Capitolul al VI ORGANELE HEMATOPOIETICE $I SISTEMUL IMUNITAR Organele hematopoietice sau hematoformatoare, atat maduva osoas& cat si ganglionii limfatici si splina, au un plan comun de organizare, ele fiind forma- te dintr-o capsula, dintr-o stroma gi un parenchim Capsula este alcétuita, in mod esential, din fesut conjunctiv, ins& prezinta anumite variafii structurale in raport cu organul studiat. Stroma organelor hematopoietice este constituita din fesut (conjunctiv) reticu- lar. Fibrele de reticulina formeaza o retea tridimensional. Celulele reticulare fixe sunt considerate elementele cele mai imature (nediferentiate) prezente la adult, ele fiind dotate cu multiple potentialitati biologice, respectiv morfofunctionale Prin procesul de hematopoiezd medulara iau nastere cele trei seri princi- pale de elemente sangvine: granulocitele, hematiile si trombocitele, Maduva osoasa rosie hematoformatoare nu reprezinta un “tesut pur”. Desi predomind in mod semnificativ celulele seriilor mieloida, eritrocitara (normo- blastica) si megacariocitara in maduva, pe nga celulele adipoase, se mai gisesc si limfocite, plasmocite, celule reticulare si monocite. Aceste celule reprezinta populatia alogena a maduvei; ele pot fi autohtone, luand nastere din structurile nemieloide ale organului sau hematogene, provenite in maduva din sange. De asemenea, in maduva osoasa se gasesc, in mod constant, insule limfoi- de, Acest tesut limfoid este reprezentat prin structuri foliculare, uneori chiar cu centru germinativ. Sistemul imunitar Sistemul imunitar este extrem de complex, cu o serie de roluri in men- finerea homeostaziei si sinAtatii. La fel ca sistemul endocrin, el exercita un reglaj al organismului odat& cu functiile de aparare, datorité unor componente circulante capabile de a actiona in locuri foarte indepartate de punctul lor de origine. Complexitatea sistemului rezulta dintr-o refea intricata de comunicari, capabile de a exercita efecte multiple, avand la baz un numar relativ redus de tipuri celutare distincte. In felul acesta, mecanismul de reglare imunitar poate amplifica enorm un raspuns dat sau il poate diminua considerabil, in functie de necesitatile de moment ale organismului. Un sistem imunitar care functioneaz& normal reprezinta o aparare eficienta impotriva unor particule straine, cum sunt 435ANATOMIA OMULUL agentii microbieni patogeni, gi impotriva unor celule native care au fost supuse unei transformari neoplazice. O functionare defectuoasa a sistemului imunitar duce la imbolnavire. Componentele sistemulu! imunitar Componentele genetice, celulare si moleculare, ale sistemului imunitar, sunt combinate intr-o serie de conexiuni extrem de complexe. Relatiile intre aceste componente sunt reciproce gi circumscrise. Controlul reglator al meca- nismelor imune este in functie de interactiunile lor. Principalele componente ale sistemului imunitar sunt macrofagele si lim- focitele (celulele T gi B). Limfocitele T sunt denumite astfel pentru cA sunt derivate din timus sau influentate de timus in cursul dezvoltarii lor. Celulele T sunt raspunzatoare de diverse functi! ale imunttatii celulare, inchuzand reactivitatea cutanata intaraia- tA, apararea impotriva anumitor microorganisme, fungi, agenti patogeni bacte- rieni intracelulari, virusurile variolei, vaccinei ete., respingerea imunologica de alogrefe si imunitatea antitumorala Limfocitele B sunt denumite astfel pentru ca se dezvolta in bursa Fabricius la pasari si in maduva spinarii la unele speci, printre care poate si la om. Celu- lele B si celulele plasmatice care provin din ele sunt raspunzitoare de functille de imunitate umorala. Aceasta din urma se exprima prin producerea de proteine plasmatice circulante, numite anticorpi sau imunoglobuline. Imunoglobulinele (IgG, AgA, leM, IgD, le) sunt moleculele proteice pur- tatoare ale activitatii anticorpilor, adic ale proprietatii de asociere specific cu substanta care a provocat formarea antigenului. Macrofagele au capacitatea de a inghiti si de a omori agentii patogeni mi- crobieni, Tesutul limfatic sau limfoid. Este cel de al doilea tesut hematopoetic si re- prezinta o varianta a celui mieloid ‘Complexul limfopoietic este format din dowd compartimente principale, compartimentul central, reprezentat prin organe limfoepiteliale de origine en- dodermala - timusul si echivalentele bursei Ini Fabricius la mamifere (si om) - si compartimentul periferic, de origine mezenchimala, format din ganglionii limfatici si splina. Tot in cadrul fesutului limfoid se include si tesutul limfoepitelial, format din varietatea densa de fesut limfoid, cum sunt structurile foliculare gi timusul. 