EE IEE Ce nO Can ani Aint act ‘creator suprem, natura, umand distincte printe’c: re un i6¢ fhsemnat eiirat a! sau. operé nem in persp iinjelor (inte “om $i toaie cele- eh70 DINELE $1 NATURA UMANA si totusi tei dintre ei, care se aflau tmprewn’'cu mine pe corabia Beagle,nu incetai sk m& uimeascH cit de mult ajunseser sh semene cu englezii prin’ structura lor psihies gi printr-o serie de aptitudini spirimale dup citiva ani petrecuji in Anglia unde ‘nvlitaserd putin limba englez3.‘*! ‘Mai departe Darwin declara cA impiirtigeste ffir rezerve opinia unor scriitori conform cireia cea mai mare deosebire intre om i fcelelalte animale rezida in simful moral? care, din punctul Iui de vedere, este inniiscut si au dobindit’, Animat de intenjia (in anumite jimite legitima) de a umple o distant ,,enorma, dup& aprecierea lui, cu verigi intermediare Darwin comite 0 gregeal esential. Moralititii primare de ansam- blu a omului el fi auibuie un caracter social apropiind-o astfel de instinctete sociale ale animalelor. Dupi el, morala individual sau personal nu are decit © importani secundsr?, flind un produs firziu al dezvoltarii istorice, Pentru silbatici, afirma el, exist numai acele virtuti care sint trebuincioase comunit3tii lor. O asemenea opinie poate fi respins& totusi prin invocarea unui fapt simplu gi indeobste cunoseut. Exist un simi lipsit de orice trebuingt social’ pe care nu-l poseda animalele superior organizate, dar care se manifesté clar la cele mai subdezvoltate specit umane. In virtutea acestui simt. un om, oricit de stibatic si neevoluat ar fi, se rusineazd, adic& so~ coteste Tusinos si ascunde avel act fiziologie care nu numai c& fi atisface propria pornize yi nevoie, dar in plus este util gi necesar pentru perpetuarea speciei. Direct legati de acest lucru este si Goringa de a-si ascunde goliciunes, fapt ce a stimulat inventia vesmintulwi chiar si ta acei salbatici care, dact e si judecim dupa clima $i simplitatea modului lor de trai, nici nu au nevoie de el. Acest act moral il deosebeste in mod trangant pe om de celelaite animale la care nu gisim nici umbri de ceva asemindtor. fnsusi Darwin care incerca s& ne convinga asupra religiozititi cfinilor musi propunea si caute la vrewn animal semne de pudoare. in-adevir, nici * Originea omutui si selecfia sexual’. Inceputut cap. H Gn versiunea gerpna ak Wan), Aa) sepa cas ves 2 Ibidem, tacepatul cap. TEL. (NE a.) > Bbidom, obiezjia la adcesa tui Mile. (N. 2) Ch. Darwin, op. cit. (espre virtuyi sociale). (N. 2) DATELE PRIMARE ALE MORALITATIE mn animalele domestice superior inzestraté si indelung dresate nu constituie 0 exceptie, nemaivorbind.de specii,aflate pe o weaptt inferioara a evolufie’. Reaumit prin nobletea sa, calul i-a oferit profetutai biblic o imagine potrivitd pentru a caracteriza tinerii de~ Pravafi din rindurile aristocrajisi dectzure din Terusalim's dirzut Guldu este proskivit din vechime si pe drept ea un reprezentant tipic al nerusinarii far margini, iar la o fpturi mai dezvoltati (printre ‘animalele silbatice) — maimuja — cinismul neingridit se manifesta pregnan{& tocmai datoriti asemanarii ei fizice cu ‘omul, a minfii ef extrem de mobile si a temperamentului nestipinit. Lipsiti de posibilitatea confirmarii pudorii la animale, natu- raligti de 0 anume orientare se vad constringi @ 0 contesta gi la om. Nedescopetind animale pudice, Darwin vorbeste despre popoarele primitive lipsite de pudoare®, De ta cel care a facut ocolul lumii pe Corabia Beagle era de asteplat sf aduoa niste dovezi pozitive si certe, demne de un martor ocular. in locul lor el se limiteaz’ la ‘observatii sumare si nefondate care nu conving pe nimeni. Nu numai niste silbatici dar chiar gi popoare cu un orizont culrurat inc din vremurite biblice si homerice pot aparea in ochii nostri drept impudice pe singurul motiv cX simu! pudorii pe care eu si- guran(a il ayeau nu se exprima totdeauna Ia fel si nu reactiona fa. aceleasi tmprejuriri de viati la care sintem noi sensibili. De altfel, nh aceasti privin{i nu este nevoie s4 evocain vremuri apuse $i Jocuri indepartare, cci oamenii din jurvl nostru care apartin altor straturi sociale socotesc adesea permis ceea ce pe noi ne face sine Fusingim, dar nimeni near indrdzni 58 afirme ch le lipseste sinful pndorii, Cu atit mai putin sintem indreptajiti a tage concluzii ge- herale pe baza acelor cazuri de obuzitate moraid, cunoscute din cronicile judiciare. Printre oameni se nasc uncori monstri far cap. gi totugi aceasti parte a corpului imine un atribut esential al omului "Fereimia, 5, 8 (N ed.) 2 Cind este vorbe despre silbatici, chiar savant seriogi manifestd tne cori o superficialitate de neinjeles, © mostra curivast aim fntilnit recent in Scrlerite anizopologuiui Broca care afirma c& bistinasii_ invuleler ‘Andaman umbla go}, clci, explicé el, mu poate trece drept ain’ us bria Gagust cu o bucata de picle Iegatd de el. Cred cf am aves maim motive s4 nu atributmn seinificatia esentiali de vegmint smosing' european. (N: a.)72 BINELE $1 NATURA UMANA © in favoarea tezei Sale privind absenta la om a unui simg origi- nar al pudorii, Darwin invoc& obiceiurile religidase ale stri- mogilor, ia particular, cultul falusului. Acest fapt esential vine mai curind s-o contrazica. Evident, necuviinia deliberatl, tensionati Tidicatd ta rang de principiu réligios, presupune existenta sent mentului de rusine. Acest Iucru seamiin’ cu sacrificiul de copii adus zeilor, sacrificare care nu atesti lipsa sentimentului de Gragoste si de mit¥ la parintii lor; sensul principal al acestor jertie const tocmai in sacrificarea copiilor iubipi: dact cea ce se Sacri- fica nu ar fi fost scump pentmu cel care sacrifiea, jertfa nu ar mai fi avut nici o valoare, adic’ nu ar fi fost o jertfa. (Abia mai trziu, © dati cu slabirea sentimentului religios, aceasti conditie esential’ a oricarei jertfiri ny a mai fost respectatai, find substinuita prin diferite simboluri). in lipsa sentimentuiui de rugine gi de mild nu 8 poate intemeia nici o religie, fie si cea rai rudimentar’, Dacd Teligia autenticd implic natura moraiA a omului, religia falsd, Ja sindu-, © presupune tocmai prin faptul de a-i cere si-fie distor- sionat. Cu o asemenea distorsiane realfi gi amoralitate pozitiva erau alimentate si intrefinute acele puteri d iu obiectul cultelor singeroase “si desfrinate ale piginismului arhaic. Oare aceste religii revendicau dear o simpli si fireascd implinire a unui atare act fiziologic? Nicidecum! Aici avem de-a face cu un desfriu potential, cu vioiarea tururor limitelor impuse de natura, de societate gi de congtiinga moralii: Caracterui religios al unor asemenea frenezii atest’ imporanja exceptionald a chestiunii in discutie, cici dac& totul s-ar limita la o necuviingt fireasca. atunci de unde aceast tensiune, aceasti perversitate gi acest misticism? Desigur, Darwin n-ar fi fost nevoit si recurg’ ta atit de nereusite Govezi indirecte tn sprijimnl teoriei sale, dacd ar fi putut invoca fapte reale care s& ateste m&car rudimente ale pudorii la animale. Astfel de fapte nu exist si de aceea pudourea ramine, fara indoials, chiar si din punct de vedere empiric, un atribut dis- tinct al omutui oarecum exterior tui. 0 De fapt, simful pudorii (in sens radical) 11 deosebeste pe om de natura inferioara, intrucit nici un alt animal nv-1 poseda, iar la om sl apare din vremuri imemorabile si continu s& se dezvoite. a DATELE PRIMARE ALE MORALITATD B Prin insusi continutul stiu, acest fenomen are o semnificatie si mai profund’. Simtul pudorii nu este numai 0 tasdturi a speciei, una care il detagéazi pe om (vazut din afard) de restul lumii ani- male; in acest caz, insusi omul se desprinde de intreaga naturd materialki — nu numai de cea exterioara ci si de a sa proprie. Rusinindu-se de propriile sale porniri naturale gi de functiile pro- priului stu organism, omul dovedeste c4 na este numai aceastt fing material natural, ci gi altceva de ordin superior. Cel care se rusineaz se desprinde in chiar actul psihic al ruginii de obiec tul ei, natura material ins nu se schimba, gi nu-gi poate fi siegi exterioar& — agadar atunci cind m& rusinez de propria mea narurd rial dovedesc astfel ci nu sint identic cu ea. Tocmai fn acel ment Cind omul se aff sub incidenja procesului riatural. si se confunda cu el, se evidentiazt brusc particularitatea lui distinetiva si suronomia Ini interioar4, izvorind amindoua din simyul rusinii prin intermediul c&ruia omul se raporteazi Ia viata materiald ca la ceva strain care nu trebuie sa-t stapineasca. De aceea chiar in cazul existenjei unor dovezi de pudoare sexu al& ta animale, ele nu ar fi insernnat decit anticiparea primelor semne ale naturii umane, caci oricum este impede ca, rusinindu-se Ge natura sa animala.o fiinga dovedeste astfel cd este gf altceva decit animal. Nimeni dintre cei care au crezut c& mAgaral lui Vaffaam Vorbeste nu a contestat, din acest motiv, faptul efi darul vorbirii rajionale fi deosebeste pe om de celelalte animale. O imporcanta si mai radical in acest sens o are pudoarea sexuali Ia om. ‘Acest fapt fundamental al antropologie’ si istoriei care a wecut neobservat sau a fost amis in mod intentionat in cartea corifealui stiinfei moderne, fusese remarcat de manier’ inspiratii cu tei mit de ani fn urma fhix-o carte de un prestigiv si mai mare: Auunei Ii s-au deschis ochii la amindoi (in momentul pacdtuirii) si au cunos- cut cd erau goi si au cusut frunze de smochin si si-au ficut aco- perimninte. Tar cind au auzit glasul Domnului Dumuezeu... s-ae ascuns Adam si femeia iui de fata Domnului Dumnezeu prinwe pomii raiului. $i a strigat Domau! Dumnezeu pe Adun, si i-a zis: «Adame, unde esti» RAspuns-a: «Am auzit glastl Tau in rai si m-am temut clici sint go! gim-am ascuns». $i i-a zis Dumnezeu: «Cine fi-a spus c& esti gol?»“! in momentul ciderii tn pacat, din stfundurile * Facerea, 3, 7-11. ON. ed}74 BINFLE Sf NATURA UMANA . sufletului omului rSsund glasul suprem care intreaba: unde ¢ ti? unde este demnitatea ta? Oitiule, tu, gare esti”stipinul narurii si fninichiparea lui Dumnezetl, mai exigti ined? $i rispunsul nu Jntirzie: am auzit glasul Doranuhui, m-am speriat de starea mea nelinistiti si de dezvaluirea naturii mele inferioare: imi esie nisine, deci exist nu numai fizic, ci gi moral; mi rusinez de ani- malitares mes, deci mai exist si-ca om. Prin lucrarea asupra fiinjet sale gi prin punerea ei la incercare, omu! dobindeste constiinja moraia de sine. Docirina materialista ar jncesca in zadar s& dea un raspuns satisfacitor, din punctul ei de vedere, la intrebarea pus omului atft de demult - cine ti-a spus ¢& esti gol? Sermnificajia primordial si avtonoma a simpului pudorii ar fi anulata daca s-ar gisi o Jegittura Intre acest fapt moral si vreun folos material pentzu individ sau specie in lupta pentru existenya. In acest caz pudoarea ar putea fi interpretaté ca una din manifestirile instinetului de autoconservare animals — individuala sau colec tiva, Dar tocmai 0 asemenca legiturl este cu neputingl de gasit Atinudinea de rusine fai de actele sexuale poate parea utili pentru individ sau specie, decarece pune: la adfipost aceast Functie important a organismutui de eventualele excese. Supuse instinctelor, animatele nu cunose nici un fel de exces care ar fi diuntitoare autoconservri lor : omul ins& poate fi predispus Ja ele datoritl caracierului pronuntat al constiingei individuale si voingei sale puternice: pentru a Ie contracara pe cele msi nocive, la om se Gezvoha, pe bazele comune ale selectiei naturale, o frind utili — simul padorii. Rasionamentul de mai sus nu este decit in aparent’ fundamentat. El contine contradictie intern’. Daca gi cel mai important si puternic instinct de auroconservare la om se dovedeste a fi neputincios in lupta contra exceselor nocive, de unde atita fort fa noul instinct derivat, cel al pudotii? Or, dact semnalele instinctive ale simfului pudorii nv au o putere svficient& asupra omulii (cum gi este de fapt), asta Inseammi c& acest simy este lipsit de orice utilitate special si nu poate fi explicat din punct de vedere utilitar-materialist, In loc s4 se contrapund exce- selor si inediciirii normelor firesti, el devine un prilej in plus de Jneilcare a ior, alifel spus, compticé inutil lucrurile, La aceasta se ‘mai sdaug’ un alt argument care subsi DATELE PRIMARE ALEyMORALITATHprappeanreaire 7S nemon~: taristh asupra simfului pudorii, Se gtie e& acest simt se manifesta {in gradul cel mai-inalt inainte de deckangarea actului sexual; glasul ratiunii este mai articulat si mai sesizabil la virginibus puerisque', prin urmare dac& ar fi avut o eficient’ practic’, el ar fi facut imposibil actul insust pe care era menit s&-1 protejeze de excese. De unde rezulté cA daca simtul pudorii ar fi avut 0 semnificatie practic&, ef nu ar fi fost numai inutil, dar si pagubitor atit pentru individ, cit si pentru specia umand. De vreme ce glasul ragiunii mu are inu-adevar nici o utilitate practic’ chiar gi in momentul cul- minant al manifestrii sale, la ce eficient& ulterioar& ne mai putem ‘agtepta din partea lui? Cind se manifesta rusinea, excesele inca mu ° au loc, iar cind se manifest’ excesele, nu mai functioneaza wea, Un om normal este si aga destul de ferit de: excescle nocive prin simpla senzatie a nevoii satisfcute, iar un om anor- mal sau cu instincte degenerate nu se remarck mai deloc prin simyul pudorii, Agadar, din punct de vedere utilitar, acolo unde rusinea ar putea fi utill, ea lipseste, iar acolo unde este prezent’, thu este nevoie de ea, fn realitate, simgul pudorii este stimit nu de exercitiul excesiv al functiel organice respective, ci de simpla cf decviluire: insusi Fenomenul natural este perceput ca mugmnos, th acest caz posibila manifestare a instincnului de autoconservate capatd a sermnificayie cu tomul aparte. Aici se pune sub protectie nu starea de satisfactic cS a subiectalui, ci demnitatea lui Suprema. de om, sau — ea nu este pus Ia adkpost ci di dovadd cA se ma pastreaza ined in adincut fiintei umane. Orice manifestare puter- nici a viefii materiale organice provoacd o reactie din partea spiti tului care reaminteste constiingei individuale c& omul nu este doar nturié si nu trebuie s% fie o unealté pasivi tn realizarea Vitale. Dar ea nu este decit o reamintire a cirei valo- rificare sau nevalcrificare depinde de voinjs personata. Dups cum s-a Spus. un atare simt moral nu are 0 activ i, dack indemmurile tui fr ecou, nisines insigi se diminueaz’ treptat pind la disparigia total’, Devine astfel evident ci informapiile privind tipsa de pudoare unii indivizi sau la unele tiburi Iniregi, chiar dact ar fi exacte, aa Bete gi baiepi (lat.). CN. €)16 BINELE $1 NATURA UMANA © alld semnificatie decit aceea care li se atribuie, Neruginarea evi- dent a unor persoane, éa $i presupiisa indecen{4 a unor popoare intregi, semnificd doar faptul cA in astfel de cazuri particulare spiritualitatea omului, care-I situeazA deasupra naturii materiale, au s-a relevat thc’ sau este deja pierdut’, cH acea persoand sau acel grup de oameni fie c& mu au depasit inca starea de animalitate, fie cd au revenit din nou la ca. Dar aceasta stare animalica mostenitd sau dobindité a unor oameni poate oare anvla sau siibi insemnitatea demnitZii umane exprimate in mod vAdit la marea majoritate a camenilor prin simful pudorii — simy cu desivirsire Recunoscut nici unui animal? Faptul cd pruncii sau muti sint sidoma animalelor, fiinje necuvintitoare, nu diminueaz’ defel imporania limbij ca expresie a rationalitiqii specifice, pur umane care nu este proprie celorlalte viequitoare. ar Independent de orice’ opinié privind originea empiric’ a simyului de rusine Ia om, acest sim are 0 importanga principiala Prin aceea c& determina atitudinea etied a omului fath de natura materiala. Omul se rusineazi de faptul ch ea a pus stipinire pe el (maj ales in privinga manifestirii ei de baz’) gi, prin aceasta, devine constient de propria lui independengs gi demnitate suprema ‘tm raport cu ea, in virtutea clfora el trebuvie si fie cel care s-0 stipineasca si nu invers. Pe ling acest principal sim moral, in natura omului exist, altul din caze izvordste 0 atitudine etic nu fa3h de prineipiul mate 1 inferior ai vie\ii din fiecare om, ci faj& de ceilalyi cameni gi fiinje vii aseméniitoare —- am tn vedere sentimental de mila! in principiu, datoritd acestui sim un subiect resimte in mod adecvat suferinta,sau nevoia altuia, © impirtiseste, manifestindu-si astfel intr-o miisurd sau alta solidaritatea cu ceilalti. Nici un ginditor scu savant de mared nu neag’ caracteral primordial, inmiscut al sces- tui sentiment moral din simplul motiv cA, spre deosebire de simul Pudorii, el este propriu (intro forma incipient) mai multor speci * Inuebuinjes cet mai sienplu cavint, desi in Iiteraturs acelagi ucra este desemnat prin termentl de ysimpelie™ sau de comps nev (Na) DATELE PRIMARE ALE MORALITATH 7 de animaie! si deci nu poate fi considerat din nici un punct de vedere diept uni produs tirziu al progresului uman. Asadar, dack ‘omul lipsit de rusine reprezintA un caz de revenire la o stare de ani- malitate, omul nemilos se situeaz& gi mai jos de aceasta. Lepitura strins& intre'sentimentul milei si instinctele sociale ale animatelor si ale omului nu este pusd la indoial’ dat fiind insist esenfa acestui sentiment, si totusi el reprezintd, la bazi, 0 stare morald individual care nu se suprapune nici micar cu relatiile sociale ale animaielor. Dack singunsl motiv al simpatiei ar fi nevoia organismului social, atunci fiecare fiin(d ar U&i acest senti ment numai fat de cei care apartin aceluiagi intrez social. Aga se intimpla de obicei, dar nu totdeanna, mai ales tn cazul animalelor supericare. Sint Indeobste cunoscute multiple cazuri de duioas%? dragosie a diferitetor animale (atit sitbatice cit $i domestice) fash de alte specii, uneoti apartinind unor grapuri zoologice foarte indepartate, De aceea pare extrem de bizarl afirmagia nefondati a iui Darwin dupa care sentimnentul de simpatie la popoarele primitive s-ar extinde doar asupra membrilor aceletasi societiig inchise. Desigur, 51 la popoarele civilizate majoritatea oamenilor fgi manifest’ adevarata simpatie