul dunarean nu putea supravie(ui daca nu sacrifica germanismul, dar ca, chiar cu pretul unei slaviziri indelungate a elementului german, nu va obtine nici 0 garantie de viata trainicd, deoarece forta de coeziune pe care o confera slavismul unui stat nu trebuie supraestimata. Salutam ayadar cu bucurie orice migeare susceptibili si provoace prabusirea acestui stat inacceptabil, care condamna la moarte germanismul in zece milioane de fiinte umane. $i pe masuri ce talmes-balmesul limbilor va micina si va dizolva pina si Parlamentul, cu atit mai devreme va suna ceasul fatal al prabusirii acestui imperiu babilonian. E] va fi si ceasul libertatii pentru poporul meu din Austria germani. Apoi nimic nu se va mai opune unirii sale cu patria mama. Activitatea social-democratiei nu-mi era deci nicidecum antipatic’. Faptul ca in cele din urmi isi propunea, cum eram destul de prost sd cred pe atunci, si imbunitafeased soarta muncitorului ma indemna si mai mult mai degrabi s-o sustin decit s-o denigrez. Ceea ce ma indeparta cel mai mult de ea, era ostilitatea ei fata de orice fel de lupta pentru conservarea germanismului in Austria si linguseala ei insipid fata de "tovarayii" slavi; acestia ii primeau cu plicere manifestarile de dragoste, numai si fie legate de niste concesii practice, dar altminteri pistrau o aroganti trufasi, acordind astfel dreapta lor recompensi acelor milogi obsedanti. Astfel, la saptesprezece ani nu stiam incd mare lucru despre marxism st atribuiam aceeasi semnificatie social-democratiei si socialismului. Dar si in aceasta privinté mina grea a destinului avea si-mi deschida ochii asupra acestui mod de-a insela popoarele. Nu invatasem si cunosc partidul social-democrat decit ca spectator la citeva manifestatii populare, si n-aveam nici cea mai mica idee despre doctrina insisi, nici despre mentalitatea partizanilor ei, Pus dintrodata in contact cu stralucitele vezultate ale conceptiilor si educatiei lor. citeva luni mi-au fost de ajuns - in loc de citeva zeci de ani citi mi-ar fi trebuit in alte imprejurari - ca sa mi faca sa inteleg ce cium se ascunde sub masca virtutii sociale si a iubirii aproapelui, si in ce masura omenirea ar trebui si debaraseze neintirziat pamintul de ea, altminteri s-ar putea foarte bine ca pamintul si fie debarasat de omenire Primul meu contact cu social-democratii a avut loc pe santier, Inca de la inceput n-a fost prea plicut. Vesmintele mele incd mai erau acceptabile, limbajul slefuit si atitudinea rezervata. Aveam atitea preocupari de28 vutor, incit nu md sinchiseam deloc de anturayul meu Ciutam doar de lucru ca sa nu mor de foame $1 84 pot continua invajatul fie s1 tardiv Poate nu m as fi sinchisit deloc de cei din preayma mea, daci, in a treia sau a patra m, un eveniment nu m-ar fi obligat s4 1au pozife mi s-a porunat sd ader la sindicat Pe vremea aceea nu stiam mimic despre organizavia sindicala 91 nu mi putusem forma 0 parere despre utiltatea sau mutihtatea e1 Invitat categorie sd intru in sindicat am refuzat propunerea, declarind ci nu eram la curent cu problema s1 mai ales cd nu vo1am si fiu obhgat la ceva Faptul cd n am fost dat imediat afari sa datorat fird indoala prmulu din aceste motive Poate se gindeau ci in citeva zile von fi convertit $1 vor devern mat docil Dar se inselau in intregime Peste cmeisprezece zile, chim daca adez1unea mea ai fi fost mat inainte posibila, nu mai era cazul Intre timp invatasem efectiv s4 mi cunose mat bine anturayul, s1 mci o putere din lume nu m-ar fi putut face sd intru intr-o orgamatie ai cirei reprezentanti im: aparuser’ intr-o lumuni atit de nefavorabi- la In primele zile, m am retras in mine La prinz, o parte din munciton se impristiau prin hanurile invecinate, in tump ce restul ramineau pe santuer, $1 consumau acolo mincare adesea foarte saracd Acestia erau oamenn casatoriti, carora sopule le aduceau mincarea in miste vase amarite Spre sfirgitul saptaminu, numérul lo era tot mai ridicat n-am inteles motivul decit mai tirziu se discuta politica Eu im beam sticla cu lapte 1m mincam bucata de pune onunde, deoparte, cercetindu ma: prudent anturayul, sau gindindu ma la soarta mea trista Auzeam totus mai mult decit imi trebwa mi se pirea chiar cd uneor imi ficeau dinadins avansun, ca simi dea prileyul si 1au pozatte, dar ceea ce aflam astfel era revoltator in cel mar inalt grad Auzeam cum totul era respins Napunea, invent a claselor “capitahste" de cite or: aveam s aud acest cuvint! Patria, instrument al burghezie pentru exploatarea clase: muncitoare, autoritatea legulor, muyloc de oprimare a proletariatulu, scoala, institute memta sa produca un material uman de sclavi s1 de pazmet, religia, myloc de a slab. elanul Poporulu: pentru a] exploata apo1 mai bine, morala, prinapiw al storismulu prostese destinat mieluseilor ete Nu exista mmuc curat care si nu fi fost tavalit m noror La inceput reuseam sa tac, dar asta nu putea si dureze Incepm sd ma Pronunt s1 si rephe Daz a trebuit sa recunose ci era 2adarme atita tamp cit nu aveam cunostinte precise despre problemele discutate Am inceput deci prin a recuge laizvoarele pretinser infelepc1um a interlocutorilo: mer Inghiteam carte dupa carte, brogura dup’ brogura Acum, pe santier, atmosfera se infierbinta adesea Polemizam pe zi ce trecea mai bine informat decit interlocutor mei asupra proprie: lor stunte, pind m ziua i care 1aunea avu de a face cu adversarn sit cer mar redutabih teromea wi forta Cifiva dintre palaviagmi care susneau pirerea opusa m au forjat si parisese santierul, sub amenintarea pravalumn de pe o schela Smgu,29 neputind lua in considerare nici un fel de rezistenti, am optat pentru prima alternativa si am plecat, imbogatit cu o experies Am plecat plin de dezgust, dar atit de tulburat, incit de acum inainte mi-ar fi fost imposibil si intore spatele acestei stéri de lucruri, Odata ce indignarea de la inceput mi-a trecut, inversunarea mea si-a redobindit superioritatea. Eram ferm hotarit si ma intore totusi pe un santier. De altfel, dupi citeva siptamini, micile mele economii fiind terminate, eram din nou prada siriciei. Acum nu mai aveam de ales, $i jocul a reinceput, terminindu-se tot ca prima data. Atunci mi-am pus intrebarea: oare acesti oameni sint demni si apartina unui mare popor? Nelinistitoare intrebare: cici, daci rispunsul este da, un asemenea popor justificd oare suferintele si sacrificiile cerute celor mai buni de lupta pe care vor trebui s-o dea? Iar daca raspunsul este nu, poporul nostru este intr-adevar foarte sirac in oameni. In acele zile de framintare, de ingrijorare si de cugetare profunda, vedeam cum se ingroasi rindurile armatei ameningitoare a celor care erau pierduti pentru poporul lor. Cu sentimente complet diferite ii priveam, peste citeva zile, defilind interminabil, patru cite patru, pe muncitorii vienezi care participau la o manifestatie popular’. Am ramas acolo aproape doua ore si, tinindu-mi respiratia, priveam desfisurindu-se incet acea lunga serpuire umand. Cu inima strins’, am parisit in cele din urmi piata si m-am intors acasa. Pe drum am zirit intr-o tutungerie Arbeiterzeitung, principalul organ al vechii social-democratii austriece. Il giseam si in cafeneaua populara ieftind unde mergeam adesea ca si citese ziarele; dar pind atunci nu reuseam si citesc mai mult de doud minute acea foaie mizerabili al carei ton actiona asupra spiritului meu ca vitriolul. Sub efectul manifestatiei la care tocmai asistasem, m-am supus vocii interioare care m-a indemnat si cumpar de asta data ziarul si si-] citese in intregime. Lam consacrat seara in ciuda furiei violente pe care mi-a provocat-o, in repetate vinduri, aceasta {esituri de minciuni. De-acum inainte puteam studia din presa cotidiand a social-democratilor dezvoltarea gindirii lor intime mai bine decit din cirgile teoreticienilor. Ce deosebire! Pe de o parte, cirtile in care strilucesc, sub semnul celei mai profunde infelepciuni, cuvintele libertate, onoare si frumusete - toate acestea afirmate cu vocea tunitoare a profetilor -; pe de alta parte, agresiva, nedindu-se in lituri de la nici o josnicie, deprinsa cu practicarea oricdror calomnii: presa cotidiana a acestei doctrine a salvirii noii omeniri. Carile sint pentru neghiobii si imbecilii "claselor intelectuale" mijlocii si fireste si ai claselor suspuse; ziarele sint pentru multime. Mi.am regisit poporul cercetind temeinic, in literatura si presa ei, doctrina social-democratiei Si ceea ce odinioar: si mai mare dragoste imi piruse o pripastie de netrecut, mi-a prilejuit o30 Intr-adevar, cunoscind acest uriay proces de otravire, numai un prostanac ar fi m stare sii condamne victima Pe misurs ce independenfa mea sa accentuat in ani care au urmat, am inteles mai bine cauzele adinc: ale succesulw social-democratie: Am inteles atunc: sensul ordinulu: brutal de a nu citi decit ziare 10511 51 cari roy, de a nu frecventa decit adunari rosu ete Intro lumina necrutitoare vedeam dezvaluindu se rezultatele indiscutabile ale aceste1 doctrine a intoleranter Sufletul multmn nu este accesibil decit la tot cea ce e deplin 1 putermc Dupa cum femeia este putin sensibila la raionamente abstracte 51 restimte 0 indefimibila aspirate sentzmentali catre o atitudine nestirbita 31 se supune celu puternmic in timp ce pe cel slab 11 domina, tot astfel 91 mulmea il preferd yelbarulu: pe stapin 41 se simte man limustita de o doctrind care nu mai admuite prezenta alteia, decit de o toleranta hberala Toleranta i daun sentiment de parasne, nu 1 foloseste la mmc Faptul ci asupra ei se exereitd un neruyinat terorism intelectual, cd se dispune de libertatea e1 umani ii sap’ complet s1 nu banueyte mimic din intreaga eroare a doctrine: Ea nu vede decit mamfestanle extenoare voite de o fort’ hotarita s1 de o brutalitate cérora li se supune intotdeauna Daca socral democratiet 1 se opune o doctrina mai bine fundamentaté, aceasta va mvuinge, chiar dacé lupta este infocaté, cu condyia, totust, ca ea sé ucnoneze la fel de brutal In mai pupin de do am pitrunsesem in acelasi timp 91 doctrina s1 instrumentul social-democrajier Am infeles infamul terorism intelectual exercitat de aceasta miycare special asupia burghezie: care, nici moral, nici fizic, nu e in stare si respinga asemenea atacun Tactica social democratie: consti in a face sd se reverse, la un semnal dat, 0 adevarata ploaie de mineium 1 de calomnn asupia adversanilor care 1 se par cei mai redutabil, pind ce nervn lor sint distruy: $1 se supun mursaviei, cu speranta nebund ci-y1 vor redobindi limstea Dar aceasta este int: adevar doar o speranti nebuna $1 jocul remcepe pind cind victimele se simt paralizate de teama de javra turbata Cum social democratia cunoayte admirabil valoarea forte: din propria e1 experienta, ea se inveryuneaza in special impotaiva acelora pe care 11 muroase ca au oarecare stofa Invers, ea acorda fimtelor slabe din gruparea adver si laude mai mult sau mar putin discrete im functie de ideea pe care s10 face despre valoarea lor intelectuala Ea se teme mai putin de un om de gem hpsit de vounta decit de o navurd viguroasi cu o inteligenta medio Cit despre ce: care n au mer intelgenta mci vointa, it rdica in slavi! Ea se pricepe si dea nastere impresie! cd numay ea poseda maylocul de31 a face si domneasca lamstea, in timp ce cu prudent’, dai fila as prerde din vedere scopurile, ist cistigi succesiv obiectivele, acum se instaleaz pe furs, acum se repede asupra lor zua namaza mare, profitind de faptul c4 atenia generald este indreptata spre alte probleme de la care nu vrea si fie abatuta sau de faptul ci prada e considerata mult prea neinsemnata ca si provoace un scandal 31 sil determine pe detestabilul adversar s-o restituie fortat Aceasta tactic’, bazata pe o justa evaluare a slabicrumlor omenesti, trebuie si ducd aproape matematic la succes, dacd gruparea adversa nu invala si lupte impotniva gazelor asfixiante cu gaze asfixiante Trebuie si h se spuni firior slabe ci in aceasta impreyurare se pune problema de a fi sau a nu fi Am infeles importanta terorn fizice exercitate de mulme asupra individula Intemerati psthologie, 1 act! Bineinteles ca atunci partidul va protesta sus 91 tare «1, ficind stinga mprejur, va face apel la autoritatea statulu pe care adineaun il demgra De altfel, de cele mai multe on el y-a atins scopurile im mylocul confuzier generale Cac se va gasi foarte bine vreun pore de inalt functiona: care, in speranta nevolmicd’ de ay cistiga poate astfel pentru vutor bunivointa duymanulu: temut, il va ayuta sa-] distruga pe cel ce se opunea aceste1 crume mondiale Ce impresie va produce un asemenea succes asupra spitulu masei, atit puntre partizam cit 1 printre adversa11? Numai cel ce cunoaste sufletul poporuln, nu din carp, c1 din viata, ij: poate da seama In timp ce in 1indurile partizanilor victoria obtinuta va fi echivalenta cu triumful juste(n cauzer lor, cel mai adesea adveisarul invins im va pierde speranta in succesul oricarer impotrivim vutoae Cu cit invatam sd cunosc mai bine metodele terorn fizice, cu atit creytea indulgenta mea fai de multimea care o indura Multumese suferintelor mele de atunei ci m au redat poporulu meu s1 m au invatat s4 deosebesc conducatoru de vietime Cac trebuie intr adevai sa-f spur ca acest: oamem rataciti nu sint decit niste victime Dacd acum m as stradui sa zugravesc din citeva trdsituri sufletul acestor clase "inferioare", tabloul meu ar fi infidel daca n ay afirma ca, la acele adincimi, mai regiseam inca lumina, am intilnit acolo sentimente de sacrific1a rare, de camaradenie fidela de moderatie extraordina.d s1 de rezevva plina de modestie, mai ales la muncitorn de o anumuti vitstd $1 cu toate ci aceste virtuti se prerd din ce in ce mai mult la noile generatn, mat ales sub influenta marilo132 orase, mai existd inc mulli tineri Ja care o natura funciarmente sindtoasi biruie obignuitele josnicii ale viefii. $i daca acesti oameni de treaba plini de suflet aduc sprijinn] activitatif lor politice dusmanilor de moarte ai poporului nostra, este pentru cé ei nu infeleg si nu pot infelege intreaga infamie a doctrinei lor; pentru ca nimeni nu gi-a dat osteneala si se sinchiseasca de ei; in sfirsit pentru ca antrenarea sociali a fost mai puternicd decit voin{a lor initial de a rezista. Mizeria este cea care, punind stapinire pe ei intr-o bund zi, i-a impins in tabira social-democratiei. Deoarece burghezia s-a opus de nenumérate ori, in maniera cea mai stingace si cea mai imoraléd, chiar si exigenyelor celor mai legitim omenesti ale muneitorilor, fara sa tragd de altminteri vreun folos dintr-o astfel de atitudine sau a putea nédajdui la el, muncitorul cinstit s-a simyit el insusi impins din organizatia sindicalé spre politica. La inceput, milioane de muncitori erau desigur in sinea lor dusmani ai social-democratiei, dar rezistenta lor a fost invinsi in repetate rinduri, in imprejurari absurde, in vreme ce partidele burgheze luau pozitie impotriva oricarei revendicdri sociale. Acest refuz miarginit de-a incerca ceva pentru sirea conditiei muncitorilor: refuzul de a instala dispozitive de securitate la masini, refuzul de a reglementa munca copiilor si a femeii - cel putin in timpul sarcinii - acest refuz, zic, a inlesnit impingerea maselor in plasa social-democratiei, care punea recunoscitoare mina pe fiecare din aceste cazuri ce videau 0 atit de jalnica gindire (politica}. Niciodata partidele burgheze