1. Structurile foliculare sunt reprezentate prin foliculi izolati, localizati in submucoasa intestinala, respiratorie, urinard etc., si foliculi aglomerati, aflati la nivelul tubului digestiv si reprezentanti de formatiunile, ce alcatuiesc inelul hui Waldeyer (amigdala linguala, palatina, tubara si faringiana), placile lui Peyer din ileonul terminal si aparatul limfoid al apendicelui. 2. Timusul (fig. 233) este in organ limfoepitelial de tranzitie, de o deosebita importanta, intrucat limfocitele timus-dependente au rolul de a conserva in- tegritatea somatica a organismului gi, atat timp, cat timusul este in activitate completa, organismul are posibilitati mai mari de a elimina celulele mutante somatice, celulele canceroase fiind si cle celule mutante, Este format dintr-o capsuli conjunctiva si lobuli care prezint& o zona centra- la-medulara si una periferica, bazofilé-corticala. Corticala si medulara au in consti- 436CAPITOLUL Vill Organele hematopoietice sl sistemul imunitar ‘utie celule stromale de tip reticular si celule parenchimatoase, respectiv timocite (limfocite timice), mai numeroase in corticala. In medulara mai exista corpusculii lui Hassal alcatuifi din celule epiteliale aplatizate, dispuse in lamele concentrice. Timusul este wn organ complex, avand atat functii imunologice si citogene- tice cat si functii de glanda endocrina, precum gi functii metabolice. Conchizdnd asupra limfopoiezei si tesutului limfoid remarcdm faptul cA exista doua linil distincte de limfocite: una de origine timica - limfocite timus - dependente gi alta de origine reticular, ce iau nastere in limfoganglioni gi splina. De asemenea, exist limfocite cu viata scurté, 3-4 zile, prezente in timus si maduva osoasa, de unde ajung doar in tesuturi, reprezentand 20% din tota- lul limfocitelor si limfocite cu viata lungé (80%), prezente predominant in limfa, limfoganglioni si sange, care parcurg in permanenta circuitul sange-tesuturi- limfonoduli-canal toracie-sange. Ultimele cercetari par s4 conduca la conchuzia cd celulele-suse ale limfocitelor cu viata scurta se gasesc in maduva osoasa, de unde trec in timus gi se transforma in limfocite cu viata scurta timus-indepen- dente si timus-dependente. In structura foliculilor limfoizi, celulele timus-independente sunt localiza- tc la nivelul centrilor clari sau germinativi, in timp ce eclule timus-dependente formeaza coroana periferica. Primele sunt singurele care se transforma in plas- mocite gi sunt legate de imunitatea antiinfectioasa, secundele, cele timus-de- pendente, sunt legate de imunitatea celulara (eliminarea grefelor, hipersensibi- litatea de tip intarziat etc). De asemenea s-a dovedit ca limfocitul mic nu este o celula terminala, ci se poate modifica blastic. Astfel, limfocitul se transforma in macrofag, ca gi in plasmocit, primul cu rol de fagocitozi-curatenie, secundul, producator de anticorpi. Acelasi limfo- cit transformat devine element imunocompetent, considerandu-se ca el este pastratorul “memoriei” imunologice Limfocitele imunocompetente sunt elementele care partici- pa in procesele de elimi- are ale grefelor cat si # in imunitatea celulara, respectiv, in hipersensi- bilitatea de tip intarziat sau de tip tuberculinic. Fig. 233. Timusul. caper Ttraheea: 2- esofagul: 3-a.subclovie stange: 4-0. carotiats comund sfongé: 5-V. brahiocefolic® slongo: 6a. sv. toracica intemés 7 pericardul foros: 8 fnwsut 9-v. brohiocetalicd dreapta: 10- unchiul brahiocefoti. a7