cu preferintd fai de membrii familici sau ai cercului lor, ar ia toate popoarele sentimentul moral individual poate depSsi — ceea ce se reafizeazX din vechime —nu numai acest cadru restrins, ci $i orice alti barier’ empirica. A accepta fad rezerve ideea lui Darwin, chiar si numai referitor Ja triburile primitive, fnseamnd a admite c& memirii lor nu se ridicd nici macar Ia acea indtyime moral’t 14 unoF cfini, unor maimuje sau chiar unor lei?, care este acces titra suis pe petlematcspttoge! male in sn ? In sens pur psihologic (dincolo de raporturile sexuale sau estetice), sing Co mil rane Schopenoc, opr ss eri iubi’, No era nevoie s& ajungem chizr pind aici, dar fapiul c& dragostea,set 7g meer BINELE 91 NATURA UMANA, Sentimental de simpatie este capabit de dezvoltare si i- ficare, baza lui primordial riminind insi Saensick (ena toate -vietuitoarele. in lumea animalelor ca gi in cea a oamenilor, prima trenptl a orictrei solidaritigi radicale o constituie dragostea pirin- teascd (mai ales cea mater’). Tocmai aceast ridacind simpli care genereazA ua intreg complex de relafii sociale inteme si exteme dezvaluie cu toatd claritatea faptul c& sentimentul de mila reprezint’ esenya individual-psihologic& a raportulas etic. Caci na exist o alti stare sufleteasci prin care se poate manifesta solidari- tatea primordiala a unei mame cu odrastele et Z aslele ei neputineii dependente de ea, pasactonses fot Vv Sentimental de rusine gi sentimental de mil& iner ra{4 de propria noastré natura material’, gi pe de altd parte, fata de toate celelalte fiinge vii, Atunci cind omul este ruginos si milos el se comporta moral .fajé de sine si de aproapele su" (conform ter- minologiet traditionaie); nerusinarea st cruzimea, din contra, sub- mineaza radical caracterul moral al comportamentului siu. in afarl de aceste dou sentimente de bar’ exist !n noi un al treilea sentiment, reductibil fa cele mengionate dar in aceeasi miisur’ pré- mordial, care determina atitudinea morula a omului na fats de tratil inferior sale nauri si niet fay de lumea seme nilor si, ci in report cu ceva aparte avind pentru el o valoare Suprema -— acel ceva fay de care al, neputind manifesta un senti- ment de rusine sau de mia, este obligat s% mutreasci venerajie Acest sentiment de venerasie (de eviavie sau de pietate, pietas) 500 de reverenji (reverentia) fata de principivl suprem sti la bara i si a ordinii religioase in viag%: abstras prin gindirea filo~ Zofia din ipostazele sale istorice, et constituie aga~ natural"), Caracteral primordial sau fnndiscut al acestui sentime na poute fi contestat, din aceleasi ratfuni dare fac imposibita negarea, la moxiul serios, a caracterului nativ propriu sentimentu- ui nostns de mili san de simpatie: aidoma celui din unm’, senti- salbatice aflate in cay u este exchus ca wezirea acest ; fn captivitate, De altel, m Jentimente de simpatie s& aibi loc tocmai fn svarca de captivitate, (N. a.) DATELE PRIMARE ALE MORALITATHL ory mentul de venerajie se regtiseste fntr-o forma rudimentari $i la ani ile. Ar fv absurd si cAutim ta ele religia in accepsiunea noastA, far acel sentiment elementar pe care religia s-a sprijinit dintor— deauna tn sufletal omului — tocmai sentimentul de veneratic Colavioasi faya de ceva supremn — se naste si a alte creaturk Fira sa fie constientizat de ele, In acest sens se poste accepta justeyea urmitoarelor consideratil MSentimentul de devotiune religioasl este extrem de complex, find compus din dragoste, supunere total fad de ceva suprem gi {uinic, din puternicul sentiment de dependenta, fick, reverenta, gratitadine pentru bunurile din treeut, speran{i inur-o bunistare SMiroare si, poate, din nyulte alte elemente, Nici o flingl nu ar putes [aio Teverberajie sufleteascd atit de complex dack facultitile et fnentale si morale nu ar fj atins un nivel relativ ridicat de dez- voltare, $i torusi observm ceva asemartor cu aceasta stare sufle- Jeascd in dragostea ciinelusi pentru stapinul su, care se asociazl. cu © tolald supunere, cu 0 oarecare fried si, poate, cu un alt gen de Simyamint, Toate gesturile unui cline care, dup o absent telatiy scond, se intoarce la stpinul sau (la fel ca si cele ale maimutei cind ge imroarce la paznicul indrgit), se deosebesc considerabil de com- portamental faci de semenii lor. fn acest din urma exe manifestarca ee bucurie este mai diminuatd gi in orice migcare se resimte senti- mentui de egatitate." Reprezentantul ransformismului naturalist recunoaste astfel of atinudines evasi-reli(gioasi a cfinelui sau a maimuje’ fata de o Sing superioard lor coagine, pe {nga frica si interes, un element moral care cedeosebeste fundamental de sentimencut de simpavie manifestat in Saport cu semnenti lor. Tocmai acest sentiment specific fat de ceca Ce este suprem il numesc veneratie gi daca recunoastem existenta tui Ia clini si kr maimate, cw aiit ar prea mai ciudat st rel sdmnitem Ta fom gi sh punem originea religiei exclusiv pe seama fricii gi interesu- tr se poate nega contributia acestor simtiminte inferioare Ix ‘ituitea si dezvolarea scligiei, dar substratut ei cel mai adine foemeaza torugi un sentiment distinct, cu caracter moral si religios, de dragoste evlavioasé 2 omului fat de cea ce fi este superior Dania, Idem, finalul cepitetului 1 ln pasa de mai sus el se referk le aspectul intel sau a uhot ceuze generatoare de fer opinia lui, se iniimpl& si la snimale, icctaal al religia’ recunoscind existenja cauzei invizibile mene exceptionale. Cees ce, dup80 BINELE $1 NATURA UMANA v “Principalele sentimente de zusine, de mild si de venerajie epu- izeazii sfera relatiilor morale posibile ale omului cu ceea ce fi este inferior, egal si superior. Dominarea senzualititii fizice, solidari- 4atea cu fiinjele vii i supuperea luntricA voluntar’ fat de Prin- ¢ipiul suprauman ~— iat furidamentele perene, de nezdruncinat ale viejii morale a umanitipii, in procesul istoric se schimba gradul dominarii, profunzimea si amploarea solidaritiitii, pleni- tudinea supunerii liuntrice in directia unei mai mari perfectiuni, dar principiul fiecreia din cele trei sfere ramine acelasi. Toate ceielatte fenomene ale vietii morale, asa-zisele Virtuti pot i fnifvsisate drept modifictiri ale acestor trei fundamente sau ca efect al conducriirij lor si cu latura intelectuala a omului, De exem- plu, barbafia sau curajul nu este altceva decit o forma superficiala, exterioara de manifestare a aceluiasi principiu de sublimare, de dominare a laturii materiale, inferioare din natura noasti — prin- ciple care se exprima mal profund si mai semnficativ prin senti- mental rusinii. In forrr ali de tire, ruginea i} situenzi Pe om deasupra instinctului animnat de avtoconservare a speciei, in timp ce birbasia il situeaza deasupra unui alt instinat animal —cel al outoconservirit personale. Aceste doua variante ale aceluiasi Principia moral se deesebese ins& nu nw: dupa obiect si sferd de aplicare, ci si sub un alt aspect mai profund. Prin esenta sa, senti- mentul de rugine implick 0 judecata de reprobare la adresa obiec~ tului su: ceea ce ma face Si mA rusinez, se anunfé drept necuvi- incios, blamabit prin dectangarea insisi a sentimentului mew rusine. Barbiitia sau fapta curajoas4, din contra, poate exprima pur si simplu o trasiturt de carecter a fiinjei respective $i nu implica in sine dezaprobarea a ceea ce i se opune. De aceea curajul este propriu si animaleior, f%r& si aiba la ele 0 sernnificatie morala. La unele din ele functia dezvoltatS si amplificat a nutriiel si procuririi hronei se transformi intr-un instinct pridalnic $i dis- tructiv core uneori prevsleaz asupra instinetalui de autoconser vare. Tocmai in aceastd precumpanire a unui instinct natural asupra aituia rezid& curajul unui animal, Prezenta sau absenta hui nu reprezint& decit un fapt natural care nu implicd nici o apreciere de sine. Nimanui nu-i trece prin cap si afirme c& un iepure sau 0 g8ind se rusineaza de frica lor, asa cum nu se rugineaz’ nici ani- DATELE PRIMARE ALE MORALITATIL 81 matele curajoase cind li se intimpli si tag’ cite 0 spaima, dar nici nu se mindresc cu propriite lor fapte de curaj. Curajul ca atare are si ia om acelasi caracter, dar in virrutea superiorivifii naturii noas- tre si a participirii reflexivitt{ii aceasta calitate dobindeste un sens nou care o leaga de ridicina moralititii umane, cuprinsa in senti- mentul de ruging, Barbitia este perceputd de om nu numai ca 0 dominare a instinctului pridainic, ci ca o facultate a spiritului de a se tidica deasupra instinctului de autoconservare; totodats, prezenta acestei puteri spiriuale se identificl cu virtutea, iar absenta ei este sanctionatd ca drept ceva rusinos. Astfel, inrudirea principala tere inii si curaj se releva prin aceca c’ lipsa Virtuiii din urmii se senctioneazk dup& norma celei dintii: ipsa de curaj devine obiectul rusinii — cea ca nu se poate afirma cu sceeasi vigoate in privinge celorlalte vistuti (caritate, simg al dreptiii, smerenie, evlavie etc.), absenja cBrora se condamnk de reguli sub alte forme. $i atunci cind apreciem simfimintele si actiunile altuia, rautatea, nedieptatea, aroganja, necinstea ne apar mei curind ostite si revoltitoare decit rusinoase. Calificativul de amusinos" se aplicl doar Lugitftii si tascivieigii', adied acelor vieii Care submineaza demmitatea pessonatititii umane ca atare dar na impiedic& tndeplinirea obligatiilor ei fai de aproapele si fax de ‘Dumnezeu. ; . Asadar, birbaia fyi dobindeste semnificajia sa morala numai in masura ta care se coreleazA cu primul fundament al moralei umane —~ sim{ul rusinii — fa nivelu! unei actiuni comune de apBrare a personalitaii umane de natura infesioard seu de pornirie ei aupesti instinctive Dependenta intrinseci @ celorialte virtuti wane de cele wei fundamente aie morales, stabilite de noi, va fi demonstrat& la focul cuvenit VI Dupa cum am vazot, din cele trei fundamente cle viefii morale primal (rusinea) aparfine exclusiv omuti, cet de al doilea (mila) 1 exit’ ca: nuunai drept rev text cum a: fi, de piltf, tridaren, este considerats nu titoare, dar gi mlsinoasi pe motivul c& tn componenta ei fer8 ostlithii Mise ingeticiunea ascunsi. (N. a)82 BINELE $1 NATURA UMANA este fa mare masurd propria multor animale, jar eel Ceviavia sau Venetia th fala'a ceva supe) Se replseste fa miswrd mai stabi dour i anumite animale, Desi germeni at simfului moral (de ordinal al doilea gi al meites) se observa si fa animale, exist& 0 deosebire formal’ intre acestia gi. simturite respective la om, Animaiele pot fi rele sau bune, dar constiinta lor nu deosebeste riul de bine, La om acest discernfimint nu numai ci este realizat pe calea simfulvi specific al nuginti dar, pornind de fa duza primordiald respectiv’. acest canoastere, amplifieindu-se $i cizelindu-si forma concret-sensibila, se extinde sub forma de Constiingg asupra’intregulus domenty al relatilor etice. Am aritat ch in cadral atitudinii morate a ormului fag de propriui eu sau fata de firea sa, simpul raginii (aving initial un curacter propriu-zis sexual) fyi plsiresc4 identitaren formal indiferent de faptul dack Se opune instinctviui animal de autoconservare individual’ su generic: atasamentul lay fag de vinga tecdtoare ese tot ath de Fusinos ea $3 capioitarea faja de raporturile sexuaie, O dati cu tre- sa la al siera de retotil, de 1a atitudinea fags de sine insti in calitate de individ sau reprezeatant al speciet umarie ia atitadinea fay de semeni si Dumnezeu —~ relasii incomparabil mai com- plexe, diverse gi kibile in reatitatea ior —, autoaprecierea moral ineetead a fi exprimat’ prina-o simpi& forma de senzatie gi tra verseazi in mod inevitabil cimpul gidirit ubstacte, prezentinducse in Final sub 0 forma nou — aceea de consciinsd. Ambele feno- mene min insd idantice in esenja lor, Ruginee sf constiints avorbesc* iimbi iferite si in imprejuriri diferte, dar sensul wspustlor® lor este unul gi acclash ast nu este de bine, nu se vine, na este derin, — Un atare sens este cuprins deja fn si 28 0 explicafie analitic® procedind nedenm sf necuvi B5ti Vinovat de a fi comis un rus, un pioat. 0 cnmé, ctl glasul constlinfei care determind caracterul bun sau ru al relatitlor nossivs eu semenii saw cy Dumnezeu Je confera aces- tora semnificstia lor moral, pe care oltfet nu ar fi avut-o, jar . Insesi expresiile cugine’* wmustrare de constlinga* se tnircbuinjenrd sdesen ca Sinoniene. ty pancipia, este impoubil a rtea Intre ele o linie de demareatie, (N. a) “ DATELE PRIMARE ALE MORALITATM BB intrucit constiinta instji nu gste altceva decit un simy dezvoltat at rusinii, intreaga viatd moral a oinului, ih cele trei compartimente ale ci, apare asifel cresculd dinw-o singusd riddcind de naturh per umani, care este in fond suraink regnului animal. Din moment ce simful cusinii constituie baza primordial a congtiinted, ar fi, desigur, initil s& cludim la animale, fipsite de acest simfelemientar, forma lui mai complex care tine de nivetut congtiinjel, Cind expresia de fisticealt de pe chipal unui animal ‘care 5-2 Ficut vinovat este considerati drept mirturie a constiingel lui, se comite 0 greseala iscatd din confundures a dou’ fenoniens desi diferenta lor esen{iall o cunoastem din propria noastra expe- Fien(d, Stiri moraie de nelinigte sau de remuscare ft corespunde. pe pian mental, constiinja greselii comise sau a egecului. respec~ tiv a actului practic fipsit de sens gi neprofitabil —~ de unde romulfumirea noastr’ de sine. Aceste doua fenomene se aseamana din punct de vedere formal gi se extetiorizeaz’ prin aceeasi expre- sie de fisticexia (Fenomenul fiziologic de congestionare a fe{ei)- Esenga lor este ins& aift de diferitA tneit ele mu mumai cA se mani- fest ia rod separat, dar se si exchud tn ciuda unor cazus) de roexistengh. Atunci cind, de exemplu, primarul din ,Revizorul este furios pe sing cd nu el este cel care si-t fi picdlit pe Htestakov i invers, sau cind un trigor compromis fgi blestema zilele cA nu & Fost suficient de abil in masluirea clirtilor, este evident cf o aseme- nea gutocondamnure nv qumai ch nu are nimie comun cu mustrarea de. constiings, dar arata fStis 0 lips cronica de scrupule ‘Autocondamnarea mental este proprie zi animaletor superioare: act ins un cline binecrescut fyi d& seama de wafele™ eure Jncearcd cu iscusingd si'le mascheze. asta, desigur, pledeaz’ in favoutea inteligen(ei tui, dur nu sve nici o fegdturd cu constiinga in sens moral Vii cA superioard se constituie exclusiv pria dez- a datelor primare mentionate privind morala mand, peneu c& exi in ele acon Hi fntreaga sterk de ‘aporturi existersiale posibile ale emului. Dar pomai suprapunerea acestor exigente nu ne permite SA ne oprint la o simpls constatare a existemet lor, oa date ale naturit noastre, impunfad fn continuare un demers de explicitare gi justificare a for. Doctrina et voltvea corecth yi dept84 BINELE SI NATURA UMANA Morala primar narurata pe care am abordat-o nu este altceva decit 0 reactie a-naturli noastre spitituale fmporiva suprimérii $i absorbirii cu care ne amenintd forte inferioare de tipul lubricitit egoismului si pornirilor necontrolabile. Capacitatea de a reactiona astfel fl face pe om o flint moral. dar fora gi raza de actiune indecise ale acestel capscitdti o fac incapubild si instituie prin sine Insisi ordinea moral’ in sinul umanitiii. Toate manifestirile reale ale naturii noastre morale comport’, ca atare, un caracter particu. Jar gi incidental. Omul este mai mult sau mai putin ruginos, milos sireligios: aici norma universal’ nu a devenit inc& un fapt si jasusi giasul constiiniei. rostinducse maf mule sau mai putin raspicat si insistent, poate (ed fapr) 8& se impunii doar in masura tn care se. face auzit th flecare caz in pare. Totusi rajiunea omului, la fel de tandscuti ca gi simjut lui moral, revendica de la inceput gi in sfera moral dimensivnea uni- Versalitatii si necesitasii. Constiitita judicicasii nu se multumesie cu existents intimplétoure a calitijilor relativ bune din care nu se poate deduce nici o regula generalt: chiar gi in cea mai elementard Gistingere a binelui de niu este angajat’ ideea nelimitard de bine $1 de Dun care poartl in sine norma necondigioniant a vietii si actl- vitatii. fn calitate de postulat, aceastl idee de bine sau de bun este inerenti rayfunii umane. dar numai printr-o lucrare complexd a gindului se defineste gi se dezvolt conjinuiul ei real Urnwazi o trecere inevitabiil de la datele primare’ale morale 1a principiile pe care rajiunen'le deduce pe baza lor si care ocupl alternativ prim-planul diferitelor doctrine etice. > apirotut at ” Principiul ascezei fa moral Simfut moral fundamental 2f rusinii cuprinde in sine atinadinew negativ 2 omului fag de natura fui anfrialicd acaparatoare. Chiar mi este rusine si fiu subjugat de porniri trupesti, SA fiu aidoma unui animal, latura inferior’ a flinfei mete na te- duie sé precumpaneasca deoarece in 2a saisIuieste ceva rusinos si plickios. Prin actul rajiunii o esemenea autoafirmare a demnititii morale — semiconstiemte si labile la nivelul sitegului elementar al i — se ridicd Ia rang de principiu al ascezel. ral ascetismutul obiectul negirit ou este acela al naturii jeriale fn genere. Din nici un punct de vedere au se poste afir ma cu temei c& aceas A eare poate fi contemplation fn esenja ei, ori i tatura ei fenomenali, reprezinti un rau. Se avansear’ opinia destul de rispindité dup& care asa-zisele docurine orientale" promoveaza in mod exeesiv asceza $i tocmai din mottv se caractetizeazit prin idemificatea principiului raului cu materia lumii fizice (spre decsebire de adevaracal crestinisen care plaseaza sursa raului in domentul moraheatii). Strict vorbind fnsa, fin nici un sistem flozofico-reitgios din Orient nu se poate gist 0 asemenea identificare a riului ow natera materiala. Astfel, este uficient s& amintim c& in India, o fard clasted a ascezei, exista iret sisteme mai semnificative: Vedanta ortodox4-brabmanic3, Samkhya independentd si, in fine, Budismel Toa Fora sn actustt Vedra fot elahoretl abi tn preajna dispeie Dedlonatal Sis ino CUM MGs). tase penclpale seehoobs dae in wecite Upaniade (8-9)86 BINELE $2 NATURA.UMANA Conform docirinel Vedanta, raul