nu-si vor putea repara greselile de atunci. Caci, opunindu-se oricdror reforme sociale, au seminat ura; si in aparenti au dat dreptate propriilor afirmatii ale dusmanului de moarte al poporului, si anume ca singur partidul social-democrat apira interesele lumii muncitorilor. Astfel au fost puse bazele morale care au permis sindicatelor si se constituie efectiv. Aceasti organizatie avea si constituie inci de atunci principalul furnizor al partidului politic social-democrat. In cursul anilor mei de instruire la Viena a trebuit, vrind-nevrind, s4 iau pozitie in problema sindicatelor. Nevazind in ele decit 0 parte constitutiva inseparabila de partidul social- democrat, hotarirea mea a fost rapida - si gresita! Fireste ci mi-am schimbat repede parerea. In aceste chestiuni esentiale, soarta insasi avea si-mi deschida ochii. Sia intors complet pe dos primul meu rationament. Aveam douazeci de ani cind am invatat sa fac diferenta intre sindicate ca mijloace cu ajutorul cdrora muncitorul isi apari drepturile sociale si lupta Pentru conditii de viaf mai bune si sindicatele ca instrumente ale partidului luptei de clasa. Social-democratia a ineles uriasa insemnitate a miscirii sindicale.33 Anexind-o propriei sale cauze, i-a asigurat succesul, in timp ce burghezia, nedindu-si seama de aceasta. si-a pierdut pozitia politica; ea a crezut de fapt ci veto-ul ei impertinent eva de-ajuns ca si opreased dezvoltarea logicd a acestei miscari si s-o impinga la ilogism. Ori este absurd si inexact si pretinzi ca miscarea sindicala este, prin insasi natura sa, o distrugatoare a ideii de patrie. Dimpotriva. Daca activitatea sindicala isi propune sa ridice nivelul social al unei clase care constituie unul din stilpii natiunii, nu numai ci nu actioneaza impotriva patriei si a statului, ci pe de-asupra actiunea ei este narionala in cel mai bun sens al cuvintului. Contribuind la crearea conditiilor sociale firs de care nu ne-am putea gindi la o educatie nationala comuni, ea isi cistiga dreptul la recunostinta patriei. De asemenea, atunci cind, criticind cauzele fizice ¥ morale ale mizeriei poporului, il vindecd de plagile sociale si ii reda sandtatea. Este asadar de prisos si ne intrebim daci activitatea sindicala este indispensabila, Cit timp vor exista patroni lipsiti de comprehensiune socialé sau de sentimentul dreptului si al dreptatii, salariatii lor, parte integranta a poporului nostru, vor avea dreptul si datoria si apere interesele comunitatii de licomia si nesocotinta unui singur om; cici a salvgarda fidelitatea si inerederea poporului inseamna a actiona in interesul natiunii, la fel ca ai ocroti sindtatea. In cazul in care niste patroni nevrednici se simt straini de comunitatea nationali si ameninti sindtatea fizicd gi morala a unei clase, licomia sau nepisarea lor au o actiune nefasta asupra viitorului (ari. A elimina cauzele unei astfel de evolutii, inseamnd desigur a avea dreptul la recunostinta natiunii. In aceasta privinté si nu se spund ci fiecare este liber si suporte consecintele nedreptatilor reale sau imaginare a caror victima se crede, Nu: acesta nu este decit un viclesug strategic menit si abatd atentia. Este de interes national, da sau nu, distrugerea a tot ceea ce se pune de-a curmezisul vietii sociale? Daca da, atunci trebuie si te bai cu armele care vor asigura succesul. Ori, un muncitor izolat nu este niciodatd in masura si pund piedici puterii unui mare patron; de fapt, nu se pune problema triumfului dreptifii, pentru ci, daca aceasta ar fi recunoscuta, n-ar mai exista nici cauzele conflictului, nici conflictul: sentimentul drepta ar fi pus deja in mod loial capat, sau, mai mult, conflictul nu s-ar fi nascut niciodata. Atunci nu-ti mai ramine decit si fii cel mai puternice, Cind oamenii sint tratafi in mod nedemn, sau ignorindu-se legile sociale, si ca urmare opozitia apare ca necesard, utita timp cit nu vor fi instituiti legi si judecdtori care sa pund capat nedreptatilor, numai forta va decide asupra conflictelor. Insi este evident ci o multime de salariasi trebuie sd se Srupeze si sc-si aleaga drept reprezentant un individ ferm, spre a pistra citeva sanse de reusité impotriva individului care incarneazd singur putereo intreprinde- ri. Asifel, organizatia sindicala poate introduce in viata de toate zilele un surplus de simt social cu toate consecintele Ini nrarticre Ca nwemare naate34 suprima punctele de frictune care provoaca subiecte de nemultumire s1 de plingeri, intotdeauna aceleayi Daca lucrule nu stau astfel rispunderea trebue m mare parte atribuitd celor care stiu sd bareze calea legilor de reformd social, sau care le fac inoperante datorita influente: lor politice $i, cu cit burghezia politica ignora sau voia sa ignore importanta organizatier sindicale, cu cit se incapatina si reaste, eu atit social democratia is) insugea miycarea combatuta * Cu bagare de seam, y-a facut din aceasta o platforma solidi care a sustnut o adesea in ceasurile grele Cu toate acestea, telul profund al miycaru a disparut putin cite pun facind loc unor obiective nor Caci social-democrajia nu a finut meiodata sa pastreze programul ininal al miycaru corporative pe care o absorbise Se poate chiar afirma ca acest lucru a interesat o cel maa pupn In citeva zeci de am, toate fortele create in vederea apararu dreptunilor sociale au fost folosite, de mdata ce au cizut in miimle eaperte ale social democraei, la desavit yvea rurnei economiei nationale De interesele muncitot1 lor nu se mat preocupa cicr foloswea myloacelor de constringere de ordin economic ingadme orice eaactrune, chiar de ordin politic, dar cu condipa si existe tot atita ignoranta de o parte cita stupidi resemnare gregaria existi de cealalta $1 asa 91 stateau lucrunle 7 Miycaiea sindicala a mceput sa se abata de la obiectivele ei muale catre sfiryitul secolulu trecut Din an in an sa angajat tot mai mult in blestematul cerc al politicn social democrate, pentru ca in final si nu mau serveased decit ca mujloc de presiune in lupta de clasa De indata ce, prin lovitun repetate, ar fi distrus intreaga structur4 economic anevoie constituitd, iar fi fost usor sai ha azeascd aceeasi soarta 1 structurn statulm, lpsit de-acum de temelule sale economice Partidul se preocupa din ce in ce mai putin de nevoile reale ale clase: muncitoare, cind intr-o z1 1 s-a parut cd, pentru politica sa, in fond nu era de dort ca nevoile masei poporulu si fie uyurate cic: odata dorintele et satisficute ar fi fost foarte posihil ca aceasta masi sa inceteze si fie o armata de lupta veymic s1 orbeyte devotata De altfel nu se cazneau si justifice o atitudine atit de inexphcabyla Pe masura ce valul revendicarilo crestea, scidea sansa lor de a fi satisfacute, dar cel putin 1 se putea exphea clase: muneitoare cd nesatisfacindu 1 decit intr o mamerd derizone dreptuiile cele mai sfinte, urmareau diabolic doar slaburea putern er de lupta s1, dacd era posibil, paralizarea e1 Sa nu ne mre sueeesn) acestm afirmatu im rinduile une: mase incapabile de orice cugetaredo serioasa ‘Tabara burgheza era indignata de reaua credinta vaditd a acestei tactici social-democratice, dar nu deducea din ea mci o lime de conduita pentru ea insay1 Tocmai teama social-democrajie: de a usura mizeria adincd a claser muncitoare ar fi trebuit si determine burghezia la eforturile cele mai energice in acest sens, cu scopul de a smulge partizanilor lupte: de clasi arma de care se serveau Dar ea n-a facut mimic din toate acestea In loc sé atace pozitile adverse, s a lisat ea insés1 presata s1 prinsi st a chemat apo1 in ajutor mujloace atit de tardive 51 de neinsemnate incit au ramas complet imeficace 31 au putut fi astfel usor scoase din cauzi Totul a 1imas ca inainte, crescuse doar nemultumirea “Sindicatul ber" apisa de acum ca o amenintare de furtund orizontul politic 91 viata fiecdruia El a devemt unul din cele mai redutabile instrumente de teroare impotriva securititu 91 independente1 econome! nationale, impotriva traimiciei statulur i impotriva hbertatn individuale "Sindicatul hber" era mdeoseb: cel ce rezuma nofiunea de democratie intr o frazi ridicola 91 odioasa, care batyocorea hbertatea si stigmatiza fraternita tea in aceast’ mamera de neuitat “Daca nu ests un tovaras, o sit) spargem capul " In felul acesta am facut pe-atunei cunostinja cu aceastd prietena a omennn In ann care au urmat, conceptia mea s-a dezvoltat 91 sa adincit dar n-am avut a o schimba cu nimic Pe masura ce reuyeam sa descopat aparentele social democi atte, doream tot mai mult sa descopar esenta aceste1 doctrine Literatura oficiala a partidulu nu mi putea fi de mare folos in aceasta privinta Cind se ocupa de probleme economice, afirmapnle s1 dovezile pe care le aduce sint false, cind trateaza obiective politice, e hpsit3 de sincenitate In plus, spuitul e1 de sicand, imbracat intio forma moderna, y1 mamera prezentarn argumentelo imi inspirau un dezgust profund Frazele sale bilbinte, bogate in termem obscur sau incomprehensibili au preteniia de a cuprinde cugeta’ profunde, dar nu conn mc: una Trebwie sé fii unul din ace boem: decadenti din marile noastre orase ca sa te simi in largul tau $1 ca la tine acasa in acest labirint in care ratrunea se prerde 41 ca s4 pescuiest in acest nenorocit dadaism htera: myte "impresi intime", acesti scritor1 mizeaza pe umilinta proverbiala a.unel parti a poporului nostru care y1 inchipuie intotdeauna ca descopera in ceea ce mjelege cel mai pun miste adevaruri cu atit_ mar prepoase Confruntind falsitatea s1 absuiditatea aceste: doctrine din punct de36 vedere teoretic cu realitatea manifestarilor sale, mi-am facut incetul cu incetul o idee clara asupra scopului ascuns pe care il viza. ‘Atunci presentimente nelinistitoare si o team apisitoare au pus stdpinire pe mine. Mi aflam in prezenta unei doctrine inspirate de egoism si de ura, calculata in asa fel incit si repurteze fara gres victoria, dar al cirei triumf avea si dea omenirii o lovituri mortala. Descoperisem intre timp raporturile existente intre aceasta doctrina distrugitoare si caracterul specific al unui popor care-mi rimisese pind atunci ca si zic asa necunoscut. Numai cunoayterea a ceca ce sint evreii oferd cheia felurilor ascunse, prin urmare urmérite in realitate de social-democratie. A cunoaste acest popor inseamni a scoate de pe ochii nostri legitura de idei false care ne orbesc in privinta scopurilor si intentiilor acestui partid; printre declamatiile sale nebuloase si incilcite legate de problema social mijeste figura grotescd si ficind grimase a marxismului. * * * Astazi mi-ar fi greu, dacd nu imposibil, si spun in ce perioad’ numele de evreu a trezit pentru prima oari in mine idei deosebite. Nu-mi amintesc si fi auzit pronuntindu-se acest cuvint in casa pirinteasci pe cind traia tata. Cred ci acest vrednic birbat i-ar fi considerat inapoiati pe oamenii care ar fi pronuntat acest nume pe un anumit ton. In decursul viefii, sfirsise prin a inelina spre un cosmopolitism mai mult sau mai putin declarat care, nu numai ci s-a putut impune spiritului siu in ciuda convingerilor sale nationale foarte ferme, dar ma influentase si pe mine. La scoala, nimic nu m-a indemnat si-mi schimb ideile luate de acas La Realschule ficusem cunostinti cu un tindr evreu fati de care cu tofii eram in gardi, dar numai pentru ca diferite incidente ne determinaser’ si nu avem decit 0 incredere foarte limitata in discretia lui. De altfel, nici tovardsii mei, nici eu nu am tras de aici concluzii deosebite, Abia la paisprezece sau cincisprezece ani am dat adesea peste cuvintul evreu, in special cind se discuta politic’. Acele cuvinte imi inspirau o usoara aversiune si fira si vreau incercam sentimentul neplicut pe care-] desteptau in mine, cind asistam la ele, certurile privind confesiunile religioase. In vremea aceea, nu vedeam problema sub alt aspect. Erau foarte putini evrei la Linz. De-a lungul secolelor se europenizasera ca infiijisare si semanau cu ceilalfi oameni; eu ii consideram chiar germani, Nu bagam de seama absurditatea acestei impresii, deoarece religia lor straind mi se parea singura diferenta existenta intre ei si noi, Convins ci fusesera37 persecutati pentru convingerile lor, vorbele nefavorabile rostite pe seama lor imi inspirau o antipatie ce mergea, uneori, pind la oroare. Inc nu binuiam ci pot exista adversari sistematici ai evreilor. Asa am ajuns la Viena. Prins complet de bogitia senzatiilor in domeniul arhitecturii, incovoiat de povara propriei mele soarte, la inceput n-am avut deloc ochi pentru diferitele pituri care alcdtuiau populatia acestui oras urias. Cu toate ci pe-atunci Viena numdara aproape doud sute de mii de evrei la o populatie de doud milioane de suflete, eu nu ii remarcam. Ochii mei si spiritul meu n-au fost in stare, in primele siptamini, si reziste atacului atitor valori si idei noi. Numai dupa ce incetul cu incetul calmul din mine s-a restabilit si cind acele imagini inflicarate au inceput si mi se clarifice m-am gindit si privesc mai atent lumea noud care ma inconjura si cd printre altele ma loveam de problema evreiasca. Nu vreau sa sustin cd felul in care am facut cunostinja cu ea mi s-a parut deosebit de plicut. Inci nu vedeam in evreu decit un om de confesiune diferita si continuam si dezaprob, in numele toleranjei si al omeniei, orice ostilitate niscuta din considerente religioase. In special tonul presei antisemite din Viena imi parea nedemn de traditiile unui mare popor civilizat. Eram obgedat de amintirea unor evenimente datind din evul mediu si pe care n-as fi vrut si le vid repetindu-se, Ziarele de care vorbeam nu erau considerate organe de prim ordin. De ce? Pe atunci nu stiam nici eu exact. De aceea le consideram mai degraba ca fiind roadele miniei si invidiei, decit rezultatul unei pozifi: de principiu hotirite, fie si false. Aceasta idee mi-a fost intarita de forma infinit mai convenabila, dupa pirerea mea, sub care adevarata presi mare rispundea acestor atacuri, sau, ceea ce mi se parea si mai meritoriu, se multumea si le ucidi prin tacere, neficind nici cea mai mici mentiune legata de ele, Am citit cu aviditate ceea ce se numea presa mondiala (Neue Freie Presse, Wiener Tagblatt); am fost stupefiat vazind bogiatia cu care-si informa cititorii si impartialitatea cu care trata toate problemele. Apreciam tonul ei distins; numai stilul ei redundant nu mi satisficea intotdeauna sau chiar ma impresiona neplicut. Dar, in sfirsit, acest cusur putea fi rezultatul vietii trepidante care insuflefea intreg acest mare oras cosmopolit. Cum pe vremea aceea eu consideram Viena ca fiind un astfel de oras, mi gindeam ci explicatia pe care mi-o dideam mie insumi putea servi drept scuzi, Dar ceea ce ma soca adesea era manierea indecenti in care aceasta presd ficea curte ocirmuirii. Cel mai neinsemnat eveniment petrecut la Hofburg era relatat cititorilor in termeni ce videau fie un entuziasm delirant, fie adinc3 mihnire sau consternare. Era o laudd exageratd care, in special cind era vorba de "cel mai intelept monarh" al tuturor timpurilor, aproape ci amintea dansul executat de cocosul de munte in perioada de rut pentru a-si seduce femela. Mi s-a parut ca toate acestea erau numai de ochii lumii.38 Aceasta constatare a umbrit intrucitva ideea pe care mi-o ficeam despre democratia liberala. A umbla dupa favorurile curtii, si intr-o manie: insemna a nu da doi bani pe demnitatea natiunii. A fost primul nor care a umbrit legaturile mele morale cu marea presa vieneza. ‘Aya cum facusem intotdeauna si inainte, sila Viena wmdream cu cea mai mare pasiune tot ceea ce se petrecea in Germania, atit in politica, cit si in privinta vietii sociale. Cu mindrie si admiratie, comparam ascensiunea Reichului cu lingoarea de care era atins statul austriac. Dar daca succesele politicii externe ale Reichului imi provocau o bucurie de cele mai multe ori pura, viata politica interna era mai putin imbucuratoare si imi provoca adesea 0 ingrijorare gravi. La vremea aceea, nu aprobam lupta dusa impotriva lui Wilhelm al [L-lea. Vedeam in el nu numai pe impiratul Germaniei, ci in special pe intemeietorul flotei germane. Interdictia de a tine discursuri politice notificata de citre Reich imparatului ma revolta in cel mai inalt grad ca venind din partea unei adunari care, in ochii mei, nu era nicidecum calificata pentru aceasta. Intr-o singura sesiune, acesti giscani debitau in parlamentul lor mai multe absurditi{i decit ar fi putut spune, timp de citeva secole, o intreaga dinastie de imparati, inclusiv cei mai slabi de minte din serie Eram indignat vazind ca intr‘un stat in care orice om pe jumatate smintit cerea si ia cuvintul spre a-si face auzite comentariile si avea, in sinul Reichului. chiar libertatea deplind de a pierde natiunea in calitate de “legisla. tor", cel ce purta coroana imperiala putea fi "dojenit” de cea mai mizerabila adunare de flecari din toate timpurile. Ceea ce ma scotea si mai mult din fire era constatarea ca aceeasi presi din Viena care saluta cel mai neinsemnat cal din echipajele de la curte cu cea mai mare umilinta si cddea in extaz dacd animalul raspundea dind din coad§, isi permitea sa-si exprime cu o riutate prost ascunsd sub niste aere grijulii ingrijorarea in legitura cu imparatul Germanicei. Daca stateai so asculti departe de ea dorinta de a se amesteca in treburile imperiului german nu, Doamne pizeste! dar, punind atit de prieteneste degetul pe rand, ea isi ndeplinea datoria pe care i-o impunea alianta dintre cele dou imperii, achitindu-se in acelasi timp de obligaua ziarelor de a spune adevarul etc. $i de a si viri cu desfitare degetul in rana! Mise urca singele lacap Ajunsesem sa mi incred din ce in ce mai putin in marea presi. Am fost nevoit si recunose cd una din publicatiile antisemite, Deutsches Volksblatt, avea mult mai multa tinutd in asemenea ocazii, Ceea ce, in plus. mi cilca pe nervi, era cultul respingitor pe care-] avea pe atunci marea presi fata de Franta. Iti era rusine ci esti german cind citeai imnurile dulcege pe care le cinta, proslavind "marea natiune civilizata". Aceasta mizerabila galomaniv m-a facut de mai multe ori si renun{ la unele din acele atit de indecent,39 “ziare mondiale". Mi intorceam adesea la Volksblatt, care avea un format mult mai mic, dar trata mult mai corect astfel de subiecte. Nu aprobam antisemitis mul siu agresiv, dar adeseori giseam in el argumente care imi dideau de gindit. In orice caz, in astfel de imprejurari am facut cunostinté cu omul si cu partidul care hotirau in acea vreme soarta Vienei: Doctorul Karl Lueger si partidul crestin-social. Le eram foarte ostil cind sosisem la Viena. In ochii mei omul si partidul erau reactionari. Dar un sentiment de justitie elementard avea si modifice aceastd parere, atunci cind am avut prilejul sa cunosc omul si opera sa si aprecierea mea mai bine intemeiata s-a transformat intr-o admiratie declarata. Astazi mai mult ca odinioara il consider pe Dr. Lueger cel mai de seama primar al tuturor timpurilor. Cite din prejudecatile mele au fost maturate de un asemenea reviriment de opinie fata de miscarea crestin-sociala! privind antisemitismul s-a schimbat de asemenea. cu timpul, ace luni intregi inceput si se afi valiat ratiunii spr veni paznicul si sfetnicul ei In cursul acestor lupte inveryunate intre felu in care fusese educat spiritul meu si judecata rece, lectiile pe care mi le didea strada la Viena mi-au ficut servicii inestimabile. A venit o vreme cind nu mai mergeam orbeste, ca in primele zile, pe strazile uriasului oras si cind ochii mi se deschisesera spre a vedea nu doar clidirile, ci si oamenii Intr-o zi, pe cind traversam orasul vechi, am intilnit pe neasteptate un personaj in caftan lung, cu parul negru, cirliontat. Acesta este tot un evreu? Iata care mi-a fost primul gind. La Linz ei nu aveau aceasta infitisare. L-am examinat pe furis si cu prudenti, dar pe misuri ce cercetam acest obraz strain sii scrutam fiece trasitura, intrebarea dintii lua in mintea mea o alta forma: Acesta este tot un german? Ca intotdeauna in asemenea cazuri, am cautat in carp un mijloc de a-mi risipi indoielile. Cu citiva helleri am cumparat primele brosuri antisemite din viata mea. Din nefericire, toate plecau de la ipoteza ca cititorii cunosteau sau intelegeau deja intr-o oarecare masura problema evreiasca, cel putin la originea ei. In sfirsit, tonul lor trezea in mine noi indoieli, deoarece argumentele aduse in sprijinul afirmafiilor erau adeseori superficiale si complet lipsite de o baza stiintifica. Atunci am revenit la vechile mele prejudecip. Aceasta 4 durat citeva saptamini, ba chiar citeva luni. Chestiunea m se pirea atit de monstruoasa, acuzatiile erau atit de care ratiunea se infrunta cu sentimentul, victoria a indintiimDoianiemai tirziu, sentimentul s-a40 | excesive, incit, chinuit de teama ci voi comite o nedreptate, am inceput din now , , {54 ma nelinistese si si ezit. i Este adevarat cd asupra unui punct, acela de a sti ci nu putea fi vorba fle germani tinind de o confesiune aparte, ci de un popor aparte, nu mai puteam ifs indoieli; cici, de cind incepusem sa mi ocup de aceasta problema si de cind jptentia imi fusese atrasi asupra evreului, vedeam Viena cu alti ochi. Pretutin- ‘Trent pe unde umblam, vedeam evrei si, pe misurd ce vedeam mai multi, ochii ei invatau si-i deosebeasci net de ceilalti oameni. In centrul orasului si in tartierele situate la nord de canalul Dunirii misuna indeosebi o populatie a a \ sirei infitisare nu mai avea nici un fel de asemanare cu aceea a germanilor. yt Insa, dacd ag mai fi avut cea mai mica indoiala asupra acestui punct, _ orice exitare ar fi fost definitiv risipiti de atitudinea unei parti a evreilor insisi, i , Se pirea, in realitate, ci numai o minoritate evreiasci aproba pozitia istfel luata, pe cind majoritatea o condamna si fi respingea principiul. Dar wrivind lucrurile de aproape, aceasta impresie se stergea, nemaifiind decit 0 negura de argumente deplasate, inventate de circumstanti, ca si nu le zicem ninciuni, Cei care erau numiti evrei liberali nu-i renegau de fapt pe evreii jonisti ca frati de rasi, ci numai pentru c4-si recunosteau public iudaismul, cv lipsa de simy practic care putea fi chiar periculoasa. Aceasta nu schimba cu nimic solidaritatea ce-i unea pe tofi. Aceasta lupta fictiva intre evrei sionisti si evrei liberali m-a dezgustat urind, ea nu corespundea nici unei realitati, era deci curatd mineiuni si acest iretlic era nedemn de nobletea morala si de curatenia morali cu care se mindrea incetare acest popor. De altminteri, curatenia acestui popor, morala sau de alt fel, era ceva | “yarte special. Ci apa nu prea era pe gustul lor, era un lucru de care iti puteai ‘a seama privindu-i si, din nefericire, foarte des chiar inchizind ochii. Mai tirziu {ji s-a intimplat si-mi fie greati simtind mirosul acestor purtatori de caftane. Pe Me easupra, aveau vesmintele murdare si o infatisare prea putin eroicd. Toate aceste detalii erau deja departe de-a fi atragatoare; dar era 1 ezgustator si descoperi sub stratul de jeg murdaria moral a poporului ales. | Ceea ce mi-a dat curind cel mai mult de gindit a fost genul de activitate evreilor in anumite domenii, a cirei tains reuseam incetul cu incetul s-o Ciici exista oare vreo murdirie, o infamie, indiferent sub ce forma, mai {les in viata sociala, la care nu participase cel putin un evreu? q f De indata ce impingeai scalpelul intr-un astfel de abces, descopereai, semeni unui vierme ‘intr-un corp intrat in putrefactie, un mic jidan complet ,fbit de aceasta lumina neasteptat, In ochii mei, dovezile de culpabilitate ale evreimia s-au acumulat cing41 am remarcat activitatea ei in presi, in arta, in literatura si in teatru. Vorbele dulci si jurdmintele n-au mai folosit atunci cine stie ce; ba chiar n-au mai avut efect. De-acum era suficient si te uiti la rubrica spectacolelor, si cercetezi numele autorilor acelor inspaimintatoare producti pentru cinema si teatru pentru care ficeau reclama afisele si simfeai cd devii pentru mult’ vreme dusmanul nemilos al evreilor. Erau 0 ciuma, o cium moral, mai rea decit ciuma neagrd de odinioara, care, in aceste locuri, contamina populatia. $i in ce doze masive era fabricata yi raspindita aceasta otrava! Fireste cd, cu cit nivelul moral si intelectual al fabricantilor acestor opere de arta este mai scdzut, cu atit prolificitatea lor este inepuizabili, pina cind unul din acesti usuratici reuseste sa-si azvirle gunoaiele in obrazul omenirii, asa cum ar face-o 0 stropitoare mecanica. Gindifi-va cu atentie si la faptul cd numarul lor e nelimitat; ginditi-va ca pentru un singur Goethe natura infesteazi cu ugurin{aé pe contemporani cu zece mii de asemenea scriitori prosti, care din acel moment actioneazd asemeni celor mai vatamatori bacili si otravesc sufletele. Era ingrozitor si te gindesti, dar in aceasta privinté nu puteai sa-ti faci iluzii, cd evreul pirea cd fusese special sortit de natura si joace acest rol ruyinos. Prin asta era el poporul ales? Am inceput atunci sd cercetez minutios numele tuturor fabricantilor de producti murdar relevate de viata artisticd. Rezultatul acestei anchete a fost din ce ince mai defavorabil pozitiei pe care mi-o mentinusem pina atunci in privinta i se impotriveased, rafiunea nu inceta evreilor, In zadar se striduia sentimentul si si traga concluziil Fapt este cd noua zecimi din toate murdiriile literare, din cacealmaua in arte, din stupiditatile teatrale trebuie trecute la debitul unui neam care reprezinta abia a suta parte din populatia jirii. E de netagaduit: asa stau lucrurile. Am inceput si examinez din acelasi punct de vedere pretioasa mea “presd mondiala”. Cu cit sondam mai adinc, cu atit scddea prestigiul de care se bucurase in ochii mei obiectul vechii mele admiratii. Stilul ei era tot mai insuportabil; si trebuia si-i resping ideile, pe cit de superficiale, pe atit de serbede; impartialita- tea expunerilor mi se pirea acum mai degrabi minciund decit adevi colaboratorii erau evrei. Mii de aminunte, pe care odinioar’ abia le remarcasem, mi-au atras atentia si mi s-au pirut vrednice de notat; in schimb, am inceput si sesizez si si injeleg influenja altora care imi mai didusera si inainte de gindit. Vedeam acum din alt unghi opiniile liberale ale acestei prese; tonul distins sau ticerea de moarte cu care rispundea atacurilor adversarilor mi se dezvaluiau ca fiind niste trucuri pe cit de abile, pe atit de demne de dispret; elogioasele sale critici teatrale erau destinate intotdeauna numai evreilor si niciodata ea nu critica pe alteineva decit pe germani.Aluziile rautacioase la adresa lui Wilhelm al I-lea se repetau atit de des incit tridau un sistem; de asemenea elogiile risipite cu darnicie la adresa culturii si civilizatiei franceze; sablonul foiletoanelor degenera in pornografie, iar limba acestor ziare avea, pentru auzul meu, un accent striin; dar inspiratia generali a articolelor era atit de vizibil defavorabila germanilor, incit trebuie ca era voita. . Cine era interesat sa actioneze astfel? Era doar rodul intimplarii? Putin cite putin deveneam dezorientat. Dar evolutia mea a fost grabita de observarea unui intreg sir de alte fenomene. Vreau sa vorbesc despre conceptia unei mari parti a evreilor despre moravuri si despre moral si pe care o pun in practicd pe fata. In aceasta privinta, strada mi-a dat lectii adeseori penibile. Rolul jucat de evrei in prostitutie si in special in traficul de carne vie poate fi studiat la Viena mai usor decit in orice alt oras din Europa occidentala, exceptind, poate, porturile din sudul Frantei, Cind treceai seara pe strazile si strédujele din Leopoldstadt, vrind-nevrind erai la fiece pas martorul unor scene _ rimase necunoscute majoritatii poporului german, pind cind riazboiul le-a dat soldatilor care luptau pe frontul de rasirit prilejul si le vada, sau mai precis si fie nevoiti si le vada Intiia oar’ cind am constatat ci acela care conducea astfel, cu o experienti desivirsita, acea revoltitoare exploatare a viciului in drojdia marelui oras era evreul impasibil si fard de rusine, m-am infiorat: Apoi furia a pus stapinire pe mine. Acum nu-mi mai era team sa limurese problema evreiascd. Da, ma voi darui acestei misiuni! Dar in timp ce invatam si-l hartuiesc pe evreu in toate manifestarile vietii civilizate si in practicarea diferitelor arte, m-am izbit dintr-odata de el acolo unde nu mi asteptam si-1 intilnesc. Cind am descoperit ca evreul era seful social-democratiei, a inceput si mi se risipeascd ceata de pe ochi. A fost sfirsitul indelungatei lupte launtrice pe care © avusesem de dat. In timpu! legaturilor zilnice cu tovarasii mei muncitori, remareasem deja uimitoarea usurinta cu care-si schimbau parerea in aceeasi problema, uneori in citeva zile, adesea chiar in citeva ore. Imi venea greu si, infeleg cum niste oameni care aveau intotdeauna opinii rezonabile, cind li se vorbea intre patru ochi, le uitau brusc, de indata ce cideau din nou sub influenta masei. De multe ori acest, lucru mi impingea la disperare Puteam intelege multe. Cind erau nemulfumi: de conditia lor; cind blestemau soarta care adesea ii lovea atit de crunt, cind isi urau patronii care43 li se pireau executorii brutali ai soartei lor crude, cind injurau autorititile care, dupa pirerea lor, n-aveau nici un fel de compasiune pentru situatia lor, cind manifestau impotriva preturilor alimentelor si defilau pe strada ca si pledeze pentru revendicarile lor, toate acestea le mai puteam intelege fara a le pune judecata in cauza. Dar ceea ce raminea pentru mine ri Aceasta ostilitate fati de propria lor spetd, de propriul lor cuib, de propria lor patrie era pe cit de absurda, pe atit de greu de ineles. Era impotriva firii, Mi-am dat seama putin cite putin cd (@@RAUSASTeVSH insi n-am dat o semnificatie deosebita acestui fapt, din moment ce lucrurile stateau la fel si la alte ziare. Un singur lucu putea eventual atrage atentia; nu exista nici micar o foaie numérind evrei printre redactorii sai care sa fi putut fi considerata cu adevirat nationala in sensul pe care prin educatia si convingerile mele il dideam acestui cuvint. Mam straduit si am incereat si citese productiile presei marxiste, dar dezgustul pe care mi-] inspirau a sfiryit prin a deveni atit de puternic incit am cautat sa-i cunosc mai bine pe cei ce fabricau aceasta colectie de ticalosii Toti erau evrei, fara exceptie, incepind cu editorii. Am luat la mina toate brosurile social-democrate de care am putut face rost si 1-am ciutat pe semnatari: evrei. Am notat numele aproape tuturor sefilor: erau de asemenea in imensa lor majoritate membri ai "poporului ales", fie ca era vorba de deputati in Reichsrat, fie de secretari ai sindicatelor, de presedintit unor organisme ale partidului sau de agitatori de strada. Era mereu aceeasi