se reaucé ia mistificares constiinjei care ix obiectele drept esenje disparate si izolate de safiet, iar sufletul este considerat o esenfh sepanita de existenta unicd sbsolutt. Cauza acestei mistifiedri se afl& in insugi spirinul unic primordial (ParamSunan) care, nui se stie de ce, fnte-un moment de intunecare sau de ignoran (avidya) gi-a tnehipuit c& aste posibit si altceva. pe care fa dorit gi fm consecingd a suferit 0 edublare thizorie —de unde s-ar fi seat iniceaya ume, Aceastd fume ny existd fee mod separat (ca un aliceva dectt lumen wie’), ea este dor hi mod eronat consider aie, ceea ce eontituie 0 risifieare gio mo}, tecind prin piidure, con- func 9 momust ch vin contra, ia un sarpe sau ru nici fn femngin muri ei fmauinea jarpeui luste sine: Bul const et Jn aceea ci ui iueru este Iva drept altul gi anabe:e sint considerate drept ceva exte nila aceste! situsgi este si misiifis cred c& faptele adevarul unic. Dar o fepia rea ca gt reprezentures fulsd « rea re ‘ufticstorol insugi, inctusiv sii Yor, fae parte inteyramtd din suflenst care, supriniindu-si trupul, s-au dedarasat de iluzia unel existente sparte si aw rentizat e& ste) esie usul, Evidens, In carl ace: rem, raul nu fine de natura material: existenja ei na e: epee ie cele are exist prin primordiala sulfimes de inyizi singular ise opume af mate sau natura (Proksti). Dar natura tu este prin ea fasigi ceva a saw necuvenit: £2 sens relativ) a exis cayenne os relativ) rezid fn retayin existeats sire eu si spirit Relotia Inare aceste doud principli webuie 8 Se trectoare: satura xebuie sa repiezin rin mifioe tem in uncie cit « J sifrelor: e3 con: Probabil, penta s se menjine x ignorantior este cantrabalansatd de vevetati xpeimati in timber 3} din tatalal absolulus acenstd proporiie, nagtersa PRINCIPIUL ASCEZEI IN MORALA 87 porar si nu un scop. Un viliguit care vede (spiritul) trebuie sii pro- Fite de un voinic orb (natura) ca si ajunga fa circa tui la destinatia e&tStoriei sale, moment dupa care urmeazii obligatoriu despastirea Jor. Scopu! spiritului consth in cunoasterea de sine si anumea cees ce Hi deosebegie de natura. Inainte insi ca spiritul si cunoascd aceasta deosebire, trebuie $-0 cunoasca natura insist si numai asta fel se condifionea7a relatia lor necesar. Natura este o danscroare, epiritul un spectator. Dup& spectacol urmeaz’ desplctirea. Lupdndu-se cu pornirile naturale, ascetul nu este decit un om rezonabil cars se abine de Ia 0 folosire abuziva a mijloacelor dura ce scopul a fest atins, in timp ce brahmanismut ortodox afirma ch fu exist deci unicut indivizibit (principial advaici — al nede- dublisii saa indivizibilixigii), flozofia Saspkhya, desi recunoaste acest aliceva, adicd natura, o considera straind st inutita spirituiui chiar si dup& cunoasterza ei. Budismul depigeste acest dualism printr-o nepasare generalizath: atit spirital cf si natura — si unicul nltceva —— igi pierd in egal miisurd esenfialiterea: ,totuh este un Vid, nu exist! nici un obiect al dorine., inclinatia spiritulut de se contopi in absolut este tot aiit de absurdd ca si inclinatia cive plicerile trupesti. In acest context asceza este asimilatd w ple stiri de sedoring’. Trecind de ix doctrinele indiene la viziunea egipteand despre fume, vom descoperi in gnosticismul scolii fui Valentinos! — ca ultima expresie a acestei concepfii de maxima elocventa si origi nalitare — idea componentei eterogene a lumii naturale, Ea a fost creat de prineipiut raulei (Diavelal), de wn Demiurg nici bun nici rau (pe deasupra inconstient) gi, in fine, eladitori-poey ai {rine au regasit in umes natural’ o emanagie & Tngeleps celeste pogorite din sferete tnalre: astfel lumina vicibila 4 lent noastre era pentru ei un surfs al Suphiei care reamintea aureots fhe de una dinire peolile de buzd ale gnasticisenislui — curent fiiozafico-religios infiuent din epoca aniichitaiii teil gi ¢ evului medin, care Incearcd si sintetizeze credinjole orientale, crestinisinul, judaisenal Hlozofie greacd. Concepia Inremeietorolui scolii — Valentines --- ests Cunosculd cin expunerea ei ée clitre Irineus din Lyon fnir-un tratat special Contestarea invititurii care se autoprociand in mod fals arept © cunostingd intemeiata, V. Soloviov era un profund cunosctior ak jaw cisinului, antoral stadillor: Vafentinos si Valentiniana (N. ed)88 BINELE $I NATURA UMANA Stranie a Pleromei parisite (plenitudinea existentel absolute). Asadar, si in acest caz, materialitatea in sine nu constitaie un tg (lumina este si ex matevialf dar exprimd prineipiul bineluiys weet via este un ru doar ca emanatie a Diavolului, adic’ in mses tg care manifesti sau exprima prin formele sale exterioare inswsiren Vuntried a miului, in misura in care este been. dezordina ie uctie, moarte, intr-un cuvint —- haes . _ bb cadrul sistemului de tip iranian, cu dualismul ‘mai pronuntat al tmuniheismului catura material este tot att de putin identifica Gx "ul ca si in gnoza egipteani. Lumea natural poumts fo sine hae os mare senine cate izvorise din tmpariiia dumnezeisit predne sceastl stihie pasnicd se mwwaifest§ nu numai prin fenomene de toma PA dar exist intr-o stare latent& $i in humea vegerutl gi animal Maree heigtf mu-si reprezinszeitatea supremsa altel dect th chip de furs oy MCoRclutie, nici un sistem" orienta! nu admite identitonrea sag Sp natura materiatd a stare: daca vor inlocui inst aceast \entiicers Hd cu afirmatia dupa care rut existd fn lumen material o he ‘atura om, la acest adevar vor adera toate teonile pStrumeatoan sak occidentale cit si orientale, Un asemenea adevar mut depinde te lel bm concept metafizic ul marie si nail: datorita apartenenjes seca, © la ratura miteril& noi, prin propria noastd experienta, putem ee ce exist si ce nu exists in ea vis-A-vis de exigentele spisitalus maces con” Povid® cunoseutei dectaratii a tai Plotin, un om normal de ea mai inal finutG spiritusld mu se rugineasd aicigecum of ears © Fiinfa.corporalé sau m nimini exte mugine sa iba un comp de o anumiek . CUO ANuMitd Infatigae, greutate gi loare. | inm de asemanarea noastr3 cu 0 Piura, cv un copac sau cu o bucati de metal. Numai sccnances : astinind regnuiui natural limitrof, adica Cu animalele superioare ne dectanseuzi simtul rusinit npotrivirea interioar’ care arati cd tocmai atunci cind ne satan Tnmunerie, (N, ed} Intemeists de Mani roastric, acceptarea a fen — conflictul inure Lumina i PRINCIPIUL ASCEZEL IN MORALA 89 jnts-un contact strins cu viata material a lumii gi ne puter real- mente uni cu ea, trebuie si ne desprindem de.ea si sd ne.ridictimn mai presus de ea. Simntul rusinii nu este trezit ici de acea larura a existenjei noastre corporale care nu are legitura cu spiritl (ca in cazul insuyirilor materiale comune cu obiecte netosuflesite, mentionate mai sus) si nici de acea parte a organismulni viu, cum ar fi capul, faja, miinile, care constituie cu precidere mijloace de expresie a viefii rajionale specific umane, Obiectul_rusipii, se dovedesie a fi numai acea sferdi a existentei noastre materiale care, esi direct legati de spirit si putindu-l impulsiona din interior, nu. Avmai c& este inaptl de a exptima si servi vieja spiritual’, ci, dim- ‘potrivi, devine un mijloc cu ajutorul cdiruia procestl viefil pur ani- malice (inde sX aeapareze gi s& subordoneze spiritul uman, si-1 absoarbi in sfera ei, Tocmai o asemenea acaparare din partea viefii materiale, care inceaica si transforme filnta rational a omului in- tro unealt pasiva sau fntr-un apendice inatil al procestlui fizic, genereuzi dia partea spirinuhui 0 rezistengi exprimati in mod ne- mijlocit prin rugine, in acest context afirmarea rafionala a unei Horine morale dectangeazi o reactie psthologied sub forma de trict, ineventualitatea incdlckrii ci, si de mihnire — in cazul foc@lcaii ei efective. Aceast’ norma deductibild logic din actul zusinii prescrie inte-o fo vralitate necesitarea subordontiri viepii animale a omuui de catre viata lui spiritual. Teza are o validitate apodictica deoarece conchide corect asupra unui fapt pe baza legii logice a identitiii. Cind omut se rusineaz de fapnil ch nweste decit un animal, el demonstreazit astfel cli au este numai un animal das si altceva gi inc’ ceva superior acesturia, pentru ca da iar fi egal sau inferior, rusinea nu ar avea nici un sens. Chiar si sub raport exclusiv formal el nu se poate indoi c& o constiinf Iucida este mai presus de o senzajie obscuri, un principia rational este mai demn decit un instinct orb, iar stipinirea de sine in plan inte- lectual este mai valoroas& dectt uitarea de sine intr-un proces fizic. Dad totusi omul imbin’ in sine dou’ clemente diferite, aflate ina-an taport de la superior ta inferior, subordonarea celui din urmd fay de cel dintii este de ta sine injeleasd. Reactia de mgine, nefiind dependent’ de particularitatile individuale, de emie etc., revendicarea cuprinsi in ea are. un caracier universal, coea ce, prin conjuncjie cu necesitatea logic’ a revendicdrii respective, conferd rusinii semnifi- caya deplinii de principi moral.20 BINELE $1 NATURA UMANA mm Omul, ca gi animalul, esi" sherénat th viaqd -universului. Diferenja esentiata rezid’ déar fo todu! de participare al fieciruia. in calitate de-fapturd insufletivi, animalul participa gi el pe pian psihologic, interiorizat, 12 protesele naturale care fl aca- pareazd: in cadmul lor ef deosebeste ce fi este plcut sau neplicut, intuleste ce este util sau nociv pentru autoconservarea lui (indi- vidual sau ca specie); toate aceste reactii ins nu privese dectt mediul lui fnconjuritor nemijlocit si se petree fntr-un timp dat, far procesul pniversal, Iuat in ronediceres tui, 2 exist pentru fina animatutui: ct nu stie nimic despre fondamentele $i finali- tatea acestui proces la care participa in mod pasiv saw instrumen ssl, Oma, in schimb, igi evalueazd propria sa participare la proce- sul universal nu numai in raport cu fenomenele date care 11 stimu Jeazi pe plan psihologic, dar si conform prineipiului general al orfedrei activieagi, cdiuzit de ideew asupra unei existenje demne sau nedemne, asupra binelti si a riului — idee care ea'Tastisi devine un fundament sau motiv al activitatif umane. O atare inate congtiina sau evaduare a propriei actiuni il pune pe om in relatie cu intregui proces universsl, rezervindu-i un rol de participant activ la yealizarea scopulti Iui; cAlSuzindu-se fa route acyiunile sale dupa ideea de bine, omul participS ta viata comund numai in mésura fn care scopul urmarit de ea este binele. Intrucit ins prac- tic constiinta superioard se dezvolté pe terenul naturii materitie gi se formeaz’, ca 84 spunem aga, pe seama ci, se trezeste in'om 0 Feactie fireascd de Impotrivire la acest substvat inferior sau la aceasté flin\& animalic’, Se contureazi astfe! cele dou’ tendinge opuse reprezentate prin spirit si, respectiv, prin trup'. Spiggul. asa cum se infitigeaza el nemijlocit conssiingei noastre wetuale, con- stituie doar ua proces distir prin traducerea ideii rationale de bine in Invegul existentei noas tre. La fel, irupyi cu care vem de-a face in experiengs nos: car nf este un simply organism fizie gi niet propriu-zis 0 A Acest fapt al experiengel nosstre imanente nu depinde nici in perimetnul realitaii fui psihologice ji nici fn semnificetis lol eticd de con- cepliile metafizice, oricare ar fi ele, privind esenje spiritulul gi a materiel Way PRINCIPAL ASCEZEI IN MORALA OL ‘flintd animalicd: ei este doar o migcare declangatd in sceastt Fina si opust constiinfel superioare,-o migeare ce tinde si acapareze si sh scufunde germenii viesii spitituale intr-un proces material. in acest caz natura material se arat’ fno-adevar a f un Tau. cSci incearcit st distrugi cea ce este demn de 0 existent avind posibilitatea. aparitiei unui cuprins mai bun, diferit de viaja mate Hal, Nu natura materiald ca atare a omului 2 capatat tn tes nologia biblicd denumirea de cup. In Timbajul biblic, prin. ter-y menut de tp nu esie desemnat’ natura material ca atare a omu- lui, ci impactul ef distructiv asupra spirinafai, Nofunea de mupese nu trebuie confundatd cx noziunea de cor- poral, Din punctul de vedere al ascezei, trupul este un hram al duhului, eupurile pot fi duhovnicesti", stave", ,cerestt", dest wearnea gi singele nu pot si mostencasci Impératia lui Dumnezeu“!. — Trupul reprezint o animalitate excitat’ care fst incaled limitele gi incereazA a servi drept materie sau bazd potenfialé a viepli spirituale — aya cum in fond webuie si fie viata animat3 din punct de vedere atit fizic eft si psihic. Pe primele trepte ale dezvoltirii sale, omvul este o fiinga spiri- wali mai degrabé potensial dectt fa fupt, dar woemai accasti potentialitate a vietii superioare care se exprima prin constiings de Sine §1 prin stipinirea de sine. opuse naturti oarbe gi necontrolate, este ameninjats de senzualitaten excesivi a traputei, Fegind din starea sa pasiva, tncercind si devin pe plan psihelogic eutonom si neingradit, trupul (materia) tinde astfel s& airag’ forjs spiriuald Ge partea lui, 5-0 antreneze fa procestl su cu scopul de a se revi gora pe scama ei asimilind-o. Lucrul devine pesibil deoarece, in Ciuda faptului ed existenta spiritual, prin esenja sa ideal, nu este \ in Sfinta Scripturé cuvintul ,trup* se thirebainjesz% wneori fn sensul larg al existente! maseriale in gonere De piles, ,Cuvinna! S-a ficut wap” Goan, 1, 22), adied un fenomen material, ceea ee ne Impiediex Cavin Soceta Zhttapat 3 fie Dumnnezen-om par spiritual $: neprihant, De veges Saat, cermenit trap" gi gtrapese™ ink wilizayi fs Seripturd in scceppiunce polovativt de naturl materiait care na se reporteaz’ in mod core=puni3 in spirit, ise impotriveste si i exclade din sfera sa th aceastk accep giune Suvintel up” apace Heopotsiva tn Nou! gi x Veckiut Testasvant. De pia, JNu va ranine Duhsl Meu purcrea ir camenii szeyte, penis cl Stat namai trip" aceres, 6, 3). (N. a)92 RINELE $1 NATURA UMANA omogeni cu existenta materiel&, spitital su, mai exact, viaga spi. ritului reprezint&, prin manifestirite sale concrete la onvul real va fon inruchipat, doar wansformarile existenjei materiale, adiee ale fiinfei animalice. Din acest punct de vedere real. ele constiva je dows zemari de energie reciproc convertibile. asa cum o migcare mecanict se transform’ in cildur si invers Puterea teenies (adicd a fiinjei animatice in autonomia ei) rezida exclusiy 1 slibiciunea spiritului; el traiegte pe seama morpii acestula din uma. Is de ce pentru a se conserva sifortifica, spurte, Nevado reclami,diminusrea puterii trupului si trecerca lui tn seein at Sisiplt potentialitate. In aceasta. constl sonal seal af es more sau al tezei enunjate mai sus, care preconizeas’ seine, donarea wupului de ciire spirit, Ea constitute totdeta’ ton oriedrei practici privind aseeza moral qutenticd. Vv trgnkitenta moralt a subordonirii trupului de ciire spirit se con unt cu tendinga opusd a trupului de a-si subondona contest, cone ce duse la dublarea principiului ascezst: el bee wen eee” prezervarea viejfi spirituale de tentativele dos Jui $i, in al doitea rind, cucerirea trapului, lina ce [a rolul de materie potentiala a so Huntrice indestmictibile gi a oud dimensiuni ale existe Jou exigente — qutocons: cal exigeni onservarea spiritului fati de irup si feslizazca lui prin intermediut acestuia — nu pot ft indephnite fo Separatia for complet, wecerea unuia tntr-alta! find inevitabila 2n Gipt, spiritul poate Hi aplitat de acapararea lui de caine trap are Seama acestuia 3, prin unmare, realizindu-se partial prin : . efirmarea spititului este posibil numa psu ch, foto vial sibi% mumei printr-o ictiune continu de autoapirare impotriva atentatelor seperate a Partea trupului ta autonomia lui mae onancest proces cuprinde tei momente: 1) autoditerentiozes ’ 8 spiritului fn raport cu rupul; 2) apdrarea reali dec "un iplvrarea reali de cat spit a propriet sale independenge s 3) dobingiea wach tee minds a spirivelui asupra riaturii sau suprimurea principh, : Suprismarea principiuiui ‘Fepese nefastca stare, Primul moment care delineate coma ean istangarea tui de animal reprezintd un dat al sentimental de PRINCIPTUL ASCEZEL IN MORALA . 