priveliste putin linistitoare N-am si uit niciodata numele de Austerlitz, David. Adler, Ellenb Un singur an la Viena ma convinsese de faptul ci nu exista muncitor atit de inradacinat in prejudecatile sale incit si nu cedeze in fata unor cunostinte44 mai exacte si a unor explicatii mai clare. Incetul cu incetul m-am pus la curent cu propria lor doctrind si ea devenise arma mea in lupta dusi pentru convingeri- le mele. ‘Aproape intotdeauna victoria a fost a mea. Marea masé trebuia salvata, fie si cu preful celor mai grele sacrificii de timp si de ribdare. Dar niciodata n-am putut elibera vreun evreu de maniera sa de ajudeca. Pe atunci mai eram inc& suficient de naiv ca si vreau si: asupra absurditatii doctrinei lor; in cercul meu restrins, vorbeam pi jupuia limba si-mi rigusea glasul si imi inchipuiam ca voi reusi si-i conving in privinfa pericolului aiurelilor marxiste. Objineam rezultatul contrar. Se pirea ci efectele dezastruoase, rod evident al teoriilor social-democrate si al aplicarii lor, nu serveau decit 1a intérirea hotaririi lor. ce stiteam cu ei de vorbi, invijam si le cunose mai bine 0 ersarului si, cind nu mai giseau nu mai infelegeau, dialectica. La portita de sedpare, ficeau pe pro sau, strinsi cu usa, dintr-un_sa S.ar fi intimplat nimic si cind, ‘ndignat, il somai si se explice, el simula ea absolut nimic, decit faptul cd in minti. Am sfirsit prin a-i uri. Toate acestea aveau latura lor bund: pe misura ce ii cunosteam mai bine pe sefi, sau cel putin pe propagandistii social-democratiei, poporul meu imi devenea tot mai drag. Cine ar fi putut blestema, fati in fati cu abilitatea diabolica a acestor seducitori, pe nenorocitii care le cizuserd victima? Cu citd dificultate biruisem eu insumi dialectica perfida a acestei rase! $i cit era de zadarnicd 0 asemenea victorie, cu niste oameni ale céror guri denatureazi adevarul, negind fri inconjur spusele de mai inainte, pentru ca in clipa urmatore sd se prevaleze de ele. Nu, pe masur& ce invafam s4-i cunosc pe evrei, mi simfeam tot mai indemnat si-i iert pe muncitor Cei mai vinovati in ochii mei nu erau ei, ci tocmai aceia care considerau45 c& nu merita osteneala si compitimeasci poporul, si-i asigure drepturile prin legi perfect echitabile, in sfiryit si-] puni la zid pe cel ce l-a amagit si corupt. Experientele pe care le ficeam zilnic m-au indemnat si cereetez izvoarele doctrinei_marxiste. Actiunea ei imi era acum limpede cunoscu toate amanuntele; ochiul meu atent descoperea in fiecare zi semnele progreselor ei: era suficient si ai putin’ imaginatie ca si-ti inchipui ce consecinte avea si aib: Acum se punea problema de a sti daca fondatorii ei prevazuserd ce avea si produc opera lor ajunsa la ultima ei forma, sau dacd ei insisi fusesera victimele unei erori. Dupi parerea mea, ambele alternative erau posibile. Intr-unul din cazuri, era de datoria fiectrui om capabil de gindire sa tind piept acestei miscari funeste, pentru a incerca si impiedice lucrul cel mai rau; in celalalt caz, trebuia admis cd autorii responsabili de aceasta boala care contaminase popoarele fusesera adevarati demoni: cdci numai creierul unui monstru, nu al unui om, putea concepe planul unei organizatii a carei actiune urma sé aibé ca rezultat prabusirea finala a civilizatiei si ca urmare transforma rea lumii intr-un desert. In acest caz, singura solutie era lupta, lupta cu toate armele pe care le pot furniza mintea omeneasca, inteligenta si voinfa, oricare ar trebui de altminteri si fie adversarul in favoarea caruia soarta va inclina balanta. Am inceput asadar si-i studiez temeinic pe intemeietorii acestei doctrine, in scopul cunoasterii principiilor misearii. Faptul cé mi-am atins scopul mult mai repede decit indraznisem si sper s-a datorat exclusiv cunoasterii problemei evreiesti, desi inca insuficient aprofundata. Numai ea mi-a ingdduit si compar practic realitatea cu gogosile din teoriile apostolilor si fondatorilor social- democratiei. Invatasem, de fapt, ce inseamné pentru evreu a vorbi: nu o face niciodata decit ca si-si ascunda sau si-si mascheze gindul. $i nu trebuie si cauti descoperi adevarata intentie in text, ci printre rinduri, unde a fost ascunsi cu grija, Aceasta a fost perioada in care in mine a avut loc schimbarea cea mai profunda pe care am avut-o vreodati de dus la bun sfirsit. Cosmopolitul moale care fusesem pin atunci a devenit un antisemit fanatic. Inci 0 dati - dar era ultima - 0 neliniste apasitoare imi stringea inima. Pe cind studiam influenta exercitati de poporul evreu de-a lungul unor epoci intinse ale istoriei, m-am intrebat deodata, nelinistit, daci nu cumva destinul, ale cérui intentii sint insondabile, dorea, din motive necunoscute noui, bieti ameni, si in virtutea unei decizii imuabile, victoria finala a acestui popor neinsemnat? Sa-i fi fost promis acest pamint drept recompensd acestui popor care a trait intotdeauna numai pentru pamint? Dreptul pe care socotim ci-l avem de a lupta pentru conservarea noastra este intr-adevar intemeiat, sau nu exista decit in mintea noastra?46 Destinul ma dat el insusi réspunsul in vreme ce ma cufundam in studiul doctrine: marxiste si observam impartial si pe indelete activitatea poporului evreu. Daca evreul, gratie profesiunia sale de credin{i marxaste, obtine victoria asupra popoarelor acestei lumi, diadema sa va fi coroana mortuari a omenirii Atunci planeta noastra va reincepe si strabata eterul aya cum a ficut o acum citeva milioane de ani- nu va mai exista nici un om pe fata ei. Natura veynica se rizbuni fira mili atunei cind ii calci poruncile. De aceea eu cred ca actionez in spiritul Atotputernicului creatorul nostru,CAPITOLUL Ml CONSIDERATII POLITICE GENERALE PRIVIN SEDEREA MEA LA VIENA Altminteri il paste primejdia de a trebui ori si si schimbe intr-o zi pozitia luata asupra unor probleme esentiale, ori de a se mirgini, desi perfect informat, la o doctrina pe care inteligenta si convingerile sale dezaprobi de mult’ vreme. In primul caz, propriile lui ezitari ar avea drept consecin{i neplicuta - trebuie si se aytepte la aceasta - faptul ci nu va cistiga increderea statornica # partizanilor sii. Pentru aceia pe care ii conduce, 0 asemenea schimbare radicala a sefului inseamna perplexitate si adesea un sentiment de rusine fata de fostii Jor adversari In acelasi timp, exi te, pinici Daca, spre nenorocirea oamenilor cinsti, un asemenea gmecher ajunge in parlament, trebuie si se stie, ined de la inceput, ci maniera sa de a face politica nu va mai consta decit intr-o lupta eroic pentru pistrarea acestei "vaci de lapte" pentru sine si pentru familia sa. Mai tirziu, cind sofia si copiii vor trai pe spinarea lui, el va lupta si mai aprig pentru mandatul siu. Oricine se va orienta spre politica va deveni, ca urmare, duymanul sau personal; odati cu fiecare miscare noud, el se va teme de posibilul inceput al sfirsitului stu si, in fiecare om important, de posibila amenintare a pericolului pe care acesta il constituie48. Imi propun sé mai revin cu seriozitate la acest soi de plogniti de parlament. Desigur, barbatului de treizeci de ani ii mai ramin multe de invatat in cursul viefii, dar aceasta va fi doar o complinire si o umplutura in cadrul nofiunilor generale pe care le-a dobindit deja. Noile sale cunostinte nu vor ajunge si-i zdruncine din temelii cunostinjele de bazd deja primite: dimpotri ele le vor imbogiti; iar partizanii sii nu vor fi nevoiti si inabuse in ei sentimen- tul neplicut ci au primit de la el invatiminte gresite: dimpotriva, dezvoltarea organica vizibila a Sefului va fi pentru ei o garantie linistitoare, noile sale cunostinte contribuind doar la imbogijirea propriei lor doctrine. Aceasta va fi in ochii lor si o dovada a justetii teoriilor politice pe care le aparau. Un Sef care trebuie si renunte la teoriile sale generale, recunoscute ca false, actioneazi demn numai daca este gata si suporte toate consecintele.Atunci el trebuie si-si interzicd exercitarea publica a activitatii politice ulterioare. Din moment ce a cizut deja in greseala in puncte esentiale, poate cadea si a doua oara. In nici un caz nu are dreptul si continuie si rivneascd la increderea concetatenilor sii ori s-o accepte. ‘Astazi oamenii se conformeazd prea putin unei asemenea linii de conduita si aceasta dovedeste josnicia universali a secdturilor care se cred actualmente chemate sd facd politica. Dar, micar de s-ar gasi un singur ales intre toate aceste secaturi! Odinioara evitasem si mi afiyez deschis in orice domeniu; totusi cred ca m-am ocupat de politic’ la fel de mult ca oricine. Numai intr-un cere foarte restrins ficeam cunoscut ceea ce mi friminta sau ma atragea in forul meu interior. Faptul cé vorbeam intr-o reuniune restrinsi de prieteni avea multe laturi bune: invajam mai putin sd vorbesc, cit si patrund ideile si opiniile adesea deoscbit de primitive ale oamenilor. Astfel, fara si pierd timpul si cu orice prilej, continuam si-mi completez cultura. Nicdieri in Germania imprejurarile nu ofereau desigur pe atunci aceasta ocazie, in aceeasi masur’ ca la Viena. * Preocupirile politice in batrina monarhie dunireana erau in ansamblu mai marcate si interesau un cerc mai larg decit in Germania acelor vremi, cu exceptia anumitor parti din Prusia, a Hamburgului si a coastelor Mavi Nordului. Inteleg aici prin Austria acel teritoriu al marelui imperiu habsburgic in care poporul german a reprezentat, in orice caz, nu numai ocazia istorie’ a formirii acestui stat, ci a fost si singurul in stare si confere unei formatiuni politice atit de artificiale viata moral care a insufletit-o timp de citeva secole. Si pe masurd ce treces timpul, existen{a si viitorul acestui stat depindeau tot mai mult de menfinerea acestui nucleu central al imperiului Daca vechile state ereditare reprezentau inima imperiului, inima care49 trimitea in circuitul vietii politice si artistice un singe mereu proaspit, Viena era in acelasi timp si creierul si vointa lui. Infiitisarea Vienei eva intr-adevar aceea a unei regine stind pe tron si era suficienta ca si-i confere autoritatea care unea atitea popoare diferite. Maretia propriei sale frumuseti te ficea si pierzi din vedere stigmatul virstei ansamblu- lui. Interiorul imperiului austriac n-avea decit si se cutremure violent din cauza luptelor singeroase dintre diferitele nationalitati: strainitatea, Germania in special, nu vedea decit imaginea vrednica de iubire a Vienei. Iuzie cu atit mai facila cu cit aceasta pirea si cunoascd, in vremea aceea, 0 ultima si mai vadita inflorire. Sub conducerea unui primar cu adevarat genial, venerabila reyedinta a batrinului imperiu s-a mai trezit o dati la o viata admirabil de tinara. Ultimul mare german iesit din rindurile poporului care a propovaduit Maryul spre Rasarit nu se numara oficial printre “oamenii de stat"; totusi, acest Dr. Lueger, primar in "capitala imperiului si oras de resedinti" a obtinut rind pe rind rezultate uimitoare in toate domeniile - economice sau artistice - ale politicii comunale, El s-a dovedit, prin acest subterfugiu, un om de stat mai mare decit au fost pe vremea aceea tofi “diplomatii" declarati la un loc. Pribusirea aparentei de natiune numita Austria nu pledeazi impotriva capacitatii politice a elementului german al vechiului Mary spre Rasarit. Cu zece milioane de oameni este imposibil si menfii cu trainicie un stat de cineizeci de milioane, afara numai daca niste ipoteze perfect determinate nu sint infaptuite la timpul potrivit. Austriacul german avea conceptii foarte largi. Fusese obignuit si traiascd in cadrul unui mare imperiu si nu pierduse niciodata simyul indatoririlor ce decurg din aceasta situatie. Singur in statul de dincolo de granijele domeniului restrins al coroanei, el mai vedea inca granitele imperiului. Da! $i cind soarta |-a despartit in final de marea patrie germani, el s-a stréduit intotdeauna si-si asume povara coplesitoare de a mentine german ceea ce strimosii sii smulseserd odinioara Estului in nesfirsite lupte. Mai trebuie luat in considerare si faptul ci nu toate forfele austriecilor germani au fost consacrate acestei misiuni, cici inima si amintirea celor mai buni dintre ei n-au incetat niciodata si se indrepte catre patria mami comuni gi din ele n-a mai ramas decit o rimisiti pentru tara natalia. Orizontul general al austriacului german era deja relativ mai larg. Relatiile sale economice cuprindeau frecvent ansamblul imperiului proteiform. Aproape toate intreprinderile cu adevarat importante se aflau in miinile lui; el furniza cea mai mare parte a personalului de conducere, tehnicienii si functionarii. Tot el era la baza comertului exterior, in masura in care evreii nu puseseré mina pe acest domeniv oarecum cuvenit lor. Din punct de vedere politic, austriacul german mai pistra singur intregul stat. Pe durata serviciului militar era aruncat foarte departe de hotarele inguste ale provinciei sale. Proaspit recrut, isi ficea poate serviciul inr-un regiment german, dar acesta50 putea avea garnizoana tot atit de bine in Hertegovina ca la Viena sau in Galitia. Corpul ofiteresc era ined german, ca si mare parte din Administratia superioard. Arta si stiinta erau si ele germane. Exceptind lucririle de proasti calitate, rod al tendintelor artistice moderne, care, de altfel, ar fi putut fi tot. atit de bine atribuite unui popor de negri. Germanii erau singurii care defineau si spindeau veritabila inspiratie artistica. In muzica, in arhitecturd, in sculptura si in pictura, Viena era izvorul necesat care venea in ajutorul intregii duble monarhii, fra si ameninte si sece vreodata. In sfirsit, elementul german era si pivotul intregii politici externe, daca lisim deoparte un numér redus de unguri. Cu toate acestea, orice tentativi de salvare a acestui imperiu era ‘i, deoarece lipsea conditia esentiala necesara. Pentru a invinge forjele centrifuge ale diferitelor popoare ale statului austriac, nu exista decit o posibilitate: statul si fie guvernat. si de asemenea organizat in interior de o maniera centralizata; ori nu va mai exista. In diferite perioade de luciditate, aceasta opinie avea trecere in “sferele inalte", dar curind era uitataé sau inlituratd ca fiind greu de realizat. Orice proiect de constituire mai pronuntat federativa a imperiului trebuia si esueze fortamente, in lipsa unui nucleu activ avind predominanta in stat. La aceasta s-au mai adiugat datele interne proprii statului austriac si esentialmente diferite de cele oferite de Reichul german in momentul intemeierii sale de citre Bismarck. In Germania era vorba doar de invingerea traditiilor politice, deoarece, in ce priveste cultura, exista un fond comun. Inainte de toate si exceptind mici fragmente straine, Reichul nu cuprindea decit reprezentanti ai aceluiasi popor. In Austria, situajia era tocmai inversi. Aici, in fiecare jara - exceptind Ungaria amintirea politic’ a unei miretii proprii a disparut cu totul, ori s-a yters sub buretele timpului, devenind cel putin voalata yi nedeslusita. In schimb, cind a fost invocat principiul nationalitatilor, tendintele etnice s-au intarit in diferitele (ari, Triumful lor urma sa fie cu atit mai lesnicios cu cit el a inceput sa se formeze la marginile monarhiei statelor nationale, ale ciror popoare, de aceeasi rasi cu farina popoarelor austriece sau de o rasi inrudita, au putut exercita asupra acestora din urmi o atractie personala mai puternica decit cea a austriecilor germani. Nici chiar Viena n-a putut sustine, cu vremea, aceastd lupti. Cind Budapesta s-a dezvoltat, devenind un oras, Viena a avut pentru intiia oars o rivala a carei misiune nu mai era mentinerea coeziunii dublei monarhii, ci mai degrabi intarirea uneia dintre individualitatile sale. In seurt timp, Praga avea si-i urmeze exemplul, apoi Lembergul, Laibachul etc. Odat cu ridicarea la vang de capitale nationale ale unor tari aparte, ele deveneau centrele unei vieti intelectuale din ce in ce mai particulariste. Numai astfel au ‘tat adincime si baze spirituale instinctele politice etnice. Urma sa vind o zi cind izbucnirile diverselor popoare aveau si fie mai puternice decit forta de zadart51 coeziune a intereselor comune: atunci se va sfirsi cu Austria. Aceasti evolutie s-a confirmat foarte limpede incepind de la moartea lui Iosif al I-lea. Rapiditatea ei a fost in raport cu o serie de factori provenind in parte din monarhia insisi, in parte din situatia externa a imperiului. Daca se dorea in mod sincer acceptarea luptei si lia pentru mentinerea acestui stat, numai o centralizare perseverenta si ferma putea duce Ja tinta. Atunci trebuia, inainte de toate, impunind principiul unei limbi de stat unice, si fie stimulata comunitatea nationala, existenta pina atunci numai cu numele si si se puna la indemina administratiei mijlocul tehnic fira de care un stat unificat nu poate supravietui. De asemenea, numai cu vremea, cu ajutorul scolii si al propagandei, putea fi creat un sentiment national comun. Acest obiectiv nu putea fi atins in zece sau douazeci de ani: trebuia numarat in secole, tot aya cum, in problemele colonizarii, perseverenta are mai multa insemnatate decit energia cheltuita la un moment dat. Este inutil si insistim asupra necesitatii unei unitati absolute in administratie. Pentru mine a fost extrem de instructiv si demonstrez de ce nimic din toate acestea nu s-a intimplat ori mai degraba nu s.a ficut. Cel vinovat de aceasti omisiune a fost in acelayi timp singurul vinovat de prabusirea imperiului. Esistenta bitrinei Austrii, mai mult decit a oricirui alt stat, era legata de puterea puvernului siu. li lipsea acel fundament al unui stat national care, daca se intimpla si-i lipseasci conducerea propriu-zisi, are intotdeauna in originea sa etnicd o forti care ii asigura conservarea. Statul etnic poate citeodat’, gratie inertiei naturale a populatiilor sale si puterii de rezistenta pe care o implica, si suporte in chip uimitor si fir’ a suferi grav perioade indelungate de administrare proasta sau de conducere proasta; aya se intimpla adesea atunci cind orice aparenta de viati a disparut dintr-un corp si cind te crezi in prezenta unui cadavru, pina cind cel "considerat mort" se ridica si ofera celorlalti oameni uimitoare manifestari ale vitalitafii sale intacte. Dar luerurile se petrec cu totul altfel cu un imperiu compus din mai multe popoare, care nu este mentinut prin comunitatea de singe, ci printr-o autoritate comuna, Nici o slabiciune a conducerii nu va produce intr-un astfel de stat o toropeala similara cu cea a animalelor care hiberneaza, ci va fi, dimpotriva, un prilej de trezire a tuturor instinctelor particulariste care preexista in fiecare rasa si care nu s-au putut manifesta in perioada cind stapinea o vointa Numai prin educatia comuna, timp de secole, prin traditii comune, prin interese comune etc. poate fi micgorat acest pericol. Tot aga, cu cit aceste state vor fi mai tinere, cu atit vor depinde mai mult de talia regimului care guverneazi; yi s-a vazut adesea opera unor cuceritori sau genii autoritare care nu au fost urmati cazind din nou in neant inca de la moartea marelui fondator. De altfel, nici dupa citeva secole aceste pericole nu pot fi considerate trecute;52 adesea ele nu fac decit si dormiteze pentru ca apoi si se trezeascd brusc de indata ce regimul, devenit prea slab, puterea educatiei si prestigiul traditiei nu mai pot invinge elanul vital propriu diferitelor ramuri. Greseala tragicd a Casei de Habsburg a constat fara indoi: cd nu a injeles aceasta. Destinul a mai luminat o data viitorul (ari sale numai pentru unul din ei, Apoi aceasta ficlie s-a stins pentru totdeauna. Gsiqqaleees, imps ajiunii germane, a sesizat cu ingvijorare i a lui va dispirea in virteji tremis carenta aa a infruntat a citorva mdcar eputi, in faptul de popoare daca 1 putere supraomen ‘ilor sai sia probab ni de domnie atunei isi doarme som| eodata, Succesorii sii nu erau la indltimea acestei misiuni, nici ca spirit, nici ca vointi. Cind primele semne revolujionare ale unor vremuri noi au aprins Europa, a inceput si Austria si se infierbinte putin cite putin. Dar cind incendiul a sfirsit prin a izbueni, ardoarea i-a crescut mult mai putin faji de cauze sociale, de cla decit pentru izbucniri de origine etnica. Heth a Dubut fi pretutindeni o uptd de class, im Austria ea era i unei noi lupte intre rase. Germanul care, uitind aceasta origine a ridicarii revolutionare sau care, necunoscind-o, se punea totusi in slujba ei, isi pecetluia astfel propria soarta. El contribuia la trezirea spiritului democratiei occidentale care, in scwt timp, i-a rapit bazele propriei sale existente. Reprezentarea parlamentar4, firi instituirea si consolidarea prealabila a unei limbi de stat comune, didea prima loviturd preponderentei germane in monarhie. Dar, incepind din clipa aceea, insusi statul era de asemenea pierdut. Tot ce a urmat nu e decit istoria declinului unui imperiu. Urmirirea acestei dezagregiri eva pe cit de emofionanta pe atit de instructiva. Sentinja istoriei s-a executat prin amanuntele a mii si mii de peripefii. Majoritatea germanilor isi urmau drumul, orbi, in mijlocul semnelor pribusirii; aceasta dovedea numai vointa zeilor de a nimici Austria. Nu pot si ma pierd in amanunte care nu sint obiectul acestei carti; vreau doar si examinez mai temeinic acele evenimente care, cauze vesnice ale ruinei popoarelor si statelor, mai prezintd un interes de actualitate si care, in fine, m-au ajutat si-mi fixez vonceptiile politice.53 * * In fruntea institutiilor care puteau justifica cel mai limpede distrugerea freptaté a monarhiei austriece, chiar si in ochii putin clarvazatori ai micului- burghez, se afla cea printre atributiile céreia ar fi trebuit, mai mult ca la oricare alta, sé se numere puterea: Ralamientullisaly/cun (eral Ramin Aust, aaa vadit, modelul acestei institutii era in Anglia, in tara clasicei "democratii". Intreaga rinduialé fericita a fost luata de acolo si transportata la Viena, pe cit posibil neschimbata. Sistemul englez al celor doud camere si-a sarbitorit reinvierea in Camera Deputatilor si in Camera Seniorilor. Doar "edificiile" erau de-acum putin diferite. Odinioara, cind Barry a ficut si apard din valurile Tamisei Parlamentul, apus la contributie istoria Imperium-ului britanic scotind bani pentru decorarea a 1200 de firide, console si coloane ale Palatului siu: statuile si tablourile sale au ficut din Camera Lorzilor si din Camera Comunelor un templu al Gloriei Natiunii. Aici a survenit pentru Viena prima dificultate: cind danezul Hansen a terminat ultimul pinion al palatului de marmura destinat noii reprezentari a poporului, n-a putut face altceva mai bun decit si imite decoratia anticd. Oameni de stat si filozofi greci si romani decorard resedinta teatrala a “Democratiei din Vest" si, printr-un simbol ironic, cvadrigele inaltate in virful celor doud clidiri se avintau spre cele patru puncte cardinale, dind astfel chiar din exterior cea mai bund imagine a activitatii din interior. Nationalitipile av fi vefuzat, vazind in aceasta o ofensi si o provocare, ca acest edificiu si fie un omagiu adus istoriei Austriei. Dupa cum in Reichul insusi au indraznit si inchine poporului german edificiul lui Wallot printr-o inscriptie numai in bubuiturile luptei din rézboiul mondial. Atunei cind, la douizeci de ani neimpliniti, am intrat pentru prima data in Palatul Franzensring, ca si asist la o sedin{i a Camerei Deputatilor, m-a cuprins ce] mai puternic sentiment de repulsie. De-acum detestam parlamentul, dar nu atit ca institutie. Dimpotriva, tendintele mele liberale nu-mi ingiduiau si iau in considerare un alt mod de guvernare. Ideea vreunei dictaturi mi s-ar fi parut, asemeni atitudinii mele fata de Casa Habsburgilor, o crima impotriva libertatii si impotriva oricdrei ratiuni. Admiratia mea reala fafé de parlamentul englez contribuia mult la aceasta: ea imi fusese inspirati, fird simi dau seama, de nenumiratele ziare pe care le citisem in tinerefe si nu ma puteam dezbira de ea asa usor. Demnita- tea cu care insisi Camera Inferioara se achita acolo de obligatiile e! si pe care presa noastra ne-o prezenta in culori atit de frumoase imi insufla mult respect. are putea exista o formi mai inalti de guvernare a unui popor prin el insusi?54 Tocma: de arci 31 ostilitatea mea fafi de parlamentul austriac consideram ansamblul ritacirilor sale ca find nedemne de gloriosul sau model Day argumentelor mele li s-a alaturat atunc: un altul Elementul german din statul austmac depindea de soarta pe care 10 harazea Reichul Pind la introducerea votulu: universal secret, may exista inca in parlament 0 mayoritate germani, ce-1 drept modesta Aceasta situatie dadea deja de gindit, deoarece atitudinea sovaielnica a social democratiei din punct de vedere najional o facea meteu sa se impotriveasca aspiratulor ger manulor, ori de cite ori interesele acestora erau in joc aceasta din teama de ayi indeparta partizann aparunind unor popoare strime De acum social democratia nu mai putea fi dec: consider ata un partid german, dai institurea votulw universal a pus capat suprematie: germane chiar din punct de vedere numeric Acum drumul “degermanizarn" era hber Din acel moment, instinctiva mea conservare nationalist se impaca greu cu o camera a reprezentantilor poporulm unde tot ce era german era nu reprezentat, ci tradat Insi aceste defecte, ca atitea altele, e.au mult mai pupin imputabile sistemului de scrutin, cit insuyi statulw austriac Ma gindisem deja c4 atita tamp cit vechiul stat va supravietu, nu se va mai ivi prileyul pentru ca mayoritatea germana si 41 redobindeasci pozitia primordial im parlament. In aceasta stare de spit am pitruns intita oard in acele locur pe cit de venerabile pe atit de discreditate De altfel, eu nu le veneram decit datorta noblew: magnifice a edificiulut o minune greaca pe pimint german Insd ma trebuit foarte putin timp ca sd md revolt in fata lamentabilulu spectacol ce se desfayura sub privinle mele Erau prezenti citeva sute de reprezentant: ai poporulw, care tocmar aveau de transat o chestiune economicd 1mportanta Acea 21 ma fost de ayuns ca si-mi fac provizn pentru a chibzui citeva siptamini Valoarea intelectual a discursurilo: se mentinea la un nuvel foarte scizut, in masura in care le putea’ urmam, cdc. unu dintre ace: domm nu vorbeau germana, ci slava, mba lor maternd, sau chia un dialect Aveam prileyul si aud cu proprule mele urechi ceea ce pina atune: nu stam decit din are O masa miyunindd de oamem: care gesticulau, se interpelau unn pe alt pe toate vocile 31, dominind ansamblul, un lamentabul batrin bonom, nidusit tot scuturindu 41 violent clopotelul x1 striduindu se cind prin apelun la calm, cind prin imboldum, si restabileasci ceva din demmutatea parlamentara a tonulwi folosit Nu m-am putut impiedica si nu rid Peste citeva siptimim am revemt Spectacolul se schambase, era aproape de nerecunoscut Sala era complet goala Lumea dormea, cia deputati stateau la locurile lor s1 se uitau unu la altu cascind, unul dintre e1 “vorbea pe larg” Un vicepreyedinte era prezent 91 cerceta sala cu un aer vadit plictisit Am meeput si reflectez Acum, de cite or aveam timp, mi intorceam la Reichs at 1, de fiecare data, tacut yi atent, priveam spectacolul, ascultam55 discursurile - cind erau inteligibile - studiam figurile mai mult sau mai putin inteligente ale acestor aleyi ai najiunilor acestui stat vrednic de mila si astfel mi-am format incetul cu incetul idei personale asupra acestor chestiuni. Un an de astfel de observare linistit’ mi-a fost de ajuns ca si-mi schimb ori si-mi inlitur total vederile anterioare asupra naturii acestei institutii. Nu mai simfeam revolta Mduntricd impotriva aspectului mediocru pe care-} luase in Austria; acum invinuiam insusi parlamentul. Pind atunci crezusem ci tot riul provenea din faptul ca parlamentul austriac nu avea o majoritate german; acum socoteam ci el trebuia cautat in forma si natura institutiei insisi. O serie intreagi de intrebiri sau pus atunci in mintea mea. Am inceput si ma familiarizez cu principiul democratic al "hotaririi majoriti{ii", baz a intregului sistem, nu fra a acorda o mare atentie valorii wale a oamenilor carora calitatea de alesi ai natiunii le In citiva ani mi s-a conturat limpede, in toate aminuntele, imaginea tipului celui mai nobil al timpurilor moderne: parlamentarul. In mintea mea, el a inceput si imbrace o forma care, de atunci, nu a suferit nici o schimbare esentiala, O data in plus, lectiile vietii m-au ferit si ma ritacese intr-o teorie sociali care multora li se poate parea putin seducatoare, la prima vedere, dar care trebuie totusi socotitd printre semnele declinului omenirii. In Europa occidentala actual, democratia este precursorul marxismului, care nu poate fi conceput firi ea. Ea este mediul de cultura al acestei ciume mondiale in care se poate raspindi epidemia. $i isi giseste expresia in parlamen- tarismul avorton in care orice scinteie divin’ a incetat din nefericire si insufleteasca noroiul din care e plimadit. Ii sint foarte recunoscator destinului care m-a ficut si studiez aceasta chestiune pe cind eram inci la Viena, cici e probabil ci in Germania, in aceeasi perioadi, as fi transat-o cu prea mult usurinti. Daca as fi perceput tot ridicolul acelei institutii numita ‘4 "Parlament" mai intii la Berlin, ag fi cazut fara indoiala intr-o alta extrema si m-ay fi situat, din ratiuni aparent excelente, de partea celor care nu vedeau salvarea poporului si a Reichului decit in intarirea puterii imperiale si a ideii de imperiu, salvare pe care o compromiteau totusi din cauza ignorantei din vremea lor. In Austria nu trebuia si te temi ci ai sa cazi atit de usor dintr-o reseala inalta, ‘eu respingerea Suprimarea parlamentarismului, problema riminea intact: si ce daca Reichsratului insemna incredintarea puterii ocirmuitoare exclusiv Casei de Habsburg: idee cu totul inadmisibila, mai ales pentru mine. Dificultatea rezolvarii acestui caz particular m-a indemnat si ma dedic in intregime acestei probleme, ceea ce altminteri n-as fi ficut, tinar cam eram.56 Cea ce mi-a dat de gindit, in primul rind, a fost lipsa evidenta a oricdrei responsabiliti{i, indiferent in sarcina cui ar fi fost. Parlamentul ia o decizie: oricit de catastrofale ar fi consecinjele ei, nimeni nu poarta raspunderea, nimeni nu poate fi chemat si dea socoteali. Caci, dupi un dezastru fiir’ seamin, retragerea guvernului vinovat, schimbarea majoritatii sau dizolvarea parlamentului inseamni asumarea unei responsabili- titi oarecare? majoritate soviielnica de indivizi poate fi vreodata ficut’ rispunztoa- re? Ideea de responsabilitate are sens, fini si expund o persoand determina- Ww? BidGticpsefulsunuinguvern poate fi ficut rispunzator|dgtacte a ciror provenienti si indeplinire revinlWeinféijsijinclinajiei