8 rusing:,cel de al, treileamoment care decurge din perfectiunea spirituala pe cale de afi atins& nu poate constitui obiectul nemij Jocit al normet sau prescriptiei morale i actu: nici m&car unui ‘om predispus la-perfecjiune moral, dar inci imperfect, nu i se poate pretindé pe tonul unui imperativ categoric: fii numaidecit nemuriter sau nepieritor! Prin urmare, nimine ia competenta etic’ capatt urmAtoarea formul’ provizorie: subordoneazt-sf tupul spiritului atit eft este necesar pentra demnitatea si independenta acestuia din urma. Aspiriod in final ts pozitia de stipin deplin pe forele fizice ale naturii tale individuale gi generale, urmareste indeaproape si in mod obligatoriu cel putin si nu devii robul materiei potrivnice sau victima haosului. Trupul este 0 existent& lipsitd de autocontrol gi total extraver- tit — goliciunea, foamea, insajietatea —, existenyi care se risipeste in exterior gi sfirgeste printr-o descompunere real contrar tapului spizitul este 0 existenj& determninatd din interior, introvertita, capabitA de autocontrol si cu propria sa forja de actiune asupra exteriorului, Pri a se pierde si finaliza in el Deci, autoconservarea spiritului inseamna inainte de toate pastrarea stipinirii lui de sine, cea ce este prioritar fn orice gen de ascezi intrucit compul aman Gn structura anatomica gi in fenctiun: hui fiziologic’) nu are o semnificajie morala de sine statiioare, dar poate servi drept exptesie si unealt& atit a tupului cit sia spiritului, confruntarea moralé intre aceste doud taturi ale fiinjei noastre are loc $i in petimetrul corpului sau al viesfi organice — © hupta pentru puterea asupra corpulti v Sarcina morala in sfera vietii corporale const in a preintimpi- na supunerea nosstrd pasiv mai ales faydi de cele dows functiuni de baz ale organismului nostra — nutrigia si procreatia Este ins4 important — ca exerciiu preliminar, (Ard s& alba, de alifel, un caracter moral autonom — extinderea puterii spiri- tului si asupra acelor funciuni ale organismutui nostra animal care nu au o legatura directs cu .plicerile trupesti“ cum ar fi, depilda, respiratia gi somaul!, Respitajia esie 0 conditie de baza a Viejit gi un mod constant de comunicare a corpului nostra cu. mediul inconjuritor, Pentru dominarea corpuhul de eiitre spirit este cit se poate de dorit ca aceast& functie de baz’ s§ fie dirijara sau scontrolata de voinja omului. Injelegerea acestui fapt a dus din simpuri srivechi si pretutindeni la aparitia diverselor procedee ascetice de respirafie. Practica si teoria unor usemenea exercitii la regisisa fa schimnicil indieni, la vrijitorii mai veehi si mai noi. ka Cilugiiii din Athos si din alte mAnistiri de acelasi regim. la Swedendorg, iar in zitele noastre — ia Thomas Lack-Hasris gi Lawrence Allifante. Detahile cu iz mistic ale acestui fenomen nef ind de resorrul filozofiei morale, ma limitez ka observasii de ordin general, Unanumit control al voinfei asupra respiragiet se impune prin Sumpla bunticrestere. Asceza indeamnl sh mergem mai depirie pe aceasti cale, Print-un exercitiu bine dozat se evitd ugor respirafia pe gu’ ia stare de veghe ca si in timpul somnulul, Urmatonul pas il con Stine formarea deprinderii de a-ti refine respira Sau mati payin fn organice fortifi de sprijin pentru viitoarele lui suecese pe nia ascezei ind up repaus fn activitarea creierului si a sistemului nervos —_instrumente directe ale spiriulsi —, somnul marcheaza Siibirea legtinucii intre viayd spiritual si cea corporala, Este ‘est moment spiritulut s& nui revina doar en rok nas somnul este provocat de cauze fizice. spirit 38 fie capabil, din rayiuni prope intrerupl somnul deja in curs unei asemenea acjiuni, neindoietnic posibite, sugereaz’ i tanja ei. Capacitatea de a birui sommul si de a provoca in mod Geliberat desteptarea constituie o exigent indispensabila 2 igienel spiriusle. De alfel, spre deosebire de respiratie si de celelalie functii organice neuire din purct de vedere moral, somnul are © lururd care i apropie de nuwitie si de procteatie: ca gi in cau a refer In un somn normal; despre ver Jos. (Na) 2 agatisa wempinat cat gi so practied bttodecsi 2a ung din eon: ta tp niri* precum gi reflnerea totalll a respira hiar gi acum th unele locuri de citre ascetii ile agu-rumitel ,actiuni Infelepte". (WN, 2) PRINCIPIVL ASCEZEI-IN MORALA 9s acestor dowd functii, abuzul de somn poate fi in avantajul eupului si in detrimental vie} itului. insigi predispozitia excesiva pestra un somn prebungit indic% din caput locului precumpinirea principiului material. pasiv: cedarea in fata ei si practicarea abuziva a somnului slbesc intr-adevar spiritul gi intdrese incli- nafiile tupesti. Motiv pentru care upta cu somnut ia unele vari~ ante ale ascezei, cum ar fi, de pild%, monahismul crestin, joact un rol considerabil. Desigur, siibirea legsturii dintre viata corporala si cea spirituald (mai corect, dintre resort congtient gi cel instinc~ tiv af viefii) fn timpul somnului este posibilé In ambele sensuri: trebuie iculd o distincfie inire cei sommolenti si cei care viseaza, dar se poate considera, ca o regula general, ca 0 deosebit3 capaci- ate de a visa visusi consistente 5! profetice denots fora spiritutui, obtimatk prin practicarea ascezel (si deci pria lupta cu plicerea tru- peascd pe care o 2a somnul). _ vr La animale precumpinirea materied asupra forme’ se produce datoritd excesului de bran’, ceea ce se poate jlustr concret in cazul omizilor (la speciile inferioare) si al porcilor ingragagi Ga specitie superioare). La om aceeasi cauz% (surplusul de brand) duce la prepondetenta viewii animalice sau trupesti fa rapore cu spiritul, Din acest motiv abstinenta in materie de mincare si uteri — postel — a constituit dinto:deauna gi pretutindeni gna din exigentele de baci a moralizaiii, Abstinenga priveste attt canti= tatca — gi aici nu exist o norma generald — cit si cafitatea, In ceca ce priveste calitaten, a existat dintotdeauna si pretuindent interdieyia de a consuma produsele de provenienti animata, ta speyi cele din carne (de animate cy singe cata). Aceasta se explict prin faptul cA, flind asimiint& mai ugor gi in intregime, carnea sporeste fn mai my Senergia viefis srupagti!, Fiza indoiat: 2 niligus T Mai existd un motiv de abjinare de le consumal elimi 3), In gener® al produselor de proves tacter moral, dar de dats aceasia de 5 Este verbs de exiin- dere poruncli de cacitate sau de milk asupra animalelor. Acest moment predomini fn etica budield, tn Ump ce etiea creptin-ecleziastic® odopia asceza. (Na)cheap “BINELE $1 NATURA UMANA. abjinerea de Ia.consuimul de carne poate fi socotit o norma uni. versal. Toate obiectiile la adresa acestei norme rimin neinte- meiate si au fost de mull respinse alft de c&tre moraligti cit gi de catre savanti, Cindva consumul cimii de om, crud sau fript, era considerat drept ceva normal.' Din punctul de vedere al ascezei, abjinerea de la carne (si in genere de 1a produsele de provenieati animal’) este de dou ori fotositoare: in primul rind, in acest fel se diminueazA energia viefii trupesti gi, in al doilea rind, prin exer- citiul voingei fm lupta cu nevoia de acest gen de hrand, intresinutS de objectul mostenit, sporeste energia spirituala in ceea ce priveste bauturd, bunul simp clementar interzice con- sumul biuturilor alcoolice, care duce la pierderea uzului ratiunil. Desigur, exigenjele principiului ascetic sint mult mai mari. in genere, vinul ridic& tonusul sistemului aervos si, prin intemmediul acestufa, al viejii psihice; la nivelul inferior de dezvoltare spiritus- 1d ta care sufletul este inca supus inctinafiilor trupesti, tot ceea ce declanseazi si sporeste energia nervoasi ramine in folosul acestui element trupese predominant si este deci in detrimental spiritului: in consecinyS, se impune o totald abjinere de ia vin si sichera“? Dar pe treptele mai inalte ale viefii morale care au fost atinse gi in lumea paging, de pitdi de Socrate (vezi Bancheca! tui Platon), energia organismului serveste nevoile mai degraba spirituale decit pe cele trupesti si intensificarea activititii nervoase (desigur, in le impuse de conseivarea sinatagii) Intareste actiuaea spiri- tului, putind fi deci, intr-o anumiti masura, nu numai inofensiva -e, hana omulil normal (din Eden) era compusk exclusiv din fructe si plante in stare naturali, AceastS regull se Tespect gi acum in cadral posiului sever aiit a Orient eh gi in Occident Cepistii Iatre sceastd fimicd maxima gi postal catotic usor suportebit de cutre mireni exist @ gama Intreagi de grade de severitaie care at 0 justi- fare naturals (de pildd, diferengierea intre animalele cu singe cald seu rece, motiv pentru cave pesteie este acceptat ca mincare de post) dar na au un caracter de obligativitate generala, principial®. (N. 2) * Trapigti — ordin monastic, infiinjat fn 1636 pe teritoriel depavse- mentvlsi Omé (Franfa) in vecindtate cu Mortagne, Denrrisea ordinal cote preluatl de lamumele wechtosrei (Trappe) spre valea din partes locus lui, Ordinal se remarca prin regoli = ? Levitieul, 10, 9. Sichera—un aleaolicd, (N. ed) PRINCIPIUL ASCEZEI IN MORALA 7 dar chiar de-a dreptul benefica. in acest caz regula nestriimutata si universala ramine una singurd a pastra constinga weaza si spicinst cid + Tn lupta spiritului cu trupul pe plan fiziologic functia sexual joacK un rol decisiv. Desigur, o faptd reprobabila din punct de vedere moral (un pacat trupese) trebuie vazutit nu in actul fizic al procreerii (gi al conceperii) care; dimpotriva, constituie intr-un fel 0 ispasite a pacatului, ci exelusiv in dorinfa nemisurati si oarba (pornitea mupease’ —- concupiscentia) de imperechere (real sau imaginar§) extevioar%, animalic&, cu o alti persoan’, imperechere care devine un scop ia sine, un obiect independent de plicere. Predominan{a trupulti asupra spiritului se manifesta cel mai preg- nant si durabil in imperecherea (rupeascé a dou persoane. Nu intimplator toomai de acest act este nemijlocit legat simzul pu Gorii. A-i escamota sau denatura n\drturia dup mutte milenii de dezvoltare interioard si exterioar’, a proclama, de pe culmea inte~ lectului rafinat, drept pozitiv ceea ce un primnitiy, prin simtirea sa clementari, apreciase drept negativ. constituie o mare rugine pen- tra omenire gio dovadi a imoralitaqii noastre. Nevola reaia sau presupusk de acest act pentru alte scopuri nu. poate servi drept Tatiune saficienti in evalvarea propriet tui calitati constante. Administrarea unei doze de otrava poate fi necesara in combaterea unei maladii, dar in perspectiva igienei insist aceast& necesitate constituie o anomatie, Problema morald legati de funcsia sexual implied tnaince de toate atitidinea noastrd intima fefA de ea sau aprecierea ei sub raport esengial. Ce atitudine webuie s& adoptim in forut nostra interior, conform normed absolute si din punctul de vedere al unui wtrebuie" neconditionat, fai de acest fapt — una de aprobare sau Ge condumnare? Ce caie trebuie si urmim fn considerarea acestti fapt, calea afirmicii $i amplificarii, sau calea neglsii, a timitasii si rich la nivell moral actual al omenirii predorninanta pornitilor trupegti constituie o regula, jar predominanja impulsurilor spirituzle o si fed destal de instabil’, propovaduires in favoarca cumpitirii Fi lupta impor jehi artificial provocate pot fi duse fk nici un impediment practic, sub semnul exigentei abjinerii de la bauturi aleoolice gi de la orice gen de substanje excitante. Aceast4 chestiune depaseste insi sectul mozal, avind-o semnificatie pedagogic& si profilactica. (N. =.) except:98 BINELE $l NATURA UMANA din urmi a suprimérii tui? fn fiecare ‘caz concret Simpul pudorii si glasul congtiingei ne conduc ferm gi rd echivor 1a cel * de al doilea raspuns si filozofiei morale nu-i ririne decft si-i con fere forma unei norme rational-universale. Pentru om conditia tu- peascd a procreerii constituie un rau, ea exprim’ precumpinirea procesului material, irational fay de stiipinirea de sine a spiritului coniravine demnitiii umane si aduce cu sine stingerea iubirii 1 Pieirea vietii omenesti. Atitudines noastra morald fag de acest act trebuie si fie net negativa: tebuie $3 luptim pentru limiturea gi suprimarea lui — chestiunes cind gi cum se va infiptui aceasta suprimare Ia nivelul fntregit umanititi sau micar in cazul nostry, nu mai fine de domeniul etieii, Nu stk in puterea noustr’ transfor. marea total, cx sempificarie de eveniment, a viejii noastre wrupesti in ving spiritual, deoarece ea este legati de conditiile generule ale procesului istoric si cosmic. Din acest motiv. o ‘asemenea transformnare mu poate deveni obiectul exigenjei morale, al unci reguli sau preseriptii. Penns noi este obligatorie gi sernni: Ficativa sub aspect moral atitudines Kiuntricd fag de o atare mai festare organick a viepii trapesti — atitudine care se traduce in dezaprobarea acesteia ca un ru, ta hotrirea noastra de a nu-i ceda si in respectarea scesiei hotiriri in limitele puteriior noastve, Din acest unghi de vedere, putem judeca, desigur, si faptele noastre exterioure, dar numai intrucit ne este cunoscutd relatia lor cu Fesonturile morule interioare; aa ne purem pronuna asupra fap- ielor altors, din acceasi categorie, rezervindu-ne doar dreptul ta 4) judecarea zegutitor tor. in principiu, aftrmarea relatiilor sexuale « constituis un ru peniru om fh orice tmprejurare, © condamnare Mird rezerve merit reseesnarea definitiva a ommiai ia fata mori, Fesemnure-care s¢ sustine prin si alterneaz& cu procreeres fizich Este un punct de vedere pozitiv-crestin privind rezolvarea acestei chestiuni de maxim importan’, care respect’ spiritul gi nu litera hui gi, in consecintd, ou admite nici o exchisivitate enteriowd Cine poaie ineleze s2 infelenza. Goria este ucceptatl gi ngitd, procreatin este Dlogoslovitd. iar ceiibatul prosiavit Ca -viaié ingereasct"?, Dar chiar epitetul ,ingerese™ sugerenzi fntr-un fel oa treia cale, suprems, a vievii, cea Guminezeiases. Click prin me- nirea sa. omul este mai presus decit ingerul, "Mew, 19, 12. 0¥. ec) 7} Corinteni, 75 1 Timotei, 2, 15: Luca, 20, 32-34. (M ed) PRINCIPIUL ASCEZEI IN MORALA 9 Daci injelepciunea suprema, cu deprinderea ci dintotdeauna de a extrage din riu Up bine gi mai mare, se foloseste de pkcatele noastre trupesti fn scopul perfectionsrii umanitagii prin interme- diul generajilior ce vor veni, aceasta, desigur, fi sporeste gloria, tar oud ne aduce © consolare dar au si o justificare. Casi Ea pro- cedear’ asa cu orice fel de rau, ceca ce nu sterge diferenta intre iu gi bine si nu ne scuteste de obligatia promovarii binetui Opinia dupa care propovaduirea (fe ea chiar si cea mai energica §i eficient) abstinentei de fa aceul sexual ar‘putea opri inainte de vremne fnmnuifirea tizic& a omenirii, ameninyati astfel cu pieivea, este aitt de aberanté ineit avem toate motivele sine indoim de since~ Fitatea ef, Este yreu de crezut c& cineva S-ar puiea teme in mod series de peticolu! care ar ameninga umanitatea focmat fn aceastt privings, Atita fimp cit penta regenerarea speciei umane este necesara succesiunea generatiilor, nu va sitbi la oameni dorinta de 49 reatiza. in orice caz tocmai acel moment (chiar dacd va veni —— per impossibile — eniined, cind tofi oamenii isi vor invinge definiciv apetitul sexual gi vor deveni cx destivirsire-neprihéniti, va marca sfirsitul procesului istoric si neeputtl .vietit viitoare pentru Intreaya omenire: pria urmare, insigi teza intreruperit -pre~ Inature a procreerii sub impactul propovaduiest Castitat purd aberafie Inventet de ipocrigi: cine sa gindit vreodatl ¢2, Jd curs atracyisi sexiale, asigura ast(el viitorul emeninit!? vit Degi prin natura jor cegullie moral voinjei) ce regiementear’, vieqa corporal s s ratia si sommui, timheazi-i hrana gi abyine-le de la pomirile crupesti — au fn orice caz un earacter moral-psihotogic intrinsec, n Jor, ele se raporteaz fn rood diferit la Jatura psi- logick 4 vieqii corporaie. Gbiectul primnei regull si pagal al celei de a doug, referitcure la respiracie gi sowin, 0 constitute niste ogice cars, nate ia sing, mat prezintd pentru spitit T Aisi este vorba nu de ca: consul el spiritual superior gi ewe nit are nici o legiturd eu plcatul trapese $i eu procreerea, ci de provouipal Fain aceasta mare este; iar ew zie100 BINELE $1 NATURA UMANA nici un pericot nemijfocit: spiritul este interesat doar s& le dirijeze cu scopul intStirit propriijor sale forte péritru a face fayd viitoarelor confruntiti si mai grave, Nuttitia, dar mai ales procreatia $i regu- file ascetice corespunzStoare, au o proprictate aparte. Sentimentul pozitiv de plicere legat de aceste funci#i poate deveni un scop Pentru voings gi un mijloc de constringere a puterilor spirituale avind drept consecingt antrenarea inteaun curent al vietii trupesti. Cea din uma functie este absolut incompatihiia (in conditii ‘objinute) cu menginerea stapinirii de sine a spititului, Pe de alta Parte, deci sespiratia si somnut, sint numat procese ale organismu- {ui nostru, nutrifia si procreatia au o legitur’ eu anumite obiecte exterioare care pe Ling existenta obiectiva gi relagiite lor cu fiinga nostri pot avea staruntl de reprezenniri subiective. si pun stipinire, in acest calitate, pe imaginatia gi aspiratia noaste ucaparind sfera spiritual. De nici necesitatea luptet cw plcatele tupesti interioare care sint snai raginoase decit cele exterioare: un gurmand care saiiveazi numai Ia gindul unor minelruri rafinate este tipsit in mai mare mdsurS de demnliaie emend decit un ins care In mod curent abuzenzi de mincare Piri ca aceast’ slibiciune stl punk pe ginduci, Sub acest raport, atitudinea ascetic fay’ de funcfiite nutri procrenfiei tine de resortul psihologie (gi nu de cel fizioiogic) al luptei spiritului cu mupil, Ea vizeazd nu funetiile organismal stirile de spirit — lconva, betia, voluptatea. Agtfel de afecte Piclitoase care pot degenera in patimi si vicit se alintazi altor Pornici reie cus an fi, de pildl, minia, invidia, cupiditatea ete Dutorit’ obiectute faya de aproupeie) aceste din umm patimi — nw menai rusinoase, ci §i Buncuul de vedere al morale? altruisie gi mu al celei ascetive, Exist’ Jas snumite reguli generale de lupta moral-esihologica interiowr™ impotriva pomirilor p&cttoase cu 2are, independant dack cle se manifest ia ceilalti oumeai sou tin de propria noastrit uatura sizick Procesul Wunmric in usma ciraia 9 pornire nefasii pune ire pe cul nostru cuprinde tei momente. La fnceput se fonneazi in miote imaxinea obiectului sau activnii care cores umeia dinwe“Inclinajiile rele “at& firit_nouswre, Imaginga 24TH Spirit’o anumild idee legats deca. Tn ‘acest prim moment, o asemenea idee poste f aneantizard printr-un simply act - PRINCIPIUL ASCEZEI IN MORALA i01 manifeste fermitate si opaci- de voiapi; este suficient ca spiritul s n CE tate fafh de elementele eterogene’. fn caz contrar, ideea'se va daz volts tho-a scenari imaginar de diverse inspiratit: fle voluproo: de Hizbsanare crud, sau impregnat de vanitate ete.? Acest scenaritt incepe si cbseilexe msintea gi ex nu i se poate sustrage reeurgind Ja puterea voiniei, cf orientindu-si activitatea in directia opust — de pilda, spre meditagia asupra morgii. Dac insit mintea in acest al doilea moment, in Joc st se abati de ta priveligtea pacatulul, ziiboveste ssupta ei gi, ca SA spinem 2 thon inevitabil cet de al treilea moment cind no numa} minea pe ascuns indemnaté de pornirea vicioasd fei, s¢ abandonenzd gindului p&cttos gf Eliberarea din aceasia captivitare ma mai vire de Ta actul volitiv de aspingere si nici de la deturnatea mingii cu ajutorul mediiafiei: se cere Taptuirea morald concter’, in stare sf restabileascd echilibrel interior al personalitdtii umane in totalitatca ei, Alisninteri, victoria Fis ~ Fg scritorit Biserieii’ aceasta re bi de plated pruncii batiloniers” co: psalinie: Flic Babdomului tiitlos ult GgureszSeaporunca de 2 zdro- form xensului alegoric al versetislui Jogia Latina 31. (NM. ed.) far mintes tncl necoupt, (Ae rapid gi, Spins pin’ Ia absurd, provoacd o putemicé reve: esupunern ch 8 tient de nae sau de revolts. Dach sn ves srl medion de pat acca prone bubllonian, imaginaliay spate de porn ele, no ve iva $3 Grocue o sihd de scone vhs fat wap bitlit ou