uné} multimi de ifidivizi? Oare sffisiunea unui conducdtor nu este vasuba mailputin in conceperea unui plan,ééit in axtamde a face o turmi ded@i cuséapete sec sit inteleaga valoarea(spre a.cérsi mai apoilaprobarea lor binevoitoare? Probagpe care trebuie so treact un om)de)Statjeonista in aposeda in aceld§i gradfarta de a convinge si finetea diplomatica necesars pentru a intelege Pprincipiile/impoxtainte sia lua hotaririle importante? Faptu! ci un sef nu reuseste si cistige de partea unei idei determinate majotitatea unei aduniffi, | véfitabila tumoare care @llinvadat/ organismiul in imprejubari mai mult au mai putin curateyidovedegte maptitudine|dinipartea lui? De altfe), s-a intimplat macar o datd ca o ceata de oameni si fi inteles 0 idee, mai inainte eaysuceesu! ei sii fi dezvaluit insemnitatea? Orice actiune gehiala nu este aici, pe pamintwopofensiva a.geniului impotriya iner(iéilmultimii? ‘Atunci ce.trebuie salfaesl omullpolitiglale earui proiecte nu reuses¢ 5% cistige favoanealfacested, multimi/prin lingusiri? Trebuie s-o stipendieze? Sau, in fata prostiet concetafenilor sai, trebuiélsa renunte si indeplineasc4 sarcinile/a caror necesitate vitala amecunscut-0? Trebuie si se retraga? Trebuie s& rimina? Cum poate teust un om de caracter si rezolve conflictul dintre o astfel de situatie si ceea ce ela consideratidecent,-sau, mai exact, cinstit? Unde este aici limita care desparte datoria fata de comunitate de datoriile de onoare? Oare adevaratul sef nu trebuie si-si interzicd metode de guvernare care il coboara la pozitia de politician pe termen scurt? Si invers, oare acest politician pe termen scurt nu se va simti obligat si faca politica intrucit niciodata nu el, ci o insesizabild trupa de oameni, va purta in final povara responsabilitatii? Inci se mai crede cd progresul uman, cit ar fide neinsemnat, provine din mintea majoritatii si nu din capul unui om?57 Ori lumea are pretentia ca pe viitor se va putea debarasa de aceasti conditic prealabila a civilizatiei? Dimpotriva, ea nu pare astazi mai necesard ca oricind? Oifid PHNEipiljparlamentar. al autoritatii majorititii il invingewperce) al autoxitifii unui singur individ si inloeuieste conducitorul lek numarul sileu multimea, el se impotriveste principiului aristocratic al naturii, pe care se sprijind de altfel o conceptie despre noblefe care n-ar tolera nici unul din primi zece mii ai nostri. Ce dezastre atrage dupa sine aceasta institutie moderna a suveranitatii parlamentare, cu greu isi poate imagina un cititor al presei evreiesti, daci n-a invatat si reflecteze si si judece in deplina libertate. Ea constituie, in primul rind, prilejul de a ineca ansamblul viefii politice intr-un val de incidente minore de o meschinarie incredibila. (Btfelgemcit, adevaratulconducdtomseiva retrage) dintr-o activitate politic’, care, in majoritatea cazurilor, va consta mai putin in creatii si intr-o muned rodnicd, cit in diverse tirguieli pentru a cistiga favoarea natura acestei activitati politice va fi pe placul spiritelor meschine si prin urmare le va captiva. In zilele noastre, cu cit'un asemenea negustor va fi mai ingust la minte sid Stiinta, cu atityvalfilmai constient de medigenitatea dezolanta a aetélor sale publicossiseuMlatit mai mult va aprecia un sistembde guvernare care Hu ii pretinde nici-o marélenengic, nici mult geniu, ci se mullumeste maidegfaba cu oO anumité ingeniozitate arineascd, care nu are nimic comun cu forta spiritual unui Péficle. Un asemenea prostanat n-area se teme de povard responsabilita- tilor sale)inuducesguijasconséein{elor faptelor si gesturiloxssalle caci el stie sigur c4, oricare ar fi rezultatul elucubratiilor sale “politiee", ciderea sa e dejalberisa in stele: intr-o 2i va trebui si cedeze locul unui spirit la fel de eminent. Caci un alt semn al acestui fel de decadenja este acela cd numarul oamenilor de stat eminenti creste pe misurd ce valoarea fiecdruia dintre ei scade progresiv. Iar aceasta valoare se mai diminueaza si in strinsa legatura cu ingustimea de spirit a majoritatilor parlamentare; se intelege, de fapt foarte bine, pe de o parte, ca spiritele de valoare refuzi si devind niste umili secretari ai unor guralivi rusinosi si neputinciosi si, pe de alta, cd reprezentantii majoritatii, adica ai prostiei, nu urasc nimic mai intens decit un om superior. O cameri de deputati medioeri incearcé intotdeauna consolare stiindu-se condusa de un sef a carui valoare este la nivelul valorii ei; fiecare are astfel satisfactia de a-si putea lisa Spiritithsa(stralticeasca din cind@n cind sismaijeuseariia, S4-si spund: din moment te Petre poate fi patron, de ce n-ailfilsi Pavel, intr-o zi? Dar in esenta acestei frumoase inventii a democratiei se poate observa un fenomen care in zilele noastre se manifesti scandalos si cu o intensitate crescinda: layitatea unei mari parti a pretinsilor nostri “conducatori". Ce noroc pe ei, cind au de luat decizii de o oarecare importanta, cd se pot: pune la adapostul unei majoritati! E de-ajuns si-1 vezi o singura data pe unul din acesti pungasi ai politicii ces§iiiililinelinigtit) lmnaintealifiecareimdeciziijwaprobarea- un om drept, un om de omenie nu pot simfi ecit ostilitate si e fata de astfel de metode de activitate politica, i e ele vor atrage, in schimb, toate caracterele meschine. Cel ce renunt si-si sume personal responsabilitatea actelor sale si care cauta, dimpotriva, copere intotdeauna, nu e decit un mizerabil si un las. $i cind conducatorii unei \atiuni sint asemenea avortoni, oamenii suporta curind consecintele grave ale cestei situatii. Nu mai au curajul sd actioneze cu fermitate; prefera si suporte njurii dezonorante decit si facd eforul de a lua o hotarire si nici unul nu se va ‘une in evidenti ca si-si riste viata daca vreo decizie pretinde o executie ferma. | Caci exista un lucru ce nu trebuie uitat, pe care lumea nu are dreptul 41 uite: majoritatea nu poate niciodata si inlocuiasca un om. Ea reprezinta ntotdeauna nu numai pe cei prosti, dar si pe cei lasi. $i, pe cit este de adevirat @ o suta de visitori nu fac cit un intelept, tot asal Cu toate acestea, cu cit seful guvernului isi va asuma mai putin Aspunderi mari, cu atit mai mult se vor gisi oameni, chiar lamentabil de nediocri, care se vor simfi, si ei, chemafi si puna la dispozitia natiunii energii ‘lemne de nemurire. Nimic nu-i va opri si vind in sfirsit si-si depund candidatu- “a; stau la coadi, numara cu ingrijorare pe cei ce asteaptd inaintea lor si mai cd ‘nm socotese si numirul de ore necesare ca si ajunga la tint. Orice post vacant fp locurile pe care le au in vedere este dorit cu ardoare; orice scandal care le Tareste rindurile este binevenit. Daca totusi unul dintre ei se cramponeaza de 0 _ituatie dobindita, ei resimt faptul aproape ca pe o rupturé a unui acord sacru solidaritate comund. Atunci se supara serios si nu au liniste pina ce rusinatul, in sfirsit “cizut", n-a mapoiat comunitatii libera folosintd a locului 4u cald inca. $i, dintr-o data, e foarte departe de a-l redobindi. Caci de indata ce ‘mma din aceste triste personalitafi este obligat si-si pardseascd postul, ea nu poate decit si se strecoare iar in rindurile celor care asteapta, daca strigitele si "njuriile cu care e primit i-o ingaduie. Rezultatul tuturor acestora este defilarea inspaimintator de rapic itularilor posturilor si functiilor cele mai importante din stat: consecintele ei int intotdeauna nefaste si adesea catastrofale. Caci nu numai prostii si jneapabilii sint victimele acestor moravuri parlamentare; la fel stau lucrurile, ‘i chiar mai rau, cu adevaratul sef, cind in sfirsit soarta cheama un om demn de acest nume sa ocupe acel loc. Odata yeful ridicat, impotriva lui se formeazi de ‘ndata un baraj riguros, mai ales daca incipafinatul care isi permite si vrea si patrunds intr-o societate atit de aleasi n-a iesit din rindurile sale. Acesti domni ‘in mai presus de orice si fie numai intre ei si harfuiesc cu o uri comuni orice (ainte care trece drept o unitate printre niste zerouri. $i instinctul lor, asa de pi la atitea Iucruri, devine de asta data foarte clarvazitor. Rezulta de aici ca clasele conducatoare sufera de 0 saracie de spirit tot ‘nai accentuata. $i orice om poate aprecia cit suferd din aceasta pricin natiunea 7si statul, daca nu cumva apartine el insusi acestui soi de "yefi" parlamentar era pentru vechea Austrie un adevarat mediu de cultura. Fireste cd ministrii-presedinti erau numiti de impirat si de rege, dar el nu ficea decit sa ratifice de fiecare data expresia voinjei parlamentului, Toate tocmelile pentru posturile de ministru insemnau democratie occidentala de cea mai buni calitate. Rezultatele pretuiau cit pretuiau si principiile. El avea gr mai cu seam si inlocuiasca fiecare personalitate in termeni de fiecare data mai seurti; in final aceasta devenea o veritabila cursi. De fiecare data, valoarea "omului politic" ales era ceva mai scizuta, pind cind se ajungea la acel tip de mici paduchi de parlament ale caror capacita{i politice nu se compara decit cu arta lor de a sti de fiecare data sé intruneasca 0 majoritate, altfel spus si aranjeze acele mici “afaceri" politice, singurele treburi practice pentru care sint dotai. In toate aceste probleme, Viena era cel mai bun loc de observatie si cea mai bund scoali ce putea fi frecventata. Imi plicea si si pun in balanté cunostintele si capacitatile acestor reprezentanti ai poporului si dificultatile problemelor pe care le-ar fi avut de rezolvat. In acest scop, trebuia evaluata mai indeaproape intinderea orizontului intelectual al deputatilor nostri, dup’ aceea nu te mai puteai dezinteresa de imprejurarile in care acesti astri stralucitori au fost descoperiti pe firmamentul vietii noastre publice. Felul in care capacitajile reale ale acestor remarcabili seniori se stréduiau sd serveasca patria - deci insisi tehnica activitatii lor politice - merita si el osteneala de-a fi studiat si cercetat temeinic. Spectacolul vietii parlamentare parea cu atit mai vrednic de plins cu cit pitrundeai mai mult in structura sa intima, studiind oamenii si faptele cu 0 obiectivitate pitrunzitoare si fir’ menajamente: obiectivitate desigur foarte indicata fata de o institutie ai cirei partizani nu fac doud fraze fra aluzii la aceeasi "obiectivitate", ca la singura bazi justd de pe care se poate examina o problema sau lua pozitie. Asadar si-i examinam la rindul lor pe acesti domni, pe ei si regulile viejii lor grele si vom ajunge la rezultate uimitoare. Nu exista principiu care, cercetat obiectiv, sa fie la fel de fals ca principiul parlamentar. Sa trecem peste felul in care sint alesi domnii reprezentanti ai poporului siin special in care isi cuceresc scaunele si noua demnitate. Este foarte evident ca succesul fiecdruia dintre ei nu ofera satisfactie dorintelor si nevoilor unui intreg popor decit intr. intr-adevar infima: este de-ajuns s4-{i dai seama Ceea ce numim intodeauna "opinie publica" nu se intemeiaza decit intr-o masura cu totul neinsemnata pe experientele personale si pe cunostintele indivizilor,; in schimb, ea este in mare parte provocata, si aceasta cu o perseverenta si a putere de convingere adesea remareabila, de ceea ce numim “informare".60 Dupa cum convingerile religioase ale fieciruia provin din educatie si numai aspiratiile religioase dormiteazi in inima omului, tot astfel opinia publica a masei este consecinta unei pregitiri a sufletului si a spiritului extraordinar de perseverente si de profunde. Numai ca acest invatimint nu e in miinile statului, ci in ghearele celor influenti care sint in cea mai mare parte total nefaste. Fiind inci tinir, avusesem, chiar la Viena, ocazia si ma apropii de proprietarii si fabricantii de idei ai acestei masini de educat poporul. Mai intii am fost uimit de scurtul rastimp de care are nevoie aceasta putere, cea mai periculoasi din stat, pentru a crea o opinie determinatd, chiar daci aceasta este cu totul contrard ideilor si aspirafiilor celor mai reale si neindoioase ale comunitatii. In citeva zile, presa stie si facd dintr-un amanunt ridicol o afacere de stat de mare importanti si, invers, intr-un timp la fel de scurt, si fie date uitarii probleme vitale, pind le sterge complet din mintea si memoria poporului. In felul acesta, in citeva siptimini scotea ca prin minune din neant anumite nume, legind de ele printr-o ampli publicitate sperante extraordinare, creindu-le in sfirsit 0 popularitate la care un om cu adevarat valoros nu poate nidajdui intr-o viata; nume de care cu o lund inainte nu auzise nimeni erau Jansate pretutindeni, pe cind fapte vechi si bine cunoscute privitoare la viata statului sau la viata publica, pe deplin sintoase, erau inmormintate in acelasi timp; ba chiar uneori astfel de nume fuseserd rostite cu ocazia unor asemenea turpitudini incit pirea ci trebuiau mai degraba si rimind legate de amintirea unei josnicii sau a unei ticalosii bine determinate, Trebuie studiata in special la evrei infamia care const in a revarsa dintr-odata si dintr-o suti de pubele simultan, ca la semnul unei baghete magice, cele mai josnice si mai nerusinate calomnii pe hainele imaculate ale unui om de onoare: atunci aceste lichele periculoase de la ziare vor putea fi respectate asa cum meritd, Acesti escroci ai opiniei nu se dau in laturi de la nimic ca sa-si atinga scopurile odioase. Ei ajung si se amestece in cele mai secrete treburi de familie; scotocesc pina cind instinctul lor de rimitori ii ajutd si gaseascd vreun jalnic eveniment capabil si-i dea nefericitei victime lovitura de gratie. Daca nu gisesc absolut nimic, cu tot flerul lor, nici in viaja publica, nici in viata particular, voinicii recurg la calomnie, ferm convinsi nu numai de faptul ci in ciuda numeroaselor ri tot va ramine cite ceva, ci si cd atunci cind ecoul cu o suta de guri isi va desivirsi opera cu comphiitatea citorva ziare, toate protestele victimei vor rimine de cele mai multe ori fara efect. De altfel, aceasti banda de ticalosi nu atacd pentru motive cate ar putea fi comune lumii intregi sau facind parte dintre acestea. Doamne pizeste! Cind unul din acesti vagabonzi care dau tircoale pe la porti se porneste impotriva iubitilor sdi concetateni intr-un mod atit de61 perfid, el se invaluie in fraze frumoase pline de sinceritate si de vorbe mieroase, ca 0 caracatita in norul ei de cerneala; nu mai conteneste cu proteste legate de, “obligatia ziaristului" sau cu alte asemenea minciuni nenorocite; la adunari si, congrese, unde acest flagel bintuie cu maxima intensitate, el merge si m departe: in aceste cazuri bate cimpii despre o forma de onoare cu totul special “onoarea de gazetar", si toate acele canalii adunate acolo incuviinteaza dind din cap cu gravitate. Tata banda care fabricd "opinia publica” din care se vor naste apoi parlamentarii, ca Venus din spuma valurilor. Pentru a descrie detailat mecanismul institutiei parlamentare si a arita tot ceea ce este iluzoriu in ea, ar trebui scrise volume intregi. Dar daca, incetind s-o analizim in ansamblu, nu cercetim decit rezultatul activitatii ei, ar fi suficient pentru a conchide ci ea trebuie consideratd drept un nonsens in insasi obiectul ei, fie si privita in spiritul cel mai ortodox. Va fi mai repede si mai usor de infeles cd omul s-a ratacit intr-un mod periculos si nebunese pe aceasta cale, comparind parlamentarismul democratic cu adevarata democratie germana. Cea mai