nae! a! ps rte eae ree dspaneath, Siaei Gisp teitel misiiinon, dar patima der2Gaquitho fa hints, Deocatmda paral inch inline decentel Se comp Glevait subil ironies, dar toare" Lavinuriie de pamn de 6 toae, opel urmeeat 9 Testi Be fond dievolensck vi edue victoria: inamicul ela paint, © mor, iar dum. neavoastri dansefi, aidoma unui canibal, pe cadavral lui, Mai mult nici ci se poase si nu rimine decit «& ne crucim gi si ne setsbien. (A. 3)102 BINELE $f NATURA UMANA » pornirii pacatoase asupra spiritulut va degénera Iu patima gi viciu. ‘Ocnul igi pierde de indatd libertated'sa regional, far prescripyiile morale isi pierd puterea asupra I Erica este igiena si nu terap vie} spirituate. vail Predominwea spirirului asupra tupuiui este necesaré con Virli deonnitapii morale a omului. Principiul adevaratet asceze echivaleavd cu principiul auioconservirit spirituale. Autocon- servarea interiogsA a unui om a edrui rafiune si voinga) este totuyi fimizadl Lun bine neveralifionat sau sco} somului de ektre porni mote (in sens larg — de nizavine ragiuiii}, care ib tesecforns’ fatreun ante mal de cea mai joast speti, reprezint®. neindoieinic, un ru. Th acest sens, nimeni ny poate avea obiectii serisase impotriva cd Gu se poate impoirivi abstinenjei ridivate fa rang de orincipiu, Oricine va fi de acord ok ineapaciiarea de a revista AGnstincielor anima! tu om este rus:nos gi Geci ru, Prim urmare, eapacitatea de rezis- ten{i sau de sbslineng’ este un bine si webuie aecepraté cx norma din cure pot G deduse am oncuirk, fn acest punct fea gi ia cote fuce altceva deci in constiinga umana i ésul ast fativa, ra constitaie er si witim al vietii provoaca f fel de vicii se bucer’ de preyuire, este adic 4 ca find ua bine. Lust 3n sine, acest bine nu este insk mcconditionat, c&ci puterea spiritului asupra cupwlai, dobinditd prins-o abstinena rezonabila, gba enor scopuri amorale. Ornul poate repriana se mindri cu forte Ini ou este un bine. E 5 si consenmrares puter voingei sint atilizate p juce prejudicl’ celor din jur, chiar Jac nu se urmtirese interese josnice, Au putut trece si ma tree drept ascep adevdrati ou numai osmenti predispust Ia mindri ipocrizie si vunitate. dar si egoistii de-a dreptul Imini, perfizi si PRINCIPIUL ASCEZEL BY MORAL 103 ‘Un asemenea ascet este mult mai pAcdtos sub raport ‘ at nelipsit, Ge omenie, Asadar, asceza in sine nu reprezinté ined Un bine st deci nu poate servi drept principia moral suprem sau necone diqionat, Adevaratul ascet (in sens moral) objine puterea asubra trupuiui nu pentra consotiderea forjelor formate ale spinitulul, ¢f fnitu stujirea mai bund a binelwi. Evident ef asceza care eliber=a7} gpiritut de patimile (orupesti) ruginonse numa pentru al Ieed mai stiins de pasiunite (spirituaie) rete, este fal si si amoralls pro fotipul ci, dupa conceptia cresting, «rebuie considerat diavolul care fu maninc’, nul doarme, nu bea §i celkiva eelibarul. Din moment ce moralitatea unui ascet pacdtos gi nemiilas nu poste fi accepsAras Gnseamnz c& sensei moral al principiului ascezei ese sh condifionat i anume de uniunea fui cy principied altruismatai, vvorit din mild, S& examindm gi acest al doilea prineipiu moral sind rat 2 3 moral decit un simplu betivan, un Iacom sau un desft Gack Toplinarn pula ese accep on sop tn sine ma ce See Peed un ge spa fe fis neceak ind meat a ie el ingen steve corporal ene apes eee ey iesteingn ices dy mu rare do taeepat Seep a pote ugor evolu ulterior spre ry fig tansforminduse Tmt se EE Soong ana ape Se Ow pNe, AP Seth se a cette care Se song tre ste verb igace dae port Ine ci Itt SCONE Po ene isan epaen oe utp vorede 7 2 2 ee pal ca wip care ae fom wae a TOES ona)Capitolul IV lorala Principiul retigios fa i Desi th sera reyuiilor morale de dreptate si caritate, dazate, psihologic, pe sentimentus milei, sint incorporate toate fiinele, conpiuital avestor reguli ms acopev’ toate relagiile morale, $i rici interumane, inuinte de orice se pune intrebarea: care gebuis si fie atitudinea normutlt minorilor deja capabill st Tntelenpd obtigatiile lor morale fay de plrinlx? Evident, avem dena fice cu un caz special care nu poate fi redus la dreptate si omenie tu dedus din mili. In mod inconstient copitul recunoaste superi- ontates parintlor, dependeoga lui de ei si nutreste un soi de rene. rifie care determina obligatia zilnica de supunere, Toate acestea Sepigese obignuitul sleuism a cdrui esengi logic consti tn al considera pe éeliiioh asemir egal cu mine, acordingu-i acceasi Semnificatie pe care mi-o acord si mie. Atitudinea mold 3 Copiilor fata de pisingi nu numai c¥ nu se sprijing pe egalitate, ci, Gin contra, este determinatd tocmai de cen ce fi face inewali, Nici baza psihsiog: Sentimental de compitimire fagi de suferinga altuia (mila), chei 2pitul Isl percepe p&rintit nu ca pe nigte oameni care au nevole de ajutorul cuiva, ci ca pe o fort care ii poate ajuta la nevoie, © asemenea atitudine nu contrazice, evident, dreptatea, dar are Si 2 semnificatie specials. Conform principiului general de drep- Ste. webule SA ne purrdin cx aljii aga cum am dori s& se poarie el ce noi fnsine. Ja mod logic, acest principiu se poate extinge si Ssupra atituding morale 2 copiitor fatS de plringi: nutrind dragoste Pentru mam’ sau pentra tat, copilul doreste, desigur, s& Brimeasca la rindu-i dragostea lor. Dar intre aceste doua forsne ce dreposts. — Gragostea copilului fas& de priringi gi dragostea pe care cl © asteapd din partea lor — existi o deosebire subsanjiala care @ suitudini| morule nu o constituie in acest caz nu decurge di PRINCIPIUL RELIGIOS IN MORALS 123 in. principiul gencral: tn. prima atitudine predomina sectional de venevatie fat& de cineva superior sé datoria de ai se sepune, Riri ea din partea piirintilor copilul si revendice aceeay Veneratie si supunere. Evident. se poate merge cu rasionamentl sbstreet pind la afirmajia ch lao viret cons nereazA si ascultd parimii din doringa 4 atitudine din partea viito bileste dour © relazie 4 vl gengial de dreprate si Gragosiea filiala, dar un se dexviluie motive particuluriaatite 2, Bincolo de rice problemas copii, sentimennit mond at copiluiui prezent fal% de paringil sai igi ausesie pe deplin mafinaes sufficient? in rela} parinti, 51 anume fa dependents fui ratsid fags de ci, cork Provident’. De aici decu 1p THU lor y# deci datoria supanerii. Astfel, dragesiea filial ea ua eatacter exceptional de venerafie sau de pietate (pietas ere parenios) prin care vint depasi generale ale akruisoun- i obignuit, Se poate con: In acest fel Inst se sia rita o8 dragostza sau rnila pdrinteased (Indeosebi prezentind o prima manitestare radicald 2 alitu- siste, implica gi ca dar Te sens invers i ve insi aici © prea mare important Compatimindy-g} copii neajerorati A fag de ei, pariagii un iS suferinga pr def 2 fond, oe be © comparatie sau egalizar inte stile proprii gf stile “ase, ManStoare waite de ital, Copitel, dimpowiva, este wial bnsie de privifeyiul experienges nafe datora virstet mature, case-i trezeste. sentir raph de ‘pirat se Brinton te emi de copii ca ner: Re gif pecific pers fe nigte flings 2 Ui Mod neeserpe de pisingi este f mainat de superieri mama de o jignive reala sau imaginaia este jesne de sui c& fn reactia hai predomind mvinix sau indigaurea ta sutorulii unei fiinte sfinte. E)124 BINELE SI NATURA UMANA itd cit se supa pe cel care 0 jigneste. Sentimentete acestui Coy aseamiind substantial Cu acelea care anima o miifime cind ty apars idotul. ,.Mure este Artemida efesenilor!“! Toate expresiile milei si deci ale aliraismutui sint determinate in mod esenfial de egalitate, cazul inegalitatii tind cu tom intimpistor si wenzitoriu. Compatimind pe altcineva, mA asernvi tu, ma inchipui in locul lui, intru, cum se spune, fn pietea Hui: toate acestea presupun din capul locului recunoasterea lui ca fiindu-ini egal si congener. Considerind pe altal drept egalu} stu, cel care compiltimeste compara stdrile lui cu ale sale si pe baza similitudin constatate deduce obligayia morald de ajutorare gi compasitine. Non ignara mali miseris succurere discor®. Pentra a resimg milf fapi de cineva e nevoie si-l consider drept egalul mew, tn timp ce presupusa inegitlitate esentiald sau eterogenitate. string de ideea unor st8r¥ egale, submineaz’ din ridicini acest sentiment si orice atitudine sltruisti. Un indian dé dow ori mascut™ este nemilos fat de sudri gi de paria; bazindu-gi atitudinea pe faptet ihegalit€fii gi Gect al imposibitititii de a acorda acestora acetea: creptari fe puna ia focal lor gi si se asemuie lor — de unde si neputinta de a-i compitiani. Afeis cw sin cazul atitudinii plantatoritor albi fay de negri sau a fostitor stipini de iobagi de Ia noi fat de fill lui Harn"®, se cautd o justi ficare a cruzimii practicate prin idees de inegatiate erengals iu ideen de origine diferita, Tn cazul dat acceptarea inegali:2tii are o semnificasie pur nega~ tiv care duce ia nuperea legdturiior dintre oumeni, generind $3 jus- tificind orice atitudine imorall, Cu totul alt caracter are inegali- tatea pozitiv’ care determin’ dragostea filial sau veneratia. Inegalitatea dintre brahman $i paria sau dintre. plantator si negre anuleazi solidaritatea sentimenteior gi comunitatea for de interese: superioritatea picinilor fat de copii, dimpotriv’, condipioner-=3 solidaritatea for, serveste drept baz relatiilor morale de un gen. * Eapicle Apasiolilor, 19, 28 si 34. (N. ect) 2 Stu co.¢ rll gi-avSy s& dau cu insémi siemanilor sprifin', (Replica Didonei dia Eireids tui Virgitiv) CN. 2.) 3 Facerea, 10, 6-20. (WV. ed.) PRINCIPIUL RBLIGIOS IN MORALA 125 ~ aparte. Aici se afl ridicina fireasc’ a morale religioase care Feprezinti un domeniu deosebit de important al naturii spirituale a omuilui, independent de religiile pozitive gi de sistemele filozofice. u © dati cu aparitia, in secotut trecut, @ c&spii tui De Brosse despre .zeii-fetiguri a fnceput si prind& radacini opinia care a ‘cfpitat. mai ales in ultima vreme, o largd audiengti sub impactul Filozofiei pozitiviste a Iwi Anguste Comte. Potrivit acestei opinii, religia s-2 niscut sub forma de fetisism — de divinizare a unor ‘obiecte materiale (partial naturale — pietre, copaci, partial chiar confectionate) cure au fost remarcate sau atese 1a Tniimnplare. F&r& doiali, mudimente sau reziduuri ale unui astfel de ewlt al obiectelor se pot regisi oricind in orice religie, dar proclamarea m (care, de altfel, poate avea un sens mai adine, intu- it de insusi intemeietorut pozitivismului 7 a dova perioad& a activitiqii sale) drept forma primordield a teligiei, contravine au numai marurilor istorice gi datelor privind eredinga salbaticior, reprezinta si o contradicsie in termeni, inainte ca omul s& investeasca o piatri, 0 bucatdi de lemn sau o cochilie cu virute divin&, cu semnificatia de fiin{& suprema ator. putemici, era nevoie de conceptul acesteia, inchegat in constiinta tui. Pot sa confund o fringhie cu un sarpe numai dacd am in pre- alabil reprezentarea yarpelui. Cum se constituie conceprul de Uivinitate? Prin natura lor concret-sensibilf, obiectele materiale care joaca ro} de fetis sau de idol nu au aici un atribut al divinitagit gi deci pe baza lor au se poate forma un astfel de concept. intre- barea riunine fara rispuns gi daca invoctin caracterul lui innascut. Totr-un anumit sens, tot ceea ce se petrece fn forul interior al omu- lui este dat de ia nagtere gi nu Incape Indoiald cA prin natura sa omul este capabil sa-si formeze conceptal de finyd suprema, cici altfel aici nu |-ar fi avut, Inirebarea se referdi asi nu ia aceasta capacitate ci la ubilizarea ei inifiald care ar trebui sa aiba o ratiune suficient nemijlocits. Pentru a trece efectiv in plana! constiinget reale, ovice concept, chiar dac’ potential este inerert (deci innscut) yajianii umane, reclama un set de impresii sau perceptii care sa-4 scoata din starea potentiala si sli confere 0 form concreti, vie, urmind s& fie sepus uoni proces intelectual de dezvottare, adin-126 BINELE St NATUR UMANA Gite, ramificare i purificare. Imprestile furnizare de o brcatl ve Jemn sau de un idol cioptit radimentar nu consiitvie tns& o ratiune suficientd pentru deciangarea Procesului menial de formare a con- cepralul de find supremal sau pentru avi servi drepi punct de pi care. In aceasti privingd mai propice par a fi impresiiie produse de soare sf hand, de cerui instelst, de furtuni, mairi, rivri etc. Dar inointe si-si thdrepte atengia asupra fenonienelor respective sich fe evalueze importenta, constifn{x era deja in posesia unor inpve sii nemijlocite mai puternice si mai fn misurd sa dea nastere cons ceptului de fiinga supremé, Formarea inijiaid a oricdrel noyiani tre. bufe usméritd in constiings vopitului gi wu in aceeaa omuiui maton ul simie uit nial puternice depeadente sa de mamd (ia wlerior de tatS) care i hraneste $i ocrotesre decit de sourele, fur. J eave asigura fy ea cimpurilor Zi sale, Primele despre piringi ofer’ o rasiune suticienté pentru ai forma in constiima conceptul de fiinti suprema si sentimentele de dragosie p! e Tried (eit in faja unei forje nen te, Cone Sint fegate de acest concept gi care constituic taza atitudinis seth stoase. De fapt, est= absolut Simpede c& pind ta o anumiti vi Copili nu dau cici a atengie Zeaomenclor majore ale naturiit sourele nu este cu nimic osebit Jeeit o lampa si zunetel din cer nid Sipresionzez4 wai male deeit zgomorul py bucdlirie, Dupi cum tm ¢, prima imp instelar amintes! parit in Si coereie despre vigga mea nitie patra ani, Nici ike vinyl gi aict in tterutur’ ettazice acest curs al evolugies de-a dseprut socati dacd ih prezenga noas- i ani ar manifesta un interes deosebit pein aA ur copii de Renomencte ceresti, La cogil idees de Divinitare se intruneard iniyiat 4 Vie a panniior, 31 mu se prezinii EEioare si de idol Tale sublime f sinenini mninante, impo jn retig’ ROMENE nett onitas opine’ de fie exceptionals) pe core o are ‘urite ei, elemental moral. Initial. ta ideza Givininite precumpaneste semmificatia de Provide PRINCIPIUL .RELIGIOS IN MORALA. 127- La inceput Providenta se arata in chip de mania. fo contextul relatiilor matritoniale dezordonate, specitice fazelor inferioure ale dezvoltarii Sociale, predomind roll mamei yi cultul mater. nit. Diferitele popoare, ca si orice om in parte, au trecut prin epoca matriasharului (sau ginecocrajien), ale carel urme se pastreazd pind azi fn documnente istorice, in obiceiuri, precum gi in modul de visi actual al unor iiburi', O dat’ iris cu instawrarea orinduitii gentilice bazate pe patriarhat, rolul de Provident’ al mamei se mentine doar atita timp cit copitul depinde de ea ca fiind Goica 31 prima Tui educatoare. in acest sens ea rimine pentru el tnica fiingi suprem#. Ajuns ta virsta vietii congtiente, copilal Tneepe siegi dea seama cA mama tnsigi este depecdenta de cealaltt Ting suprem& — de tll iui care este caput! familied giea atere, adevarata Provideng’ asupra clruia igi transfer& veneratia religions, mn Apirutd spontan in socittatea primitiva, aticudinea religioas’ a copiitor fapi de pirinti ca fd de Providenja realé se manifesta stunci clad ei devin oament maturi, iar pisinthi se wiTd fo pregul mortii in evolutia relagiilor sociate gi a relasiifor moral-relisioase ale umaniciqii, cuttel sirimositor morti joaca incontestal rol primordial, Marea natiune chinez’ practic& 9i astizi religia stra moslior pe care s-u intemeiat ieuresga structara social’, statald si morfilor s-a pas fe ele barbure sau civil ienii de azi. Depi ati- tudinea fagi de pariniit aflagi fa viayk consi ‘at temei al retigiei, aceusia nu-si poate pasta un caracter pur réligios din cauza intimitatii gi comunickrit rilnice, fn plus, copilul reste, deprinde de ta tatél su raportanas I un object al cufraiui retigios consacrat, Asttet atitud fat de paring alagi in viag or morti, inlet: deasups iotele cetor din jur §i inv. D viagh poate do Aceast® tem’, shordatd in pre: lreratura de spociali initial de arheotogici clasice (Bachofen, © apoi se wansferet im domenini sociologici si einografiel campurate. (No)128 BINELE $I NATURA UMANA investiura de zeu, detinind deocamdatii functia de mediator si de preot al adevaratului zeu care este straimogul lui. Moartea; si mi frica, furnizeaz’ umaniti{ii primii ei zei. Sentinintul de depen- dengi si conceptul de Providengé transferate de Ia mamd la tata, se asociazd cu chipul strimosuiui din clipa in care copitul descopera c& $i pllringii lui, de care depinde el, se afl intr-o dependent $i mai mare faa de cei morfi, a ciror putere nu este conditionatd de existenta lor corporal. Asadar, conceptul de Providensi se extinde asupra Jor cu urmirile de rigoare fn pianul obligatiilor ‘morale ale omului — veneratia, slujirea si supunerea. Pent a te supune Voinjei celor morfi trebuie s-o cumosti. Uneori ea este comunicati prin fantomele lor care apar in vis sau aievea, alteori pin practica ghicituiui. intre aceasta putere divin suprem si muritori se interpun initial pliringii in viata saw cite 0 clipetenie Ge trib, iar mai tirzin, o dat eu dezvoltarea relagiilor sociale, cate~ goria special’ a preojilor, ghicitorilor, vr&jitoriler st profeytor. Numai intr-o vizitne subiectivii mizaniropic’ sentimentele fili= ale, chiar si fa oamenti comune} primitive, pot fi reduse la o sin- gurd stare, aceea de fricd, din care sint excluse momentele de gra- fitudine gi de recuncasiere dezinteresat’ a superiorithii. Daca asemenea elemente sle moralei sint evidente in selajiile unui efine cu stipinul sau pe care if considers Providentd, ov atft mai preg- nant se manifest ele in sentimentul omulvi fa, de Providenta lui, intruchipata initial in parinti. Cind se: produce wansferut venerajiei asupra surimosilor, cuitul lor implied, evident, si ele- mente morale de dragoste filiald, care se distinge fn acest caz cu claritate de obignuitul altruism dobindind un carscter predomi nant religios. ‘Yn celebra teorie al cZirei exponent este Herbert Spencer, religia 2 dedusi in ansamblul ei din cultul stramogilor. Desi aceasta teorie este valabild doar partial, ea se dovedeste mai corectd si mai completa decit teoria fetisismutui originar sau acele ipoteze care redue totui la divinizarea soarelui, « furtunii gi a celorlukte feno- mene ale naturii. Obiectul religiei L-ew constituit dintotdeauna fiingele antropomorfe sau duburiie, Cu grew ne-am putea indoi de apr c& prototiptl duburilor era suffetut sirimosilor duburile de urice fel poartii in Letonia si Polonia ua nume generic de dziady ; la noi cuvintal dedi desemneazA pe muma pidurii, spiritele care PRINCIPIUL RELIGIOS IN MORALA 129 stipinese apele si casele oamenilor; Metamorfozele Ii Ovidiu, in viifare masurd inspirate din-legendele grecilor si romuniior, sint line de exemple de transformare a celor morti sau muribunzi in duhuri si zeitdgi zoomerfice sau fitomorfice). Incontestabil, cea mai rispinditi forma de fetigism — inchinarea la piewre — este legati de cultul mortifor. La lopari', buriaji? si alte populayii se p&streazi uneori chiar numele propriu al acelor strimosi sau vrijitori care, dup& moarte, s-au preféicut in pietre sacre. Aceasti prefacere nu trebuie infeleas’ ad literam, in sensul c& spiritul mor~ tului s-ar fi transformat intr-o piatr, deci int-un obiect nefnsu= legit; din contra, el isi pastreaza si chiar mareste puterea detinuta in timpul viegii. La lopari, de pildi, vrijitorii metamorfozaqi im pietre prevestese gi stirnese in toate tinuturiie furtuna si vremea Fea, Piatra este doar un Hicas vizibil al duhuui, sau unealta lui. La semiti pietreie sacre se si numeau bet-elem sau bet-ileami (casele Domnului). Acelagi luctu trebuie spus gi referitor 1a copacii sacri Dupa cum se stie, la popoarele din Africa precum si la aite popoare, vrijitorilor li se atribuie, ca semn distinetiv, puterea upra fenomenelor meteorologice, puterea de a aduce vremea rea sau bund. In reprezentirile acestor popoare o asemenea putere este definut intr-o masura mult mai mare si in mod nemijlocit de e&tre duburile vrajitoritor mori, ai c&ror urmasi vii nu sint decit simpli mediatori si descintitori. Se pune ins& intrebarea: prin ce se deosebeste acest duh puternic al yrajitorului mort, capabil si dezlinjuie dupa voia sa o furtun, de un Zeu al tunetului? Saiz exist oare vreun motiv plauzibil pentra cutarea unei noi versiu- ni asupra originii lui Zeus-tacal gi a lui Percunas-straimosui™? Neavind intentia de a descrie si explica aici evolutia istoric a religiei, nu voi incerca si rispund nici la fntrebarea privind masura in care se poste stabili o legaturd genetic intre cultul mortilor $i mitologia solar, selenari si astral’. Voi invoca doar, in scop explicativ, citeva fapte. in Egipt zeul soarelui — Osiris — domnea peste imparatia invizibilé a moxilor. Zeita luni — Hecate — din * Populajie din nordul Norvegici, Suediei si Finlandei, care din punet de vedere religios este imparlica In ortodocyi si luterani. CN. £) 2 populatie din Mongotia si China de credingi lamaista. (N. t) > Zeul tunctalui in mitologie lituaniand gi letond. (WV. ed.)130 BINELE $1 NATURA UMANA mitologia clasic& ficea parte dinte” zeit infeniului. Conform credinjei strivechi, pastrate ia cadrul_maniheismului. love Teprezenta penina sufletele celor morti un fel de popas. ‘Tin et Fomate in acest Context cf fiaaful procesulu teoyonic se serie pe linia incepututui, stu, iar constiinga religioasa supercars, be precio altceva decit adincizea si dezvolterea confinutulal pe care il regiisim in formele +i inijiale. Religia nei familit ay Comuna primitiva se bazeaza pe imaginea tadlui sau a stamegulel xai apropiat — mai inti in vial, apoi mort. Acest parinte al ety ingividualizat, constituie pentra familie principiul suptem, hong viet si bunastari, obicetul veneratiei, grated gi sto seurt — Providenta ei, fn cadrut dezvoliti istorice naturale ape zeititife gintei, tibului, ele semingiei pind cind, in fine, eonghinen religions’ a umanitigi unite in spirit. daca mu $i ta faptd ahs se ideea Tatitui cerese universal cy Providenga Lui slotcuprineatoare Deavoltarea ideii religiouse vizeaz’ amploatea ei, proprietitile Teprezentasiior rentaie si ale prescripfiitor practice legate de wa. uucul ef moral: atitudines fundamental a omului fag de 4 Sa, se situeazi deasupra lui si fi apare drept in toate formele constiingei jOase Si pe toa aceasta atitudine rémine neschimbatl, Se in mod considerabit. in copilutui despre ile membrilor unui wib despre duhul stenosulué lor fondaor, imag spre zeli lor $i, fn stirsit, conceptul general enicul i preabunul Tata al tuturor viewsto: de distinete sint si formele culru- Zui. Relatia reald intre tata si copii se stabiteste rd nicl un fel do preccripiii sau medieri speciale, in schimb, relayia eu spiri invizibil 2 stramogului webuie mentinuta cu ajutorul unor anu. mite ritualuri: fntrucit strgimogul nu imparte cu oamenii hrana acestora, ci se hrineste cu emanatii ale singelui, jut are nevoie de jertfe. Fireste, jertfele familie’ aduse duhului tibu. [ulse dcosebesc de cele aduse de popor zeilor nafiénali: zeul thew bolulut pretinde mai mutt si aitceva decit duhul protector si cami nului g ator si omniprezent al Uni- versil cere exclusiv supunetea in cuget si in adevar. PRINCIPIUL RELIGIOS IN MORALA 13k Totusi atitudinea fitialé fag¥ de flinga supremA rmine in esenta sa identicd in toate adeste situsfii'diferite. ‘fi plarul“éredinget reli- gioase, canibalul cel mai ferove se aseamiin3 cu omul cel mai evlavios prin aceea c& si unul gi celitalt nu vor altceva decit si indeplineasca voinga taut, Ativudinea filiald identicd, tordeauna egal cu sine fastisi, reprezint& principiul pierismului autentic care leaga religia cu morota, si nv are importangi daci i numim prin- cipiul retigios al moralei saw principiul moral al religiei! Poate fi acest principiu declarat norm& moral’ general-oblig: torie afaturi de ascctism si altruism? Dupi cit se pare, atitudinea filial fay de vointa suprema depinde de fncrederea in ca, dar aceasta incredere au poate fi cerutd de Ja un om care nu 0 are: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, Aici exist insd o neingelagere. Acceptarea instanjei supreme nu depinde de nici un fel de Feprezentisi mentale si, deci, de nici o credinfé pozitiva, dar sub forma sa generalii aceasta recunoastere devine obligatorie penta orice fling& moral $f rational’. Céici unmérind seopul vic pHi, aceast& Minfi se convinge pe parcurs ci alingerea Tui sau implinirea definitiva a voinget sale depageste puterile omenesti. Prin urmare, orice Gin rationala recunoaste dependenta sa de o ford invizibil&i si necunoscutd. Este cu nepuiinsd si contestiim 0 asemenen dependentA. Se pune doar Intrebarea: are sau nu are un sens acel ceva de care depind? Daca nu, atunci si existenta mea, dependent’ de ceva ce nu are un sens, isi pierde rostul. Or, inacest este de prisos si vorbim de principit si scopuri de natura moral-rationala, deoarece ele pot avea o semnificatie numai datoriti cortinudinii fn privinga sensului existengei mele, a carac~ terului rational al conexivnii universale, sau nurai ca condifia ca univers sensul sd prevaleze asupra nonsehsului, Dack mersul ral al fenomenelor universale este lipsit de finalitate, intro situatie identic’ se va afla gi acea parte a procesului cere se com- ane, reglementate de norme morale. Dar gi A igi pierd orice rathune de a fi dac& nu duc nicdieri ect sf general al de pletaic (pietas) ridicet !a rang special) se subinfelege o anume orientare fn viaja religioasd x protestanjilor. (N. a.)132 BINELE SI NATURA UMANA. sinu se justificd in nici un fel. De'vreme ce natura mea spiritual Superioard este un fenomen pur intimplitor, asceza la care imi supun trupul va duce mai curind la distrugerea Jui decit Ia intirirea spiritului meu. Ce rost ar mai avea atunci si respect normele de abstinen{a si si mi lipsesc de plicerile reale in numele unei iluzii desarte? La fel, daci din ipsa unei rindviel morale rajionale in Iume, aciele noastre orientate spre binele celor apropiati, in loc de foles, Je-ar aduce numai paguba, prin~ cipiul altruismului se anuleazA prin propria sa contradictic: de pild’, dac& admitem, pe urmele lui Schopenhauer, e& esenga hur © constituie voinja oarbi si iryjionala, si cA orice existensa este identicd in fond cu suferinya, stunci pentru ce mag mat strut i ajut pe cei apropiayi si rimind in vial. respectiv s& Je prelungese suferinja? fn cazul acceptirii acestui punct de vedere, ar fi mai Jogic s& depunem toate eforturite pentru a omort din mild un numa cit mai mare de fine vii Eu pot sivirsi binele in mod constient si rasional numai in ndisura in care cred in el, in semniticatia tui obiectiva, de stittoare fn ume; altfel spus, dec cred in existenta ordinti morale, in Provident — fn Dumnezeu. Aceasti credingi este anterioard oriedrei conceptii religioase pozitive si orictn ansamblu de reguli; ea precede, de asemenea, teoriile metafizice sis ia acest sens, constituie ceea ce se numeste religia naturald v naturala reprezint’ o instant& care sancifoneas rajional toate prescriptiile moréle. Si presupunem cd rasiunea ne spune clar cA'este bine s& subordonim wupul spivitului, si ne ajutim aproapele, si recimoastem dreprurile celorlalti ca pe ale noasire. Dar pentru a asculta glasul rafiunii webuie si credem in ea, si fim convingi cd binele care ni se cere nu este o iluzie subiec- tiva, ci are un temei real sau exprima un adevar: Mare este adevirul gi mai puternic decit orice! A nu avea 9 asemenea cre- dinf& inseamni a nu crede in sensul propriei noastre view si 2 renunfa la demnitatea fiingei ragionale. ‘Absenja religiel naturale este adesea apirenti. Respingeres uneia dintre formele dominante ale constiintei religioase, cireum- scrise in timp si spatiu, se confunda usor cu negarea coral. PRINCIPIUL RELIGIOS IN’ MORALA 133 Asifel, pliginii din imperiul Roman ji considerau pe crestini atei (athedi), si din Plinctul lor de vedere aveau dreptate, Intructt toate zeitiqile ior erau repudiate de crestinism. Dar pe Ting aceasti imprejurare, exist, desigur. si cazuri reale de necredings fn Dumnezeu sau de negare din principiy a oricarei instanje supre- me —a binelui, ragiunii adevArulul. © asemenea negare, echiva- Jent& cu negarea moralei in genere, nu poate sluji drept argument Smpotriva obligativiliii generale a principiului moral-teligios, jot aga cum existenta oamenitor lipsigi de rusine, inrobiti trupului, sau fipsigi de mil&, nu pledeaz contra caracterului obligatoriu at abstinen(el si caritisil Morala religioasi, ca gi morala in genere, nu vine s& confirme ceea ce exist, ea prescrie cea ce trebuie sk fie, Independent de de fiin(S rational trebuie sa recunoasca faptul ca viata omenirii in general, si Viaja,individului in particular, are sens si deci totul Gepinde de principiul rational suprem care, prity puterest sa, intre- sine si implineste acest sens. Or, prin recunoasierea acestui fapt dul trebuie s& se situeze, in raport cu principiul suprem al igiile umui fiu, alicd sf se incredinjeze cu devoyiune Providentti fui si sa-gi subordoneze toate faptele ..voingei Tatilui mev“', gansmisa prin glasul ragiunii si al constiingel. ‘Aga cum reprezentirile mentale asupra parintilor si relatiilor practice exterioare cu si se modified la copi) in functie de virsti, Gragostes filiala riminind neschimbati, tot astfel reprezentirile gi modatititile de veneratie a Tatélui ceresc se . diversificindu-se, pe masura dezvoltaril spiritual Amanidtii, in timp ce stitudinea moral-religioasi’ — supunerea benevoli a propriei voinge fai de imperativele principiulut suprem — trebuie si rimin& dintotdeauna si pretutindeni identick in mod neconditionat. VL fn cadrul moraiei, normete superioare au anuleaz’ in genere normele inferioave, ¢i le presupun gi le inglobeuz’. S-ar pares c& acest adevir simplu gi clar.este de la sine infeles si, torugi, mutt Y Matei, 7, 21. (N. edt) ‘edingi sau necredin4, oricare ar fi ele, fiecare om in catitatea tui: \134 « BINELF $I NATURA UMANA nu -au injeles si persist in interpretarea lui gresitdl, Aga, de pilda, potrivit invatdiurii unor sect cresfirie inai Vechi gi mia} Doi, norma celibarului abroga cea de*a saptea porunc4, considerind-o inf: vioara si, Tn consecinya, ‘sectantii respectivi, negind cfisitoria, admit cu draga inima orice fel de desfriu. Este impede c& ei sint pe un drum greyit. In mod simitar, mulji cred ck norma supericar’, care le prescrie s& aib& mila de toate fiintte vii, fi absolvii de obligagia mai simpla de a le fi mil de rudele lor side cei apropiagi lor, desi pare de necontestut apartenenta acestora la aceeagi cate~ gorie de fiinye vii O asemenea neintelegere este si mai ireeventd in domenint moralei religioase. Pe treptele superioare atinse de constiinis religioas’ fn dezvoltarea sa nu sé suprimé cerinele care erau in vigoare pe treptele ei inferionre: ele doar se subordoneari, su- ferind astfel o modificare. Desigur, omut care are 0 anumit& re- prezentare asupra Tatdlui Ceresc nu poate sa se raporteze ia tatail lui pamnintean aidoma unui copil pentru care acesta din unm’ Feprezinth unica flinga suprema; dar de aici na rezultd c& prima sia doua poruncs o supiima pe cea de-a cincea. In prezent, noi ‘nu mai putem mutri fafa de strimosii nostri o veneratie religioasa de acceasi intensitue cu aceea de care se bucurau #i in epoca Vietii wibale, dar accasta nu obligatia noastia fay de cei disparusi. Chiar daca sintem constienti de dependenja ncas- tr fas4 de Tatal unic al universuiui, aceasta dependengii nu este totugi directA; existenta noastri este incontestabil mai direct determinaré de ereditate si de mediui inconjurator. Ereditazea ne vine de Ia strabuni, iar mediul este format si el tut de ei. Voings Suprema determing, prin mijlocirea steimoyilor, existenta noas- ta si, admirindu-le faptele. nu putem imine indiferenti fai de mijloacele lor de realizare. Stiu c& dact m-n§fi nascut printre canibali, ag fi fost gi eu un canibal; tocmai ae seeea pu pot sd ou am un sentiment de recunostings si de vensratie fagt de acei cameni care, prin wuda si diruirea lor, 28 scos poporul meu din starea de sdlbaticie si J-au ridicat ta niveiul de cultura la care-se afl in prezent. Este opera Providenjei prin intermediul oame- nilor devotati up gi suflet cauzei ei. Dack penta mine este important si de mare pret faptul c& patriei mele, de care este atit PRINCIPIUL RELIGIOS IN MORALA 135 de tegatt propria mea existen{S, i-a fost dat si devin’ o tara crestini si european, atunci este firese si cinstesc memoria Cheazului din Kiev care a crestinat Rusia, si pe aceea a Htanulei notdic care a spart cu lovituri puternice cercut fachis monzolo- moscovit si a introdus Rusia in familia popoarelor civitizate: cinstesc memoria celor care ne-au propulsat, in diferite domeni ale vieii si ale spiritului, pe un drum deschis de acegti doi inte- meietori ai Rusiei,’ Uneori se afirmi ct persomalitates cu ature near avea in istorie nici o insemniitate si ci ceea ce au facut acesti oumeni putea fi infipiuit gi de alfii. Desigur. abstract verbind, noi am fi putut avea si alti paringl, dar un asemenea find van despre eventnalii alti plirinti nu anuleaz4 obligatiile noastre fat de cei reali. - Qamenii providenfiahi care ne-au inijiat in religia superioura si fn civitizatia umand nu au fost primii creator’ ai acest bunuri, Ei ne-au transnais ceea ce au mostenit din istoria univer sald anterioar’ de Ie geniile si eroii de care tebuie sii ne arnintim $i noi cu recunogting’. Datoria noustri este de a reconstitui sirul intreg al striimosifor nostri spiriwati prin a caror mijlocire Providenta a promovat umanitutea. pe calea perfestiunis Cinstirea eviavions’ a memorici strfimogilor ne oblig la stujires jor neostenit, Pentre a injelege esenja ac’ stei slujiri, determi- nat de esenta existentei universale, este nevoie de filozofia teo- reticd gi de estetic’. Aici am putut indica doar temetul morul si principiul care determina uctul venerutiet strimosilor. ihsotit de admirngie si recunostinté Un atare cuit al strimositor omului in eu matizeaz’ credinta in unicul Tad Cerese, ci, un caracter determinat si realist. Acest ,.vas ales"? este venerat 5} pentru continutul lui, ejezat de El; prin intermediul acestor imnst- gini vizibile se ajunge la cunoaprerea si prostivirea Dumnezeuiui invizibil insust. Omul, fr care anumite imagini care redau actiu- nea providentiali din istorie nu tezesc sentimente de grutitudine. venerajie si admiratie, se va dovedi cu atit mai pugin sensibil in wet gl adevir ou mh ‘din conta, i imprin "1 Bate vorba de encazul Viadimir I 01015) gé de tanul Peta vei Mare (1672-1725). (N. ty 2 Faptele Apastotilor 9, 15. (N. ed.)mate de poet: Cind abural atftor crime Sminteste gloata des! Si geniul rautus exutea Ca se mnjeste cu norol Numele marilor barbasi, Genunchii simt e% se inmoaie $i capul cum mi se apleacs. Stipinitoare umbre chem $i scrierile lor cites, in umbra templului mizifie Prin fumul tinfierii groase Slovele lor invas s-ascult Surdini pun mulfimii guralive Gindului nobil déruire $1 ample respiragie invig De ta instimtasii cei puternici.! " Este un sonet al lui A. Bet cuprins in Luminile serii — carte. pe o: poctul a diruit-o lui Solovioy cu dedicasia: .,Ziditoruini drag al acestui Volum, Vladimir Sergheevici Soloviow™. (NV. 8d.) Capitotul V oon a Despre virtagh 1 Fiecare dinue temeiurile morale preconizate de mine -— rusinea, nila $i sentimentul religios — poate fi abordat sub trei aspecte: ca vir~ ute, ea regula de actitine si cao conditie a unei anume stiri de bine. ‘Asifel, in ceea ce priveste rusinea distingem, inainte de toate, oameni rusinosi gi nerusinaji prin firea lor. primit se bucura de aprobare, iar ceilali sint blamati. Prin urmare, facultatea de a fi rusinos este considerati o calitate pozitiva sau 0 virtute care tine Ge firea omului. in felul acesta fnsa ea este abstrasd din cazuri par- ticulare gi ridicatd la rang de nommd sau regula generala de actiune Gi. in consecin{a, la rang de temei pentru evaluarea actiunilor). indiferent dacd un om sau altul poseda sau nu © asemenea virtute. Daca misinea nu teprezintd ceva care intr-un caz este un lucry bun, jar in alt caz este un lueru rau (ca de pilda, 0 voce risunatoare care este bund thu-o adunaze popular’ si nu este bund inti-o camera unde doarme un bolnav) — daca ruginea in sine reprezinta binele, atunci ratiunea ne oblig& s ne comportim fa toate imprejurirtie spititul ei si anume sf ne abfinemn de ta orice fapta rusinoasi — semn de dominare a substratului inferior din firea noastr’ — si sit actiondm in sens invers, Prin respectarea acestei reguli, comporta~ mentul asigurd stipinirea constantd de sine, ltbertatea spiritutui si puterea lui asupra existenjei materiale —o stare care ne oferd maxima satisfacjie si care constituie binele moral. fa chip asemangtor, inelinajia spre mili sau compasiune Gn contrast cu egoismul, cruzimea si riutatea) este, inainte de toate, fo trdsfiurd de caructer pozitivl sau o virtute; atestat& sau aprobata ca atare, aceasta inclinayie furnizeaz’ o norma de comportament altruist, dirfjat de dreptate si caritate, Un atare comportament con~ duce la binele moral al unei adevarate solidaritai sociale sau ta solidaritatea cu ceilalfi si, in final, cu toate fiinfele vii.Capitolul VI Principii aparente ale filozofici practice (critica diferitelor variante ale eidermonisniului abstract) i Ratiunea defineste binele moral ca adeviir (in sens larg) san ca atitudine cuveniti fat de orice existent. Avind un caracter intrin- sec atotcuprinzitor si necesar din punct de vedere logic, aceasti idee a binelui se dovedeste a 6 lipsiti practic de universalitate si necesitate. Ca norma ideal a voinjei, binele nu se suprapune in mod practic cu bunul in calitatea Iui de obiect a} dorinfei reale. Binele este un imperativ, dar 1) nu toti dorese ceea ce trebuie: 2) Printre doritorii de bine exist si unii care nu sint capabili si-y | inffineze, de dragul lui, pernirile rele ale firii gi, in fine, 3) exist | 8m numir restrins de oameni care, reusind in forul lor interior sa + obting victoria binelui asupra raului, — oameni virruosi. evlaviosi sau stinti —, rimfn neputinciosi cind este vorba si opund binele Jor riului, sub puterea edinsia zace lumea intreags!'