insemnata trisiturd caracteristicd a parlamentarismului este urmitoarea: este ales un anumit numar de barbati (dar si de femei, de la o vreme incoace); sa zicem cinci sute; si din acel moment le revine datoria sa ia hotarirea decisiva in toate cele. Asadar, practic, ei constituie singura ocirmuire; ei numesc un cabinet care preia in ochii celor din afara conducerea afacerilor statului, dar aceasta nu e decit aparenfa. In realitate, acest pretins guvern nu poate face un pas fird si mearga si se milogeasca spre a obtine consimtamintul intregii adunari. Dar in acest caz el nu va putea fi facut raspunzator de nimic, din moment ce decizia final este intotdeauna a parlamentului si nu a lui. El nu este niciodata decit executorul fiecireia din dorintele majoritatii. Nu ne-am putea pronunta in mod echitabil asupra capacitatii sale politice decit in functie de arta cu care se pricepe fie si se conformeze opiniei majorititii, fie s-o determine s-o adopte pe a sa. Dar in felul acesta el decade de la rangul de guvern adevarat la acela de ceryetor pe linga fiecare majoritate. De-acum inainte treaba lui cea mai presanté va fi si-si asigure din cind in cind aprobarea majoritatii existente, ori si incerce si formeze una noud, mai bine orientata. Daca reuseste, i se va ingadui si mai "guverneze" o vreme; daca nu, nu-i mai rimine decit si plece. Justetea propriu-zisd a vederilor sale nu joacd aici nici un rol. In felul acesta, orice notiune de responsabilitate este practic abolita Consecintele acestei stari de lucruri sint foarte usor vizibile: Acesti cinci sute de reprezentanji ai poporului, cu profesiuni yi aptitudini diverse, formeaz’ un ansamblu heteroclit si foarte des vrednic de plins. Caci, si nu credeti cumva ca acesti alesi ai natiunii sint in acelasi timp y alesi ai spiriului sau ai ratiunii. Sper ci nimeni nu va pretinde vreodata ci oamenii de stat se nase cu sutele din buletinele de vot ale alegitorilor care sint62 oricum, numai inteligent: nu Onicit am protesta impotriva adeii absurde ci gemuul este rodul sufiagiulu: universal, tot n ar fi de ayuns! Mar inti, o nahune nu naste un veritabil om de stat decit in zile binecuvintate 51 nu o sutJ sau mal mult: dintr-o singura data, apoi, multimea este instinctiv ostila onmearui genmu eminent Exist’ mai multe ganse sd vezi o camuli trecind prin urechile aculw decit si "descoper:" un om mare prin alegert Onice realzare extraordinara de cind lumea 91 pimintul s a facut prin acttum individuale Cu toate acestea, cine sute de persoane de valoare mai mult decit modesta 1au decizu in problemele cele mai insemnate ale natunu s1 institwe guverne care trebue apot, mai jnannte de a rezolva fiecare chestiune in parte, si se puni de acord cu augusta adunare, politica 0 fac deci ce1 cinci sute ‘$1 de cele mai multe om se s1 vede de la o posta! Nici sa nu punem in cauzd gemul reprezentanjlor poporulu: Sa consider Am numai diversitatea problemelor de rezolvat, multrmea legaturilor de dependent reciproca care incilcese solutule s1 decizule 31 vom intelege intreaga neputin{a a unun sistem de guvernare care incredinteaza puterea de decizie une a fel se intimpla in toate problemele Inéotdeauna o minoritate de neputinciog: 31 1gnoranyi este cea care face si se incline balanta, intrucit componenta adunarn nu se schimbi, in timp ce problemele care trebuie tratate piivesc toate domennle views pubhce aceasta ar trebui si presupund rotirea continua a deputatilo: chemati si le discute 2 si hotdrascd in privinta lor Deoarece e cu neputinté si1 lay pe acest: oameni sa trateze de pilda, o chestiune de profitun comerciale 31 0 chestiune de politica generala Ax trebus sd fie cu totu mste genu universale cum se aratd unul la citeva secole Dat vail e1 nu sint, de cele ma: multe or, nici macar miste ay1, cr miste diletanti margin, exagerati 91 plim de e1 iny1si, un demimond intelectual de soul cel mai rau De unde uyurinta adesea de necrezut cu care acest domm discuta s1 rezolva subiecte pe care mci mintile cele maz lumanate nu le ar trata decit dupa ce au chibaut mdelung h vezi luind masur: de cea mai mare importanta pentru vutoru) unui intreg stat, chiar al unei natrum. ca s1 cum al fi vorba de o partida de taroc sau de "popa prostu’” s1 nu de soarta unei rase Ar fi nemtemeiat si cedem ca fiecare deputat dintr un astfel de Parlament iy asumd intotdeauna de la sine responsabilitatile cu imma atit de uyoard Nu, micidecum bimpotriva, aceste ratacin obhgindu 1 pe umn deputati sd ia pozipe i legitw4 cu probleme care le scapa, le slabese incetul caracterul Cac63. a, fm aces u, Astfel, un deputat care va fi incep ‘a fi aproximatiy cinstit se va angaja piin forta lucrunlor pe calea minciunn 91 a inselactuunn Insdyi certituda nea ci abunerea unuia nu va schimba absolut mic ueide orice sentiment de probitate care ar mai putea danui la unul sau la altul In sfirsit, fiecare ist inchpmie cd el personal nu este nici pe departe cel mai ineapabil din lot «1 ca prin colaboraiea Iwi este evitat un rau 91 mai mare Se va obiecta desigur ca, daca este adevarat ca, luind fiecare deputat in parte, competen{a lu nu cuprinde toate problemele, cel putin el voteazd cu partidul siu, care diryeaza actele sale politice, or partidul is1 are comitetele sale, care sint lamurite intr un mod mai mult decit suficient de catre expert La prima vedere argumentul pare valabi) Dar atunei se pune o alta problema de ce se aleg cinci sute de peisoane, atunci cind numat citeva au destula injelepeune 1 stunté pentru a lua poze in problemele cele mai importante? Da, exact acesta este fondul problemer Actualul nostru parlamentarism democratic nu cauta defel sa recruteze o adunare de infelepji, c: mar cu seam sa adune laolalta o ceata de nuhta intelectuale, care vor fi cu atit mar uyor de diryat intr o directie determinata cu cit fiecare element component este mai margimit Numar astfel se poate face o “politica de partide" in actualul sens 14u al aceste: expres. Dar acesta este singurul muyloc care poate fi folosit pentru ca acela care trage sforile si poata ramine prudent in umbra, fara sd fie vreodata determinat sd s1 asume raspunder1 In felul acesta, nici o decizie nefasta {arn nu va fi pusd pe seama unui ticdlos stuut de tow, cr pe sprnarea unui intreg partid Astfel dispare practic orice responsabilitate, caci ea poate fi prea bine pusd in spinarea une1 persoane determinate 91 nu pe a unui grup parlamentar de flecar1 In consecinti, regimul parlamenta nu poate placea decit spmitelor fatarmice, carora le e teama man presus de orice sa acioneze in vazul tuturoy El va fi intotdeauna detestat de orice om curat 91 drept, carma n plac taspundetile De aceea aceasta forma a democratiei a devenit instrumentul prejios al acelei rase care, ficind neincetat proiecte ascunse, are cele mai multe motive si1 fie teama de lumina, acum 1 de-a purwi Numai evieul poate aprecia 0 instituue la fel de murdara 1 de perfida ca el insuyt64 Acestei conceptii 1 se opune cea despre adevarata democratie germand, al carei i i Daci se ridica obiectia cd, in astfel de conditii, ar fi greu de gasit un om gata si se dedice unei misiuni care comporta asemenea riscuri, nu exists decit un singur raspuns: Slava Domnulw, ‘onstd tocmai in faptul cd ea , unui om care sa invirtit, si poata ajunge pe cai ocolite s4-si guverneze concetatenii; frica de responsabilitatea care trebuic asumata ii va indepirta pe incapabili si pe nevolnici. Am ajuns la aceasta concluzie dupi ce am freeventat parlamentul de la Viena timp de doi ani. Apoi n-am mai pus piciorul acolo. Regimul parlamentar a constituit una din principalele cauze ale slabir batrinului stat habsburgic, slabire tot mai accentuata in ultimii ani. Pe misurd ce activitatea lui compromitea prioritatea elementului german, el cidea tot mai mult in greseala de-a se juea cu antagonismele nationale. In Reichsrat aceasta se ficea intotdeauna in detrimentul germanilor si, din aceasta cauza, la urma urmei, in detrimentul imperiului; cdci pind si cel mai mare natarau isi putea da seama, pe la 1900, ci forta de coeziune a monarhiei nu maiera suficienta pentru a contrabalansa tendintele separatiste ale provinciilor. Dimpotriva. Mijloacele pe care le folosea statul spre a se mentine deveneau meschine xi ii aduceau dispretul general. Nu numai Ungaria, ci si diferitele provincii slave se identificau atit de putin cu monarhia comuna, ineit in ceea ce le privea nu mai simjeau deloc rusinea propriei lor slabiciuni. Mai degraba se bucurau de aceste semne de decrepitudine: asteptau mai multe de la moartea decit de la vindecarea ei. In parlament, prabusirea totala era prevenita prin concesii umuilitoare, cedindu-se celui mai mic santaj, iar apoi platea germanul. In tara era evita’ mizindu-se cit se poate de ingenios pe diferitele nationalitiji, Dar, in ansamblu, evolutia eva totusi dirijata impotriva germanilor. Mai ales dupa ce pozitia de mostenitor al tronului i-a permis arhiducelui Franz-Ferdinand sa exercite o65 influent incontestabila, politica pro-ceha dusa de sus in jos a devenit chibzuita si coordonata. Viitorul suveran al dublei monarhii s-a straduit prin toate mijloacele posibile si favorizeze degermanizarea, fie contribuind direct la aceasta, fie, cel putin, acoperind-o. Prin subterfugiul alegerii functionarilor de stat, localitati pur germane au fost impinse, incet dar sigur, in zona periculoasi a regiunilor mixte. Aceasta intindere incepea si faci progrese din ce in ce mai rapide chiar si in Austria de Jos, iar Viena era de-acum considerata de multi cehi drept cel mai mare orag al lor. Ideea caliuzitoare a acestui nou reprezentant al Habsbur lor, a carui familie vorbea in special ceha (sotia arhiducelui, veche contesa ceha, contractase cu printul o ‘orie morganatica; ea provenea dintr-un mediu in care germanofobia era o tradifie) era crearea treptata a unui stat slav in Europa central, bazat pe principii strict catolice si trebuind si serveasca drept sprijin impotriva Rusiei ortodoxe. Religia, cum s-a vizut de multe ori la Habsburgi, era din nou folosita in interesul unei idei pur politice si, pe deasupra, a unei idei nefaste, cel putin din punct de vedere german. Rezultatele au fost mai mult decit jalnice sub multe aspecte. Nici Casa de Habsburg, nici biserica catolica n-au primit recompensa asteptata. Habsburgii si-au pierdut tronul, Roma a pierdut un stat mare. Deoarece “coroana", punind consideratiile religioase in slujba obiectivelor politice, a trezit un spirit in existenta caruia nu crezuse, fireste, niciodata. Tentativa de a smulge din radacini germanismul in batrina monarhie a avut drept raspuns dezvoltarea progresiva a miscarii pangermaniste in Austria. Catre 1880-1890, liberalismul manchesterian de inspiratie evreiasca atinsese punctul culminant si in Austria, daci nu cumva il depisise. Insa reactia impotriva acestei tendinte a evoluat ca intotdeauna in batrina Austrie, pornind in special de la un punct de vedere national, iar nu social. Instinctul de conservare i-a silit pe germani sa se apere sub forma cea mai activa. Considera- uile economice n-au inceput sa exercite o influenta hotaritoare decit foarte incet, pe locul secund. In felul acesta s-au ivit din haosul general doua organisme de partid, unul mai degraba national, celdlalt mai degraba social, dar ambele vrednice de interes yi pline de invataminte pentru viitor. LaSAipibullaeprimanD (@AASOTAITAS66OASAMSIMALEHURE avusese ideea unei revanse pe cimpul de lupta. Niiiniai/Sfiitul agi allimparatillulMaNimilianlalMexiculai, a cirui aventura nefericita ii fusese atribuita in primul rind lui Napoleon al IJ-lea si a cirui abandonare de citre francezi a provocat indignarea generala, a Brevenit © apropiere de Franta. Cu toate acestea, Habsburgii stiteau la pind’, Daca -ar fi fost 0 campanie victorioasi fird seaman, curtea de la Viena ar fi riscat poate totusi si porneasca jocul singeros al revangei de la Sadova. Dar de indata ce s-au rispindit primele vesti despre ercismul de pe cimpul de lupta, miraculoase, aproape incredibile si totusi adevarate, cel mai “intelept" dintre monarhi a inteles cd nu era momentul prielnic si, pe cit i-a fost66 cu putinta, a facut haz de necaz Dar lupta eroiea din acei dor am savirgise un miracol mult mai mate, la Habsburgi, schambarea onentini lor nu a corespuns meiodata cu impulsul imimn, ea nu a fost dictata decit de forta impreyuranlor Dar poporul german, in vechiul Mary citre Rasarit, s a simpt transportat de beta victorioasd a Reachulu s1acontemplat cu adincd infiorare reinvierea visulw stramosilor intr-o realitate marea{a Caci nu tiebwe si ne mselim asupra unwi lucru austnacul cu tendinte intr adevar germane recunoscuse, din ceasul acela, ci insuyi Koruggratzul nu fusese decit conditia prealabili tragici, dar necesaré, a restauraru unui imperiu ce nu va mai fi cuprins in marasmul putred al vechu Federatn y1 cd acesta nu va mai cuprinde noul imperu Invatase mai ales temeimic, din propne experienta, cd misiunea isto1icd a Case: de Habsburg se incheiase si cd noul imperiu nu] va putea alege impiat decit pe acela care, patruns de principu eroice, va pune "Coroana Rinului" pe un cap cu adevarat demn de ea $1 trebie sa binecuvintam soarta cu atit mar mult cu cit alegerea ar fi putut cidea asupra vlastarulu: une1 dinastu care, intr o epoca tulbure, daduse deya pentru totdeauna natunn un simbol stralucitor $1 edificator in persoana mavelu Frederic Dar cind Casa de Habsburg, dupa acel mare razboi, sa angayat cu hotarwe pe drumul une exterminiri lente, dar :mplacabile, a periculoaselor elemente germanice din dubla monarhue (de ale cire1 sentamente adevarate nu se indoia) - acesta tiebuna si fie rezultatul final al politicu de slavizare atunei impotriyirea acestun popor, sortit piewu, a izbucmit intr un mod nemarcunoscut vreodat in istora germana a vremunlor din urma Pentru prima data, oamem: cu tendin{e nationale si patriotice au devenit mate razvratit, Razvi ati nu impotriva napunn, mei chiar impotriva statului insug, cr Tazvratit.. impotiiva unei metode de guvernare care avea si duca, dupi convingerea lot, la preiea proprie: lor nationalitat. Pentru prima data in istora germani a tampurilor moderne, patriotis mul local 1 dinastic s a despartit de :uburea nationals fata de patrie 1 popor Menitul miscarn pangermamste din Austria germand din ann 1880 1890 consta in faptul ca a stabilt hmpede s1 fara echivoc cd autoritatea statulu nu va putea pretinde stima 41 protectia poporulu: decit conformindu se intereselor nationale sau cel putin nevatamindu le deloc Autoritatea statulu: nu poate fi un scop m sine, cdcr in cazul acesta orice tuame at fi inviolabila $1 sacra Cind un guvern igi conduce poporul citre rwna prin toate myloacele, razvratirea fiecdrur membru al acestu: popo devine nu un drept, ci 0 datorie Intrebarea Cind se prezintd un asemenea caz? nu gi afla 14spunsu) in dizertatn teoretice, el se transeaza prin forta, iar sucesul decide Cum once guvern se considera in mod firese obligat sd-91 menjina m avantajul lui autortatea putern de stat chiar daca este cel mai prost 91 a67 tridat de mii de ori interesele nationale - instinctul de conservare national va trebui si foloseasci, in lupta impotriva unei astfel de puteri, pentru ai cuceri libertatea si independenta, armele de care se serveste adversarul siu spre a se mentine. Ca urmare, lupta trebuie purtata cu mijloace "legale" cita vreme puterea in declin se serveste de ele; dar nu trebuie si ezite si recurga la mijloace ilegale, dacd asupritorul le foloseste si el. Dar, in general, nu trebuie uitat ca {elul suprem al existentei oamenilor nu este conservarea unui stat: este conservarea rasei lor. Cind rasa e in primejdia de a fi oprimata sau chiar eliminata, problema legalitatii nu mai joaca decit un rol secundar. In acest caz, faptul cd puterea existent aplica mijloace absolut legale prezinta putina importanta; instinctul de conservare al celor oporimati va constitui intotdeauna cea mai inalté justificare a luptei lor prin toate mijloacele. Toate luptele pentru eliberarea de aservirea interna ca si de cea externd de pe acest pimint, despre care istoria ne aratd exemple uimitoare, au fost purtate in virtutea acestui principiu. Dreptul oamenilor primeaza asupra dreptului statului. $i daca un popor moare in lupta pentru drepturile omului, inseamna ci el a fost cintarit in balanta destinului si a fost gasit prea neinsemnat ca si aiba dreptul la fericirea de a exista in aceasta lume paminteasca. Caci cine nu e gata si lupte pentru existenta sa, ori nu e capabil s-o faca, este deja sortit pieirii de Providenta in veci dreapta. Exemplul Austriei dovedeste limpede yi impresionant ca unei tiranii ii este foarte usor si se invaluie in mantia pretinsei “legalitat Puterea legala se sprijinea in vremea aceea pe fondul germanofob al parlamentului, cu majoritatile lui negermane si pe dinastie, ostila si ea germanilor, Intreaga putere a statului era personificata de acesti doi factori. Ar fi fost absurda pretentia de a schimba soarta poporului german din Austria cu sprijinul acelorasi factori. Dar aceasta inseamna. potrivit adoratorilor nostri ai 'ciii legale”, cd ar fi trebuit sa se renunte la orice opozitie, deoarece ea nu putea fi condusa prin mijloace legale. Aceasta ar fi antrenat inevitabil pieirea poporului german din monarhie intr-un interval de timp foarte seurt. De fapt. germanii din Austria n-au fost scutiti de aceastd soartd decit prin prabusirea statului. Teoreticianul cu ochelari murea. desigur, mai bucuros pentru doctrina sa decit pentru poporul siu. Daca oamenii isi fiurese legi, el isi inchipuie ci dup’ aceed ei traiesc pentru ele Meritul miscarii pangermaniste de odinioard din Austria este ci a68 miaturat din temelii acest nonsens, spre stupoarea tuturor teoreticienilor doctrinari si a altor fetisisti ai statului. In timp ce Habsburgii se striduiau prin toate mijloacele si-i duci cu vorba pe germani, acest partid a atacat - si fra nici un fel de menajamente “serenissima" dinastie. E] a fost primul care a sondat acest stat corupt si a deschis ochii a sute de mii de oameni Lui ii revine meritul eliberarii sublimei notiuni de dragoste de patrie din strinsoarea acestei jalnice dinastii, Numarul partizanilor sii a fost extraordinar la inceput, amenintind sa devin o adevarata avalansa. Dar n-a fost un succes de durata. Cind am sosit la Viena, miscarea fusese deja intrecutd de mult de partidul crestin-social, ajuns la putere; coborise la un nivel aproape neinsemnat. Intreg acest episod al infloririi si declinului miscarii pangermaniste si al ascensiunii incredibile a partidului crestin-social a rimas pentru mine un subiect clasic de studiu de cea mai mare insemnatate. Cind am ajuns la Viena, simpatia mea se indrepta din plin si in intregime catrélSSH@intalpanGeMmanist) Eram profund impresionat si ma bucuram de faptul cd oamenii aveau curajul si strige “Traiascd familia Hohenzollern!" in plin parlament; simfeam in mine o siguranté care-mi inspira voiosie vazindu-i ci se considerau o parte temporar desprinsa din imperiul german, cd se straduiau s-o arate cu orice prile); atitudinea sincera si lipsita de compromisuri in toate problemele in care era implicat germanismul mi se pirea singura cale ined posibila pentru salvarea poporului nostru; dar nu puteam si inteleg de ce aceasté miscare se subrezise astfel dupa un inceput atit de stralucitor. Intelegeam inca si mai putin de ce partidul crestin-social ajunsese, in aceeasi perioada, atit de extraordinar de puternic. Eva tocmai in culmea gloriei. Cind am inceput sa compar cele doua miscari, soarta, gratie jalnicei mele situafii generale. mia dat cea mai bund invtitura pentru solufionarea acestei probleme. Imi incep analiza cu cei doi barbati care au fost sefii si intemeietorii celor doua partide: Georg iWonlSchoenerer silDr Kar DueZenD Ca personalitati, si unul si celalalt se ridic’ mult deasupra cadrului 9. nivelului mediului parlamentar. Intreaga lor viaté a rimas curata si integr: mijlocul mlastinii coruptiei politice generale. Simpatiile mele personale au mers, la re putin cite putin, s-au indreptat si catre Comparindu-le capacitatile, am considerat de pe atunci ci Schoenerer era un ginditor mai bun si mai profund in problemele de principiu. Fl a prevazut mai bine si mai clar decit oricine sfirsitul inevitabil al statului austriac. Daca Reichul ar fi ascultat mai bine avertismentele lui privind monarhia habsburgicd, dezastrul unui rizboi mondial a) Germaniei impotriva intregii Europe nu s-ar fi produs niciodata. Dar daca Schoenerer pitrundea injelesul adinc a) problemelor, in schimb cu atit mai mult se insela in privinta oamenilor. In aceasta consta fora Dr Lueger.al Pi tr 3 nit Lipsa lui de cunoaytere reali a oamenilor I-a condus cu timpul le efor de apreciere a fortei gregare a mis seculare. Fira indoiala, Schoenerer a recunoscut in cele din urmi cd trebuie si se ridice la conceptii generale, dar nu a inteles cd numai marile mase populare pot apira acest fel de convingeri cvasi-religioase. Din nefericive a inteles prea putin ca combativitatea claselor asa-zise “burgheze" este extrem de limitata de interesele lor economice, fiecare din membrii lor temindu-se si nu piardi prea mult si stind deoparte. Cu toate acestea, la modul general, 0 conceptie nu are vreo sansa de izbinda decit dacd a pitruns in marea masi care se declara gata si porneasci lupta necesara. Din aceasta lipsi de intelegere a importantei piturilor inferioare ale poporului a rezultat o conceptie absolut nesatisficatoare despre problema sociala. Dr. Lueger s-a aritat a fi exact opusul lui Schoenerer. Cunoasterea profund a oamenilor i-a permis sa facd o apreciere exacta a diferitelor forte; ea l-a prezervat si de subestimarea institutiilor existente; poate ci tocmai aceasta calitate i-a permis si foloseased aceste institutii ca mijloace spre a-yi atinge scopurile. De asemenea el a injeles prea bine si ca in vremea noastrd combativita- tea inaltei burghezii este cu totul neinsemnatd si nu face fata asigurarii triumfului unei noi miseari de amploare. Si-a inchinat asadar cea mai mare parte a activitatii politice cistigarii claselor a cdror existenta era amenintaté, fapt care, departe de a-l paraliza, stimula spiritul lor combativ. Era de asemenea inclinat si foloseascd toate mijloacele existente spre a dobindj favorurile insemnatelor institutii intemeiate, spre a trage din aceste vechi izvoare de putere cele mai mari foloase pentru miscarea sa. Astfel el a adoptat, in primul rind, ca bazd a noului sau partid, clasele mijlocii amenintate in existenta lor, asigurindu-gi in felul acesta 0 trupa solida de partizani gata de cele mai mari sacrificii si gata si lupte cu inflictrare. Atitudinea sa infinit de dibace fata de biserica catolica a cistigat in scurt timp clerul tinar de partea sa, in asa masura incit vechiul partid clerical s-a vizut repede obligat si paraseasca cimpul de lupta, ori, decizie mai infeleapta, si se uneasci cu noul partid pentru a-si recistiga putin cite putin vechile pozitii. Dar ar fi o mare nedreptate si vedem in cele de mai sus singurele trasituri ale personalitafii acestui barbat. Calitatilor sale de tactician abil se vilor de masa, ca si a valorii institutiilor70 addugau cele ale unui reformator genial. Desigur, si ele erau limitate de capacitati. Obiectivul pe care si-] fixase acest om de mare valoare era eminamente practic. Voia si cucereascd Viena. Viena era inima monarhiei; ultimele pulsatii de viati in trupul bolnav si imbitrinit al acestui imperiu decrepit veneau din acest oray. Dacd inima devenea mai sdnatoasa, restul corpului trebuia sa revind la viata. Ideea era justa in principiu, dar nu putea fi valabili decit pentru un timp strict limitat. In asta a constat slabiciunea acestui om. Opera sa de primar al Vienei este nemuritoare in sensul cel mai bun al cuvintului; dar el n-a putut salva monarhia in felul acesta era prea tirziu. Ceea ce adversarul sdu, Schoenerer, vizuse mai bine. Dr. Lueger a reusit admirabil in latura practic a actiunilor sale; dar ceea ce astepta de la ele nu s a implinit. Schoenerer nu si-a putut atinge scopurile; si de aceea de ce 1-a fost frica s-a produs din nefericire in chipul cel mai inspaimintator. Cei doi oameni nu si-au atins asadar scopul final Lueger n-a putut salva / Austria, iar Schoenerer n-a putut feri poporul german de catastrofa. Pentru epoca noastr, studiul cauzelor insucceselor acestor doua partide este extrem de instructiv. E] le va fi util mai cu seam prietenilor mei, cici, din multe puncte de vedere, imprejuririle sint in prezent aseminatoare si vor putea fi evitate greyeli care odinioar’ au condus deja una din migcari la piewe, iar pe cealalta au zidarnicit-o. Prabusirea miscarii pangermaniste in Austria se explicd, dupa parerea mea, prin trei cauze: In primul rind printy-o idee gresitd despre 1mportanta pe care ar trebu: 8-0 aiba problema social. in special pentru un partid nou si revolutionar prin insasi natura sa. Schoenerer 9 cercul lui se adresau in special claselor burgheze: rezultatul nu putea fi decit mediocru. Burghezia germana, mai ales in piturile ei superoare - chiar daca unit nici macar no banuiese este pacifista pind la renuntarea completa la ea insisi, cind este vorba despre treburile interne ale natiunii sau statului. In vremurile bune, adic’, in cazul de fati, sub un guvern bun, 0 astfel de psihologie face ca aceste pituri si fie deosebit de pretioase pentru stat, dar daca guvernul este prost, aceasta caltate devine un defect funest Pentru a dobindi o sansa de a duce la indeplimre o lupta serioas’, miycarea pangermanistd trebuia deci si-si inchine toate efoiturile cistigarii maselor. Nu a fcut-o yi aceasta a privat-o, de la inceput, de prima impulsiune de care are nevoie un asemenea val ca si nu trebuiascd sa se intoared de unde a plecat Atunci cind acest principiu este pierdut din vedere si neglijat la inceputul unei miycari, noul partid comite 0 eroare mitiala imposibil de7 indreptat Cact numeroasele elemente ale burghezie: moderate admuse in partid dete: mina tot mar mult orientarea sa interna s1 11 ripese orice yansa de a obane sprinnul considerabil al maselor populare In aceste condi{11 ac\tunea unet astfel de muyeari nu poate decit si se lumiteze la ufne gt la critic: neputincicase Din acel moment credinta cvasi religioasa y1 spiritul de saenificiu le lipsese, in locul lor se tinde spre 0 colaborare pozitid, cu alte cuvinte, m cazul care ne inte1eseazi, spre 0 recunoastere a situatie de fapt s1 0 acalme a lupter care se termina cu 0 pace subreda Aceasta a fost soarta miscain pangermamsste care nu acordase din primul moment o importanta preponderenta cucerwm aderentilor din tindul maselo: populare Ea a devemt "buwigheza, distinsa radical moderata" Din aceasta greseala a rezultat cea de a doua cauzi a declinulu sau rapid Situatia germamilor in Austria eva deya disperata in momentul inflouinn miycarn pangermamste An de an, parlamentul devemse instrumentul distrugern lente a poporulu german Nici 0 tentativa de salvare de ultima ona nu putea avea nici cea mai mica yansi de succes, daca aceasta institute nu e1a desfiuntata .ceasta punea in fata miscarn (pangermanuste) 0 p: oblema de importante amordiala Pentru mmcirea acestu: parlament trebuia si intre in el, spre a | "mina din interior", cum se spune curent, sau lupta “ebuza dusa atacind din afaid aceasta institute? Au intrat 9) au ieyit batup Desigur fuseser4 oblgati si intre @Pentru a duce la indephmre din afara lupta impotriva une: asemenea puters, trebuie si fin dotat cu un cura) neclintit. 91 de asemenea gata de sacrificu nesfiryite Ter taurul de coarne incasezi lovitun puternice, esti aruncat de mai multe or la pamint, ca si te scoli eventual cu membrele rupte, y1 victoria 1 suride in sfirsit agresorulu: intrepid numai dupa o lupta deosebit de grea Numar miaretia sacrificuilo: crytigd nor luptator: pentru cauza, pina cind eforturile tenace sint incununate de succes Insa pentru aceasta trebwe luat copy din popor, din maiea masa E1 sint singurn destul de hota) q de dirp pentru a lupta pina la sfirytul singeros al acestei lupte Tocmai aceste mase populare 1 au hpsit miscaru pangermaniste nua amas deci alta solupe decit sa intre in paslament At fi gesit sa se creada cd aceasta hotarwe a fost rezultatul unor fungi zitan interioare sau chiar al unor deliberai indelungate, nu, mici mica nu au luat in considerare o alta metodd Participarea la acest nonsens a rezultat din conceptu generale destul de vagi asupra msemnata{u yi efectulm concusulw dat. astfe] direct uner institut care fusese m principru condamnata In ansamblu iscarea se astepta la myloace mar simple de lamurne a maselor populare42 atorita posibilitatii de a lua cuvintul "in fafa forului intregii natiuni". Isi inchipuia de asemenea ca atacarea raului de la radicind trebuia si fie mai eficace decit un atac venit din afara. Credea cd imunitatea parlamentard va consolida pozitia fiecirui lider si ca astfel eficacitatea actiunii sale va creste. In realitate, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. “Forul" in fata cdruia vorbeau parlamentarii pangermanisti nu se largise, ci mai degrabi se micyorase; cdci fiecare vorbeyte numai in fata publicului care il poate intelege direct, sau care poate citi in ziare darile de seam ale discursurilor. Cel mai mare for al auditorilor nemijlociti nu este sala de sedinte a unui parlament, ci marea adunare publica. Numai acolo se gasesc mii de oameni veni{i numai ca sa asculte spusele vorbitorului; in sala de sedinte a unei camere a deputatilor, exista doar citeva sute de oameni din care marea majoritate se aflé acolo numai ca si-gi ridice jetonul de prezenta si nicidecum spre a se lasa luminati de intelepciunea unuia sau altuia dintre domnii "reprezentanti ai poporului". $i mai ales se afla intotdeauna acelasi public, care nu va invita niciodata nimic nou, pentru ci, nemaivorbind de inteligenti, ii lipseste vointa cit de mica + necesara. iciodata vreunul din acesti reprezentanti ai poporului nu se va lisa zdrobitoare, partidului. Insa aceste schimbari nu au absolut nici o legitur’ cu o pirere mai luminata sau cu vointa de a face mai bine; ele nu sint decit manifestarea acelui dar al clarviziunii care avertizeazi la timp o asemenea plosnita parlamentara, facind-o sa recada in patul cald al Si s-a intimplat intocmai: deputatii pangermanisti au ragusit in van {inind discursuri: actiunea lor a fost absolut zadarnica. In ce priveste presa, ea pistva o ticere mormintala asupra discursurilor lor, sau le mutila iipsindu-le de orice coerenti, adesea chiar denaturindu-le sensul ori lipsindu-] cu totul de sens; in felul acesta opinia publica nu recepta decit o imagine foarte nefavorabilaé a intentiilor noi migcari, Spusele unui