. Dar cit vreme binele nu este deloc dorit de cineva, el nu constituie un bun pen tra el; eft vreme bincle, desi recunoscut de ratiune ca obiect al _doringei, nu are impact asupra vointei, el se menjine doar in plan mental si nu devine reatitate; in fine, binele care prin impactul Voin{ei individului respectiy face mai bun, dar nu fi da si puterea si instituie in lume ordinea cuvenita — este un bine incomplet, Aceastii ipl necoincidengi a binelui (moral) cu bunul (real) pare sii releve contradicjia interma a ideii de bine. Insisi definitia binelui ca imperativ cuprinde, pe tingé continutul lui ideal, gi exi- genta depisirii caracterutui abstract al cuprinsului moral prin wa- ducerea sa ia practica. un imperativ reclam3 realizarea sa in fapt Binele neputincios inceteaz& si fe bine, si in nici un caz nu poate fi considerard normal o situatie in care doar o parte din omenire "1 Toan, 5, 19, WV. ed.) PRINCIPLL APARENTE ALE FILOZQ*IE PRACTICE 161 doreste ceea ce se cuvine, tn care prea pufini sint indivizii wind conforni uriui .trebuie" si nimeni nu este capabil sd aduct Tamea la starea ceruta, In mod abstract binele si bunul ar trebui si se suprapuna: bunul ar trebui si fie o consecingi direct, universala si necesard, a binelui gi sa reprézinte dosinta $i realitatea necon ditionate ale binetui, in realitate, ins, ele na se suprapun:bunul, desprins de bine, sc identific’ cu bundstarea. Neajunsul real al ideii de bine ne constringe sa apeltim la principiul bundstirii care, probabil, posed: iunii, acea universalitate si nece- : 4 de care sint private imperativele morale. Chel scop ai actiunii, propus de un individ, contine neaparat in direct sau indirect, un indi tui scop Ti aduce o imp ce foarte rar se Tntim= vi unei actiuni sd indice direct sau micar tangenjiat prezenta binelsi moral, S-ar pirea cd orice doringl tinde elite satis factie. tes citre bunistare; ar fi un nonsens si doresti cu tot dinadinsut ceva ce ar aduce insatisfactie sau chiar o inrautitire a stiri, Daca binele moral trebuie maf intii doris pentru a fi ulterior Fealizut, asta inseamna c& prineipiut etic este conditionat de ideea practic® Gn sens restrins) de bu real sau de bundistare care, de alt-, feleste considerat drept principist suprem al activitatii umane Principiul ewdemonist (de ta grecescul endaimonia = stare de fericive sau bunAstare) comporta tm mod vadit avantajul de 2 nu parea de.ce? Te posi intreba: de ce trebuie s& aspir Ia binele moral, dscé aceasta aspi razice inclina(file firesti si su-mi aduce decit suferings? Dar nu poi site intebl. de Ce trebuie siti mai doresc bundstarea, peniru cf aceasta dorinta sti cricum in firea mea $i est Jubil legatd de existenga mea in expresia ef nemijlociri: exist ca ua om care, de regu, doreste ceea ce il satistace sift Tecave vede buntstarea lui th cea ce Ti prod direct o plicere sax promisiunea acesteia, adich stujeste diept plicute. Bends nofiunea de ; hedonismutu) ai direct prin origineaz& teoria fe de dorit®, fehl vietii162 BINELE §1 NATURA UMANA ‘ate, simplitate si Featfiate, aceasif notiune fntimpind ercutt insurmottabile tocmai in’ realizarea sa practic. Din foprul curent ch oticine doreste ceea ce fi face plicer®. nu se poate deduce nich 9 reguid generala de actiune, Motivut sti im caracterul formal- Jogic sau abstract al universalisi(ii noyiunii de plicere, care mu exprim’ nici un fel de unitate realli, Afirmagia dupa care seopel Final al waturor faptelor i constituie (direct sau tangential) pilcerea, adicd satisfacyia wiitd de agental actiunti, este tot atit de incontestabilS, pe cit este de nesemnificativa. ca de pild’. afir- mafia cA toate fupiele sfirgese fowr-un fei sau altul, sua toute actiunile au o anumitS Finaliare, friy-o reatiute data esie impos Dil s& gisim o plicere universiid: exists dour o muljime indefinita si varias de pliceri complet disparate. Unul isi gliseste suprema plicere in a consuma votell xin) cautk fericirea nenumita gi nema surti, dar gi acesta din unm. cind suterd de foame 5 de sete, uitd de fericirite nemaipomenite $1 mai mutt ca orice doreste si aif ce inca sice bea. Pe de ali parte dat tot eves ce tna) sora phicere sou 3 ceteze sf mai fie 2s ac vioja s&9i piurda orice vaio: In realitate, ideea de plicere trimite Is noiaoul de necuprins'at poririlor ocazionate, variabile in ‘dual racterelor gi a gusturilor, de gradu dezveliirii oamenitor. de vir- sta. $i pozitia for precam si si efemere. Pria ce anume formal se poste exprima plicerce in exlitatea ei de prin~ piu practic? Nu curva prin una de felul: 53 actioneze fiecare in fe pitele posibilisfiiler cxea ce Hi face in yenere. o asemensa reguld, fermn sit 3 Feat Jumien aninnatlor, este i motive: ) prezents duce un efect =~ ceva ce meni, cu sigurany rajiunil wnane care compard diferite pornisi (rest) $1 pliceri si le evatuenzd tn raport cu urmirile for ukerioase, De aiifel, de o asemenea evaluan forma ei clementar8, sint capubile si antmalels cage action se abjin de Ja acyiune nu nue) Tn virwtea onur daringe de plice Gar $i finind cont de 5 insrun anumit tip de comportament, La animale evaluarea no. PRINCIPI APAREN ALE FILOZOFIEL PRACTICE 163 depisegte ins simpla asociafie ca, de pulda, intre reprezentarea unei buciti de carne sterpelite yi aperceptia durerii provocate de lovirea cu eravaga ete. Caracteral mai abstract al gindirii Hi permite omului, pe tinga judectfite elementare, s& compare motivele ime- diate ale placerii cu usmirife lor mai indepartate. Tocmai pe t% cale Hegesias din Cyrene, unul dintre cet mai temerari exponenti oi hedonismutai pur fn filozofia anticd. a ajuns la con cere viafa nu merit trait in genere, deoarece i adimick’s, gf atunci provoact dorere, fie se dovedeste in final iluzorie, caci dupa orstare de efe- satisfuctie urmieaz’ in mod inevitabil plictiseala gi ¢ oud dupd himere, Daca esie imposibil s& objinem 0 adevarata paicere. sine ferim, fn schimb, de nepkiceri, fuera pentru we exist un singur remedia —~ moartea. Motiv penira care Hegesias @ fost sapranumit cel care indeamnd ja moarte nates)’. Dincolo de asemenea concluzii trangante, insigi za nopusii de pH leva inconsistenye ei ca principia, sa ‘D Sichpia sazvingh edtre placere nu se poate constitui Intr-un? prineipiu de aciiune, intructt. lack fa sine, ea este nedeterminar’ sivnefunduta, iar continutul ef reat dar extrem de firav ine de” nale care o provoac’. In cadrul diversitatii nelimi- elemental general 33 necesar consti doar Tui Scop sau obtinevea obiectului dorit fcipaie tn mod obligatory ca pkicere, sau po! psihologic nar nia cont lat doit Sau la modul de a-t obs bite gi Intinpl o idile hedonismulei nu se poate ajunge la © igie concrets @ bunula! suprem care si subsumee toate cele BU Se poate stabili nici un principiu saw ‘rile Gevin si mat clare daeé vom aborda au extrem de glen onfiguratia ob! nin indistin cig fwelt auroriiaqiie Fea in164) 6s piven 9) NATURA UMANA concrete, respectiv diferitele-senzatii de agreabil. Fiind doar con- jsecingele finalizirii scoputbi gi nu scopul insusi, astfel de ipostaze “nu sfnt, de regul, dorite prin ele tnseie. Dorinta are ca obiect anu- imiite realititi si nu senzatiile pRicute provocate de ele: pentru un va nforoetut si fnsetat piinea si apa sint obiecte rivnite de el in mod direct si nu servesc drepi mijioe penta objinerea unei senzajii gustative plicute, Desigur, fiecare stie din experienyi eit de piicut este sA mininci eind fi-e foame, dar un prine doreste 8 Snginte de orice experientii: chiar si mai tirziu, ajuns-ta 0 anu- LHS. vitae, ef Incepe sf Joreasc’ intens acele obiecte despre care su stig in ce fel pot fi ele plicute. Este. inutil sf. invockm Heqomeaut ereditiqi', cici arn fi nevoifi, coborind pe weptele m fa stadiui de molecule chimice despre care drlznj si afimme e& au tendinta de a se combina ingr-un anumit mod numai,in virtuiea amintirii plicute pe care 0 plistrenzt nafiile asemanitoare anterioare. SA reamin- tim ined o fimprejerare care au permite identificarea binctui cu actol plicerti, Tost tumea stie din experienti e& intensitatea Nei de a poseda unele obiecte sau de a ti anumite stiri nu spuade Tntoideauna gradulut de plicere al senzagiei provocate de ele, Astfel, atractia erotic’ fufi de o anumiti persounii- de sex opus face ca actul posesiunii si fie dorit ca suprema pkicere, exclu de 2 poseda orice alt persoani. Or, placerea roalit produsa de acest act infinit de mult dorit pare sik na aibe ninic din adevirata infinitate, fiind aproape egal’ cu plicerea prodush de orice ale satisficere a instinetelor respective. in zenere, dorinta anor objecte sau cunoasterea semonificutiei lor ca wunuti sine determinate nv de stisile subiective de plicere puth, ci de raporturife obiective intre astfel de obiecte si nata- oat & si spiritual. Totodata, sursele gi insusivite reporturi nu sint, in marea lor porte, constientizate de noi ficient de clar, cle manifestindu-se exclusiv sub forma unor stineie oarbe, ‘Chia? dacd placerea nu constitute esenya bunulul sau rivnitulul save, ca riming, In orice caz, indiciul fui constant. Oricare ar {A mouvatia principal a dorinfei unor obiecte sau stiri, ‘este prrestabil ¢& bunut obfinut sau doringa implinitd sint insoyite intotdenuna de senzagia de plicere care, flind indestructibil Jegata PRINCIPIT APARENTE ALE FILOZOFIEL PRACTICE 16. de bunul real in genere si rezuitind din ele in mod nécesar, poate servi astfel sifa definivea bunului suprem — cel puyin ca principia practic. Din acest punct de vedere, bunul suprem este acea stare care comport cele mai multe, satisfuctii rezultind atit direct dia insumarea senzajiilor placate, cit sf indirect din reducerea sidrilor neplicate. Altfel spus, bunistarea suprem& consti in posesia acelor bunuri care in ansamblul lor sau prin efectal for fina! pro- duc maximum de desfitare sion minimum de s acest caz principiul activ costa au in sinpla aspirasie ba 0 pi Gist. ci in bunul simp care evalueaz’ diversele placer numai pe acelea care sint mai stabile gt mai farite ae Norocos sau fericit nu este omut care Cunoaste pe mo: fens& destitare, ci acelain viata edruia exist manent al stiilor placuie asupra suferingelor — acela care in fi desfatd mai mult decit sufera. .L/n om dotat cu infelepeiure —spune Avistorel — urmiteste absents durerii si nu plicerea (Ho phronienas to alynon diokei ou to hedy)”. Este 0 conceptie a eudemonifze: sens propriu sau 2 eudemonismuiui cusp nea teorii nu .se va afunda in mlastina pl ug sufletul gi corpul: ef isi va gasi propria sa precadere in acele desfitiri superioare, estetice gi intelecruxt au cea mai mare tilinicie si implicd minimum de sufering’. tai 9a pral uitei xsenie~ v In ciuda .rezonabisinngi* sate relative, Att, ca gi celetaite variante ale sale, este sovsit 53 ri ptincipiu aparent. Atunci cind bunul se deff totul consti in realizarea si posesia lui sigur’, dar nici una. nici alta nu pot fi garantate de cumpitare " Dineolo de orice pesimisin iniransigans, din punet de vedere eudemenist, o mai mare tiv al placer, Suferintele provocate de inhi r wea imping, profunde decit pliceres satisfacerii Care poate fi suprem doar in masura in care izblveste de acele meri sufrinie. (N. 2) 2 Aristotel; Erica nicomahic, 1152, ¢. 15-16, wad. rom, Bdintra shingificd gi enciclopedic’, Bucurosii, 1988. (NL ©) Hi repr bunt165 BINELE $1 NATURA UMANA, Viata si soarta noasta depind de cauze 3¢ oanieni de-sesiane care sfideazA deciziile i misurile inelepciunlt aonsire ve viet’ De multe ori un epoist rezor: 1 s& piarda ocazia unor phiceri reale, fie si efern talao anticipat: nirvirea inevitabilii in vitor a Fesici 14 desfitare. Dar yi In neete oat cind modu} de ‘Vigi’ iryelepr asigurd sy stirilor senine fay de cele grave si chinwitea: monismulai ramine aparenta, caci el se hazeazh pe exe al a lanai cafitative, proprie siilor fe" care este ined diseutabil, ci exclu logic sau, mai exact, psihofizicd — grad wens senzatiilor de piacere). Nu incape indoisld of cele ms captivanie estitari nu sing sugerate de bunut sing, ele set putin) netnfinute. Chiar daca gi ie este adesea disproportionata in comparayie cu pur tolugi ea este incomparabil mai tensionatd decit ave! previne supra curacteruitt funest al patimilor put s8 contestiim acest adevae; un altul: In faja acestui adevir motiy as aved si renung ta de: fericiti monotone? E drept of patin tvenzh de la ca? Putey simi ar rey! 2a tsi psi . irk sd ajunga prin aceas- niistare trainied. Precaritatea tuturor bunuritor este cu atit mai Iminent’ cu eit omol, spre deosebire de animal, 9 cune: ii de orice neta’ eri rare rloritctes numeric a five. sense 2 acest caz plicerea Proplinith ile procurt-un mod de viaga cumpatat. Cind cumpizarea ne ce He ineiubiie’ + iavowea une ta picire, dar oare Hash omrasl ere humai prin comportarea fui ade a mh usapra meni? Glesel_pasimior powie virrat dear Tn ruport ct sta tunetelor ceresti, dar nu-t pe mipatirli Sati desigur, bur! stat spectiva cudemonismulai ca poate avea un avai PRINCWH APal (TE ALE FILOZOFTE! PRACTICE 167 fata de placerile nevinovate ale unei bune comportari care fsa nu ne izbiveste de pieire. SA admitem c& plicerile intelectuale si estetice sint nu quai nevinovate ci i sublime, in schimb ele nu au seminificayia de bun suprem datorit’ fimitelor legate de calitigile lor sus mensionate. i. Asemenea pliceri spirituate™ sint accesibile in fapt numai oamenilor care gu atins ua anumit grad de rafinament in dez~ voltarga for intelectual $i estetied — adicd unui numa resicins, in timp ce bunul suprem trebuie si fle universal, Nici un progres al instivusfilor democratice nu-i va inzestra pe mSgur cu facultatea de a trir.plicerea audierii simtfoniilor lui Beethoven gi ns va face ca porcul, care nici gustal portocalelor au-t cunonste, si se delecteze cu soneiele Iai Dante si Petrarca sau cu poemele lui Shelley 2. Nici pentin ingivizit care au acces la desfutari intelectual gi estetice ele nu sint indestuldtoare, deoarece angajeazé doar anu- mite facultigi si puteri sufletegti gi. prin urmare, au sint in stare s& dea vietii Tntregud ef cupring. fn acest, caz, se satisfuce, Tero misut’ mai mare sau mai micd, numai dimensivnea teoretic® gi comemplitiv & omului, dar viata activd practicd rimine complet debusolst’. Obiecte ale contemplatiet pure, bunurile inielectuate si estetice nu influenjeazd imteresele vitae. Le contempliim doar frmusetes Astrilor de pe ver, dar nu-i rivnim! De ace voinya practic a oamenilor care. prin prisma eude- munismului, considers arta si stiioga mai presus de arice (resp viv desritarea produs& de ela), rlimine principial nedoterminatit si ACapArNA mestingherit de patimife ourbe. cea ce demonstreaza caracteral nefundat al eudemonismului cumpatat ca principiu dirt guntor al vietii. 3. Aceastd inconsisienja se manifesta si prin neputings eude- monismului de @ fnfrunta scepticismul teoretic care submineazi valoarea obiectelor fnsesi ale activitatii inteiectuale gi artistice. Sa presupunem cA Uliese o adevarala desfatare contemplir’ frumo- sul gi cercetiod adevarel, dar rat suprema in ochii eudemonismul frunosul este o simplx himerd a subiectivita mele, iar scevarut 15, W. Govthe, Trost in Tranen (Consolare tn lacrimi). (1B, BINELE $f NATURA UMANA : cyrces Rlimine inaccesibil cunvasterii umane. in consecingl, desfiterea mea este compromisi. iar pentru cel ex o gindire consecvénti ea Gevine cu totu} de Heconcepur, Dar gi Kirk o stare consecventd este clar C4 desiivures cu wit object al chfui cardcter ingelitor este dinainte stiut, nu poate #1 promovatt ir mod rajional Ta rangal de bun suprem. 4. Sa admiter ins cd epic asemenca scepticism gi se des! si imagini, fra sk se preoeupe de semnificagia final a produsetor lui. Pentru el aceste ..bunuri spitituate" pot plirea cteme, dar pro- pria Jui capacitate de destitare este, in orice caz, Hipsitl de o asemenea dimensiune, flind dear ceva mai durubilé decit o simpli desfatare cu pliceri senzuale. Or, tocmal durabilicatea saw wiinicia pXicerilor’ constituie Tevendicarea principal: a eudemonismului cunyitar, presupusa lui superioritate fag de simpta doringi a plicerii imediate. Desigur, dact piticerile noastre ar avea caracterui unor obiecte reale cafe ar putea fi ecumulate ca orice avutie, atunci un eude- fonist cumpitat clzut in decrepitudine ar putea totusi sit se con- *sidere mai bogal decit un desfrinat care gi-a irosit viaja inainte de vreme. Entracit inst desfativile trate au sint. de fupt, decit amintiri, epicureanu! nostra injetept, nine un eudemonist consecvent, va regreta, probabil, faptul ca de dragel unor amintiri Palide ale plicetiior nevinovate, intelectuale §1 estetice, a pierdut ocazia desfitirilor cu mult maj intense care, pent of na lea min, COntINUA si in aceastl clip si stTrnesse’ o dorints dureroasd gi frealizabiii, Aparentul ascendent ai eudemonismutui cumpirat asupra irosirii banale a vietii se bazeaza dour pe confuzia togici nepermisi a dou puncte de vedere, Una din doum: ori ne referim Ja prezenin! desti:rii si atunci trebvie si renunyim la cumpatarea care nu este strain’ nici animaletor, orf ne gindim la consecingele, pe care je pot avea faptele noastre ia viitor si ntunci se pune intre- area: care moment al viitoreii trebuie fuat in seam? Evident, ar avea sens si lim in consideratic Aumai momeniul final care exprithi bilanjul intregii viet, in pragul morgii insh cot calcutud eudemonist se reduce ta zero si crice presupus’ superioritate a desfatarilor ponderate fati de cele necontroiate (din punct de vedere eudemonist) se anvidazi definitiv. Dat find c& toace oso) PRINCIPLL APARENTE ALE FILOZOFIE! PRACTICE 169 desfittrile tite. in tecut Snceteazd_ si fle destin, — Jucra dinainte stiut —, nogiunea de™;suma a destatarilor” fgi pierde sen- sul real: Suma zerourilor este egald cu valoarea unui singur zero. v Dac& posesia bunurilor éxterioare — arit sub aspectul de plicere a ctipei prezente, cit si sub acela de fericire mai trainicd, aflat& sub protectia aparenti a prudentei — se dovedeste iluzorie $i insignifiant’, nu cumva adevaruta bunistare sau bunul suprem. Const in efiberarea omului de acele aspiragii si atagamente exte- Fioare care. inrobindu-t, #1 fae nefericit? Toate bunurile exterioare ori nu merit s8 fie dorite, ori 1 fac pe om de dowd ori nefericit pe motiv c&, tnainte de a-si dovedi caracterul lor eminamente nesatis~ Hicitor, aceste bunuri Hazorii, tributare cauzelor exterioare ce nu depind de el, fi sint refuzate. Nimeni nu este absolvit de nenoro- cire gi deci nimeni nu poate fi fericit atit timp cit vointa Jui este legata de obiectele a c&ror posesie este intimplitoare, in condigiite fn care adevarata banustare este identificata cu o stare constants de muljumire, nu poate ff fericit decit acela care isi giseste satis- factia in ceea ce nu i se poate Iva, adicd in sine Mnsusi. Lasati omut sii se elibereze de gindul ta posesia obiectelor exterioure si intimplitoare, si fi veti vedea inu-o permancnta stare de molumire gi fericire. Cind omul nu depinde de nici un lucru din atard gi este pe deplin stpin pe sing, et are tn pose: lui torul ba chiar gi ceva pe deasupra, Daca nu sint legat de de- ringa pentru un anumit fucra, tl stfpinese ine-o mésusdi mult mai” mare decit cei care 11 posed ca abiect dorit; daca puterea imi este indiferent, sint mai suveran decit posesonal ei care a rivnit-o, Indiferenta mea fat de intreaga fume ma stueaz& mai presus de cel Atotputernic. Expresie 2 imperativutu: necondiionat, principiut autarhiel (autarcheia) are, de fapt. o puters negativa $i conditionati, Mai inti, actiunéa iui este condigionsta tocmai de acele bunuri exte- rioare pe care Je neogS. Clk vreme omnul rlimine robut lor. etibe- rarea Ge dh asemenea atagathent este profitahitt penrre consitinga lui superioara si pentru conyinutul activitasii lui, La fel, cita vreme omul este sensibilizat la suferintele wecdtoure ale vietii din exte- rior, biruirea lor gi rezistenja la orice nenorocire ti pot da un.sen-170 INELE 51 NATHPA UMANA de Sapreind satisfacyie. Our dia clipa in care omul depaigeste aiajasnertul fafS de bunurile exierioare yiTheeteard Sei fie team de nencrocirea extarianr8. ce eongini positv mai poate avea Viaje iui? Oar ful de bucurie provecattt de aveas ii Dwa prineipiut autarhiel ve wansformd inw-o @utosut ESgnaasd yi fie si tn ioe dep citer face inutild insis~ gard a spiritul Wu 9 pasirenzd tot slenuna pind fa capht, Ceea ce demonsireaed caricterul parent a Fincipiuisi de ute * pentea a-l trad a practic. 5) poute fi di fe bunul supre: ine, prin acest pest, joan un foe pustiu,! ie suticientd din robia bunurilor infe- dea oby ; \ AB ial aaruismului care cere sé lim seprapune partial cid in punewl lor ipiul ascezel, dar sosebitea eseniistS int Se glwcare san ‘ctiyayis inigialy ascerismut flat aspirapei apititulut de a dominy wepul conform atitedini cuveaite a omului fap de ceea ce sie inferior tai, Dy timp ce imperstivul autachiel igvordgte din linja etre burcistare — tnotiv pentru care denumiroa corecta a prin- clpiului eutarhiei ar fi ascesism eudemonist. CN. a, ‘aime ior Bg tiebul A SPINOR APAW ENTE ALE FILOPORIED PRACTICE my practical, doc- alyuist® stu cu qr daantee ot replace de € voit n= 8eFH Ge pilda, Mill — 22 toper din nou ace! adevar al utiharistn pe care adversari lui fi recunase destul dé rar st anime cA fericirea happii- ness). dastiiaiia fntr-o uaitive de MASUEA Wititard a cOmipurtamen. tului corect. stu reprezinnt ot imi @ prctagonistale }. ni feticires towwror eeior leags activicarea, chor utibitarisnndes ef trebure 98 F fericinea cot cca unbitaris= guia de aur i aga cum ai vrea S& Se fe aproapele ca pene fash ee" 8. Mil, aphearea morale inveniiel g ina pert Jondon. 1874. pp. Deosebies Inve yelacipiul w qi Mi sa fe gceed C4 pr tru ald exprima auitudines ¢ mului fap de semeni sa repreinal 0 daiorie moral In nets rio pure de bine, ia mp ce conform docerine: unfit ala cuasiderare @ intereselor propcil si 2 fas cele din ure Far 2 tui Ease a 2 cactete me nu ar aven nevoie de an pringipiu eyoismuli, ele find toemsi wil egaisni corect Ingetes. Dura fited e) Hi este He S-x op i pur, sou Alianismiue afamet i nyumete datoriel pure. 19 onde pe ce mat adine’ lt gr cel mat dexvol el anor porniti pei Fivind fotorul person. saraig sé apare doar sub ans use an{ j i 172, | BINELE $1 NATURA _UMANA formari dinire cele mai complicate. Chiar dact 0 asemenea afir- mafic ar fi justi, avaniajul utilitarismulul invocat rimfne totusi iluzoriu. Din faptal ca stejaruf ereste din ghinda, ir ghinda ser- veste drept hrand porcilor, nu putem wage conciuzia cA si stejarul 1 puiea deveni hrana pentru porci. La fel, dacd admitem c& invajatura superioari a moralei este genetic legat% de egoism, adicd isi are originea th el trecind apoi printr-o suit de modificari, nu avem dreptul sit conchidem ca in prezent aceast moral superioard. ia forma ei perfects. poate s& se sprijine de asemenea pe egoism sau Sille fie 5} egoistilor de folos, Aceasta vine in contradicyie cu 0 expe- Fienjd curent&: majoritarea oamenilor — de azi si dintotdeauna — Socotesc c& este mai util sd separi folosul personal de folosu} peral. Pe de alti parte, chiar prezumjia imporiangei principale a egoismului ca unica baz’ a oricarei acfiuni contiavine adevarulul Concepsia conform careia morala se originenz’ din egoismul individual este infirmati de simplul fapt cl de /a inceput rolub dominant in viata fiingetor i} joack nu autoafirmares individuald, ¢i autoafirmarea speciei, care pentru unii indivizi este epaia cu sacrificiul de sine. Ce folos si Satisfactie ar avea o’pasire pentru egoismul ei atunci cind si-ar pune in joc viata pentru propriii #4} Pui, sau 0 aibin care ar muri pent regina stupului?! Precum- Punirea cert a mobilurilor individuale asupra celor genersle $i posibiitaea de manifestare consecventa din prinipia s ego. tui apar in cadrul umanitatii pe o anumith teaptd de dezvoltare a constiiniel individuale, si de aces utiitarismul care impune per- sonalitétii umane un regim de autolimitare si de sacrificie de sine nu In numele unor principii ce depigose pufetile ef, ci exclasiv in idea propriutui ei egoismn corect Mnjeles, poate avea sens doar indreptar al actiunitor practice, destinat unor indivizi aparjinind nei star sti date a umanitayil. Aiei wilitarisroul trebuie abordet ‘numai sub acest raport, mai ales ci problemele legate de originea obiectul filozofiei morale. " Caracteristiciie viaja ators" (struga! iiale ale secrificiului de sine sau qlupta pentre for life of others) sint abordate mai wles in lucrarea lui Henry Drummond Ascent of Man, Faptul cd sacrificiul de sine al unul individ este determinat de solidaritatea speciei an ind ui egoismului. CN. a.) ptlfeste asimilarea PRINCIPIL APARENTE ALE FILOZOFIEL PRACTICE 173 vo Fiecare Igi vede de interesul lui, dar folosut fiectiruia const in slujirea interesului general; deci fiecare trebuie si slujeasc& folo- sul general“, Din acest rationament al utilitarismului pur valabild este doar concluzia, dar bazele ei reale nu sint conjinute in pre- mise care riimin in sine false, ca si relatia dintre ele, Nu este adevrat cA fiecare urmareste folosul personal, cici 0 seam de oameni igi dorese doar ceea ce le procura o plcere ime- diatd, pe care 0 gasesc in indeletniciri inutile sau de-a dreptul nocive, cum ar fi betia, jocul de cari, pommografia etc. Desigur, propoviiduirea binehut general poate fi adresaté si unor astfel de indivizi, dar atunci ea trebuie s& se bazeze pe altceva decit pro- priile lor doringe, Mai departe. Chiar si acei oameni care recenose avantajul utilitagii sau satisfaciet durabiie fata de plicerile efemere, nu cauti folosul urmaiaid sfaturile utilitarismului. Un avar isi d& per- fect seama ed toate plicerile efernere sint desertaciuni in com- purajie cu bunurife adevarate si durabile pe care le ascunde intr-o lada ferecat&, si nici un argument al utilitaristilor nu-l va convinge silo goleasc’ in scopuri filantropice. Sau poate Lar fi convins spunindu-i c& este tn propriul lui interes si {ink seama de folosul semeniler sii? Or, el procedeaz’ exact in conformitate cu aces cerintd. Intr-adewar, sA presupunem ci el si-a agonisit averea prin Imprumucul’banitor cu cath; asta inseam’ c8 a Rout servicti semenilor sai ajutindu-i fa nevoie prin acest imprumut. El si-a pus capital} fh joc sin schimb a obyinut un anumit profit, iar semenii si au suportat 0 asiumita pierdere, in schimb sau folosit de un capital strsin intr-un moment cind nu aveau propriu! for capital Afacerea era in avantajul ambelor piri yi fiecare evalua neparti- nitor att propriuf sau interes cit gi interesul celuilalt. De ce totusi nici Mill $i nici unul din adepjii sii nu vor s vada tn comportarea respectivului cdimatar cumsecade o veritabilk mostri de moral utilitard’? Nu cumva pentru c4 acest climitar nu s-a folosit de banit adunati? Raspunsul afirmativ nu este corect, deoarece el i-a folosit ia maximum, descoperind suprema satisfactie in sentimentul de posesiune si fn constiinga puterii sate (veri Cavalenil avar de Puskin). Totodatd, cu cit. sporeste avutia acumulata, cu atit mai mare este ulilitatea ei pentru ceilalfi. Asadar, si sub acest aspect folosul personal se dovedeste a fi échilibrat cu folosul celuilalt.4 sivens Fh HATERA UMans, se y Yintese tmalt asi de ‘explic® menoi prin aceea ef parte devit spre ua simphs seord ultuia: ef crf va om} siegt sac Bineha genera ge it acensth een. folos, © asemenes coring. aflind\ce fa cout fe fotes pers i} perserad gi folosnt 5a tavourea sc adewratut idictie direct cu super! Se spied pe anunite Fir de care Ins& cerings rmine total arbirrseh Cazuriie reaie de s niri sponrune stunc! ch ke Fotul stidiine « piles dedica unor linge superio, womte, san in te smorive stot supe vain gel etna angie So influena destul Ge puternied tru binele fruia fd 48 sia nevole dh de feflietrase saorids soe rs Fevepta sie B, deo congtingd ekt a duto- glasal consti ed Heese ai fotos’ pin supozipii de wha aatavt pe ge tin priecipns (Ne a PRINGIPIL APAKENTE ALE, FSLOZOFIEL PRACTICE 75 unui materialist pragmatic c% pria sacrificial vietii pentry © gproapele sau ori in numete tine idei, el-gicar asigura 9 satis acere durabild a propriilor safe interesé, “evident, de natara mareriald. Este clar c& iegatura pe care o stabiteste ylilitarismat torre folowu) dorit de orice om penta sine si cel proclamat rept sia guru! folos adevirat sau aetentic se datoreazi unui sofism lipsit de finefe, cate se Dazevzh pe dubla semnificatie a euvinrutai folos". La inceput ve ia drept axioma afirmatin c& oricine fsi Goreste ceea ce fi aduce satisfactie, apni se Gesemneazd Snreaga ersitate de ubjecte gi moduri de satisfacere prin denumirea eneraia de .folus”; fa continuars, acestul termen i se att injeles nou de bine general, deserinat gi ef ptin cuvintul folos. $i pe baza acestel identinati terminglogice, care azcunds dowd sen= sufi diferite gi chiar opuse. ese urmatoral Fay ment: se folosul su, iar acesta constd in Binele generai sau in Dunfstarea maxima a teturor, deeurge, de aici of fiecare ireduie si dor ine ge- in realitate insi, folesel durii de Flecare peniry sine nu se releazi’ in mod necesar cu bundstwza genera! bunistares gener nu se suprapune stinuire de sensuri na poy oti unde stie cd nut Diversete ceteamutar conving? sted als ce7ei vdlitsnsie nu o fac mat nind de fa ingelegerca puica atin e& ferietr 9 personal nit gai de cbieete feral al umani- fectiv peren fimip a iente generagiile vi ment ce argu al re: rat de oricine fa fete 8 satisfacgie dust) viitoare'ma-nii procul nici an fel de sas JB porte satrsfuce acel bine cave, t “Sel poste fi ferieiril viv ctELE 51 NATURA UMANA Tomentul realizirii tui eu nu voi fi, probabil, in via. Prin urmare, daci propria meu bunistare riu-mi este dé folos, hucrul este cu atit mai velabil fn cazul binelui general: 6 folos poate avea pentru mine ceva de care Gucra dinainte stiut) nu ma voi folosi niciodata™ ul spre care tinde utifitarismul prin exponentii. sti este cuprins in ideea solidarieapii trtregit umanitati, static clreia bundstarea individual a fiecirui om se corcleash eu bunistarea generals, Aceasti idee nu sa niscut Ths pe rimul utilitarismului si nu se incadreaza, ca principiu practie in modul de gindize propriu utilitarismuiui gi, 3 aenere, ender, monismutui, Se poute chiar accepta fird rezerve adevarut soli. Garitatii generate si consecinjele care deriva din ef in mod fireso, Tard sa deducem ins de aici vreo reguld moral de comporta. ment. Aga, de pilda. un bogitas desffinat care triiegte numal pentru propria lui pliicere gi nici micar nu-si propune sa fred ceva pentru binele semenilor sii, poate demonstra, nu fara tetwel of fh virtutea ordinii firessi a Ivcrurilor bogatia lui pompoast conuibuie ta dezvottarea industriel si comeriului, a stiinfel $i artei, $i asiguré un cistig unui de cameni nevoiasi Solidaritatea universaid, ca lege naturaid. exista gi se manifesh prin intermediul indivizitor, independent de voinfa si com. Portarea lor, $i daci, unarind numai propriul meu interes, cons Dui ia interesui general, ce aitceva mi s-ar putea cere din pune universal nu este deioc sinonimi cu buntstarea general. Din solidaritatea intrinsecd umaniit} ese in mod neconditionat cil ea teebuie si fe fericita: umanitatea se solidurizeazd gi In esol calamnitagitor si moryii. In consecinta. chiar dack mi-am insusit ideea sofidaritayii universate ca un principiu c: mr Portamentului med si sint deci fn ersonale in mumele binelui gener fe semi sa bes bum 2l, ce Fojos timi va aduce sacri. clul meu mie si umanicagii de vreme ce ea este sonitd pieiris 4 winele ei nu este dectt o ingelatorie? Agadar. chiar d. F osibild corekyea untried a ideii de soliduritate universa 2a ei de regull practicA, cu prineipiul utiliterinn 5 Practic¥, cu principiut vtilitariamutui, ea Sar dovedi absolut inatild penira PRINCIPH APARENTE ALB FILOZOFIEL PRACTICE 17 Utilitarismul constituie 0 forma superioara a eudemonisma- lui, gi netemeinicia acestei doctrine compromite intreaga filo- zofie practic& ce ridicd binele fn sens de bundstare sau de satis~ factie egoisti la rang de principiu suprem, Caracterul real al uni versalitisii si obligativitatea acestui principiu porivit céruia toatd lumea igi doreste neaparat bunistarea, se dovedesc a fi cu totul aparente, cAci, fn primul rind, denumirea generic’ de bun sau de bunastare vizeazA in fapt o multime infiniti de obiecte eterogene, lipsite de orice coeziune Hiuntric%, iar, in al doilea rind, aspiratia general’ la propria bunastare (indiferent de acceptiunea acestui termen) oricum nu confine in sine garantii si conditii pentru realizarea acestui scop. Agadar, principiul starii de bine nu depaseste semnificatia de postulat si deci nu are nici un avantaj fa\X de principiut binelui moral al clirui unic neajuns consté tocmai th aceea ci si el ramfne um simplu postulat, neavind 0 fort’ proprie pentru a se impune, Dimpotrivi, afectat e acelasi neajuns, principiul moral are fag de principial exde~ monist avantajut demnititii imanenre, at universalithjii si nece~ sitigii ideale, decarece binele moral care se bazeaz’ pe rasiunea universalé si constiinga moral, iar au pe bunul plac, se prezint& in mod necesar ca find unut si acelasi pentre toti, in timp ce prin bunastare fiecare are dreptul si infeleaga ce vrea. Agadar, dispunem deocamdsta numai de cele dow’ postutste: iulatul rational al datoviei gi postulatul natural al stiri de 2: 1) Toi camenii trebuie si fie buni si 2) Tosi o2m si fie fericiti. Ambele postulate igi au temeiul firese omului, dar nici unui nu cuprinde ia sine rafiuni suficiente cau cond lor. Totodata intre ele nu exist nici o legaiurd, de multe ori se contrazic gi incercarea utilitarismului ale pune de acord este sub orice critica. Aceste postulate nu sint egale sub raportul demnit&tii $i, dacd pentru constituirea principiului filozofiet practice ar tre- bui si alegem intre ideea binelui morai insuficient de vigu- roast, in schimb clar si sublim§, si ideea meschint de bundstare, tot atft de neputincioas’ si, pe deasupra, nebuloast si indefiniti, argumenteie rationale ar pleda in favoarea celei dint. PoJURA UMANA 178 DINELE St, Insinte de a sanctiona insd o dsemenea alegers nedorit&, vor purcede la 0 scrutate wai adined‘a findaméntilei moral general, propriu naturii umane. fundamént pe care Iam abordat pind acum prin prisma evolufiet cistincte a celor tet forme particu- lare de manifestare. Partea a doua BINELE DE LA DUMNEZEU